Compendiu-de-chirurgie-OMF-Prof-Bucur-Vol-II.pdf

III. PseudochisturiCavitatea osoasă idiopaticăPatogenie şi aspecte cliniceA fost denumită şi chist osos simplu, chistosos hemoragie, chist osos solitar sau chist osostraumatic. Reprezintă o cavitate endoosoasă fărămembrană, fapt pentru care este considerată unpseudochist cu etiologie incertă, existând numeroaseteorii patogenice care de altfel au generatmultiplele denumiri ale acestei entităţi 15 .De-a lungul timpului, a fost frecvent invocatăetiologia traumatică, cu formarea unui hematomintraosos care a generat ulterior o cavitate osoasă- studiile recente infirmă acest mecanism.Alte teorii susţin ca factori etiologici deficitul deîntoarcere venoasă, tulburările locale de creşterea mandibulei, necroza ischemică a medulareiosoase, tulburările de metabolism osos cuosteoliză etc.Cavitatea osoasă idiopatică nu are implicaţiepatologică şi se localizează uneori lanivelul oaselor maxilare, dar şi la nivelul altoroase (în special diafizele proximale ale oaselorlungi - femur, tibie).Clinic, este total asimptomatică, fiindidentificată întâmplător în urma unui examenradiologic. Apare mai adesea la pacienţi cuvârste cuprinse între 10-20 de ani, mai ales desex masculin. Este extrem de rară la copiii sub10 ani sau la adulţii peste 35 de ani. în teritoriuloro-maxilo-facial, se localizează mult maifrecvent la mandibulă, în special în zonapremolară sau molară. în cazuri rare, pacienţiiacuză o discretă jenă dureroasă sau parestezieîn teritoriul n. alveolar inferior.Radiologic se prezintă sub forma uneiradiotransparenţe bine delimitate, cu dimensiunivariabile, de la 1 cm până la 10 cm. Uneori,radiotransparenţă se insinuează aparent printrerădăcinile dinţilor, dând impresia că apexuriledentare sunt incluse în formaţiunea chistică; înfapt lamina dura este prezentă şi integră în jurulrespectivelor rădăcini. Aceşti dinţi sunt de altfelvitali şi nu prezintă resorbţie radiculară.Radiotransparenţă poate avea rareori aspectmultilocular.Diagnostic diferenţialCavitatea osoasă idiopatică ridică problemedificile de diagnostic diferenţial, putânduseconfunda cu oricare dintre entităţile chisticesau tumorale cu aspect de radiotransparenţă, dela chistul radicular şi până la ameloblastom.Este adeseori necesară explorarea chirurgicalăpentru a evita o conduită terapeutică eronată.Anatomie patologicăPeretele defectului osos prezintă un stratsubţire de ţesut conjunctiv sau fibromixomatos.Nu se evidenţiază niciodată un strat epitelial.Zonele osoase adiacente prezintă adeseorilacune Howship, sugestive pentru activitateaosteoclastică.TratamentDacă pentru cavităţile osoase idiopaticeale oaselor lungi este uneori necesar untratament mai agresiv, cu infiltraţii intralezionalecu steroizi sau chiuretaj complet, pentrucavităţile idiopatice ale oaselor maxilare seindică doar explorarea chirurgicală şi chiuretajulpereţilor osoşi. Intraoperator, aceşti pereţi aparca fiind netezi, uneori corticalizaţi, iar conţinutuleste aerat sau hemoragie. Este absolut necesarexamenul histopatologic al ţesuturilor recoltateprin chiuretaj, pentru a stabili cu preciziediagnosticul şi a nu trece pe lângă o leziunechistică de altă natură.Chistul osos anevrismalPatogenie şi aspecte cliniceChistul osos anevrismal este format dinlacune vasculare intraosoase, separate desepturi fibroase. Etiologia acestuia este incertă,teoriile patogenice menţionate implicând fie unmecanism traumatic, fie un hamartom vascular.Recent, s-a sugerat o strânsă legătură cu tumoracentrală cu celule gigante 16 .în orice caz, se consideră că un chist ososanevrismal poate fi sau nu în legătură cu oleziune preexistentă, ca rezultat al tulburărilorhemodinamice locale.Localizarea la nivelul oaselor maxilareeste rară, reprezentând mai puţin de 2% dintotalul chisturilor anevrismale ale oaselororganismului. Apare mai frecvent la tineri, fără