Utilizări ale biotehnologiilor Biotehnologiile ...

FONDUL SOCIAL EUROPEAN 

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 

Axa prioritară nr. 3 „Creşterea adaptabilităţii lucrătorilor şi a întreprinderilor” 

Domeniul major de intervenţie 3.2. „Formare şi sprijin pentru întreprinderi şi angajaţi pentru promovarea 

adaptabilităţii” 

Titlul proiectului: : „COPMED – COMPETENTE PENTRU PROTECTIA MEDIULUI” 

Contract nr. POSDRU/81/3.2./S/52242 

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor 

Umane 2007-2013 –„Investeşte în oameni! 

Utilizări ale biotehnologiilor 

Biotehnologiile moleculare actuale se referă la utilizarea tehnicilor de inginerie 

genetică pentru manipularea genomului organismelor vii sau a unor componente ale 

acestora, în scopul obţinerii de noi variante cu structură genetică recombinată, utilizabile 

în diferite aplicaţii specifice. 

În mod evident, ingineria genetică actuală a depăşit cu mult orice fel de aşteptări 

în privinţa nivelului său de aplicabilitate, dat fiind faptul că specialiştii din acest domeniu 

au trecut de faza de manipulare a genelor şi de cartare a genomului organismelor, 

ajungând să sintetizeze „de novo” anumite componente genomice, caracteristice 

virusurilor şi bacteriilor. Astfel, convergenţa operaţională dintre nano-biotehnologie, 

bioinformatică şi inginerie computaţională reprezintă factorul determinant al apariţiei 

unei noi discipline ştiinţifice: ingineria genetică de sinteză. 

În mod implicit, acest fapt va impulsiona dezvoltarea accelerată a descoperirii de 

noi metode şi tehnologii de sinteză artificială a genomului organismelor. 

Ingineria genetică de sinteză are drept principal scop construirea componentelor 

structurale de bază ale genomului organismelor, pornind de la elementele sale de gază, 

respectiv, genele. Nu este chiar o glumă exemplul devenit celebru prin care aproape 

oricare individ, care posedă minimum de cunoştinţe în domeniul biologie moleculare, 

poate fi capabil să sintetizeze gene sau chiar un întreg genom aparţinând unor specii 

virale sau bacteriene, inclusiv acelora cu potenţial patogen recunoscut. 

Practic, utilizând un laptop obişnuit, conectat la reţeaua informaţională (Internet), 

se pot obţine toate informaţiile necesare despre secvenţa genelor specifice unui anumit 

organism, apoi probele de ADN sintetic se comandă on-line, iar, în cele din urmă, acestea 

sunt introduse într-un dispozitiv destinat sintezei computerizate a secvenţelor de gene 

specifice organismului respectiv. 

În condiţiile actuale, cu mijloace relativ accesibile, aproape oricine poate sintetiza 

un virus sau o bacterie, fără nicio restricţie de biosecuritate sau un control riguros al 

scopului urmărit. 

Oamenii de ştiinţă preconizează că în următorii 3 – 5 ani va fi posibilă sinteza 

artificială a oricărui virus. În acest context, se pare că prima bacterie sintetizată „de novo” 

îşi va face debutul chiar în acest an 2007, iar în decursul următoarei perioade de 5 – 10 

ani, sinteza genomului specific unor bacterii cu organizare structurală mai simplă va 

deveni o activitate de rutină şi nu va exista nici un impediment pentru inserarea acestuia










într-o altă celulă bacteriană al cărei genom propriu a fost excizat în prealabil. Astfel, va 

apărea un nou organism viu, capabil de autoreplicare sau autoreproducere. 

Acest fapt este extrem de alarmant prin potenţialele sale efecte distructive asupra 

sănătăţii populaţiilor umane, precum şi asupra întregii biosfere, datorită pericolului 

iminent exercitat de reconfigurarea genomului organismelor modificate genetic, ale căror 

structuri genetice vor fi astfel reprogramate pentru realizarea altor funcţii metabolice, 

inexistente la organismele iniţiale. 

În ciuda apelurilor lansate de comunitatea ştiinţifică internaţională pentru 

monitorizarea permanentă a evoluţiei aplicaţiilor în care sunt utilizate organisme 

modificate genetic, corporaţiile internaţionale deţin monopolul exclusiv al patentelor 

referitoare la procedeele de obţinere a produselor de genetică sintetică, precum şi unor 

componente ale acestora. 

La fel ca produsele biotehnologice, şi cele obţinute prin inginerie genetică de 

sinteză sunt fabricate şi comercializate numai de companiile multinaţionale. 

Pe măsură ce sinteza genelor va deveni din ce în ce mai accesibilă prin prisma 

preţului de cost şi mult mai rapidă în privinţa modului de utilizare, cu atât mai uşoară va 

fi sinteza artificială a oricărui microorganism decât izolarea şi identificarea sa din 

microbiota în care se află în mediul natural sau decât obţinerea sa dintr-o colecţie 

specializată de microorganisme. 

Probele biologice corespunzătoare anumitor organisme, sub forma secvenţelor de 

gene păstrate în formă digitală, vor circula extrem de intens pe glob şi vor putea fi 

revitalizate în laboratoarele marilor companii din întreaga lume, generându-se astfel 

riscul erodării viitorului suport al conservării genetice şi al apariţiei unor noi provocări 

privind negocierile internaţionale asupra biodiversităţii. 

Ingineria genetică de sinteză este capabilă de a produce noi componente ale 

organismelor biologice şi chiar reţele metabolice inexistente până în prezent în lumea vie, 

precum şi de a reproiecta actualele sisteme biologice în scopul de a de a îndeplini 

anumite funcţiuni. 

Cunoştinţele actuale din domeniul nanobiotehnologiilor, prin intermediul cărora 

este posibilă manipularea materiei la nivel molecular şi chiar atomic au contribuit la 

realizarea unor performanţe nebănuite cu ceva timp în urmă. 

Organismele transgenice, cum sunt speciile de soia, orez, porumb sau tomate 

modificate genetic sunt deja realizări de domeniul trecutului! 

Sub vechea paradigmă a manipulării genetice, ingineria genetică a reprezentat o 

etapă de scindare şi apoi recombinare a macromoleculei de ADN specifice unei anumite 

specii biologice pentru a fi inserate în organismele altor specii.










Prin contrast, ingineria genetică actuală utilizează instrumentele computerizate de 

sinteză artificială a genelor deschizând larg porţile pentru apariţia unor noi secvenţe de 

gene, inexistente actualmente în genomul vreunui organism biologic cunoscut. 

Acesta reprezintă începutul unei noi ere în ştiinţele biologice, în general, iar în 

genetică, în mod special, prin faptul că se realizează tranziţia de la faza de citire a codului 

genetic la primele stadii ale scrierii unui nou cod, bazat pe programarea computerizată. 

Practic, utilizând vestitele sintetizatoare de gene, se va ajunge foarte curând la generarea 

unor noi structuri ale macromoleculelor de ADN, prin scrierea noului cod genetic în care 

„alfabetul” de bază nu va cuprinde numai „literele” A, G, T, C, ci mult mai multe decât 

acestea! Geneticienii vor utiliza noile litere ale alfabetului genetic, inexistente în prezent 

în natură, pentru a le aranja în diverse combinaţii care vor constitui noile „reţele 

genetice” ce vor fi integrate în cadrul unei „matriţe” sintetizate „de novo”, care are 

capacitatea de a se mişca şi a se multiplica! 

Utilizând concepte preluate din ingineria computaţională noii geneticieni se 

specializează în domeniul producerii unor noi versiuni simplificate ale bacteriilor, prin 

reprogramarea ADN întocmai ca în cazul unui microcomputer şi asamblarea sa în 

structura unui nou sistem genetic care este controlat de factorul uman. 

Fonduri de miliarde de dolari din partea guvernelor unor state dezvoltate şi a unor 

companii transnaţionale au fost investite în laboratoarele unor renumite instituţii de 

inginerie genetică, care deţin actualmente, portofoliul majorităţii patentelor înregistrate 

pentru sinteza artificială şi utilizarea de noi componente ale organismelor biologice! 

Se conturează, aşadar, apariţia unei adevărate industrii mondiale, destinate pentru 

„sinteza” unor noi componente ale formelor actuale de viaţă! 

În viziunea terifiantă a celor care în prezent lucrează în această nouă industrie, 

ADN este considerat ca fiind sistemul soft-ware, care controlează ciclul de viaţă al 

organismului în care se află integrat, în timp ce membrana celulară, precum şi toate 

organitele celulare deţin rolul de sisteme hard-ware. 

Nu este deloc o glumă deplasată faptul că la firma Epoch Biolabs din Houston 

(Texas) cu numai o mie de dolari se poate „confecţiona” o genă din componente complet 

sintetice! 

Astfel de companii care produc şi comercializează secvenţe de gene sau chiar 

gene integrale apar de la o zi la alta, sporind riscul apariţiei unor posibile virusuri sau 

bacterii cu structură genetică necunoscută în lumea vie naturală, datorită erorilor care se 

produc inevitabil în sinteza secvenţelor de nucleotide! 

Ingineria genetică de sinteză se îndreaptă vertiginos către producerea de noi forme 

de viaţă programate a fi realizate la comandă!










Biotehnologia modernă este adesea asociată cu utilizarea microorganismelor 

modificate genetic, cum ar fi Escherichia coli sau drojdiile pentru producerea anumitor 

substanţe (insulină, antibiotice etc.). 

Microorganismele Modificate Genetic – o sursă inepuizabilă de produse alimentare 

Conform datelor relativ recente furnizate de FAO (Food and Agricultural 

Organization), aproximativ 25-30% din populaţia Terrei suferă din cauza bolilor generate 

de malnutriţie. Soluţionarea acestei crize de alimente se află în utilizarea unor noi surse 

neconvenţionale, generatoare de compuşi nutritivi, în special, de proteine alimentare. 

Astfel, utilizarea microbiotehnologiilor de cultivare a unor specii de microorganisme 

modificate genetic (MMG), capabile să sintetizeze proteine monocelulare de tip SCP 

(single-cell protein), reprezintă una dintre alternativele viabile destinate rezolvării acestei 

crize. Avantajele utilizării MMG producătoare de SCP constau în faptul că aceste 

microorganisme se pot multiplica extrem de rapid, dublându-şi propria lor masă la 

intervale de 30-60 de minute, au o valoare nutritivă apropiată de cea a proteinelor 

vegetale sau animale, iar procesele biotehnologice de cultivare microbiană se desfăşoară 

în condiţii stricte de asepsie, fiind complet automatizate şi computerizate. 

Prin aplicarea tot mai accentuată a unor astfel de microbiotehnologii avansate, se 

produc anual importante cantităţi de alimente şi băuturi, rezultate din procese 

fermentative catalizate de microorganisme utile intereselor umane, dintre care se pot 

menţiona: ciupercile comestibile, pâinea şi produsele de panificaţie, vinul, iaurtul, oţetul 

din vin, băuturile alcoolice şi răcoritoare, brânzeturile, mezelurile, proteinele alimentare, 

acizii organici alimentari, aminoacizii şi vitaminele, edulcoranţii, aromele, biopolimerii 

etc. Este evident faptul că alimentele şi băuturile fermentate au avut dintotdeauna o 

importanţă deosebită în alimentaţia omenirii şi deţin în continuare un rol primordial în 

societatea umană. Ele sunt obţinute prin cultivarea intensivă a diferite suşe de 

microorganisme sau a unor tipuri de enzime secretate de acestea, utilizând drept 

substraturi de creştere diferite produse agricole a căror structură biochimică şi ale căror 

proprietăţi organoleptice se transformă în cursul proceselor fermentative induse de aceşti 

biocatalizatori. 

Principalul rezultat al acestor fermentaţii induse şi controlate de diferite specii de 

MMG (de la bacterii lactice sau acetice până la drojdii sau fungi filamentoşi din grupul 

micro- sau macromicetelor) este reprezentat ansamblul proprietăţilor fizico-chimice, 

precum şi al celor microbiologice şi toxicologice, cu efecte benefice asupra organismului 

uman, aşa cum sunt: valoarea nutritivă, digestibilitatea, textura, caracteristicile 

organoleptice, puritatea microbiologică şi lipsa toxicităţii.










Este binecunoscut faptul că, de pildă, în cursul procesului de obţinere a 

brânzeturilor se utilizează chimozina, o enzimă de origine fungică, cunoscută sub 

denumirea populară de cheag, necesară pentru coagularea cazeinei, şi care este 

modificată genetic prin tehnologia ADN recombinant, în vederea creşterii substanţiale a 

producţiei acestor alimente fermentate. 

Într-o accepţiune mai largă, cultivarea ciupercilor comestibile şi/sau medicinale 

reprezintă una dintre biotehnologiile cu cea mai rapidă creştere economică în ultimii 20 

de ani şi se preconizează o evoluţie ascendentă semnificativă în acest prim secol al 

mileniului III. În acest context, din considerente economice strategice, se prevede o 

sporire accentuată a producţiei de ciuperci comestibile din următorii ani, în special, în 

ţările slab dezvoltate economic sau care se află în curs de dezvoltare. 

MMG – agenţi naturali pentru biosinteza de medicamente 

Când Alexander Fleming a descoperit în 1928 faptul că specia de fungi 

filamentoşi Penicillium notatum poate sintetiza selectiv un compus capabil să inactiveze 

un spectru larg de specii bacteriene patogene pentru om şi animale, fără să producă efecte 

adverse semnificative asupra organismelor de tip gazdă, nimeni nu a bănuit că această 

descoperire va revoluţiona medicina şi va genera dezvoltarea unei întregii industrii 

farmaceutice. 

În acest mod, pe parcursul deceniilor care au urmat, s-a dezvoltat o întreagă 

industrie producătoare de antibiotice sintetizate de diferite specii de microorganisme, 

respectiv, de bacterii şi fungi, al căror potenţial de biosinteză al compuşilor naturali cu 

efect inhibitor asupra altor specii microbiene a fost permanent optimizat prin modificări 

genetice ale suşelor utilizate în acest scop. 

Antibioticele reprezintă substanţe naturale cu efect antimicrobian, sintetizate de 

microorganisme, care sunt utilizate sub forma unor produse farmaceutice pentru 

profilaxia şi tratamentul multor maladii umane infecţioase. 

Majoritatea antibioticelor sunt sintetizate de anumite specii bacteriene, care fac 

parte din grupul actinomicetelor, şi de unele secii de fungi filametoşi. Astfel, antibioticele 

de origine fungică, cum sunt penicilina şi cefalosporina, precum şi antibioticele de tip 

bacterian, dintre care fac parte streptomicina, aureomicina, cloramfenicolul şi 

tetraciclinele au devenit produse farmaceutice fabricate şi utilizate, pe scară tot mai largă, 

în tratamentul diferitelor maladii umane provocate de microorganisme patogene, dintre 

care pot fi enumerate numai câteva, şi anume: pneumonia, tuberculoza, holera, lepra, 

care, în unele regiuni ale globului au fost deja eradicate. Unele dintre aceste tipuri de 

antibiotice, cum ar fi, de pildă, griseofulvinele, sunt extrem de active şi eficace în terapia










multor afecţiuni contagioase ale epidermei, de tipul maladiei impetigo, produse de 

anumite specii de fungi patogeni. 

Până în prezent au fost izolate şi identificate peste 4.000 de tipuri de antibiotice, 

însă nu au fost acceptate pentru utilizare, sub formă de produse farmaceutice, decât 50 

dintre acestea. Anumite antibiotice sunt utilizate şi pentru tratamentul anumitor maladii 

specifice animalelor, iar unele dintre acestea pot fi întrebuinţate în agricultură sub formă 

de pesticide, de tipul bactericidelor, fungicidelor sau insecticidelor. 

Vaccinurile antimicrobiene reprezintă o altă modalitate de prevenire a multor 

maladii cu etiologie bacteriană sau fungică. Astfel, s-a dezvoltat în ultimii ani o adevărată 

industrie producătoare de vaccinuri recombinante, pe baza utilizării de suşe microbiene 

modificate genetic al căror potenţial patogen a fost atenuat prin diferite mijloace fizice 

sau chimice. 

Cu toate acestea, nici antibioticele şi nici vaccinurile recombinante nu pot 

contribui decisiv la ameliorarea sau vindecarea unor maladii umane cronice cum sunt: 

cancerul, afecţiunile cardiovasculare, boala Alzheimer. Una dintre soluţiile optime pentru 

tratamentul unor astfel de afecţiuni îl reprezintă producerea şi utilizarea de anticorpi 

monoclonali. 

În acest mod, un avantaj evident al aplicării biotehnologiei de producere a 

anticorpilor monoclonali îl reprezintă stabilitatea fiziologică a liniilor celulare microbiene 

care sintetizează permanent acelaşi tip de anticorpi care pot fi cu uşurinţă caracterizaţi în 

scopul evaluării compatibilităţii acestora pentru diferite aplicaţii specifice. Pe această 

bază, se pot sintetiza cantităţi însemnate de anticorpi monoclonali, a căror aplicabilitate în 

diagnoza şi tratamentul diferitelor maladii tumorale, al afecţiunilor cu transmitere 

sexuală, precum şi al prevenirii efectelor de respingere imună a unor organe grefate este 

tot mai pronunţată. 

În practica industrială farmaceutică destinată producţiei intensive de antibiotice, 

vaccinuri şi anticorpi monoclonali se utilizează instalaţii biotehnologice de tipul 

bioreactoarelor sau fermentatoarelor automatizate şi computerizate, care posedă vase de 

mare capacitate destinate cultivării controlate a suşelor de microorganisme modificate 

genetic cu rol de biocatalizatori ai proceselor de biosinteză aferente fabricării unor astfel 

de produse farmaceutice. 

Biotehnologie > Genetică Moleculară > Plante Modificate Genetic 

Concomitent cu accelerarea ritmului de creştere demografică, la nivel mondial, în 

ultimul sfert de secol, se resimte tot mai acut necesitatea vitală pentru producerea de 

cantităţi importante de biomasă provenită din specii de plante cultivate, utilizabile în










alimentaţia umană şi în furajarea animalelor. În acest context, nu este de mirare faptul că 

foarte multe specii de fructe şi legume modificate genetic sunt deja prezente pe piaţa 

agricolă a multor ţări ale lumii, cum ar fi, de pildă, cele din continentul nord-american şi, 

în mod special, Statele Unite ale Americii. 

Expansiunea vertiginoasă a culturilor de plante modificate genetic atrage, în mod 

inevitabil, creşterea proporţională a cantităţilor de alimente şi furaje, obţinute prin 

prelucrarea industrială a plantelor transformate genetic, ceea ce determină, în final, 

obţinerea de profituri economice considerabile de către marile companii transnaţionale 

din industria agro-alimentară. 

În mod firesc, se pune întrebarea: Cum este posibilă menţinerea unui ritm 

constant al dezvoltării economico-sociale a societăţii umane, prin asigurarea resurselor 

alimentare naturale, reprezentate, preponderent, de cereale, legume şi fructe, concomitent 

cu păstrarea echilibrului ecologic, în limita unor variaţii fără caracter perturbator ? 

Un răspuns concret este oferit de însăşi capacitatea tehnico-economică a societăţii 

umane dezvoltate de a integra biotehnologia într-un proces de intensificare a producţiilor 

de plante destinate consumului uman şi animal, prin utilizarea metodelor şi tehnicilor 

adecvate de biologie şi genetică moleculară pentru producerea de noi soiuri competitive 

din punct de vedere productiv, precum şi pentru furnizarea de material săditor cu înaltă 

valoare biologică. 

În paralel cu dezvoltarea tot mai accelerată a biotehnologiei ca ştiinţă, genetica 

moleculară, prin instrumentul său specializat, ingineria genetică, a devenit un mijloc 

extrem de eficace pentru modificarea structurii genetice a oricărui sistem biologic, în 

vederea obţinerii de noi specii de organisme micro- sau macroscopice, cu înalt potenţial 

bioproductiv, care pot fi utilizate cu succes în agricultură, industria alimentară, industria 

farmaceutică, precum şi în medicină sau în protecţia mediului. 

Ce sunt Plantele Modificate Genetic? 

Plantele Modificate Genetic (PMG) sunt organisme vegetale al căror genom a 

fost restructurat, fie prin adăugarea unor gene străine, fie prin inactivarea sau eliminarea 

altora existente în organismele respective. 

Modificarea genetică a plantelor se realizează efectiv prin introducerea uneia 

sau a mai multor gene străine în genomul unor organisme vegetale sau prin suprimarea 

activităţii unei anumite gene specifice unei plante, cu ajutorul acidului ribonucleic (ARN) 

de interferenţă (ARNi), în vederea eliminării caracterelor fenotipice nedorite şi inducerii 

apariţiei altora noi, benefice pentru atingerea scopului economic urmărit.










Fenomenul prin care acţionează ARNi reprezintă un mecanism manifestat 

frecvent în biologia celulei de tip eucariot, prin care anumite fragmente ale moleculei 

dublu catenare de ARN interferă cu expresia unei gene specifice a cărei secvenţă de 

nucleotide este complementară cu cea a catenelor duble de ARN. Capacitatea ARNi de a 

suprima, în mod dramatic şi selectiv, sinteza unei anumite proteine, la nivel celular, 

conferă acestui acid nucleic proprietatea de adevărat “exterminator” genetic, fiind utilizat 

atât în experimentele efectuate atât in vitro, cât şi in vivo, pentru studierea modului de 

funcţionare a genelor care determină biosinteza proteică. 

Plantele transgenice – un regn aparte? 

Plantele transgenice (PT) sunt organisme vegetale modificate genetic, al căror 

genom conţine una sau mai multe gene, care au fost transferate de la alte specii. 

Asemenea modificări de natură genetică pot apărea, pe cale naturală, prin polenizare 

încrucişată, datorată atât factorilor biotici (insecte polenizatoare, mamifere erbivore, etc), 

cât şi celor abiotici (curenţi de aer, precipitaţii, etc.), sau, pot fi induse artificial, prin 

intermediul tehnicilor de hibridizare, utilizând tehnologia ADN recombinant. 

În prezent, această nanobiotehnologie de vârf este utilizată, pe scară tot mai largă, 

în institutele de inginerie genetică din întreaga lume, fiind considerată, fără nicio rezervă, 

una dintre tehnologiile care au revoluţionat genetica moleculară, prin obţinerea de noi 

specii de organisme vegetale, al căror genom este, în foarte multe cazuri, atât de diferit de 

cel al altor specii cunoscute până în prezent, încât nu pot fi încadrate în Regnul Plantae. 

Această situaţie fără precedent poate părea oarecum paradoxală, însă datele 

ştiinţifice înregistrate până în prezent, demonstrează elocvent faptul că amprenta genetică 

a noilor PT, obţinute prin aplicarea nanobiotehnologiei ADN recombinant, este complet 

diferită de cea a speciilor de plante care populează biocenozele terestre sau acvatice şi 

care nu reprezintă altceva decât rezultatul unei evoluţii a materiei vii, de-a lungul a peste 

4 miliarde de ani. Exemple concludente pentru argumentarea includerii tuturor acestor PT 

într-un regn aparte sunt oferite de numărul foarte mare de specii noi de organisme 

vegetale care conţin în genomul lor gene provenite de la organisme complet diferite şi 

neînrudite din punct de vedere sistematic, cum sunt: bacteriile, din grupul procariotelor, 

sau peştii dintre organismele eucariote. 

Astfel, a devenit deja „celebru” cazul plantelor de soia modificate genetic, prin 

introducerea în genomul acestora a unor gene provenite de la specia bacteriană Bacillus 

thuringiensis, care le conferă rezistenţă la acţiunea pesticidelor, în special, a erbicidelor. 

Un asemenea fapt poate părea paradoxal deoarece, în mod natural, aceste gene de 

origine bacteriană induc sinteza unei substanţe entomopatogene, numită toxină Bt (prin










abrevierea denumirii acestei specii), al cărei efect se manifestă prin distrugerea unor 

specii de insecte aflate în diferite etape de dezvoltare, şi care se menţine în stare inactivă 

până în momentul ingestiei de către insecte când se activează, exercitându-şi efectul 

insecticid. Datorită existenţei acestor gene în culturile de soia modificate genetic, toxina 

Bt este produsă în fiecare organ al plantelor respective. Drept consecinţă, după încheierea 

recoltării seminţelor de soia, acele părţi ale plantelor rămase în câmp se vor descompune 

eliberând astfel importante cantităţi de toxine care se vor acumula în sol şi vor avea un 

efect distructiv neselectiv, exercitat asupra majorităţii speciilor aparţinând entomofaunei 

terestre. Asadar, genele care iniţial aveau un efect insecticid, prin introducerea lor în 

genomul unei plante, capătă efect erbicid! 

Un alt exemplu arhicunoscut este cel al tomatelor denumite generic Flavr Savr, 

care sunt genetic modificate prin introducerea genelor prelevate de la un peşte, respectiv, 

Calcanul arctic. Aceste tomate modificate genetic au fost produse, prin utilizarea 

tehnologiei ADN recombinant, pentru a reduce pierderile înregistrate în timpul păstrării 

acestor legume, în condiţii de refrigerare, şi de a le prelungi perioada de conservare, 

precum şi pentru a le îmbunătăţi calităţile de gust şi a le menţine turgescenţa, din 

momentul recoltării până la utilizarea lor de către consumatori. 

În ultimele decenii, evoluţia studiilor şi cercetărilor în domeniul biotehnologiilor 

cu aplicabilitate la nivel molecular, respectiv, a metodologiei de recombinare genetică 

prin transferul unor gene de la anumite specii (în special, microorganisme) către altele 

neînrudite din punct de vedere taxonomic, cum sunt speciile de plante cultivate a 

determinat apariţia unei noi strategii privind dezvoltarea agriculturii mondiale. 

Plantele modificate genetic (PMG) ocupă un loc primordial în cadrul acestor 

strategii de transformare pe baze genetice a tehnologiilor agricole. Cu toate avantajele 

de ordin economic pe care le generează promovarea PMG în agricultura actuală, există 

permanent riscul apariţiei unor perturbaţii imprevizibile în menţinerea echilibrului 

necesar în relaţiile trofice dintre populaţiile de organisme specifice fiecărei biocenoze. 

Aceste dezechilibre majore, generate de imixtiunea necontrolată a factorului uman 

în structura genetică a producătorilor în ecosistemele agricole, vor determina, în mod 

implicit, agravarea procesului de „eroziune genetică”, declanşat odată cu lansarea 

primelor culturi de PMG, în urma căruia varietăţile tradiţionale de plante cultivate, care 

se caracterizează printr-o mare diversitate genetică, vor fi îndepărtate şi, cel mai frecvent, 

chiar eradicate din biocenoza agroecosistemelor în care acestea au constituit componente 

de bază. În acest mod, datorită agresiunii factorului uman asupra structurii genetice a 

speciilor de plante din ecosistemele agricole, se produce o reducere vizibilă a numărului 

de specii de plante cu variabilitate genetică, fapt ce va determina o scădere 

corespunzătoare a biodiversităţii din aceste sisteme ecologice.










Variaţii genetice naturale vs. variaţii genetice artificiale 

Procesul natural de recombinare genetică, în urma căruia rezultă noi biotipuri, 

varietăţi sau chiar noi specii, se desfăşoară pe parcursul a sute şi chiar mii de ani de 

evoluţie continuă a sistemelor biologice, în care rolul preponderent îl deţine selecţia 

naturală, în calitate de „filtru” perfect riguros şi constant al genotipurilor optime ce 

aparţin tuturor speciilor de organisme biologice existente pe Terra. 

Chiar dacă există o anumită limită superioară de recombinare genetică naturală, 

până la care este posibilă producerea şi, ulterior, stabilizarea unei variaţii naturale în 

genomul unei plante, actualele biotehnologii cu aplicaţii în agricultură exercită un rol 

extrem de important în intensificarea, controlul şi, mai ales, direcţionarea anumitor tipuri 

de variaţii genetice. Asemenea variaţii sunt produse prin înlocuirea unor gene cu altele 

provenite de la organisme neînrudite taxonomic şi care pot avea efectele scontate de 

promotorii acestora, cum ar fi, de pildă, rezistenţa la pesticide, în special, la erbicide. 

Este deosebit de alarmant faptul că un mare număr de specii de plante destinate 

culturilor agricole, datorită modificărilor genetice provocate prin transferul intra- sau 

intergeneric, capătă proprietatea de a persista în arealele de graniţă dintre 

agroecosistemele învecinate, având, în acelaşi timp, capacitatea de a se propaga extrem 

de rapid, prin intermediul grăuncioarelor de polen. 

Riscul diseminării transgenelor între specii diferite 

Pentru evaluarea riscului diseminării transgenelor între diferite specii neînrudite 

taxonomic au fost elaborate metode de cuantificare a gradului de dispersare a polenului, 

în condiţii naturale. Fluxul de gene poate fi evidenţiat cu ajutorul unor capcane artificiale 

sau naturale (plante androsterile) instalate sau cultivate la anumite distanţe faţă de sursa 

de polen. 

Detectarea hibrizilor se poate face cu ajutorul markerilor biochimici (izoenzime) 

sau genetici (transgena însăşi, culoarea sau forma seminţelor). Pentru evaluarea riscului 

de “evadare” a transgenelor prin intermediul hibrizilor au fost efectuate şi hibridări 

artificiale directe, reciproce şi retroîncrucişări între diferite varietăţi transgenice de rapiţă 

(Brassica napus) şi specii mai mult sau mai puţin înrudite cu această specie vegetală. 

Rezultatele evaluării fluxului intergeneric au evidenţiat faptul că, deşi hibridarea 

este posibilă, introducerea în genomurile speciilor aparţinând unor genuri diferite este 

puţin probabilă, deoarece plantele rezultate prin retroîncrucişare nu supravieţuiesc din 

cauza incompatibilităţii citoplasmatice. În schimb, există posibilitatea introducerii










transgenelor în genomul unor specii aparţinând genului Brassica, şi care pot creşte ca 

simple buruieni. 

Rapiţa este considerată o plantă de cultură la care riscul producerii unui flux de 

gene mediat de polen este destul de ridicat, atât la diferitele varietăţi, cât şi la rudele ei 

sălbatice. La nivelul unei ferme, pentru menţinerea ratei de polenizare încrucişată sub 

pragul de 0,5%, se recomandă păstrarea unei distanţe de protecţie de 100m între culturile 

de rapiţă modificată genetic şi culturile de rapiţă convenţională. 

Selecţia naturală versus recombinarea genetică artificială 

Una dintre legile fundamentale ale ecologiei evidenţiază rolul determinant al 

selecţiei naturale în desfăşurarea procesului de adaptare a organismelor biologice la 

variaţiile factorilor biotici şi abiotici ai mediului natural. 

În conformitate cu această lege, structura unui organism biologic, integrat într-un 

ecosistem natural, reprezintă varianta optimă din punct de vedere al organizării sale 

structurale şi funcţionale, fiind, în egală măsură, rezultatul unui îndelungat proces 

evolutiv, în cursul căruia toate componentele care manifestă un efect negativ asupra altor 

sisteme biologice, au fost eliminate treptat. 

În ciuda acestor considerente ştiinţifice, evoluţia actuală a biotehnologiilor 

aplicate în practica zootehnică din anumite state dezvoltate din punct de vedere 

economic, în special, din S.U.A., demonstrează cu prisosinţă faptul că manipularea 

genetică a majorităţii speciilor de animale domestice, destinate creşterii intensive în 

ferme specializate, reprezintă o modalitate tot mai frecvent utilizată pentru creşterea 

vertiginoasă a cantităţilor de alimente obţinute prin prelucrarea acestor organisme. 

Tehnicile de recombinare genetică artificială a genomului animal se impun tot 

mai mult în plan economic, în scopul obţinerii unui număr cât mai mare de exemplare ale 

unor rase sau varietăţi de animale cu însuşiri morfologice şi fiziologice utile intereselor 

umane. 

Ce sunt Animalele Modificate Genetic (AMG) ? 

Animalele Modificate Genetic (AMG) reprezintă acel grup de organisme 

animale în al căror genom au fost inserate gene străine, elaborate prin tehnologia ADN 

recombinant. Acest tip de ADN conţine, de regulă, pe lângă genele structurale de bază, şi 

anumite secvenţe de nucleotide care permit atât încorporarea acestui tip de acid nucleic, 

cât şi integrarea sa corectă în genomul celulei receptoare.










Astfel, prin perfecţionarea acestei metodologii s-a reuşit obţinerea primelor 

exemplare de animale transgenice care aparţin anumitor rase de ovine, caprine, porcine şi 

chiar de păsări domestice, din grupul galinaceelor. 

Asemenea animale transgenice au fost concepute cu scopul de a obţine un anumit 

tip de proteine umane, care sunt sintetizate şi se acumulează în laptele secretat de aceste 

organisme modificate genetic sau pentru asigurarea rezervei de organe necesare pentru 

efectuarea operaţiilor de transplant la om. 

Mai mult decât atât, în iulie 2000, cercetătorii care au reuşit obţinerea celebrei 

oiţe, numite Dolly, au repurtat un alr succes deosebit prin producerea unor miei 

transgenici în care transgena inserată într-un situs specific al genomului acestora a 

funcţionat conform aşteptărilor. 

Perspectiva aplicării acestor metode şi tehnici de modificare genetică a 

organismelor animale cu scopul nedisimulat al exploatării avantajelor strict economice, 

generate de amplificarea anumitor însuşiri morfologice sau fiziologice ale acestora, este 

pe cât de costisitoare la ora actuală, pe atât de riscantă în privinţa potenţialelor efecte 

negative asupra biodiversităţii mediului natural. 

Potenţiala introducere în ecosistemele acvatice a unor specii de peşti modificate 

genetic generează serioase probleme privind impactul asupra mediului natural. 

Datorită capacităţii lor de a migra pe distanţe foarte mari în cuprinsul unor întinderi 

imense de ape dulcicole sau marine, peştii modificaţi genetic pot să invadeze alte 

ecosisteme acvatice decât cele în care au existat iniţial, unde pot să se multiplice şi, 

ulterior, să concureze speciile piscicole autohtone în competiţia acerbă pentru resursele 

de hrană. 

În acest mod, resursele trofice se vor reduce semnificativ într-o anumită perioadă 

delimitată în timp, fapt care va influenţa, în mod negativ, evoluţia biocenozelor specifice 

anumitor ecosisteme, prin scăderea alarmantă a biodiversităţii şi creşterea proporţională a 

pericolului apariţiei unor pandemii cauzate de potenţialele dezechilibre generate în 

structura trofică a sistemelor ecologice respective. 

Pericolul iminent al extincţiei unor specii din fauna domestică 

Un raport al cercetătorilor din cadrul Agenţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură 

şi Alimentaţie din anul 2006 a relevat faptul că numărul varietăţilor de animale de fermă, 

destinate producţiei de carne a scăzut vertiginos în ultimii ani, respectiv, în proporţie de 

1/5 din totalul de bovine, cabaline, ovine şi caprine, iar evoluţia de perspectivă a acestora 

se conturează extrem de sumbru prin potenţiala dispariţie a unui număr impresionant de 

1.500 de alte rase şi varietăţi animaliere.










Acest pericol iminent de extincţie a numeroase exemplare de animale din fauna 

domestică specifică anumitor regiuni ale globului, care ameninţă permanent 

biodiversitatea şi variabilitatea genetică a biocenozelor agricole, este provocat 

preponderent de perpetuarea acelor mecanisme imorale din practica agricolă, menite să 

asigure obţinerea de profit economic imediat, concomitent cu neglijarea şi chiar ignorarea 

deplină a conservării bioresurselor naturale. 

Cum se poate defini Clonarea? 

Într-o accepţiune simplistă, clonarea este procesul de inducere artificială a 

descendenţei unor organisme vii, prin generarea de exemplare identice din punct de 

vedere genetic aparţinând unui anumit genitor, excluzând total reproducerea sexuată. 

În esenţă, pentru realizarea procesului de clonare, macromoleculele de acid 

dezoxiribonucleic (ADN) sunt prelevate din celulele animalelor născute prin reproducere 

sexuată şi sunt introduse într-un ovul nefecundat, al cărui ADN a fost îndepărtat în 

prealabil, prin tehnici de inginerie genetică. 

Ulterior, acest ovul modificat genetic va fi inoculat artificial în uterul unei femele 

aparţinând aceluiaşi grup de animale. 

AMG > Creşterea producţiei de carne > Sporirea neîncrederii consumatorilor 

În cazul speciilor de animale, clonarea constituie, în prezent, un factor extrem de 

important în procesele de creştere şi dezvoltare economică a marilor firme producătoare 

de alimente fabricate prin prelucrarea animalelor domestice, crescute în ferme 

specializate. 

Problema cea mai importantă este generată de neîncrederea publicului consumator 

referitoare la siguranţa alimentară a produselor obţinute din astfel de clone ale diverselor 

specii de animale domestice. 

O astfel de percepţie negativă cum este cea privitoare la clonarea animalieră se 

manifestă şi în cazul animalelor care au fost tratate cu diverse substanţe stimulatoare 

(hormoni de stimulare a creşterii masei corporale sau a secreţiei de lapte) efectul final 

fiind, practic, acelaşi, respectiv, cel de neîncredere sau suspiciune faţă de posibilele 

reacţii adverse consecutive consumului de produse alimentare preparate din asemenea 

organisme manipulate genetic. 

Spre exemplu, industria de fabricare a laptelui şi a produselor lactate din S.U.A. a 

avut de înfruntat o puternică reacţie de refuz din partea consumatorilor, datorită










producerii şi comercializării unor cantităţi imense de lapte, obţinut de la animale care au 

fost tratate cu hormoni bovini de stimulare a creşterii. 

Aceşti hormoni, produşi prin recombinare genetică, reprezintă o versiune 

artificială a hormonilor naturali de creştere a bovinelor, care au drept principal efect 

stimularea secreţiei lactate a animalelor tratate cu aceste substanţe. 

Conform datelor furnizate de Administraţia federală pentru Medicamente şi Alimente 

(Food and Drug Administration - FDA), foarte multe companii de biotehnologie şi 

inginerie genetică din Statele Unite ale Americii sunt pregătite să producă şi să 

comercializeze pe piaţa nord-americană produse din carne, obţinute prin prelucrarea 

exemplarelor adulte de bovine, porcine şi caprine, care au fost clonate prin tehnici de 

inginerie genetică. 

Cu toate acestea, actualmente, nu există nicio metodă sau tehnică, prin care să se 

poată determina originea sau provenienţa produselor obţinute din animale clonate. 

În mod practic, nu a fost pusă la punct o metodologie standardizată privind verificarea 

provenienţei produselor alimentare din animale clonate, drept pentru care se impune 

adoptarea unor măsuri legislative extrem de severe pentru protecţia publicului 

consumator. 

Restricţii impuse de respectarea dreptului de protecţie a consumatorilor 

Una dintre măsurile impuse de legislaţia comunitară, care se aplică, în mod 

consecvent, în ţările membre ale Uniunii Europene se referă, cu precădere, la interzicerea 

producerii şi comercializării de produse alimentare obţinute din animale modificate 

genetic, datorită unei insuficiente cunoaşteri a posibilelor efecte biologice şi ecologice ale 

introducerii acestora în consumul uman. 

O altă măsură extrem de importantă pentru asigurarea siguranţei alimentare a 

consumatorului este privind etichetarea alimentelor, prin inscripţionarea de menţiuni 

speciale prin care sunt furnizate informaţiile necesare pentru identificarea originii 

produselor respective. Spre exemplu, pentru un anumit produs alimentar obţinut din carne 

este obligatorie etichetarea acestuia cu menţiunea: „Produs obţinut din carne de animal 

clonat” … 

Pentru cea mai parte a societăţii umane actuale, o astfel de ipostază poate să pară 

mai degrabă desprinsă dintr-un scenariu ştiinţifico-fantastic, decât din realitatea 

cotidiană. Oricum, este evident faptul că reacţia publicului consumator la orice produs 

nou, care nu este obţinut pe cale naturală va fi întotdeauna una foarte reticentă faţă de 

calitatea acelui produs.










În consecinţă, testarea efectelor biologice pe termen lung ale acestor produse 

obţinute din animale clonate trebuie să se desfăşoare în condiţii strict monitorizate pentru 

înregistrarea şi evaluarea riguros ştiinţifică a rezultatelor semnificative şi concludente. 

Probleme de bioetică declanşate de clonarea animalelor 

Clonarea, considerată ca un proces de modificare genetică şi multiplicare 

necontrolată a organismelor vii pentru obţinerea unor descendenţi identici din punct de 

vedere genetic, declanşează în lumea întreagă controverse extrem de aprinse, datorită 

aspectelor morale determinate de modificarea patrimoniului genetic natural prin 

omogenizarea acestuia şi scăderea dramatică a biodiversităţii. 

Majoritatea fermierilor americani care sunt tentaţi să producă şi să comercializeze 

animale de fermă care au fost obţinute prin clonare, se întreabă oarecum retoric: „Oare 

clonarea este calea pe care trebuie să o urmăm pentru o alimentaţie mai sănătoasă şi un 

trai mai sigur?” 

Un răspuns corespunzător acestor frământări vine aproape de la sine: „Nu ştim 

care sunt consecinţele clonării şi, prin urmare, suntem nebuni atunci când sfidăm şi 

încălcăm cu bună ştiinţă legile nescrise ale vieţii, pe care Mama Natură le-a generat şi 

experimentat pe parcursul unei evoluţii de câteva milioane de ani!”

Utilizări ale biotehnologiilor Biotehnologiile ... - Biotehnologie

Transform your PDFs into Flipbooks and boost your revenue!

Utilizări ale biotehnologiilor Biotehnologiile ... - Biotehnologie

Transform your PDFs into Flipbooks and boost your revenue!

Delete template?

Save as template ?