EUYC România: ENERGIE ȘI CLIMĂ

Materiale didactice
1

CUPRINS
1. Clima ....................................................................................................... 3
1.1. Cum ne dăm seama că schimbările climatice sunt reale?............................... 3
1.2 Acțiuni împotriva schimbărilor climatice în Uniunea Europeană ..................... 6
2. Politica energetică a Uniunii Europene .................................................. 12
2

1. Clima
1.1. Cum ne dăm seama că schimbările climatice sunt reale?
Rata schimbării de la mijlocul secolului al XX-lea este fără precedent de-a lungul mileniilor.
Clima Pământului s-a schimbat de-a lungul istoriei. Doar în ultimii 800.000 de ani, au existat
opt cicluri de ere glaciare și perioade mai calde, sfârșitul ultimei ere glaciare cu aproximativ
11.700 de ani în urmă marcând începutul erei climatice moderne - și al civilizației umane.
Cele mai multe dintre aceste schimbări climatice sunt atribuite variațiilor foarte mici ale
orbitei Pământului care modifică cantitatea de energie solară pe care o primește planeta
noastră.
Pe baza comparației probelor atmosferice conținute în nucleele de gheață și a măsurătorilor directe
mai recente, acest grafic oferă dovezi că CO2 atmosferic a crescut de la Revoluția Industrială.
(Credit: Luthi, D., et al.. 2008; Etheridge, D.M., et al. 2010; Vostok ice core data/J.R. Petit et al.; NO-
AA Mauna Loa CO 2 record.) Sursa:

5 exemple de schimbări climatice rapide
1. Temperatura globală crește: temperatura medie a suprafeței planetei a crescut cu aproximativ
1°C de la sfârșitul secolului al XIX-lea, o schimbare determinată în mare parte de
emisiile crescute de dioxid de carbon în atmosferă și alte activități umane. Cea mai mare
parte a încălzirii a avut loc în ultimii 40 de ani, cei mai recenti șapte ani fiind cei mai
călduroși. Anii 2016 și 2020 sunt egali cu cel mai cald an înregistrat.
2. Oceanul se încălzește: Oceanul a absorbit o mare parte din această căldură crescută,
primii 100 de metri ai oceanului arătând o încălzire de peste 0,33°C din 1969. Pământul stochează
90% din energia suplimentară în ocean.
© Cesar Harada | Flickr.com: Un recif de corali pe moarte
3. Calotele de gheață se micșorează: Calotele de gheață din Groenlanda și Antarctica au
scăzut în masă. Datele de la NASA arată că Groenlanda a pierdut în medie 279 de miliarde
de tone de gheață pe an între 1993 și 2019, în timp ce Antarctica a pierdut aproximativ 148
de miliarde de tone de gheață pe an.
© Christine Zenino | Wikipedia: Apă care curge de pe un ghețar din Groenlanda care se topește
4. Nivelul mării este în creștere: nivelul global al mării a crescut cu aproximativ 20 de centimetri
în ultimul secol. Cu toate acestea, rata din ultimele două decenii este aproape dublă
față de cea a secolului trecut și accelerează ușor în fiecare an.
4

© go_greener_oz | Flickr: Republica Maldive – Vulnerabilă la creșterea nivelului mării
5. Evenimentele meteorologice extreme cresc în frecvență: numărul evenimentelor record
de temperatură înaltă din Statele Unite, de exemplu, a crescut, în timp ce numărul evenimentelor
record de temperatură scăzută a scăzut, începând cu 1950. Statele Unite au fost,
de asemenea, martorii unui număr tot mai mare de evenimente de precipitații intense.
Sursă:

World Wide Fund for Nature, Criza Climatică Explicată (afiș)
Sursă:

Elemente cheie
Prin intermediul Planului Privind Obiectivele Climatice pentru 2030, Comisia propune ca,
până în 2030, UE să își consolideze ambițiile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră
cu cel puțin 55% față de nivelurile din 1990. Acest lucru reprezintă o creștere sub
substanțiala în comparație cu obiectivul existent, în creștere față de obiectivul anterior de
cel puțin 40%.
Îmbunătățirea ambiției pentru anul 2030 contribuie acum la asigurarea certitudinii pentru
factorii de decizie politică și investitori, astfel încât deciziile luate în anii următori să nu
blocheze niveluri de emisii incompatibile cu obiectivul UE de a fi neutră din punct de vedere
climatic până în 2050.
Noua propunere respectă angajamentul asumat în cadrul comunicatul privind Pactul Verde
European de a prezenta un plan cuprinzător de creștere a obiectivului Uniunii Europene
pentru 2030 până la 55%, într-un mod responsabil. De asemenea, propunerea este în
conformitate cu obiectivul Acordului de la Paris, care implică menținerea creșterii
temperaturii globale cu mult sub 2°C și chiar de a încerca sub 1,5°C.
Analiza de impact care însoțește propunerea pregătește terenul pentru adaptarea politicilor
climatice și energetice, pentru a contribui la decarbonizarea economiei europene. Acest
lucru include determinarea viitorului rol al tarifării carbonului și a interacțiunii sale cu alte
politici.
Sursă:

carbon devin competitive în sectoare economice, care reprezintă 25% din emisii. Această
tendință este cea mai vizibilă în sectoarele energiei electrice și a transporturilor și a creat
numeroase noi oportunități de afaceri pentru cei care au luat inițiativa. Până în 2030,
soluțiile care permit emisii zero de dioxid de carbon ar putea fi competitive în sectoare
care reprezintă peste 70% din emisiile globale.
Sursă:

Implementarea Planului privind Obiectivele Climatice pentru 2030
La data de 14 iulie 2021, Comisia Europeană a adoptat o serie de propuneri legislative care
stabilesc modul în care intenționează să atingă neutralitatea climatică în UE până în anul
2050, inclusiv obiectivul intermediar de reducere de cel puțin 55% a emisiilor de gaze cu
efect de seră până în 2030. Pachetul de măsuri propune revizuirea mai multor acte
legislative ale UE în materie de climă, inclusiv a EU ETS, a Regulamentului privind Partajarea
Eforturilor, a legislației privind transporturile și utilizarea terenurilor, stabilind în termeni
concreți modalitățile prin care Comisia intenționează să atingă obiectivele climatice ale
Planului privind Obiectivele Climatice pentru 2030.
Contribuția părților interesate
În martie 2020, Comisia a demarat o consultare publică prin care a invitat părțile interesate
și cetățenii să își prezinte opiniile cu privire la creșterea ambiției UE în materie de climă
pentru 2030 și la acțiunile și concepția politicilor necesare pentru o reducere mai accentuată
a emisiilor de gaze cu efect de seră. Cele peste 4 000 de contribuții au fost sintetizate și au
stat la baza elaborării planului.
Sursă:

Soluțiile prezentate în cadrul Pactului Verde European pot avea succes doar dacă oamenii,
comunitățile și organizațiile se implică și acționează. Acesta este motivul pentru care Pactul
a fost inițiat: o platformă pentru a lucra și a învăța împreună, pentru a dezvolta soluții și a
construi relații pentru o schimbare reală. Nu pornim de la zero. Pactul dorește să ofere un
teren fertil pentru inițiativele, relațiile și mișcările care au început deja să revoluționeze
abordarea acțiunilor climatice în Europa. Pactul îi va împuternici pe nenumărații europeni
care sunt gata să contribuie în orice fel pot și îi va ajuta pe cei care au fost mai puțin
implicați până acum.
Cum puteți participa? Oricine poate face parte din Pactul Verde European. De fapt, îi
încurajăm pe toți să participe în orice mod posibil! Vor exista multe modalități de a
participa. Iată doar câteva:

Casetă de informații
Obiectivele de Dezvoltare Durabilă, ODD:
În cadrul unui summit la nivel înalt al Organizației Națiunilor Unite (ONU), desfășurat în
perioada 25-27 septembrie 2015, a fost adoptată „Agenda 2030 pentru Dezvoltare
Durabilă” sub titlul "Transformarea lumii noastre: Agenda 2030 pentru Dezvoltare
Durabilă". Toate cele 193 de state membre ale Organizației Națiunilor Unite se angajează
să depună eforturi în vederea implementării Agendei 2030, alături de cele 17 obiective de
dezvoltare durabilă (ODD) la nivel național, regional și internațional până în 2030.
Prezentare generală: 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD)

2. Politica energetică a Uniunii Europene
Casetă de informații
Pentru definiții ale termenilor cheie privind energia și resursele naturale, vă rugăm să
deschideți glosarul UE. Pentru a pregăti studenții, puteți, de asemenea, să discutați
definițiile în cadrul orelor de curs.

Casetă de informații
Pe site există un grafic interactiv pentru toți membrii UE, care poate fi folosit în sala de
clasă.
Sursă:

De unde și de ce importăm energie?
Pentru consumul propriu, UE are nevoie și de energie importată din țări terțe. În 2020,
principalul produs energetic importat a fost reprezentat de produsele petroliere (inclusiv
petrolul brut, care este componenta principală), reprezentând aproape două treimi din
importurile de energie în UE, urmat de gazele naturale (27%) și de combustibilii fosili solizi
(5%). Rusia este principalul furnizor al UE de petrol brut, gaze naturale și combustibili fosili
solizi.
În 2020, aproape trei sferturi din importurile de petrol din afara UE au provenit din Rusia
(29%), Statele Unite (9%), Norvegia (8%), Arabia Saudită și Regatul Unit (ambele cu 7%),
precum și Kazahstan și Nigeria (ambele cu 6%). O analiză similară arată că peste trei sferturi
din importurile de gaze naturale ale UE au provenit din Rusia (43%), Norvegia (21%), Algeria
(8%) și Qatar (5%), în timp ce mai mult de jumătate din importurile de combustibili fosili
solizi (în principal cărbune) au provenit din Rusia (54%), urmată de Statele Unite (16%) și
Australia (14%).
Există modele diferite între statele membre ale UE. În 2020, peste 80% din importurile de
energie au fost produse petroliere în Cipru, Malta, Grecia și Suedia, iar peste o treime au
fost reprezentate de gaze naturale în Ungaria, Austria și Italia. Aproape 15% din importurile
de energie au fost reprezentate de combustibili solizi în Slovacia, Polonia și Cehia.
Ce tip de energie consumăm în UE?
Sursă:

Din totalul energiei disponibile în UE, aproximativ două treimi sunt consumate de către
utilizatorii finali, de exemplu cetățenii UE, industria, transporturile și așa mai departe.
Diferența de aproximativ o treime se pierde în principal în timpul generării și distribuției de
energie electrică, este utilizată pentru a susține procesele de producție de energie sau în
scopuri non-energetice (cum ar fi asfaltul sau bitumul).
Produsele petroliere sunt cele mai mult folosite
În Uniunea Europeană, în anul 2020, produsele petroliere (cum ar fi benzina, motorina,
combustibilul pentru încălzire), reprezentau 35% din consumul final de energie, fiind cele
mai utilizate. Electricitatea (23%) s-a clasat pe locul al doilea în consumul final de energie,
imediat înaintea gazelor naturale și a gazelor fabricate (22%), urmată de utilizarea directă a
surselor regenerabile de energie (netransformate în electricitate, de exemplu, lemn, energie
termică solară, energie geotermală sau biogaz pentru încălzirea spațiilor sau producerea de
apă caldă) (12%), căldura derivată (cum ar fi încălzirea urbană) (5%) și combustibilii fosili
solizi (în principal cărbune) (3%). Consumul real de energie regenerabilă este mai mare de
12%, deoarece alte surse regenerabile sunt incluse atunci când vine vorba de electricitate
(de exemplu, energia hidroelectrică, energia eoliană sau energia solară fotovoltaică).
În cadrul statelor membre ale UE, structura consumului final de energie variază considerabil.
Produsele petroliere reprezintă peste 55% din consumul final de energie în Cipru și în
Luxemburg. Electricitatea reprezintă peste 30% în Malta și Suedia, în timp ce gazul
reprezintă mai mult de 30% în Țările de Jos, Ungaria și Italia. Energiile regenerabile
reprezintă peste 25% din consumul final de energie în Suedia, Finlanda și Letonia.
Sectorul industrial consumă aproximativ o treime din consumul final de energie din UE
Energia este consumată de diferite sectoare ale economiei: gospodării (adică energia
consumată în locuințele cetățenilor), transporturi (de exemplu, transportul feroviar, rutier,
aviația internă sau navigația), industrie, servicii (inclusiv servicii comerciale și publice),
agricultură și silvicultură. În ceea ce privește sectoarele din UE care consumă cea mai multă
energie, sectorul industrial (32% din consumul final de energie) va consuma cea mai multă
energie în 2020, urmat de sectorul transporturilor (26%), gospodării (25%), servicii (12%) și
agricultură și silvicultură (3%).
Metodologie
Pentru a interpreta în mod corect statisticile energetice, este necesar să se facă distincția
dintre produsele energetice primare și cele secundare. Un produs energetic primar este
extras sau obținut direct din resurse naturale, cum ar fi petrolul brut, lemnul de foc, gazele
naturale sau cărbunele. Produsele energetice secundare (cum ar fi energia electrică sau
benzina pentru motoare) sunt produse ca urmare a unui proces de transformare, fie dintrun
produs energetic primar, fie dintr-un alt produs energetic secundar.

Din totalul energiei disponibile în UE, aproximativ două treimi sunt consumate de către
utilizatorii finali, de exemplu cetățenii UE, industria, transporturile și așa mai departe.
Diferența de aproximativ o treime se pierde în principal în timpul generării și distribuției de
energie electrică, este utilizată pentru a susține procesele de producție de energie sau în
scopuri non-energetice (cum ar fi asfaltul sau bitumul).
Produsele petroliere sunt cele mai mult folosite
În Uniunea Europeană, în anul 2020, produsele petroliere (cum ar fi benzina, motorina,
combustibilul pentru încălzire), reprezentau 35% din consumul final de energie, fiind cele
mai utilizate. Electricitatea (23%) s-a clasat pe locul al doilea în consumul final de energie,
imediat înaintea gazelor naturale și a gazelor fabricate (22%), urmată de utilizarea directă a
surselor regenerabile de energie (netransformate în electricitate, de exemplu, lemn, energie
termică solară, energie geotermală sau biogaz pentru încălzirea spațiilor sau producerea de
apă caldă) (12%), căldura derivată (cum ar fi încălzirea urbană) (5%) și combustibilii fosili
solizi (în principal cărbune) (3%). Consumul real de energie regenerabilă este mai mare de
12%, deoarece alte surse regenerabile sunt incluse atunci când vine vorba de electricitate
(de exemplu, energia hidroelectrică, energia eoliană sau energia solară fotovoltaică).
În cadrul statelor membre ale UE, structura consumului final de energie variază considerabil.
Produsele petroliere reprezintă peste 55% din consumul final de energie în Cipru și în
Luxemburg. Electricitatea reprezintă peste 30% în Malta și Suedia, în timp ce gazul
reprezintă mai mult de 30% în Țările de Jos, Ungaria și Italia. Energiile regenerabile
reprezintă peste 25% din consumul final de energie în Suedia, Finlanda și Letonia.
Sectorul industrial consumă aproximativ o treime din consumul final de energie din UE
Energia este consumată de diferite sectoare ale economiei: gospodării (adică energia
consumată în locuințele cetățenilor), transporturi (de exemplu, transportul feroviar, rutier,
aviația internă sau navigația), industrie, servicii (inclusiv servicii comerciale și publice),
agricultură și silvicultură. În ceea ce privește sectoarele din UE care consumă cea mai multă
energie, sectorul industrial (32% din consumul final de energie) va consuma cea mai multă
energie în 2020, urmat de sectorul transporturilor (26%), gospodării (25%), servicii (12%) și
agricultură și silvicultură (3%).
Metodologie
Pentru a interpreta în mod corect statisticile energetice, este necesar să se facă distincția
dintre produsele energetice primare și cele secundare. Un produs energetic primar este
extras sau obținut direct din resurse naturale, cum ar fi petrolul brut, lemnul de foc, gazele
naturale sau cărbunele. Produsele energetice secundare (cum ar fi energia electrică sau
benzina pentru motoare) sunt produse ca urmare a unui proces de transformare, fie dintrun
produs energetic primar, fie dintr-un alt produs energetic secundar.

Sursă:

În 2019, industriile producătoare de energie, arderea combustibililor de către consumatori și
sectorul transporturilor au avut aceeași pondere în totalul emisiilor de gaze cu efect de seră
(25,8% fiecare). Comparativ cu 1990, ponderea a scăzut pentru toate sectoarele, cu excepția
transporturilor, unde a crescut de la 14,8% în 1990 la 25,8% în 2019, și a agriculturii, a cărei
pondere a crescut ușor de la 9,9% la 10,3%.
Care este ponderea energiei regenerabile în UE?
La nivelul Uniunii Europene, ponderea energiei regenerabile în vederea consumului de
energie a crescut constant de la 9,6% în 2004 la 22,1% în 2020, depășind astfel obiectivul UE
de a atinge o utilizare de 20% a energiei regenerabile până în anul 2020. Creșterea ponderii
surselor regenerabile în 2020 a fost parțial determinată de scăderea consumului de
combustibili fosili, lucru cauzat de pandemia COVID-19. Noul obiectiv al UE pentru 2030 este
de 32% (obiectivul este în curs de revizuire).
Sursă:

Sarcini
1. Abordarea subiectului politicii energetice
Discutați pe baza următoarei întrebări, oferiți în prealabil definițiile termenilor cheie:
Ce rol trebuie să joace energiile regenerabile, combustibilii fosili și energia nucleară în
cadrul reformei sectorului energetic?
2. Măsurarea consumului propriu de energie al studenților
Aceștia vor crea un „jurnal energetic”, adică vor înregistra consumul zilnic de energie
de acasă timp de șapte zile (luni - duminică).
- Cât de multă energie a fost consumată în gospodărie într-o săptămână?
- Studenții își pot compara nivelurile de consum în sala de clasă.
- În care dintre zile s-a înregistrat cel mai mare și cel mai mic consum de energie?
Care este explicația acestui lucru?
- Studenții își pot întreba părinții despre costurile actuale la energie și pot calcula
costurile lunare ale gospodăriei.
3. Dependența energetică de Rusia
În anul 2020, cea mai mare parte a importurilor de petrol din afara UE provenea din
Rusia (29%) și, de asemenea, cea mai mare parte a importurilor de gaze naturale
(43%). În contextul războiului din Ucraina, discutați în clasă de ce această dependență
energetică de Rusia poate ridica probleme.
4. Proteste împotriva anumitor surse de energie
Distribuiți următoarele trei imagini. Acestea ilustrează proteste împotriva unor forme
specifice de producere a energiei (cărbune, turbine eoliene, centrale nucleare). La
început, studenții vor descrie imaginile și apoi vor discuta în legătură cu motivul de
protest al persoanelor implicate? Într-un final, studenții pot împărtăși experiențe cu
astfel de proteste în vecinătatea lor directă, dacă astfel de proteste nu au avut loc.
© John Englart | Flickr.com: Protest împotriva minei de cărbune Hambacher Forst din Germania
19

© James Emmans | geograph.ie: Pancartă de protest împotriva turbinelor eoliene
© Wikipedia: Protest în Taiwan împotriva celei de-a patra centrale nucleare
20

Casetă editorială
Editori:
Dr. Tobias Spöri, Dr. Magdalena Żelasko
Corectură: Gloria Dimmel
Consultanți: Claudia Duca, Mircea Duca
Asociația ENKIDU
----
EU Youth Cinema: Green Deal
LET’S CEE Filmfestival
Mommsengasse 6/17
1040 Vienna
AUSTRIA
21