Brochure La Cave 2017-2024

Cluj-Napoca

Photo de l’exposition RÉVÉLATIONS D’UNE CONTRÉE PROCHE

de Maria Balea et George Crângașu, décembre 2024 – janvier 2025.

Photo Raluca Pintea.

La Cave, lieu d’expression contemporaine

Institut français à Cluj-Napoca

Inaugurée par l’Institut français de Roumanie à Cluj-Napoca en mars 2017,

La Cave est un espace intime et polyvalent, qui accueille des expositions

monographiques et collectives mettant à l’honneur la scène artistique roumaine.

Située au cœur de la ville, dans un bâtiment historique du XVIIe siècle, elle a

été entièrement rénovée grâce à l’appui généreux de Valentin Vișan et de son

entreprise La Donna Imobile.

Depuis 2017, plus de 70 expositions ont été présentées dans cet espace avec

pour ambition de mettre à l’honneur l’art sous toutes ses formes : peinture,

photographie, céramique, sculpture, gravure, multimédia, installation, arts du

spectacle et cinématographie.

Depuis 2024, l’Institut français confie la programmation à des commissaires

d’exposition roumains au parcours prometteurs. Grâce à ces cartes blanches,

ces jeunes professionnels peuvent mettre en place des cycles d’exposition

parfois thématiques et pensés avec les artistes pour le lieu.

Au rythme de 7 expositions par an, la cave est devenue au fil du temps un

espace de rencontre et d’échange, réunissant plus de 1000 visiteurs par an.

La Cave, spaţiu de expresie contemporană

Institutul Francez Cluj-Napoca

Inaugurat de Institutul Francez din România la Cluj-Napoca în martie 2017, La

Cave este un spaţiu intim, multifuncţional, care găzduiește expoziţii monografice

și colective ce pun în valoare scena artistică românească.

Situat în inima orașului, într-o clădire istorică din secolul al XVII-lea, La Cave

a fost complet renovat datorită sprijinului generos al lui Valentin Vișan și al

companiei sale La Donna Imobile.

Din 2017, peste 70 de expoziţii au fost prezentate în acest spaţiu cu ambiţia

de a onora arta sub toate formele sale: pictură, fotografie, ceramică, sculptură,

gravură, multimedia, instalaţii, artele spectacolului și cinematografie.

Începând din 2024, Institutul Francez a încredinţat programarea unor curatori

români cu cariere promiţătoare. Acestor tineri profesioniști li se dă mână liberă

pentru a organiza cicluri de expoziţii, uneori tematice, concepute împreună cu

artiștii și adaptate spaţiului.

Cu 7 expoziţii pe an, la Cave a devenit de-a lungul anilor un loc de întâlnire și de

schimb de idei, atrăgând peste 1000 de vizitatori pe an.

Les artistes témoignent

Pour moi, une exposition est souvent un moment particulier dans la présentation d’un

corpus. C’est une deuxième ou troisième lecture du travail, qui dépend du lieu. La Cave

est un espace de monstration peu commun, avec des contraintes, mais aussi de belles

possibilités. La voûte en brique pousse à sortir des sentiers battus et à réfléchir à la

scénographie de manière plus créative. Un aspect qui m’a enchanté a été d’offrir le mur

blanc de « projection » comme espace d’expression libre pour le public. Sa réponse

positive m’a profondément surpris. Je garde de mon exposition à La Cave un très bon

souvenir. nicolas friess, photographe

La Cave est un espace intéressant et ceux qui souhaitent exprimer leur créativité vont

le trouver, sans doute, spécial. D’autant plus que l’Institut français à Cluj-Napoca

accueille des expositions et des événements qui couvrent une multitude de sphères

créatives, offrant des expériences artistiques uniques. J’ai eu l’honneur d’y présenter

l’exposition La Femme nomade – une expérience mémorable et un pas important dans

mon parcours artistique. Étant de Kazakhstan, je me suis réjouie de parler de ma culture

natale et des traditions des nomades de l’Asie centrale, par le biais de mes tableaux.

L’atmosphère créée a donné naissance à un dialogue entre mes tableaux et les visiteurs

entrés au cœur de cette exposition. alua tebenova, artiste plasticienNE

Pour moi, exposer dans la Cave a été une expérience enrichissante du point de vue

artistique. Les moments surpris en France, les acteurs de la vie parisienne, les rues,

le quotidien, la richesse de l’architecture française, tout cela a été mis en valeur par

le cadre intime de la Cave. En tant qu’artiste, ce partenariat m’a donné l’opportunité de

me sentir plus proche du pays de mon âme, la France et j’ai ressenti l’enthousiasme de

découvrir le monde à travers ma caméra. anda bercu, photographe

Pour moi, l’expérience d’exposer à La Cave a été porteuse et agréable. J’encourage

tous les artistes, qu’ils travaillent dans la peinture, la sculpture, la photographie,

l’installation ou la vidéo de tenter de proposer leurs propres projets. L’appel à projets

lancé chaque année est une opportunité de se développer en tant qu’artiste, ayant le

soutien de partenaires sympas, ouverts vers l’art contemporain et très collaboratifs :

l’équipe de l’Institut français à Cluj. andreea zimbru, artiste plasticienNE

Mărturiile artiştilor

Pentru mine, o expoziţie este un moment special în prezentarea unei serii de lucrări.

Este a doua sau a treia lectură a muncii mele, care depinde de spaţiul de expunere.

La Cave este un spaţiu deosebit, care prezintă constrângeri, dar care deschide și

posibilităţi interesante. Tavanul boltit din cărămidă te îndeamnă să părăsești cărările

bătute și să gândești o scenografie creativă. Un aspect care m-a încântat a fost să ofer

peretele alb, folosit de obicei pentru proiecţii, ca spaţiu de exprimare liberă a publicului.

Faptul că vizitatorii au răspus acestei provocări m-a surprins profund. Am amintiri foarte

plăcute legate de expoziţia mea din La Cave. nicolas friess, fotograf

La Cave este un spaţiu interesant, iar cei care doresc să își exprime creativitatea îl

vor considera, fără dubiu, deosebit. Cu atât mai mult cu cât Institutul Francez din

Cluj-Napoca găzduiește expoziţii și evenimente ce acoperă o multitudine de sfere ale

creativităţii, oferind experienţe artistice unice. Am avut onoarea să prezint aici expoziţia

La Femme nomade – o experienţă memorabilă și un pas important în evoluţia mea

artistică. Fiind din Kazahstan, m-am bucurat să vorbesc despre cultura mea natală și

tradiţiile nomazilor central-asiatici prin intermediul picturilor mele. Atmosfera creată a

dat naștere unui dialog între tablourile mele și vizitatorii sosiţi în inima acestei expoziţii.

alua tebenova, artist plastic

Pentru mine, să expun în La Cave a fost o experienţă bogată din punct de vedere artistic.

Momentele surprinse în Franţa, actorii vieţii pariziene, străzile, cotidianul, bogăţia

arhitecturii franceze, toate acestea au fost puse în valoare de cadrul intim din La Cave.

Ca și artist, acest parteneriat mi-a dat ocazia de a mă simţi mai apropiată de ţara mea

de suflet, Franţa, și am simţit entuziasmul de a descoperi lumea prin intermediul lentilei

aparatului foto. anda bercu, fotograf

Pentru mine, experienţa expoziţiei în cadrul galeriei La Cave a fost una benefică și

plăcută. Încurajez toţi artiștii, fie că lucrează în pictură, sculptură, foto, instalaţie sau

video, să încerce cu încredere propunerea proiectelor proprii. Apelul la proiecte lansat

în fiecare an este o oportunitate deosebită de a crește ca artist, având susţinerea unor

parteneri prietenoși, deschiși spre arta contemporană și foarte cooperativi: echipa

Institutului Francez din Cluj. andreea zimbru, artist plastic

Maria Balea

George Crîngașu

Révélations d’une contrée proche

Revelaţii dintr-un tărâm apropiat

Disparitions dans les paysages 3

Dispariții în peisaje 3

12 décembre 2024 – 17 janvier 2025

Commissaire de l’exposition : Edith Lázár

Maria Balea esquisse des impressions de paysages végétaux apparemment silencieux dans lesquels

des couches de surface organique révèlent les traces matérielles de techno-faciès. On ne

sait pas quand elles ont été sédimentées, mais elles se sont certainement naturalisées et font

désormais partie d’une croûte planétaire en constante transformation. Les temps géologiques et

archéologiques se caractérisent par leur lenteur, enregistrant des fragments et des phénomènes si

dispersés dans le temps et l’espace qu’il est impossible de les saisir dans leur totalité.

D’autre part, George Crîngașu imagine la scénographie d’une rencontre improbable mais pas impossible

avec une entité mystérieuse, fluide et difficile à définir, qui étire et déstabilise les limites

du moi et du corps humain. Conçue comme un assemblage de sculptures numériques imprimées

en 3D, la scène emprunte aux transformations extatiques – des phénomènes mystiques proches

de l’imaginaire de la culture médiévale, où de telles transgressions apparaissent comme des expériences

ressenties de vérités qui reflètent un monde plus large et changent la perception humaine.

Maria Balea trasează impresii ale unor peisaje vegetale aparent tăcute în care straturi peste straturi

de suprafaţă organică lasă să se întrevadă urmele materiale ale unor tehno-fosile. Sedimentate

când, este incert – cert e însă că s-au naturalizat, mărturii și parte acum ale unei cruste planetare

aflate în continuă transformare. Timpul geologic, cât și cel arheologic, sunt caracterizate de lentoare,

înregistrând fragmente și fenomene atât de dispersate în timp și spaţiu încât sunt imposibil

de cuprins în totalitatea lor.

Pe de altă parte, George Crîngașu imaginează scenografia unei întâlniri improbabile, dar nu imposibile,

cu o entitate misterioasă, fluidă și greu de definit, ce se întinde și destabilizează graniţele

sinelui și corpului uman. Conceput sub forma unui asamblaj de sculpturi digitale printate 3D, scena

împrumută din transformările extatice — fenomene mistice apropiate de imaginarul culturii medievale,

unde astfel de trangresiuni apar ca experienţe simţite ale unor adevăruri ce reflectă o lume

mai vastă și schimbă percepţia umană.

Flaviu Rogojan

Ana-Maria Deliu

Comme une simple respiration

Ca simpla respiraţie



31 octobre – 1 er décembre 2024


Flaviu Rogojan raconte le voyage d’une minuscule sonde spatiale envoyée sur une orbite autour du

soleil similaire à celle de la Terre, avec laquelle la NASA a perdu le contact en 2013. Mêlant fiction

spéculative et données historiques, l’œuvre vidéo interroge le lien entre l’observation humaine des

corps célestes et l’histoire coloniale des instruments de mesure du temps, dont la linéarité perturbe

les rythmes naturels ou brise ceux qui s’en écartent. Mais au loin, dans les profondeurs de l’espace,

au-delà de tout contact, une nouvelle possibilité de vie pour la sonde spatiale se laisse entrevoir.

Ana-Maria Deliu s’enfonce progressivement dans les profondeurs d’une mer primordiale, zone

après zone, au-delà du point où la lumière disparaît et avec elle la cartographie terrestre. Cette immersion

prend la forme d’une chorégraphie poétique et intuitive de liens émotionnels qui reflètent

une bio-contamination présente dans nos vies. Les corps humains sont principalement constitués

d’eau, une eau dans laquelle une partie de l’océan a été piégée, et où d’autres corps et fragments

du passé continuent de flotter dans une hydrologie de l’existence.

Flaviu Rogojan relatează călătoria unei micuţe sonde spaţiale trimise pe o orbită similară cu cea a

Pământului în jurul soarelui, cu care NASA a pierdut legătura în 2013. Îmbinând ficţiunea speculativă

cu date istorice, lucrarea video aduce în discuţie legătura dintre observaţia umană a corpurilor

cerești și istoria colonială a instrumentelor de măsurare a timpului, a căror linearitate perturbă

ritmurile naturale sau le frânge pe cele care-i diferă. Departe, în adâncul spaţiului, dincolo de orice

contact, se întrevede însă o nouă posibilitate de viaţă a sondei spaţiale.

Ana-Maria Deliu descinde treptat în adâncurile unei mări primordiale, zonă după zonă, dincolo de

punctul în care lumina dispare și odată cu ea cartografia terestră. Această scufundare ia forma

unei coregrafii poetice și intuitive a legăturilor emoţionale ce reflectă asupra unei bio-contaminări

prezente în vieţile noastre. Corpurile umane sunt în mare parte apă, apă în care a rămas prinsă o

parte din ocean, și unde alte corpuri și fragmente din trecut continuă să plutească într-o hidro-logică

a existenţei.

Mimi Ciora

Dinu Bodiciu

Murmure d’une journée sans évènements

Murmurul unei zile fără evenimente



12 septembre – 19 octobre 2024


Dinu Bodiciu propose une perspective sur la mode qui aborde les différentes nuances des

rencontres entre le corps, les tissus et les entités plus qu’humaines. La peau elle-même,

en tant que surface qui respire, devient le substrat pour la croissance d’inflorescences

qui racontent la possibilité d’expériences symbiotiques et d’un autre type de sensorialité.

Le vêtement, comme une seconde peau, fonctionne comme un écosystème vivant.

Pour Mimi Ciora, tout l’espace domestique prend la forme d’un journal personnel et

affectif, dans lequel les objets ménagers et les plantes d’intérieur – compagnons aujourd’hui

omniprésents – acquièrent une subjectivité propre. Des traces d’interactions à

peine perceptibles, des formes subtiles d’adaptabilité, mais aussi de coexistence, relient

progressivement ce décor prétendument intérieur à la nature.

Dinu Bodiciu propune o perspectivă asupra modei care adresează diferitele nuanţe ale

întâlnirilor dintre corp, ţesături și entităţi mai mult-decât-umane. Pielea însăși, ca suprafaţă

ce respiră, devine substratul de creștere al unor inflorescenţe care povestesc despre

posibilitatea unor experienţe de simbioză și al unui altfel de senzorialitate. Îmbrăcămintea,

ca o a doua piele, funcţionează ca un ecosistem viu.

Pentru Mimi Ciora întregul spaţiu casnic ia forma unui jurnal personal, afectiv, în care

obiectele casnice și plantele de apartament – devenite azi companioni nelipsiţi –, capătă

o subiectivitate proprie. Urme abia perceptibile ale interacţiunilor, forme subtile de

adaptabilitate, dar și de convieţuire leagă treptat acest presupus decor interior de natură.

Miki Velciov

Avec l’œil de mon esprit

Cu ochiul minţii mele

23 mai – 21 juin 2024

Commissaire de l’exposition : Horaţiu Lipot

À une époque où les pratiques artistiques sont de plus en plus guidées par les pressions

du marché ou par l’agenda institutionnel du commissaire sous couvert d’intérêt public,

Miki Velciov est un auteur qui suit une voie singulière, parvenant à échapper à la tyrannie

de l’objet-produit de la galerie en faveur d’une recherche personnelle et soutenue qui

se manifeste dans/et concerne les structures spatiales et cognitives, sub-perceptibles,

sur la façon dont elles s’entrelacent, manipulant ou guidant de manière autoritaire notre

perception.

Într-un moment în care practicile artistice sunt ghidate tot mai pronunţat de presiunile

pieţei ori de agenda instituţională a comanditarului camuflat în beneficiu public, Miki

Vel-ciov este un autor care urmează un parcurs singular, reușind să se eschiveze de tirania

produsului-obiect de galerie, în favoarea unei cercetări personale și susţinute care

se manifestă în/și este despre structurile spaţiale și cognitive, sub-perceptibile, despre

felul în care se întrepătrund, manipulându-ne sau ghidând autoritar percepţia.

Mircea But, Tudor Ciurescu, Radu Comșa, Marta Mattioli,

Sarah Muscalu, Răzvan Năstase, Radu Pandele,

Christian Roncea, Ana Maria Szöllösi, Matei Ţigăreanu

Umwelt

11 avril – 18 mai 2024


Dix artistes représentatifs des quatre centres régionaux sont invités à imaginer l’espace

délimité de boîtes en carton, de dimensions 70 × 40 × 40 cm, disposées de manière modulaire

comme dans une structure égalitaire de nid d’abeille eusocial, en mini-clusters

informationnels contenant des signes spécifiques à leur travail et à leur identité. Du point

de vue formel, la boîte représente l’unité la plus petite, la cellule, et par macro extension,

l’espace carré en tant que refuge de tout type, qu’il s’agisse d’une maison ou d’une

institution. L’espace défini par la membrane, central à l’abiogenèse et aux systèmes de

toute fonction, comme une enceinte contre les tribulations oscillantes du vide extérieur,

freinant l’entropie et conservant l’énergie. Sa typologie institutionnelle n’est cependant

pas étrangère aux modèles d’exposition typiques d’une galerie ou à l’attrait de l’entrepôt

avec son transit de produits.

Zece artiști reprezentativi celor patru centre regionale sunt invitaţi să imagineze spaţiul

mărginit al unor cutii din carton, dimensiune 70 x 40 x 40 cm, așezate modular ca în

structură egalitară de fagure eusocial, în mini clustere informaţionale ce conţin semne

specifice operei și identităţii lor. Formal, cutia reprezintă cea mai mică unitate, celula,

iar prin extensie macro, spaţiul cuadratură ca refugiu de orice fel, fie casă, fie instituţie.

Spaţiul definit de membrană, centrală abiogenezei și sistemelor de orice funcţiune, ca

îngrăditură în faţă tribulaţiilor oscilatoare ale vidului extern, așezând entropie și conservând

energie. Tipologia sa instituţională nu este, însă, străină modelelor expoziţionale

tip ale unei galerii sau de alura depozitului cu tranzitul produselor sale.

Nicolae Romaniţan

An AI Walks into a Bar

7 mars – 5 avril 2024


Nicolae Romaniţan (né en 1991) est un artiste pluridisciplinaire, à la recherche constante

de liens entre l’histoire de l’art et les réalités alternatives possibles. Il parvient à révéler

des significations profondes, en se concentrant parfois sur les aspects les plus sombres

de la vie, tels que l’aliénation, le post-humanisme, l’érotisme, la douleur, la violence, l’absurdité

de la guerre, tout ceci vu d’une manière profondément existentielle, imprégnée

d’une ironie implacable. Dans son atelier, il peint et dessine, mais aborde également l’art

numérique ou la photographie dans le cadre de projets spécifiques. Ces derniers temps,

son principal intérêt a été de développer et de représenter des thèmes qui abordent le

concept de « l’après-vie » et de se concentrer sur le motif du tueur de démons et sur les

différentes façons de voir la vie et la mort, en utilisant différentes techniques, en particulier

la peinture à l’huile sur différents supports.

Nicolae Romaniţan (n. 1991) este un artist multidisciplinar, aflat într-o continuă căutare

a legăturilor istoriei artei cu posibilele realităţi alternative. Reușește să dezvăluie semnificaţii

profunde, în anumite momente concentrându-se asupra aspectelor mai întunecate

ale vieţii, cum ar fi alienarea, post-umanismul, eroticul, durerea, violenţa, absurditatea

războiului, totul văzut în mod profund existenţial, infuzat cu o ironie necruţătoare. În

practica de atelier pictează și desenează, însă abordează și arta digitală sau fotografia

în proiecte specifice. Principalul său interes în ultima perioadă a fost să dezvolte și să

înfăţișeze teme care abordează conceptul de „after-life” și să se concentreze asupra

motivului ucigașului de demoni și asupra diferitelor moduri de a vedea viaţa și moartea,

în diferite tehnici, în special pictura în ulei pe diferite suporturi.

Gabriela Olosutean

Spectre of a Mountain

1 er février – 1 er mars 2024

Commissaire de l’exposition : Xenia Tinca

Fascinée par le monde et la vitalité des images, Gabi Olosutean choisit de se concentrer

dans ses œuvres sur la capacité du détail à générer un sens symbolique. Fragment,

détail et superposition définissent les images créées par les techniques de gravure de

l’artiste, qui retravaille des éléments banals de la réalité visuelle pour en faire des compositions

à l’allure lyrique et à l’atmosphère surréaliste retenue. Ses gravures peuvent

être perçues à la fois comme une sorte de représentation d’archives sous la forme d’un

cabinet de curiosités ou comme un inventaire de symboles flexibles, ouverts à l’interprétation

personnelle du spectateur.

Fascinată de lumea și de vitalitatea imaginilor Gabi Olosutean alege să se concentreze

în lucrările sale concomitent precise și ușor misterioase pe capacitatea detaliului de a

genera semnificaţie simbolică. Fragmentul, detaliul și suprapunerea definesc imaginile

create în tehnici de gravură de către artistă, care reașază elemente banale ale realităţii

vizuale în compoziţii cu alură lirică și atmosferă reţinut suprarealistă. Gravurile sale pot

fi percepute deopotrivă ca un fel de reprezentare a unei arhive de felul cabinetului de

curiozităţi sau ca inventar de simboluri flexibile, deschise amplu spre interpretarea personală

a privitorului.

Mélanie Patris

La forêt interdite

Pădurea interzisă

7–20 décembre 2023

Commissaire de l’exposition : Teodora Cosman

On dit que la nuit de Sanziene, les cieux s’ouvrent, laissant un passage entre le monde

des mortels et celle des esprits. Les fées des récoltes, les Sanziene, voltigent dans les

airs en bénissant les moissons. Êtres sauvages et merveilleuses, elle se défendent d’être

vues des mortels, en blessant quiconque, et surtout les hommes qui osent briser l’interdit.

La fête du même nom, qui a lieu autour du solstice d’été, le 24 juin plus précisément,

tient ses origines dans les cultes agraires pré-chrétiennes, étant célébrée dans

beaucoup des pays européens. Dans les pays roumains elle prend une importance particulière,

lorsqu’elle perdure jusqu’à nos jours. Dans les villages de notre enfance, on

cueillait les fleurs jaunes de sanziene, pour en faire des couronnes à mettre aux portes,

afin d’invoquer la protection et l’abondance. C’était un jour de fête, ou l’on ne travaillait

pas, et les feux brillaient jusque tard dans la nuit sur les collines tout autour. La prose

de Mircea Eliade, dont nous tirons le nom de l’exposition, nous enseigne que les mythes

et symboles existent parmi nous, camouflées dans des faits apparemment banals de la

vie quotidienne. Le merveilleux existe, pour celles et ceux qui ont des yeux pour le voir.

Se spune că în noaptea de Sânziene, cerurile se deschid, lăsând calea liberă între lumea

muritorilor și cea a spiritelor. Zânele recoltelor, Sânzienele, zboară prin aer binecuvântând

recoltele. Fiinţe sălbatice și miraculoase, ele nu suportă să fie văzute de muritori,

rănind pe oricine, mai ales pe bărbaţii care îndrăznesc să transgreseze acest interzis.

Sărbătoarea cu același nume, care are loc în jurul solstiţiului de vară, mai exact pe 24

iunie, își are originea în cultele agrare precreștine, sărbătorite în multe ţări europene. Pe

teritoriul României această sărbătoare are o importanţă particulară, fiind celebrată până

în zilele noastre. În satele copilăriei, fetele culegeau florile galbene de sânziene și făceau

coroniţe ce se agăţau la porţi, pentru a invoca protecţia și belșugul. Era o zi de sărbătoare,

când nu se lucra, și focurile ardeau până noaptea târziu pe dealurile înconjurătoare.

Iulia-Dana Pușcașu

Baptist Gheeraert

Waiting Room

9–29 novembre 2023

Avec ce projet, les deux artistes explorent la complexe interaction entre imaginaire

et réel, utilisant des références de diverses disciplines scientifiques et

paradigmes philosophiques. Suivant une approche méticuleuse et expérimentale,

les travaux sont élaborés par le biais de différents instruments, de l’intelligence

artificielle et constructions 3D à l’exploration libre du montage vidéo.

L’imagerie qui en résulte est soumise à l’interprétation du spectateur, qui se

retrouve dans la salle d’attente: un espace latent, symbole pour certaines des

plus fondamentales préoccupations quotidiennes.

Cu acest proiect, cei doi artiști explorează complexa interacţiune dintre imaginar

și real, folosind referinţe din diverse discipline știinţifice și paradigme filosofice.

Urmând o abordare deopotrivă meticuloasă și experimentală, lucrările

sunt elaborate prin intermediul diferitor instrumente, de la inteligenţa artificială

și construcţii 3D la explorarea liberă a montajului video. Imageria rezultată

este lăsată în voia privitorului, care se regăsește în sala de așteptare: un spaţiu

latent, simbol pentru unele dintre cele mai fundamentale preocupări privind

experienţa conștientă de zi cu zi.

Diana Popuţ

Pòros

19 octobre – 3 novembre 2023

Commissaire de l’exposition : Georgia Ţidorescu

Pòros est un terme ayant des racines étymologiques anciennes et un enchevêtrement

sémantique riche et complexe. En grec ancien, le mot pouvait signifier à la fois ’outil’

ou ’perforation’, ’passage’ ou ’ressource’, ’pont’ ou ’voyage’. L’héritage étymologique

qu’il a laissé dans de nombreuses langues modernes nous frappe par sa polyvalence.

Le terme pòros peut signifier également ’limite’, il peut circonscrire l’idée d’une frontière

subtile – réelle mais néanmoins perméable – entre deux dimensions de la réalité.

Il peut donc s’agir d’un concept central pour comprendre la manière dont les choses

invisibles communiquent et influencent le domaine du visible. Pòros – la perforation

– est ce qui facilite la connexion et l’interaction entre les deux mondes. Dans cette

compréhension, le mot suggère que la réalité n’est pas simple, linéaire ou superficielle,

mais qu’elle possède des dimensions profondes, des profondeurs qui peuvent être explorées

et comprises.

Pòros este un termen cu rădăcini etimologice antice și încrengături semantice bogate

și complexe. În greaca veche, cuvântul putea să însemne deopotrivă instrument sau

străpungere, trecere sau resursă, pod sau călătorie. În moștenirea etimologică pe care

a lăsat-o în multe limbi moderne, polivalenţa sa se manifestă pregnant. Pòros se poate

de asemenea referi la limită, poate circumscrie ideea unei graniţe subtile – reală dar

totuși permeabilă – între două dimensiuni ale realităţii. Astfel, el poate fi un concept

central pentru înţelegerea modurilor în care lucrurile nevăzute comunică și influenţează

domeniul vizibilului. Pòros – străpungerea este ceea ce facilitează conexiunea și

interacţiunea dintre cele două lumi. În această înţelegere, cuvântul sugerează că realitatea

nu e simplă, lineară sau superficială, ci posedă dimensiuni profunde, adâncimi

ce pot fi explorate și înţelese.

Simona Tudose

In This Embrace of Yours, I’ll Only

Find the Unwillingness to Hear



In This Embrace of Yours,I’ll Only Find the Unwillingness to Hear est un projet

artistique de Simona Tudose qui offre une perspective visuelle sur l’identité

féminine contemporaine. Cette œuvre s’inscrit dans une période et dans

un contexte social et culturel où l’amour est fréquemment réduit à un outil

consumériste. La polarité entre le féminin et le masculin est exacerbée, et les

relations construites autour de cette dualité ne finissent souvent pas être défectueuse.

In This Embrace of Yours, I’ll Only Find the Unwillingness to Hear este un proiect

artistic al Simonei Tudose care încorporează vizual o perspectivă asupra

identităţii feminine contemporane. Într-o perioadă și într-un context social și

cultural în care tema sau ideea iubirii ajung adesea să fie utilizate ca instrumente

consumeriste, polaritatea feminin – masculin ajunge să fie tensionată,

iar relaţiile stabilite pe axa acestei polarităţi ajung frecvent să fie defectuoase.

Regina Ionescu

Rêves sauvages

Wild Dreams

7–22 septembre 2023


Rêves sauvages / Wild Dreams est un projet multimédia basé sur la relation

entre l’homme et la nature. En utilisant des médias artistiques tels que le

son, la photographie et le collage numérique, Regina Ionescu crée un environnement

interactif dans l’espace « La Cave » où elle invite le public à réagir

gestuellement, graphiquement ou par écrit aux compositions sonores qui

combinent les sons de la nature et les sons humains. Ainsi, à partir du son, le

visiteur est invité à être créatif et à exprimer son imagination en apportant sa

propre contribution à l’exposition.

Rêves sauvages / Wild Dreams este un proiect multimedia ce are la bază relaţia

pe care o au oamenii cu natura. Folosind medii artistice precum sunetul, fotografia

și colajul digital, Regina Ionescu creează în spaţiul „La Cave” un mediu

interactiv în cadrul căruia invită publicul să reacţioneze gestual, grafic sau în

scris la compoziţiile sonore ce îmbină sunetele naturii cu cele umane. Astfel,

pornind de la sunet, vizitatorul este invitat să fie creator și să își exprime imaginaţia,

aducând propria sa contribuţie în expoziţie.

Vincent Croguennec

Lueurs et Fantômes

Străluciri și fantome

14–27 juillet 2023


« Je voulais aborder la problématique de ce qu’on appelle la crise migratoire

en Europe qui me bouleversait particulièrement. Il m’a semblé que la Préface

en Prose de Benjamin Fondane constituait un éclairage essentiel, fondamental

sur ce qui se passe à nos portes, en Méditerranée et ailleurs. Il met la lumière

sur le grand oublié de tous ces chiffres, de tous ces effets d’annonce politiciennes,

de toutes ces brutales politiques d’exclusion, de toutes ces peurs

brandies, lâchetés comptables, théories racistes nauséabondes, centres de

rétentions et autres barbelés : l’humain. »

„Am dorit să abordez problematica așa numita criză a migraţiei din Europa,

care m-a bulversat profund. Mi s-a părut că textul Prefaţa în proză de Benjamin

Fondane oferă o perspectivă revelatorie asupra a ceea ce se întâmplă

în pragul ușii noastre, în Mediterana și în alte părţi. El atrage atenţia asupra

marelui absent dintre toate aceste cifre, toate aceste anunţuri politicianiste,

toate aceste politici brutale de excludere, toate aceste temeri fluturate, lașităţi

contabile, teorii rasiste greţoase, centre de detenţie și sârme ghimpate: omul.”

Ioana Ţurcan

Pablo Ramírez

Lifelike: Invoking Ghosts

28 juin – 11 juillet 2023


Le projet utilise des médias tels que la vidéo, la photographie et l’objet, créant

des installations spécifiques au site pour interroger conceptuellement et fournir

un récit visuel complexe et lyrique sur les pratiques et les comportements

humains qui trahissent une attitude volontaire et peut-être arrogante de supériorité

de l’homme sur l’environnement naturel. La chasse, la taxidermie et

même la taxonomie sont problématisées en tant que symptômes d’une telle

attitude et considérées sous l’angle de l’agressivité humaine par rapport au

reste de la biosphère, agressivité que de tels comportements impliquent inévitablement,

mais qu’ils voilent souvent.

Proiectul utilizează medii precum video, fotografie și obiect, creând instalaţii

site-specific pentru a chestiona conceptual și a oferi o naraţiune vizuală complexă,

cu inflexiuni lirice, despre practici și comportamente umane care trădează

o atitudine asumată și poate arogantă de superioritate a omului asupra

mediului natural. Vânătoarea, taxidermia, chiar taxonomia sunt problematizate

ca simptome ale unei asemenea atitudini și privite din unghiul agresivităţii

omului în relaţie cu restul biosferei, agresivitate pe care asemenea comportamente

o implică inevitabil, dar o și voalează adesea.

Teodor Buruiană

Un mètre de lumière

Un metru de lumină

8–23 juin 2023


L’espace et la lumière sont deux coordonnées fondamentales du cadre de la

vie humaine : plus ou moins conscients de leur existence et de leur influence,

nous les utilisons pragmatiquement et symboliquement à tout moment et les

mettons en relation les uns avec les autres : après tout, la forme la plus précise

de mesure de la distance implique l’utilisation de la vitesse de la lumière

comme référence présomptive constante. Les œuvres de Teodor Buruiană

présentées dans l’exposition « Un mètre de lumière » associent la lumière et

la forme à la dimension relationnelle de la vie, suggérant, de manière visuellement

spectaculaire, les liens entre l’identité intime et sa mise en forme sociale.

Spaţiul și lumina sunt două coordonate fundamentale ale cadrului vieţii umane:

mai mult sau mai puţin conștienţi de existenţa și influenţa lor, le folosim

pragmatic și simbolic tot timpul și le așezăm în relaţie: pînă la urmă, cea mai

precisă formă de măsurare a distanţelor implică utilizarea vitezei luminii ca reper

prezumtiv constant. Lucrările lui Teodor Buruiană din expoziţia „Un metru

de lumină” pun în legătură lumina și forma cu dimensiunea relaţională a vieţii,

sugerând, vizual spectaculos, conexiunile dintre identitatea intimă și modelarea

socială a acesteia.

Sub vitrum

3–26 mai 2023

Exposition de bioart réalisée par les étudiants de l’UAD et de l’USAMV

Cluj-Napoca

Commissaires d’exposition : Corina Cătană, Marius Georgescu, Alexandra

Mureșan, Paula Oros

Étudiants exposants : Bianca Peter, Oana Barna, Elena Arcire, Iris Enghiș, Diana

Trifan, Daria Rusu, Bianca Stoica, Tincu Ionuţ-Adrian, Ciobanu Cristian, Imbuzan

Cerasela, Buz Alexandra Mara, Marosan David, Rusu Alexandru

BioArt, c’est l’art qui utilise des tissus vivants, des organismes vivants et les

processus de vie. Tout en utilisant des techniques scientifiques de laboratoire,

telles que le génie génétique, la culture de tissus végétaux et le clonage, les

œuvres d’art sont produites en laboratoire, puis exposées au public dans des

galeries ou des ateliers d’artistes.

Expoziţie de bioartă realizată de studenţi ai UAD și USAMV Cluj-Napoca

BioArta este arta cu ţesuturi vii, organisme vii și procesele de viaţă. Utilizând

tehnici știinţifice de laborator precum tehnici de inginerie genetică, cultura de

ţesuturi vegetale și clonarea, operele de artă sunt produse în laboratoare, și

apoi expuse publicului în galerii sau în studiourile artiștilor.

Sabina Suru

Une copie mécanique:

La chambre bleue

30 mars – 13 avril 2023


Le projet artistique Une copie mécanique : La chambre bleue est le résultat

des efforts de l’artiste lors d’une résidence d’une semaine dans 2/3 galeria à

Bucarest, dont l’espace a été transformé en chambre noire pour la durée de la

résidence. Sabina Suru s’inspire d’un texte de référence de Walter Benjamin,

L’Œuvre d’art à l’ère de sa reproductibilité technique, et aborde la photographie

comme un outil évocateur et en même temps réifiant pour concrétiser des

perspectives intuitives de compréhension de la réalité. Les œuvres du projet

examinent également les modes d’instrumentation optique ayant un impact

sur la dimension esthétique de l’image photographique et introduisent une vision

cinématique, notamment à travers l’approche sérielle.

Proiectul artistic Une copie mécanique: La chambre bleue s-a generat ca rezultat

al demersurilor artistei din cadrul unei rezidenţe de o săptămână găzduită

de 2/3 galeria din București, al cărei spaţiu a fost transformat în cameră

obscură pe durata rezidenţei. Sabina Suru se inspiră din textul de referinţă al

lui Walter Benjamin, Opera de artă în epoca reproductibilităţii sale tehnice, și

abordează fotografia ca instrument evocativ și concomitent reificant, pentru a

concretiza perspective intuitive de înţelegere a realităţii. Lucrările din proiect

examinează de asemenea moduri de instrumentare optică cu impact asupra

dimensiunii estetice a imaginii fotografice și introduc o viziune cinematică, în

special prin abordarea serială.

Jean-Jacques Moles

Maramureș – Terres promises

Maramureș – Ţinuturi promise

2–17 mars 2023

Depuis 1990, Jean-Jacques Moles parcourt les campagnes de Roumanie, notamment

la province isolée et singulière du Maramures, dans le nord du pays.

Photographe et portraitiste, il pénètre dans le quotidien de ses habitants avec

une simplicité désarmante. D’année en année, tel un rituel, ce voyageur curieux

revient visiter ses fidèles amis, pieux paysans à l’âme simple et accueillante,

charpentiers, professeurs, observant les mutations à l’œuvre dans cette société

rurale traditionnelle, au sein de familles éclatées, forcées d’émigrer vers

l’Europe de l’Ouest.

Începând din 1990, Jean-Jacques Moles călătorește în mediul rural românesc,

în special în zona izolată, unică a Maramureșului. În calitate de fotograf și portretist,

el pătrunde în viaţa de zi cu zi a locuitorilor săi cu o simplitate dezarmantă.

De la an la an, ca un ritual, acest călător curios revine pentru a-și vizita

prietenii fideli, ţărani pioși cu sufletul simplu și primitor, dulgheri, învăţători,

observând transformările care se desfășoară în această societate rurală tradiţională,

în mijlocul familiilor destrămate, forţate să emigreze în Europa de Vest.

Călin Dumitrașcu, Robert Andacs,

Arthur Hengeli, Mathias Bar,

Taisia Corbuţ, Oana Cervinschi,

Ada Muntean, Christine Widsgowski

Tout doit passer

All Things Must Pass

9–24 février 2023

Commissaire de l’exposition : Ada Muntean

Tout doit passer / All things must pass est un projet d’exposition collective

regroupant les démarches artistiques de huit jeunes artistes préoccupés par

la nature périssable de la matière qui donne corps à la réalité environnante. Le

projet se concentre sur les notions de processus, cycle existentiel, naissance/

mort, germination/extinction, stades évolutifs organiques, création/destruction

dans le contexte d’un quotidien imprévisible.

Tout doit passer / All things must pass este un proiect expoziţional de grup

care cuprinde demersurile artistice a opt tineri artiști preocupaţi de caracterul

perisabil al materiei ce conferă substanţă realităţii înconjurătoare. Proiectul

gravitează în jurul noţiunilor de proces, ciclu existenţial, naștere/moarte, germinare/

extincţie, stadii organice evolutive, creaţie / distrugere în contextul

unui cotidian imprevizibil.

Otto Constantin

Liberté, égalité, anxiété

19 janvier – 3 février 2023


Liberté, égalité, anxiété est un projet élaboré au fil du temps. Ainsi, l’artiste

Otto Constantin a traversé une période au cours de laquelle sa pratique a subi

de nombreux changements, étant en même temps contraint de poursuivre

ses activités artistiques dans les conditions incertaines de la pandémie. Ces

dernières années, on constate que les jeunes artistes sont de plus en plus

contraints de démontrer leurs compétences créatives et conceptuelles dans le

cadre d’une activité qui met en valeur leur pratique artistique, même dans des

situations inconnues du public en dehors des réseaux sociaux.

Liberté, égalité, anxiété este un proiect dezvoltat în timp. Astfel, artistul Otto

Constantin a fost martor atât al unei perioade în care practica sa a suferit numeroase

schimbări, cât și al presiunii de a-și continua activităţile artistice în

condiţiile incerte apărute în pandemie. În ultimii ani, se poate observa cum

artiștii tineri sunt tot mai nevoiţi să-și demonstreze abilităţile creative și conceptuale

dintr-o activitate care să le pună în evidenţă practica artistică, chiar

și în situaţii necunoscute de publicul din afara social media.

Mélody Boulissière

Souvenirs de demain

Amintiri de mâine



L’exposition Mémoires de demain de Mélody Boulissière présente l’expérience

personnelle de l’artiste au cours des deux dernières années passées en Roumanie.

Elle reproduit la routine et les insécurités développées dans le pays

affecté par les nouvelles circonstances.

Les paysages rendus par Mélody constituent le sentiment d’isolement que l’on

peut ressentir même entouré de gens. Le pastel est utilisé dans ces œuvres

comme une méthode thérapeutique permettant de comprendre et de libérer

le corps humain d’une image souvent présente dans l’esprit. Nous constatons

également une prédilection pour le désir d’atteindre un but, qui est métaphoriquement

rendu dans ses œuvres comme un objectif tangible. Cette exposition

nous permet de voir toute la variété de médias que l’artiste a essayé ces derniers

temps, développant ainsi sa pratique artistique.

Expoziţia Amintiri de mâine a artistei Mélody Boulissière redă experienţa personală

a artistei din ultimii doi ani petrecuţi în România. Ea reproduce rutina și

nesiguranţele dezvoltate în ţară afectată de noile circumstanţe.

Peisajele redate de Mélody constituie sentimentul de izolare pe care îl putem

simţi chiar și înconjuraţi de oameni. Pastelul este folosit în cazul acestor lucrări

drept o metodă terapeutică de înţelegere și eliberare a corpului uman

dintr-o imagine adesea persistentă în minte. De asemenea, observăm și o precădere

pentru dorinţa atingerii unui ţel, acesta fiind redat metaforic în lucrările

sale drept un obiectiv tangibil. Prin această expoziţie putem observa întreaga

varietate a mediilor încercate de artistă în ultima perioadă, dezvoltând în acest

mod practica sa artistică.

Simulations d’un futur possible

Simulări ale unui viitor posibil

Dona Arnakis, Andrei Arion, Alexandru Cartuș, Andreea Ioniţă, Ionuţ Dragoș,

Bogdan Matei, Andrei Neciu, Andrei Pituţ

17 novembre – 2 décembre 2022


Ce projet sert de plateforme pour explorer les pratiques artistiques individuelles

vues à travers un objectif général. A travers la diversité des sujets

abordés, nous souhaitons traduire les incertitudes que l’avenir nous offre. Les

pratiques des artistes de l’exposition permettent la diffusion de cet exercice de

réflexion qui peut attirer un public diversifié, permettant de décrypter le thème

à travers plusieurs clés d’interprétation. Tout au long du développement de ce

projet, les idées qui ont émergé ont fusionné en une œuvre collaborative dans

laquelle les différents éléments présentent une facette de l’avenir. En même

temps, cette approche est l’occasion de réfléchir à la formation incohérente et

changeante de l’avenir, qui se rapporte à la fois aux données concrètes et à la

mémoire individuelle.

Acest proiect servește drept o platformă de explorare a practicilor artistice individuale

privite printr-un aspect general. Prin diversitatea subiectelor atinse,

dorim să traducem incertitudinile pe care ni le oferă viitorul. Practicile artiștilor

din cadrul expoziţiei permit răspândirea acestui exerciţiu de reflexie care poate

atrage un public variat, făcând posibilă descifrarea prin mai multe chei de

interpretare a temei. De-a lungul dezvoltării acestui proiect, ideile apărute au

fuzionat într-o lucrare colaborativă în care diferitele elemente prezintă o latură

a viitorului. Totodată, acest demers constituie o oportunitate de a reflecta

asupra formării inconsistente și schimbătoare a viitorului, raportându-ne atât

la date concrete, cât și la memoria individuală.

Adrian Buda – Maria Brîneţ 2–4–6

6–21 octore 2022 • Commissaire de l’exposition : Georgia Ţidorescu

Le projet étudie les symboles et les moyens de construction du rituel d’enterrement

: la continuité d’un rituel et son adaptabilité à l’époque contemporaine,

jusqu’à la disparition progressive du sacré, qui est remplacé par un esprit viscéral

aigu.

L’exposition fait référence au laboratoire dans lequel naît un produit, la manière

dont se développent les coutumes et les habitudes. L’un des objectifs de ce

projet est d’archiver les traces laissées par les communautés rurales et urbaines

en relation avec les pratiques comme l’enterrement et les préparations

funéraires. Il s’interroge également sur la manière dont l’industrialisation a pénétré

la Roumanie, sur la façon dont elle influence les coutumes et l’artisanat

traditionnels qui constituent l’image de la communauté traditionnelle. Comment

le processus perd son contenu au profit de la multiplication en masse.

Proiectul investighează simbolurile și mijloacele de construcţie ale ritualului

de înmormântare. Continuitatea unui ritual și adaptabilitatea lui în contemporaneitate,

până la dispariţia treptată a sacralităţii, ce este înlocuită de un spirit

visceral acut. Prin expoziţie se face trimitere la laboratorului în care se naște

un produs, modalitatea de elaborare a unor cutume și obiceiuri. Unul dintre

obiectivele acestui proiect este de a arhiva urmele pe care le lasă comunităţile

rurale cât și cele urbane în relaţia cu practici precum ritualul de înmormântare

și pregătirile pentru aceasta. De asemenea chestionează și modul defectuos

în care a pătruns industrializarea în România, felul în care aceasta influenţează

obiceiurile și meșteșugurile tradiţionale care constituie imaginea comunităţii

tradiţionale. Modul în care procesul își pierde conţinutul în favoarea multiplicării

în masă.

Gavril Zmicală

Sarcophages pour nuages

Sarcofage pentru nori

14–30 septembre 2022 • Commissaire de l’exposition : Raluca Băloiu

L’exposition explore les relations entre l’homme et la nature. Gavril Zmicală

explore dans sa pratique artistique de nouvelles façons d’intégrer des éléments

naturels, qui deviennent par la suite l’élément commun de ses œuvres.

La méthode figurative qu’il choisit souvent dans ses œuvres montre un intérêt

pour l’homme, et les matériaux non conventionnels qu’il y associe font référence

au monde naturel.

Il entrelace le caractère mystique des personnages avec des insertions de matériaux

antithétiques pour souligner leur origine en les plaçant sur l’axe historique.

Dans ce projet, nous nous référons aux formes organiques présentes

dans les sculptures pour former une silhouette imaginaire. Partant de la mythologie

grecque, il associe des éléments historiques à des éléments fictionnels.

Conceptul expoziţiei „Wardrobe” reprezintă femeia văzută prin prisma valorilor

date de societate. De-a lungul timpului, femeia ca arhetip a îmbrăcat o mulţime

de straie, menite să-i fie călăuze, armură sau element de seducţie.

Expoziţia este formată dintr-o varietate de tipologii feminine, abordate individual

prin intermediul unei game largi de materiale (bronz, rășină, spini de salcâm,

ceară și monede), care a devenit în acest context instrumentul principal

de interpretare. Fiecare reprezentare feminină a fost elaborată conceptual și

material, cu scopul de a crea o legătură profundă între cele două elemente.

Intenţia principală a artistului este de a surprinde caracteristici precum gingășia,

puterea, frumuseţea, simplitatea, bogăţia, superficialitatea și de a le da un

sens material, fiecare privitor putând să se regăsească în una sau mai multe

tipologii.

Andreea Stoff

Interstices modulaires

Interstiţii modulare


L’exposition esquisser une direction familière de formes disposées dans

une série sculpturale. À travers ces œuvres, on peut voir l’intérêt de l’artiste

pour l’exploration naturelle de la société, basée à la fois sur la recherche humaine

et l’observation d’éléments biologiques. L’artiste se lance dans une

analyse approfondie du décryptage des formes organiques de la nature

vues d’un point de vue scientifique. Les objets de l’exposition constituent

une archive collective des notions qui sous-tendent notre connaissance de

l’environnement. Andreea Stoff voit dans ces formes un moyen d’étudier sa

propre pratique artistique comme une vision de la régénération de la nature.

La composante organique de la nature est une notion présente dans notre

existence en tant qu’espèce, c’est pourquoi son exploration peut facilement

être décryptée par la sculpture.

Expoziţia Interstiţii modulare a artistei Andreea Stoff dorește să contureze o direcţie

familiară a formelor dispusă într-o serie sculpturală. Prin aceste lucrări se

poate observa interesul artistei faţă de explorarea naturală a societăţii, aceasta

fiind bazată atât pe cercetarea omului, cât și pe observarea elementelor biologice.

Artista lansează o analiză extinsă asupra descifrării unor forme organice din

natură privite din punct de vedere știinţific. Obiectele dispuse în expoziţie construiesc

o arhivă colectivă a noţiunilor care stau la baza cunoașterii noastre

asupra mediului. Andreea Stoff privește aceste forme ca o modalitate prin care

poate investiga propria sa practică artistică drept o viziune a regenerării naturii.

Componenta organică a naturii este o noţiune prezentă în existenţa noastră ca

specie, din acest motiv, explorarea acesteia poate fi cu ușurinţă descifrată cu

ajutorul sculpturii.

George Bodocan

Recycler les énergies humaines

9–26 juin 2022 • Commissaire de l’exposition : Georgia Ţidorescu

L’exposition est basée sur l’interaction humaine représentée par le moment

de la rencontre, quelle que soit sa forme. Ces rencontres donnent lieu à un

échange d’énergies interhumaines qui sont stockées dans notre mémoire,

créant ainsi une archive d’idées et d’émotions nouvellement développées.

Nous pouvons essayer de déchiffrer les souvenirs personnels des gens que

nous n’avons jamais pu connaître. Les objets présentés dans l’exposition

constituent une archive collective des familles qui ont donné ou vendu ces

objets de leur vie lors des vide-greniers à Paris. Nous voulons recréer par cette

exposition l’émotion des nouveaux propriétaires et montrer comment ces nouveaux

souvenirs peuvent créer de nouvelles histoires.

Expoziţia are la bază interacţiunea umană din momentul întâlnirii și importanţa

acestuia în memoria colectivă. În cadrul acestor întrevederi, inconștientul

creează o arhivă de idei și emoţii prin care ne construim relaţii care ne conectează

la societate. Manifestările involuntare ale acestui schimb de energii au

ca rezultat dezvoltarea unor noi judecăţi de opinie care ne individualizează.

Ne-am dorit să folosim elemente recuperate pentru a putea rescrie naraţiunea

lor cu ajutorul unor intervenţii particulare. Această stratificare a tehnicilor și a

motivului temporal asupra unui obiect traduce expunerea acestuia la o parte a

istoriei sale și definește modul în care ne putem raporta la caracterul efemer al

lucrurilor. Ne raportăm și la contextul ecologic necesar în zilele de acum prin

reciclarea atât a obiectelor, cât și a funcţionalităţii lor pentru a seta un exemplu

pentru generaţiile viitoare.

Lucia Mărneanu

Caritas – brève histoire illustrée

Caritas – scurtă istorie ilustrată

12 mai – 3 juin 2022 • Commissaire de l’exposition : Georgia Ţidorescu

Une gigantesque escroquerie de la Roumanie des 30 dernières années, Caritas

était un jeu pyramidal qui a fonctionné à Cluj-Napoca au début des années

’90, attirant des millions de déposants de tout le pays. Avec des conséquences

visibles encore aujourd’hui pour ceux qui sont impressionnés ou irrités par

le mirage de la ville de Cluj et encore pertinent pour notre présent traversé

par la désinformation, le phénomène Caritas est représenté dans cette exposition

par l’illustratrice Lucia Mărneanu dans 40 dessins accompagnés par des

textes qui dévoilent, avec beaucoup d’humour, les implications politiques du

jeu. Pour leur élaboration, l’artiste a bénéficié du conseil d’un expert historique

du Musée National d’Histoire de Transylvanie, qui a vérifié la véridicité historique

des informations.

O uriașă escrocherie a României ultimilor 30 de ani, Caritas a fost un joc piramidal

care a funcţionat la Cluj la începutul anilor ’90, atrăgând milioane de deponenţi

din toată ţara. Cu consecinţe vizibile și azi pentru cei impresionaţi sau

iritaţi de mirajul Clujului, și relevant pentru prezentul nostru traversat de dezinformare,

fenomenul Caritas e reprezentat în expoziţia curentă de ilustratoarea

Lucia Mărneanu în 40 de desene însoţite de texte care dezvăluie cu umor

implicaţiile politice ale jocului. Pentru elaborarea acestora, Lucia Mărneanu a

avut sprijinul unui expert istoric de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei

care a verificat adevărul istoric al informaţiilor.

Patricia Todoran

Rockscapes

15–21 avril, 2–6 mai 2022 • Commissaire de l’exposition : Georgia Ţidorescu

L’exposition Rockscapes de Patricia Todoran tourne autour d’histoires personnelles

de l’artiste, suivant le fil narratif du développement de son intérêt pour la

géologie en tant que discipline de recherche artistique. Dans cette exposition,

nous retrouvons des objets qui constituent le sujet de la recherche, des dessins

de sections fines par lesquelles on identifie la composition de la roche,

trouvés dans un contexte familial, des pierres récupérées dans les différentes

expéditions de l’artiste à travers la Roumanie, ainsi que des photographies réalisées

lors d’une visite en Islande. Les objets présentés dans l’exposition ont

pour but d’introduire le public dans un jeu de la géométrie, en lui permettant

de comprendre leur composition et la manière dans laquelle ils sont étudiés.

Expoziţia Rockscapes a Patriciei Todoran se conturează în jurul unor istorii

personale ale artistei, urmărind firul narativ al dezvoltării interesului său asupra

geologiei ca ramură de cercetare artistică. În cadrul acestei expoziţii putem

observa atât obiectele de la care pornește cercetarea, desenele secţiunilor

subţiri prin care se identifică compoziţia pietrei, găsite într-un context familial,

pietrele găsite în expediţiile desfășurate de-a lungul timpului în România, cât

și fotografiile realizate în cadrul unei vizite în Islanda. Obiectele pe care le prezentăm

în expoziţie au scopul de a introduce publicului jocul geometriei obiectelor

În același timp, ne dorim ca acesta să înţeleagă compoziţia lor și a felul în

care acestea sunt studiate.

Roxana Bloju

CTRL

23 mars – 8 avril 2022 • Commissaire de l’exposition : Georgia Ţidorescu

L’exposition photographique CTRL part des expériences personnelles de l’artiste

pendant la période de quarantaine que nous avons tous traversée et documente

diverses zones de transit de cette période. Pendant ce temps, l’artiste

a tenté de revenir sur les liens avec la nature présents depuis l’enfance. Dans

sa pratique, elle s’intéresse à son impact sur l’environnement et participe activement

à la conception d’un avenir durable.

Dans ce projet, l’artiste utilise des raccourcis clavier, créant ainsi un pont entre

les processus technologiques par lesquels nous nous relions aux personnes

qui nous entourent et l’environnement naturel vers lequel nous avons tendance

à aller dans des situations où nous ne nous sentons pas en sécurité. Dernièrement,

s’évader dans la nature est devenu un mode de vie durable pour ceux qui

s’en soucient et devient une sorte de refuge loin de la réalité.

Expoziţia de fotografie CTRL pleacă de la experienţele personale ale artistei

din timpul perioadei de carantină prin care am trecut cu toţii și documentează

diverse zone de tranzit din această perioadă. În acest timp, artista a încercat

să revină la conexiunile cu natura prezente încă din copilărie. În practica sa, ea

este interesată de impactul ei asupra mediului și este activ implicată în proiectarea

unui viitor sustenabil.

În acest proiect artista utilizează scurtături ale unor comenzi de tastatură, creând

astfel o punte între procesele tehnologice prin care relaţionăm cu oamenii

din jur și mediul natural spre care tindem să ne îndreptăm în situaţii în care

ne simţim nesiguri. În ultima perioadă evadarea în natură ajunge să rămână

un stil de viaţă sustenabil pentru cei ce o îngrijesc și devine un fel de refugiu

dinspre realitate.

3–18 mars 2022

T3XT1L 2.0

Les œuvres ont été réalisées par les étudiants du département d’Arts textiles

et design textile de l’Université d’art et design de Cluj-Napoca, par des techniques

anciennes, telles que le tissage ou le feutrage à l’aiguille, mais aussi

des techniques mixtes des arts textiles, interprétées en clé contemporaine,

avec des formes géométriques, florales ou abstraites et des textures ludiques.

Les arts textiles sont un moyen privilégié non seulement pour préserver les

traditions et les métiers transmis de génération en génération, notamment

dans la lignée maternelle, mais aussi un moyen de les intégrer dans la vie de

l’homme moderne. À travers l’art, des techniques anciennes telles que le tissage

ou le feutrage trouvent leur place et leur applicabilité aussi bien dans le

domaine de la décoration intérieure, par divers objets destinés à la décoration

d’espaces, que dans le domaine de la conception de vêtements où les techniques

traditionnelles de traitement des fibres et du fil peuvent être utilisées

pour créer des textures uniques qui augmentent la valeur du vêtement.

Lucrările au fost realizate de studentele departamentului Arte textile-Design

textil al Universităţii de Artă și Design din Cluj-Napoca prin tehnici străvechi,

precum ţeserea, împâslirea cu acul dar și prin tehnici mixte ale artelor textile,

interpretate în cheie contemporană, prin forme geometrice, florale sau abstracte

și texturi jucăușe.

Artele textile sunt un mijloc ideal nu doar de conservare a tradiţiilor și meșteșugurilor

transmise din generaţie în generaţie mai ales pe linie maternă ci

și un mijloc de integrare a acestora în viaţa omului modern. Prin artă, tehnici

străvechi precum cea a ţeserii sau tehnica împâslirii își găsesc locul și aplicabilitatea

atât în domeniul design-ului de interior, prin diverse obiecte destinate

decorării spaţiilor, cât și în domeniul design-ului vestimentar unde tehnicile

tradiţionale de prelucrare a fibrei și a firului textil pot fi folosite pentru crearea

unor texturi inedite ce cresc valoarea obiectului vestimentar.

Florin Tamba

Wardrobe

25 novembre – 10 décembre 2021

Le concept de l’exposition « Wardrobe » représente la femme vue à travers le

prisme des valeurs données par la société. Au fil du temps, la femme en tant

qu’archétype a porté beaucoup de vêtements, destinés à être ses guides, son

armure ou son instrument de séduction.

L’exposition est composée d’une variété de typologies féminines, abordées

individuellement à travers une large gamme de matériaux (bronze, résine,

épines d’acacia, cire et monnaies) qui devient dans ce contexte l’instrument

principal de l’interprétation. Chaque représentation féminine a été élaborée

conceptuellement et matériellement, afin de créer un lien profond entre les deux

éléments. L’intention principale de l’artiste est de capter des caractéristiques

telles que la tendresse, la puissance, la beauté, la simplicité, la richesse, la

superficialité et de leur donner un sens matériel, pour que chaque spectateur se

retrouve dans une ou plusieurs typologies.

Conceptul expoziţiei „Wardrobe” reprezintă femeia văzută prin prisma valorilor

date de societate. De-a lungul timpului, femeia ca arhetip a îmbrăcat o mulţime

de straie, menite să-i fie călăuze, armură sau element de seducţie.

Expoziţia este formată dintr-o varietate de tipologii feminine, abordate

individual prin intermediul unei game largi de materiale (bronz, rășină, spini de

salcâm, ceară și monede), care a devenit în acest context instrumentul principal

de interpretare. Fiecare reprezentare feminină a fost elaborată conceptual și

material, cu scopul de a crea o legătură profundă între cele două elemente.

Intenţia principală a artistului este de a surprinde caracteristici precum

gingășia, puterea, frumuseţea, simplitatea, bogăţia, superficialitatea și de a le

da un sens material, fiecare privitor putând să se regăsească în una sau mai

multe tipologii.

Exposition de photographie

de montagne TMF 2021

Expoziţia de fotografie

montană TMF 2021


Explorez les hauteurs des montagnes et ressentez l’énergie des sports de

montagne à travers l’exposition officielle de photographie Transylvania

Mountain Festival TMF 2021, avec les œuvres de la finale du concours de

photographie de cette année, qui a eu pour thème « Au-dessus des sommets ».

Photographes exposants : Adrian Crapciu, Alexandru Savu, Andrei Moldovan,

Barna Bán, Cosmin Berghean, Daniel Mîrlea, Iulia Zaharie, Julia Roger-Veyer,

Lucian Sătmărean, Marc Brulad, Păunescu Teodor Octavian, Rodica Voicu, Vlad

Ionescu, Zoltán Varga.

Exploraţi înălţimile munţilor și resimţiţi energia sporturilor montane prin

intermediul expoziţiei oficiale de fotografie Transylvania Mountain Festival

TMF 2021, cu lucrările din finala competiţiei de fotografie din acest an pe tema

„Deasupra vârfurilor”.

Fotografii expozanţi sunt: Adrian Crapciu, Alexandru Savu, Andrei Moldovan,

Barna Bán, Cosmin Berghean, Daniel Mîrlea, Iulia Zaharie, Julia Roger-Veyer,

Lucian Sătmărean, Marc Brulad, Păunescu Teodor Octavian, Rodica Voicu, Vlad

Ionescu, Zoltán Varga.

Schoppel Cut

Anatomie de la ville

Anatomia orașului

7–22 octobre 2021 • Commissaire de l’exposition : Lina Ţărmure

À l’aide d’une réflexion développée dans le cadre de ses études de philosophie,

Schoppel Cut compose des poèmes visuels sur la vie quotidienne : qu’il s’agisse

de rêves, de conflits ou de questions qui abordent divers aspects sociaux et

culturels, des histoires personnelles ou collectives, les analogies entre des

fragments tirés de la bibliothèque universelle des arts visuels et des images

de sources aléatoires visent à souligner les liens possibles entre tradition et

présent, entre passé et présent gouverné, entre autres, par divers fantasmes

freudiens sur les pertes, les désirs et autres thèmes subversifs qui hantent

le contemporain, le social et le politique, comme les contrastes de sa propre

culture ou l’ambivalence de soi.

Ajutându-se de gândirea dezvoltată în cadrul studiilor de filosofie, Schoppel Cut

compune poezii vizuale despre cotidian: fie că e vorba despre vise, conflicte

sau întrebări care vizează diverse aspecte sociale & culturale, istorii personale

sau colective; analogiile dintre fragmentele preluate din biblioteca universală a

artei vizuale și imaginile din surse aleatorii sunt menite să emfazeze posibilele

legături dintre tradiţie și actualitate, dintre trecut și prezentul guvernat, printre

altele, de diverse fantezii freudiene despre pierderi, dorinţe și alte teme

subversive care bântuie contemporanul social și politic, precum contrastele

propriei culturi sau ambivalenţa sinelui.

Mihai Coșuleţu The Great Indoors |

The Great Outdoors from Indoors

16–30 septembre 2021 • Commissaire de l’exposition : Simona Vilău

« L’attente et l’attention sont les coordonnées essentielles du moment présent.

Nous attendons quelque chose, peut-être ne savons pas exactement quoi,

mais comme nous l’attendons! Or pendant tout ce temps, durant lequel nous

attendons, nous restons en compagnie de l’attention. Combien d’entre nous

n’avons pas commencé, récemment, à observer les choses, les gestes ou tout

autre chose qui en temps ’normal’ ne se serait même pas approché de notre radar

affectif ou sensoriel. En attendant, peu importe quoi, nous avons commencé à

faire attention à notre proximité, sous toutes ses formes, physiques, affectives,

secrète, coupable, morale, charnelle, à chacun ses préférences. Le paysage de

chacun d’entre nous s’est modifié et adapté aux conditions actuelles, l’attention

n’est plus ce qu’elle a été autrefois, elle est d’une certaine façon beaucoup plus

accentuée. » Mihai Coșuleţu

„Așteptarea și atenţia sunt coordonatele esenţiale ale momentului prezent.

Așteptăm ceva, poate că nu știm exact ce, dar cât de tare așteptăm ceva! Iar în

tot acest timp, cât așteptăm, rămânem în compania atenţiei. Câţi dintre noi nu

am început, în ultima vreme, să observăm lucruri, gesturi sau orice altceva ce

în mod «normal» nici nu s-ar fi apropiat de radarul nostru afectiv sau senzorial.

Așteptând, orice așteptăm noi, am început să fim atenţi la proximitatea noastră,

în toate formele ei, fizică, afectivă, secretă, vinovată, morală, carnală, to each his

own. Peisajul fiecăruia dintre noi s-a modificat și adaptat la condiţiile curente,

atenţia nu mai este ce a fost odată, este cumva mult mai mult.” Mihai Coșuleţu

Amaia Molinet

The Spring I Lost /

The Lack of Touch

3–14 septembre 2021 • Commissaire de l’exposition : Lina Ţărmure

Les photographies font partie de trois séries, qui ont été réalisées et pensées (à

l’origine) séparément, ayant été par la suite réunies par la source et la motivation

de ces réalisations – l’incertitude et l’anxiété générées par la pandémie.

Amaia Molinet réalise des exercices de documentation sur les contextes dans

lesquels elle se trouve (Bilbao, Cluj, Navarra), se réappropriant la réalité avec

l’aide de l’objectif de son appareil photographique. Marquée par l’impossibilité

des connections avec la nature en temps de confinement, cette artiste revisite

les photographies qu’elle a réalisées de certains arbres, avant l’irruption de la

pandémie, préméditant sa prochaine sortie en forêt. Dans ces photographies,

elle rajoute de la buée sur l’objectif comme une référence à la respiration libre,

sans masque, et comme un hommage apporté au courant photographique

picturaliste, spécifique au XIXème et au XXème siècle.

Fotografiile fac parte din trei serii, care au fost realizate și gândite (iniţial)

separat, fiind ulterior unite de sursa și motivaţia realizării acestora –

incertitudinea și anxietatea generate de pandemie. Amaia Molinet realizează

exerciţii de documentare a contextelor în care se află (Bilbao, Cluj, Navarra),

digerând realitatea cu ajutorul lentilei aparatului de fotografiat. Marcată de

imposibilitatea conectării cu natura în timpul lockdown-ului, artista revizitează

fotografiile realizate unor copaci, înainte de erupţia pandemică, premeditânduși

următoarea ieșire într-o pădure, în care aburește lentila obiectivului ca o

referinţă la respiraţia liberă, fără mască, precum și ca un omagiu adus curentului

fotografic pictorialist, specific secolelor XIX și XX.

Octavian Pavel

La Roumanie en réalité (augmentée)

România în realitate (augmentată)

10–25 juin 2021 • Commissaire de l’exposition : Lina Ţărmure

L’exposition La Roumanie en réalité (augmentée) associe la photographie de

paysage aux nouvelles technologies. 16 images avec des lieux connus et moins

connus en Roumanie vous invitent à une expérience interactive unique grâce

à la réalité augmentée. À l’aide d’une application mobile, le spectateur aura la

possibilité de découvrir et de vivre l’atmosphère du moment de la capture des

images. Le projet vise à promouvoir auprès des visiteurs les endroits merveilleux

de Roumanie, en les encourageant à les découvrir à travers le voyage.

Expoziţia România în realitate (augmentată) combină fotografia de peisaj cu

noile tehnologii. 16 imagini cu locuri cunoscute și mai puţin cunoscute din

România invită la o experienţă interactivă inedită prin intermediul realităţii

augmentate. Cu ajutorul unei aplicaţii mobile, privitorul are ocazia să descopere

și să experimenteze întreaga atmosferă din momentul captării imaginilor.

Proiectul își propune să promoveze, în rândul vizitatorilor, locurile minunate din

România, încurajându-i să le descopere prin călătorii.

Ada Muntean Réalités corporelles :

des identités incertaines

Corporealităţi. Identităţi incerte

27 mai – 8 juin 2021 • Commissaire de l’exposition : Lina Ţărmure

Ada Muntean questionne l’identité de l’homme contemporain, du soi, de l’ego et de la

relation entre le corps et la société. Dans sa vision, les corps humains décrivent une

réalité connue sans la délimiter avec certitude : d’une série de typologies ou caractères

humains possibles à l’apparition d’une culture/société et à la confession d’une

histoire personnelle – ils constituent une série visuelle, plastique destinée à poser

des questions sans nécessairement donner des réponses concrètes à la nature de

l’homme contemporain. Les hypostases identitaires ambiguës et transitoires suggèrent

visuellement une désintégration, une dématérialisation du corps, et soulignent de

manière idéative la décadence existentielle.

Les compositions interrogent la capacité de trouver le récepteur dans le sujet représenté,

mais gardent un mystère délibéré en supprimant le caractère narratif et le portrait

descriptif.

Ada Muntean abordează problematica identităţii omului contemporan, a sinelui, a

ego-ului și a relaţiei corp-societate. În viziunea ei, corpurile umane descriu o realitate

cunoscută fără a o delimita cu certitudine: de la o înșiruire de posibile tipologii/caractere

umane, la înfăţișarea unei culturi/societăţi și până la confesiunea unei istorii personale

– acestea încheagă o serie vizual-plastică menită să pună întrebări și nu neapărat să

răspundă concret asupra naturii omului contemporan. Ipostazele identitare cu caracter

ambiguu și tranzitoriu sugerează vizual o dezintegrare, o dematerializare a trupului, iar

ideatic subliniază decadenţa existenţială.

Compoziţiile chestionează capacitatea de regăsire a receptorului în subiectul reprezentat,

însă păstrează un voit mister prin eliminarea caracterului narativ și a portretisticii

descriptive.

Heidi Tradnik

Plus ou moins

12–24 mai 2021 • Commissaire de l’exposition : Lina Ţărmure

Heidi Tradnik a remarqué comment une série de changements dans sa vie a

laissé sa marque sur la façon de se rapporter aux responsabilités quotidiennes,

retrouvant ce problème dans un contexte social plus large. Alliant conscience

de ses propres besoins et intérêt pour la matérialité de l’éponge, l’artiste crée

son propre univers tridimensionnel, basé sur des caractéristiques qui manquent

à l’univers commun – la stabilité et la sécurité.

En d’autres termes, dans l’exposition PLUS OU MOINS, nous trouvons à la fois

un journal visuel organisé métaphoriquement et un prétexte pour communiquer

des sujets sensibles, impossible à transmettre en d’autres circonstances ; une

approche cathartique, de redécouverte de soi, de repositionnement par rapport

à la réalité.

Heidi Tradnik a observat cum o serie de schimbări petrecute în viaţa sa și-au

lăsat amprenta asupra modului de raportare la responsabilităţile cotidiene,

regăsind această problemă și într-un mai amplu context social. Combinând

conștientizarea nevoilor proprii cu interesul pentru materialitatea buretelui,

artista își creează propriul univers tridimensional, bazat pe însușiri ce lipsesc

din universul comun – stabilitate & siguranţă.

Cu alte cuvinte, în expoziţia PLUS OU MOINS regăsim atât un jurnal vizual

organizat metaforic, cât și un pretext de comunicare al unor subiecte sensibile,

imposibil de transmis în alte circumstanţe; un demers cathartic, de regăsire a

sinelui, de repoziţionare a acestuia în raport cu realitatea.

Daria Langa

Une série d’irrégularités techniques

O serie de neregularităţi tehnice

15–29 avril 2021 • Commissaire de l’exposition : Lina Ţărmure

Parallèlement à l’idée d’irrégularité (subie ou créée) et de la distorsion de la

perception / déviation de la convention (vécue ou générée), Daria Langa illustre

l’action de protester de la même manière – déformée. L’hétérogène devient

homogène, les éléments distincts deviennent unitaires, le moi se dissout dans

le sillage de la grossesse de la foule. Tant en peinture qu’en photographie et en

vidéo, les couleurs se mélangent, rendant ainsi le chaos généré par l’existence

de grands groupes de personnes qui créent un conglomérat d’agitation. De plus,

l’artiste elle-même fait équipe avec des ingénieurs techniques pour développer

les vidéos – dont la plupart ont été réalisées lors de diverses manifestations

entre 2018 et 2021 – dans une installation interactive. Ainsi, les travaux

numériques deviennent, selon le nombre de visiteurs devant la projection, une

altération des matériaux originaux.

Paralel ideii de neregularitate (suferită sau creată) și a deformării de percepţie

/ abaterii de la convenţie (experimentată sau generată), Daria Langa ilustrează

acţiunea de a protesta în același fel – distorsionat. Eterogenul devine omogen,

elementele distincte devin unitare, sinele se dizolvă în siajul pregnanţei mulţimii.

Atât în pictură, cât și în fotografie, respectiv video, culorile se amestecă, redând,

astfel, haosul generat de existenţa grupurilor ample de oameni, care crează

un conglomerat de agitaţie. Ba mai mult, artista însăși se grupează cu ingineri

tehnici pentru a dezvolta videourile – majoritatea realizate în timpul participării

la diverse proteste în perioada 2018-2021 – într-o instalaţie interactivă. Astfel,

lucrările digitale devin, în funcţie de numărul de vizitatori din faţa proiecţiei, o

alterare a materialelor originale.

Cristina Cantemir, Mihaela Vanca, Ana Coroi,

Ioana Man, Roxana Oroian

Re:stART

25 mars – 9 avril 2021 • Commissaire de l’exposition : Lina Ţărmure

Il existe des solutions, et le changement vient des moindres gestes, des

habitudes. En plus de la prise de conscience du problème et du fait d’assumer

un mode de vie durable, nous avons besoin également des entités qui militent,

et qui pratiquent des méthodes visant la durabilité.

Art Mirror est un exemple en ce sens. L’association exerce diverses habitudes

utiles pour l’environnement, les résultats étant exposés à Cluj : la collecte de

débris plastiques distincts issus du milieu médical, les bouchons de liège dans

les restaurants, les déchets de verre laissés après la découpe des fenêtres

de différentes tailles, la collecte des CD inutiles etc. Dernièrement, l’équipe a

assumé aussi un rôle de formateur du public : la publication en ligne des films

courts par lesquels ils nous apprennent divers procédés qu’on peut utiliser

chez soi, tels que le recyclage du papier ou la transformation de bouteilles en

objets utiles pour la maison.

Există soluţii, iar schimbarea provine din cele mai mici gesturi, obiceiuri. Pe

lângă conștientizarea problemei și asumarea unui stil de viaţă sustenabil, avem

nevoie și de entităţi care să militeze, respectiv să practice lucruri care vizează

durabilitatea.

Art Mirror este un exemplu în acest sens, asociaţia exercitând diferite obiceiuri

folositoare pentru mediu, rezultatele fiind expuse în spaţii clujene: adunarea

distinctelor resturi de plastic din contexte medicale, a dopurilor de plută din

restaurante, a deșeurilor de sticlă rămase în urma tăierii geamurilor la diverse

dimensiuni, colectarea CD-urilor inutile etc. În ultima vreme, echipa își asumă

și un rol formator al publicului – postarea unor filmuleţe on-line, în care ne

învaţă cum să realizăm acasă diferite procese precum reciclarea hârtiei sau

transformarea sticlelor în obiecte folositoare căminului.

Michel Vinay

E = Mvinay

12–23 mars 2021

« Ma vie est faite de rencontres. Dans mon travail artistique c’est la même

chose. D’abord, c’est l’objet qui me donne l’idée. Je rencontre un objet qui me

parle, je le détourne de son sens quotidien pour le transformer dans une œuvre

d’art. Souvent on n’a pas besoin de grande chose pour nous réjouir, pour rêver.

Quand je crée, je m’interdis les tergiversations intellectuelles trop polluantes.

J’aime garder dans mes œuvres la spontanéité de l’amour fulgurant déclenché

par la première rencontre avec l’objet. » Michel Vinay

„Viaţa mea e făcută din întâlniri. În munca mea de artist e la fel. Înainte de toate,

obiectul îmi dă ideea. Întâlnesc un obiect care îmi spune ceva, îl deturnez de la

înţelesul cotidian ca să-l transform într-o operă de artă. Adeseori nu e nevoie de

mare lucru ca să ne bucurăm și să visăm. Când creez, îmi interzic tergiversările

intelectuale prea poluante. Îmi place să păstrez în lucrările mele spontaneitatea

dragostei fulgerătoare stârnită de prima întâlnire cu obiectul.” Michel Vinay

Maria Brudașcă

Instagrafii

26 février – 9 mars 2021 • Commissaire de l’exposition : Lina Ţărmure

INSTAGRAFII propose des clichés proches de la photographie, l’artiste

utilisant le dessin comme moyen d’enregistrer l’expérience du temps présent,

caractérisée par le naturel, parfois même inconscient. Les trois séries d’œuvres

explorent les niveaux invisibles possibles du système de relations qui a émergé

par la division de l’espace public, ce qui crée un bref sentiment de familiarité

dans le vertige du quotidien. Réalisée in situ, la démarche artistique devient un

véhicule d’observation, dans lequel le moment éphémère est capturé à l’aide

du schématisme, qui invite le spectateur à un dialogue visuel sans fin, dans

lequelsont évoquées ses propres expériences.

INSTAGRAFII propune instantanee similare fotografiei, artista folosind desenul

ca mijloc de consemnare a experienţei timpului prezent, caracterizat de firesc,

uneori chiar inconștient. Cele trei serii de lucrări explorează posibile paliere

invizibile din sistemul de relaţii apărut prin împărţirea spaţiului public, fapt

ce creează o scurtă senzaţie de familiaritate în vertijul cotidianului. Realizat

in situ, demersul artistic devine un vehicul al observaţiei, în care efemeritatea

momentului este surprinsă cu ajutorul schematismului, care invită privitorul

într-un nesfârșit dialog vizual, în care propriile experienţe devin evocate.

Alex Sava și Dan Tăuţan

Altitudes

20–30 octobre 2020

L’exposition de photographie de montagne Altitudes, présentée par le

Transylvania Mountain Festival, rassemble les œuvres des photographes

audacieux Alex Sava et Dan Tăuţan, membres du jury de photographie. Les

images ont été sélectionnées en s’inspirant du thème du festival de cette

année : les histoires verticales.

Altitudes apporte sous terre, dans la salle voûtée de La Cave, ces sensations

uniques qui ne peuvent être ressenties qu’au sommet des montagnes.

Expoziţia de fotografie montană Altitudes, prezentată de Transylvania Mountain

Festival, adună lucrări realizate de temerarii fotografi Alex Sava și Dan Tăuţan,

membri ai juriului de fotografie. Imaginile au fost selectate sub inspiraţia temei

festivalului de anul acesta: povești verticale.

Altitudes aduce sub pământ, în sala boltită din La Cave, acele senzaţii unice

care pot fi trăite doar pe crestele munţilor.

Adrian Crapciu, Alex Buisse, Andrei Moldovan,

Cosmin Berghean, Cătălin Munteanu,

Daniel Mîrlea, Lucian Dachman, Marc Brulard,

Pawel Zygmunt, Vlad Ionescu

Expoziţia de

fotografie montană

TMF 2020

20–30 octobre 2020

Présentée dans la cour de l’Institut français, l’exposition officielle de

photographie de montagne du Festival de la montagne de Transylvanie regroupe

les œuvres qui ont atteint la finale du concours de photographie de cette année.

Dans l’exposition, nous trouverons des photos sur les sports de montagne

– escalade, ski alpinisme, free ride, VTT, snowboard, course en montagne,

spéléologie, canyoning, escalade de glace – et des photos de paysages de

montagne.

Prezentată în curtea Institutului Francez, expoziţia oficială de fotografie

montană a Transylvania Mountain Festival cuprinde lucrările care au ajuns în

finala competiţiei de fotografie din acest an.

În cadrul expoziţiei vom regăsi fotografii despre sporturi montane – escaladă,

schi alpinism, free ride, MTB (ciclism montan), snowboard, alergare montană,

speologie, canyoning, căţărare pe gheaţă – și fotografii de peisaj montan.

Liviu Bulea

Sous la poussière grise

Despre gri

8–17 octobre 2020

Le projet artistique imaginé par Liviu Bulea est intimement lié à Turda, sa ville

natale, aux lieux où il jouait enfant et aux « paysages » industriels qui restaient

imprimés dans son esprit comme chez lui. Dans le même temps, le projet parle

de la pollution avec laquelle la ville a lutté au fil des ans.

Les œuvres de l’espace La Cave sont réalisées pendant la quarantaine, tous

les matériaux utilisés étant des déchets recyclés des berges de la rivière Arieș

à Turda et des plantes mortes retrouvées dans les déplacements quotidiens de

l’artiste sur ses rives. L’installation dans la cour de l’Institut a été spécialement

conçue pour ce lieu, invitant le spectateur à observer pendant les jours

d’ouverture de l’exposition, les effets des déchets sur la nature. L’événement est

soutenu par Pfeiffer Vacuum, Distral et la Faculté d’horticulture de l’Université

des sciences agricoles et de médecine vétérinaire de Cluj-Napoca.

Proiectul artistic imaginat de Liviu Bulea are strânsă legătură cu Turda, orașul

său natal, cu locurile în care obișnuia să se joace în copilărie și cu „peisajele”

industriale care i-au rămas întipărite în minte ca fiind acasă. Totodată, proiectul

vorbește despre poluarea cu care orașul s-a luptat de-a lungul anilor.

Lucrările din spaţiul La Cave sunt realizate în timpul carantinei, toate materialele

folosite fiind deșeuri reciclate de pe malul râului Arieș din Turda și plante moarte

găsite în deplasările zilnice ale artistului pe malurile sale. Instalaţia din curtea

Institutului a fost gândită special pentru acest loc, invitând privitorul să observe

de-a lungul zilelor în care expoziţia este deschisă, efectele deșeurilor asupra

naturii. Evenimentul este susţinut de Pfeiffer Vacuum, Distral și Facultatea de

Horticultură a Univerisităţii de Știinţe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-

Napoca.

Asociaţia Stea Satu Mare

Sésame

Sésame


L’exposition met en lumière les œuvres réalisées par 15 enfants bénéficiant des

services de l’association Stea, lors des ateliers de photographie qui ont eu lieu

à Satu Mare, dans la communauté marginalisée de Sătmărel, en 2018 et 2020,

avec la photographe Lucie Moraillon.

L’exposition SÉSAME ouvre les portes de perspectives pures, dans lesquelles

l’imagination et l’innocence des enfants nous permettent de voir la vie

autrement, en mettant en valeur la beauté qui nous entoure.

En 2020, nous vivons dans une période difficile où la résilience est un atout que

les enfants peuvent nous transmettre. L’éducation doit se construire avec eux,

apprendre à les écouter et valoriser leur travail, leur créativité et leur potentiel

de résilience. Ce projet vise à remettre entre leurs mains un objet qui leur donne

la parole et leur permet de s’exprimer.

Expoziţia pune în lumină lucrările realizate de către 15 copii beneficiari ai

serviciilor asociaţiei Stea, în cadrul atelierelor de fotografie care au avut loc

la Satu Mare, în comunitatea marginalizată din Sătmărel, în 2018 și 2020, cu

fotografa Lucie Moraillon.

Expoziţia SÉSAME deschide porţile spre perspectivele pure, în care imaginaţia

și inocenţa copiilor ne permit să vedem viaţa în mod diferit, punând accentul pe

frumuseţea ce ne înconjoară.

În 2020, trăim o perioadă dificilă în care rezilienţa este un atuu pe care copiii

ni-l pot transmite. Educaţia trebuie să se construiască împreună cu ei, învăţând

să-i ascultăm și să punem în valoare lucrările lor, creativitatea lor și potenţialul

lor de rezilienţă. Acest proiect urmărește să le așeze în mână un obiect care le

dă lor cuvântul și le permite să se exprime.

Ovidiu Komlod

Espaces bordeaux

Spaţii bordo


Plutôt ville minérale, Bordeaux n’est pas réputée pour ses espaces verts, mais

pour sa… bourgogne, coïncidence onomastique due à la nuance des vins de

Bordeaux. Situé sur place dans une résidence de traduction, Ovidiu Komlod,

poète et prose, a profité d’une ville aussi photogénique pour mettre en valeur sa

personnalité en isolant la couleur déterminante – laissant, en d’autres termes,

le reste en noir et blanc. Utilisant des techniques mixtes, le photographe erre

parmi les portraits urbains et les lieux emblématiques de Bordeaux, ajoutant

une touche de couleur là où elle manque. Ecrivain de par sa nature, Ovidiu

Komlod choisit que chaque photo soit accompagnée d’un haïku, en français et

en roumain, pour capturer l’instant dans l’image, mais aussi dans le texte.

Urbe mai curând minerală, Bordeaux nu e faimos pentru spaţiile verzi, ci pentru

cele… bordo, o coincidenţă onomastică datorată nuanţei vinurilor bordelais.

Aflat la faţa locului într-o rezidenţă de traducere, Ovidiu Komlod, poet și prozator,

a profitat de un oraș atât de fotogenic pentru a-i pune în valoare personalitatea

prin izolarea culorii definitorii – lăsând, cu alte cuvinte, restul alb-negru.

Folosind tehnici mixed media, fotograful hoinărește printre portrete urbane și

locuri emblematice din Bordeaux, adăugând un strop de culoare acolo unde ea

lipsește. Scriitor prin natura sa, Ovidiu Komlod alege ca fiecare fotografie să

fie însoţită de câte un haiku, în franceză și română, pentru a surprinde clipa în

imagine, dar și în text.

T3XT1L

4–17 mars 2020

L’Institut français à Cluj-Napoca démarre le Mois de la Francophoie avec une

exposition en noir et blanc qui explore, dans une approche contemporaine, un

matériel ancestral : la laine.

Commune et abondante comme matière première, la laine devient précieuse et

raffinée une fois travaillée. Par leurs créations de grande taille, les étudiants de

la section Arts textiles – Design textile de l’Université d’art et design de Cluj-

Napoca attirent l’attention sur la laine en tant qu’objet artistique. L’exposition

met à l’honneur la versatilité de la laine, en faisant appel à la notion d’empreinte,

qu’elle soit humaine, végétale ou technologique.

Les créations ont été réalisées dans les ateliers de l’université, sous la

coordination des professeurs Liliana Moraru, Anca Pintilie, Livia Petrescu,

Axenia Roşca et Vlad Bulgăr.

Projet #LaCave2020 – réalisé avec l’appui généreux de l’entreprise Distral.

Institutul Francez din Cluj-Napoca deschide Luna Francofoniei cu o expoziţie

alb-negru ce explorează, în cheie contemporană, un material ancestral: lâna.

Comună și abundentă ca materie primă, lâna devine preţioasă și rafinată

odată prelucrată. Prin lucrările lor de mari dimensiuni, studenţi şi absolvenţi ai

secţiei de Arte textile – Design textil din cadrul Universităţii de Artă și Design

din Cluj‐Napoca atrag atenţia asupra lânii ca obiect artistic. Expoziţia pune în

valoare versatilitatea lânii, abordând noţiunea de amprentă, fie că e vorba de o

amprentă umană, vegetală sau tehnologică.

Creaţiile au fost realizate în cadrul atelierelor universităţii, sub îndrumarea prof.

univ. dr. Liliana Moraru, conf. univ. dr. Anca Pintilie, lect. univ. dr. Livia Petrescu,

asist. univ. drd. Axenia Roşca, laborant universitar Vlad Bulgăr.

Proiect#LaCave2020 – realizat cu sprijinul generos al companiei Distral.

Costel Chiţimuș

30 janvier

30 ianuarie


La première exposition en 2020 à l’Institut français rassemble deux séries de

peintures réalisées par Costel Chiţimuș, étudiant en master à l’Université d’art et

design de Cluj-Napoca, qui traitent de deux problèmes poignants de la société

roumaine contemporaine : la pollution et la déforestation illégale. Le titre 30

janvier reflète l’actualité de ces questionnements et l’urgence immédiate de

l’enjeu écologique. Marqués par la liberté chromatique et compositionnelle, les

paysages de Costel Chiţimuș représentent un manifeste pour la protection de

la nature, un signal d’alarme.

Ce projet, inscrit dans l’événement mondial La Nuit des idées, qui a lieu

également le 30 janvier, souhaite accroître le niveau de conscience écologique

du visiteur, le rendre témoin direct d’une réalité tragique connue, interprétée de

manière subjective et passée par le filtre pictural.

Prima expoziţie din 2020 la Institutul Francez aduce împreună două serii de

lucrări realizate de Chiţimuș Costel, masterand în pictură la Universitatea de

Artă și Design din Cluj-Napoca, ce pornesc de la două probleme pregnante

ale societăţii românești contemporane: poluarea și defrișările ilegale. Titlul 30

ianuarie reflectă faptul că aceste chestiuni sunt cât se poate de prezente azi,

iar miza ecologică este o urgenţă imediată. Marcate de libertate cromatică și

compoziţională, peisajele lui Costel Chiţimuș sunt un manifest pentru protejarea

naturii, un semnal de alarmă.

Acest proiect, înscris în evenimentul mondial La Nuit des idées, care are loc

în aceeași seară de 30 ianuarie, dorește să crească nivelul de conștientizare

al privitorului, să îl facă martorul direct al unei realităţi tragice cunoscute,

interpretate subiectiv și trecute prin filtrul pictural.

Frédéric de La Mure

30 ans après la chute du mur

30 de ani de la căderea zidului


30 ans après la chute du mur de Berlin, Frédéric de La Mure, photographe

officiel du Quai d’Orsay de 1982 à 2019, a réalisé cette série de photos lors

d’un voyage de presque 3000 km, pendant lequel il a parcouru en bicyclette le

tracé de l’ancien Rideau de fer. Cette longue cicatrice sur le visage de l’Europe,

s’étendant de la Mer Baltique à l’Adriatique, a été le témoin de la division d’un

continent entier en deux champs ennemis. Équipé seulement de son appareil

photo et quelques vieilles cartes routières, Frédéric de La Mure a traversé des

frontières déjà disparues, il a passé par ces zones de no man’s land entre mai

et juin 2019, en cherchant les traces laissées par le Rideau de fer, mais aussi le

chemin de l’Europe vers la paix et la réconciliation.

Le vernissage a été accompagné par un débat entre Frédéric de La Mure et le

politologue Sergiu Mișcoiu.

La 30 de ani de la căderea zidului Berlinului, Frédéric de La Mure, fotograful

oficial al Ministerului Francez al Afacerilor Externe între 1982 și 2019, a realizat

această serie de fotografii pe parcursul a 3000 de kilometri pe care i-a străbătut

pe bicicletă, de-a lungul fostei Cortine de fier. Această lungă cicatrice a Europei,

care se întinde de la marea Baltică la marea Adriatică, a fost martora sciziunii

unui continent în două blocuri inamice.

Echipat doar cu aparatul său foto și câteva vechi hărţi rutiere, Frédéric de La

Mure a traversat graniţe acum dispărute, trecând prin fostele zone de frontieră,

dintr-un no man’s land în altul, între mai și iunie 2019, căutând urmele lăsate de

Cortina de fier, dar și drumul Europei spre pace și reconciliere. Vernisajul a fost

însoţit de o dezbatere între Frédéric de La Mure și politologul Sergiu Mișcoiu.

Dan Tăuţan, Alex Sava,

Gabriel Roșca

Lumière des Alpes –

photographie de montagne

Luminile Alpilor –

fotografii de munte


L’Institut français s’associe au festival international Transylvania Mountain

Festival et co-organise une exposition dédiée à la plus vaste et la plus haute

chaîne de montagne de l’Europe, qui offre des paysages à couper le souffle.

L’exposition présente une sélection de photos de randonnées, d’alpinisme

ou d’explorations, réalisées dans les Alpes français par trois photographes

montagnards roumains. Des sommets enneigés, des couchés de soleil et des

alpinistes qui grimpent sur des versants enivrants ont fasciné le public descendu

dans les profondeurs de La Cave, pour admirer les hauteurs des Alpes.

Institutul Francez se asociază festivalului internaţional Transylvania Mountain

Festival și co-organizează o expoziţie dedicată celor mai vaști și mai înalţi

munţi ai Europei, care oferă peisaje care îţi taie respiraţia. Expoziţia prezintă o

selecţie de fotografii din drumeţii la înălţime, alpinism sau explorări, realizate în

Alpii francezi de trei fotografi montaniarzi români. Piscuri înzăpezite, apusuri

de soare și alpiniști care se caţără pe versanţi ameţitori au fascinat publicul

coborât în subsolurile La Cave, pentru a admira înălţimile Alpilor.

Andreea Zimbru

États d’interlude

Stări de interludiu


Andreea Zimbru est une jeune artiste clujoise qui suit à présent les cours

de l’École doctorale de l’Université d’art et design de Cluj-Napoca. Partant

de l’expérience quotidienne, sa pratique artistique combine des éléments

apparemment antagoniques, comme les relations entre prévisible / imprévisible,

banal / sublime, les images se situant à la frontière de la certitude et de l’énigme.

La transfiguration de l’espace commun est réalisée avec un esprit ludique,

appliquant des filtres et reconfigurant la réalité. Le titre « États d’interlude »

suggère le dépassement des circonstances réelles concrètes, invitant le

spectateur à explorer avec les protagonistes des peintures, la relation infinie

avec l’inconnu.

Andreea Zimbru este o tânără artistă clujeană care urmează, în prezent, cursurile

Școlii Doctorale din cadrul Universităţii de Artă și Design din Cluj-Napoca.

Pornind de la subiectul experienţei cotidiene, practica sa artistică îmbină

elemente aparent antagonice, precum relaţiile dintre previzibil/imprevizibil,

banal/sublim, imaginile plastice situându-se la graniţa dintre certitudine și

enigmă.

Transfigurarea spaţiului comun e realizată cu spirit ludic, aplicând filtre și

reconfigurând realitatea. Titlul „Stări de interludiu” sugerează depășirea unor

circumstanţe reale concrete, invitând spectatorul să exploreze, alături de

protagoniștii picturilor, relaţia infinită cu necunoscutul.

Mana Bucur

Provocare raku


Dans le cadre de la Biennale internationale de céramique de Cluj

Raku – ce traitement thermique de la céramique est pour moi un réel défi. Même

si je surveille la température de cuisson de manière électronique, l’inévitable

intervient, le hasard, la surprise qui peut être heureuse ou désastreuse. Tout le

processus est un irrépétable spectacle ce qui le rend beau, provocateur, attirant,

car, au final, nous souhaitons tous créer quelque chose d’unique.

Mana Bucur est artiste céramiste, présidente de la filiale Mureș de l’Union des

artistes plasticiens.

În cadrul Bienalei internaţionale de ceramică din Cluj

Raku – acest tratament termic în ceramică este pentru mine o reală provocare...

în ciuda faptului că utilizez tehnică de ardere monitorizată electronic, intervine

inevitabilul, întâmplătorul și surpriza care poate fi bună sau dezastruoasă. Tot

procesul este ca un spectacol irepetabil și de aceea este frumos, provocator,

ademenitor căci, la urma urmei, toţi tindem să creăm unicate.

Mana Bucur este artist ceramist, președinta filialei Mureș a Uniunii Artiștilor

Plastici.

Virgil Mleșniţă

Festina lente


Virgil Mleșniţă cherche la poésie dans des endroits banals. Il a le flair de

surprendre sur film les personnages, les hypostases, les associations hors du

commun ou, au contraire, tellement habituels qu’ils bouleversent. Amusantes

ou bizarres, ses photographies attirent, comme quelque chose de cru, mais

aussi de véritable.

« J’aime me dépêcher de plus en plus lentement. Regarder attentivement les

gens et les choses. M’arrêter, attendre jusqu’à ce que la fine coquille de la

surface se fissure et les masques tombent. Seulement alors le monde reçoit

du sens, les ciels s’ouvrent et illuminent l’abîme. Festina lente est une petite

introduction dans cette discipline. Une collection d’exemples qui décrivent une

méthode. »

Virgil Mleșnită est photographe indépendant, spécialisé dans la photographie

noir et blanc.

Virgil Mleșniţă pândește poezia în locuri banale. Are ochiul format pentru a

surprinde pe film personaje, ipostaze și asocieri ieșite din comun sau dimpotrivă,

atât de obișnuite, încât frapează. Amuzante sau stranii, fotografiile lui atrag, ca

ceva crud și, în același timp, veritabil.

„Îmi place să mă grăbesc tot mai încet. Să privesc atent oamenii și lucrurile. Să

mă opresc, să aștept până când coaja subţire a suprafeţei crapă și măștile cad.

Abia atunci lumea capătă sens, se deschid cerurile, se luminează adâncurile.

Festina lente este o mică introducere în această disciplină. O colecţie de

exemple care descriu o metodă.”

Virgil Mleșniţă este fotograf independent, specializat în fotografie alb-negru.

Un soir dans l’atelier de mes parents

O seară în atelierul părinţilor mei

2META+ (Eva Pervolovici, Maria Manolescu, Romelo Pervolovici)

3–21 juin 2019

Curatrice : Georgiana Buţ. Scénographie : Radu Pervolovici. Design sonore : Benoit Maerens.

Dans le cadre du Festival international de film Transylvania et de la Saison France-Roumanie.

Existe-t-il une mémoire créative génétique ? En superposant son regard

cinématographique sur les tableaux de ses parents (le couple Maria Manolescu –

Romelo Pervolovici, artistes peintres roumains de renom), Eva Pervolovici s’interroge

sur les origines de son univers créatif. Un soir dans l’atelier de mes parents devient

ainsi l’histoire de la formation artistique d’une réalisatrice. Dans une scénographie créée

par Radu Pervolovici, le frère d’Eva, la peinture et le film sont alternés pour obtenir une

continuité entre les discours des différents milieux, comme métaphore d’une liaison

artistique entre les générations.

Expoziţia propune o reflecţie asupra transmiterii imaginarului într-o familie de artiști:

cuplul Maria Manolescu – Romelo Pervolovici și copiii lor, un arhitect urbanist și o

regizoare, reuniţi sub numele Grupul 2META+. Proiectul pornește de la filmul omonim

al Evei Pervolovici, în care aceasta se folosește de mijloacele autobiograficului pentru

a explora practicile picturale ale părinţilor ei și, în egală măsură, rolul moșternirii

artistice în formarea lumii ei interioare și conturarea stilului cinematografic. „O seară

în atelierul părinţilor mei” devine, astfel, povestea formării artistice a unei regizoare.

Într-o scenografie creată de Radu Pervolovici, fratele Evei, pictura și filmul sunt alternate

pentru a obţine o continuitate între discursurile diferitelor medii, dar și ca metaforă a

legăturii artistice dintre generaţii.

Elena Ilash et Flora Sopa

Éclairage et forme

16–28 mai 2019

Artiste formée à l’école de sculpture de Cluj, Elena Ilash présente un groupe

de portraits en bronze qui « regardent » les visiteurs de la hauteur de socles

originaux. La forme, la ligne et l’expressivité des œuvres sont amplifiées par

l’éclairage, qui crée une proximité entre le spectateur et les personnages.

Flora Sopa a étudié elle aussi à l’Université d’art et design de Cluj et a continué

avec un master à la Haute École des arts du Rhin, France. Dans le cadre de

l’exposition Éclairage et forme, Flora présente une installation immersive, un

dialogue entre forme et couleur exprimé par des pulsations rythmiques de

lumière.

Artistă formată la școala clujeană de sculptură, Elena Ilash prezintă un grup de

sculpturi-portrete din bronz, care „privesc” publicul de la înălţimea unor socluri

originale. Forma, linia și expresivitatea lucrărilor sunt amplificate de ecleraj,

care creează apropiere între privitor și personaje.

Flora Sopa a studiat și ea la Universitatea de Artă și Design din Cluj și a continuat

cu un masterat la Haute École des arts du Rhin, Franţa. În cadrul expoziţiei

Éclairage et forme, Flora prezintă o instalaţie imersivă, un dialog între formă și

culoare exprimat prin pulsaţii ritmice de lumină.

France-Roumanie, regards croisés

Franţa-România, priviri încrucișate

Anda Bercu et Nicolas Friess

18–25 avril ; 6–10 mai 2019

Anda est une jeune photographe roumaine qui adore la France et aime flâner dans les

rues de Paris et de Marseille. Nicolas est un photographe parisien passionné par la

Roumanie et ayant vécu plusieurs années à Cluj-Napoca.

A l’occasion de l’ouverture de la Saison France-Roumanie à Cluj-Napoca, l’Institut

français vous invite à découvrir ce dialogue par des instantanés des deux pays.

Comme un échange de cartes postales, leurs photos présentent des lieux de référence,

comme le Sphinx des monts Bucegi ou le Café de Flore à Paris, mais aussi des coins

anonymes, pleins de charme. Alors que Nicolas est plus intéréssé par les gens, qu’il

place au centre de ses photos, Anda est plus intéressée par l’architecture et la lumière.

Néanmoins, les deux séries dégagent l’atmosphère des lieux et créent un vrai dialogue

entre les cultures.

Anda este o tânără fotografă care adoră Franţa și căreia îi place să se piardă pe străzile

Parisului. Nicolas este un fotograf parizian pasionat de România și care a trăit mai mulţi

ani la Cluj-Napoca.

Cu ocazia deschiderii Sezonului Franţa-România la Cluj-Napoca, Institutul Francez vă

invită să descoperiţi acest dialog al instantaneelor fotografice din cele două ţări.

Precum un schimb de cărţi poștale, fotografiile lor prezintă locuri de referinţă, precum

Sfinxul din Munţii Bucegi sau Café de Flore din Paris, dar și locuri anonime, pline de

șarm. În timp ce Nicolas e mai interesat de oameni, plasându-i în centrul fotografiilor

sale, Anda este mai atrasă de arhitectură și lumină. Cu toate acestea, cele două serii

degajă atmosfera specifică locurilor surprinse și creează un adevărat dialog între culturi.

B.l.a.n.c.h.e

Ils imaginent

În mintea lor

21 mars – 12 avril 2019

Étudiante en médecine à Cluj-Napoca, Blanche est française et passionnée

par la peinture. Elle aime les gens qui dorment, les tissus, les allumettes, les

pensées et la couleur, surtout la couleur. Avec son exposition, elle lance un

défi aux spectateurs : de s’imaginer par écrit, à quoi pensent, à quoi rêvent les

personnages de ses tableaux.

La scénographie imaginée par l’artiste a rapproché le public des personnages

d’une manière personnelle. Chaque tableau était séparé des autres par des

tissus noirs, le visiteur étant invité à s’asseoir sur une chaise devant le tableau

pour s’immerger dans les toiles de grandes dimensions.

Studentă la medicină în Cluj-Napoca, Blanche este o franţuzoaică pasionată

dintotdeauna de pictură. Ea iubește oamenii care dorm, ţesăturile, chibriturile,

gândurile și culorile, mai ales culorile. Prin expoziţia sa, ea lansează o provocare

spectatorilor: de a-și imagina în scris, visele și gândurile personajelor din

tablourile sale.

Scenografia gândită de artistă a făcut ca apropierea publicului de personaje

să fie una personală. Fiecare tablou a fost separat de celelalte cu pânze negre,

vizitatorul fiind invitat să se așeze pe un scaun în faţa tabloului, pentru a se

cufunda în imaginile de mari dimensiuni.

Alua Tebenova

La femme nomade

Femeia nomadă

20 février – 8 mars 2019

La femme nomade peut être regardée comme faisant partie de la réalité

tellurique des tribus d’Asie Centrale, un élément de base d’une société archaïque

avec des profondes connotations culturelles, spirituelles et religieuses. Pour

l’artiste, l’idée de ce projet a une grande signifiance personnelle, car elle décrit

sa manière de penser et au même temps la culture à laquelle elle appartient,

une culture qui continue de chercher sa propre signification et identité dans le

monde.

Alua Tebenova est une jeune artiste originaire du Kazakhstan. En 2015, elle

est venue en Roumanie pour développer sa vocation artistique. À présent elle

suit des études doctorales à l’Université d’art et design en Cluj-Napoca sous la

direction du professeur des universités Ioan Sbârciu.

Femeia nomadă poate fi considerată drept parte a realităţii telurice a triburilor

nomade din Asia Centrală, un element de bază al unei societăţi arhaice cu

adânci conotaţii culturale, spirituale și religioase. Acest proiect are o mare

însemnătate din punct de vedere personal pentru artistă, întrucât descrie atât

modul ei de gândire, cât și cultura din care face parte, o cultură care se află încă

în căutarea propriei sale semnificaţii și identităţi în lume.

Alua Tebenova este o tânără artistă originară din Kazahstan. În 2015 a venit în

România pentru a-și dezvolta vocaţia artistică. În prezent, ea urmează studii

doctorale la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, sub îndrumarea

profesorului universitar dr. Ioan Sbârciu.

Gavril Zmicală

Les surfaces de l’abîme

Suprafeţele adâncului

23 novembre – 14 décembre 2018 • Dans le cadre du Festival Caolin

« Entre l’épiderme de la chamotte et l’intelligence de la forme il y a un intervalle mystérieux,

une zone dangereuse que je traverse parfois avec mes pièces, chacune marquant en fait

des nœux, des « crises » de cette traversée. Elles articulent les questions essentielles

auxquelles je suis confronté : que se passe-t-il à la douane entre l’être et le monde ?

Entre forme et sens ? Comment peuvent communiquer les deux mondes, intérieur et

extérieur ? Qu’est-ce que l’être, corps et âme, doit ou peut faire pour passer au-delà de

ses propres limites d’espace et de temps, pour s’accomplir ? » Gavril Zmicală

Formé dans la section céramique de l’Académie de beaux-arts Ion Andreescu de

Cluj‐Napoca, Gavril Zmicală est depuis 1993 membre de l’Union des Artistes Plasticiens

de Roumanie. Au début des années 90, il a commencé à enseigner la sculpture au Lycée

d’art Romul Ladea, étant à présent directeur de cet établissement. Depuis 2013 il est un

des organisateurs de la Biennale internationale de céramique de Cluj.

„Între epiderma lutului și inteligenţa formei există, în câmpul artei, un interval tainic,

o zonă «primejdioasă» pe care o traversez adeseori cu lucrările mele, fiecare din ele

marcând de fapt punctele nodale, de «criză», ale acestei traversări. Ele articulează în

formă întrebările esenţiale cu care mă confrunt: ce se întâmplă la graniţa dintre fiinţă

și lume? Dintre formă și sens? Cum pot comunica cele două lumi: cea interioară și cea

exterioară? Ce trebuie și ce poate face fiinţa, cu trup și suflet, pentru a trece dincolo de

propriile ei hotare de timp și spaţiu, pentru a se împlini?” Gavril Zmicală

Absolvent al secţiei de ceramică de la Academia de Arte Vizuale „Ion Andreescu” din

Cluj-Napoca în 1989, Gavril Zmicală este din 1993 membru al Uniunii Artiștilor Plastici

din România. La începutul anilor ’90, Gavril Zmicală a început să predea sculptura la

liceul „Romul Ladea”, Cluj-Napoca, fiind în prezent directorul acestui liceu. Din 2013 este

unul dintre organizatorii Bienalei Internaţionale de Ceramică de la Cluj.

Gabriel Marian

La trahison des images


Les mots et les images ne sont plus considérés aujourd’hui comme de véritables ponts

vers la connaissance du monde, ils constituent plutôt des obstacles qui nous séparent

souvent de la vie réelle. Partant de cette évidence, l’artiste veut s’en servir comme de

simples composants ou éléments constitutifs d’une nouvelle vision artistique. Ce projet

explore la superposition de nombreuses couches d’écritures, utilisées autant pour leurs

qualités poétiques que pour leur potentiel calligraphique. Et ce, jusqu’au point où leur

accumulation visuelle parvienne à composer des images plus ou moins figuratives, tout

en insistant sur leur charge esthétique.

Gabriel Marian est artiste visuel, curateur et l’un des fondateurs de la Galerie Nano, au

Centre d’Intérêt, Cluj-Napoca. Diplômé en 2011 du Master de peinture de l’Université d’art

et design, il y prépare actuellement son doctorat sous la direction du prof. Ioan Sbârciu.

Imaginile și cuvintele nu mai sunt azi considerate ca veritabile punţi spre cunoașterea

lumii, ele constituie mai degrabă obstacole care ne ţin adesea departe de viaţa reală.

Pornind de la această evidenţă, artistul intenţionează să le utilizeze ca pe niște simple

materiale sau elemente constitutive ale unei noi viziuni artistice. Acest proiect explorează

suprapunerea a numeroase straturi de texte, folosite atât pentru calităţile lor poetice, cât

și pentru potenţialul lor caligrafic, până când acumularea vizuală ajunge să compună

imagini mai mult sau mai puţin figurative, însă întotdeauna cu o importantă încărcătură

estetică.

Gabriel Marian este artist vizual, curator și unul din fondatorii Galeriei Nano, Centrul de

Interes. A absolvit în 2011 masteratul de pictură al Universităţii de Arte și Design, iar în

prezent este doctorand la aceeași universitate, sub îndrumarea profesorului Ioan Sbârciu.

Roxana Maria Burducea

City Lights

Les lumières de la ville


Inspirée par le milieu urbain, cette série de travaux accentue le contraste entre

lumière et obscurité, entre organique et artificiel, aspects qui complètent le

tableau de l’existence citadine pour chacun d’entre nous. Les travaux réalisés en

fibres optiques flexibles, plexiglas ou latex invitent à l’interaction et réagissent

aux gestes des visiteurs.

Avec une licence, un master et un doctorat à l’Université d’art et design de Cluj,

Roxana Maria Burducea est passionnée par le milieu du texile et combine les

outils et les techniques artistiques traditionnels avec les nouveaux médias.

Inspirată de mediul urban, seria de lucrări potenţează contrastul dintre lumină

și întuneric, respectiv organic și anorganic, aspecte care completează tabloul

existenţei citadine pentru fiecare dintre noi. Lucrările, realizate din fibre optice

flexibile, plexiglas sau latex, invită privitorul la interacţiune și reacţionează la

gesturile sale.

Parcursul artistic al Roxanei Burducea, marcat de studiile universitare, masterale

și doctorale în cadrul Universităţii de Artă și Design din Cluj, denotă interesul

său pentru materiale textile recontextualizate și pentru combinarea tehnicilor

tradiţionale cu new media.

Carmen Bayer

Figuration féminine et quelques

métamorphoses au vin


Le dessin se combine avec les poèmes de Nichita Stănescu pour rendre

diverses hypostases de la féminité, atemporelles, sensibles, fragiles ou fortes,

dans une recherche de l’esthétique et de l’équilibre. Une nouveauté sont aussi

les quelques peintures au vin réalisées par l’artiste, qui donnent à l’exposition

une saveur particulière.

Carmen Bayer a fait ses études à la Faculté d’art et design de Timișoara, où elle

a également réalisé une thèse doctorale avec le titre « La poésie de la féminité,

un dialogue esthétique et plastique ».

Grafica de șevalet se îmbină cu scriitura poeziilor lui Nichita Stănescu pentru a

reda diverse ipostaze ale feminităţii, atemporale, sensibile, fragile sau puternice,

într-o căutare a esteticii și a echilibrului. O noutate o reprezintă și cele câteva

picturi cu vin realizate de artistă, care dau expoziţiei o savoare specială. Carmen

Bayer a absolvit cursurile Facultăţii de Arte și Design din Timișoara, unde și-a

realizat apoi lucrarea de doctorat cu titlul „Poezia feminităţii, un dialog esteticoplastic”.

Pierre Pichot

Histoires urbaines


Au lieu de voir la rue comme un lieu public banal, utilitaire, je la vois comme un livre.

Un livre d’histoires, qui s’efface et se réécrit en permanence. Chaque passant est

l’acteur de sa propre histoire, que je tente d’écrire du bout de mon objectif. […] Le

paysage urbain est une fantastique toile pour mettre en image ce livre d’histoires.

Au point de parfois voler la vedette ! Après tout, la ville aussi a peut-être quelque

chose à raconter, elle qui observe « ses humains ». Son design, ses lignes, ses

ombres, sont autant d’éléments narratifs que je peux utiliser pour retranscrire ces

histoires urbaines. Et quoi de mieux que du noir et blanc pour mettre en avant cet

aspect graphique ? Je vous propose donc un petit voyage à travers une trentaine

d’histoires dans plusieurs pays, plusieurs continents même !

În loc să văd strada ca un loc banal, utilitar, eu o văd ca pe o carte. O carte

cu povești, care se șterge și se rescrie în permanenţă. Fiecare trecător este

personajul principal al propriei sale povești, pe care încerc să o scriu cu ajutorul

aparatului foto. […] Peisajul urban este o pânză fantastică pentru a transpune în

imagini toate aceste povești, uneori devenind chiar personajul principal. Orașul

are el însuși lucruri de spus, el care își observă și ocrotește locuitorii. Designul

său, liniile și umbrele sale sunt tot atâtea elemente narative pe care le pot folosi

pentru a spune aceste povești urbane. Și ce e mai bun decât fotografia alb-negru

pentru a scoate în evidenţă acest aspect grafic? Vă propun deci o călătorie prin

treizeci de povești din mai multe ţări și chiar de pe mai multe continente!

Livia Mateiaș

Cosmotic

7–22 juin 2018

Cosmotic est un terme équivalent à l’univers intérieur. C’est tout ou rien, un

univers évanescent, infini et éternel. Il est comme la fumée d’une tige parfumée,

elle n’a pas de plan, ne suit pas des coordonnée précises ou un trajet défini, elle

ne connait ni espace ni temps. Mais pourtant la spontanéité et la beauté de son

parfum remplissent l’espace, transcendent le temps et créent de l’harmonie.

Cosmotic est l’univers intérieur qui émane de la lumière. L’exposition invite le

public à l’introspection, la tranquillité et à la rencontre avec soi-même.

Cosmotic este un termen echivalent universului interior, Cosmotic este totul și

nimic, un univers evanescent, infinit și etern. Este asemeni fumului emanat de

beţigașul parfumat, nu are un plan, nu urmărește coordonate și nu se ghidează

după un traseu bine definit, este aspaţial și atemporal. Cu toate acestea

spontaneitatea, frumuseţea și parfumul lui umplu spaţiul, transcend timpul și

creează armonie. Cosmotic este universul interior care emană lumină. Expoziţia

Cosmotic invită publicul la introspecţie, la liniște, la pauză și la întâlnirea cu

sine.

Elvira Bozga, Sabina Elena Dragomir,

Hye Young Kim, Camelia Oltean,

Andra Roman, Axenia Roșca

WAW – Part 3 :

ReComposition

17 mai – 3 juin 2018

Peinture, installation artistique, vidéo, son, performance : techniques

d’exploration rassemblées par le Projet WAW (Woman’s Art World) sous la

même coupole de la femme artiste. L’exposition présente une analyse détaillée,

attentive et minutieuse de la structure d’un organisme vivant et de la nature

elle-même, comme un contrepoint aux processus de mondialisation. C’est un

retour aux choses simples et sincères, une célébration de la vie.

Pictură, instalaţie artistică, video, sunet, performance: tehnici de explorare

aduse de Proiectul WAW (Woman’s Art World) sub aceeași cupolă a creaţiei

femeii artist. Expoziţia prezintă o detaliere atentă și minuţioasă a structurii

unui organism viu, a corpului uman și a însăși naturii, aducând un contrapunct

proceselor de globalizare. Este o reîntoarcere la lucrurile simple și sincere, o

celebrare a vieţii.

Philippe Gras

Au cœur de Mai 68

2–11 mai 2018

50 ans après les événements de mai 68, cette exposition présentée par l’Institut

français de Cluj nous replonge dans le Paris des manifestations étudiantes.

Philippe Gras photographie les échauffourées entre les forces de l’ordre et les

étudiants mais aussi les moments d’accalmie qui laissent voir le quotidien de

la rue.

L’exposition est accompagné par le film documentaire Mai 68, Un étrange

printemps par Dominique Beaux.

La 50 ani de la evenimentele din mai ’68, această expoziţie prezentată la Institutul

Francez din Cluj-Napoca ne aruncă în mijlocul manifestaţiilor studenţești din

Parisul anului 1968. Fotograful francez Philippe Gras surprinde în alb negru

confruntările dintre studenţi și forţele de ordine, dar și momentele de acalmie,

care lasă să se întrevadă viaţa cotidiană de pe străzile Parisului.

Expoziţia este însoţită de filmul documentar Mai 68, O primăvară stranie de

Dominique Beaux.

Tincuţa Marin

Le théâtre de l’esprit

Teatrul minţii

18–27 avril 2018

« Dans mes peintures, je soulève des questions liées à la magie, au rêve, à la forme

et à la composition, métamorphoses des filtres de la perception, les personnages

que je dessine étant déformés, avec des visages atypiques, étranges, parfois

grotesques. […] Ce qui m’intéresse est l’absurde et l’exploration des limites du

réel pour communiquer des pensées, des états psychologiques, de la force, des

transfers d’énergie et pourquoi pas de la sensibilité. »

Tincuţa Marin est étudiante en master de peinture à l’Université d’Art et de

Design de Cluj. Elle a récemment exposé dans une exposition collective à la

Galerie Plan B, Fabrica de Pensule et à la Galerie Richter de Rome.

„În lucrările personale pun în discuţie problemele legate de magie, vis, formă

și compoziţie, metamorfozare a filtrelor percepţiei, personajele redate de mine

fiind deformate, având chipuri atipice, stranii, uneori grotești. […] Ceea ce

mă interesează este zona absurdului, explorarea limitelor realităţii, pentru a

comunica gânduri, stări psihologice, forţă, descărcări de energie și de ce nu și

sensibilitate.”

Tincuţa Marin este masterandă în pictură la Universitatea de Artă și Design din

Cluj-Napoca. A expus recent într-o expoziţie grup la Galeria Plan B, Fabrica de

Pensule și la Galeria Richter din Roma.

La francophonie au féminin

50 visages de femmes francophones en Transylvanie

Francofonia la feminin

50 portrete de femei francofone din Transilvania

Nicolas Friess

20 mars – 4 avril 2018

Réalisée dans le cadre de l’année européenne du patrimoine et à l’occasion du mois de

la francophonie, cette exposition constitue un vibrant hommage à cinquante femmes

d’aujourd’hui qui font vivre la relation bilatérale entre Cluj‐Napoca et l’espace francophone.

Ces cinquante visages de femmes racontent avec une force bouleversante autant de

destins lumineux, qui se déclinent au pluriel dans les arts, les lettres, les sciences ou les

affaires. Cinquante destins qui chaque jour, tissent des liens et font vivre l’amitié entre le

peuple roumain, le peuple français et le monde francophone. Porté par l’Institut français,

ce travail confié à l’artiste Nicolas Friess met en scène un univers croisé : celui du genre,

de la francophonie et du patrimoine. Chaque femme représentée a associé son portrait

avec le site patrimonial de Cluj-Napoca ou l’œuvre d’art de son choix.

Realizată în cadrul anului european al patrimoniului și cu ocazia lunii francofoniei, această

expoziţie constituie un vibrant omagiu pentru 50 de femei de astăzi, care dau viaţă relaţiei

bilaterale dintre Cluj-Napoca și spaţiul francofon.

Aceste cincizeci de chipuri reprezintă tot atâtea destine luminoase, care se împlinesc în

arte, litere, știinţe sau afaceri. Cincizeci de destine care, în fiecare zi, ţes legături și dau

substanţă prieteniei dintre poporul român, poporul francez și lumea francofonă. Iniţiată

de Institutul Francez, misiunea creării acestei expoziţii a fost încredinţată artistului

Nicolas Friess, care a pus în scenă un univers încrucișat : al genului, al francofoniei și al

patrimoniului. Fiecare femeie a asociat portretului său un loc patrimonial din Cluj-Napoca

sau o operă de artă preferată.

Patrimoines, l’histoire en mouvement

Patrimoniul, istorie în mișcare

2–16 mars 2018

Pour marquer l’Année européenne du patrimoine culturel, l’Institut français à

Cluj-Napoca en partenariat avec l’Association Sites et Cités remarquables de

France présentent l’exposition Patrimoines, histoires en mouvement.

21 villes et territoires français vous invitent à découvrir leurs paysages, leurs

monuments, leurs marchés et habitations. Les 21 photos montrent que le

patrimoine historique, naturel et architectural français est surtout un lieu de

vie quotidienne, dans la dynamique continue des stratégies de développement

durable, qui consistent dans la préservation, le respect, la restauration mais

aussi la transformation et l’évolution de ceci.

L’association Sites et Cités remarquables de France regroupe plus de 220

collectivités locales, dans une démarche de valorisation du patrimoine.

Pentru a marca Anul european al patrimoniului, Institutul Francez din

Cluj‐Napoca în parteneriat cu Asociaţia Sites et Cités remarquables de France

prezintă expoziţia Patrimoniul, istorie în mișcare.

21 de orașe și teritorii franceze vă invită să le descoperiţi peisajele, monumentele,

pieţele și spaţiile de locuit. Cele 21 de fotografii arată că patrimoniul istoric,

natural sau arhitectural francez este mai ales un loc de viaţă cotidiană, într-o

continuă dinamică a strategiilor pentru dezvoltare durabilă, constând în

prezervare, respect, restaurare, dar în același timp și transformare și evoluţie.

Asociaţia Sites et Cités remarquables de France regrupează peste 220 de

colectivităţi locale, angajate într-un demers de valorificare a patrimoniului.

Émilie Brain

Corps enlacés


Dans le contexte de LA NUIT DES IDÉES « l’Imagination au pouvoir », organisée

pour la première fois à Cluj-Napoca le jeudi 25 janvier, Émilie Brain, jeune artiste

française de 21 ans, présente une série de photographies autour de l’esthétique

du corps et de ses mouvements, en détachant la nudité de la sexualité.

« Pour moi le corps est un outil qui permet de voir la beauté d’un monde, d’un

autre monde. Sans tissue, sans marque de société. »

Émilie Brain vient de passer un semestre en Erasmus à l’Université d’art et

design de Cluj. Ayant suivie une formation de design en céramique, elle est

actuellement en dernière année d’art plastique. Elle travaille essentiellement

avec la photographie, mais aussi la vidéo et la performance.

În contextul evenimentului mondial NOAPTEA IDEILOR – Imaginaţia la putere,

organizat pentru prima dată și la Cluj-Napoca joi 25 ianuarie, Émilie Brain, tânără

artistă franceză de 21 de ani, prezintă o serie de fotografii care au ca subiect

central estetica corpului și a mișcărilor sale, detașând nuditatea de sexualitate.

„Pentru mine corpul este un instrument care ne permite să observăm frumuseţea

unei lumi, a unei alte lumi. Fără ţesături, fără marcaje sociale.”

Emilie Brain Émilie Brain tocmai a petrecut un semestru prin programul Erasmus

la Universitatea de Artă și Design din Cluj. După o formare în ceramică, ea este în

prezent studentă în ultimul an la arte plastice. Lucrează în special cu fotografia,

dar și cu video și cu performance-ul.

Doina Stici

Voies de la céramique

Căi ale ceramicii


Dans le cadre de la Biennale internationale de céramique Cluj-Napoca, Doina

Stici présente de la céramique décorative de grandes dimensions, inspirée

des cultures antiques de Perse, Grèce ou d’Égypte, mais aussi des modèles

végétaux ou géométriques. Les formes diverses et les surfaces granuleuses

gardent les traces du modelage manuel de l’argile, alors que les incrustations

de porcelaine et les oxydes céramiques donnent de la noblesse et de la patine.

Originaire de Chișinău en République de Moldavie, Doina Stici était élève au

lycée roumano-français Gheorghe Asachi de Chișinău et a ensuite fait des

études approfondies à l’Académie d’Arts Visuels Ion Andreescu de Cluj-Napoca.

Elle est titulaire d’un master à l’Université Marc Bloch de Strasbourg et elle est

membre de l’Union des Artistes Plasticiens Cluj.

În cadrul Bienalei Internaţionale de Ceramică Cluj-Napoca, Doina Stici prezintă

ceramică decorativă de mari dimensiuni, inspirată din culturile antice din Persia,

Grecia sau Egipt, dar și de modele vegetale sau geometrice. Formele diverse și

suprafeţele poroase păstrează urmele modelării manuale a lutului, în timp ce

incrustaţiile din porţelan și oxizii ceramici înnobilează și antichizează lucrările.

Originară din Chișinău, Doina Stici a absolvit liceul româno-francez „Gheorghe

Asachi” din Chișinău, după care a făcut studii aprofundate la Academia de Arte

Vizuale „Ion Andreescu” din Cluj, în arte decorative și design, secţia ceramică–

sticlă. S-a perfecţionat printr-un masterat la Universitatea „Marc Bloch” din

Strasbourg, Franţa și este membru al Uniunii Artiștilor Plastici filiala Cluj.

Nicolas Friess

ROACTIV

Portrait de famille d’une société civile

Portret de familie al unei societăţi civile


Nicolas Friess part en 2014 du constat que la société civile roumaine n’est

ni écoutée, ni présentée par les médias. Il décide de constituer une série

documentaire de portraits accompagnés d’une courte interview. La recherche

tient plus de la sérendipité que du catalogage des acteurs de changements ou

des activistes roumains.

L’exposition était accompagnée par une table ronde sur la démocratie

participative à l’heure 2.0 avec Ioan Pop-Curșeu, Adrian Dohotaru, Vincent

Henry, Florin Bădiţă. Modérateur : Pierre Ferrey.

Nicolas Friess est un photographe français qui emploie sa sensibilité et sa

rigueur pour créer des portraits, réaliser des séries documentaires autant que

pour répondre à des commandes corporate et presse.

Nicolas Friess pleacă de la constatarea că, în 2014, societatea civilă din România

nu este nici auzită, nici prezentată de mass-media. Decide să realizeze o serie

documentară de portrete, însoţite de scurte interviuri. Cercetarea în acest caz

ţine la fel de mult de hazardul întâlnirilor și al conexiunilor, cât și de catalogarea

activiștilor sau a actorilor schimbării din societatea românească.

Expoziţia a fost însoţită de o masă rotundă cu titlul Democraţia participativă

în era 2.0 cu Ioan Pop Curșeu, Adrian Dohotaru, Vincent Henry, Florin Bădiţă.

Moderator: Pierre Ferrey.

Nicolas Friess este un fotograf francez stabilit de câţiva ani la Cluj, care se

folosește de sensibilitatea și de meticulozitatea sa pentru a crea portrete și

serii documentare sau pentru a răspunde unor comenzi private sau de presă.

Didier Cottier

Tellurique, visions d’ailleurs

13–20 juillet 2017

Accrochage : Maxime Moindrot

En trente ans de pratique Didier Cottier s’est imposé comme l’un des artistes

plasticiens qui comptent dans le monde de la science-fiction. Artiste de

l’imaginaire, Cottier est un créateur ancré pleinement dans les contradictions et

les enjeux d’aujourd’hui, en tant que réciclateur et transformateur de la matière.

Trois sculptures en pied d’êtres hybrides et pourtant familiers de notre

imaginaire, réalisés en plastique fondu, accompagnent une dizaine de « tableaux

sculptés » et ouvragés créés à partir de pièces informatiques composites. Cet

ensemble dégage une puissance visuelle et émotionnelle remarquable, qui

se marient parfaitement avec l’espace sous terrain de La Cave. L’atmosphère

intergalactique est accentuée par le court métrage « Microcosm » du créateur

roumain The Orion.

În 30 de ani de practică, Didier Cottier s-a impus ca unul dintre artiștii plastici

importanţi în comunitatea science-fiction. Artist al imaginarului, Cottier este un

creator ancorat din plin în contradicţiile și mizele lumii de azi, ca și reciclator și

transformator al materiei.

Trei fiinţe hibride, realizate din plastic topit, bizare și în același timp familiare

imaginaţiei noastre însoţesc zece tablouri sculptate și asamblate din piese

informatice compozite. Acest ansamblu degajă o forţă vizuală și emoţională

remarcabilă, care se acordă foarte bine cu spaţiul subteran al al galeriei La Cave.

Atmosfera intergalactică e accentuată de foarte scurt metrajul „Microcosm” al

creatorului român The Orion.

Fanny Laure

Tenir salon

25–31 mai 2017

Fannylaure c’est une marque de mobilier à l’identité forte créée en 2013 par

Fanny-Laure Lepez, membre de l’Académie des savoir-faire de la fondation

d’entreprise Hermès, élue meilleure créatrice française de Belgique en 2015.

Cette ébéniste diplômée de l’institut Saint Luc de Tournai et amatrice d’Art

imagine, conçoit et fabrique des objets sensibles dans son atelier-laboratoire

de Jibou. Le travail de l’humain et de la main, le choix des matériaux, des

finitions et de ces détails qui ont tant d’importance insufflent un supplément

d’âme à ses créations.

Sa curiosité et ses influences diverses – la maîtrise, l’équilibre et le luxe de

l’Art Déco, l’esthétique épurée du Japon, l’harmonie de la nature, la vivacité de

l’art contemporain… – impriment un caractère original, actuel et raffiné aux

créations Fannylaure.

Fannylaure este o marcă de mobilier cu o identitate puternică creată în 2003

de către Fanny-Laure Lepez, membră a Academiei de tehnică a Fundaţiei

Hermès, aleasă ca fiind cea mai bună creatoare franceză din Belgia în 2015.

Această ebenistă absolventă a Institutului Saint Luc de Tournai și amatoare de

artă imaginează, concepe și execută obiecte sensibile într-un atelier-laborator

din Jibou. Munca umană și manuală, alegerea materialelor, a finisajelor și a

detaliilor care au atâta importanţă dau suflet creaţiilor sale.

Influenţele sale sunt diverse – măiestria, echilibrul și luxul stilului Art Deco,

estetica epurată specifică Japoniei, armonia cu natura, vivacitatea artei

contemporane… toate acestea imprimă pieselor de mobilier marca Fannylaure

un caracter original, actual și rafinat.

Vasile Cătărău

Postindustrial

19–21 mai 2017 • dans le cadre du Festival de céramique Caolin

Originaire de Galaţi, ville du plus grand combinat sidérurgique jamais bâti en Roumanie,

Vasile Cătărău est un témoin du déclin du combinat après la révolution de 1989, réalité

qu’il intègre ultérieurement dans sa création. Par cette exposition-manifeste, Vasile

Cătărău revisite « l’Époque d’or » de l’industrie lourde roumaine en la transposant dans

la texture fragile de la céramique, dans des résidus de vie, de corps, de matériaux,

de souvenirs. L’exposition soulève en même temps des questions liées à l’héritage

industriel resté dans l’imaginaire collectif et les implications sociales du travail physique

dans l’usine, qui transforme le travailleur en instrument de l’idéal communiste.

Étudiant en master à la Faculté d’art décoratif de l’Université d’art et de design de Cluj,

section céramique–verre–métal, Vasile Cătărău a déjà une activité artistique importante

avec 5 expositions personnelles à Cluj, Bucarest et Bilbao (Espagne) et la participation à

13 expositions collectives en Roumanie, en France et en Pologne. Il est lauréat 2016 du

Prix de l’Institut français dans le cadre de la compétition Expo Maraton UAD.

Originar din Galaţi, orașul celui mai mare combinat siderurgic construit vreodată în

România, Vasile Cătărău a fost martor la declinul acestuia după revoluţia din 1989,

o realitate pe care a integrat-o ulterior în creaţia sa. Prin această expoziţie-manifest

artistul revizitează „epoca de aur” a industriei grele românești, transpunând-o în textura

fragilă a ceramicii, în reziduuri de viaţă, corpuri, materiale și amintiri. Expoziţia ridică

totodată întrebări legate de moștenirea industrială rămasă în imaginarul colectiv și de

implicaţiile sociale ale muncii fizice din uzină, care îl transformă pe muncitor într-un

instrument al idealului comunist.

Vasile Cătărău este masterand al Facultăţii de artă decorativă din cadrul Universităţii de

Artă și Design din Cluj, secţia ceramică–sticlă–metal. Are deja o activitate expoziţională

importantă, cu 5 expoziţii personale la Cluj, București și Bilbao (Spania) și participare

în 13 expoziţii de grup în România, Franţa și Polonia. Este laureat 2016 al Premiul

Institutului Francez în cadrul competiţiei Expo Maraton UAD.

Marc Brunier-Mestas

Bizarre, bizarre...

30 mars – 16 avril 2017

Bizarre, bizarre... rassemble symboliquement 777 gravures dévoilant un univers

fécond, d’une sexualité farouche et poignante, peuplé de super héros et de fées

déchues. Provocatrices et irrévérencieuses, les œuvres de Marc Brunier-Mestas

affrontent les tabous et exploitent avec nonchalance des thèmes interdits,

dépourvus de pudeur.

Les scènes d’accouplement et de volupté extatique alternent avec les paysages

bucoliques et les jeux candides d’enfance. Le bestiaire de Marc Brunier-Mestas

rappelle les fables de La Fontaine et les contes de Perrault à travers un regard

à la fois enfantin et désenchanté, subversif et nostalgique.

L’accrochage sobre et symétrique crée une féerie visuelle qui contraste avec

le foisonnement des sujets transgressifs et des motifs phalliques. Incisif et

hybride, l’art de Marc Brunier-Mestas frôle l’onirique et le pervers et s’ouvre,

comme une femme lubrique, vers les paradis perdus de nos temps.

Expoziție de gravură contemporană

Marc Brunier-Mestas (FR)

30 martie – 16 aprilie 2017, luni–vineri 10–17

Bizarre, bizarre... reuneşte în mod simbolic 777 gravuri care descoperă universul

prolific al sexualităţii înverşunate şi covârşitoare, populată cu super-eroi şi

zâne decăzute. Provocatoare şi impertinente, lucrările lui Marc Brunier-Mestas

sfidează tabuuri şi exploatează cu dezinvoltură teme interzise, lipsite de pudoare.

Scenele de împerechere şi de desfătare extatică alternează cu peisaje bucolice

şi cu jocuri inocente ale copilăriei. Bestiarul lui Marc Brunier-Mestas evocă

fabulele lui La Fontaine şi poveştile lui Perrault dintr-o perspectivă care este în

acelaşi timp copilăroasă şi deziluzionată, subversivă şi nostalgică.

Acroşajul sobru şi simetric creează o feerie vizuală ce contrastează cu forfota

subiectelor transgresive şi a motivelor falice. Arta incisivă şi hibridă a lui Marc

Brunier-Mestas frizează oniricul şi perversiunea şi se deschide, aidoma unei

femei desfrânate, spre paradisurile pierdute ale timpurilor noastre.

Devenir mécène

Propunere de mecenat

Avec ses manifestations artistiques pluridisciplinaires et une sélection de

jeunes artistes roumains et français, La Cave porte des projets destinés à faire

vivre l’expérience de l’art contemporain au plus grand nombre (plus de 1000

visiteurs par an).

L’Institut français propose aux entreprises de s’associer à ses projets et de

construire des relations privilégiées avec le monde de l’art et les artistes.

Les avantages de devenir notre mécène :

• développer la visibilité de votre entreprise tout au long de l’année, en associant

votre nom et votre image aux valeurs d’innovation et de créativité ;

• soutenir l’art contemporain et les jeunes créateurs ;

• accompagner nos projets de coopération artistique franco-roumaine et

encourager le débat d’idées et le partage du savoir-faire ;

• organiser des rencontres personnalisées et des visites privées des expositions

pour vos employés.

Pour plus de détails :

Raluca Mateiu, chargée de culture et communication

raluca.mateiu@institutfrancais.ro

Cu evenimentele sale artistice pluridisciplinare și o selecţie de tineri artiști

români și francezi, La Cave prezintă proiecte menite să deschidă lumea artei

contemporane publicului larg (peste 1000 de vizitatori pe an).

Institutul Francez propune companiilor să se asocieze proiectelor sale și să

construiască o relaţie privilegiată cu lumea artei și cu artiștii.

Avantajele de a fi mecena La Cave:

• creșteţi vizibilitatea companiei dumneavoastră pe tot parcursul anului, asociind

numele și imaginea dumneavoastră valorilor de inovaţie și creativitate;

• susţineţi arta contemporană și tinerii creatori;

• însoţiţi proiecte de cooperare artistică franco-română și încurajaţi schimbul

de idei și bune practici;

• organizaţi întâlniri personalizate și vizite ghidate ale expoziţiilor pentru

angajaţii dumneavoastră.

Pentru mai multe detalii:

Raluca Mateiu, responsabilă cultură și comunicare

raluca.mateiu@institutfrancais.ro

Cluj-Napoca

adresse / adresa

str. I.I.C. Brătianu nr. 22, Cluj-Napoca

www.institutfrancais.ro

contact

0264 598 551 · cluj@institutfrancais.ro

Institut français de Cluj

institutfrancaisdecluj

mécène de La Cave depuis 2020

Brochure La Cave 2017-2024

Transformez vos PDF en papier électronique et augmentez vos revenus !

Delete template?

Save as template ?