Sfântul Ioan Scărarul - Postul Mare - Fericirile - Biserica Ortodoxă ...
Sfântul Ioan Scărarul - Postul Mare - Fericirile - Biserica Ortodoxă ...
Sfântul Ioan Scărarul - Postul Mare - Fericirile - Biserica Ortodoxă ...
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
<strong>Biserica</strong> Sfintii Imparati Constantin si Elena – www.scechurch.org<br />
<strong>Sfântul</strong> <strong>Ioan</strong> <strong>Scărarul</strong> - <strong>Postul</strong> <strong>Mare</strong> - <strong>Fericirile</strong><br />
<br />
<strong>Sfântul</strong> <strong>Ioan</strong> <strong>Scărarul</strong> este serbat atât la 30 martie, ca sfânt cuvios, cât şi în <br />
duminica a IV-a a <strong>Postul</strong>ui <strong>Mare</strong>, în ambele dăţi citindu-se spre cinstirea lui pericopa <br />
evanghelică a "Fericirilor" - atât de la Matei, cât şi de la Luca. <strong>Sfântul</strong> este cunoscut <br />
nu numai prin viaţa sa, cât şi prin cartea sa, "Scara Raiului" sau "Tablele <br />
duhovniceşti". 1<br />
Până să vorbim despre legătura între sfânt - "Fericiri" - <strong>Postul</strong> <strong>Mare</strong>, vom reda câteva <br />
amănunte despre simbolul scării în spiritualitatea creştină. Este binecunoscut <br />
pasajul vechi-testamentar din Facere XXVIII, 12 - 13: "Şi a visat că era o scară <br />
sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi <br />
se pogorau pe ea. Apoi S-a arătat Domnul în capul scării...", numit al "scării lui <br />
Iacov." Scările creştine au ca model această scară de la pământ la cer, numind-o însă <br />
în chip diferit:<br />
1) Hristos Însuşi este "scara", adică El este "calea". "Precum în templu" existau <br />
trepte care, dacă erau urcate, duceau la Sfânta Sfintelor, tot astfel treptele noastre <br />
sunt reprezentate de Fiul Unic al lui Dumnezeu." 2<br />
<br />
2) Crucea este iarăşi o "scară", pe care s-a urcat Hristos, noi fiind conduşi spre <br />
cer "prin harul pe care ni l-a câştigat Domnul pe Cruce". 3<br />
3) Maica Domnului este de asemenea scara prin care Fiul lui Dumnezeu a <br />
coborât la noi şi prin care noi urcăm la cer, după cum o numesc şi Octoihul, Triodul, <br />
Acatistele Preasfintei. 4 .<br />
4) Intrarea în împărăţia cerului era văzută de credincioşii primelor veacuri ca <br />
o "escaladare", ca dovadă multele legende despre vămile văzduhului prin care trece <br />
sufletul după moarte, răspândite până astăzi.<br />
5) Mucenicia - ascensiune a sufletului la cer. Viziunile multor sfinţi, înainte de <br />
a primi mucenicia, sunt dovezi în acest sens, ele fiind păstrate în acte martirice sau <br />
în imaginile de pe zidurile catacombelor. Astfel, Sadot, episcopul Seleuciei şi al <br />
Ctesifonului îl vede pe sfântul Simeon, îmbărbătându-l: "...Am văzut în această <br />
noapte o scară al cărei capăt atingea cerul. Aici se găsea sfântul Simeon într-o
infinită măreţie, eu eram pe pământ şi el îmi striga: "Vino la mine, Sadot, vino, nu <br />
te teme. Eu am urcat ieri; urcă şi tu la rându-ţi astăzi.". 5 Alteori, viitorii martiri <br />
vedeau pe Hristos Însuşi chemându-i, cum este cazul <strong>Sfântul</strong>ui Ştefan, întâiul <br />
mucenic: "Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui <br />
Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu." (Fapte VII, 55). Încât până <br />
astăzi a rămas convingerea că sufletul trebuie să urce treptele unei scări în drumul <br />
lui spre cer, prin moarte, fapt vizibil în colaci de pomană sub formă de scări, numiţi <br />
chiar "scări", care servesc drept scări de urcare spre raiul fericirii pentru cel răposat. <br />
Mai ales la români abundă asemenea "scări", înfăţişate nu numai sub forma colacilor, <br />
dar şi a pomilor ori a covoarelor. 6<br />
6) După încetarea persecuţiilor (secolul al IV-lea), scara nu va mai fi <br />
reprezentată de mucenicie, ci de nevoinţele cuvioşilor, adică "urcarea treptelor <br />
virtuţii, până la realizarea desăvârşirii". 7 Scara devine scara virtuţilor, urcată prin <br />
smerenie, pocăinţă ş.c.l., după cum vorbesc mai mulţi sfinţi: "...cu faptele noastre <br />
cele urcătoare se cade să înălţăm acea scară pe care a văzut-o în vis Iacob (...). <br />
Scara ridicată este viaţa noastră în veacul acesta, care pentru smerenia inimii se <br />
ridică către Domnul până la ceruri. Iar trupul şi sufletul nostru să le numim ca <br />
laturile scării acesteia, pe care cuvântul lui Dumnezeu a întărit mai multe trepte." 8 <br />
Nevoinţele devin al doilea martiriu: "...ni se va socoti drept a doua mucenicie <br />
necontenita supărare din partea bolilor şi lupta cu gândurile drăceşti...". 9 Scara cu <br />
trepte ale virtuţii ce reprezintă însăşi viaţa noastră, este arătată cel mai bine în <br />
viaţa cuvioşilor, dar şi în viaţa fiecărui creştin, după cum subliniază Origen (în <br />
omiliile la cartea Numerilor), sfântul Ipolit al Romei, sfântul Grigorie de Nyssa, <br />
sfântul Vasile cel <strong>Mare</strong>, 11 sfântul Grigorie de Nazianz, 12 , sfântul <strong>Ioan</strong> Gură de Aur, 13 ba <br />
chiar şi la părinţii de limbă latină (ca Ieronim, Zenon, Ambrozie, Benedict de Nursia) <br />
ş.a., punctul culminant fiind <strong>Ioan</strong> <strong>Scărarul</strong> cu "Scara..." sa, înscrisă astfel în tradiţia <br />
patristică.<br />
<strong>Sfântul</strong> <strong>Ioan</strong> <strong>Scărarul</strong> nu face decât să întărească dorul de urcuşul duhovnicesc, prin <br />
"Scara sa, după cum scrie în "Predoslovia" ei:<br />
"Cartea de faţă arată drumul cel bun celor ce aleargă să-şi scrie numele în cartea <br />
vieţii celei din ceruri. Cei ce o vor citi şi îi vor urma ei vor fi povăţuiţi de dânsa fără <br />
de rătăcire şi în mod desăvârşit îi va ridica de la cele pământeşti spre cele sfinte, <br />
arătând pe Dumnezeu celui pe care l-a ridicat până sus. Care scară, cred eu, a <br />
văzut-o şi Iacob cel ce a îndepărtat patimile, când se odihnea pe patul lui cel <br />
pustnicesc." 14<br />
Din enumerarea treptelor "Scării" sfântului <strong>Ioan</strong> vom vedea în mod neîndoielnic că
este vorba despre o scară interioară(sufletească) :<br />
"Vă îndemn, dar, să urcăm şi noi cu sârguinţă şi cu credinţă această gândită şi <br />
ducătoare la cer scară, ale cărei trepte ne învaţă cu multă înţelepciune:<br />
1. Despre lepădarea şi despărţirea de viaţa deşartă;<br />
2. Despre neîmpătimire sau neînstrăinare;<br />
3. Despre înstrăinare şi despre cele din visurile tinerilor;<br />
4. Despre mucenicia bărbăteştii ascultări;<br />
5. Despre îngrijita şi sincera pocăinţă şi despre închisoarea cea bine plăcută lui <br />
Dumnezeu şi a celor pedepsiţi;<br />
6. Despre aducerea-aminte de moarte;<br />
7. Despre plânsul care curăţă;<br />
8. Despre liniştitoarea nemâniere;<br />
9. Despre ţinerea de minte a răului;<br />
10. Despre grăirea de rău;<br />
11. Despre tăcere;<br />
12. Despre minciună;<br />
13. Despre trândăvie;<br />
14. Despre lăcomie;<br />
15. Despre desfrânare şi despre curăţenie;<br />
16. Despre iubirea de arginţi;<br />
17. Despre sărăcie;<br />
18. Despre indolenţă;<br />
19. Despre cântarea de psalmi în adunări;<br />
20. Despre diferitele privegheri;<br />
21. Despre temere;<br />
22. Despre slava deşartă;<br />
23. Despre mândrie şi despre necuratele gânduri;<br />
24. Despre simplitate, bunătate, inocenţă şi viciu;<br />
25. Despre umilinţă;<br />
26. Despre discernământ;<br />
27. Despre linişte şi singurătate, despre paza minţii;<br />
28. Despre rugăciunea pură şi despre răbdare;<br />
29. Despre apathie;<br />
30. Despre iubire, speranţă, credinţă şi luminare, şi în ce fel este posibilă <br />
theologia." 15<br />
Observăm astfel că sfântul <strong>Ioan</strong>, ca şi ceilalţi Sfinţi Părinţi, se referă la o scară<br />
nevăzută, 16 şi multe din treptele propuse de sfânt coincid cu cele ale "Fericirilor".
Dar să nu uităm că ne aflăm în spaţiul antinomiilor: scara este nesfârşită ("urcuş <br />
infinit") şi fiecare treaptă a ei dă loc unui progres mai mare, aceasta atât în cazul <br />
scării văzută de sfântul <strong>Ioan</strong> Sinaitul, cât şi a scării "Fericirilor". Aceasta datorită <br />
faptului că treptele şi capătul scării nu sunt străine de Dumnezeu - Susţinătorul, <br />
Marginea doririlor, Cel Ce se face şi Scară pentru noi...<br />
Dar cum este <strong>Postul</strong> <strong>Mare</strong> "scară"? Îndemnul către Hristos, către modificarea treptată <br />
a inimii noastre pentru a ne apropia de El, este făcut de Biserică şi prin chemarea la <br />
postire, la înfrânare, dar şi la slujbele din timpul <strong>Postul</strong>ui <strong>Mare</strong> (şi ale oricărui post, <br />
de altfel). Astfel <strong>Postul</strong> <strong>Mare</strong> este perioada de maximă concentrare a anului pentru <br />
creştinul ortodox, pentru că este o "scară" spre Învierea Domnului, şi o speranţă în <br />
învierea noastră. Slujbele <strong>Postul</strong>ui, cu tot cuprinsul lor de cântări, citiri, canoane <br />
etc., sugerează tocmai acest urcuş, parcurgerea cu Domnul a drumului spre Jertfa <br />
de pe Golgota, apropiindu-ne cât mai mult de Hristos pentru a fi părtaşi Învierii <br />
Lui. 17 De aceea creştinii se şi împărtăşesc cel puţin o dată pe an, în <strong>Postul</strong> Paştelui, <br />
Împărtăşania fiind adevărata apropiere de El. Este posibil ca sfântul <strong>Ioan</strong> <strong>Scărarul</strong> să <br />
fie cinstit în duminica a IV-a a <strong>Postul</strong>ui <strong>Mare</strong> pentru cartea sa, susţinută de viaţa sa <br />
de urcuş duhovnicesc, şi aceasta din două motive: primul este acela că "Scara" se <br />
citeşte în mod obişnuit în mănăstiri de-a lungul <strong>Postul</strong>ui de care vorbim (în <br />
particular, în mănăstirile româneşti, "Scara" fiind printre cele mai citite cărţi <br />
patristice la români, încă din secolele XVI - XVII); al doilea e viaţa sfântului însăşi: <br />
de la şaisprezece ani avea "o mie de ani cu înţelegerea", urcând treptele virtuţilor, <br />
căci "pe Dumnezeu văzându-L ziua şi noaptea cu mintea în oglinda cea luminoasă a <br />
curăţiei sufletului, nu putea a se sătura." 18 Or <strong>Postul</strong> este tocmai un îndemn şi un <br />
mijloc spre asemenea viaţă, ca cea a marelui egumen al Muntelui Sinai.<br />
Pe de altă parte, corelând "Scara" sa cu "<strong>Fericirile</strong>" care se citesc întru cinstirea <br />
sfântului, am putea zice, ca şi în cazul altor cuvioşi, că iată, acesta s-a învrednicit <br />
să cucerească toate fericirile Domnului pe pământ, la temelia lor având smerita <br />
cugetare, după care plânsul şi blândeţea: "A iubit de la început blândeţile cele<br />
împodobite cu smerenia, ca pe nişte începătoare ale tinereţilor noastre gândite, ca <br />
pe o învăţătură a faptelor bune". 19<br />
Note şi bibliografie<br />
1) <strong>Sfântul</strong> <strong>Ioan</strong> <strong>Scărarul</strong>, Scara Raiului, Editura Amarcord, Timişoara, 1998, ediţia a III-a, <br />
Introducere şi note de mitropolit Nicolae Corneanu, p. 35. Referinţa se leagă de tablele lui Moise. <br />
<strong>Sfântul</strong> <strong>Ioan</strong> este cunoscut ca egumen al Sinaiului, comparaţia cu Moise fiind evidentă.
2) Origen, Comentariu la <strong>Ioan</strong> 19,1, în Scara..., p. 25;<br />
3) <strong>Sfântul</strong> Grigorie de Nyssa, Migne, P.G. 44, 876B, în Scara..., p. 25, ca şi Iacob din Sarug († <br />
521), Homeliae selectae, p. 192, în Scara..., p. 34 - 35: "Iată, drumul Fiului era închipuit de această <br />
scară cerească. Crucea se înalţă ca o scară minunată prin mijlocirea căreia credincioşii ajung cu <br />
adevărat în cer. Prin naşterea Fiului îngerii au coborât spre fiinţele de pe pământ, iar oamenii s-au <br />
ridicat din străfunduri până în sălaşul fiinţelor cereşti. Prin ea, în sfârşit, cerul şi pământul s-au <br />
împreunat... Hristos stătea pe pământ ca o scară cu numeroase trepte, pusă la îndemâna <br />
credincioşilor să urce pe ea. Crucea este un drum lung; ea este ca o scară între fiinţele pământeşti <br />
şi cereşti. Ea se poate uşor urca, chiar şi de către morţi. Ea a golit iadul şi iată, chiar şi morţii o <br />
urcă."<br />
4) <strong>Sfântul</strong> <strong>Ioan</strong> <strong>Scărarul</strong>, op. cit., p. 26;<br />
5) Acta martyrium, Ratisbonae, 1859, p. 592 - 593 în Scara..., p. 27;<br />
6) Pr. V. Aga, Simbolica biblică creştină, Timişoara, 1935, p. 295, ca şi S. F. Marian, <br />
Înmormântarea la români, Bucureşti, 1892 în Scara..., p. 28, 66. Şi în basmele române a pătruns <br />
ideea de "scară" mai ales sub forma copacului ce duce la cer, având ca "trepte" locuinţele sfintelor <br />
Săptămânii, culminând cu Sfânta Duminică.<br />
7) <strong>Sfântul</strong> <strong>Ioan</strong> <strong>Scărarul</strong>, op. cit., p. 28;<br />
8) Rânduiala Cuviosului Benedict, VII, în Scara..., p. 28;<br />
9) Diadoh al Foticeii, Cuvânt ascetic, 94, în Scara..., p. 29;<br />
10) "Desăvârşirea firii umane constă în a te purta aşa încât să vrei să urci totdeauna spre lucruri <br />
mai înalte în virtute şi în bine", Despre viaţa lui Moise, Migne, P.G. 44., în Scara..., p. 30. Întreaga <br />
scriere Despre viaţa lui Moise a sfântului Grigorie de Nyssa se referă la urcuşul sufletului dezlegat <br />
de poftele pământeşti, spre lucruri tot mai înalte, cereşti.<br />
11) "Exercitarea pietăţii se poate asemăna cu o scară, şi anume cu scara aceea pe care a văzut-o <br />
în vis fericitul Iacob şi ale cărei margini erau: una spre cele pământeşti şi mărunte, iar cealaltă se <br />
înalţă chiar dincolo de ceruri. (...) Deci, după cum atunci când ne urcăm pe prima treaptă a unei <br />
scări ne depărtăm de pământ, tot asemenea, atunci când voim să trăim după Dumnezeu, începutul <br />
înaintării noastre pe calea virtuţii este arătat prin depărtarea noastră de rău. "Omilie la Psalmul I", <br />
4, Migne, P.G. 29, în Scara..., p. 31 - 32;<br />
12) "La Vasile laud şi mai mult o scară pe care nu numai a văzut-o, ci pe care s-a şi urcat până <br />
sus, pe treptele progresului în virtute. Cuvântarea XLIII funebră în cinstea marelui Vasile, 71, <br />
Migne, P.G. 36, în Scara..., p. 32. Vom vedea, de altfel, că cei ce au vorbit duhovniceşte despre <br />
"scară" o şi urcau, se aflau pe ea, în drumul spre Hristos.<br />
13) "Să învăţăm a realiza progresiv îndreptarea greşelilor; propunându-ne o greşeală pentru luna <br />
aceasta, alta pentru luna viitoare şi alta pentru luna ce urmează, vom ajunge să ne îndreptăm pe <br />
noi înşine. Astfel, urcând ca pe nişte trepte, vom ajunge cu ajutorul scării lui Iacob până la cer", <br />
Omilia LXXXIII la <strong>Ioan</strong>, 5, Migne, P.G. 59, în Scara..., p. 32;
14) <strong>Sfântul</strong> <strong>Ioan</strong> <strong>Scărarul</strong>, op. cit., p. 139;<br />
15) ibidem, p. 139 - 140;<br />
16) Se pare că sfântul Grigorie de Nyssa, prin comentariul la "Fericiri", este printre primii dintre <br />
sfinţii care afirmă că vederea lui Dumnezeu şi unirea cu El nu se fac într-un mod "omenesc", <br />
exterior, ci interior, contrar concepţiilor platoniciene. La fel scara, care are drept capăt pe Hristos <br />
şi unirea cu El, este lăuntrică. V. Lossky dezbate mai pe larg aceasta în Vederea lui Dumnezeu, <br />
Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, 1995, p. 71 - 75;<br />
17) Sinaxarele Triodului şi viaţa sfintei Maria Egipteanca, Galaţi, 1992, p. 5;<br />
18) Vieţile Sfinţilor pe luna martie, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1995, p. 412;<br />
19) ibidem, p. 409.<br />
Sursa: http://www.lacasuriliterare.com
Change language