04.06.2013 Views

Modalităţi de optimizare a formelor farmaceutice cu antiinflamatoare

Modalităţi de optimizare a formelor farmaceutice cu antiinflamatoare

Modalităţi de optimizare a formelor farmaceutice cu antiinflamatoare

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Universitatea <strong>de</strong> Medicină şi Farmacie<br />

“Carol Davila” - Bu<strong>cu</strong>reşti<br />

Fa<strong>cu</strong>ltatea <strong>de</strong> Farmacie<br />

<strong>Modalităţi</strong> <strong>de</strong> <strong>optimizare</strong> a<br />

<strong>formelor</strong> <strong>farmaceutice</strong> <strong>cu</strong> <strong>antiinflamatoare</strong><br />

Rezumatul tezei <strong>de</strong> doctorat<br />

în ve<strong>de</strong>rea obţinerii titlului ştiinţific <strong>de</strong><br />

doctor în ştiinţe medicale - domeniul farmacie<br />

Conducător ştiinţific:<br />

Prof. dr. farm. Dumitru Lupuleasa<br />

Bu<strong>cu</strong>reşti<br />

2007<br />

Doctorand:<br />

ŞL. farm. HÎNCU LUCIAN


Planul lucrării<br />

1. Introducere .................................................................................................................. 1<br />

Partea generală<br />

2. Antiinflamatoare non-steroidiene - actualităţi <strong>farmaceutice</strong> ....... 5<br />

3. Piroxicam - caracterizare fizico-chimică şi farmacologică ............ 9<br />

3.1. Caracteristici fizico-chimice<br />

3.2. Date farmacologice<br />

4. <strong>Modalităţi</strong> <strong>de</strong> modificare a cedării unor substanţe<br />

medicamentoase din forme/sisteme <strong>farmaceutice</strong> ............................. 16<br />

4.1. Introducere<br />

4.2. Clasificarea sistemelor terapeutice <strong>cu</strong> cedare controlată<br />

4.3. Polimerul – componenta critică pentru formularea sistemelor tera-<br />

peutice <strong>cu</strong> cedare modificată<br />

4.3.1. Greutatea mole<strong>cu</strong>lară şi/sau vâscozitatea<br />

4.3.2. Funcţionalitatea<br />

4.3.3. Rigiditatea şi flexibilitatea<br />

4.3.4 Solubilitatea<br />

4.3.5. Mărimea parti<strong>cu</strong>lelor<br />

4.4. <strong>Modalităţi</strong> <strong>de</strong> modificare a cedării unor substanţe medicamentoase<br />

4.4.1. Comprimarea<br />

4.4.2. Granularea umedă<br />

4.4.3. Prepararea <strong>de</strong> dispersii soli<strong>de</strong><br />

4.4.4.Tehnologia peletizării<br />

4.4.5. Tehnologia microparti<strong>cu</strong>lelor<br />

4.4.6. Tehnologia <strong>formelor</strong> acoperite<br />

4.4.7. Acoperirea prin comprimare. Tablete multistrat. Tehnologia Geomatrix<br />

4.5. Mo<strong>de</strong>le matematice <strong>de</strong> cedare a substanţei active<br />

4.5.1. Cinetica <strong>de</strong> ordinul zero<br />

4.5.2. Cinetica <strong>de</strong> ordinul întâi<br />

4.5.3. Difuzia Fickiană; Mo<strong>de</strong>lul Higuchi<br />

4.5.4. Mo<strong>de</strong>le exponenţiale<br />

4.5.4.1. Mo<strong>de</strong>lul Korsmeyer şi Peppas<br />

4.5.4.2. Mo<strong>de</strong>lul Peppas şi Sahlin. Mo<strong>de</strong>lul Kopcha<br />

4.5.4.3. Mo<strong>de</strong>lul Hopfenberg<br />

4.5.4.4. Mo<strong>de</strong>lul Baker-Lonsdale<br />

4.5.4.5. Mo<strong>de</strong>lul Hixson-Crowell<br />

4.5.4.6. Mo<strong>de</strong>lul Weibull<br />

- 2 -


4.6. Meto<strong>de</strong> <strong>de</strong> interpretarea şi comparare a profilurilor <strong>de</strong> cedare<br />

4.6.1. Meto<strong>de</strong> <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nte <strong>de</strong> timp: TX%, AUC şi MDT<br />

4.6.2. Meto<strong>de</strong> în perechi<br />

4.6.2.1. Factorul diferenţă, f1<br />

4.6.2.2. Factorul <strong>de</strong> similaritate, f2<br />

4.6.2.3. Factorul <strong>de</strong> similaritate, Sd<br />

4.7. Design factorial<br />

4.7.1. Regresie. Mo<strong>de</strong>lare. Predicţii<br />

4.7.2. D-Ooptimal <strong>de</strong>sign<br />

4.7.3. Metodologia suprafeţei <strong>de</strong> răspuns (RSM)<br />

4.7.4. Reţeaua artificială neuronală (ANN)<br />

5. Concluzii la partea generală .......................................................................... 42<br />

Partea experimentală<br />

6. Cercetări privind realizarea unor microsfere <strong>cu</strong> piroxicam<br />

folosind polimeri <strong>de</strong> eudragit ............................................................................ 44<br />

6.1. Introducere<br />

6.2. Obiectivul studiului<br />

6.3. Materiale<br />

6.4. Meto<strong>de</strong><br />

6.5. Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />

6.6. Concluzii<br />

7. Cercetări privind realizarea prin extru<strong>de</strong>re-sferonizare a unor<br />

pelete <strong>cu</strong> piroxicam. Influenţa variabilelor operaţionate asupra<br />

proprietăţilor peletelor obţinute ..................................................................... 52<br />

7.1. Introducere<br />

7.2. Obiectivul studiului<br />

7.3. Materiale<br />

7.4. Meto<strong>de</strong><br />

7.4.1. Prepararea peletelor<br />

7.4.2. Analiza mărimii (dimensiunilor) peletelor<br />

7.4.3. Analiza formei peletelor<br />

7.4.4. Densitate, unghi <strong>de</strong> repaus şi friabilitate<br />

7.4.5. Studii <strong>de</strong> disoluţie<br />

7.5. Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />

7.5.1. Analiza dimensională a peletelor<br />

7.5.2. Analiza formei peletelor<br />

7.5.3. Densitate, unghi <strong>de</strong> repaus şi friabilitate<br />

7.5.4. Studii <strong>de</strong> dizolvare in vitro<br />

- 3 -


7.6. Concluzii<br />

8. Investigarea benzoatului <strong>de</strong> piroxicam în stare solidă .................. 64<br />

8.1. Introducere<br />

8.2. Obiectivul studiului<br />

8.3. Meto<strong>de</strong><br />

8.3.1. Prepararea benzoatului <strong>de</strong> piroxicam sub formă <strong>de</strong> cristale<br />

8.3.2. Analiza termică (calorimetrie diferenţială – DSC)<br />

8.3.3. Spectrometria IR <strong>cu</strong> transformată Fourier (FTIR)<br />

8.3.4. Difractometria pulberii <strong>cu</strong> raze X (XPRD)<br />

8.3.5. Microscopie electronică <strong>de</strong> scanare<br />

8.4. Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />

8.5. Concluzii<br />

9. Determinarea simultană a piroxicamului şi a metabolitului său<br />

major 5`-hidroxipiroxicam în plasma umană prin<br />

spectrofotometrie <strong>de</strong>rivativă ............................................................................. 75<br />

9.1. Introducere<br />

9.2. Obiectivul studiului<br />

9.3. Aparatură<br />

9.4. Soluţii standard şi prepararea probelor<br />

9.5. Proce<strong>de</strong>ul <strong>de</strong> calibrare<br />

9.6. Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />

7.6.1. Măsurători spectrofotometrice<br />

7.6.2. Selectarea condiţiilor instrumentale optime<br />

7.6.3. Determinarea piroxicamului şi 5`-hidroxipiroxicamului în plasma umană<br />

9.7. Concluzii<br />

10. Cercetări privind realizarea unor forme <strong>farmaceutice</strong> topice <strong>cu</strong><br />

piroxicam (formulare, preparare şi evaluare farmacologică) ....... 84<br />

10.1. Introducere<br />

10.2. Obiectivul studiului<br />

10.3. Materiale şi aparatură<br />

10.4. Meto<strong>de</strong><br />

10.4.1. Formulări<br />

10.4.2. Conţinutul în piroxicam<br />

10.4.3. Cedarea prioxicamului din formele <strong>farmaceutice</strong> preparate<br />

10.4.4. Evaluarea caracteristicilor fizico-chimice<br />

10.4.5. Evaluarea farmacologică a formulărilor topice <strong>cu</strong> piroxicam<br />

10.4.5.1. Studiul iritării caute a pielii<br />

10.4.5.2. Inhibarea e<strong>de</strong>mului icarrageninic ndus labei <strong>de</strong> şobolan (mo<strong>de</strong>l a<strong>cu</strong>t)<br />

- 4 -


10.4.5.3. Inhibarea hiperalgiei induse <strong>de</strong> carrageenan<br />

10.4.5.4. Inhibarea proliferării ţesuturilor granulare (mo<strong>de</strong>l suba<strong>cu</strong>t)<br />

10.4.5.5. Inhibarea artritei adjuvante (mo<strong>de</strong>l cronic)<br />

10.4.5.6. Concentraţia piroxicamului în plasmă şi timpul <strong>de</strong> sângerare şi<br />

<strong>de</strong> coagulare<br />

10.4.6. Analiza statistică<br />

10.5. Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />

10.6. Concluzii<br />

11. Formularea şi caracterizarea gelurilor care conţin lipozomi <strong>cu</strong><br />

piroxicam ...................................................................................................................... 96<br />

11.1. Introducere<br />

11.2. Obiectivul studiului<br />

11.3. Materiale<br />

11.4. Meto<strong>de</strong><br />

11.4.1. Prepararea gelurilor care conţin lipozomi <strong>cu</strong> piroxicam<br />

11.4.2. Evaluarea gelurilor preparate<br />

11.5. Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />

11.5.1. Caracterizarea gelurilor <strong>cu</strong> lipozomi<br />

11.5.2. Cedarea piroxicamului din gelurile lipozomale<br />

11.6. Concluzii<br />

12. Cercetări privind realizarea unor geluri <strong>cu</strong> complecşi <strong>de</strong><br />

incluziune piroxicam-ciclo<strong>de</strong>xtrine. Influenţa complexării<br />

ciclo<strong>de</strong>xtrinelor asupra formulării gelurilor <strong>cu</strong> piroxicam ............. 107<br />

12.1. Introducere<br />

12.2. Obiectivul studiului<br />

12.3. Materiale<br />

12.4. Meto<strong>de</strong><br />

12.4.1. Prepararea sistemelor soli<strong>de</strong> piroxicam-ciclo<strong>de</strong>xtrină<br />

12.4.2. Caracterizarea sistemelor soli<strong>de</strong> piroxicam-ciclo<strong>de</strong>xtrină<br />

12.4.3. Prepararea gelurilor şi caracterizarea lor<br />

12.5. Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />

12.6. Concluzii<br />

13. Cercetări privind realizarea şi evaluarea unui sistem terapeutic<br />

oftalmic <strong>de</strong> gelifiere in situ <strong>cu</strong> piroxicam ................................................ 125<br />

13.1. Introducere<br />

13.2. Obiectivul studiului<br />

13.3. Materiale<br />

13.4. Meto<strong>de</strong><br />

- 5 -


13.4.1. Prepararea sistemului terapeutic oftalmic <strong>cu</strong> piroxicam<br />

13.4.2. Evaluarea sistemului terapeutic oftalmic <strong>cu</strong> piroxicam<br />

13.4.2.1. Uniformitatea conţinutului în piroxicam<br />

13.4.2.2. Studii <strong>de</strong> gelifiere<br />

13.4.2.3. Studii reologice<br />

13.4.2.4. Studii <strong>de</strong> cedare in vitro (cinetica cedării piroxicamului din<br />

formulările preparate)<br />

13.4.2.5. Studii farmacodinamice<br />

13.5. Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />

13.5.1. Evaluarea sistemului terapeutic oftalmic <strong>cu</strong> piroxicam<br />

13.5.1.1. Uniformitatea conţinutului în piroxicam<br />

13.5.1.2. Proprietăţi fizico-chimice ale formulărilor preparate<br />

13.5.1.3. Studii reologice<br />

13.5.1.4. Studii <strong>de</strong> cedare in vitro (cinetica cedării piroxicamului din<br />

formulările preparate)<br />

13.5.1.5. Studii farmacodinamice<br />

13.6. Concluzii<br />

14. Concluziile generale ale părţii experimentale ................................ 138<br />

15. Bibliografie .......................................................................................................... 147<br />

- 6 -


IINTRODUCERE<br />

Antiinflamatoarele nesteriodiene, alături <strong>de</strong> medicamentele <strong>de</strong>stinate afecţiunilor cardiologice şi <strong>de</strong> chimioterapice,<br />

sunt printre cele mai utilizate medicamente atât în ceea ce priveşte prescripţiile medicale, cât şi ca automedicaţie.<br />

Subiectul prezentei teze <strong>de</strong> doctorat îl constituie studiul modalităţilor <strong>de</strong> <strong>optimizare</strong> al <strong>formelor</strong> <strong>farmaceutice</strong> <strong>cu</strong><br />

<strong>antiinflamatoare</strong>, în speţă al formulării piroxicamului în forme <strong>farmaceutice</strong> soli<strong>de</strong> şi topice <strong>cu</strong> cedare modificată (microsfere,<br />

pelete, unguente, geluri, sisteme terapeutice oftalmice) pentru creşterea eficienţei terapeutice şi complianţei.<br />

De asemenea s-au investigat şi mai multe forme polimorfe ale unui ester al piroxicamului (benzoatul <strong>de</strong> piroxicam)<br />

prin diverse meto<strong>de</strong> analitice în scopul utilizării terapeutice a acestuia ca promedicament (prodrog) al piroxicamului.<br />

Pe par<strong>cu</strong>rsul avansării cercetărilor s-a <strong>de</strong>finitivat şi o nouă metodă <strong>de</strong> <strong>de</strong>terminare simultană în plasma umană<br />

prin spectrofotometrie <strong>de</strong>rivativă a piroxicamului şi a metabolitului său major 5`-hidroxipiroxicam.<br />

Scopul acestor experimente şi studii a fost dobândirea unui mod <strong>de</strong> lucru specific obţinerii unor noi formulări <strong>cu</strong><br />

cedare modificată a piroxicamului folosind excipienţi şi compuşi polimerici <strong>cu</strong> acţiune <strong>de</strong> prelungire a cedării substanţei<br />

medicamentoase, <strong>optimizare</strong>a biodisponibilităţii <strong>formelor</strong> <strong>farmaceutice</strong> preparate prin tehnici diverse, construirea formulărilor<br />

pe baza planurilor <strong>de</strong> experienţă, studiul cineticii <strong>de</strong> cedare a piroxicamului din preparatele realizate, raportarea<br />

procentelor cedate la mo<strong>de</strong>le cinetice şi stabilirea formulărilor corespunzătoare folosind tehnici <strong>de</strong> <strong>optimizare</strong>, interpretarea<br />

statistică a rezultatelor.<br />

Lucrarea are o parte generală şi o parte <strong>cu</strong> cercetări personale.<br />

În partea generală sunt prezentate date la zi privind aspectele <strong>farmaceutice</strong> privitoare la <strong>antiinflamatoare</strong>le<br />

nesteriodiene, modalităţi <strong>de</strong> prelungire a cedării unor substanţe medicamentoase din forme <strong>farmaceutice</strong> <strong>de</strong>stinate administrării<br />

orale, pre<strong>cu</strong>m şi formulări ale piroxicamului în forme orale şi topice <strong>cu</strong> cedare modificată publicate în literatura <strong>de</strong><br />

specialitate.<br />

Partea <strong>de</strong> cercetări personale este alcătuită din opt capitole (capitolele 6-13), urmate <strong>de</strong> concluziile generale<br />

ale tezei şi referinţele bibliografice citate în text.<br />

În capitolul 6 se redau rezultatele cercetării experimentale referitoare la realizarea unor microsfere <strong>cu</strong> piroxicam<br />

folosind la preparare polimeri <strong>de</strong> eudragit.<br />

Capitolul 7 se referă la cercetări privind obţinerea prin extru<strong>de</strong>re-sferonizare a unor pelete <strong>cu</strong> piroxicam. Tot în<br />

acest capitol sunt studiate şi influenţa variabilelor operaţionale asupra proprietăţilor peletelor obţinute.<br />

Un ester al piroxicamului (benzoatul <strong>de</strong> piroxicam) este investigat în capitolul 8 în ve<strong>de</strong>rea folosirii sale ca promedicament.<br />

Pe par<strong>cu</strong>rsul avansării cercetărilor am <strong>de</strong>finitivat şi o nouă metodă <strong>de</strong> <strong>de</strong>terminare simultană a piroxicamului şi<br />

a metabolitului său major 5`-hidroxipiroxicam în plasma umană prin spectrofotometrie <strong>de</strong>rivativă, metodă <strong>de</strong>scrisă pe larg<br />

în capitolul 9.<br />

Ultimele patru capitole ale părţii experimentale sunt <strong>de</strong>dicate realizării unor forme <strong>farmaceutice</strong> topice <strong>cu</strong> piroxicam.<br />

Astfel în capitolul 10 sunt expuse studiile privind obţinerea (formularea, prepararea şi evaluarea farmacologică)<br />

unor forme <strong>cu</strong> aplicare locală <strong>cu</strong> piroxicam (geluri şi unguente) <strong>cu</strong> o biodisponibilitate optimizată.<br />

În capitolul 11 se prezintă formularea şi caracterizarea unor geluri lipozomale <strong>cu</strong> piroxicam.<br />

Capitolul 12 <strong>cu</strong>prin<strong>de</strong> cercetări privind realizarea unor geluri <strong>cu</strong> complecşi <strong>de</strong> incluziune piroxicam-ciclo<strong>de</strong>xtrine.<br />

De asemenea sunt studiate şi influenţa complexării ciclo<strong>de</strong>xtrinelor asupra formulării gelurilor <strong>cu</strong> piroxicam.<br />

Realizarea şi evaluarea unui sistem terapeutic oftalmic <strong>de</strong> gelifiere in situ <strong>cu</strong> piroxicam este prezentată în<br />

capitolul 13.<br />

Capitolul 14 <strong>cu</strong>prin<strong>de</strong> concluziile generale ale părţii experimentele ale tezei <strong>de</strong> doctorat.<br />

Lucrarea se încheie <strong>cu</strong> bibliografia, indicii bibliografici fiind prezentaţi în ordinea în care apar în lucrare.<br />

- 7 -


PIIROXIICAM<br />

O OH<br />

S N<br />

O O<br />

- 8 -<br />

CH 3<br />

N N<br />

N<br />

4-hidroxi-2-metil-N-2-piridil-2H-1,2-benzotiazin-3-carboxamid-1,1-dioxid<br />

Piroxicamul este un antiinflamator nesteroidian (AINS) din clasa oxicamilor <strong>cu</strong> proprietăţi<br />

<strong>antiinflamatoare</strong>, analgezice, antipiretice si uricozurice, care acţionează prin inhibarea sintezei prostaglandinelor<br />

şi migrarea leucocitelor spre focarul inflamator inhibând fagocitoza şi eliberarea hidrolazei<br />

lizozomale. De asemenea inhibă producerea anionului superoxid, exercitând un efect <strong>de</strong> inhibare<br />

a agregării plachetare.<br />

Este caracterizat prin activitate terapeutică ridicată în doze scăzute şi o tolerabilitate mai<br />

bună <strong>de</strong>cât a altor AINS.<br />

Piroxicamul este indicat în tratamentul simptomatic <strong>de</strong> lungă durată al unor afecţiuni reumatice<br />

(poliartrită reumatoidă, spondilita anchilozantă, sindrom Reiter-Fiessinger-Leroy, artropatie<br />

psoriazică, anumite artroze dureroase şi invalidante) şi tratamentul simptomatic <strong>de</strong> s<strong>cu</strong>rtă durată al<br />

episoa<strong>de</strong>lor a<strong>cu</strong>te <strong>de</strong> reumatism abarti<strong>cu</strong>lar.<br />

Piroxicamul poate provoca foarte rar modificări ale unor teste biologice: creşterea ureei şi<br />

creatininei în sânge, inhibarea agregării plachetare, prelungirea timpului <strong>de</strong> sângerare, micşorarea<br />

hemoglobinei şi hematocritului, afectarea elementelor figurate ale sângelui, creşterea reversibilă a<br />

enzimelor hepatice (excepţional icter şi hepatită gravă).<br />

Solubilitatea, timpul <strong>de</strong> înjumătăţire biologică şi utilizarea în boli cronice, îl fac un candidat<br />

potrivit pentru forme <strong>farmaceutice</strong> <strong>cu</strong> cedare prelungită. În tratamentul afecţiunilor reumatice se pot<br />

utiliza capsule sau comprimate <strong>cu</strong> cedare modificată <strong>cu</strong> piroxicam.<br />

De asemenea pentru aplicările topice piroxicamul se poate formula în forme <strong>farmaceutice</strong> <strong>cu</strong><br />

aplicare locală <strong>cu</strong> cedare modificată (fie prin încorporarea în sisteme lipozomale sau prin formarea<br />

<strong>de</strong> complecşi <strong>cu</strong> ciclo<strong>de</strong>xtrinele).<br />

Pentru substanţa medicamentoasă piroxicam există pe piaţa farmaceutică atât preparate <strong>cu</strong><br />

cedare prelungită cât şi unele produse <strong>cu</strong> cedare controlată. În literatura <strong>de</strong> specialitate există formulări<br />

<strong>cu</strong> eliberare prelungită şi formulări <strong>cu</strong> cedare întârziată pentru reducerea inci<strong>de</strong>nţei fenomenelor<br />

se<strong>cu</strong>ndare nedorite. Pon<strong>de</strong>rea cea mai mare a formulărilor din literatură este reprezentată <strong>de</strong><br />

formulările pe baza <strong>de</strong> polimeri hidrofili, sintetici sau naturali.


CONCLUZIIII<br />

LA PARTEA GENERALĂ<br />

În partea generală sunt prezentate date la zi privind aspectele <strong>farmaceutice</strong> privitoare<br />

la <strong>antiinflamatoare</strong>le non-steriodiene, modalităţi <strong>de</strong> prelungire a cedării unor substanţe medicamentoase<br />

din forme <strong>farmaceutice</strong> <strong>de</strong>stinate administrării orale, pre<strong>cu</strong>m şi formulări ale<br />

piroxicamului în forme orale şi topce <strong>cu</strong> cedare modificată publicate în literatura <strong>de</strong> specialitate.<br />

Studiul literaturii <strong>de</strong> specialitate a fost tre<strong>cu</strong>t în revistă în câteva domenii <strong>cu</strong> importanţă<br />

directă asupra obiectivelor urmărite în partea experimentală a tezei.<br />

Astfel, s-au evi<strong>de</strong>nţiat modalităţi <strong>de</strong> prelungire a cedării piroxicamului din preparate<br />

<strong>farmaceutice</strong> folosind proprietăţile unor polimeri utilizaţi pentru scă<strong>de</strong>rea vitezei <strong>de</strong> dizolvare<br />

a substanţei medicamentoase, diverse meto<strong>de</strong> <strong>de</strong> preparare şi modalităţi <strong>de</strong> studiu a cineticii<br />

<strong>de</strong> eliberare din formulări <strong>cu</strong> cedare modificată, inclusiv evaluare statistică a rezultatelor experimentale.<br />

S-a prezentat mo<strong>de</strong>lul <strong>de</strong> substanţă medicamentoasă ales (piroxicam bază) pentru<br />

cercetări personale <strong>de</strong> condiţionare în diferite forme <strong>farmaceutice</strong>.<br />

S-au tre<strong>cu</strong>t în revistă articole din literatura <strong>de</strong> specialitate referitoare la modalităţi <strong>de</strong><br />

prelungire a cedării substanţei active: sisteme matriţă, sisteme <strong>de</strong> tip rezervor (forme <strong>farmaceutice</strong><br />

filmate), pompe osmotice, comprimate flotabile, comprimate bioa<strong>de</strong>zive ş.a..<br />

Trierea materialului bibliografic a scos în evi<strong>de</strong>nţă o multitudine <strong>de</strong> materiale (excipienţi)<br />

şi tehnologii utilizate pentru prelungirea cedării piroxicamului din formulările cercetate.<br />

Totodată s-a evi<strong>de</strong>nţiat faptul că nu s-au epuizat posibilităţile <strong>de</strong> <strong>optimizare</strong> a biodisponibilităţii<br />

<strong>formelor</strong> <strong>farmaceutice</strong> <strong>cu</strong> piroxicam, ceea ce <strong>de</strong>schi<strong>de</strong> perspectiva unor studii<br />

experimentale care s-au <strong>de</strong>sfăşurat şi se prezintă în partea experimentală a tezei <strong>de</strong> doctorat.<br />

În partea experimentală a lucrării s-au încercat rezolvări practice ale acestor probleme.<br />

- 9 -


PARTEA EXPERIMENTALĂ<br />

(Cercettării personalle)<br />

VI. Cercetări privind realizarea unor<br />

microsfere <strong>cu</strong> piroxicam folosind polimeri <strong>de</strong> eudragit<br />

Majoritatea <strong>formelor</strong> <strong>farmaceutice</strong> administrate oral, au numeroase limitări fiziologice, ca <strong>de</strong> exemplu<br />

timpul <strong>de</strong> tranzit gastrointestinal (GI), cedarea incompletă a medicamentului din dispozitiv şi/sau un timp<br />

<strong>de</strong> reşedinţă prea s<strong>cu</strong>rt a formei <strong>farmaceutice</strong> dozate în regiunea <strong>de</strong> absorbţie a tractului gastrointestinal.<br />

Aceasta conduce la o biodisponibilitate mică a <strong>formelor</strong> dozate <strong>cu</strong> cedare susţinută, şi chiar dacă se<br />

obţin cedări lente <strong>de</strong> medicament, partea cedată după trecerea prin tractul <strong>de</strong> absorbţie, nu este utilizată, ceea<br />

ce duce la scă<strong>de</strong>rea eficacităţii medicamentului. Pentru a <strong>de</strong>păşi această problemă, au fost efectuate numeroase<br />

încercări pentru a <strong>de</strong>zvolta forme dozate orale, capabile <strong>de</strong> a avea un timp <strong>de</strong> retenţie prelungit în stomac,<br />

pentru a mări timpul <strong>de</strong> cedare a medicamentului.<br />

Astfel sunt sistemele flotabile <strong>de</strong> cedare a medicamentului (Floating Drug Delivery Systems -<br />

FDDS), prin care unităţile medicamentoase rămân <strong>de</strong>asupra, datorită faptului că au o <strong>de</strong>nsitate mai mică<br />

<strong>de</strong>cât flui<strong>de</strong>le gastrice şi intestinale. Au fost cercetate sistemele multiple, ca microsferele flotabile.<br />

Majoritatea <strong>formelor</strong> <strong>farmaceutice</strong> administrate oral, au numeroase limitări fiziologice, ca <strong>de</strong> exemplu<br />

timpul <strong>de</strong> tranzit gastrointestinal (GI), cedarea incompletă a medicamentului din dispozitiv şi/sau un timp<br />

<strong>de</strong> reşedinţă prea s<strong>cu</strong>rt a formei <strong>farmaceutice</strong> dozate în regiunea <strong>de</strong> absorbţie a tractului gastrointestinal.<br />

Unităţile multiple FDDS, pre<strong>cu</strong>m microsferele, au avantajul că nu sunt catalogate ca ,,tot sau nimic”<br />

pentru natura golirii gastrice a sistemelor <strong>cu</strong> o singură unitate. O proporţie crescândă <strong>de</strong> pacienţi mai în<br />

vârstă, care sufereau <strong>de</strong> boli (<strong>cu</strong>m ar fi osteoartrita sau artrita reumatică), necesită medicamente <strong>antiinflamatoare</strong><br />

nesteroidiene (AINS) pentru a se trata. Dar acestea sunt bine <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>te pentru efectele lor gastrotoxice<br />

şi duo<strong>de</strong>notoxice. Piroxicamul, un medicament antiinflamator nesteroidian, are o toleranţă mai bună <strong>de</strong>cât<br />

acidul acetilsalicilic, indometacinul sau naproxenul.<br />

Microsferele acidului polilactic al piroxicamului au fost preparate <strong>cu</strong> o metodă <strong>de</strong> evaporare a solventului,<br />

urmată <strong>de</strong> o metodă <strong>de</strong> uscare prin spray-ere. Lipozomii încapsulaţi în piroxicam duc la o creştere a<br />

efectului antiinflamator local, sugerând că inhibarea inflamării poate fi obţinută <strong>cu</strong> concentraţii mai mici ale<br />

medicamentului. Pentru a atinge acelaşi scop, s-au preparat microsfere flotabile, încărcate <strong>cu</strong> piroxicam,<br />

folosind metoda difuziei modificate emulsie-solvent.<br />

În acest studiu au fost investigate procesul <strong>de</strong> preparare a microsferelor <strong>cu</strong> piroxicam şi proprietăţile<br />

fizico-chimice ale microsferelor pre<strong>cu</strong>m: mărimea şi <strong>de</strong>nsitatea parti<strong>cu</strong>lei, forma cristalină a medicamentului<br />

în microsferă.<br />

Mai mult, s-au studiat comportamentele <strong>de</strong> fitare şi cedare a piroxicamului in vitro pentru microsfere.<br />

Microsferele <strong>de</strong> piroxicam au fost preparate utilizând Eudragit S.<br />

S-au observat topografia suprafeţei şi textura internă a microsferelor prin scanare, <strong>cu</strong> un microscop<br />

electronic. Media diametrului microsferelor obţinute prin microscopia optică, a fost reprezentată <strong>de</strong> diametrul<br />

aritmetic obişnuit.<br />

Proprietăţile <strong>de</strong> <strong>cu</strong>rgere au fost investigate, prin măsurarea unghiului <strong>de</strong> repaus al microsferelor<br />

încărcate <strong>cu</strong> piroxicam, folosind metoda conului <strong>cu</strong> bază fixată.<br />

Porozitatea microsferelor a fost <strong>de</strong>terminată prin măsurarea <strong>de</strong>nsităţilor microsferelor şi a parti<strong>cu</strong>lelor<br />

microsferelor strânse.<br />

Forma cristalină a piroxicamului în crusta microsferei polimerice a fost analizată prin difractometria<br />

<strong>cu</strong> raze X (XRD) a pulberii (Jeol JDX 8030 - difractometru <strong>cu</strong> raze X pentru pulberi) şi <strong>cu</strong> ajutorul<br />

calorimetriei diferenţiale (DSC) (Shimadzu DT 40 <strong>cu</strong> analizor termic).<br />

Studiile <strong>de</strong> dizolvare in vitro, au fost efectuate, folosind aparatură <strong>de</strong> disoluţie <strong>de</strong> tip vâslă, conform<br />

Farmacopeei USP XXIII (Electrolab, Mumbai - India). Studiile <strong>de</strong> disoluţie au fost efectuate în HCl 0,1N<br />

- 10 -


(pH 1,2) şi în tampon fosfat <strong>cu</strong> pH 7,4. Valorile medii sunt date ca cedare <strong>cu</strong>mulativă procentuală versus<br />

timp.<br />

Microsferele au plutit continuu în soluţie acidă (pH = 1,2-3,5) care conţinea tween 20 (0,02%) şi<br />

care a fost agitată <strong>cu</strong> un agitator magnetic timp <strong>de</strong> 12 ore. S-a adăugat un agent activ la suprafaţa soluţiei<br />

aci<strong>de</strong>, pentru a lua în consi<strong>de</strong>rare efectul <strong>de</strong> umezire in vivo al surfactanţilor naturali pre<strong>cu</strong>m fosfolipi<strong>de</strong>le şi<br />

sărurile biliare.<br />

Distribuţia mărimii parti<strong>cu</strong>lelor (diametrul aritmetic) microsferelor încărcate <strong>cu</strong> piroxicam este<br />

redată în figura 1.<br />

Figura 1<br />

Distribuţia mărimii parti<strong>cu</strong>lelor microsferelor încărcate <strong>cu</strong> medicament.<br />

Proporţiile studiate <strong>de</strong> piroxicam : polimer, au fost (A) 1:1, (B) 1:2, (C): 1:3 şi (D) 1:4.<br />

Referitor la distribuţia mărimii parti<strong>cu</strong>lelor, se observă că, proporţional <strong>cu</strong> creşterea concentraţiei<br />

polimerului, creşte şi diametrul microsferelor.<br />

Proprietăţile <strong>de</strong> <strong>cu</strong>rgere a microsferelor, reprezentate în termeni ca unghiul <strong>de</strong> repaus, aşa <strong>cu</strong>m se<br />

ve<strong>de</strong> în tabelul IV, au fost mult îmbunătăţite faţă <strong>de</strong> cele ale cristalelor <strong>de</strong> piroxicam pur.<br />

Densităţile pulberii şi cele ale parti<strong>cu</strong>lelor presate (comasate) au fost echivalente pentru microsfere<br />

şi pentru cristalele piroxicamului, dar microsferele s-au dovedit a avea o mai mare capacitate <strong>de</strong> împachetare.<br />

Tabel IV<br />

Proprietăţile micrometrice ale microsferelor <strong>cu</strong> piroxicam şi ale pulberii cristaline <strong>de</strong> piroxicam<br />

Proprietate micrometrică Microsfere <strong>cu</strong> piroxicam* Pulbere cristalină <strong>de</strong> piroxicam*<br />

Unghiul <strong>de</strong> răspuns 35,60 ± 1,33 51,94 ± 1,68<br />

Densitatea pulberii presate (comasate) 0,38 ± 0,03 0,41 ± 0,02<br />

Densitatea pulberii 0,53 ± 0,07 0,42 ± 0,02<br />

% Porozitate 68 ± 2,4 42 ± 1,3<br />

*Fiecare valoare reprezintă media (± SD) a 3 <strong>de</strong>terminări in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nte<br />

S-a dovedit că piroxicamul există în stare amorfă, dispersat uniform la nivel mole<strong>cu</strong>lar, ca o dispersie<br />

solidă în stratul polimeric al microsferelor, aşa <strong>cu</strong>m este indicat <strong>de</strong> peak-urile caracteristice ale termogramei<br />

DSC şi ale difractogramei <strong>cu</strong> raze X (XRD). Microfotografiile electronice scanate (SEM) ale suprafeţei<br />

unei microsfere, sunt arătate în figura 2, care indică faptul că microsfera încărcată <strong>cu</strong> piroxicam a fost o sferă<br />

perfectă şi a avut o suprafaţă netedă.<br />

Structura internă caracteristică a microsferei, o cavitate scobită în interior, împrejmuită <strong>cu</strong> stratul<br />

rigid construit <strong>cu</strong> piroxicam şi polimer, a fost clar evi<strong>de</strong>nţiată.<br />

Eudragit S100 este un polimer enteric şi <strong>de</strong> aceea rata cedării piroxicamului din microsfere s-a<br />

modificat semnificativ peste şi sub pH = 7. Nu a existat o cedare explozivă a piroxicamului din microsferele<br />

flotabile, atât timp cât medicamentul împrejmuit a fost în stare amorfă în stratul polimeric şi nu sunt prezente<br />

cristale <strong>de</strong> piroxicam liber pe suprafaţa microsferelor.<br />

La rapoarte mai mici piroxicam÷polimer, proporţia <strong>de</strong> parti<strong>cu</strong>le for-mate, <strong>de</strong> mărime mică, a fost<br />

mai mare <strong>de</strong>cât cea <strong>de</strong> la rapoartele mai mari <strong>de</strong> piroxicam÷polimer. De aceea, cedarea piroxicamului din<br />

- 11 -


microsferele preparate <strong>cu</strong> rapoarte mai mici <strong>de</strong> piroxicam÷polimer, a fost mai puternică <strong>de</strong>cât cea din cele<br />

preparate <strong>cu</strong> rapoarte mai mari <strong>de</strong> piroxicam÷polimer, datorită mărimii mici a microsferelor, care conferă o<br />

suprafaţă mare pentru cedarea mai puternică a piroxicamului, aşa <strong>cu</strong>m reiese din figura 3 şi figura 4.<br />

Figura 2<br />

Microfotografii electronice scanate (SEM) ale microsferelor <strong>de</strong> piroxicam.<br />

(a) morfologia suprafeţei, (b) secţiune transversală<br />

Figura 3<br />

Profilul <strong>de</strong> dizolvare in vitro a piroxicamului din microsferele flotabile în HCl 0,1 N.<br />

Proporţia piroxicam : polimer este: 1:1 (-x), 1:2 (-▲-), 1:3 (-■-) şi 1:4 (-♦-).<br />

- 12 -


Figura 4<br />

Profilul <strong>de</strong> dizolvare in vitro a piroxicamului din microsferele <strong>de</strong> Eudragit<br />

în soluţia tampon fosfat la pH = 7,4.<br />

Proporţia piroxicam : polimer este: 1:1 (-x), 1:2 (-▲-), 1:3 (-■-) şi 1:4 (-♦-).<br />

De asemenea, <strong>cu</strong> creşterea concentraţiei <strong>de</strong> polimer, viteza cedării piroxicamului din microsfere<br />

sca<strong>de</strong> drastic. În mediu acid, cedarea piroxicamului a fost mică, datorită limitării solubilităţii şi majoritatea<br />

microsferelor au plutit la suprafaţa mediului <strong>de</strong> dizolvare.<br />

Contrar, cam 85% din piroxicam a fost cedat la sfârşitul a 10 ore, folosind tampon fosfatic <strong>cu</strong> pH<br />

7,4, în studiul vitezei <strong>de</strong> dizolvare. Totuşi se poate preconiza că în timp ce se prelungeşte timpul <strong>de</strong> rezi<strong>de</strong>nţă<br />

în stomac, subunităţile, care au pierdut capacitatea <strong>de</strong> a sta <strong>de</strong>asupra in vivo, pot trece <strong>cu</strong> uşurinţă şi <strong>cu</strong> succes<br />

prin stomac şi ce<strong>de</strong>ază medicamentul, în cantităţi semnificative, în partea inferioară a tractului gastrointestinal.<br />

Concluzii. Metoda utilizată în acest studiu, generează microsfere <strong>cu</strong> cavitate internă prin metoda <strong>de</strong><br />

difuziune emulsie-solvent, <strong>cu</strong> o capacitate excelentă <strong>de</strong> a flota, <strong>cu</strong> proprietăţi micrometrice bune şi este<br />

adaptabilă la orice condiţie intragastrică.<br />

Microsferele astfel obţinute sunt uşor <strong>de</strong> manipulat şi se pot umple în capsule. De aceea consi<strong>de</strong>r că,<br />

sistemul <strong>cu</strong> unităţi multiple, bazat pe microsfere <strong>cu</strong> Eudragit reprezintă un excelent sistem flotant <strong>de</strong> cedare a<br />

medicamentului (Floating Drug Delivery Systems - FDDS) pentru cedarea susţinută a piroxicamului pe cale<br />

orală.<br />

VII. Cercetări privind realizarea<br />

prin extru<strong>de</strong>re-sferonizare a unor pelete <strong>cu</strong> piroxicam.<br />

Influenţa variabilelor operaţionale asupra proprietăţilor peletelor obţinute<br />

Pentru producţia <strong>de</strong> pelete cea mai utilizată metodă este extru<strong>de</strong>rea-sferonizarea. Pot fi utilizaţi<br />

numeroşi excipienţi şi agenţi <strong>de</strong> umplere pentru a folosi pelete <strong>cu</strong> caracteristicile dorite.<br />

Peletele sferice au unele avantaje <strong>cu</strong>m ar fi: un raport mic suprafaţă/volum, proprietăţi <strong>de</strong> <strong>cu</strong>rgere<br />

optime şi uniformitate în acoperire <strong>cu</strong> piroxicam. Această formă i<strong>de</strong>ală a peletelor le face să fie excelente<br />

substraturi pentru învelire, în ve<strong>de</strong>rea controlării cedării ingredienţilor activi sau în scopuri estetice (<strong>cu</strong>loare,<br />

mascarea gustului şi mirosului <strong>de</strong>zagreabil).<br />

Celuloza microcristalină (MCC) este excipientul cel mai <strong>de</strong>s folosit în tehnica <strong>de</strong> extru<strong>de</strong>re-sferonizare.<br />

Ea conduce la formarea <strong>de</strong> sfere rotun<strong>de</strong> <strong>cu</strong> caracteristicile dorite. Pe par<strong>cu</strong>rsul sferonizării, umezeala<br />

prinsă în microfibrele <strong>de</strong> MCC adaugă plasticitate la extrudate şi ajută la rotunjirea extrudatelor s<strong>cu</strong>rte în<br />

pelete sferice.<br />

Obiectivul acestui studiu din teza <strong>de</strong> doctorat a fost prepararea peletelor <strong>cu</strong> piroxicam, <strong>cu</strong> Avicel<br />

PH101 şi Avicel PH 302, folosind metoda <strong>de</strong> extru<strong>de</strong>re-sferonizare şi studierea influenţei variabilelor<br />

operaţionale pre<strong>cu</strong>m: condiţiile <strong>de</strong> uscare, timpul <strong>de</strong> sferonizare şi viteza <strong>de</strong> sferonizare asupra proprietăţilor<br />

- 13 -


diferitelor pelete ca <strong>de</strong> exemplu: mărimea şi distribuţia mărimii, profilul, <strong>de</strong>nsităţile, proprietăţile <strong>de</strong> <strong>cu</strong>rgere,<br />

friabilitatea şi cedarea piroxicamului.<br />

Peletele au fost preparate folosind Avicel PH 101 şi Avicel PH 302. Cantitatea <strong>de</strong> apă folosită în toate<br />

formulările a fost menţinută constantă, la 80% <strong>cu</strong> o bază <strong>de</strong> uscare. Concentraţia piroxicamului în pelete a<br />

fost menţinută constantă la 5% din masa totală a peletului.<br />

50 g din masa <strong>de</strong> pulbere au fost extrudate <strong>cu</strong> un extru<strong>de</strong>r Caleva 25 (Caleva, Dorset, Anglia) şi apoi<br />

sferonizate subsecvenţial <strong>cu</strong> un sferonizator Caleva 120 (Caleva, Dorset, Anglia).<br />

Loturile ET1, ET2, E1, ET3, ET4 au fost preparate folosind Avicel PH 101 la o viteză medie a<br />

sferonizatorului, timp <strong>de</strong> 2 minute..<br />

Loturile ES1, E4, ES2, ES3, ES4 şi ES5 au fost preparate folosind Avicel PH 302 la o viteză medie <strong>de</strong><br />

sferonizare, la o temperatură constantă <strong>de</strong> uscare <strong>de</strong> 50°C.<br />

Loturile ESS1 şi ESS2 au fost preparate folosind Avicel PH 302 la diferite viteze <strong>de</strong> sferonizare, mică<br />

şi respectiv mare, la o temperatură constantă <strong>de</strong> uscare <strong>de</strong> 50°C (în uscător <strong>cu</strong> tăvi) şi la un timp <strong>de</strong> sferonizare<br />

<strong>de</strong> 2 minute.<br />

Analiza mărimii peletelor a fost efectuată <strong>cu</strong> ajutorul unui dispozitiv cernere <strong>cu</strong> site (Nippon, New<br />

Delhi, India), s-a folosit timp <strong>de</strong> 20 minute pentru a separa peletele în diferite fracţiuni dimensionale.<br />

Diametrul median al masei şi unghiul <strong>de</strong> <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>re au fost folosite pentru a caracteriza mărimea peletelor<br />

şi distribuţia dimensională.<br />

Densităţile (pentru pulbere, pentru masa comasată şi pentru granule), unghiul <strong>de</strong> repaus şi friabilitatea<br />

au fost <strong>de</strong>terminate pentru peletele <strong>de</strong> piroxicam, prin metoda standard. S-au cal<strong>cu</strong>lat <strong>de</strong> asemenea, raportul<br />

Hausner şi in<strong>de</strong>xul Carr [116].<br />

Pentru a studia cedarea piroxicamului s-au folosit 400 mg <strong>de</strong> pelete (echivalent la 20 mg <strong>de</strong> piroxicam)<br />

<strong>de</strong> 18/25 mesh (1000-710 µm).<br />

Studiul dizolvării s-a realizat folosind un aparat în conformitate <strong>cu</strong> normele europene, la 50 rpm. Ca<br />

mediu <strong>de</strong> dizolvare in vitro s-a utilizat un fluid gastric simulat (fără pepsină) în care s-au s<strong>cu</strong>fundat probe, la<br />

intervale <strong>de</strong> timp <strong>de</strong>terminate şi s-au analizat <strong>cu</strong> un spectrofotometru UV la λmax = 333,0 nm.<br />

S-au efectuat studii <strong>de</strong> dizolvare triple şi s-au cal<strong>cu</strong>lat media cedării medicamentului (±SD).<br />

Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />

În tabelul V sunt redate rezultatele analizei dimensionale a peletelor ca funcţie <strong>de</strong> diferite condiţii <strong>de</strong><br />

uscare şi timpii <strong>de</strong> sferonizare.<br />

Tabel V<br />

Analiza dimensională şi cea a formei peletelor obţinute în condiţii diferite <strong>de</strong> uscare, la timpi diferiţi şi viteze diferite <strong>de</strong> sferonizare<br />

(—) indică faptul că parametrii nu au fost <strong>de</strong>terminaţi<br />

- 14 -


Peletele uscate la temperatura camerei (ET1) au mărimea cea mai mare, urmate <strong>de</strong> cele uscate prin<br />

îngheţ (liofilizate) (ET4), dar nu există variaţii remarcabile în ceea ce priveşte mărimea lor. După uscarea<br />

într-un uscător <strong>cu</strong> tăvi la 37°C şi 50°C, peletele nu prezintă o îngustare, dar uscându-le la o temperatură mai<br />

mare <strong>de</strong> 65°C, se observă o scă<strong>de</strong>re a mărimii parti<strong>cu</strong>lelor. Aceasta se corelează <strong>cu</strong> ipoteza că peletele se<br />

îngustează la o temperatură mai mare. Aceasta se poate datora scă<strong>de</strong>rii porozităţii peletelor, ceea ce este <strong>de</strong><br />

asemenea evi<strong>de</strong>nt, din aceste profiluri <strong>de</strong> cedare a medicamentului din diferitele formulări, în care viteza<br />

cedării medicamentului sca<strong>de</strong> <strong>cu</strong> reducerea porozităţii. Mehta şi colab. [104] au raportat date similare.<br />

S-a observat că timpul <strong>de</strong> sferonizare nu contribuie la diferenţele <strong>de</strong> mărime a parti<strong>cu</strong>lelor obişnuite în<br />

condiţiile experimentale <strong>de</strong>scrise în studiul meu. Contrar rezultatelor dintr-un raport publicat (un<strong>de</strong> s-au<br />

observat că mărimea peletelor creşte <strong>cu</strong> creşterea timpului <strong>de</strong> sferonizare) [116], s-a observat că timpul <strong>de</strong><br />

sferonizare nu conduce la diferenţele în ceea ce priveşte mărimea parti<strong>cu</strong>lelor în condiţiile experimentale ale<br />

studiului. Această diferenţă în rezultate poate fi atribuită faptului că, în studiul nostru, la sferonizări <strong>de</strong> 7 şi 10<br />

minute (ES4 şi ES5), s-au obţinut câteva sfere mari (<strong>de</strong> ordinul mm în diametru) şi au fost excluse din datele<br />

<strong>de</strong> analiză dimensională.<br />

Analiza formei peletelor obţinute în condiţii diferite <strong>de</strong> uscare este prezentată în tabelul V. Diferiţii<br />

parametrii <strong>de</strong> formă (cir<strong>cu</strong>laritate, elongaţie, rectangularitate) nu au suferit modificări majore pentru peletele<br />

uscate în condiţii diferite. Aşa <strong>cu</strong>m s-a dis<strong>cu</strong>tat anterior, peletele se îngustează la temperaturi mari <strong>de</strong> uscare.<br />

Îngustarea lor poate apărea uniform, <strong>de</strong>-a lungul peletelor, lăsând totuşi forma neafectată <strong>de</strong> condiţiile <strong>de</strong><br />

uscare.<br />

Forma peletelor a fost ori<strong>cu</strong>m puternic afectată <strong>de</strong> timpii <strong>de</strong> retenţie în sferonizator pe par<strong>cu</strong>rsul<br />

preparării. Aşa <strong>cu</strong>m se observă din tabelul V, peletele <strong>de</strong>vin mai rotun<strong>de</strong> <strong>cu</strong> creşterea timpului <strong>de</strong> sferonizare.<br />

La 1 şi 2 minute <strong>de</strong> sferonizare (ES1 şi E4), peletele au suferit modificări ale formei, alungindu-se (figura 5A<br />

şi 5B), iar peletele au <strong>de</strong>venit rotun<strong>de</strong> când s-au sferonizat timp <strong>de</strong> 3 şi <strong>de</strong> 5 minute (ES2 şi ES3) (figura 5C şi<br />

5D). Ori<strong>cu</strong>m o creştere mai mare a timpului <strong>de</strong> sferonizare nu afectează consi<strong>de</strong>rabil forma peletelor. La o<br />

sferonizare timp <strong>de</strong> 5 minute, cir<strong>cu</strong>laritatea peletelor a fost 0,902 în timp ce la una <strong>de</strong> 7 şi respectiv 10 minute<br />

(ES4 şi ES5) (figura 5E şi 5F), valorile cir<strong>cu</strong>larităţii au fost <strong>de</strong> 0,913 şi respectiv <strong>de</strong> 0,911 ceea ce indică<br />

faptul că rotunjirea nu creşte după 5 minute <strong>de</strong> sferonizare. Totuşi, o sferonizare timp <strong>de</strong> 5 minute, aceasta<br />

s-a dovedit a fi optimă pentru Avicel PH302. Creşterea rotunjirii <strong>cu</strong> timpul, a fost evi<strong>de</strong>ntă <strong>cu</strong> cât extrudatele<br />

au căpătat forţe <strong>de</strong> atracţie mai mari pentru rotunjirea lor şi după un timp optim <strong>de</strong> sferonizare, peletele au<br />

<strong>de</strong>venit suficient <strong>de</strong> compacte astfel încât nici o forţă <strong>de</strong> atracţie nu a mai putut să acţioneze asupra lor. Acest<br />

rezultat concordă <strong>cu</strong> rezultatele raportate <strong>de</strong> mulţi cercetători. Gouldson şi Deasy [114] au raportat că schimbările<br />

majore în cir<strong>cu</strong>laritatea peletelor au apărut în primele 3 minute <strong>de</strong> sferonizare. Similar, alţi cercetători<br />

au <strong>de</strong>scoperit că sfericitatea maximă s-a obţinut în 60 <strong>de</strong> se<strong>cu</strong>n<strong>de</strong> în sferonizator [118].<br />

Formele peletelor au fost <strong>de</strong> asemenea, afectate <strong>de</strong> viteza <strong>de</strong> rotaţie a plăcii din interiorul sferonizatorului.<br />

Odată <strong>cu</strong> creşterea vitezei plăcii, a cres<strong>cu</strong>t şi cir<strong>cu</strong>laritatea peletelor (tabelul V, figura 5B, 5G şi 5H).<br />

Cir<strong>cu</strong>laritatea cea mai mare, obţinută <strong>cu</strong> o creştere a vitezei <strong>de</strong> sferonizare, a fost <strong>de</strong> 0,801 (ESS2)<br />

(figura 5H). Această valoare a fost mai mică <strong>de</strong>cât cea a lui ES2 (cir<strong>cu</strong>laritate 0,833 - tabelul V), care a fost<br />

sferonizată 3 minute la viteză mică. Se concluzionează faptul că un timp cres<strong>cu</strong>t <strong>de</strong> retenţie în sferonizator,<br />

chiar la o viteză mai mică, generează o forţă <strong>de</strong> atracţie mai mare şi cauzează o mai bună rotunjire a peletelor<br />

<strong>de</strong>cât un timp <strong>de</strong> sferonizare mai mic, chiar la o viteză mai mare.<br />

Figura 5<br />

Fotomicrografii ale fracţiilor clasice mo<strong>de</strong>l (tre<strong>cu</strong>te prin sita #18 BSS şi reţinute pe #25 BSS) ale peletelor preparate în timp <strong>de</strong>: (A)<br />

1 minut (ES1), (B) 2 minute (E4), (C) 3 minute (ES2), (D) 5 minute (ES3), (E) 7 minute (ES4) şi (F) 10 minute (ES5) <strong>de</strong> sferonizare, la<br />

(G) o viteză mică <strong>de</strong> sferonizare (ESS1) şi o viteză mare <strong>de</strong> sferonizare (H) (ESS2).<br />

BSS indică Specificaţii Standard Britianice (British Standard Specifications).<br />

- 15 -


În tabelul VI sunt reprezentate <strong>de</strong>nsităţile peletelor obţinute la diferite temperaturi <strong>de</strong> uscare: temperatura<br />

camerei (ET1), 37°C (ET2), 50°C (E1) şi 65°C (ET3) şi prin diferite meto<strong>de</strong> <strong>de</strong> uscare: uscător <strong>cu</strong> tăvi<br />

(E1, ET2, ET3), <strong>de</strong>sicator şi liofilizator (ET4).<br />

Tabel VI<br />

Densităţi, proprietăţi <strong>de</strong> <strong>cu</strong>rgere şi friabilitate a peletelor obţinute<br />

în diferite condiţii <strong>de</strong> uscare, la timpi diferiţi şi viteze diferite <strong>de</strong> sferonizare*<br />

*%F - indică procentul <strong>de</strong> friabilitate<br />

Uscarea la temperatură mai mare comparativ <strong>cu</strong> uscarea la temperatura camerei (ET1) conduce la o<br />

creştere a <strong>de</strong>nsităţii (masa tasată şi granule) (Perez şi Rabiskova au raportat date asemănătoare [117]). Raportul<br />

Hausner şi in<strong>de</strong>xul Carr au fost mai mult sau mai puţin aceeaşi în toate loturile, ceea ce se poate datora<br />

faptului că a existat o distribuţie dimensională similară (tabelul VI).<br />

Diferenţe mici ale <strong>de</strong>nsităţii (ale masei tasate sau ale granulei), au fost găsite la peletele obţinute prin<br />

sferonizare în timpi diferiţi (tabelul VI), probabil din cauza faptului că, datorită distribuţiei dimensionale şi a<br />

dimensiunii parti<strong>cu</strong>lelor similare, proprietăţile <strong>de</strong> acoperire a peletelor nu s-au schimbat. Aşa că diferenţele în<br />

ceea ce priveşte timpii <strong>de</strong> sferonizare şi diferenţa în viteza <strong>de</strong> sferonizare nu a cauzat o modificare importantă<br />

a <strong>de</strong>nsităţii peletelor, ceea ce concordă <strong>cu</strong> rezultatele altor cercetători [119].<br />

Proprietăţile <strong>de</strong> <strong>cu</strong>rgere au fost mai puţin satisfăcătoare, atunci când peletele au fost uscate în uscător<br />

<strong>cu</strong> tăvi. O creştere a temperaturii <strong>de</strong> uscare a îmbunătăţit proprietatea <strong>de</strong> <strong>cu</strong>rgere dar această îmbunătăţire<br />

a fost mică. Uscarea prin liofilizare a peletelor (ET4), a cauzat cel mai mic unghi <strong>de</strong> repaus şi cea mai mare<br />

rată <strong>de</strong> <strong>cu</strong>rgere.<br />

Proprietăţile <strong>de</strong> <strong>cu</strong>rgere a peletelor <strong>de</strong>pind <strong>de</strong> timpul <strong>de</strong> sferonizare (tabelul VI). O creştere a timpului<br />

<strong>de</strong> sferonizare creşte sfericitatea peletelor (tabelul V). Aşa <strong>cu</strong>m este <strong>de</strong> aşteptat, o creştere a sfericităţii<br />

conferă peletelor proprietăţi reologice superioare.<br />

Când s-a variat viteza <strong>de</strong> sferonizare, rezultatele au fost similare celor obţinute când s-a modificat<br />

timpul <strong>de</strong> sferonizare. O creştere mărită a vitezei <strong>de</strong> sferonizare îmbunătăţeşte proprietăţile <strong>de</strong> <strong>cu</strong>rgere<br />

(tabelul VI) ale peletelor, în special prin creşterea sfericităţii (tabelul V).<br />

În tabelul VI se arată influenţa condiţiilor <strong>de</strong> uscare asupra friabilităţii peletelor. Friabilitatea tuturor<br />

loturilor, a fost sub 1%. Cu creşterea temperaturii <strong>de</strong> uscare, procentul friabilităţii sca<strong>de</strong>. La temperatura<br />

cea mai mare, peletele pot <strong>de</strong>veni mai dure însă mai puţin friabile, datorită reducerii porozităţii şi a îngustării<br />

[115]. Uscarea prin liofilizare a peletelor (ET4) a adus la aproape aceleaşi procente ale friabilităţii ca cele<br />

obţinute la uscarea peletelor la temperatura camerei (ET1).<br />

Timpul <strong>de</strong> sferonizare pare să fie afectat procentul <strong>de</strong> friabilitate a peletelor (tabelul VI), chiar dacă<br />

modificarea friabilităţii peletelor a fost mai puţin pronunţată <strong>cu</strong> creşterea mică a timpului <strong>de</strong> sferonizare<br />

- 16 -


(ES1, ES2 şi ES4). Friabilitatea pentru ES1, ES2 şi ES4 nu a diferit în mod consi<strong>de</strong>rabil, dar când s-a cres<strong>cu</strong>t<br />

în continuare timpul <strong>de</strong> sferonizare, a scăzut procentul friabilităţii. Aceasta se poate explica prin faptul că la<br />

timpi <strong>de</strong> sferonizare mai mici, forţele <strong>de</strong> atracţie <strong>de</strong>vin insuficiente pentru compactarea mai mare a Avicelului<br />

PH 302 (care are o <strong>de</strong>nsitate mai mare). De asemenea, la timpi s<strong>cu</strong>rţi <strong>de</strong> sferonizare, peletele au formă alungită<br />

(tabelul V) <strong>cu</strong> suprafeţe ieşite în afară (neregulate).<br />

În domeniul studiat al vitezei plă<strong>cu</strong>ţei sferonizatorului, nu s-au observat diferenţe consi<strong>de</strong>rabile în<br />

procentul <strong>de</strong> friabilitate ale peletelor (tabelul VI). Această viteză cres<strong>cu</strong>tă <strong>de</strong> sferonizare pare să nu fie capabilă<br />

să exercite aceeaşi forţă ca şi efectul generat <strong>de</strong> timpul <strong>de</strong> sferonizare, producând mase compacte libere<br />

<strong>cu</strong> indici mai mari şi mai similari ai friabilităţii.<br />

Studii <strong>de</strong> dizolvare in vitro. Condiţiile <strong>de</strong> uscare modifică notabil, grafi<strong>cu</strong>l cedării medicamentului din<br />

pelete (figura 6):<br />

Figura 6<br />

Timp vs procentul <strong>de</strong> cedare <strong>cu</strong>mulativă a piroxicamului din peletele obţinute în condiţii diferite <strong>de</strong> uscare: la tempera camerei (ET1), la<br />

uscător <strong>cu</strong> tăvi {la 37ºC [ET2], la 50ºC [E1], la 65ºC [ET3]} şi, uscare prin liofilizare (ET4).<br />

O creştere a temperaturii <strong>de</strong> uscare, reduce procentul <strong>de</strong> cedare al medicamentului. Aceasta se poate<br />

datora unei reduceri a porozităţii granulei pe par<strong>cu</strong>rsul uscării la temperaturi mai mari din cauza îngustării<br />

mărite.<br />

Uscarea prin liofilizare (ET4) <strong>de</strong>termină un profil <strong>de</strong> cedare a medicamentului, foarte înalt, din cauza<br />

formării peletelor foarte poroase. Uscarea la temperatura camerei (ET1) măreşte, <strong>de</strong> asemenea, procentul<br />

<strong>de</strong> cedare al medicamentului, dar nu atât <strong>de</strong> pronunţat ca cea obţinută la uscarea prin liofilizare [117]. Toate<br />

loturile au prezentat un profil <strong>de</strong> cedare al medicamentului <strong>de</strong> tip Higuchian (mo<strong>de</strong>lul rădăcinii pătrate a<br />

timpului <strong>de</strong> răspuns) [120] (figura 7):<br />

Figura 7<br />

Rădăcina pătrată a timpului <strong>de</strong> răspuns vs procentul <strong>cu</strong>mulativ <strong>de</strong> cedare a piroxicamului din peletele obţinute în condiţii diferite <strong>de</strong><br />

uscare: la tempera camerei (ET1), la uscător <strong>cu</strong> tăvi {la 37ºC [ET2], la 50ºC [E1], la 65ºC [ET3]} şi,<br />

uscare prin liofilizare (ET4).<br />

- 17 -


Concluzii. Condiţiile <strong>de</strong> procesare au un efect pronunţat asupra proprietăţilor peletelor <strong>cu</strong> piroxicam.<br />

Condiţiile <strong>de</strong> uscare influenţează mărimea medie şi cedarea piroxicamului din pelete. Din cauza îngustării<br />

peletelor la temperaturi <strong>de</strong> uscare mari, rezultă <strong>de</strong> asemenea, <strong>de</strong>nsităţi scăzute. Uscarea prin liofilizare previne<br />

îngustarea şi conduce la cea mai mare cedare <strong>de</strong> medicament. Cu creşterea temperaturii <strong>de</strong> uscare, sca<strong>de</strong><br />

viteza <strong>de</strong> cedare a piroxicamului din pelete.<br />

Ambele mărimi, timpul <strong>de</strong> sferonizare şi viteza <strong>de</strong> sferonizare, afectează forma peletelor, iar modificările<br />

formei acestora le afectează apoi proprietăţile <strong>de</strong> <strong>cu</strong>rgere. În cadrul studiului, cir<strong>cu</strong>laritatea (sfericitatea)<br />

peletelor a fost mai afectată <strong>de</strong> timpul <strong>de</strong> sferonizare <strong>de</strong>cât <strong>de</strong> viteza <strong>de</strong> sferonizare. Condiţiile <strong>de</strong> uscare<br />

influenţează friabilitatea peletelor, scăzând-o <strong>cu</strong> creşterea temperaturii <strong>de</strong> uscare, indicând formarea <strong>de</strong> structuri<br />

mai <strong>de</strong>nse la temperaturi mai mari. Acelaşi rezultat a fost obţinut prin modificarea timpului <strong>de</strong> sferonizare.<br />

Cu creşterea timpului <strong>de</strong> sferonizare, a scăzut friabilitatea, din cauza formării unor mase mai compacte<br />

la timpi <strong>de</strong> sferonizare mai mari. Mărimea medie nu a fost afectată <strong>de</strong> timpul <strong>de</strong> sferonizare sau <strong>de</strong><br />

viteza <strong>de</strong> sferonizare.<br />

VIII. Investigarea benzoatului <strong>de</strong> piroxicam în stare solidă<br />

Piroxicamul, 4-hidroxi-2-metil-N-2-piridil-2H-1,2-benzotiazin-3-car-boxamid-1,1-dioxid (PX), este<br />

un medicament analgezic şi un antiinflamator nesteroidian (AINS). În continua cercetare pentru îmbunătăţirea<br />

agenţilor antiinflamatori, au fost sintetizaţi o serie <strong>de</strong> <strong>de</strong>rivaţi ai acilpiroxicamului [122-123] şi s-au<br />

supus evaluării [122]. Aceşti compuşi sunt folositori în ameliorarea condiţiilor inflamatorii după administrare<br />

orală, parenterală sau locală. Nivelurile sanguine ale piroxicamului, obţinute după administrarea locală a<br />

acilpiroxicamului, sunt mult mai mari <strong>de</strong>cât cele obţinute după administrarea piroxicamulului singur, într-o<br />

concentraţie mai mare, în aceleaşi condiţii. Benzoatul <strong>de</strong> piroxicam este un ester medicamentos, <strong>cu</strong> o lipofilie<br />

cres<strong>cu</strong>tă, care prezintă o activitate remarcabilă în testul e<strong>de</strong>mic al labei şobolanului indus <strong>cu</strong> carrageenan<br />

[122]. În alte lucrări s-au raportat date <strong>de</strong>spre studiul cinetic al hidrolizei benzoatului <strong>de</strong> piroxicam şi <strong>de</strong>spre<br />

validarea meto<strong>de</strong>i HPLC pentru <strong>de</strong>terminarea benzoatului <strong>de</strong> piroxicam [124].<br />

Se ştie că piroxicamul există în forme polimorfe diferite ca un monohidrat [125-128] <strong>cu</strong> solubilitate<br />

specifică şi anumiţi parametrii <strong>de</strong> stabilitate. Esterul piroxicamului <strong>cu</strong> acidul pivalic există în două forme<br />

polimorfe [129-130]. De aceea s-a efectuat un studiu convenţional <strong>de</strong> preformulare pentru a verifica care<br />

benzoat <strong>de</strong> piroxicam a putut fi i<strong>de</strong>ntificat: cel polimorf sau cel pseudopolimorf (solvatat). În acest studiu s-a<br />

cercetat polimorfismul şi pseudomorfismul benzoatului <strong>de</strong> piroxicam, pe mostre preparate prin recristalizare<br />

din diferiţi solvenţi organici, folosind două moduri diferite <strong>de</strong> răcire. Pentru caracterizarea stării soli<strong>de</strong>, s-au<br />

utilizat tehnici analitice pre<strong>cu</strong>m: calorimetria diferenţială (DSC), analiza termogravimetrică (TGA), spectrometria<br />

în infraroşu <strong>cu</strong> transformată Fourier (FTIR), difractometria pulberii <strong>cu</strong> raze X (XRPD) şi microfotografii<br />

electronice scanate (SEM).<br />

Prepararea benzoatului <strong>de</strong> piroxicam sub formă <strong>de</strong> cristale<br />

O<br />

C<br />

O O<br />

S N<br />

O O<br />

CH 3<br />

N N<br />

H<br />

Figura 8<br />

Structura chimică a benzoatului <strong>de</strong> piroxicam<br />

- 18 -


Benzoatul <strong>de</strong> piroxicam (1) (figura 8) poate fi sintetizat din piroxicam şi clorură <strong>de</strong> benzoil, conform<br />

meto<strong>de</strong>lor <strong>de</strong> preparare <strong>de</strong>scrise în literatură [124]. Pentru acest studiu am folosit benzoat <strong>de</strong> piroxicam pro<strong>cu</strong>rat<br />

<strong>de</strong> la Laboratoarele IPCA LTD., Mumbai - India. Pentru a-l obţine sub mai multe forme cristaline, am<br />

procedat la recristalizarea acestuia din mai mulţi solvenţi <strong>cu</strong> polaritate diferită (metanol, etanol, acetat <strong>de</strong> etil,<br />

acetonă şi toluen), prin răcire lentă la temperatura camerei sau prin răcire rapidă, într-o baie <strong>de</strong> gheaţă [131].<br />

Formele cristaline astfel obţinute (1a-j) şi preparate în modul menţionat anterior, sunt enumerate în tabelul<br />

VII:<br />

Tabel VII<br />

Caracteristice tehnice DSC ale produselor <strong>de</strong> benzoat <strong>de</strong> piroxicam (1a-j)*<br />

Compus nr. Solvent <strong>de</strong> cristalizare Dizolvare (°C) Punct <strong>de</strong> topire (°C)<br />

1a<br />

1b<br />

1c<br />

1d<br />

1e<br />

1f<br />

1g<br />

1h<br />

1i<br />

1j<br />

Acetonă<br />

Acetat <strong>de</strong> etil<br />

Metanol<br />

Etanol<br />

Toluen<br />

Acetonă<br />

Acetat <strong>de</strong> etil<br />

Metanol<br />

Etanol<br />

Toluen<br />

- 19 -<br />

-<br />

-<br />

108,42<br />

101,27<br />

86,02<br />

-<br />

-<br />

98,06<br />

98,01<br />

79,75<br />

146,67<br />

144,01<br />

144,51<br />

147,93<br />

138,23<br />

148,81<br />

143,15<br />

148,99<br />

147,11<br />

145,08<br />

*Produsele (1a-e) au fost preparate prin cristalizare lentă la temperatura camerei, iar cele (1f-j) prin răcire rapidă într-o baie <strong>de</strong> gheaţă<br />

Analiza termică (calorimetrie diferenţială - DSC)<br />

S-au înregistrat termogramele DSC folosind un aparat Perkin-Elmer DSC - Pyris 1. Aparatul a fost<br />

calibrat <strong>cu</strong> indiu şi zinc înainte <strong>de</strong> a analiza probele, sub <strong>cu</strong>rent <strong>de</strong> azot <strong>de</strong> 35 mL/min. Probele (5-10 mg) au<br />

fost cântărite pe platane <strong>de</strong> aluminiu închise şi apoi s-au supus scanării la o viteză <strong>de</strong> încălzire <strong>de</strong> 1 şi<br />

10°C/min. într-un domeniu <strong>de</strong> temperatură <strong>de</strong> 30-220°C.<br />

De asemenea, mostrele au fost scanate pe platane <strong>de</strong>schise, la o viteză <strong>de</strong> încălzire <strong>de</strong> 5°C/min. în<br />

acelaşi interval <strong>de</strong> temperatură.<br />

S-au obţinut <strong>cu</strong>rbe TGA dintr-o mostră <strong>de</strong> aproximativ 5 mg folosind un aparat Perkin-Elmer TGA<br />

7 <strong>cu</strong> o <strong>cu</strong>rgere <strong>de</strong> heliu <strong>de</strong> 35 mL/min., o viteză <strong>de</strong> încălzire <strong>de</strong> 10°C/min., într-un interval <strong>de</strong> temperatură<br />

între 30-700°C. Înainte <strong>de</strong> a analiza probele, aparatul a fost calibrat prin scanarea nichelului şi fierului în<br />

câmp magnetic pentru a obţine punctul Curie. Datele au fost analizate folosind software-ul Pyris for Windos<br />

(versiunea 3,81).<br />

Spectrometria în IR <strong>cu</strong> transformată Fourier (FTIR)<br />

S-a obţinut spectre FTIR după măcinarea şi mixarea mostrelor în bromură <strong>de</strong> potasiu uscată (circa<br />

1%) şi apoi comprimate în dis<strong>cu</strong>ri la presiune <strong>de</strong> 10 kN. S-au înregistrat spectre folosind un spectrometru<br />

Perkin-Elmer Spectrum GX, într-o regiune 4000-370 cm -1 . Pentru fiecare mostră s-au efectuat 16 scanări la o<br />

rezoluţie <strong>de</strong> 4 cm -1 .<br />

Difractometria pulberii <strong>cu</strong> raze X (XPRD)<br />

Mo<strong>de</strong>lele <strong>de</strong> difracţie prin raze X au fost înregistrate folosind un difractometru automat pentru<br />

pulberi, Philips 3710 (Philips Olanda) la 30 mA, 50 kW, <strong>cu</strong> radiaţia monocromatică CuKα, folosind softwareul<br />

X ` Pert [132]. Probele au fost scanate la o temperatură <strong>de</strong> 20°C, la un unghi <strong>de</strong> difracţie <strong>de</strong> 2Θ, crescând la<br />

0,02°/s pentru un domeniu <strong>de</strong> 5-40°. Pentru corectarea fundalului şi eliminarea sa, s-au <strong>de</strong>terminat intensităţile<br />

Kα2 din mostrele <strong>de</strong> difracţie, folosind software-ul X ` Pert Plus [133].<br />

Microscopie electronică <strong>de</strong> scanare<br />

S-au efectuat microfotografii electronice scanate SEM (scanning electron microphotographs) ale<br />

mostrelor folosind un microscop <strong>de</strong> scanare JSM-5800 (JEOL, Japonia).<br />

Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />

Formele cristaline ale benzoatului <strong>de</strong> piroxicam obţinute anterior (1a-j) au fost studiate prin microscopia<br />

SEM, analiza DSC şi TGA, spectrometria FTIR şi difracţia pulberii <strong>cu</strong> raze X (XRPD). Inspecţia


vizuală a <strong>formelor</strong> <strong>de</strong> cristal obţinute a relevat diferenţe în ceea ce priveşte morfologia acestora. Diferenţele<br />

au fost confirmate prin studierea cristalelor <strong>cu</strong> ajutorul microscopiei electronice <strong>de</strong> scanare (figura 9).<br />

1a 1b 1c<br />

1d 1e 1f<br />

1g<br />

Figura 9<br />

Fotomicrografii SEM ale <strong>formelor</strong> cristalelor <strong>de</strong> benzoat <strong>de</strong> piroxicam: a) mostre <strong>de</strong> bază,<br />

b) mostre recristalizate din acetonă, c) mostre recristalizate din metanol,<br />

d) mostre recristalizate din etanol, e) mostre recristalizate din acetat <strong>de</strong> etil,<br />

f) mostre recristalizate din toluen prin răcire rapidă,<br />

g) mostre recristalizate din toluen prin răcire lentă.<br />

Fotomicrografii electronice <strong>de</strong> scanare ale mostrelor <strong>de</strong> bază şi a produşilor obţinuţi prin recristalizare<br />

din acetonă, acetat <strong>de</strong> etil, etanol, metanol şi toluen, prezintă diferenţe în ceea ce priveşte forma cristalului<br />

şi mărimea sa. Modul <strong>de</strong> răcire (lent sau rapid) nu are influenţă asupra formei cristalului, exceptând<br />

recristalizarea <strong>cu</strong> toluen. Comportamentul termic al mostrei (cristalului) <strong>de</strong> bază este arătat în figura 10:<br />

Figura 10<br />

Curbele DSC (a) şi TGA (b) ale mostrei <strong>de</strong> bază a benzoatului <strong>de</strong> piroxicam (masa mostrei 5 mg, rata <strong>de</strong> încălzire 10°C/min., <strong>cu</strong>rgerea<br />

gazoasă 35 mL/min., măsurare DSC efectuată pe talere închise).<br />

- 20 -


Curba DSC arată un eveniment endotermic în domeniul 141-163°C, re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t ca punct <strong>de</strong> topire al<br />

mostrei la temperatura fixă <strong>de</strong> 150°C. Datele termogravimetrice arată prima pier<strong>de</strong>re <strong>de</strong> masă <strong>de</strong> 62,7%, în<br />

domeniul 132-319°C, care a fost atribuit <strong>de</strong>gradării mostrei. A fost urmată <strong>de</strong> o a doua pier<strong>de</strong>re <strong>de</strong> masă <strong>de</strong><br />

19,8% indicând faptul că un proces <strong>de</strong> <strong>de</strong>gradare apare după topirea mostrei.<br />

Produsele recristalizate din acetonă (1a, 1f) şi acetat <strong>de</strong> etil (1b, 1g), au acelaşi comportament<br />

endotermic ca şi mostra <strong>de</strong> bază, având peak endotermic în intervalul 144-163°C, în timp ce formele recristalizate<br />

din etanol (1d, 1i), metanol (1c, 1h) şi toluen (1e, 1j), au peak-uri endotermice, primul în intervalul<br />

79-108°C, a cărei intensitate şi ∆H (3-7 J/g) <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> solvent şi al doilea, în intervalul 138-149 0 C, atribuit<br />

topirii benzoatului <strong>de</strong> piroxicam (tabelul VII). Produsele testate în talere <strong>de</strong>schise, au prezentat un comportament<br />

termic similar. După răcire şi încălzire repetată, mostrele nu au prezentat un peak adiţional, în domeniul<br />

75-100°C, ci doar peak-ul endotermic al fuziunii benzoatului <strong>de</strong> piroxicam.<br />

Curbele TGA ale produselor prezintă diferite stadii ale pier<strong>de</strong>rii masei, <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt <strong>de</strong> solventul <strong>de</strong><br />

recristalizare. În conformitate <strong>cu</strong> datele DSC, produsele obţinute din etanol, metanol şi toluen, prezintă două<br />

etape ale pier<strong>de</strong>rii masei, prima în intervalul 60-130°C, datorat mutării solventului <strong>de</strong> cristalizare din matriţă<br />

şi al doilea în intervalul 130-400°C, datorat <strong>de</strong>gradării benzoatului <strong>de</strong> piroxicam (tabelul VIII).<br />

Tabel VIII<br />

Date termogravimetrice (TGA) ale pier<strong>de</strong>rii masei din produsele solvatate ale benzoatului <strong>de</strong> piroxicam<br />

Solvent <strong>de</strong> cristalizare Interval <strong>de</strong> temperatură (°C)<br />

Metanol<br />

Etanol<br />

Toluen<br />

70–150<br />

60–145<br />

60–110<br />

- 21 -<br />

Pier<strong>de</strong>re <strong>de</strong> masă (%)<br />

Răcire lentă Răcire rapidă<br />

Datele pier<strong>de</strong>rii <strong>de</strong> masă, <strong>de</strong>terminate în procesul <strong>de</strong> dizolvare, nu arată o relaţie stoechiometrică<br />

între benzoatul <strong>de</strong> piroxicam şi solvent în matriţa cristalului, indicând faptul că solventul are un rol <strong>de</strong><br />

umplere a spaţiului în inelele matriceale [134-135].<br />

Rezultatele obţinute prin ambele meto<strong>de</strong>, DSC şi TGA, confirmă faptul că dizolvarea benzoatului <strong>de</strong><br />

piroxicam cristalizează din etanol, metanol şi toluen, ca un solvent într-o relaţie nestoechiometrică.<br />

Spectrele FTIR prezintă benzi as<strong>cu</strong>ţite la 3330 (NH), 1750 (ester C=0) şi 1682 cm -1 (amidă I),<br />

1515 cm -1 (amidă II), 1433 cm -1 (CH3, Ar–C=C), 1063 cm -1 (SO2N) şi 703 sau 707 cm -1 (fenil). S-au găsit<br />

doar mici diferenţe între spectrele FTIR în regiunea 900-500 cm -1 referitoare la condiţiile experimentale şi la<br />

produşii <strong>de</strong> recristalizare (figura 11).<br />

Figura 11<br />

Spectrul FTIR al benzoatului <strong>de</strong> piroxicam recristalizat prin răcire rapidă din diferiţi solvenţi: a) mostră <strong>de</strong> bază, b)mostră recristalizată<br />

din acetonă, c) mostră recristalizată din etanol, d) mostră recristalizată din acetat <strong>de</strong> etil, f) mostră recristalizată din toluen.<br />

1,2<br />

3,5<br />

4,6<br />

1,5<br />

2,5<br />

3,7


În urma analizei spectrelor FTIR nu s-au evi<strong>de</strong>nţiat diferenţe semnificative între produşii recristalizaţi,<br />

acestea indicând existenţa benzoatului <strong>de</strong> piroxicam sub formă solvatată.<br />

Este <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t faptul că difracţia pulberii <strong>cu</strong> raze X (XRPD) este o tehnică performantă pentru i<strong>de</strong>ntificarea<br />

fazei cristaline şi a celei necristaline. De aceea această tehnică a fost utilizată pentru a stabili posibilele<br />

diferenţe în ceea ce priveşte forma cristalului. Difractogramele pulberilor benzoatului <strong>de</strong> piroxicam şi a<br />

produselor recristalizate, sunt arătate în figura 12:<br />

Figura 12<br />

Mostre XRPD ale benzoatului <strong>de</strong> piroxicam recristalizat din diferiţi solvenţi: a) mostră <strong>de</strong> bază, b) mostră recristalizată din acetonă, c)<br />

mostră recristalizată din metanol, d) mostră recristalizată din etanol, e) mostră recristalizată din acetat <strong>de</strong> etil, f) mostră recristalizată<br />

din toluen (răcire lentă, răcire rapidă).<br />

Toţi produşii recristalizaţi <strong>de</strong>monstrează bune proprietăţi <strong>de</strong> cristalinitate, bine conturate prin peakuri<br />

clare în intervalul 5-40° în 2Θ. Difractogramele pulberilor produşilor cristalini obţinute din acetonă şi<br />

acetat <strong>de</strong> etil, au aceeaşi poziţie a peak-ului şi aceleaşi configuraţii ca a benzoatului <strong>de</strong> piroxicam înainte <strong>de</strong><br />

cristalizare, în timp ce difractogramele pulberilor produşilor cristalului obţinut din metanol şi etanol, prezintă<br />

un peak puternic la 6,86° în 2Θ pentru etanol şi la 6,94° în 2Θ pentru metanol, <strong>cu</strong> numeroase peak-uri în<br />

domeniul 10,50° < 2Θ < 13,00°. Aceste peak-uri nu există în benzoatul <strong>de</strong> piroxicam înainte <strong>de</strong> cristalizare<br />

din metanol şi etanol. Nu s-au observat diferenţe semnificative la difractogramele pulberilor pentru produşii<br />

separaţi prin cristalizare lentă sau rapidă din acetonă, acetat <strong>de</strong> etil, etanol şi metanol.<br />

Difractograma pulberii obţinute pentru produsul recristalizat din toluen prin cristalizare rapidă într-o<br />

baie <strong>de</strong> gheaţă rece, are aceeaşi poziţie a peak-ului, iar forma peak-ului este aceeaşi <strong>cu</strong> cea <strong>de</strong> la produşii<br />

recristalizaţi din metanol şi etanol <strong>cu</strong> un peak puternic la 7,00° 2Θ şi numeroase peak-uri în domeniul 10,50°<br />

< 2Θ < 13,00°. Difractograma pulberii pentru produsul recristalizat din toluen, prin cristalizare lentă la<br />

temperatura camerei, are un peak puternic la 6,25°, care este înclinat <strong>cu</strong> 0,75°, respectând peak-ul găsit în<br />

difractograma pulberii pentru produsul obţinut prin cristalizare rapidă într-o baie <strong>de</strong> gheaţă.<br />

Diferenţele, referitoare la poziţia peak-urilor dintre benzoatul <strong>de</strong> piroxicam şi produşii obţinuţi după<br />

recristalizare din etanol, metanol şi toluen, confirmă faptul că s-au obţinut modificări pseudopolimorfe ale<br />

benzoatului <strong>de</strong> piroxicam. Diferitele condiţii <strong>de</strong> cristalizare, în cazul toluenului, indică existenţa a doi solvaţi<br />

<strong>de</strong> toluen, diferiţi structurali. Unul din aceştia, preparat prin răcire rapidă, pare să fie similar ca structură, <strong>cu</strong><br />

cel format <strong>cu</strong> etanol şi metanol.<br />

Concluzii. Benzoatul <strong>de</strong> piroxicam este un nou promedicament sintetizat al piroxicamului. Caracteristicile<br />

lui, aflat în stare solidă, au fost investigate pentru a extin<strong>de</strong> <strong>cu</strong>noştinţele <strong>de</strong>spre proprietăţile promedicamentului<br />

ce pot <strong>de</strong>termina o performanţă in vivo a <strong>formelor</strong> <strong>de</strong> dozare şi pentru a <strong>de</strong>finitiva cea mai stabilă<br />

formă pentru alte viitoare cercetări.<br />

- 22 -


Rezultatele acestui studiu arată că modificarea formei cristaline a benzoatului <strong>de</strong> piroxicam se<br />

schimbă <strong>de</strong>-a lungul cristalizării în funcţie <strong>de</strong> diferiţi factori: solvenţi organici <strong>de</strong> cristalizare şi condiţii <strong>de</strong><br />

cristalizare, fapt studiat şi confirmat prin diferite meto<strong>de</strong> analitice.<br />

Microscopia SEM arată diferenţe în forma cristalului şi în mărimea produselor <strong>de</strong> recristalizare.<br />

Meto<strong>de</strong>le termoanalitice (DSC şi TGA) şi cele XRPD confirmă faptul că benzoatul <strong>de</strong> piroxicam cristalizează<br />

în două forme solvatate diferite din din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re structural, formele pseudopolimorfe A şi B. Forma<br />

pseudopolimorfă A, recristalizează din etanol şi metanol prin răcire lentă la temperatura camerei şi prin răcire<br />

rapidă într-o baie <strong>de</strong> apă rece. Forma pseudopolimorfă B, recristealizează din toluen prin răcire lentă la temperatura<br />

camerei.<br />

IX. Determinarea simultană a piroxicamului şi a metabolitului său major<br />

5`-hidroxipiroxicam în plasma umană prin spectrofotometrie <strong>de</strong>rivativă<br />

S-a sugerat că piroxicamul este complet absorbit după ambele administrări oral şi rectal, peak-ul<br />

concentraţiei plasmatice (Cmax) fiind atins la 2-3 ore după o doză orală unică şi la 5-6 ore după o doză rectală<br />

unică [136]. Media peak-ului concentraţiei plasmatice este riguros raportată la dozaj, fiind 1,5-3 şi 6-8 mg/L<br />

după o singură doză <strong>de</strong> 20 sau 60 mg. Din cauza timpului mare <strong>de</strong> înjumătăţire T1/2, o singură administrare pe<br />

zi păstrează concentraţia piroxicamului din plasmă relativ constantă. Media căii metabolice al piroxicamului<br />

implică hidroxilarea inelului 5-piridinic, rezultând ca produs <strong>de</strong> oxidare, 5`-hidroxipiroxicamul (OHPX).<br />

Acest metabolit este mai puţin activ <strong>de</strong>cât piroxicamul nemetabolizat în ceea ce priveşte inhibarea biosintezei<br />

prostaglandinelor.<br />

Eficacitatea farmacologică, farmacocinetică şi clinică a piroxicamului în nivelele plasmatice umane,<br />

a fost măsurată prin tehnici spectrofotometrice sau fluorimetrice, <strong>cu</strong> toate că aceste meto<strong>de</strong> sunt lipsite <strong>de</strong><br />

selectivitate şi <strong>de</strong> senzitivitate [137-138]. De atunci, au fost enumerate numeroase meto<strong>de</strong> cromatografice<br />

pentru <strong>de</strong>terminarea <strong>de</strong> piroxicam în flui<strong>de</strong>le biologice [139-141]. Ori<strong>cu</strong>m, majoritatea acestor meto<strong>de</strong> conferă<br />

un grad mare <strong>de</strong> sensibilitate însă sunt complicate şi consumă mult timp, ceea ce ne-a <strong>de</strong>terminat să căutăm<br />

alte meto<strong>de</strong> simple, rapi<strong>de</strong>, <strong>de</strong> încre<strong>de</strong>re şi specifice pentru <strong>de</strong>terminarea piroxicamului şi a metabolitului<br />

său principal, 5`-hidroxipiroxicam, în plasma umană. Metoda clasică, spectrofotometrică UV/VIS, prezintă o<br />

problemă severă a suprapunerii benzilor spectrale ale PX, OHPX şi a fundalului plasmatic, ceea ce face<br />

imposibilă <strong>de</strong>terminarea simultană a acestor medicamente în flui<strong>de</strong>le biologice.<br />

Referitor la aspectele teoretice ale spectrofotometriei <strong>de</strong>rivative au fost publicate numeroase lucrări<br />

[142-146].<br />

În acest studiu ne-am propus aplicarea spectrofotometriei <strong>de</strong>rivative UV/VIS pentru <strong>de</strong>terminarea<br />

simultană în plasma umană a piroxicamului şi a metabolitului său, 5`-hidroxipiroxicam. Această nouă tehnică,<br />

implică cal<strong>cu</strong>larea şi plotarea unei <strong>de</strong>rivate matematice a unei <strong>cu</strong>rbe spectrale, oferă o aproximare alternativă<br />

la analiza medicamentului şi are o mare sensibilitate şi specificitate.<br />

De asemenea, transformarea <strong>de</strong>rivativă nu măreşte conţinutul informaţional al unui spectru şi permite<br />

discriminarea faţă <strong>de</strong> banda interferenţelor care <strong>de</strong>rivă din turbiditate sau din absorbţia matricială nespecifică.<br />

Tehnica utilizată subliniază subtil trăsăturile spectrale ale datelor prin prezentarea lor într-un mod nou<br />

şi mai accesibil vizual. Mărirea rezoluţiei spectrofotometriei <strong>de</strong>rivative UV/VIS a fost folosită avantajos la<br />

<strong>de</strong>terminarea medicamentului în flui<strong>de</strong> biologice [147] şi în ameste<strong>cu</strong>ri binare ale medicamentului [148-149].<br />

Aparatură<br />

Spectrofotometru Shimadzu (Kyoto, Japonia), UV 240 <strong>cu</strong> două raze, <strong>cu</strong> o unitate <strong>de</strong> program opţională<br />

(Mo<strong>de</strong>l OP1-2) şi o celulă <strong>de</strong> <strong>cu</strong>arţ <strong>de</strong> 1 cm.<br />

Cele mai potrivite montări au fost cele <strong>cu</strong> <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>rea <strong>cu</strong> diametru 2 mm (timpul <strong>de</strong> răspuns a fost<br />

ajustat automat în concordanţă <strong>cu</strong> diametrul <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>rii), <strong>cu</strong> viteza <strong>de</strong> scanare <strong>de</strong> 45 mm/min şi <strong>cu</strong> diferenţe<br />

între lungimea <strong>de</strong> undă <strong>de</strong>rivată <strong>de</strong> 4 nm.<br />

Expansiunea scalei <strong>de</strong> înregistrare a fost optimizată pentru a facilita citirile înregistratorului.<br />

- 23 -


Soluţii standard şi prepararea probelor<br />

Toate substanţele chimice şi solvenţii au fost <strong>de</strong> puritate analitică şi soluţiile au fost preparate <strong>cu</strong> apă<br />

distilată.<br />

Soluţiile <strong>de</strong> piroxicam şi <strong>de</strong> 5`-hidroxipiroxicam, stoc, standard, (400,0 mg/L) au fost preparate prin<br />

dizolvarea a 40,0 mg <strong>de</strong> PX (Laboratoarele IPCA LTD., Mumbai - India) sau OHPX (Lab. Pfizer,<br />

Madrid, Spania) în 100 mL <strong>de</strong> metanol.<br />

O serie <strong>de</strong> soluţii standard <strong>de</strong> lucru, conţinând cantităţi egale <strong>de</strong> PX şi OHPX între 150,0 mg/L, au<br />

fost preparate prin diluţie apropiată <strong>cu</strong> soluţie salină a soluţiilor stoc standard.<br />

Probele <strong>de</strong> plasmă <strong>cu</strong> PX şi OHPX au fost preparate prin diluarea a 0,2 mL <strong>de</strong> soluţie standard <strong>de</strong><br />

lucru în 1,8 mL ser. Concentraţia finală a ambelor, PX şi OHPX, în plasma standard a fost <strong>de</strong><br />

1-10 mg/L.<br />

Trigliceri<strong>de</strong>le au fost suplimentate <strong>cu</strong> Intralipid (Pharmacia & Upjohn, Madrid, Spania).<br />

Hemoglobina şi bilirubina au provenit <strong>de</strong> la (Sigma, St. Louis, MO, USA).<br />

Proce<strong>de</strong>ul <strong>de</strong> calibrare. Aliquot-uri <strong>de</strong> 0,2 mL din soluţia standard <strong>de</strong> lucru, au fost montate în tuburi<br />

centrifuge <strong>de</strong> 10 mL şi s-au adăugat 1,8 mL <strong>de</strong> plasmă umană. Probele <strong>de</strong> plasmă au fost acidifiate <strong>cu</strong> 1,0 mL<br />

<strong>de</strong> HCl 1,0M. După 15 minute, s-a adăugat 1,0 mL <strong>de</strong> acid tricloracetic 20%. Ameste<strong>cu</strong>l s-a agitat timp <strong>de</strong><br />

1 minut şi s-a centrifugat la 3500 rpm timp <strong>de</strong> 10 minute. Stratul apos a fost separat şi spectrul <strong>de</strong>rivat <strong>de</strong><br />

prim ordin al acestei soluţii a fost înregistrat într-un domeniu al lungimii <strong>de</strong> undă <strong>de</strong> 310-400 nm. S-a măsurat<br />

amplitudinea (mm) la 337,0 nm pentru PX şi la 327,0 nm pentru OHPX.<br />

Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />

Măsurători spectrofotometrice<br />

Figura 13 arată spectrul <strong>de</strong> absorbţie <strong>de</strong> grad zero al plasmei libere (blank) luată singură (A), al<br />

plasmei combinate <strong>cu</strong> 2,5 mg/L 5`-hidroxipiroxicam (B) sau piroxicam (C), sau ambele amestecate în raport<br />

1:1 (D). PX dă un maxim <strong>de</strong> absorbţie la 333 nm şi OHPX la 340 nm; plasma liberă are o absorbanţă foarte<br />

scăzută la această lungime <strong>de</strong> undă. S-au obţinut spectre similare când s-a repetat aceeaşi procedură <strong>cu</strong> probe<br />

individuale <strong>de</strong> plasmă luată <strong>de</strong> la 10 voluntari. Este o clară suprapunere a spectrelor, ceea ce previne <strong>de</strong>terminarea<br />

simultană a compuşilor prin măsurători directe ale absorbanţei UV/VIS în plasmă.<br />

Figura 13<br />

Spectrul <strong>de</strong> absorbţie (<strong>de</strong> ordin zero) al: (A) plasmei blank, (B) al plasmei blank <strong>cu</strong> 2,5 mg/L <strong>de</strong> OHPX, (C) al plasmei blank <strong>cu</strong><br />

2,5 mg/L <strong>de</strong> PX şi (D) al plasmei blank <strong>cu</strong> 2,5 mg/L <strong>de</strong> PX şi 2,5 mg/L <strong>de</strong> OHPX<br />

Spectrofotometria <strong>de</strong>rivativă este o tehnică potrivită pentru <strong>de</strong>păşirea acestei probleme, iar metoda<br />

<strong>de</strong> intersecţie zero este cea mai <strong>de</strong>s folosită pentru prepararea graficelor <strong>de</strong> calibrare. În practică, măsurătorile<br />

selective sunt cele care dau răspunsul linear cel mai bun, dau o interceptare zero sau apropiată <strong>de</strong> zero pe<br />

ordonata grafi<strong>cu</strong>lui <strong>de</strong> calibrare şi sunt cel mai puţin afectate <strong>de</strong> concentraţia oricărui alt component.<br />

- 24 -


Figura 14<br />

Spectru <strong>de</strong>rivativ primar (∆λ=4nm) al: (A) plasmei libere, (B) plasma blank <strong>cu</strong> mg/L <strong>de</strong> OHPX, (C) plasma blank <strong>cu</strong> 2,5 mg/L <strong>de</strong> PX şi<br />

(D) plasma blank <strong>cu</strong> 2,5 mg/L <strong>de</strong> PX şi 2,5 mg/L <strong>de</strong> OHPX<br />

Figura 14 prezintă spectrul UV/VIS <strong>de</strong>rivativ primar, ale aceloraşi soluţii ca cele din figura 13. Derivarea<br />

spectrului <strong>de</strong> ordin zero conduce la o îmbunătăţire a <strong>de</strong>taliilor spectrale şi spectrul <strong>de</strong>rivativ <strong>de</strong> prim<br />

ordin rezultat, are urme spectrale care pot fi utilizate pentru <strong>de</strong>terminarea simultană a PX şi OHPX. Datorită<br />

spectrelor suprapuse, metoda <strong>de</strong> intersectare zero este clar, cea mai apropiată aproximare pentru rezolvarea<br />

ameste<strong>cu</strong>rilor <strong>de</strong> astfel <strong>de</strong> compuşi şi a fost utilizată în acest studiu <strong>cu</strong> rezultate satisfăcătoare. Experimentele<br />

preliminare <strong>cu</strong> 10 probe <strong>de</strong> plasme blank diferite şi una luată dintr-un bazin <strong>de</strong> ser, au arătat că semnalele<br />

<strong>de</strong>rivate <strong>de</strong> prim ordin <strong>de</strong> la 337,0 nm (plasma blank <strong>de</strong> lucru <strong>cu</strong> intersectare <strong>de</strong> ordin zero la lungimea <strong>de</strong><br />

undă a OHPX) sunt proporţionale <strong>cu</strong> concentraţia PX, iar semnalele <strong>de</strong>rivate <strong>de</strong> prim ordin la 327,0 nm<br />

(plasma blank <strong>de</strong> lucru <strong>cu</strong> intersectare <strong>de</strong> ordin zero la lungimea <strong>de</strong> undă a PX) sunt proporţionale <strong>cu</strong> concentraţia<br />

OHPX.<br />

Selectarea condiţiilor instrumentale optime<br />

Cei mai uzuali parametri instrumentali ce afectează profilul spectrului <strong>de</strong>rivativ sunt viteza <strong>de</strong> scanare<br />

a lungimii <strong>de</strong> undă, creşterea lungimii <strong>de</strong> undă peste o valoare la care se obţine <strong>de</strong>rivata (∆λ) şi nelezarea<br />

care trebuie optimizată pentru a obţine un peak larg, bine <strong>de</strong>finit. În general, nivelul zgomotului sca<strong>de</strong> <strong>cu</strong><br />

creşterea ∆λ, ceea ce duce la fluctuaţii mai puţin pronunţate în spectrul <strong>de</strong>rivat. Când rezoluţia spectrală e<br />

foarte săracă la valori excesiv <strong>de</strong> mari pentru ∆λ valoarea optimă pentru ∆λ nu trebuie <strong>de</strong>terminată prin<br />

luarea în consi<strong>de</strong>rare a nivelului <strong>de</strong> zgomot al rezoluţiei spectrului şi a concentraţiei probei. Numeroase valori<br />

pentru ∆λ au fost testate şi valoarea <strong>de</strong> 4,0 nm a fost selectată ca fiind optimă pentru un raport satisfăcător al<br />

zgomotului <strong>de</strong> semnal.<br />

După stabilirea condiţiilor experimentale optime, s-a construit spectrul <strong>de</strong>rivat <strong>de</strong> prim ordin pentru<br />

două serii <strong>de</strong> probe <strong>de</strong> plasmă, conţinând variate concentraţii <strong>de</strong> OHPX (0, 2,5 şi 5,0 mg/L) şi o concentraţie<br />

constantă a PX (2,5 mg/L) sau concentraţii diferite ale PX (0, 2,5 şi 5,0 mg/L) şi o concentraţie constantă a<br />

lui OHPX (2,5 mg/L), pentru a investiga efectul PX şi OHPX asupra <strong>de</strong>terminării simultane a celor doi compuşi<br />

din probele <strong>de</strong> plasmă.<br />

Figura 15 arată că înălţimile (h1, h2) nu au fost afectate <strong>de</strong> prezenţa OHPX sau PX peste o valoare a<br />

concentraţiei studiate în modul <strong>de</strong>rivativ <strong>de</strong> prim ordin.<br />

- 25 -


Figura 15<br />

Spectrul <strong>de</strong>rivat <strong>de</strong> prim ordin (∆λ =4 nm) al probelor <strong>de</strong> plasmă ce conţin: (A) concentraţii diferite <strong>de</strong> OHPX [(1) 0,0; (2) 2,5;<br />

(3) 5,0 mg/L] şi o concentraţie constantă a PX (2,5 mg/L) şi (B) concentraţii diferite ale PX<br />

[(1) 0,0; (2) 2,5; (3) 5,0 mg/L] şi o concentraţie constantă a lui OHPX (2,5 mg/L)<br />

Determinarea piroxicamului şi 5`-hidroxipiroxicamului în plasma umană<br />

Unele ameste<strong>cu</strong>ri binare <strong>de</strong> PX şi OHPX în probele <strong>de</strong> plasmă s-au preparat din soluţia <strong>de</strong> lucru<br />

standard, în proporţie 1:1, folosind procedura recomandată. Spectrul <strong>de</strong>rivat <strong>de</strong> prim ordin al acestor probe a<br />

fost înregistrat peste un domeniu al lungimii <strong>de</strong> undă <strong>de</strong> 310-400 nm faţă <strong>de</strong> un blak constând din soluţie<br />

salină. Grafi<strong>cu</strong>l <strong>de</strong> calibrare a fost construit prin plotarea semnalului analitic 1 DPX la 337,0 nm şi 1 DOHPX la<br />

327,0 nm versus concentraţia PX sau OHPX (mg/L). Valoarea ordonatei 1 D a e<strong>cu</strong>aţiei a fost cal<strong>cu</strong>lată din<br />

măsurătorile amplitudinii (mm) şi standardizată după <strong>cu</strong>m urmează: 1 D = difuziunea înregistratorului (h mm)<br />

x expansiunea scalei/150 nm scală totală. Tabelul IX însumează datele statistice obţinute din două grafice <strong>de</strong><br />

calibrare:<br />

Tabel IX<br />

Datele <strong>de</strong> calibare pentru <strong>de</strong>terminarea simultană a PX şi OHPX în plasmă<br />

S-au obţinut relaţii lineare pentru concentraţii mai mari <strong>de</strong> 10,0 şi 8,0 mg/L pentru PX şi respectiv<br />

OHPX.<br />

Reproductibilitatea semnalului <strong>de</strong> fundal endogen a fost evaluată din 10 probe individuale, diferite<br />

<strong>de</strong> plasmă blank.<br />

Valorile obţinute au fost 1,38 x 10 -3 ± 1,67 x 10 -4 şi 1,90 x 10 -3 ± 1,85 x 10 -4 (media semnalului<br />

analitic ± <strong>de</strong>viaţia standard) la 337,0 şi respectiv 327,0 nm.<br />

Limitele admise ale <strong>de</strong>tecţiei şi ale <strong>cu</strong>antificării, aşa <strong>cu</strong>m sunt <strong>de</strong>finite <strong>de</strong> IUPAC [150] sunt <strong>de</strong><br />

0,083 şi 0,27 mg/L pentru PX şi 0,16 şi 0,56 mg/L pentru OHPX.<br />

S-a <strong>de</strong>monstrat că metoda permite <strong>de</strong>terminarea simultană a 0,40 mg/L <strong>de</strong> PX în prezenţa a mai mult<br />

<strong>de</strong> 8,0 mg/L <strong>de</strong> OHPX şi 0,66 mg/L <strong>de</strong> OHPX în prezenţa a mai mult <strong>de</strong> 10,0 mg/L <strong>de</strong> PX. Precizia meto<strong>de</strong>i a<br />

- 26 -


fost evaluată prin analizarea a 10 probe <strong>de</strong> plasmă obţinute <strong>de</strong> la diferiţi indivizi, combinată <strong>cu</strong> 5,0 mg/L din<br />

fiecare component RSDs obţinute au fost <strong>de</strong> 2,01 şi 2,18% pentru PX şi respectiv OHPX.<br />

Bilirubina, trigliceri<strong>de</strong>le şi hemoglobina au fost testate în ceea ce priveşte posibilele efecte <strong>de</strong> interferenţă<br />

în <strong>de</strong>terminări simultane a 5,0 mg/L PX şi OHPX. Nu s-a observat nici o interferenţă, chiar şi atunci<br />

când, bilirubina a fost prezentă la o concentraţie <strong>de</strong> 100,0 mg/L, trigliceri<strong>de</strong>le la 10 g/L şi hemoglobina<br />

2,5 g/L.<br />

Validarea meto<strong>de</strong>i propuse a fost confirmată <strong>de</strong> aplicarea tehnicilor standard <strong>de</strong> adiţie la diferitele<br />

probe blank <strong>de</strong> plasmă.<br />

Rezultatele sunt date în tabelul X:<br />

Tabel X<br />

Determinarea simultană a PX şi OHPX în plasmă umană<br />

Regăsirile cantitative <strong>de</strong> 95,6-106 şi 95,0-107,6% s-au obţinut pentru PX şi respectiv OHPX.<br />

Concluzii. Metoda spectrofotometrică <strong>de</strong>rivativă <strong>de</strong> prim ordin UV/VIS propusă este potrivită pentru<br />

<strong>de</strong>terminarea simultană din plasma umană a piroxicamului şi a metabolitului său principal 5`-hidroxipiroxicam.<br />

Este un proce<strong>de</strong>u simplu şi precis care necesită reactivi ieftini şi care poate fi utilizat pentru studii<br />

rapi<strong>de</strong> şi repetabile, clinice şi <strong>farmaceutice</strong> ale PX şi OHPX, simultan.<br />

X. Cercetări privind realizarea unor forme <strong>farmaceutice</strong> topice <strong>cu</strong> piroxicam<br />

(formulare, preparare şi evaluare farmacologică)<br />

În acest studiu s-a evaluat eficacitatea utilizării piroxicamului ca preparat <strong>cu</strong> administrare locală prin<br />

diferite teste <strong>farmaceutice</strong>, farmacologice şi s-a fă<strong>cu</strong>t comparaţia <strong>cu</strong> preparatul comercial <strong>cu</strong> administrare<br />

locală, Fel<strong>de</strong>ne ® .<br />

S-au preparat 14 formulări diferite, folosind o bază <strong>de</strong> unguent, o bază tip cremă şi una <strong>de</strong> gel:<br />

Tabel XI<br />

Conţinutul în piroxicam şi formula unguentelor, cremelor şi gelurilor<br />

Formularea Ingrediente<br />

F-I<br />

F-II<br />

F-III<br />

F-IV<br />

F-V<br />

Ceară emulgatoare<br />

Parafină moale<br />

Parafină lichidă<br />

Ceară emulgatoare<br />

Parafină moale<br />

Parafină lichidă<br />

Ceară emulgatoare<br />

Parafină moale<br />

Parafină lichidă<br />

Lanolină<br />

Acid oleic<br />

Hidroxid <strong>de</strong> calciu<br />

Oleum Arachis<br />

Apă purificată q.s.<br />

Lanolină<br />

Parafină solidă<br />

Alcool cetilstearilic<br />

Parafină moale<br />

- 27 -<br />

Concentraţie (%, g/g) Piroxicam (g)<br />

*media ± SD (%)<br />

3<br />

0,75 ± 0,51<br />

50<br />

20<br />

20<br />

0,76 ± 0,52<br />

60<br />

20<br />

25<br />

1,10 ± 1,14<br />

55<br />

20<br />

10<br />

1,20 ± 0,64<br />

7<br />

3<br />

30<br />

50<br />

5<br />

0,76 ± 0,40<br />

5<br />

5<br />

85


F-VI<br />

F-VII<br />

F-VIII<br />

F-IX<br />

F-X<br />

F-Xa<br />

F-Xb<br />

F-Xc<br />

Lanolină<br />

Parafină solidă<br />

Alcool cetilstearilic<br />

Parafină moale<br />

Unguent emulgator<br />

Clorcrezol<br />

Apă purificată<br />

Unguent emulgator<br />

Clorcrezol<br />

Apă purificată<br />

Carbopol<br />

Propilenglicol<br />

Trietanolamină<br />

Etanol<br />

Apă purificată q.s.<br />

Carbopol 940<br />

Propilenglicol<br />

Trietanolamină<br />

Etanol<br />

Apă purificată q.s.<br />

Carbopol 940<br />

Propilenglicol<br />

Trietanolamină<br />

Etanol<br />

Apă purificată q.s.<br />

Carbopol 940<br />

Propilenglicol<br />

Trietanolamină<br />

Etanol<br />

Apă purificată q.s.<br />

Carbopol 940<br />

Propilenglicol<br />

Trietanolamină<br />

Etanol<br />

Apă purificată q.s.<br />

Carbopol 940<br />

Propilenglicol<br />

F-0<br />

Trietanolamină<br />

Etanol<br />

Apă purificată q.s.<br />

*rezultatele obţinute sunt media a 3 valori conse<strong>cu</strong>tive<br />

- 28 -<br />

10<br />

5<br />

5<br />

80<br />

40<br />

1<br />

59<br />

30<br />

1<br />

69<br />

1<br />

9<br />

2.5<br />

30<br />

100<br />

1<br />

12<br />

1.5<br />

28<br />

100<br />

1<br />

10<br />

1.5<br />

30<br />

100<br />

1<br />

10<br />

1.5<br />

30<br />

100<br />

1<br />

10<br />

1.5<br />

30<br />

100<br />

1<br />

10<br />

1.5<br />

30<br />

100<br />

1,30 ± 0,41<br />

1,20 ± 0,38<br />

1,58 ± 1,23<br />

1,04 ± 0,16<br />

0,98 ± 0,25<br />

0,50 ± 0,21<br />

1,46 ± 0,01<br />

2,01 ± 0,10<br />

Pentru prepararea unguentelor, cremelor şi a gelului s-au utilizat meto<strong>de</strong> standard <strong>de</strong> fuziune (un<strong>de</strong><br />

grăsimile soli<strong>de</strong> sunt topite şi mixate) şi <strong>de</strong> triturare. Piroxicamul a fost încorporat în baze pentru a obţine o<br />

concentraţie <strong>de</strong> 1%. Toate preparatele au fost împachetate în borcane <strong>de</strong> plastic, transparente, <strong>cu</strong> gura largă,<br />

<strong>cu</strong> capace înşurubate prin înfiletare. Asupra tuturor acestor preparate s-au efectuat testele <strong>de</strong>scrise în continuare.<br />

Cedarea piroxicamului din formele <strong>farmaceutice</strong> preparate. Asupra preparatelor s-a fă<strong>cu</strong>t un studiu <strong>de</strong><br />

difuziune in vitro, folosind celula <strong>de</strong> difuziune Franz [155-156]. S-a utilizat tampon <strong>de</strong> fosfat <strong>cu</strong> pH 7,4 ca<br />

receptor fluid şi s-a utilizat piele abdominală, <strong>cu</strong>răţată <strong>de</strong> păr, a şobolanilor Wistar albino ca o membrană<br />

semipermeabilă. Pe partea dorsală a pielii, care e expusă la compartimentul donor, s-au administrat 100 mg<br />

din formulare şi s-au pi<strong>cu</strong>rat înăuntru probe <strong>de</strong> 0,5 mL la intervale <strong>de</strong> 90 minute. S-au pus la loc soluţii <strong>de</strong><br />

tampon fosfat <strong>de</strong> pH 7,4 (5 mL) pentru a menţine volumul receptorului fluid. Probele au fost analizate la<br />

λ= 337 nm, faţă <strong>de</strong> receptorul fluid proaspăt ca blank. S-a efectuat difuzia în acelaşi mod ca la formulările<br />

test pentru bazele utilizate în formulări, fără a încorpora piroxicam. S-a cal<strong>cu</strong>lat profilul difuziei piroxicamului<br />

din toate formulările, aşa <strong>cu</strong>m s-a <strong>de</strong>scris anterior. Rezultatele sunt redate în figura 16.<br />


Cedarea piroxicamului (%)<br />

Timp (min.)<br />

Figura 16<br />

Profilurile <strong>de</strong> difuziune in vitro a formulărilor F-I — F-X<br />

(media ±SD, n =3)<br />

Evaluarea farmacologică a formulărilor topice <strong>cu</strong> piroxicam<br />

Pentru studiu s-au folosit şobolani mas<strong>cu</strong>li, rasa Wistar albino, în vârstă <strong>de</strong> 4-6 săptămâni, cântărind<br />

120-180 g. Fiecare grup a fost alcătuit din 6 animale. Acestea au fost supuse unei diete <strong>de</strong> hrană pe bază <strong>de</strong><br />

pilule şi apă <strong>de</strong> la robinet ad libitum. Toate animalele au provenit din rase năs<strong>cu</strong>te la biobaza U.M.F. „Carol<br />

Davila” Bu<strong>cu</strong>reşti. Animalele au stat la temperatura camerei <strong>de</strong> 28 ± 1°C timp <strong>de</strong> 12 ore într-un ciclu<br />

lumină/întuneric. Toate animalele au fost <strong>de</strong>semnate la întâmplare pentru diferite grupe, iar înainte <strong>de</strong><br />

începerea oricărui experiment s-a permis o perioadă <strong>de</strong> 1 lună pentru adaptare. Grupul <strong>de</strong> evaluare I (control)<br />

a fost grupul placebo (F-0), grupul II a fost cel standard (<strong>cu</strong> gel <strong>de</strong> piroxicam 1% <strong>de</strong> referinţă), iar grupele III,<br />

IV şi VI au fost cele <strong>de</strong> testare (F-X, F-Xa, F-Xb, F-Xc) <strong>cu</strong> 1, 0,5, 1,5 şi 2 % (g/g) piroxicam sub formă <strong>de</strong><br />

gel (vezi tabelul XI).<br />

Inhibarea e<strong>de</strong>mului carrageninic indus labei <strong>de</strong> şobolan (mo<strong>de</strong>l a<strong>cu</strong>t)<br />

Tabel XII<br />

Inhibarea e<strong>de</strong>mei induse labei <strong>de</strong> şobolan <strong>cu</strong> carrageenana Volum e<strong>de</strong>mic (media ± SEM, mL) b, c Grup<br />

1 oră<br />

după:<br />

2 ore 3 ore 4 ore 5 ore<br />

I 0,15 ± 0,04 0,19 ± 0,04 0,26 ± 0,06 0,30 ± 0,06 0,34 ± 0,06<br />

II<br />

0,12 ± 0,01c (20,0)<br />

0,15 ± 0,04c (21,0)<br />

0,12 ± 0,07c (53,8)<br />

0,10 ± 0,01c (66,7)<br />

0,10 ± 0,01c (70,6)<br />

III<br />

0,12 ± 0,04c (20,1)<br />

0,16 ± 0,06c (21,3)<br />

0,18 ± 0,09c (30,8)<br />

0,16 ± 0,02c (46,7)<br />

0,13 ± 0,07c (61,8)<br />

IV<br />

0,12 ± 0,00c (20,0)<br />

0,15 ± 0,04c (21,0)<br />

0,18 ± 0,06c (30,8)<br />

0,19 ± 0,06c (36,7)<br />

0,20 ± 0,07c (41,2)<br />

V<br />

0,13 ± 0,04c (13,3)<br />

0,15 ± 0,06c (21,0)<br />

0,17 ± 0,06c (34,6)<br />

0,15 ± 0,04c (50,1)<br />

0,13 ± 0,04c (61,8)<br />

VI<br />

0,13 ± 0,04c (13,3)<br />

0,15 ± 0,04c (21,0)<br />

0,16 ± 0,05c (38,5)<br />

0,14 ± 0,03c (53,3)<br />

0,13 ± 0,04c (61,8)<br />

aDupă o doză aplicată per labă — 200 mg piroxicam,<br />

<strong>cu</strong> excepţia lotului <strong>de</strong> control la care s-a utilizat gel placebo.<br />

bFiecare grup a fost compus din 6 şobolani.<br />

cInhibarea (%) este dată în paranteze.<br />

dDiferenţă semnificativă comparativ <strong>cu</strong> grupul I (<strong>de</strong> control ) (p < 0,05).<br />

Inhibarea hiperalgiei induse <strong>de</strong> carrageenan<br />

Tabel XIII<br />

Inhibarea hiperalgiei induse labei <strong>de</strong> şobolan <strong>cu</strong> carrageenana Grup<br />

1 oră<br />

Latenţa retragerii labei (media ± SEM, mL) după:<br />

2 ore 3 ore 4 ore<br />

I 4,3 ± 0,4 3,1 ± 0,4 2,7 ± 0,3 2,7 ± 0,3<br />

II 11,2 ± 0,3a 9,3 ± 0,2a,b 9,2 ± 0,4a,b 8,2 ± 0,3a,b III 11,6 ± 0,3a 11,2 ± 0,3a,b 10,3 ± 0,3a,b 9,5 ± 0,2a,b aDiferenţă semnificativă comparativ <strong>cu</strong> grupul I (<strong>de</strong> control) (p


Inhibarea artritei adjuvante (mo<strong>de</strong>l cronic)<br />

Tabel XIV<br />

Inhibarea artritei adjuvante<br />

Zi<br />

Grup I Grup II<br />

Volumul labei (media ± SEM, n = 6, mL) a, b<br />

Grup III<br />

1 0,11 ± 0,0 0,12 ± 0,0 0,11 ± 0,01<br />

15 0,21 ± 0,01<br />

0,13 ± 0.01<br />

(36,9)<br />

0,16 ± 0,01<br />

(22,3)<br />

16 0,22 ± 0,01<br />

0,12 ± 0,01<br />

(45,45)<br />

0,14 ± 0,01<br />

(42,0)<br />

17 0,26 ± 0,01<br />

0,14 ± 0,01<br />

(46,2)<br />

0,13 ± 0,01<br />

(50,0)<br />

18 0,26 ± 0,01<br />

0,14 ± 0,01<br />

(46,2)<br />

0,13 ± 0,01<br />

(50,0)<br />

19 0,28 ± 0,01<br />

0,11 ± 0,01<br />

(64,3)<br />

0,13 ± 0,01<br />

(53,6)<br />

20 0,28 ± 0,01<br />

0,10 ± 0,01<br />

(64,3)<br />

0,12 ± 0,01<br />

(57,1)<br />

21 0,28 ± 0,01<br />

0,10 ± 0,01<br />

(64,3)<br />

0,11 ± 0,01<br />

(60,7)<br />

aValorile din paranteze indică procentul reducerii volumului labei în comparaţie <strong>cu</strong> cel al labei şobolanului din grupa <strong>de</strong> control<br />

bDiferenţa semnificativă comparativ <strong>cu</strong> grupul I (<strong>de</strong> control) (p


în cazul mo<strong>de</strong>lului hiperalgezic <strong>cu</strong> carrageenan (tabelul XIII). Latenţa labei retrase a fost evaluată din oră în<br />

oră, pe o perioadă <strong>de</strong> 4 ore <strong>de</strong> la timpul aplicării gelului placebo, standardului <strong>de</strong> referinţă şi al gelului F-X.<br />

Latenţa retragerii labei după 4 ore a fost mărită la 9,5 se<strong>cu</strong>n<strong>de</strong> <strong>cu</strong> gelul <strong>cu</strong> piroxicam F-X faţă <strong>de</strong> 8,2 se<strong>cu</strong>n<strong>de</strong><br />

<strong>cu</strong> gelul comercial <strong>de</strong> piroxicam şi faţă <strong>de</strong> 2,6 se<strong>cu</strong>n<strong>de</strong> pentru cel <strong>de</strong> control. Este o diferenţă semnificativă<br />

(p


Figura 17<br />

Prezentarea schematică a preparării gelului <strong>cu</strong> lipozomi<br />

Evaluarea gelurilor preparate<br />

Mostrele <strong>de</strong> geluri <strong>cu</strong> lipozomi, după o diluare potrivită, au fost evaluate în ceea ce priveşte morfologia<br />

şi mărimea parti<strong>cu</strong>lelor prin microscopia optică (microscop <strong>cu</strong> cameră Orthoplan, Germania, <strong>cu</strong> o mărire<br />

<strong>de</strong> 1000 X).<br />

Diametrele lineare a 200 lipozomi au fost măsurate pentru fiecare probă. Diametrul geometric mediu<br />

(dg) şi <strong>de</strong>viaţia geometrică standard (sg), au fost cal<strong>cu</strong>late prin raportarea logaritmului mărimii lipozomilor la<br />

frecvenţa <strong>cu</strong>mulativă % pe o scală <strong>de</strong> probabilitate [181].<br />

Cantitatea <strong>de</strong> piroxicam inclusă în gelurile lipozomice a fost cal<strong>cu</strong>lată pe baza cantităţii neîncapsulate,<br />

,,libere”, a piroxicamului, prin spectrofotometrie (λ= 337 nm; Lambda 25 Perkm Elmer, SUA). Mutarea <strong>de</strong><br />

piroxicam ,,liber” în gelurile lipozomice a fost efectuată prin diluări/centrifugări repetate <strong>cu</strong> apă purificată<br />

(5000 rpm, <strong>de</strong> 3 ori, la 4°C, centrifugă Jonan, Franţa). Cantitatea <strong>de</strong> medicament inclus, a fost cal<strong>cu</strong>lată, în<br />

concordanţă <strong>cu</strong> e<strong>cu</strong>aţia:<br />

% <strong>de</strong> piroxicam încapsulat = 100 - % <strong>de</strong> piroxicam ,,liber”<br />

În acest sens, gelurile goale <strong>cu</strong> lipozomi (fără piroxicam), au fost preparate, în acelaşi mod şi în acelaşi<br />

timp ca şi gelurile lipozomice <strong>cu</strong> piroxicam.<br />

Studii <strong>de</strong> cedare a piroxicamului din gelurile lipozomice şi formulările <strong>cu</strong> hidrogel, au fost efectuate<br />

folosind metoda <strong>de</strong> dializă in vitro (VanKel Enhancer Cell, VanKel, USA în Aparat ERWEKA DZT 1,<br />

Germania), <strong>cu</strong> o membrană hidrofilă <strong>de</strong> celuloză regenerată (mărimea porilor 1,52 - 2 mm şi grosimea 0,9<br />

mm; Serwa, Feinbiochemia GmbH, Germania) la 32°C şi 100 rpm, într-o perioadă <strong>de</strong> 24 <strong>de</strong> ore. Aproximativ<br />

3,5g <strong>de</strong> gel lipozomic preparat sau dintr-o o formulare <strong>cu</strong> hidrogel, au fost turnate în celula <strong>de</strong> sticlă şi dializate<br />

<strong>cu</strong> apă purificată, pretermostată. Piroxicamul a fost <strong>cu</strong>antificat spectrofotometric, aşa <strong>cu</strong>m s-a arătat<br />

anterior. Toate experimentele au fost fă<strong>cu</strong>te <strong>de</strong> câte trei ori, iar valorile medii au fost prezentate [182].<br />

Pentru a studia mecanismul <strong>de</strong> cedare al piroxicamului din fiecare formulare, datele cedării au fost<br />

raportate la funcţia generală, exponenţială:<br />

Mt/Mo = kt n<br />

Un<strong>de</strong>:<br />

Mt/Mo - reprezintă creşterea fracţională a solventului (sau cedarea unei substanţe solubilizate);<br />

n - este o caracteristică exponenţială a mecanismului <strong>de</strong> cedare;<br />

k - <strong>de</strong>semnează proprietăţile polimerului şi ale medicamentului.<br />

- 32 -


Datorită utilităţii sale această e<strong>cu</strong>aţie a fost folosită frecvent în <strong>de</strong>scrierea importanţei relative a<br />

transportului Fickian (n = 0,5) şi în cazul II (n ≤ 1,0) în difuzii anormale [183-185]. Studiile cinetice au fost<br />

efectuate prin ajustarea profilelor <strong>de</strong> cedare <strong>cu</strong> e<strong>cu</strong>aţia Higuchi şi <strong>cu</strong> cea <strong>de</strong> ordin zero [186-187].<br />

Modificări ale proprietăţilor organoleptice ale formulărilor preparate, valoarea pH, mărimea parti<strong>cu</strong>lei,<br />

procentul <strong>de</strong> medicament asociat <strong>cu</strong> lipozomi şi viteza cedării medicamentului din gelurile lipozomice, au<br />

fost înregistrate <strong>de</strong>-a lungul unei perioa<strong>de</strong> <strong>de</strong> stocare <strong>de</strong> trei săptămâni, în aceleaşi condiţii şi în acelaşi mod<br />

ca şi formulările proaspăt preparate. În acest scop, gelurile proaspăt preparate au fost ambalate în tuburi <strong>de</strong><br />

plastic şi <strong>de</strong>pozitate la 4°C [188].<br />

Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />

Caracterizarea gelurilor <strong>cu</strong> lipozomi. Formulările lipozomice preparate, <strong>de</strong> uz local, au fost geluri<br />

clare, omogene, <strong>de</strong> <strong>cu</strong>loare galben luminos. Pentru a avea un profil mai apropiat <strong>de</strong> lipozomii umani, este<br />

necesară o viscozitate mai apropiată a lipozomilor preparaţi. Acest lucru se poate obţine prin încorporarea lor<br />

într-un vehi<strong>cu</strong>l potrivit pentru aplicaţii locale, convenţionale, asupra pielii.<br />

Una din limitele <strong>formelor</strong> <strong>de</strong> dozare locale este timpul relativ s<strong>cu</strong>rt <strong>de</strong> staţionare al medicamentului la<br />

lo<strong>cu</strong>l aplicării. Din cauză că o cedare controlată şi o retenţie prelungită pe piele sunt <strong>de</strong>seori necesare pentru<br />

efectul terapeutic dorit, eforturile cercetării au fost direcţionate înspre folosirea polimerilor hidrofili <strong>cu</strong><br />

caracteristici bioa<strong>de</strong>zive pentru a îmbunătăţi eliberarea piroxicamului. S-a <strong>de</strong>monstrat <strong>de</strong>ja că lipozomii sunt<br />

fi<strong>de</strong>l compatibili <strong>cu</strong> polimerii <strong>de</strong>rivaţi din acidul acrilic [189]. Din acest motiv este logică alegerea unei baze<br />

<strong>de</strong> gel formată din carbopol 940, ca vehi<strong>cu</strong>l pentru încorporarea lipozomilor. Pentru aplicaţii locale, se folosesc<br />

<strong>de</strong> obicei geluri <strong>de</strong> Carbopol 940 (0,5 - 2%) [190]. În studiul nostru concentraţiile alese au fost 1,5; 1,75<br />

şi 2%, având în ve<strong>de</strong>re aplicarea dorită, în principal, ca un <strong>de</strong>pozit local pentru cedarea controlată a medicamentului<br />

încorporat, care v-a rămâne un timp mai în<strong>de</strong>lungat pe suprafaţa pielii.<br />

Valorile pH ale gelurilor lipozomice preparate şi ale hidrogelurilor sunt în limitele <strong>de</strong> 5,5 - 5,75.<br />

Observările microscopice ale gelurilor lipozomice preparate, confirmă formarea parti<strong>cu</strong>lelor sferice,<br />

aşa <strong>cu</strong>m se ve<strong>de</strong> în figura 18:<br />

(a)<br />

(b)<br />

Figura 18<br />

Fotomicrografia formulărilor LG2: (a) după preparare, (b) după 3 săptămâni <strong>de</strong> <strong>de</strong>pozitare (multiplicare - 1000 X; real - 2 µm).<br />

Analiza distribuţiei mărimii parti<strong>cu</strong>lei arată că se formează vezi<strong>cu</strong>le <strong>cu</strong> dimensiuni <strong>cu</strong>prinse între<br />

1 - 2,5 µm (figura 19), în timp ce media diametrului geometric (dg) a fost <strong>de</strong> 1,43 (±1,84), 1,46 (±2,02) şi<br />

1,48 (±1,08) µm pentru formulările LG1, LG2 şi LG 3.<br />

- 33 -


Figura 19<br />

Distribuţia mărimii parti<strong>cu</strong>lelor formulărilor preparate <strong>cu</strong> gel lipozomic.<br />

Datorită conţinutului mare în lipi<strong>de</strong> care conduce la un raport mărit consi<strong>de</strong>rabil al volumului apos<br />

înconjurător, formulările lipozomice preparate au fost potrivite pentru captarea mole<strong>cu</strong>lelor solubile în apă,<br />

<strong>cu</strong> o mare eficienţă a încapsulării. Atât timp cât piroxicamul nu s-a asociat <strong>cu</strong> bistraturile lipidice, volumul<br />

apos încapsulat este <strong>de</strong> mare importanţă pentru obţinerea unei mari capacităţi <strong>de</strong> încărcare [191]. De aceea,<br />

eficienţa încapsulării, este raportată doar <strong>de</strong> cantitatea <strong>de</strong> fază apoasă care este imobilizată între straturile<br />

lipidice duble şi concentraţia medicamentului în faza apoasă [192]. Procentajul <strong>de</strong> piroxicam încapsulat în<br />

gelurile lipozomice a fost <strong>de</strong> peste 72%.<br />

S-a raportat <strong>de</strong> către mulţi autori, faptul că factori pre<strong>cu</strong>m compoziţia lipidică, sarcina suprafeţei<br />

lipozomice, conţinutul total în lipi<strong>de</strong> şi lamelaritatea, pot influenţa <strong>de</strong>punerea medicamentului în diferite straturi<br />

ale pielii [193-194]. Influenţa mărimii lipozomilor pare să fie, <strong>de</strong> asemenea, importantă, dar nu s-au fă<strong>cu</strong>t<br />

studii <strong>de</strong>dicate clarificării acestui subiect. Mai mult, membranele mari ale MLV sunt mai flexibile şi, datorită<br />

heterogenităţii lor, pot apărea unele ramificări ale bistratului lipozomic ceea ce duce la adaptarea mai bună la<br />

suprafaţa pielii şi permite o infiltrare a bistratului în porii lamelelor SC [195-196]. Integrarea mole<strong>cu</strong>lelor<br />

fosfolipidice <strong>cu</strong> lipi<strong>de</strong>le pielii poate servi în continuare la ajutarea reţinerii mole<strong>cu</strong>lelor <strong>de</strong> medicament în<br />

interiorul pielii, ceea ce duce la o prezenţă prelungită a mole<strong>cu</strong>lelor <strong>de</strong> piroxicam în partea receptoare şi la<br />

localizarea acţiunii topice a medicamentului [188]. Aceste concluzii sugerează folosirea posibilă a formulărilor<br />

preparate ca <strong>de</strong>pozite locale pentru cedarea susţinută a piroxicamului încorporat un timp mai în<strong>de</strong>lungat<br />

[197].<br />

Cedarea piroxicamului din formulările <strong>cu</strong> geluri lipozomice este prezentă în figura 20:<br />

Cedare <strong>cu</strong>mulativă (%)<br />

% <strong>de</strong> parti<strong>cu</strong>le în fiecare interval<br />

media mărimii parti<strong>cu</strong>lelor (µm)<br />

Timp (ore)<br />

Figura 20<br />

Cedarea comparativă a piroxicamului din dispersia <strong>de</strong> lipozomi (L),<br />

din geluri lipozomice (LG) şi din hidrogeluri (HG).<br />

- 34 -


Probe similare ale cedării piroxicamului au fost înregistrate pentru toate formulările, ceea ce indică<br />

faptul că concentraţia agentului <strong>de</strong> gelifiere într-un domeniu <strong>de</strong> 1,5 - 2%, afectează uşor viteza <strong>de</strong> cedare.<br />

Pentru a evalua efectul încorporării piroxicamului în lipozomi, asupra vitezei <strong>de</strong> cedare, comparativ, a<br />

fost estimată viteza cedării din dispersia lipozomică <strong>de</strong> bază (L), din gelurile lipozomice (LG1, LG2 şi LG3)<br />

şi din hidrogelurile corespunzătoare (HG1, HG2, HG3).<br />

Cedarea piroxicamului din lipozomii împăturiţi în baza <strong>de</strong> gel a fost semnificativ mai mică (aproximativ<br />

18% cedare în cadrul a 24 <strong>de</strong> ore) <strong>de</strong>cât cea din hidrogelurile <strong>de</strong> carbopol 940 (32 - 37%), ceea ce confirmă<br />

faptul că încapsularea piroxicamului în lipozomi conduce la o viteză prelungită a cedării acestuia [182]. O<br />

viteză <strong>de</strong> cedare mai mică, din sistemele <strong>de</strong> geluri lipozomice comparativ <strong>cu</strong> dispersia lipozomică <strong>de</strong> bază,<br />

poate fi un rezultat al influenţei vâscozităţii matriţei gelului, urmată <strong>de</strong> o penetrare mai mică a medicamentului<br />

la nivelul pielii.<br />

Depen<strong>de</strong>nţa exponenţială a cantităţii <strong>de</strong> medicament cedat în funcţie <strong>de</strong> timp, a fost evi<strong>de</strong>nţiată în<br />

tabelul XV.<br />

Pentru hidrogeluri exponentul <strong>de</strong> difuziune n a fost <strong>de</strong> 0.5, ceea ce indică difuzia Fick (cedarea a avut<br />

loc după mo<strong>de</strong>lul <strong>de</strong> difuziune Higuchi), în timp ce pentru gelurile lipozomice exponenţii <strong>de</strong> difuziune au fost<br />

superiori valorii <strong>de</strong> 0,5 (0,67 pentru dispersia lipozomică şi 0,8 - 0,98 pentru gelurile lipozomice). Indicând<br />

difuzia anormală <strong>de</strong> caz II, ceea ce sugerează posibila umflare a sistemului în solvent înainte ca cedarea să<br />

aibă loc [198]. Ori<strong>cu</strong>m, după 3 ore, s-au obţinut coeficienţi <strong>de</strong> corelare mari pentru cinetica cedării medicamentului<br />

<strong>de</strong> ordin zero, pentru geluri lipozomice, sugerând că lipozomii pot acţiona ca sisteme-rezervor<br />

pentru eliberarea continuă a piroxicamului încapsulat [178-179].<br />

În scopul <strong>de</strong> a furniza o formulare stabilă pentru aplicarea locală, în care lipozomii sunt distribuiţi<br />

uniform şi în care structura a fost păstrată, gelurile lipozomice au fost ţinute timp <strong>de</strong> 3 săptămâni la temperatura<br />

<strong>de</strong> 4°C.<br />

Tabel XV<br />

Compararea coeficienţilor <strong>de</strong> corelare a datelor <strong>de</strong>spre cedarea medicamentului obţinute pe baza mo<strong>de</strong>lului Higuchi şi a celui <strong>de</strong> ordin<br />

zero şi valorile exponentului <strong>de</strong> cedare (n), obţinut din e<strong>cu</strong>aţia Mt/Mo = ktn a formulărilor preparate (n =3).<br />

Mo<strong>de</strong>l Higuchia Cinetică <strong>de</strong><br />

ordin zerob Probă “n” R Mecanism <strong>de</strong> cedare<br />

k ( % h –1/2 ) R k ( % h –1 ) R<br />

LG1<br />

Proaspăt prep.<br />

După 1 săpt.<br />

După 2 săpt.<br />

După 3 săpt.<br />

LG2<br />

Proaspăt prep.<br />

După 1 săpt.<br />

După 2 săpt.<br />

După 3 săpt.<br />

LG3<br />

Proaspăt prep.<br />

După 1 săpt.<br />

După 2 săpt.<br />

După 3 săpt.<br />

HG1c HG2c 0,80<br />

0,87<br />

0,98<br />

0,52<br />

0,49<br />

HG3c 0,48<br />

a b c<br />

0 – 3 ore; 3 – 24 ore; 0 – 24 ore<br />

0,971<br />

0,989<br />

0,980<br />

0,995<br />

0,991<br />

0,994<br />

Non-Fickian<br />

Non-Fickian<br />

Non-Fickian<br />

Fickian<br />

Fickian<br />

Fickian<br />

- 35 -<br />

4,45<br />

3,18<br />

4,21<br />

4,16<br />

2,99<br />

3,87<br />

3,34<br />

3,94<br />

3,47<br />

3,87<br />

3,68<br />

3,48<br />

7,55<br />

6,80<br />

6,14<br />

0,997<br />

0,998<br />

0,982<br />

0,987<br />

0,989<br />

0,997<br />

0,997<br />

0,980<br />

0,983<br />

0,996<br />

0,999<br />

0,989<br />

0,996<br />

0,983<br />

0,986<br />

0,62<br />

0,70<br />

0,78<br />

0,77<br />

0,69<br />

0,62<br />

0,68<br />

0,77<br />

0,71<br />

0,67<br />

0,62<br />

0,68<br />

–<br />

–<br />

–<br />

0,994<br />

0,998<br />

0,998<br />

0,999<br />

0,997<br />

0,998<br />

0,998<br />

0,997<br />

0,998<br />

0,995<br />

0,999<br />

0,990<br />

–<br />

–<br />

–<br />

De-a lungul acestor experimente nu au apărut modificări ale proprietăţilor organoleptice ale formulărilor<br />

preparate, iar valoarea pH a tuturor gelurilor a fost în intervalul limitelor <strong>de</strong> ± 0,3 unităţi pH <strong>de</strong> la<br />

valoarea iniţială. De asemenea, nu s-a observat modificări esenţiale în ceea ce priveşte mărimea parti<strong>cu</strong>lelor<br />

lipozomilor, p < 0,05 (figura 18). Unii autori indică faptul că pier<strong>de</strong>rea medicamentului <strong>cu</strong> mai puţin <strong>de</strong> 5%<br />

din încărcătura iniţială într-o perioadă <strong>de</strong> 4 săptămâni, în condiţii <strong>de</strong> refrigerare, a fost bună în intervalul<br />

limitelor, atunci când vezi<strong>cu</strong>lele au fost utilizate pentru aplicarea locală [188]. Cum se poate ve<strong>de</strong>a în figura<br />

21 procentul <strong>de</strong> piroxicam asociat în lipozomi, din gelurile lipozomice a rămas stabil. De asemenea, nu s-au


înregistrat modificări majore ale profilului <strong>de</strong> cedare a piroxicamului din formulările <strong>cu</strong> geluri lipozomice, în<br />

cadrul unei perioa<strong>de</strong> <strong>de</strong> stocare <strong>de</strong> 3 săptămâni (tabelul XV).<br />

% piroxicam încorporat<br />

Figura 21<br />

Modificări ale procentajului <strong>de</strong> piroxicam<br />

încorporat în gelurile lipozomice pe par<strong>cu</strong>rsul stocării (media ± SD, n = 5)<br />

Concluzii. Acest studiu sugerează faptul că formulările <strong>cu</strong> geluri lipozomice conţinând piroxicam pot<br />

conferi efecte terapeutice mai bune <strong>de</strong>cât formulările convenţionale, datorită cedării locale controlate a<br />

formei dozate, într-un timp mai lung, ceea ce poate duce la îmbunătăţirea eficienţei şi la o mai bună acceptare<br />

a sa <strong>de</strong> către pacient, adică la o mai bună complianţă.<br />

XII. Cercetări privind realizarea unor geluri <strong>cu</strong> complecşi <strong>de</strong> incluziune<br />

piroxicam-ciclo<strong>de</strong>xtrine. Influenţa complexării ciclo<strong>de</strong>xtrinelor<br />

asupra formulării gelulurilor <strong>de</strong> piroxicam<br />

Solubilitatea piroxicamului în apă este mică. Complexarea mole<strong>cu</strong>lară a acestuia <strong>cu</strong> β-ciclo<strong>de</strong>xtrină,<br />

îmbunătăţeşte solubilitatea medicamentului şi, <strong>de</strong> aceea, se poate aştepta o grăbire a absorbţiei piroxicamului,<br />

rezultând o mai mare putere <strong>de</strong> acţiune [200].<br />

Ciclo<strong>de</strong>xtrinele (CDs) s-au dovedit optime pentru a modifica penetrarea trans<strong>de</strong>rmală a medicamentului<br />

în multe componente prin complexare. Dacă medicamentul este adus în vehi<strong>cu</strong>l, într-o concentraţie<br />

peste cea <strong>de</strong> saturaţie, CDs pot accelera cedarea sa prin mărirea proporţiei <strong>de</strong> specii difuzabile. Când proporţia<br />

<strong>de</strong> medicament în vehi<strong>cu</strong>l este sub limita <strong>de</strong> solubilitate, complexarea reduce concentraţia mole<strong>cu</strong>lelor <strong>de</strong><br />

medicament liber care pot penetra prin piele, mărind astfel cedarea medicamentului [201].<br />

Din cauza masei lor mole<strong>cu</strong>lare relativ mari şi a hidratării suprafeţei exterioare, în condiţii normale,<br />

CDs şi complecşii lor vor penetra membranele biologice <strong>cu</strong> o consi<strong>de</strong>rabilă difi<strong>cu</strong>ltate [202]. CDs acţionează<br />

ca nişte a<strong>de</strong>văraţi cărăuşi păstrând mole<strong>cu</strong>lele <strong>de</strong> medicament puţin solubile în soluţie şi cedându-le la<br />

suprafaţa pielii <strong>de</strong> un<strong>de</strong> penetrează în bariera tegumentară [202-203].<br />

În acest studiu s-au preparat şi caracterizat complecşi solizi ai piroxicamului (PX) <strong>cu</strong> β-ciclo<strong>de</strong>xtrină<br />

(β-CD) şi β-ciclo<strong>de</strong>xtrină metilată (RAMEB). S-au investigat influenţa complexării asupra proprietăţilor<br />

hidrogelurilor <strong>de</strong> HPMC şi cedarea medicamentului in vitro. Hidrogelurile conţin PX dispersat, complecşi<br />

PX-β-CD şi PX-RAMEB fără alţi cosolvenţi.<br />

Prepararea sistemelor soli<strong>de</strong> piroxicam-ciclo<strong>de</strong>xtrină<br />

S-au preparat ameste<strong>cu</strong>ri fizice şi complecşi liofilizaţi în raport molar 1:1 PX:CDs, bazate pe rezultatele<br />

obţinute din studiile referitoare la solubilitate [208].<br />

Pentru a prepara ameste<strong>cu</strong>ri fizice <strong>de</strong> medicament şi ambele CD, PX cântărit şi β-CD sau RAMEB au<br />

fost sitate prin site <strong>cu</strong> ochiuri <strong>de</strong> 0,5 mm mesh şi au fost apoi amestecate omogen într-un mixer Turbula T2C<br />

(Willy A Bachofen AG, Elveţia), timp <strong>de</strong> 10 minute.<br />

Pentru a prepara complecşi uscaţi prin îngheţare, s-a adăugat PX la soluţia apoasă <strong>de</strong> β-CD sau<br />

RAMEB şi s-a agitat la 600 rpm, până ce s-a format o suspensie stabilă. Apoi PX s-a dizolvat prin adăugare<br />

<strong>de</strong> hidroxid <strong>de</strong> amoniu şi soluţia s-a agitat 24 <strong>de</strong> ore la temperatura ambiantă. Pentru a obţine echilibrarea<br />

- 36 -<br />

Timp (săptămâni)


complexării, soluţiile preparate au fost îngheţate şi liofilizate (Liofilizator Alpha 1-4, M.Christ.,<br />

Gefriertrocknungslangen GmbH, Germania), pentru a obţine complecşi solizi.<br />

Caracterizarea sistemelor soli<strong>de</strong> piroxicam-ciclo<strong>de</strong>xtrină s-a realizat prin:<br />

• Calorimetrie diferenţială (Differential Scanning Calorimatry, DSC);<br />

• Difractometria pulberii <strong>cu</strong> raze X (X-ray pow<strong>de</strong>r diffractometry, XRPD)<br />

• Spectrometria IR <strong>cu</strong> transformată Fourier (Fourier transform infrared spectroscopy, FTIR);<br />

• Spectrometria în IR apropiat (Near infrared spectroscopy, NIR);<br />

• Studii <strong>de</strong> dizolvare in vitro ale piroxicamului, ale ameste<strong>cu</strong>rilor fizice şi complecşilor uscaţi prin<br />

liofilizare;<br />

• Studii <strong>de</strong> permeabilitate a piroxicamului prin membrană celulozică din sistemele soli<strong>de</strong> preparate,<br />

folosind celula <strong>de</strong> difuziune Franz (Perure Gear, SUA).<br />

Prepararea gelurilor şi caracterizarea lor<br />

Gelurile au fost preparate prin dispersia HPMC (2% m/m) în apă caldă (80°C). Dispersiile au fost<br />

aerate până la răcire la temperatura camerei şi apoi s-a adăugat piroxicam sau PX-CD sub formă <strong>de</strong> complex.<br />

Concentraţia finală a piroxicamului în gel a fost <strong>de</strong> 1%. Gelurile preparate au fost stocate la 4°C următoarele<br />

24 <strong>de</strong> ore pentru umflarea completă a polimerului şi omogenizarea sistemului înainte <strong>de</strong> caracterizare.<br />

Pentru caracterizarea in vitro a gelurilor preparate s-au efectuat studii <strong>de</strong> permeabilitate şi măsurători<br />

reologice.<br />

Studii <strong>de</strong> permeabilitate. Permeabilitatea prin membrana celulozică a piroxicamului din gelurile preparate<br />

a fost investigată prin umplerea compartimentului donator al celulei <strong>de</strong> difuziune Franz, <strong>cu</strong> 2g <strong>de</strong> gel<br />

preparat. Toate celelalte condiţii experimentale au fost aceleaşi ca acelea <strong>de</strong>scrise pentru studiile <strong>de</strong> permeabilitate<br />

a sistemelor soli<strong>de</strong>.<br />

Măsurarea vâscozităţii. Vâscozitatea aparentă a gelurilor preparate au fost <strong>de</strong>terminată folosind un<br />

vâscozimetru Brookfield Rheostress DV-III+Reometer (Brookfield Engineering Laboratories, Anglia). Măsurătorile<br />

au fost efectuate <strong>de</strong> 3 ori la 25°C , folosind fusul SC4. Pentru a <strong>de</strong>termina influenţa stresului la forfecare,<br />

aplicat pe microstructura gelului, s-au efectuat măsurători la o viteză <strong>de</strong> rotaţie <strong>de</strong> 1 şi 10 rpm. În<br />

aceleaşi condiţii, s-a examinat vâscozitatea aparentă a gelului controlat (2% HPMC dispersie în apă).<br />

Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />

Studiile <strong>de</strong> solubilitate a fazelor, fă<strong>cu</strong>te pentru β-CD şi RAMEB, sugerează formarea unui complex <strong>de</strong><br />

incluziune PX-CD 1:1 stochiometric [208]. S-au preparat complecşi solizi echimolari piroxicam-CD, folosind<br />

liofilizarea. S-au obţinut date <strong>de</strong>spre formarea complecşilor preparaţi prin DSC, XRPD, FTIR şi NIR.<br />

Conţinutul în piroxicam din complecţii preparaţi a fost <strong>de</strong> 22,6 şi 19,9% pentru β-CD şi respectiv RAMEB.<br />

Au fost evi<strong>de</strong>nţiate comportamentul termic al piroxicamului, al mixturilor fizice piroxicam-ciclo<strong>de</strong>xtrină<br />

şi a complecşilor corespunzători <strong>de</strong> incluziune. Aşa <strong>cu</strong>m se arată în figura 22, piroxicamul prezintă<br />

un peak caracteristic <strong>de</strong> fuziune endotermică la 200,8°C şi ∆H <strong>de</strong> 108 J/g, corespunzător punctului <strong>de</strong> topire<br />

al piroxicamului şi indicând faptul că medicamentul este sub formă <strong>cu</strong>bică <strong>de</strong> cristal polimorf. Mai mult,<br />

β-CD şi RAMEB prezintă comportamente endotermice în domeniul 30-95°C care se raportează la ieşirea<br />

apei absorbite şi la efecte mici endo- sau exo- la 210-325°C, datorită <strong>de</strong>gradării termice.<br />

Termogramele DSC ale ameste<strong>cu</strong>rilor fizice pentru piroxicam şi β-CD arată existenţa peak-ului<br />

endotermic pentru piroxicam, indicând absenţa interacţiei dintre β-CD şi piroxicam.<br />

Peak-ul piroxicamului în ameste<strong>cu</strong>l fizic <strong>cu</strong> RAMEB este redus, indicând o interacţie mai intensă a<br />

acestuia <strong>cu</strong> RAMEB [209-210].<br />

Termogramele DSC ale complecşilor liofilizaţă prezintă dispariţia peak-ului endotermic al piroxicamului<br />

la 200,8°C. Aceasta poate fi atribuită formării unei dispersii soli<strong>de</strong>, amorfe, unei încapsulări mole<strong>cu</strong>lare<br />

a medicamentului în cavitatea CDs sau ambelor. Ori<strong>cu</strong>m, fără echivoc, aceste fenomene sunt indicatoare<br />

ale unei puternice interacţii între piroxicam, β-CD şi RAMEB în stare solidă.<br />

- 37 -


Figura 22<br />

Termograma DSC pentru: piroxicam (PX) (A), β-CD (B), PX şi amestec fizic <strong>de</strong> β-CD (C), PX şi complex liofilizat <strong>de</strong> β-CD (D),<br />

RAMEB (E), PX şi ameste<strong>cu</strong>ri fizice <strong>de</strong> RAMEB (F), PX şi complex liofilizat RAMEB (G)<br />

Figura 23<br />

Probe <strong>de</strong> XRPD ale: piroxicamului (PX) (A) β-CD (B), ameste<strong>cu</strong>ri fizice <strong>de</strong> PX şi β-CD (C), complecşi liofilizaţi PX şi β-CD (D),<br />

RAMEB (E), ameste<strong>cu</strong>ri fizice PX şi RAMEB (F), complecşi <strong>de</strong> incluziune PX şi RAMEB liofilizaţi (G)<br />

Prezenţa multor peak-uri diferite în mostrele <strong>de</strong> difracţie ale piroxicamului (figura 23A) indică<br />

faptul că acesta este în formă cristalină şi peak-urile lui la 8,5º şi 17,7º sunt selectate ca peak-uri caracteristice<br />

în amestec.<br />

Mostra XRPD a β-CD (figura 23B) prezintă o cristalinitate mai mică, în timp ce datele pentru<br />

RAMEB (figura 23C) sunt complet difuze, indicând prezenţa formei amorfe.<br />

Mostrele <strong>de</strong> difracţie ale ameste<strong>cu</strong>rilor fizice arată superpoziţionarea spectrului fiecărui component,<br />

indicând prezenţa piroxicamului în stare cristalină.<br />

Contrar, mostrele <strong>de</strong> difracţie ale complecşilor liofilizaţă (figura 23D şi 23G) sunt complet difuze şi<br />

dispariţia peak-urilor importante ale piroxicamului cristalin situate la 8,5º şi 17,7º indică natura total amorfă a<br />

piroxicamului în aceste produse. Aceste rezultate pot fi atribuite interacţiei dintre piroxicam şi ambele CDs în<br />

produsele liofilizate, sugerând prezenţa unei noi faze soli<strong>de</strong> amorfe în produse, confirmând observaţiile DSC.<br />

Date mai relevante <strong>de</strong>spre formarea complexului au fost obţinute din studiile FTIR, care investighează<br />

grupele funcţionale ale piroxicamului implicate în complexare (figura 24).<br />

Spectrul FTIR al piroxicamului (figura 24A) arată o bandă la 3339 cm -1 , ceea ce indică faptul că piroxicamul<br />

este în forma <strong>cu</strong>bică polimorfă. Alte benzi caracteristice sunt atribuite intervalului vibraţiilor diferitelor<br />

grupări: 1630 cm -1 interval al carbonilului amidic, 1529 cm -1 intervalul celei <strong>de</strong>-a doua vibraţii a benzami<strong>de</strong>i,<br />

1435 cm -1 interval al grupării asimetrice metil, 1351 cm -1 interval al grupării simetrice metil, 1149 cm -1 interval al<br />

grupării –SO2-N, şi 773 cm -1 ca interval pentru gruparea fenil orto-disubstituită [209].<br />

- 38 -


Mostre ale diferitelor ameste<strong>cu</strong>ri fizice (figura 24C şi 24F), prezintă aproximativ, superpoziţionării<br />

ale mostrelor <strong>de</strong> ciclo<strong>de</strong>xtrină şi piroxicam.<br />

În spectrul FTIR al complecşilor preparaţi (figura 24D şi 24G), benzile piroxicamului sunt aproape<br />

complet întunecate <strong>de</strong> benzile CDs foarte intense şi largi care sunt puternic influenţate <strong>de</strong> formarea complexului.<br />

Benzile <strong>de</strong> absorbţie ale piroxicamului la 1630 şi 1529 cm -1 exprimă o lăţire dramatică a spectrelor<br />

complecşilor preparaţi prin liofilizare, iar peak-urile sunt schimbate către frecvenţe mai mici. Această modificare<br />

este raportată, probabil, la formarea legăturilor intramole<strong>cu</strong>lare <strong>de</strong> hidrogen dintre mole<strong>cu</strong>lele musafir<br />

şi cele gazdă [211]. Se pare că atunci când gruparea carbonil intră într-un compus hidroxilic prin legături <strong>de</strong><br />

hidrogen, intervalul benzii se mută către frecvenţe mai mici, datorită slăbirii legăturii duble a radicalului <strong>de</strong><br />

carbonil [210].<br />

Figura 24<br />

Spectrul FTIR pentru: piroxicam (A) β-CD (B), ameste<strong>cu</strong>ri fizice <strong>de</strong> piroxicam şi β-CD (C), complecşi liofilizaţi piroxicam şi β-CD (D),<br />

RAMEB (E), ameste<strong>cu</strong>ri fizice <strong>de</strong> piroxicam şi RAMEB (F), complecşi piroxicam şi RAMEB liofilizaţi (G)<br />

Spectrele NIR ale piroxicamului, β-CD, RAMEB, ameste<strong>cu</strong>rilor fizice ale piroxicamului şi CD ca şi<br />

complecşii PX-CD liofilizaţi, au fost analizate în modul <strong>de</strong> reflecţie difuz (figura 25).<br />

Figura 25<br />

Spectrul NIR pentru: piroxicam, CDs, ameste<strong>cu</strong>ri fizice şi complecşi liofilizaţi pentru β-CD şi RAMEB<br />

- 39 -


Spectrul piroxicamului arată 2 benzi relativ înguste în regiunea dintre 6000 cm -1 şi 6500 cm -1<br />

raportate la vibraţiile C-H şi respectiv N-H. Grupele hidroxil ale RAMEB dau naştere la benzi largi în<br />

spectrul NIR. S-au observat spectre similare ale RAMEB şi a complecşilor PX-RAMEB. Ambele spectre<br />

prezintă benzi largi aparţinând grupelor hidroxil, în timp ce se pot observa modificări semnificative ale<br />

benzilor piroxicamului în spectrele complexului PX-RAMEB, <strong>de</strong> la 6532 la 6632 cm -1 . Aceste schimbări<br />

reflectă modificări puternice ale energiei <strong>de</strong> vibraţie a piroxicamului, ceea ce confirmă legătura sa intramole<strong>cu</strong>lară<br />

strânsă <strong>cu</strong> RAMEB. S-a <strong>de</strong>scris anterior faptul că piroxicamul dă legături intramole<strong>cu</strong>lare <strong>de</strong> hidrogen,<br />

foarte stabile, legând gruparea enol <strong>cu</strong> oxigenul carbonilic, formând un inel <strong>cu</strong> şase laturi [212]. Luând în<br />

consi<strong>de</strong>rare aceste interacţii intramole<strong>cu</strong>lare puternice, am sugerat că legătura piroxicamului <strong>cu</strong> mole<strong>cu</strong>lele<br />

<strong>de</strong> RAMEB poate apărea printr-o legătură <strong>de</strong> hidrogen a grupei hidroxil a CD <strong>cu</strong> electroni impari <strong>de</strong> azot.<br />

Acest lucru afectează vibraţia grupei N-H amidice în aşa fel încât se observă o schimbare semnificativă <strong>de</strong> la<br />

6532 la 6632 cm -1 . Unii autori sugerează că piroxicamul există sub formă ionică, un<strong>de</strong> sarcinile pozitive şi<br />

cele negative sunt dislocate la azotul piridinic şi la oxigenul carbonilic, astfel încât interacţia piroxicamului<br />

<strong>cu</strong> CD poate fi atribuită legăturii electrostatice, dar, <strong>de</strong> asemenea, printr-o legătură <strong>de</strong> hidrogen [213-214].<br />

Rezultatele obţinute confirmă mai <strong>de</strong>grabă o interacţie puternică <strong>cu</strong> hidrogenul între o mole<strong>cu</strong>lă musafir şi<br />

una gazdă. Mai mult, poziţia benzii <strong>de</strong> vibraţie a C-H (6000 cm -1 ) nu se modifică în spectrul complexului PX-<br />

RAMEB, sugerând că nu există modificări în cadrul structurii mole<strong>cu</strong>lare a piroxicamului bazic, <strong>de</strong>-a lungul<br />

procesului <strong>de</strong> complexare. Spectrul NIR pentru complexul piroxicam-β-CD <strong>de</strong>monstrează acelaşi lucru pentru<br />

procesul <strong>de</strong> complexare ca şi pentru complexul <strong>cu</strong> RAMEB. S-a arătat că banda N-H a fost mutată <strong>de</strong> la<br />

6532 cm -1 din spectrul piroxicamului, la 6624 cm -1 în spectrul complexului piroxicam-β-CD. Spectrul ameste<strong>cu</strong>rilor<br />

fizice ale piroxicamului şi ambele ciclo<strong>de</strong>xtrine, arată o superpoziţionare clară a piroxicamului şi a<br />

spectrului CD, neindicând nici o interacţie între piroxicam şi CDs.<br />

Profilele <strong>de</strong> cedare ale piroxicamului din ameste<strong>cu</strong>rile fizice şi complecşi PX-CDs sunt reprezentate<br />

în figura 26:<br />

Figura 26<br />

Studiile <strong>de</strong> dizolvare ale piroxicamului, a ameste<strong>cu</strong>rilor fizice şi a complexului liofilizat în apă la 37ºC (media ± SD, n = 5) pentru:<br />

a) β-CD, b) RAMEB<br />

S-a arătat că dizolvarea piroxicamului din complecşi a fost foarte rapidă şi completă în primele 10<br />

minute, reflectând buna îmbunătăţire a solubilităţii acestuia. Îmbunătăţirea solubilităţii piroxicamului obţinută<br />

<strong>cu</strong> ameste<strong>cu</strong>ri fizice, comparată <strong>cu</strong> cea a piroxicamului singur, poate fi atribuită acţiunii locale <strong>de</strong><br />

- 40 -


solubilizare a CDs, operativă în micromediul înconjurător asupra straturilor hidrodinamice care înconjoară<br />

parti<strong>cu</strong>lele <strong>de</strong> piroxicam, ceea ce îmbunătăţeşte umiditatea şi/sau solubilitatea. De asemenea, formarea in situ<br />

a complexului <strong>de</strong>ja solubil în mediul <strong>de</strong> disoluţie, contribuie în plus la cedarea piroxicamului din ameste<strong>cu</strong>rile<br />

fizice preparate. Creşterea dizolvării care apare <strong>cu</strong> complecşi liofilizaţă poate fi atribuită complexării<br />

şi stării amorfe puternic energetizate la fel <strong>de</strong> bine ca şi reducerii cristalinităţii în complexarea următoare aşa<br />

<strong>cu</strong>m s-a confirmat prin studiile XRPD.<br />

Variate baze <strong>de</strong> unguent, conţinând piroxicam au fost studiate anterior, iar cedarea in vitro a piroxicamului<br />

s-a dovedit a fi foarte mică (mai puţin <strong>de</strong> 5%). Pentru a îmbunătăţi vitezele <strong>de</strong> cedare, piroxicamul a<br />

fost complexat şi încorporat într-o bază <strong>de</strong> hidrogel. Testul <strong>de</strong> permeabilitate a fost fă<strong>cu</strong>t pentru a investiga<br />

trecerea piroxicamului printr-o membrană semipermeabilă. S-au <strong>de</strong>terminat coeficienţii <strong>de</strong> difuziune din<br />

regiunea stării constante, asupra profilelor <strong>de</strong> difuziune, arătate ca o cantitate <strong>cu</strong>mulativă <strong>de</strong> piroxicam care<br />

difuzează prin membrană în funcţie <strong>de</strong> timp (tabelul XVI):<br />

Tabel XVI<br />

Coeficientul <strong>de</strong> difuziune al piroxicamului în soluţie <strong>de</strong> tampon fosfat şi geluri <strong>de</strong> HPMC şi fără HPMC<br />

Eficacitatea ciclo<strong>de</strong>xtrinei asupra difuziei piroxicamului a fost <strong>de</strong>terminată prin compararea coeficienţilor<br />

<strong>de</strong> difuziune (D) ai piroxicamului în prezenţa şi în absenţa CDs şi a fost <strong>de</strong>finită prin factorul <strong>de</strong><br />

mărire (EF).<br />

Membranele semipermeabile <strong>de</strong> celuloză sunt puternic permeabile pentru multe medicamente şi au<br />

timp s<strong>cu</strong>rt <strong>de</strong> întârziere. De aceea, aceste membrane sunt folositoare pentru <strong>optimizare</strong>a formulărilor <strong>cu</strong><br />

ciclo<strong>de</strong>xtrine pentru aplicaţii locale. Ciclo<strong>de</strong>xtrina va afecta fluxul prin aceste membrane în acelaşi mod ca şi<br />

în cazul pielii. Permeabilitatea piroxicamului din apă şi geluri HPMC este arătată în figura 27 şi respectiv 28.<br />

Figura 27<br />

Cantitatea <strong>cu</strong>mulativă <strong>de</strong> piroxicam difuzat <strong>de</strong>-a lungul membranei semipermeabile din dispersii ale medicamentului şi complecşi în<br />

apă, în funcţie <strong>de</strong> timp (media ±SD, n =5)<br />

Figura 28<br />

Cantitatea <strong>cu</strong>mulativă <strong>de</strong> piroxicam difuzat <strong>de</strong>-a lungul membranei semipermeabile din gelurile preparate, în funcţie <strong>de</strong> timp<br />

(media ±SD, n =5).<br />

- 41 -


Permeabilitatea medicamentului din sistemele preparate în compartimentul donator prin intermediul<br />

unei membrane semipermeabile, implică trei procese conse<strong>cu</strong>tive mai întâi dizolvarea parti<strong>cu</strong>lelor soli<strong>de</strong><br />

dispersate, apoi difuzia medicamentului <strong>de</strong>-a lungul mediului <strong>de</strong> dizolvare sau umflarea matriţei polimerice<br />

şi, în final permeabilitatea sa prin membrană. Toate cele trei procese contribuie la viteza <strong>de</strong> difuziune.<br />

Rezultatele arată că, complexarea creşte difuzia piroxicamului prin creşterea cantităţii <strong>de</strong> specii difuzabile în<br />

faza donatoare, prin mărirea solubilităţii medicamentului. Totuşi complexul nu a putut penetra (piroxicamul<br />

în complex a fost în echilibru dinamic rapid <strong>cu</strong> piroxicamul liber), formând continuu mole<strong>cu</strong>lele <strong>de</strong> piroxicam<br />

în formă difuzabilă către membrană. De aceea, complexarea <strong>cu</strong> ciclo<strong>de</strong>xtrină creşte gradul concentraţiei<br />

piroxicamului peste membrană, ceea ce duce la o creştere a coeficientului <strong>de</strong> difuziune pentru piroxicam<br />

(tabel XVI). Prezenţa unei faze soli<strong>de</strong> în sistem (dispersia medicamentului/complex în apă sau gel), asigură o<br />

activitate termodinamică mare, constantă, a piroxicamului la suprafaţa membranei, înlo<strong>cu</strong>ind mole<strong>cu</strong>lele <strong>de</strong><br />

piroxicam pierdute datorită difuziei <strong>de</strong>-a lungul membranei semipermeabile, <strong>cu</strong> dizolvarea fazei soli<strong>de</strong>.<br />

Ciclo<strong>de</strong>xtrina solubilizează medicamentele lipofile în vehi<strong>cu</strong>lul apos şi conduce mole<strong>cu</strong>lele <strong>de</strong> medicament la<br />

suprafaţa <strong>de</strong> barieră un<strong>de</strong> apar disocieri ale complecşilor şi permeabilitatea medicamentului <strong>de</strong>-a lungul<br />

membranei semipermeabile.<br />

Prezenţa HPMC în geluri întârzie cedarea <strong>de</strong> piroxicam comparativ <strong>cu</strong> datele permeabilităţii piroxicamului<br />

din suspensiile apoase. Acest efect <strong>de</strong> întârziere poate fi explicat prin difuzia lentă a piroxicamului<br />

<strong>de</strong>-a lungul stratului matriţei <strong>de</strong> HPMC. HPMC umflată, controlează difuzia piroxicamului şi, în cosecinţă,<br />

cedarea sa. O difuziune mai mică a piroxicamului <strong>de</strong>-a lungul matriţei HPMC, a fost etapa limitantă a vitezei<br />

în procesul general <strong>de</strong> difuziune.<br />

Valorile constante ale stabilităţii pentru β-CD şi complecşi PX-RAMEB au fost diferite. RAMEB<br />

s-a dovedit a avea proprietăţi mai bune <strong>de</strong> solubilizare şi <strong>de</strong> complexare pentru piroxicam <strong>de</strong>cât β-CD, aşa<br />

<strong>cu</strong>m s-a putut <strong>de</strong>duce din valorile constantei <strong>de</strong> stabilitate mari, obţinute pentru complecşi. Proprietăţile mai<br />

bune <strong>de</strong> complexare ale RAMEB nu au afectat semnificativ difuzabilitatea piroxicamului din apă. Valorile<br />

coeficientului <strong>de</strong> difuziune pentru ambele ciclo<strong>de</strong>xtrine au fost aproape la fel. Ele au diferit doar în cazul<br />

permeabilităţii medicamentului din gelurile <strong>de</strong> HPMC.<br />

Un număr <strong>de</strong> lucrări [201, 205] au dis<strong>cu</strong>tat <strong>de</strong>spre influenţa vâscozităţii formulărilor asupra cedării<br />

medicamentului din formulări locale, <strong>de</strong>monstrând că o creştere a vâscozităţii va scă<strong>de</strong>a rata <strong>de</strong> cedare a<br />

medicamentului. Vâscozitatea e o proprietate fizică, care, la nivel mole<strong>cu</strong>lar, poate fi redusă la termenul unei<br />

viteze cres<strong>cu</strong>te a difuziei prin gel, ca o consecinţă a conţinutului redus <strong>de</strong> solvent.<br />

Dispersia apoasă <strong>cu</strong> 2% HPMC are vâscozitatea aşa <strong>cu</strong>m o <strong>de</strong>clară producătorul (figura 29) şi creşterea<br />

vitezei <strong>de</strong> rotaţie nu modifică semnificativ vâscozitatea probei, indicând formarea unei structurii stabile<br />

a gelului.<br />

Figura 29<br />

Vâscozitatea (η) gelurilor preparate, măsurată la viteze diferite <strong>de</strong> rotaţie<br />

(media ± SD, n = 3).<br />

HPMC formează o reţea legată fizic prin formarea unor zone <strong>de</strong> joncţiune, care sunt responsabile<br />

pentru rezistenţa mecanică a gelului. Prezenţa piroxicamului reduce uşor vâscozitatea gelului şi se observă o<br />

scă<strong>de</strong>re mai pronunţată a vâscozităţii la o viteză <strong>de</strong> rotaţie mai mare. Când se încorporează complecşi CD în<br />

gel, sca<strong>de</strong> dramatic vâscozitatea probelor atunci când se aplică viteze <strong>de</strong> rotaţie mai mari (figura 29).<br />

- 42 -


Scă<strong>de</strong>rea vâscozităţii indică posibilitatea interacţiei dintre complecşi şi lanţurile <strong>de</strong> HPMC, fapt ce poate<br />

afecta formarea zonelor <strong>de</strong> joncţiune în gel [215]. Complecşii <strong>de</strong> incluziune CD sunt <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>ţi pentru interacţiunea<br />

lor <strong>cu</strong> polimerii solubili în apă, formând complecşi ternari conţinând mole<strong>cu</strong>le <strong>de</strong> medicament, CD<br />

şi lanţuri <strong>de</strong> polimer [216]. Formarea <strong>de</strong> complecşi ternari PX-CD-HPMC în soluţie şi în stare solidă a fost<br />

bine caracterizată. În complexul ternar polimerul înveleşte parţial sau total complexul <strong>de</strong> incluziune,<br />

interacţionând <strong>cu</strong> ambele -medicamentul şi mole<strong>cu</strong>le <strong>de</strong> CD- prin legături <strong>de</strong> hidrogen [217]. Această interacţie<br />

poate reduce interacţia dintre lanţurile <strong>de</strong> HPMC şi <strong>de</strong> aceea, la o viteză <strong>de</strong> rotaţie mai mare, lanţurile <strong>de</strong><br />

polimer sunt total <strong>de</strong>s<strong>cu</strong>rcate şi bine aliniate în direcţia <strong>cu</strong>rgerii. Scă<strong>de</strong>rea vâscozităţii este mult mai pronunţată<br />

în cazul RAMEB. RAMEB este o ciclo<strong>de</strong>xtrină modificată chimic <strong>cu</strong> gradul <strong>de</strong> metilare <strong>de</strong> 1,8 şi <strong>de</strong><br />

aceea, este mai dificilă <strong>de</strong>cât β-CD naturală. De aceea, scă<strong>de</strong>rea puternică a vâscozităţii în cazul RAMEB<br />

poate fi atribuită interacţiei adiţionale hidrofilice dintre RAMEB şi lanţurile <strong>de</strong> polimer [218]. Alte experienţe<br />

pre<strong>cu</strong>m măsurătorile vâscoelastice, sunt necesare pentru a investiga mecanismul interacţiei dintre<br />

lanţurile <strong>de</strong> HPMC şi complecşi piroxicamului în mostrele <strong>de</strong> gel.<br />

Stabilitatea gelurilor preparate a fost monitorizată timp <strong>de</strong> 3 luni şi nu s-a observat o sedimentare a<br />

fazei soli<strong>de</strong>. Se pare că starea amorfă a parti<strong>cu</strong>lelor complexului şi vâscozitatea gelurilor, au fost suficiente<br />

pentru a stabiliza dispersia parti<strong>cu</strong>lelor soli<strong>de</strong> în sistemele <strong>de</strong> gel.<br />

Concluzii. Piroxicamul formează un complex <strong>de</strong> incluziune <strong>cu</strong> β-CD şi RAMEB. Încorporarea complexului<br />

<strong>de</strong> incluziune medicament-ciclo<strong>de</strong>xtrină, în gelul hidrofil, măreşte permeabilitatea medicamentului<br />

<strong>de</strong>-a lungul membranei semipermeabile. Interacţiile dintre CDs şi lanţurile <strong>de</strong> HPMC modifică proprietăţile<br />

mecanice ale gelului şi <strong>de</strong> aceea consi<strong>de</strong>r că natura acestor interacţii trebuie investigată şi în viitor.<br />

XIII. Cercetări privind realizarea şi evaluarea unui<br />

sistem terapeutic oftalmic <strong>de</strong> gelifiere in situ <strong>cu</strong> piroxicam<br />

În distribuţia o<strong>cu</strong>lară, constrângerile fiziologice impuse <strong>de</strong> mecanismul protector al ochiului, duc la<br />

o absorbţie lentă a medicamentelor ce are ca rezultat o durată s<strong>cu</strong>rtă a efectului terapeutic. Când o soluţie<br />

medicamen-toasă este pi<strong>cu</strong>rată în ochi, printr-un drenaj lacrimal efectiv şi o acţiune <strong>de</strong> clipire a ochiului, are<br />

loc într-o reducere <strong>de</strong> 10 ori a concentraţiei medicamentului în 5 minute [219]. Permeabilitatea limitată a<br />

corneei contribuie la gradul mic <strong>de</strong> absorbţie a medicamentelor administrate sub formă <strong>de</strong> soluţie oftalmică.<br />

Datorită drenajului lacrimal, majoritatea dozei administrate este absorbită via tractului nazolacrimal (NL) la<br />

tractul gastrointestinal (GI) conducând la efecte adverse. Eliminarea rapidă a picăturilor o<strong>cu</strong>lare administrate,<br />

se traduce <strong>de</strong>seori printr-o durată s<strong>cu</strong>rtă a efectului terapeutic, făcând necesar un dozaj mai ridicat care să se<br />

aplice mai frecvent.<br />

Terapia o<strong>cu</strong>lară va fi semnificativ îmbunătăţită dacă timpul <strong>de</strong> rezistenţă precorneean al medicamentelor<br />

poate fi cres<strong>cu</strong>t. Numeroase preparate noi au fost <strong>de</strong>zvoltate pentru uz oftalmic, nu numai pentru a<br />

prelungi timpul <strong>de</strong> contact al vehi<strong>cu</strong>lului pe suprafaţa o<strong>cu</strong>lară ci şi pentru a încetini eliminarea medicamentului<br />

[220-221].<br />

S-au obţinut rezultate <strong>de</strong> succes <strong>cu</strong> inserte şi lamele colagenice [222-223], însă aceste preparate<br />

implică şi unele <strong>de</strong>zavantaje, în special la persoanele mai în vârstă. Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al acceptabilităţii <strong>de</strong><br />

către pacient, o formă <strong>de</strong> dozaj lichidă este preferabilă.<br />

Această problemă poate fi <strong>de</strong>păşită prin folosirea sistemelor <strong>de</strong> cedare oftalmică a medicamentelor<br />

ce formează geluri in situ. Ele sunt preparate din polimeri care conferă tranziţii reversibile <strong>de</strong> fază (sol-gelsol)<br />

şi care au un comportament pseudoplastic pentru a minimaliza interferenţa <strong>cu</strong> clipirea [223]. Astfel <strong>de</strong><br />

sistem poate fi formulat ca o formă dozată lichidă, potrivită a fi administrată prin instilarea în ochi care, prin<br />

expunerea la condiţiile fiziologice, se schimbă (trece) în faza <strong>de</strong> gel, crescând astfel rezi<strong>de</strong>nţa precorneeană a<br />

sistemului <strong>de</strong> distribuţie şi îmbunătăţind biodisponibilitatea o<strong>cu</strong>lară.<br />

Depen<strong>de</strong>nt <strong>de</strong> metoda folosită pentru a cauza tranziţia dintre faze sol-gel pe suprafaţa ochiului, au<br />

fost re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>te următoarele tipuri <strong>de</strong> sisteme: sisteme <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nte <strong>de</strong> pH (incluzând latex celulozic acetathidrogenftalat<br />

[224-225]), carbopol [226], sisteme <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nte <strong>de</strong> temperatură (incluzând pluronici [227-228]<br />

şi tetronici [229-230]) şi sisteme activate ionic (incluzând gellan [231-232]). Gellan este o heteropoli-<br />

- 43 -


zaharidă anionică lineară, <strong>cu</strong> masa mole<strong>cu</strong>lară mare, produsă aerob din bacteria Auromonas (Pseudomonas)<br />

elo<strong>de</strong>a, re<strong>de</strong>numită Sphingomonas paucimobilis.<br />

Obiectivul acestui studiu este <strong>de</strong> a <strong>de</strong>zvolta un sistem <strong>de</strong> gelifiere in situ, activat ionic, pentru<br />

piroxicam, un medicament din clasa AINS, utilizat ca o alternativă la steroizi în tratamentul inflamaţiilor<br />

tunicii o<strong>cu</strong>lare şi al altor inflamări externe a ochiului [233-234]. Gellan (Gelrite ® ) a fost investigat ca vehi<strong>cu</strong>l<br />

pentru formularea picăturilor <strong>de</strong> ochi <strong>cu</strong> piroxicam (1%, m/v). Gellan-ul se gelifiază atunci când este instalat<br />

în sa<strong>cu</strong>l conjunctival al ochiului şi furnizează o cedare susţinută a piroxicamului pe par<strong>cu</strong>rsul tratamentului.<br />

Prepararea sistemului terapeutic oftalmic <strong>cu</strong> piroxicam<br />

Gellan (Gelrite ® ) a fost dizolvat în soluţie caldă <strong>de</strong> tampon fosfat la pH 7,4 (preparată din dihidrogen<br />

o-fosfat <strong>de</strong> potasiu şi hidroxid <strong>de</strong> sodiu în apă proaspătă pentru injectare la 70ºC în <strong>cu</strong>rgere laminară) <strong>cu</strong> sau<br />

fără diferite proporţii <strong>de</strong> citrat <strong>de</strong> sodiu, prin agitare continuă la 40ºC. Cantitatea <strong>de</strong> piroxicam necesară<br />

pentru a da o concentraţie finală a medicamentului <strong>de</strong> 1% (m/v) a fost adăugată la soluţia polimerică şi s-a<br />

agitat până la dizolvare. Formularea a fost filtrată şi ambalată în fiole <strong>de</strong> 10 mL <strong>de</strong> sticlă colorată. Acestea au<br />

fost închise <strong>cu</strong> dop <strong>de</strong> cauciuc şi sigilate <strong>cu</strong> sigiliu <strong>de</strong> aluminiu. În ambalajul final, formulările au fost<br />

sterilizate prin autoclavare la 121ºC şi 15 Pa, timp <strong>de</strong> 20 minute. Formulările sterilizate au fost <strong>de</strong>pozitate<br />

într-un refrigerator (4-8ºC) până la folosire.<br />

Evaluarea sistemului terapeutic oftalmic <strong>cu</strong> piroxicam<br />

S-a realizat prin:<br />

- uniformitatea conţinutului în piroxicam<br />

- studii <strong>de</strong> gelifiere<br />

- studii reologice<br />

- studii <strong>de</strong> cedare in vitro (cinetica cedării piroxicamului din formulările preparate)<br />

- studii farmacodinamice<br />

Tabel XVII<br />

Clasificarea diferiţilor parametri clinici ai inflamării tunicii o<strong>cu</strong>lare monitorizaţi*<br />

Clasificare Congestie Keratită Cheag Clipire Celule apoase<br />

Fără congestie Fără inflamare Fără cheag Absent complet Fără celule<br />

0<br />

+<br />

++<br />

+++<br />

++++<br />

Congestie cir<strong>cu</strong>mcorneică<br />

(uşor până<br />

la mo<strong>de</strong>rat)<br />

Congestie cir<strong>cu</strong>mcorneică<br />

marcată<br />

Congestie cir<strong>cu</strong>mcorneică<br />

(marcată),<br />

episclerală (difuză) şi<br />

conjunctivală (difuză)<br />

Congestie cir<strong>cu</strong>mcorneică<br />

(marcată),<br />

episclerală (difuză) şi<br />

conjunctivală (<strong>cu</strong><br />

e<strong>de</strong>m)<br />

E<strong>de</strong>m stromal (uşor<br />

difuz)<br />

E<strong>de</strong>m epitelic al stromei<br />

mo<strong>de</strong>rat, <strong>cu</strong> grosime şi<br />

pliuri în membrana<br />

Decemet<br />

E<strong>de</strong>m epitelic al stromei<br />

difuz şi pliuri în<br />

membrana Decemet;<br />

vas<strong>cu</strong>larizare periferică<br />

Numeroase e<strong>de</strong>me pe<br />

stromă<br />

*Sinechia: nu sunt scoruri ca pentru ceilalţi parametrii, fie prezenţi sau absenţi.<br />

- 44 -<br />

Cheag mic în<br />

unghiul mic al ariei<br />

papilare<br />

Ceagul o<strong>cu</strong>pă<br />

treimea joasă a<br />

camerei<br />

anterioare<br />

Cheag ce umple<br />

jumătatea <strong>de</strong> jos a<br />

camerei<br />

anterioare<br />

Cheag solid ce<br />

umple aproape<br />

întreaga cameră<br />

anterioară<br />

Fin 5 până la 10<br />

celule / arie<br />

Mo<strong>de</strong>rat 10 până la 20<br />

celule / arie<br />

Marcat 20 până la 50<br />

celule / arie<br />

Intens Mai mult <strong>de</strong> 50<br />

celule / arie<br />

Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />

Uniformitatea conţinutului în piroxicam<br />

Compoziţia formulărilor preparatelor oftalmice <strong>cu</strong> piroxicam preparate este dată <strong>de</strong> tabelul XVIII.<br />

Concentraţia <strong>de</strong> gellan a fost menţinută la un maxim <strong>de</strong> 0,5 % (m/v). Crescând concentraţia dincolo <strong>de</strong><br />

0,5% se produce o gelifiere prin răcire la 40°C. Gellan-ul la o concentraţie <strong>de</strong> 0,6% (m/v), este utilizat în<br />

prezent şi pentru prepararea picăturilor oftalmice <strong>cu</strong> maleat <strong>de</strong> timol şi metilprednisolon [231-232].


Tabel XVIII<br />

Compoziţia sistemelor <strong>de</strong> gelifiere preparate <strong>cu</strong> piroxicam*<br />

Codul formulării<br />

Gellan<br />

(%, m/V)<br />

GI1<br />

0.1<br />

GI2<br />

0.2<br />

GI3<br />

0.3<br />

GI4<br />

0.4<br />

GI5<br />

0.5<br />

GI6<br />

0.5<br />

GI7<br />

0.5<br />

GI8<br />

0.5<br />

GI9<br />

0.5<br />

*Piroxicam 1 % (m/v) s-a adăugat în toate cazurile, iar manitol 5 % (m/v) a fost utilizat ca agent izotonic.<br />

- 45 -<br />

Citrat <strong>de</strong> sodiu<br />

(%, m/m)<br />

–<br />

–<br />

–<br />

–<br />

–<br />

10<br />

20<br />

30<br />

40<br />

Proprietăţile fizico-chimice ale formulărilor preparate sunt expuse în tabelul XIX.<br />

Tabel XIX<br />

Proprietăţile fizico-chimice ale sistemelor <strong>de</strong> gelifiere <strong>cu</strong> piroxicam preparate<br />

Capacitate <strong>de</strong> gelifiere<br />

Codul formulării Uniformitatea conţinutului (%)<br />

STF 1 STF 2<br />

GI1<br />

99.64 ± 0.86<br />

++<br />

GI2<br />

98.18 ± 0.48<br />

+++<br />

GI3<br />

99.09 ± 0.51<br />

+++<br />

GI4<br />

99.43 ± 0.68<br />

+++<br />

GI5<br />

98.78 ± 0.76<br />

+++<br />

GI6<br />

98.81 ± 0.88<br />

+++<br />

GI7<br />

99.66 ± 1.04<br />

+++<br />

GI8<br />

99.84 ± 0.91<br />

+++<br />

GI9<br />

98.93 ± 0.43<br />

+++<br />

++ gelifiere imediată, stabilă câteva ore (se formează geluri mai puţin <strong>de</strong>nse).<br />

+++ gelifiere imediată, stabilă pentru perioa<strong>de</strong> <strong>de</strong> timp mai extinse (se formează geluri <strong>de</strong>nse).<br />

Conţinutul în piroxicam, claritatea şi pH-ul formulărilor au fost găsite a fi optime şi formulările au fost<br />

lichi<strong>de</strong> atât la temperatura camerei cât şi după ce au fost supuse refrigerării.<br />

Cele două condiţii obligatorii ale unui sistem <strong>de</strong> gelifiere sunt vâscozitatea şi capacitatea <strong>de</strong> gelifiere<br />

(viteza şi întin<strong>de</strong>rea gelifierii). Formularea ar trebui să aibă o vâscozitate optimă, care să-i permită instalarea<br />

<strong>cu</strong> uşurinţă în ochi ca un lichid (picături) şi care apoi se va supune rapid tranziţiei sol/gel, datorită interacţiei<br />

ionice. Mai mult, pentru a facilita cedarea susţinută a piroxicamului în ţesuturile o<strong>cu</strong>lare, gelul format in situ,<br />

ar trebui să-şi păstreze integritatea fără să se dizolve sau să se ero<strong>de</strong>ze pentru o perioadă <strong>de</strong> timp mai lungă.<br />

Toate formulările arată gelifieri instantanee când vin în contact <strong>cu</strong> flui<strong>de</strong>le <strong>de</strong> gelifiere (STF1 şi STF2).<br />

Ori<strong>cu</strong>m natura gelului format <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> şi <strong>de</strong> concentraţia polimerului. Formularea lotului GI1 arată gelifierea<br />

cea mai slabă, fapt care se poate datora prezenţei unei cantităţi minime <strong>de</strong> gellan (0,1%). Natura componentelor<br />

mediului <strong>de</strong> gelifiere pare să nu influenţeze natura gelului format, indicând faptul că gelifierea apare în<br />

primul rând datorită prezenţei cationilor în fluid.<br />

Formulările preparate au prezentat o reologie pseudoplastică, sub influenţa forţei <strong>de</strong> forfecare. Se<br />

constată că vâscozitatea este <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>ntă direct <strong>de</strong> conţinutul polimeric al formulării. Nu s-a observat nici o<br />

modificare a vâscozităţii formulării după autoclavare. Adăugarea <strong>de</strong> citrat <strong>de</strong> sodiu în formulare reduce<br />

semnificativ statistic vâscozitatea (p


Vâscozitate (Pa s)<br />

Figura 30<br />

Vâscozitatea preparatelor <strong>de</strong> gelifiere <strong>cu</strong> piroxicam. Efectul concentraţiei gellan-ului.<br />

Media ±SD (n=3).<br />

Vâscozitate (Pa s)<br />

Viteza unghiulară (rpm)<br />

Viteza unghiulară (rpm)<br />

Figura 31<br />

Efectul concentraţiei citratului <strong>de</strong> sodiu asupra comportamentului reologic al sistemului <strong>de</strong> gelifiere <strong>cu</strong> piroxicam.<br />

Media ±SD (n=3).<br />

Administrarea <strong>de</strong> preparate oftalmice ar trebui să influenţeze cât se poate <strong>de</strong> puţin caracterul pseudoplastic<br />

al filmului pre-cornean [237]. Când viteza <strong>de</strong> forfecare o<strong>cu</strong>lară este foarte mare, situându-se <strong>de</strong> la<br />

0,03s -1 pe par<strong>cu</strong>rsul perioa<strong>de</strong>i <strong>de</strong> interclipire la 4250-28500s -1 pe par<strong>cu</strong>rsul perioa<strong>de</strong>i <strong>de</strong> clipire [238], sunt<br />

<strong>de</strong>seori preferate flui<strong>de</strong>le vâscoelastice <strong>cu</strong> o vâscozitate care este mai mare, sub condiţiile unei viteze mici <strong>de</strong><br />

forfecare şi mai mică în condiţiile unei viteze <strong>de</strong> forfecare mari.<br />

Studii <strong>de</strong> cedare in vitro (cinetica cedării piroxicamului din formulările preparate)<br />

Studiile <strong>de</strong> gelifiere arată faptul că natura gelifierii a fost similară la formulările <strong>cu</strong> STF1 şi STF2.<br />

STF1 a fost selectată ca mediu <strong>de</strong> dizolvare pentru a evita interferenţa în analiza studiului cedării din probe<br />

pentru piroxicam, iar STF2 pentru a evita interferenţa <strong>cu</strong> proteinele. Prima probă a fost fă<strong>cu</strong>tă la 1 minut după<br />

ce sistemul <strong>de</strong> gelifiere a venit în contact <strong>cu</strong> mediul <strong>de</strong> dizolvare pentru a socoti medicamentul cedat înaintea<br />

formării complete a gelului şi pentru a evalua efectul creşterii concentraţiei <strong>de</strong> polimer asupra naturii gelului<br />

format. Rezultatele arată că, în primele minute, cantitatea <strong>de</strong> medicament cedată, sca<strong>de</strong> <strong>cu</strong> creşterea concentraţiei<br />

polimerului (figura 32) şi această tendinţă continuă pe toată durata studiului.<br />

Cedarea iniţială, rapidă, a piroxicamului din sistemele preparate, poate fi explicată prin faptul că aceste<br />

sisteme au fost formulate în vehi<strong>cu</strong>l apos. Matriţea formată pe gel a fost <strong>de</strong>ja hidratată şi o altă hidratare şi<br />

- 46 -


permeabilitate a apei nu a putut să mai limiteze cedarea medicamentului. Un comportament similar al cedării<br />

a fost raportat pentru pilocarpină un<strong>de</strong> cedarea iniţială rapidă (efect perie) sca<strong>de</strong> <strong>cu</strong> creşterea concentraţiei<br />

polimerului din sistemele pe bază <strong>de</strong> alginaţi [239]. Aceste rezultate se corelează <strong>cu</strong> cele ale studiului gelifierii.<br />

Formulările care conţin citrat <strong>de</strong> sodiu (loturile GI6 la GI9), prezintă o cedare semnificativ mai mare<br />

(p < 0,05) <strong>de</strong>cât loturile corespunzătoare, care nu conţin citrat <strong>de</strong> sodiu, probabil datorită formării unui gel<br />

mai puţin <strong>de</strong>ns, rezultând o mai mare difuziune a piroxicamului din gel în mediul <strong>de</strong> dizolvare.<br />

Cedarea <strong>cu</strong>mulativă a piroxicamului (%)<br />

Timp (ore)<br />

Figura 32<br />

Cedarea in vitro a sistemului oftalmic gelifiant <strong>cu</strong> piroxicam<br />

Media ±SD (n=3).<br />

Picăturile <strong>de</strong> ochi formează o matriţă opacă, imediat după adăugare în mediul <strong>de</strong> dizolvare, datorită<br />

interacţiei cationice în STF (compoziţia 1). De aceea cedarea piroxicamului din matriţă a fost probabil influenţată<br />

<strong>de</strong> difuziunea şi/sau eroziunea matriţei. Combinarea acestor procese pare să ducă la cinetica <strong>de</strong> cedare<br />

controlată peste tot prin difuziune. Aceste rezultate sunt în concordanţă <strong>cu</strong> cele raportate <strong>de</strong> alţi cercetători<br />

pentru metilprednisolon din picăturile <strong>de</strong> ochi <strong>cu</strong> gellan [232].<br />

Studiul condiţiilor <strong>de</strong> cedare in vitro arată că gelurile formate au abilitatea <strong>de</strong> a reţine piroxicamul pe<br />

durata studiului (8 ore). În fundul <strong>de</strong> ochi, gelurile se supun dizolvării mai rapi<strong>de</strong>, datorită acţiunii <strong>de</strong> forfecare<br />

a pleoapei şi a mişcării globului o<strong>cu</strong>lar.<br />

Evaluarea farmacodinamică a formulărilor <strong>cu</strong> piroxicam în mo<strong>de</strong>lul ochiului <strong>de</strong> şobolan în care s-a<br />

indus inflamarea tunicii o<strong>cu</strong>lare este arătată în tabelul XX.<br />

În cazul ochilor trataţi <strong>cu</strong> dispersia standard nu s-au observat îmbunătăţiri semnificative a parametrilor<br />

clinici după primele 4 ore (un<strong>de</strong> îmbunătăţirea a fost observată pentru unii parametri), inducând cerinţa<br />

unei dozări frecvente pentru a produce efectul terapeutic optim, în timp ce formularea gelifiantă in situ (lotul<br />

GI5) a prezentat îmbunătăţiri a parametrilor clinici la mai mult <strong>de</strong> 24 <strong>de</strong> ore <strong>de</strong> după instilare sugerând înclinaţia<br />

sistemelor preparate spre a susţine cedarea piroxicamului <strong>cu</strong> o pier<strong>de</strong>re minimală datorită drenajului.<br />

Nu s-au fă<strong>cu</strong>t repetări ale dozării <strong>de</strong>oarece scopul studiului a fost acela <strong>de</strong> a <strong>de</strong>zvolta o formulare<br />

potrivită pentru aplicarea “odată pe zi”. Formularea (GI5) folosită pentru studiul farmacodinamic, a format<br />

un gel translucid imediat după instalarea în ochi. Examinarea preliminară a ţesuturilor o<strong>cu</strong>lare, arată că<br />

formulările nu au produs iritaţii şi nu s-au observat neetanşeităţi ale materialului gelifiat în nici o parte a<br />

ochiului.<br />

- 47 -


Tabel XX<br />

Studii farmacodinamice ale sistemelor oftalmice gelificate <strong>cu</strong> piroxicam<br />

*ochiul în care s-a implantat preparatul oftalmic <strong>cu</strong> piroxicam<br />

Std - dispersie standard <strong>cu</strong> piroxicam<br />

D - ochi drept<br />

S - ochi stâng<br />

Concluzii. Piroxicamul a fost formulat <strong>cu</strong> succes sub forma unui sistem oftalmic gelifiant in situ,<br />

folosind gellan (Gelrite ® ). Sistemele formulate au conferit o cedare susţinută a medicamentului, in vitro,<br />

pentru o perioadă <strong>de</strong> 8 ore. Formulările preparate au fost lipsite <strong>de</strong> efect <strong>de</strong> <strong>de</strong>teriorare asupra ţesuturilor<br />

o<strong>cu</strong>lare. Ele au <strong>de</strong>monstrat o mai bună eficacitate terapeutică comparativ <strong>cu</strong> suspensia standard, <strong>de</strong>oarece au<br />

avut câştig <strong>de</strong> cauză în ceea ce priveşte îmbunătăţirea parametrilor clinici monitorizaţi o perioadă mai lungă<br />

<strong>de</strong> timp (24 <strong>de</strong> ore). Acest lucru poate fi văzut ca o alternativă viabilă la picăturile <strong>de</strong> ochi convenţionale, prin<br />

abilitatea <strong>de</strong> a îmbunătăţi timpul <strong>de</strong> rezi<strong>de</strong>nţă pre-corneică şi prin acesta, biodisponibilitatea o<strong>cu</strong>lară. Uşurinţa<br />

administrării <strong>cu</strong>plată <strong>cu</strong> abilitatea <strong>de</strong> a produce o cedare susţinută, va avea ca efect o frecvenţă mai mică a<br />

administrării, îmbunătăţindu-se astfel complianţa.<br />

- 48 -


Concluziile părţii experimentale<br />

Cercetările experimentale au condus la realizarea următoarelor optimizări în ceea ce<br />

priveşte formele <strong>farmaceutice</strong> <strong>cu</strong> piroxicam:<br />

- realizarea unor microsfere <strong>cu</strong> piroxicam folosind la preparare polimeri <strong>de</strong> eudragit;<br />

- obţinerea prin extru<strong>de</strong>re-sferonizare a unor pelete <strong>cu</strong> piroxicam şi studierea şi<br />

influenţei variabilelor operaţionale asupra proprietăţilor peletelor obţinute;<br />

- investigarea unui ester al piroxicamului (benzoatul <strong>de</strong> piroxicam) în ve<strong>de</strong>rea folosirii<br />

sale ca promedicament;<br />

- <strong>de</strong>finitivarea unei noi metodă <strong>de</strong> <strong>de</strong>terminare simultană a piroxicamului şi a<br />

metabolitului său major 5`-hidroxipiroxicam în plasma umană prin spectrofotometrie <strong>de</strong>rivativă;<br />

- obţinerea (formularea, prepararea şi evaluarea farmacologică) unor forme <strong>cu</strong> aplicare<br />

locală <strong>cu</strong> piroxicam (unguente, creme, geluri) <strong>cu</strong> o biodisponibilitate optimizată;<br />

- formularea şi caracterizarea unor geluri lipozomale <strong>cu</strong> piroxicam;<br />

- realizarea unor geluri <strong>cu</strong> complecşi <strong>de</strong> incluziune piroxicam÷ciclo<strong>de</strong>xtrine şi influenţa<br />

complexării ciclo<strong>de</strong>xtrinelor asupra formulării gelurilor <strong>cu</strong> piroxicam.<br />

- formularea, obţinerea şi evaluarea unui sistem terapeutic oftalmic <strong>de</strong> gelifiere in<br />

situ <strong>cu</strong> piroxicam.<br />

Bibliografie (extras) 1<br />

2<br />

***<br />

www.piroxicam.com<br />

7<br />

***<br />

The United States Pharmacopeia<br />

The United States Pharmacopeial Convention, 12601 Twinbrook Parkway, Rockville, MD 20852, 29, 2006<br />

8<br />

***<br />

European Pharmacopeia<br />

European Directorate for the Quality of Medicines (EDQM), Council of Europe, The fifth edition, Strasbourg, Ce<strong>de</strong>x 1,<br />

France, 2005<br />

14<br />

Wise, Donald L.<br />

Handbook of Pharmaceutical Controlled Release<br />

New York Marcel Dekker, Inc., 2000<br />

cap 2: 31-38, cap 4: 65-82, cap 8:155-179, cap 9:183-205, cap 12: 255-267,<br />

cap 22: 431-449, 23: 465-500, cap 44: 865-871<br />

37<br />

Cole C. Graham, Hogan John E., Aulton Michael E.<br />

Pharmaceutical Coating Technology<br />

Taylor & Francis Ltd, Londra, 2005, p. 6-50, 64-116, 118-150, 170-203, 205-238, 409-437<br />

103<br />

Koo OMY, Heng PWS.<br />

The influence of microcrystalline cellulose gra<strong>de</strong> on shape and shape distributions of pellets produced by<br />

extrusionspheronization<br />

Chem Pharm Bull (Tokyo). 2001; 49:1383Y1387<br />

1 239 indici bibliografici<br />

- 49 -


107<br />

Alvarez L, Concheiro A, Gomez-Amoza JL, Souto C, Martinez-Pacheco R.<br />

Effect of microcrystalline cellulose gra<strong>de</strong> and process variables on pellets prepared by extrusion-spheronization<br />

Drug Dev Ind Pharm. 2002; 28:451Y456<br />

124<br />

B. Boneschans, A. Wessels, J. Van Sta<strong>de</strong>n, M. Zovko, B. Zorc, J. Bergh<br />

Piroxicam benzoate - synthesis, HPLC <strong>de</strong>termination and hydrolysis<br />

Drug Develop. Ind. Pharm. 2003, 29, p. 155-160<br />

162<br />

R. K. Goel, A. Singh, M. P. Mahajan, S. K. Kulkarni<br />

Evaluation of anti inflammatory and anti hyperalgesic activity of some novel monocyclic β-lactam compounds in rats<br />

Indian J. Pharm. Sci., 2004, 66, p. 87-91<br />

169<br />

Y. N. Kalia, R. H. Guy<br />

Mo<strong>de</strong>ling trans<strong>de</strong>rma drug release<br />

Adv. Surg Delivery Rev., 2001, 48, p. 159-172<br />

173<br />

M. S. El-Ridy, R. M. Khalil<br />

Free versus liposome encapsulated lidocaine hydrochlori<strong>de</strong> topical application<br />

Pharmazie, 1999, 54, p. 682-684<br />

177<br />

R. Singh, S. P. Vyas<br />

Topical liposomal system for localized and controlled drug <strong>de</strong>livery<br />

J. Dermatol. Sci., 2006, 13, p. 107–111<br />

201<br />

B. Pose-Vilarnovo, C. Rodriguez-Tenreiro, J. F. R. dos Santos, J. Vazquez-Doval, A. Concheiro, C. Alvarez-Lorenzo and<br />

J. J. Torres-Laban<strong>de</strong>ira<br />

Modulating the drug release with cyclo<strong>de</strong>xtrins in hydroxsypropyl methylcellulose gels and tablets<br />

J. Control. Release. 2004, 94, 351-363<br />

202<br />

T. Loftsson, M. Masson<br />

Cyclo<strong>de</strong>xtrin in topical drug formulations: theory and practice<br />

Int. J. Pharm. 2001, 225, 15-30<br />

212<br />

F. Vrečer, M. Vrbinc, A. Me<strong>de</strong>n<br />

Characterization of piroxicam crystal modifications<br />

Int. J. Pharm. 2003, 256, 3-15<br />

216<br />

T. Loftsson, M. Masson<br />

The effects of water-soluble polymers on cyclo<strong>de</strong>xtrins and cyclo<strong>de</strong>xtrins solubilisation of the drugs<br />

J. Drug Del. Sci. Tech. 2004, 14, 3-20<br />

222<br />

J. M. Hill, R. J. O'Callaghan, J. A. Hob<strong>de</strong>n, E. Kaufman<br />

Controlled collagen shields for o<strong>cu</strong>lar <strong>de</strong>livery<br />

in: Ophthalmic Drug Delivery Systems<br />

(Ed. A. K. Mitra), Marcel Dekker, New York, 2003, p. 261-275<br />

234<br />

J. Balasubramaniam, J. K. Pandit<br />

In vitro characterizaton of non-<strong>de</strong>gradable scleral implants of indomethacin for prolonged o<strong>cu</strong>lar <strong>de</strong>livery<br />

Acta Pharm., 2002, 52, p. 181-188<br />

235<br />

N. J. Van Haeringen<br />

Clinical biochemistry of tears<br />

Surv. Ophthalmol., 2005, 26, p. 84-95<br />

236<br />

H. Lin, K. C. Sung<br />

Carbopol/pluronic phase change solutions for ophthalmic drug <strong>de</strong>livery<br />

J. Contr. Rel., 2000, 69, p. 379-388<br />

237<br />

M. M. Van Ooteghem<br />

in: Biopharmaceutics of O<strong>cu</strong>lar Drug Delivery<br />

(Ed. P. Edman), CRC Press, Boca Raton, 2003, p. 27-41<br />

238<br />

H. Bothner, T. Waaler, O. Wik<br />

Rheological characterization of tear substitutes<br />

Drug Dev. Ind. Pharm., 2000, 16, p. 755-768<br />

- 50 -

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!