Compendiu-de-chirurgie-OMF-Prof-Bucur-Vol-II.pdf

Complicaţiile chirurgieiortognatePot fi intraoperatorii sau postoperatorii.Cele tardive includ recidiva sau eşecul tratamentuluiconsecutive unui plan terapeutic incorect.Complicaţiile intraoperatorii la nivelmaxilar cuprind leziunile nervului infraorbitar,fractura lamelor pterigoide, secţionarea artereimaxilare, leziuni oftalmice şi ale canalului lacrimal,necroze, insuficienţa velo-faringiană,deviaţia de sept nazal, fistulele arterio-venoase.După osteotomia sagitală şi verticală amandibulei pot apare leziuni ale nervului alveolarinferior, tulburări neurosenzoriale (în 10-30%din cazuri, respectiv 1%). Alte complicaţii sunthemangioame, fracturi, necroze.Postoperator se poate constata un rezultatestetic nesatisfăcător prin malpoziţionareacelor două maxilare, resorbţia condilului mandibulardupă protruzia mandibulei, pseudartroze.Tratamentul ortodonţiepost-chirurgicalAceastă etapă are loc de preferinţă cât maidevreme, imediat după îndepărtarea imobilizăriiintermaxilare, practic la 3-4 săptămâni de la intervenţiachirurgicală.Obiectivul principal al etapei ortodonticepost-chirurgicale este contenţia ocluzală a rezultatuluioperator. Alte obiective sunt: închidereaspaţiilor interdentare “reziduale”, corectareainocluziei verticale, alinierea dentară, sau altecorecţii ocluzale minore.Tratamentul chirurgicalortodonticpentru anomaliileîn plan sagitalAnomalii de clasa a lll-aAngleConceptual, pentru pacienţii cu anomaliidento-maxilare de clasa a lll-a se descriu treisituaţii clinice: (1) prognatism mandibular, (2)retrognatism maxilar şi (3) asocierea dintre acestea.Pot fi prezente totodată alte anomalii, înplan vertical sau transversal.Incidenţa anomaliilor dento-maxilare severede clasa a lll-a datorate numai prognatismuluimandibular anatomic, care prezintăindicaţie de tratament chirurgical, au o incidenţăîn populaţia generală de aproximativ 0, 5%. 13 Oproblemă dificilă de conduită terapeutică o reprezintăanomaliile asociate, la care pacienţiiprezintă pe de o parte un prognatism mandibularanatomic şi totodată un deficit de creştere sagitalăa maxilarului. Această asociere esteprezentă la aproximativ 18-20% dintre pacienţiicu anomalii dento-maxilare de clasa a lll-a. 5Diagnosticul tipului de anomaliescheletală şi stabilirea conduiteiterapeuticeExamenul cervico-facial aduce o serie dedate clinice cu caracter orientativ pe baza cărorase poate stabili un diagnostic prezumtiv de anomaliedento-maxilară. Se remarcă similitudineanumeroaselor date cu caracter clinic pentrusituaţiile cu prognatism mandibular, retrognatismmaxilar şi deci şi pentru anomaliile asociate.Indiferent de tipul anomaliei de clasa a IIIa,profilul facial este concav, iar în cazul anomaliilorcu prognatism mandibular, aspectulcaracteristic este de faţă prelungă (,, long face”).Diagnosticul diferenţial între anomaliiledento-maxilare de clasa a lll-a se va stabili înurma analizei cefalometrice pe baza teleradiografie!de profil. Sunt descrise în literatura despecialitate o serie de protocoale de analiză cefalometricăîn vederea stabilirii diagnosticuluide anomalie dento-maxilară. în contextul uneianomalii de clasa a lll-a, metoda Steiner areurmătoarele semnificaţii:• SNA micşorat semnifică un retrognatism maxilar;