Raluca Motoc (2007) - Gentrificarea centrului.pdf - Română

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ
SECŢIA SOCIOLOGIE-ANTROPOLOGIE
Planificatori urbani şi administraţia locală.
Comercializarea şi gentrificarea centrului în Cluj
Coordonator :
Conf. Dr. Rudolf Poledna
CLUJ-NAPOCA
2007
Absolvent:
Raluca Motoc

CUPRINS
Introducere în problematica studiată ............................................................................. 4
1. Relevanţa oraşului pentru cercetare............................................................................ 4
2. Metodologia cercetării ................................................................................................ 7
Spaţiul urban în transformare....................................................................................... 12
1.1. Componentele spaţiului urban ............................................................................... 12
1.2. Aspecte ale oraşului postmodern ........................................................................... 14
1.3. Manuell castells: oraşul informaţional................................................................... 16
1.4. Guvernarea oraşului contemporan ......................................................................... 18
Schimbări în mediul urban clujean............................................................................... 22
2.1. Transformări economice ........................................................................................ 22
2.2. Transformări socilae şi demografice...................................................................... 29
2.3 trasformări politice.................................................................................................. 32
Metodologie ..................................................................................................................... 35
Un fenomen urban actual: gentrificarea....................................................................... 39
3.1. Câteva consideraţii despre fenomenul gentrificării ............................................... 39
3.2 gentrificarea în europa centrală şi de est................................................................. 44
Spaţiu locuit şi spaţiu comercial în centrul municipiului cluj—napoc ...................... 53
4.1. Să locuieşti în centru-discursul locatarilor zonei centrale ..................................... 53
4.2. Afaceri în zona centrală-discursul firmelor ........................................................... 64
Planificarea urbană actuală la nivelul clujului-discursul arhitecţilor....................... 77
5.1. Studiu de caz: trasformarea bulevardului eroilor în zonă pietonală ...................... 77
Concluzii .......................................................................................................................... 87
Bibliografie ...................................................................................................................... 89
2

Rezumat: Acestă lucrare reprezintă o încercare de a descrie şi de a explica
transformările (discutăm despre trasformări economice, sociale, demografice, politice)
surprinse de către cercetător în prima jumătate a anului 2007, în contextul unei societăţi
postmoderne cu tendinţe de globalizare. Societatea în cauză este o societate urbană din
centrul Transilvaniei, adică Municipiul Cluj-Napoca.
Mediul urban clujean la ora actuală se află întro fază de tranziţie prelungită de la
epoca comunistă şi cea naţionalistă la noua eră a globalizării şi restructurării urbane.
Restructurarea urbană reprezintă de fapt suma tuturor transformărilor la care este supus
oraşul în momentul prezent. Acest fenomen apare ca materializare a fenomenului
universal de globalizare.
Chiar dacă lucrarea are un caracter general cu privire la trasformările din mediul
urban clujean, acesta abordeză pe larg şi fenomene secundare şi particulare ale inserării
Clujului în reţeaua globală urbană. Printre aceste fenomene se numără gentrificarea,
consumul şi comercializarea, având ca spaţiu de desfăşurare spaţiul central al oraşului.
Toate aceste fenomene se conturează atât din perspectiva literaturii de specialitate cât mai
actuală, din perspectiva obiectivă a cercetătorului cât şi din perspectiva actorilor sociali
implicaţi-locuitori, firme, arhitecţi, primărie.
3

INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA STUDIATĂ
1. RELEVANŢA ORAŞULUI PENTRU CERCETARE
Din punct de vedere istoric, municipiul Cluj-Napoca a reprezentat un element
important în structura urbană a teritoriului transilvan. Indiferent că s-a numit
Klausenburg, Koloshvar sau Cluj-Napoca, oraşul a fost considerat un centru al
Transilvaniei sau mai bine spus un spaţiu de reprezentare a acesteia (Agachi, 2004).
Acest lucru este în primul rând observabil prin modul în care este constuit centrul istoric
al oraşului după un model stradal central şi vest-european (Lazarovici, ....), ceea
demonstrază că acest municipiu a fost un centru important medieval.
Perioada medievală târzie şi modernă a oraşului deoarece acestă perioadă este
foarte asemănătoare cu perioada actuală, în care se petrec o mulţime de transformări în
structura urbană. Clujul medieval (45, 2 ha) s-a dezvoltat pe vatra actuală a oraşului,
peste ruinele Napocii Romane (Piaţa Unirii este aşezată deasupra pieţei centrale romane).
La ora actuală aglomerarea medievală şi cea modernă se suprapun total peste ruinele din
antichitate. De-a lungul perioadei medievale şi moderne, Clujul a suferit numeroase
transformări, care au ţinut în primul rând de tendinţele de modernizare urbană.
Principalele aspecte de modernizare urbană din sec al XVIII-lea, au fost: demolarea
bastionelor şi lărgirea perimetrului oraşului, supraetajarea şi reamenajarea caselor din
zona centrală , apoi realizarea canalizării oraşului, uzinei de apă şi apeduc, băi publice
etc.(Agachi, 2004). Apoi la începutul secolului XX s-a demarat pavarea masivă străzilor
centrale (120 de străzi) şi înfiinţarea locurilor de agrement, în special a parcurilor şi a
grădinii botanice).
În ceea ce priveşte principale activităţi desfăşurate aici în perioada menţionată
mai sus, acestea sunt: Oraş cu populaţie săsescă preonderentă, Clujul, cel puţin în
perioada medievală (apoi din punct de vedere demografic în secolul XVIII, maghiari sunt
reponderenţi) a fost un oraş cu specific meşteşugăresc şi comercial. La începutul
secolului al XIX-lea, Piaţa Centrală (actuala Unirii) dar şi Bulevadrul Eroilor erau spaţii
reprezentative pentru oraş-aici era un târg şi singurul loc din oraş de unde se putea realiza
aprovizionarea cu alimente .(Agachi, 2004). Apoi în perioada modernă, oraşul era
populat de către cei cu ocupaţii intelectuale şi de nobilimea maghiară, care treptat a
dispărut odată cu venirea comunismului la putere.
4

Principalul atuu al oraşului din perioada ocupaţiei austro-ungare a fost poziţia
centrală strategică a Clujului în inima Transilvaniei, lucrau care şi în momentul de faţă
reprezintă un punct forte pentru oraş. Faptul că se află în mijlocul Transilvaniei, Clujul
este un nod feroviar important (la începutul secolului XX se construiesc primele linii
ferate care fa legătura între Cluj şi restul teritoriului românesc), care întreţine legătura
dintre oraşele din nordul, vestul şi estul ţării, are deasemenea şi aeroport, lucru care
facilitează legăturile cu alte oraşe europene şi este traversat de un drum european.
Deţinând aceste facilităţi de comunicare şi posibilităţi de transport direct cu alte mari
oraşe din ţară şi din Europa, în contextul unei lumi în proces de globalizare, Clujul este în
curs de a deveni un centru puternic în lumea globală, deoarece întro lume ca acesta,
accentul se pune pe accesul omului la alte spaţii din teritoriul globalizat, fără a ţine seama
la fel de mult ca şi în trecut de impedimentele distanţelor spaţiale sau temporale(timpul şi
spaţiu se compresează). De aceea centralitatea sa în Transilvania m-a determinat să imi
realizez terenul de cercetare tocmai în Cluj. Un alt motiv pentru care am ales oraşul Cluj
drept teren de cercetare a fost şi disponibilitatea terenului, deoarece a fost mult mai uşor
să studiez un teren în care şi locuiesc.
Potenţialul oraşului se mai află şi în faptul că este un oraş vechi, cu renume
în Europa de est, cel puţin. Aşezat pe vechile ruine ale Napocii, Clujul a păstrat în
structura sa urbană urmele vechii aşezării antice ( ruinele din Piaţa Unirii şi Piaţa
muzeului), lucru care îl face un important punct turistic. Interesul turistic pentru
municipiul Cluj-Napoca este mare şi pentru că aici au coexistat timp de mai multe secole
mai multe etnii –cea săsescă (saşii majoritari în Evul Mediu), maghiară (începutul
perioadei moderne) şi cea romănă (majoritariîncepând cu perioada interbelică), care au
lăsat în urmă impozante opere de artă şi arhitectură. Centrul vechi al oraşului, cândva
deţinut de nobilii maghari are o estetică aparte, recunoscută de specialişti (Lazarovici, ...).
Catedrala Sf Mihail, Palatul Bamfi, Palatul Teleki, Biserica Calvaria sunt numai câteva
din clădirile valoroase din oraş. Printre atracţiile turistice se numără şi statuile maghiare-
Matei Corvin, Sf Gheorghe cu Balaurul şi statuile romăneşti- Avram Iancu, Lupa
Capitolina, Monumentul Memorandiştilor.
La nivel simbolic Clujul este scena luptei simbolice la nivel etnic care se
materializează în amplasarea statuilor româneşti în apropierea celor maghiare sau chiar
5

încercarea depăşirii numerice a statuilor maghiare. Scoatearea în evidenţă a caracterului
românesc al oraşului a fost demarată de fostul primar Gheorghe Funar, care a costruit
multe monumente naţionale. Un moment important al luptei maghiari-români a fost
cererea maghiarilor de a avea propria universitate în Cluj. Acestă luptă simbolică
continuă şi astăzi dar sub forme mai atenuate din cauza faptului ca o societate globală nu
mai pune accentul atât de mult pe etnie, rasă sau religie (Castells, 1999) aşa că astăzi
avem firme maghiare care au angajaţi români sau chiar invers.
Relevanţa unui oraş, cum este Cluj-Napoca, este dată de statutul său
economic. În cadrul presei de specialitate economică (Revista Capital), Clujul apare ca
şi un oraş cu un nivel de trai ridicat iar preţurile ⋅ întrun asemenea oraş sunt la fel de mari:
faptul că are un asemenea prestigiu economic mi s-a părut deosebit de relevant pentru
cercetare.
Un alt motiv pentru care Clujul este un bun caz în a exemplifica teoria
globalizării este faptul că există în acest oraş o tranziţie foarte clară de la regimul
comunist şi regimul naţionalist spre regimul neo-liberal actual. În acest sens se poate
observa că marii giganţi economici (CUG-ul de exemplu) se desfiinţează iar în locul lor
apar firme internaţionale de producţie de softuri IT sau chiar echipamente de
telecomunicaţii (viitoarea fabrică NOKIA de pe platforma industrială TETEROM 3).
Astfel de guvernare a oraşului, dictat de o politică neo-liberală, se pliază pe tendinţele de
globalizare şi de tranformare a Clujului întrun centru putermic pentru zona Transilvania.
Specificiul său tot mai accentuat al actvităţilor în domeniul terţiar, lucru
caracteristic trecerii de la o societate industrială la una globalizată este un bun argument
în alegerea terenului de cercetare. Creşterea permanetă a numărului de absolvenţi ai
universităţilor clujene măresc pe zi ce trece clasa serviciilor şi totodată clasa de mijloc a
societăţii clujene.
Totodată cu mărirea clasei de mijloc în Cluj avem de-a face cu schimbări
radicale în structura urbană a oraşului. În primul rând centrul istoric se transformă din
punct de vedere estetic şi funcţional. Construirea zonei pietonale din zona Unirii-Eroilor
este rezultatul modificării în structura de clasă a oraşului. Acestă schimbare în structura
claselor aduce un tot mai mult un comportament specific clasei de mijloc -consum
⋅ de la preţurile alimentelor până la preţurile imobilelor
6

specific de spaţiu-baruri, restaurante, terase, cazinouri, cumpărături de branduri
internaţionale, asftel în centrul istoric al Clujului apare zona pietonală cu o mulţime de
baruri, cluburi, cafenele, terase şi spaţii de loisir care să satisfacă cerinţele clasei de
mijloc. Centrul devine astfel un spaţiu de consum prin excelenţă .
Ceea ce este interesant de studiat în centrul istoric al Clujului, este combinaţia
de diferite tipuri de magazine-pe de-o parte avem magazine ale unor brandrui renumite
care practică preţuri pe măsură iar apoi avem magazinele, care comercializează produse
de bazar la preţuri de branduri internaţionale. Discrepanţa dintre preţurile magazinelor tip
bazar şi produsele care se comercializează acolo este explicabilă prin faptul că însăşi
centralitatea este un brand în sine iar poziţionarea acelor magazine în centru, le oferă
posibilitatea de a vinde sub brandul arhicunoscut al centrului.
În continuare mai avem paradoxul dat de faptul că spaţiile comerciale se află
amplasate în clădiri-monument-ceea ce împiedică modificarea interioară a acelor spaţii în
vederea lărgirii sau compartimentării; paradoxul constă în faptul că la ora actuală odată
cu construirea zonei pietonale în zona Eroilor se preconizeză că magazinele alimentare şi
o parte din magazinele de haine se vor transforma în spaţii de loisir, din cauza
specificului acelei zone pietonale, dar pe de-o altă parte acestă transformare nu este
posibilă deoarece există o lege a monumentelor care se interpune între deschiderea unui
spaţiu de consum mare, cum este un restaurant, de exemplu.
Astfel centrul Clujului devine un spaţiu de consum prin excelenţă iar de acici
putem extrage teoria conform căreia spaţiul de locuit din zona centrală scade în favoarea
spaţiilor comerciale. Astfel aveam de-a face cu o gentrificare comercială în zona centrală.
Populaţia care locuieşte aici părăseşte spaţiul locuit din mai multe motive: sunt evacuate
din casele naţionalizate de către proprietarii de drept, sunt persoane foarte în vârstă care
decedează sau sunt persoane, care aparţin clasei de mijloc şi se mută întro zonă
suburbană.
2. METODOLOGIA CERCETĂRII
7

La momentul prezent, Municipiul Cluj-Napoca trece printro serie de
schimbări radicale (economice, sociale, politice), care reprezintă un efect agregat al
transformării oraşului întrun oraş global, scopul acestei lucrări fiind tocmai acela de a
suprinde şi de a explica aceste schimbări.
Demersul în realizarea acestei lucrări este unul relativ simplu: eu l-aş numi
demers socio-antropologic. . Trebuie să recunosc că la începutul cercetării nu ştiam exact
care va fi scopul sau finalitatea acestei lucrări; ştiam doar că voi realiza o lucrare în
domeniul „socio-antropologiei urbane” ⋅ . De ce acest domeniu? Răspunsul este unul
destul de banal: pentru că specializarea mea este în domeniul sociologic şi antropologic,
pe plan secundar iar interesul meu în domeniul sociologiei urbane a crescut simţior odată
cu frecventarea cursurilor de sociologie urbană. Ceea ce am vrut de fapt să realizez cu
acestă lucare este îmbinarea celor două demersuri sociologic şi antropologic, pentru a
demonstra că în urma anilor de studiu pot aplica corect teorii şi metode din ambele
domenii pentru a concepe cea mai importantă lucrare din viată mea ca specialist socioantropolog
de până acum.
Domeniul urbanului este vast la fel ca şi oraşul pe care l-am ales ca şi
teren de cercetare aşa că a fost dificil să aleg efectiv o temă de cercetare. Alegerea
cadrului de cercetare a fost făcută după logica accesului facil la teren, astfel am ales ca şi
cadru de cercetare Municipiul Cluj-Napoca deoarece locuiam de 4 ani aici şi îl cunoşteam
relativ suficient. Selectarea terenului a fost făcută după principiul antropologic al
observaţiei. Am realizat câteva etape de observaţie directă în oraşul ales ca şi cadru de
cercetare.
Urmărind simţul comun am început obervaţia cu centrul oraşului-zonă
istorică, considerată punct zero,concetrează cea mai mare parte din birouri, firme de
prestări servicii şi magazine din Cluj, atracţie pentru turişti şi loc de întâlnire, loisir şi
shopping pentru locuitori etc. Trebuie să recunosc că obervaţia din centrul oraşului a fost
determinată şi de faptul că am studiat o parte din centrul istoric al Clujului (Piaţa Unirii-
Scuarul cu Stauia lui Matei Corvin) cu ocazia unei mici cercetări pentru cursul de
sociologie ubană, astfel interesul pentru zona istorică a oraşului este explicabil şi din
punct de vedere personal. În acest mod am redus terenul de cercetare la zona centrală
⋅ terminologia îmi aprţine
8

instorică a Clujului. În acestă formă, zona de cercetare era prea întinsă pentru a realiza un
studiu complex şi în acelaşi timp compact, astfel a trebuit să micşorez terenul de
cercetare.
În urma observaţiilor în zona centrală am ales ca şi teren de cercetare:
Bulevadrul Eroilor. Alegerea sa a fost realizată tot după un principiu antropologic- şi
anume faptul că acest teren se afla întro transformare-tranziţia sa de la o arteră de trafic
cu dublu sens din centrul oraşului întro zonă semi-pietonală. Antropologul care a
observat acestă schimbare şi-a pus automat întrebarea: de ce se întâmplă acesta schimbare
şi ce reprezintă ea pentru mediul urban clujean? Astfel a rezultat tema mea de cercetare.
Odată cu alegerea temei, demersul antropologic se transformă întrunul
sociologic. Am încadrat tema întro serie de concepte sociologice specifice, care vor
reprezenta frame-ul teoretic al cercetării pe tot parcursul ei. Principalele concepte sunt:
societate postmodernă, oraşul globalizat, guvernare neo-liberală (neoliberalism) şi
gentrificare ⋅ , care de fapt este conceptul central al lucrării. Asfel gentrificarea din zona
centrală a oraşului Cluj reprezintă punctul de interes maxim al cercetării.
După stabilirea acestui lucru, ca şi cercetător începător, am dorit o
aprofundare a acestei teme. Aprofundarea s-a realizat ca descriere şi explicare amănunţită
a fenomenului în funcţie de mai multe elemente implicate în proces ⋅ : locuitorii zonei
centrale, firmele, planificatorii urbani şi primăria municipiului.
Studiul actorilor sociali implicaţi în procesul de gentrificare s-a realizat
după metode sociologice calitative în mare parte, îmbinate cu o singură metodă calitativă.
Metodologia calitativă a fost reprezentată de interviuri semi-structurate realizate cu
actorii implicaţi în proces-locuitorii zonei Eroilor (proprietari sau chiriaşi), firmele care
au spaţii închiriate în zonă ⋅ şi reprezentanţi ai planificatorilor urbani, care s-au ocupat cu
transformarea zonei istorice. Discursul primăriei cu privire la fenomenul gentrificării a
fost construit prin intermediul discursului arhitecţilor, ca reprezentanţi şi executanţi ai
oridinelor primăriei dar şi prin intermediul unor surse adiacente: situl oficial al Primăriei
Cluj-Napoca şi câteva articole preluate din presa locală. Din păcate intercaţiunea directă
⋅ concepte dezvoltate pe tot parcursul lucrării
⋅ sau mai actori sociali implicaţi în procesul gentrificării din zona centrală
⋅ firme de prestări servicii, firme care deţin spaţii de consum –restaurante, baruri, cafenele, cluburi,
cazinouri etc
9

cercetător-reprezentanţi ai primăriei nu a fost posibilă, lucru care a schimbat puţin
demersul cercetării dar nu l-a afectat în mod semnificativ, mutând accentul de pe actorii
invizibili-primărie, arhitecţi, pe actorii vizibili-locuitori şi firme. Dorinţa de a realiza mai
multe interviuri cu diferiţi actori participanţi în proces a fost ghidată de modul de a
sursprinde cât mai bine şi cât mai relevant procesul de gentrificare. Cu cât au existat mai
multe opinii cu privire la subiect cu atât mai bine s-a conturat mai bine costrucţia
subiectului.
Subiecţii aleşi pentru realizarea interviurilor au fost aleşi în funcţie de
relevanţa considerată de către mine pentru cercetare. Astfel am ales să fac interviuri cu
locuitorii părţii bulevardului, care urmează să fie transformată în zonă pietonală. Dintre
subiecţii interviurilor-locuitori ai zonei- am ales din toate categoriile de vârstă-persoane
foarte învârstă (peste 80 de ani), persoane învârstă (peste 60 de ani), persoane de vârstă
mijlocie (peste 40 de ani) şi tineri (peste 30 de ani). Din rândul firmelor interviurile au
fost realizate cu firme care comercialiază haine de firmă (branduri internaţionale
cunoscute sau mai puţin cunoscute) şi firme care deţin spaţii de consum (casino).
Interviurile cu arhitecţii au avut un target sigur: aflarea raţiunilor pentru care se petrec
schimbările în spaţiul public central şi al influenţei acestor transformări asupra cetăţenilor
clujeni, astfel am intervievat arhitecţii responsabili de proiectul de reamenajae a zonei
Eroilor-arhitecţi ai firmelor Planwerk şi FKM.
O altă metodă calitivă folosită în studiul gentrificării despre care am
amintit mai sus a fost obervaţia indirectă şi studiul documenelor, folosite foarte puţin în
cercetare dar care m-au ajutat enorm de mult. În conturarea economiei actuale a oraşului
Cluj, am folosit studiul documentelor-şi aici mă refer la studiul informaţiilor de pe siturile
oficiale ale marilor firme şi coorporaţii (exemplu: TETAROM) şi situl oficial al
primăriei, care oferă informaţii actuale despre proiectele urbane şi economice la nivel de
municipiu. Analiza documentelor a însemnat şi studiul memoriilor de activitate cu privire
la transformarea zonei pietonale a firmei Planwerk. Inventarul spaţiului central (zona
Eroilor) a fost realizat tot după un principiu calitativ. Pentru a stabili tipul de spaţiu
predominant din zona Bulevadrului Eroilor, am realizat un inventar al folosirii spaţiului
în zonă, astfel am putut stabili proporţia spaţiului locuit şi a spaţiului ocupat de firme.
10

Singura metodă cantitativă folosită în cercetare a fost: interpretarea unor
rezultate ale Recensămintelor din 1992 şi 2002 cu privire la structura de vârstă şi
educaţională din zona centrală. Acest lucru s-a realizat pentru a descrie populaţia care
locuia în zona centrală imediat după revoluţia din 1989 şi după anul 2000 şi să verific
dacă a avut loc şi un fenomen de gentrificare rezidenţială în zonă.
Faptul că am folosit mai multe metode calitative face ca lucrarea de faţă să
fie una cu specific antropologic în mare parte, dar faptul că am folosit frame-uri
conceptule şi teoretice de natură sociologică o transformă întro lucrare socioantropologică.
Dar nu specificul acesta este important pentru o cercetare de acest gen sau
pentru domeniile de cercetare în sine (sociologie sau antropologie), ci ceea ce am reuşit
să realizez-adică să descriu şi să explic un fenomen omiprezent în marile oraşe europene,
având ca studiu de caz-Municipiul Cluj-Napoca din Transilvania. Cadrul teoreticconceptual-
oraşul postmodern, globalizarea şi neoliberalismul- explică perfect
fenomenul de gentrificare iar partea empirică a cecetării descrie fenomenul aşa cum se
întâmplă acesta la nivelul oraşului Cluj-Napoca.
11

CAPITOLUL I:
SPAŢIUL URBAN ÎN TRANSFORMARE
1.1. COMPONENTELE SPAŢIULUI URBAN
Domeniul sociologiei urbane este unul vast deoarece obiectul său de
cercetare şi anume spaţiul urban este foarte complex. Pe scurt, structura spaţiului urban
este formată din spaţiul public şi spaţiul privat.
Spaţiul urban public este format din locurile şi funcţiunile domeniului
public, adică străzi, parcuri, pieţe etc. Principala caracteristică a spaţiului public este
„ocuparea socială a acestuia” ⋅ sau manifestarea activiţăţilor întreprinse de actorii sociali:
tranzit, muncă sau relaxare. În teritoriile publice sau colective, actorii sociali trebuie să
respecte anumite anumite norme sociale: reguli care ţin de respecatarea celorlaţi
utilizatori ai spaţiului: linişte, curăţenie, securitate publică.
Dintre componentele spaţiului public, pe noi ne intereseată spaţiul public
central a oraşului. Zona centrală a oricărui oraş este un spaţiu colectiv sau comunitar
deoarece reprezintă un spaţiu al experienţelor colective ale mai multor straturi largi ale
populaţiei şi a utilizării în comun de către acestea a acestui tip de spaţiu. Spaţiile
colective centrale au o omogenitate spaţială şi arhitecturală, precum şi o funcţiune
publică.
Spaţiul public central este format din mai multe tipuri de spaţii publice.
Avem spaţiul public dominant alcătuit din spaţiu public funcţional pentru individ în viată
de zi cu zi-tranzitul zonei centrale; spaţiul public de substiutire-spaţiul este în mod
continuu reamenajat, reutilizat, care urmare a progresului economic şi tehnic al oraşului;
spaţiul public programat politic- fiecare regim politic îşi pune amprenta asupra spaţiului
public; spaţiul public de consum-magazine, restaurante, spaţii de relaxare; spaţiul public
de expunere-vitrine, vânzători, terase; spaţiul public de interacţiune între actorii-tranzitori
⋅ Iancu, Adrian-Reprezentare şi reprezentativitate în spaţiul urban comunitar, pag 25
12

ai spaţiului public. Toate aceste tipuri de spaţii convieţuiesc în zona centrală a oraşului şi
afectează viaţa de zi cu zi de indivizilor, care utilizează spaţiul public central.
Din punct de vedere socio-spaţial, principala caracteristică a centralităţii o
reprezintă tendinţa de grupare în spaţiu a obiectelor, acţiunilor şi fenomenelor urbane
(Iancu, 2003). În mentalul colectiv, centralitatea fizică este asociată de către actorii
sociali cu centralitatea socială, zona centrală constituind astfel un element de
reprezentare-economice, culturale, sociale, politice a unei comunităţi.
Peisajul spaţiului public este de obicei format din funcţiuni: spaţii
comerciale, locuri şi edificii publice sau private care sunt amplasate “întrun sistem spaţial
recognoscibil continuu” ⋅ , caracteristic unui centru de oraş. Toate activiţăţile care se
desfăşoară în funcţiunile centrale sunt simultane ceea ce generează uneori conflicte între
actorii care îşi desfăşoară activitatea acolo atunci când unele teritorii din spaţiul urban
sunt invadate de activiţăţi care încalcă normele sociale valabile în spaţiul public. Un
exemplu în acest sens este un bar care îşi animează clienţii cu o muzică la volum maxim.
Centralitatea este încărcată de valori sociale semnificante, care se regăsesc
în mentalul colectiv. Aceste valori sunt legate în primul rând de obiectele materiale, din
care este compus centrul, în special imobile şi clădiri-monument. În concepţia
arthitectului Teofil Mihăilescu (2005) valoarea pe care istoria o conferă obiectelor de
arhitectură din spaţiul central este cea mai importantă deoarece acesta “creează conştiinţa
unei identăţi şi a apartenenţei la un anume spaţiu urban cultural, care păstrează stiluri
arhitecturale, arhetipuri urbane” ⋅ şi alte semnificaţii ale spaţiului. Valoarea pe care o
oferă prezentul centrului istoric al oraşului se manifestă ca istorie reflectată în prezent
prin modul în care populaţia, în calitate de consumatoare de spaţiu percepe şi
reacţionează la spaţiul urban actual. Valoarea pe care prezenţa umană în spaţiul central o
conferă acestuia este decisivă deoarece actorii sociali au un moduri diferite de a-şi însuşi
“stilul de viaţă al centrului, de a-l percepe, de a-l conştientiza, de respecta şi a transmite
valorile urbane” ⋅ . Valoarea centrului ca simbol îmbracă diferite forme pentru locuitorii
oraşului: centrul ca sursă de putere economică, politică, culturală şi socială a oraşului,
⋅ ibidem, pag 77
⋅ Mihăilescu, Teofil-Oraşul ca text, pag 59
⋅ ibidem, pag 67
13

centrul ca spaţiu exclusivist de manifestări ale unor anumite clase sociale, centrul ca şi
spaţiu de manifestare ale unor conflicte simbolice inter-etnice.
Spaţiul public, prin definiţie ar trebui să fie neutru, să facilizeze egalitatea
între indivizi, dar acest lucru nu este posibil în oraşul contemporan. Teoretic, culturile şi
spaţiile publice devin tot mai inclusive şi democtratice, prin accesul liber în locurile
publice a tuturor indivizilor, asftel spaţiul public devine un spaţiu de sociabilitate publică,
mâncatul devine un ritual public etc (Zukin, 1995).
1.2. ASPECTE ALE ORAŞULUI POSTMODERN
Ceea ce este esenţial în enumerearea şi prezentarea caracteristicilor
spaţiului urban central este că aceste caracteristici sunt întro continuă transformare
datorită ritmului schimbărilor care se petrec la nivel global în toate oraşele lumii. Astfel
spaţiul public tradiţional ale cărui valori representative se schimbă este obligat să preia
din complexitatea şi eterogenitatea mutaţiilor economice, culturale, politice şi sociale, pe
care le experimentază întrgul oraş.
În viziunea lui Giovanni la Varra, “post-it city” defineşte cel mai bine
acest fenomen. Post-it city reprezintă un “aparat funcţional al oraşului contemporan care
se ocupă cu dinamica vieţii publice, cu comportamentul indivizilor, cu modurile lor de a
socializa şi cu noul stil de viaţă şi distincţile pe care aceştia te trasează în viaţa de zi cu zi,
lăsând în urmă modelele tradiţionale” ⋅ . În oraşul contemporan, atât spaţiile cât şi
indivizii sunt diferiţi în comparaţie cu alte perioade. Chair dacă activităţile din spaţiul
public sunt colective, relaţiile dintre indivizi în spaţiul public, precum şi spaţiul şi locul în
sine se anonimează. Relaţiile care au loc între indivizi în spaţiul public devin tot mai
libere şi tot mai impersonale, astfel există posibilitatea resemnificării continue a spaţiilor
în funcţie de actorii sociali.
Pentru toate aceste transformări la nivel de spaţiu urban există nenumărate
cauze. În primul rând oraşul contemporan trece prin anumite schimbări: trecerea de la
oraşul capitalist la oraşul postmodern, marcat de era socio-economică a spaţiului urban
capitalist târziu (Watson, 1996), tranziţia de la oraşul centralizat la oraşul global,
⋅ La Varra, Giovanni-Post-it City: The Oher European Public Spaces, pag 45 (traducere proprie)
14

descentralizat şi restructurat şi nu în ultimul rând tranziţia de la o conducere liberală a
oraşului la una neo-liberală.
La nivel urban, trecerea de la era capitalistă la era post-modernă este
marcată de legătura dintre “estetica postmodernă (şi efectele sale asupra stilurilor
arhitecturale, artistice şi culturale), condiţia socio-economică a postmodernităţii, care este
dată de economia globală de restructurare a spaţiului şi o paradigmă postmodernă a
cunoşterii” ⋅ . Estetica postmodernă are un caracter dual, pe de-o parte înglobează
clădirile-monumente istorice renovate şi recondiţionate, din partea centrală a oraşului iar
pe de altă parte stilul simplist şi economic al imobilelor noi (birouri sau spaţii de locuit),
din spaţiile suburbane. Condiţia socio-economică postmodernă a spaţiului transformă
modelul concentric al oraşului (CBD, spaţiul de tranziţie, zona gulerelor albastre , zona
rezidenţială, zona navetiştilor-Burgess...) prin restructurarea spaţială astfel există mai
multe CBD-uri, prin descentralizarea capitalului şi a activiţăţilor economice, datorită
dezvoltării telecomunicaţiilor, apoi zonele rezidenţiale periferice se extind foarte mult,
din cauza fenomenului de suburbanizare şi a dorinţei indivizilor de a locui în zone mai
retrese. Paradigma postmodernă a cunoşterii are ca specific „discursul inter-subiectiv,
alterarea realţiei dintre cititor şi ceea ce este citit, dintre subiect şi obiect, dintre
consumatori şi producători” ⋅ .
Un reprezentant de seamă al postmodernismului, Foucault (anul) (apud.
Soja, ...) consideră că spaţiul postmodern al oraşului reprezintă locul unde discursurile de
putere şi de cunoştere sunt trasformate în relaţii actuale de putere, prin cunoştrea esteticii,
arhitecturii, a planificării urbane etc. În viziunea lui Soja, oraşul postmodern înglobează
trecutul şi prezentul în jurul spaţialităţii cu încărcătură politică. Personal sunt de acord cu
acestă afirmaţie dar aş mai adăuga că spaţialitatea are şi o anumită încărcătură economică
şi socială care nu pot fi neglijate.
Era postmodernistă aduce cu sine un proces de urbanizare postmodernă,
care este reprezentat de schimbările majore care au avut loc în oraşe în timpul ultimului
sfert de secol XX. Urbanizarea post-modernă nu apare ca o ruptură totală între
dezvoltarea urbană până atunci, ci este de fapt o continuitate, o persistentă a trecutului
⋅ Watson, Sophie, Katherine, Gibson- Postmodern Cities and Spaces, pag 2 (traducere proprie)
⋅ Marshall, Gordon-Dicţionar de sociologie, pag. 432
15

(Soja, ...) (ca şi exemplu în acest sens avem fenomenul de gentrificare), la care se adaugă
noi forme de urbanizare (suburbanizarea, de exemplu), deoarece dezvoltarea urbană
modernă nu a mai putut ţine pasul cu cerinţele lumii contemporane.
În concepţia lui Edward Soja (....), există mai multe fenomene
caracteristice erei urbane postmoderne. Restructurarea economică este poate cea mai
imoprtantă: „trecerea de la consumul şi producţia de masă la sisteme flexibile şi
dezcentralizate de producţie (dezindustralizare şi reindustrializare), dominate de firmele
mici şi mijlocii.” ⋅ Apoi urmează fenomenul de internaţionalizare, globalizare a marilor
oraşe ale lumii. Fenomenele de descentralizare şi recentralizare, periferizarea centrului şi
centralizarea periferiei în combinaţie, creează un oraş întors cu susul în jos. Din punct de
vedere social, structura socială a oraşului se shimbă, se dezvoltă noi patternuri de
fragmentare, segregare şi polarizare socială, adâncindu-se inegalităţile între clase, lucru
asociat cu urbanizarea postmodernă. Oraşul postmodern este un oraş greu de guvernat din
cauza fenomenelor duble de recentralizare şi descentralizare, perferizare şi centralizare,
segrgare şi polarizare spaţială, ceea ce ecesită o securitate puternică.
1.3. MANUELL CASTELLS: ORAŞUL INFORMAŢIONAL
În viziunea lui Manuel Castells, oraşul postmodern este şi un oraş
informaţional (Castells, 1999). Acesta este definit printrun anumit mod de producţie,
dezvoltare şi restructurare. Modul de dezvoltare conţine de fapt modul de producţie şi
restructurare şi este defint ca „modul informaţional în intercaţiunea istorică cu procesul
de restructurare a modului de producţie a capitalului ⋅ .” Consider că acestă definiţie a
oraşului contemporan este cea mai potrivită din mai multe motive: societăţile urbane sunt
construite întotdeauna în jurul unor procese de relaţii de producţie, experienţă şi putere,
care se materializează în capital economic; aceste procese se schimbă permanent datorită
dezvoltării tehnologice a oraşului. Oraşul informaţional generează în procesul de
dezvoltare culturi noi, pe baza comunicării simbolice dintre subiecţi şi pe baza noilor
experienţe trăite de către aceştia.
⋅ Soja, Edward- Postmodern urbanization: The Six Restructurings of L.A, pag 123(traducere proprie)
⋅ Castells, Manuell-The Informational City, pag 8(traducere proprie)
16

Modul informaţional de dezvoltare se bazează pe calitatea ştiinţifică a
cunoşterii, care acţioneză asupra producţiei oraşului pentru a creşte calitatea producţiei,
accentul punându-se pe diversitatea şi calitatea superioară a produsului (indiferent că este
vorba de produce de consum, tehnologie sau servicii). Epoca informaţională, spre
deosebire de epoca capitalismului, unde accentul se punea pe dinamica intensă a
capitalului şi a municii, este axată pe dezvoltarea tehnologică. Dezvoltarea tehnologică
are efecte numerose asupra vieţii urbane: trecerea de la o societate de producţie a
bunurilor la una de producţie masivă a serviciilor, cererea pe piaţa muncii a unui număr
mare de specilişti cu studii superioare, creşterea numărului de indivizi dintro anumită
clasă socială, crearea de noi nevoi şi cerinţe ale indivizilor etc.
Caracterul principal al unei societăţi informaţionale este dat de creşterea
flexibilităţii proceselor de orice tip-de producţie, comunicare, minimizarea
impedimentelor legate de timp şi spaţiu şi nu în ultimul rând de rolul predominat al
tehnologiilor informaţiei în procesul de inovaţie care vor creşte calitatea şi cantitatea
producţiei (Castells, 1999). Tehnologia informaţiei în procesul de inovaţie stabileşte
relaţii între cultura societăţii, cunoaşterea ştiinţifică şi dezvoltarea forţelor de producţie
astfel informaţia este liantul de bază pentru dezvoltarea noului tip de oraş, adică a
oraşului informaţional.
Noile tehnologii informaţionale permit internaţionalizarea tutuor
proceselor economice în vederea expansiunii şi creşteri profitabilităţii pieţelor , astfel se
creează mişcări globale e capital, migraţia forţei de muncă, a procesului de producţie şi şi
nu în ultimul rând interpenetrarea pieţelor (Castells, 1999).
În oraşul informaţional şi statul funcţionează şi controlează societatea tot
pe baza informaţiei : statul îşi exercită controlul prin „sisteme de stimulatori şi
destimulatori care se produc la nivelul stocului de informaţie globală, prin emisia de
semnale şi management tehnologic, care controlează producţia şi capitalul iar
manipularea activităţilor cetăţenilor se realizează prin coduri şi reguli” ⋅ Bineînţeles că
rolul statului întrun oraş informaţional este mult mai subtil decât întrun oraş capitaliststatul
deregularizează activităţi prin realxarea controalelor, îşi micşorează şi privatizează
o mare parte din activitatea de producţie, îmbunătăţeşte reforma taxelor pentru
⋅ ibidem, pag 18
17

coorporaţii, oferă facilităţii pentru dezvoltarea cercetării tehnologice, aceste lucruri fiind
pozitive atât la nivel global cât şi individual, apoi ca şi reacţii negative pentru individ,
avem micşorarea „wellfare state” şi o austeritate destul de ridicată. Prin prisma staului,
munca producţivă se poate reduce la nişte componente esenţiale: rşterea influenţei
birocraţiei, tehnocraţiei şi dezvoltarea coorporaţiilor, având ca scop globalizarea şi
internaţionalizarea capitalului şi a producţiei.
Prezentarea aspectelor oraşului informaţional sunt valabile, din puntul
meu de vedere, în cazul oraşelor supradezvoltate din lumea americană, vest-europeană şi
în unele ţări din lumea orientală. La ora actuală există multe ţări care se află la nivelul
tranziţiei dintre era capitalistă spre o eră postmodernă, dominată de tehnologie şi
globalizare. Ceea ce trebuie neapărat să menţionez este faptul că studiul de faţă este
realizat întro ţără care se află la nivelul tranziţiei de la un regim comunist la un regim
capitalist cu tente de globalizare.
1.4. GUVERNAREA ORAŞULUI CONTEMPORAN
Spaţiul oraşului postmodern sau a oraşului globalizat are nevoie de un
anumit tip de guvernare. Sistemul de guvernare neo-liberal este cel mai potrivit în acest
sens. Guvernarea neo-liberală este o versiune îmbunătăţită a guvernării liberale clasice.
La nivel, global guvernarea neo-liberală este determinată de „noi forme ale competiţiei
intercapitaliste, forme de susţinere a noilor industrii, extinderea pieţelor de bunuri
internaţionale, noi forme de monitorizare şi regularizare finaciară” ⋅ , de fapt de tendinţa
generală a statelor supradezvoltate de a intra în reţeaua globală. La nivel naţional,
subnaţional, supranaţional a fost nevoie de introducerea unor politici care să promoveze
şi să medieze între relaţiile de piaţă la nivel local şi global, astfel neo-liberalismul creează
politici benefice globalizării: la nivel naţional, intervenţia statului în economie nu este
foarte accentuată, se promovează competiţia teritorială atât la nivel local cât şi la nivel
naţional, se încurajează folosirea inovaţiilor tehnice în producţie, se stabilesc parteneriate
public-privat în multe domenii de producţie şi se introduc suplimenări finaciare în
domniul privat din partea statului.
⋅ Brenner, Neil-Urban Restructuring în North America and Western Europe, pag 56 (traducere proprie)
18

Ce însemnă neo-liberalizarea oraşului? Mitchell şi Staeheli (.....)consideră
că „liberalizarea” oraşului înseamnă faptul că politica urbană se bazează pe „o egalitate
prezumtivă a proprietăţii şi a drepturilor de proprietate, a relaţiilor de liber schimb” ⋅ ; iar
neo pentru că acestă politică nu elimină pubicul în întregime din sfera afacerilor, dar
schimbă înţelegerea lui şi controlul asupra sa. Personal, consider că politica neoliberală a
oraşelor este de fapt expresia nevoii de echilibru a controlului dintre sfera publică şi sfera
privată în gestionarea capitalului oraşelor.
Neil Brenner (anul) consideră că există două etape în formarea neoliberalismului:
etapa proto-neo-liberalismului în care oraşele devin ţintele unor
restructurări economice majore-creşterea domeniului serviciilor paralelă cu scăderea
domeniului, industrial, etapă care este întâlnită la ora actuală în fostele ţări comuniste (şi
în România); şi etapa neo-liberalismului propriu-zis, în care guvernele şi municipalităţile
au introdus măsuri de scădere a taxelor, împrumuturi în sfera serviciilor publice şi
stabilirea de parteneriate între domeniul public şi privat.
Spaţiul neo-liberal al oraşelor intră sub incidenţa unui nou tip de
management (new public management). Acest tip de gestionare publică are în vedere
accentul pe responsabilitatea publică dar şi privată, standarde explicite şi măsuri de
performantă ridicate, recompense bazate pe performanţă, desegregarea funcţiilor în
unităţi, gen corporaţii, care operează cu bugete proprii şi fac comerţ una cu cealată,
contracte noi, competiţie şi oragnizare bugetară de înaltă clasă (Ward,....). Trebuie
neapărat menţionat că aceste noi transformări se generalizeză la nivelul marilor oraşe din
reţeaua globală, pentru început, iar în celelate oraşe se petrec mult mai lent şi mai
dispersat. Să revenim la caracteristicile spaţiului postmodern urban, acestea sunt
completate de măsurile neo-liberale formând astfel un nou tip de oraş, oraşul
contemporan din reţeaua globală a marilor metropole.
Pentru a exemplifica procesul de neo-liberalism în Europa, am ales cazul
Angliei, oferit de Mike Geddes (2006). În Anglia procesul de neo-liberalizare debutează
cu trecerea lentă de la o formă de guvernământ la una de guvernare deoarece fenomenul
de modernizare devine unul incontestabil, iar guvenământul local tradiţional nu mai putea
face faţă noilor tendinţe urbane. Astfel guvernarea locală se formează în urma unor
⋅ Ward, Kevin- Policies in Motion, pag 28 (traducere proprie)
19

„aranjamente instituţionale ale unor oragnizaţii, interacţiunii dintre regulile formale şi
informale şi a tendinţei lumii urbane de a se diferenţia şi fragmenta” ⋅ , ca urmare a nevoii
de modernizare şi la nivel politic. Noul sistem de guvernare urmăreşte echilibrul puterii
în sistemul de guvernare, stabilind o legătură între democraţia reprezentativă şi
democraţia participativă, servind ca mediu de creştere a puterii şi încrederii politice.
Geddes (2006) consideră că neoliberalismul în Anglia înseamnă
regularizare economică pe toate planurile. Regularizarea economică apare ca reacţie la
combinarea „economiei locale şi gobale, conflictelor locale şi globale, competiţiei
internaţionale, polarizarea globală şi nu în ultimul rând cerilor continue pentru
liberalizare şi privatizare” ⋅ . Painter şi Goodman (....) descoperă patru elemente cheie în
acest model de regularizare economică în Anglia: trecerea de la „wellfare state” la
„workfare state”, trecerea de la un management de de guvernământ politic centralizat la o
guvernare bazată pe leadership antreprenorial local şi o cooperare publică-privată,
austeritate fiscală şi promovare economică a afacerilor locale prin politici de susţinere
locală. Din punct de vedere personal, consider că aceste elemente definesc cel mai bine
politica neo-liberală deoarece acestea sunt oarecum observabile şi în oraşele europene
post-comuniste, care urmează acelaşi tip de politica neo-liberală.
Brenner şi Theodore (....) consideră că neo-liberalizarea spaţiului urban
este de fapt o creaţie distructivă, prin care vechiul aparat de stat este înlocuit cu o altă
formă: „vechile forme birocratice şi vechii politicieni locali sunt înlocuiţi, se creează
instituţii managerilae de reţea, se înlocuieşte monopolul serviciilor locale publice cu
servicii private, se înlocuiesc strategiile regionale cu strategii antreprenoriale
competitive”. ⋅ În oraşele europene, foste oraşe comuniste, ceea ce este sesizabil este
înlocuirea traptată a serviciilor publice cu servicii private, mult mai eficiente şi sprijinul
politic local oferit antreprenorilor dornici de investiţii şi competiţie pe piaţa urbană.
Acestea sunt transformările pe care mediul urban american şi vest
european le-au suferit pentru a intra în reţeaua globală. Concepte ca reţeaua globală
urbană, oraşul contemporan postmodern şi noul management urban neo-liberal definesc
în sens larg cadrul actual al mediului urban ale oraşelor supradezvotate sau în curs de
⋅ Geddes, Mike-Partnership and the Limits to Local Governace in England, pag 67(traducere proprie)
⋅ ibidem, pag 87
⋅ Geddes Mike-Partnership and the Limits to Local Governance in England, pag 45
20

dezvoltare. Există diferenţe semnificative între mediile urbane amricane şi cele europene
în ceea ce priveşte perioada şi ritmul în care oraşele capitaliste devin oraşe postmoderne.
De exemplu S.U.A. au fost primele care au exprimentat aceste
transformări din cauza faptului că oraşele capitaliste americane, în deceniile 7-8-9 ale
secolului XX s-au dezvoltat foarte mult din punct de vedere demografic, economic,
cultural şi social, lucruri care au condus la transformările menţionate ai sus. Oraşele vesteuropene,
puţin mai conservatore şi mia reticente la schimbări, au urmat un ritm mult mai
lent decât în cazul oraşelor americane-unele dintre mediile urbane europene încă se
transformă pentru adevenii medii postmoderne, pe când în statele unite se preconizeză că
perioada postmodernă se încheie sau chiar s-a încheiat.
Oraşele est-europene se află în plin proces de transformare din cauza
tranziţiei prelungite de la era comunistă spre lumea capitalistă. Astfel la ora actuală,
fostele oraşe comuniste experimentează scimbări, care în Statele Unite se petreceau acum
două decenii. Ceea ce trebuie neapărat să menţionăm este faptul că în fostele oraşe
comuniste, schimbările globale se petrec altfel de cât în lumea occidentală. Pentru a
ilustra acest lucru am ales un oraş românesc din Transilvania şi anume Municipiul Cluj-
Napoca.
21

CAPITOLUL II:
SCHIMBĂRI ÎN MEDIUL URBAN CLUJEAN
2.1. TRANSFORMĂRI ECONOMICE
Fenomenul economic în sens general se leagă întotdeauna de caracterul erei
de care aparţine. Fenomenul economic actual este conectat la era globalizării iar
societatea care susţine acestă era este societatea post-modernă, globalizată sau în curs de
globalizare, cum este societatea românescă. Societatea globală urmăreşte în primul rând
trecerea de la sublinierea importanţei localului cu centralitatea şi structurile sale de
producţie, la sublinierea globalului, a colectivului, a internaţionalizării şi descentralizării
sistemelor de producţie. O asemenea societate globală transformă totul începând de la
producţia industrială, capital financiar şi terminând cu individul. Pentru a iustra situaţia
unei societăţi în curs de globalizare am ales cazul oraşului Cluj, care la ora actuală este
un oraş în tranziţie de la perioada de producţie comunistă la o perioadă a globalizării şi a
transformării acestui oraş întrun nod din reţeaua globală. Prezentarea economiei din
perioada comunistă în comparaţie cu cea aperioadei actuale va scoate în evidenţatocmai
acele aspecteale globalizării pe care le experimentează Clujul în anul 2007.
În perioada comunistă, ecomomia oraşului se baza pe industria de producţie
(materiale de construcţie, maşini şi utilaje, medicamente, cosmetice, industria
alimentară etc) şi cea prelucrătoare centralizate ⋅ . Industrializarea masivă comunistă a
vizat atât sectoarele industriei uşoare cât şi a celei grele. Astfel cele două valuri de
industrializare din perioada comunistă au targhet-uri asemănătoare, atfel: primul val de
industrializare (anii 50'-60') a ridicat procentul populaţiei Clujului cu aproximativ 60 de
procente (populaţia provenind din mediul rural al judeţului), populaţie care a început să
lucreze în sectorul industrial de producţie, lucru care nu a schimbat specificul oraşului
orientat spre sectorul terţiar. Al doilea val de industrializare a ridicat numărul populaţiei
de la mijlocul anilor 70 pana la mijlocul anilor 80 cu aproape 80 de mii de oameni, după
care mai urmează o creştere a populaţiei cu încă 65 de mii în următorii 10 ani ⋅ . Populaţia
nou venită a început să lucreze în marii giganţi industriali, care au înlocuit sectorul de
⋅ discuţie informală cu fost muncitor CUG
⋅ Brubaker, Rogers-Nationalist Politics and Everyday Ethnicity in a Transylvanian Town, pag 113
22

procesare alimentară şi a pielii, precum Combinatul de Utilaj Greu (procesarea metalelor
şi construcţia de maşini), care se întindea pe o lungime de aproape 10 km şi avea o
capacitate de 10 mii de muncitori. (Brubacker, 2006, pag 113) Odată cu cel de-al doilea
val (anii 70), 40 % din angajaţi erau muncitori în domeniul industrial, deci se constată o
transformare treptată a oraşului cu populaţie preponderent ocupată în sectorul terţiar
întrunul cu populaţie majoritară care lucrează în sectorul secundar.
Aducerea masivă a populaţiei muncitoare din zonele rurale a necesitat
construcţia marilor cartiere de tip dormitor care să adăpostescă acea populaţie. Astfel s-au
construit cartierele Gheorghieni, Mănăştur şi Mărăşti, cu blocuri înalte şi apartamente
foarte mici, pentru a economisi spaţiu şi materiale. Logica comunistă a construirii acestor
cartiere a fost condusă de faptul că oraşul Cluj, prin spaţiul său, flexibil-permitea
demolarea caselor din satele învecinate dar şi extinderea în lungime a oraşului- dar şi
prin faptul că deţinea resursele necesare (materiale de construcţie şi mănă de lucru), a
permis construirea rapidă a marilor cartiere muncitoreşti-în aproximativ 4 decade au fost
finalizate pe rând aceste cartiere.
Începând cu anii de după Revoluţia din anul 1989, Municipiul Cluj-Napoca
se transformă treptat din punct de vedere economic.La ora actuală industria judeţului Cluj
este concentrată în zona oraşului şi cuprinde: industrii precum industria chimică,
producătoare de ciment, construcţiile de maşini, prelucrarea metalelor, industria
alimentară, încălţăminte, sticlă, porţelan, faianţă, prelucrarea lemnului, extracţia
minereurilor, produse abrazive, celuloză şi hârtie, cosmetice, textile, confecţii, industrii
care susţin dezvoltarea economică viabilă a oraşului, alături de alte activiţăţi economice ⋅ .
Totuşi, chiar dacă oraşul Cluj deţine mai multe tipuri de industrii, acest lucru nu
înseamnă că specificul său este unul industial. Din contră Clujul este considerat de către
specialiştii în domeniul fianciar un oraş specializat în domeniul serviciilor. Acest lucru sa
petrecut datorită fenomenului de restructurare economică, specifică societăţii postmoderne,
adică felul prin care modurile de producţie se transformă (Manuel Castells,
1999). În cazul acestui oraş, putem sesiza înlocuirea producţiei şi prelucrării industriale ,
⋅ situl oficial al primăriei Cluj-Napoca-www. primariaclujnapoca.ro
23

care era dezvoltată masiv în perioada comunistă cu producţia tehnologică de nouă
generaţie, de comunicaţii, IT. ⋅
Sectorul industriei IT este reprezentativ la nivel local. În anul 2005, Cluj-
Napoca a înregistrat două importante tranzacţii în domeniul IT, prin achiziţionarea
societăţii Astral de către UPC Europa şi a societăţii Sistec de către grupul RTC. Cu peste
100 de companii de software şi mai multe universităţi care oferă personal calificat de
calitate, oraşul a devenit un important centru IT. Nokia şi-a anunţat în martie 2007
intenţia de a deschide o fabrică (de producţie) şi un centru de cercetare aici, investiţia
fiind de peste 200 milioane de euro. La sfârşitul lunii martie Nokia a semnat un
memorandum oficial cu oficialităţile clujene prin care s-a pus bazele Nokia Village la
Cluj-Napoca, în parcul industrial Tetarom III din comuna Jucu. Se preconizeză că şi
firma de telecomunicaţii, Ericsson se află de asemenea în discuţii pentru a deschide o
fabrică aici. ⋅⋅
În judeţul Cluj există 3 Tetarom-uri (Transilvania Echipamente şi
Tehnologii Avansate produse în România), în construcţie. Tetarom I (în anul 2000,
Consiliul Judeţean Cluj a realizat proiectul "DEZVOLTAREA ZONEI ECONOMICE
DE VEST - PARC INDUSTRIAL PENTRU TEHNOLOGII AVANSATE", a cărei
valoare s-a ridicat la 5.188.679,9 EURO, bani care au fost obţinuţi din fonduri Phare, din
subvenţii ale Guvernului României şi de la consiliul judeţean) amplasat în zona Tăietura
Turcului, măsoară o suprafaţă de 26, 84 ha, din care hala multifuncţională de producţie va
ocupa 4960 mp (de birouri şi spaţii de producţie). Activiţăţile desfăsurate aic vor fi
activităţi software, electronică, telecomunicaţii, automatizări industriale, servicii de uz
general(servicii bancare, hoteliere, de agrement, incubator de afaceri, etc). Localizat în
zona Bulevadrdului Muncii, Tetarom II cu specific de parc industrial, are o suprafaţă de
12 hectare şi oferă clienţilor o gamă largă de servicii-consultanţă, servicii comerciale,
spaţii polivalente, infrastructură etc. Asorierea Parcului industrial Tetarom II cu
EMERSON ELECTRIC CO, un concern amercican multinaţional va crea 3500 de locuri
de muncă pentru cetăţeni. Tetarom III, situat în comuna Floreşti, va fi cel mai mare dintre
parcuri şi va avea o suprafaţă de 105 ha. Pană în momentul de faţă, compania
⋅ discuţie informală cu fost muncitor CUG
www.wikipedia.ro
24

multinaţională de telecomunicaţii Nokia a fost cea care a dorit să-şi deschidă o fabrică
aici. ⋅
Proiectele privind cele trei Tetarom-uri reprezintă perspectivele viitoare ale
economiei clujene din domeniul IT, al telecomunicaţiilor dar şi al producerii unei
industrii ecologice şi nepoluante. Aceste proiecte vor aduce judeţului Cluj investiţii foarte
mari, care vor creşte considerabil economia oraşului, dar şi locuri de muncă în special
destinate profesioniţtilor din domeniul tehnic, care vor creşte cererea dar şi oferta de
studenţi a Universităţii tehnice din Cluj şi nu numai, deoarece aceste gigantice parcuri,
vor avea nevoie de specialişti din domeniul băncilor, consultanţi, personal pentru relaţii
cu publicul etc.
Astfel, modul de dezvoltare al oraşului Cluj-Napoca merge după modelul
lui Castells, adică „dezvoltarea sistemului de tehnologie (propulsia firmelor IT şi
construirea celor 3 TETROM-uri) şi procesele organizaţionale de schimbare socială şi
creştere economică.” ⋅ Procesul de creştere economică va fi exemplificat în continuare.
Procesul de creştere economică în oraşul Cluj se realizeză datorită multitudinii de firme
internaţionale care activeză aici, fie că este vorba de bănci, hypermarketuri, magazine de
haine aparţinând unor branduri internaţionale, firme de construcţii etc, Clujul se
internaţionalizează încetul cu încetul, cel puţin la nivelul capitalului economic dar şi la
nivelul produselor care se fabrică aici sau efectiv sunt importate.
Pe lângă sectorul IT care este foarte puternic în Municipiul Cluj-Napoca,
sectorul serviciilor bancare este unul foarte dezvoltat. În oraşul Cluj există sucursale ale
marilor bănci româneşti Banca Naţională a României sau Banca Comercială, sucursale de
bănci străine, care au cumpărat bănci româneşti, precum BRD, Reiffeisen Bank sau
sucursale ale băncilor internaţionale- Banca Italo-Romena, Leumi Bank, OPT Bank,
Alpha Bank, Credit Europe Bank etc, . Faptul că pe piaţa bancară a oraşului Cluj există
un număr mare de bănci acest lucru demonstrează că oraşul deţine un capital economic
ridicat.
Capitalul economic ridicat provine în momentul de faţă din investiţiile
străine, încurajate de actuala conducere a oraşului, din comerţul intens care se practică
⋅ situl oficial Tetarom România-http://www.tetarom.ro/
⋅ Castells, Manuel-The Informational City, pag 18
25

atât la nivel micro (micile magazine de haine, cosmetice, bijuterii etc), cât şi la nivel
macro ( explozia hypermarketurilor- Metro, Selgros, Profi, Kaufland, Practiker, Cora
etc), din afacerile imobiliare dar şi din nivelul de trai destul de ridicat al Clujenilor.
Clujul este considerat al doilea mare oraş după capitală, care are un nivel de trai crescut
al populaţiei , dar în care se practică preţuri mari începând de la alimente şi terminând cu
imobilele şi spaţiile pentru construit.
În Statele Unite, dezvoltarea hypermarketurilor este determinată de
fenomenul de suburbanizare. Acest fenomen este condus în primul rând de preferinţa
oamenilor de a se muta cât mai departe de zonele centrale, predispuse la gălăgie, poluare,
infracţionalitate etc. Astfel oamenii preferă zonele de periferie sau zonele din afara
oraşului. Majoritatea hypermarketurilor sunt amplasate în apropierea acestor zone, în
noua zonă comercială, unde cumpărăturile se realizează en-gros. La noi, logica amplasării
hypermarketurilor în zone suburbane ţine de disponibilitatea spaţiului. Acestea,
indiferent de specificul lor (atât cele alimenatare, de amenajări interioare şi exterioare,
mobilă sau materiale de construcţii) sunt amplasate, cel puţin în municipiul Cluj la ieşirile
din oraş, lucru determinat de nevoia de a amplasa aceste magazine mari, pe spaţii cât
mai întinse din cauza suprafeţelor lor. Disponibilitatea spaţiului poate însemna atăt
construirea pe spaţiu viran întins (cum este hypermarketul Cora) sau înlocuirea unui
spaţiu construit nefolosit cu un hypermarket (construcţia noului mall în locul Fabricii
Someşul).
La nivel sociologic, acest lucru înseamnă că spaţiul nou creat pentru
cumpărături (hypermarketurile) dobândeşte o semnificaţie puternică, un renume, la fel ca
şi zona centrală, zonă, care treptat poate să-şi piardă semnificaţia de spaţiu pentru
cumpărături, fiind detronat de spaţiul hypermarketurilor. La ora actuală principalele
produse care au succes în hypermarketuri sunt alimentele şi produsele electrocasnice;
sectorul de shopping pentru haine rămâne tot zona centrală, dar este posibil ca întrun
anume timp, odată cu construirea de mall-uri în Cluj, să scadă tendinţa de shopping de
îmbrăcăminte din centru. Scopul acestor marketuri este atragerea clienţilor prin
strategia de facilizare a shopping-ului: o dată pe săptămână cumpărtorul vine cu maşina şi
face cumpărături necesare pentru săptămăna următoare; sau prin strategia preţurilor mai
26

eduse decât la magazinele de cartier sau centrale şi printro gamă variată de produse-de la
alimente, produse de uz casnic până la îmbrăcăminte.
Poate cele mai profitabile afaceri din oraşul Cluj, la momentul prezent sunt
afacerile imobiliare. În primul rând vânzarea de spaţii în centrul Clujului, care poate
aduce profituri imense proprietarilor de spaţii în acea zonă: un metru pătrat de spaţiu în
zona centrală costă între 2000 şi 4000 de euro. Apoi închirierea spaţiilor în aceiaşi zonă
este la fel de profitabilă, deoarece există o mulţime de persoane juridice care închiriază
spaţii comerciale la preţuri incredibile, pentru a-şi deschide o afacere.
Rămânând în domeniul imobilelor, trebuie să discutăm neapărat despre
construirea noilor cartiere rezidenţiale din oraşul Cluj. La fel ca şi construirea
hypermarketurilor, acest fapt este legat tot de fenomenul de suburbanizare(caracteristic
epocii post-moderne), care înseamnă tocmai mişcarea combinatorie între periferizarea
centrului şi centralizarea periferiei(în cazul nostru mutarea magazinelor din zona centrală
spre zonele periferice, tot mai dens populate) ⋅ , cel puţin la nivel de locuire, cum se
întâmplă în municipiul Cluj-Napoca. De fapt construirea noilor cartiere a conds la
amplasarea acelor hypermaketuri, întrun fel.
În ultimii 5 ani, în acest oraş a avut loc o explozie a construcţiilor de imobile
cu specific rezidenţial, gen vile sau duplexuri sau chiar blocuri cu două sau trei etaje, cu
apartamente de lux. Zonele în care aceste imobile au fost construite sunt zone îndepărtate
de centrul oraşului, acestea aflându-se în apropierea vechilor cartiere comuniste. Terenul
pe care noile cartiere au fost construite sunt terenuri extravilane, care până nu demult
erau terenuri agricole. Şi preţurile de vânzare ale acestor terenuri au crescut considerabil
în ultimii ani, tocmai din cauză că acestea au devenit valoroase pentru investitorii din
domeniul construcţiilor de noi cartiere. Printre cartierele nou construite se numără
Cartierul Europa, amplasat în zona Andrei Mureşanu, cartierul din zona Bună Ziua,
considerate zone rezidenţiale. Toate aceste cartiere sunt amplasate în apropierea pădurii
Făget şi au ca specific blocurile cu două sau trei niveluri, cu trei sau mai multe camere,
destinate în general famiilor tinere. În afară de aceste cartiere, în jurul cartierului
construit de către regimul comunis, t Mănăştur, în zona de pădure au apărut numeroase
blocurica cele descrise mai sus şi vile de lux, majoritatea constuite după acelaşi tipar-
⋅ Soja, Edward-Post-Modern Urbanization : The Sixt Restructurings of L.A., pag 131
27

duplexuri cu două niveluri sau vile de lux. Avem astfel o „dezvoltare neregulată a
spaţiului, momentan în oraş se investeşte în zone strategice” ⋅ ( zone adecvate pentru
construirea cartierelor rezidenţiale, adică spaţii periferice, liniştite, nepoluate, situate în
apropierea pădurilor şi a dealurilor). Polarizarea teritorială şi investiţia în zone strategice
a condus la o competiţie acerbă între investitori, cumpărători dornici de a achiziţiona
aceste terenuri, tocmai de aceea preţurile terenurilor situate în zona Bună Ziua, Someşeni,
Baciu etc au crescut considerabil.
Poate cel mai mare proiect de realizare a unui nou cartier din zona Clujului
până în momentul de faţă, este proiectul „Cartierul Tineretului”, situat în zona
Bulevardului Muncii, pe lângă pădurea Someşeni, pe o suprafaţă de 203 ha. Proiect
susţinut de consiliul Local Cluj, noul cartier va cuprinde un număr minim de 650 de
locuinţe individuale, 250 de locuinţe colective, o unitate de învaţământ, un sediu de
poliţie, un cabinet medical, un centru comercial şi sediu pentru o primărie de cartier.
Aceste locuinţe vor fi destinate în special tinerilor, dar şi persoanelor evacuate din
locuinţele retrocedate. ⋅ Alături de proiectul Cartierul Tineretului, consiliul local a mai
aprobat constuirea unui alt cartier de locuinţe, destinate persoanelor defavorizte, în zona
dealului Lomb.
După acestă scurtă prezentare a caracteristicilor economice a oraşului Cluj
trebuie neapărat să agrumentăm cum aceste transformări afectează procesul de
gentrificare al centrului Clujului. În primul rând voi clasifica tranformările economice
care se petrec în oraşul Cluj în funcţie de locul unde acestea se petrec. Astfel avem
transformări economice la nivelul centrului şi la nivelul periferiei oraşului determinate de
diferite fenomene specifice societăţii post-moderne în curs de globalizare.
Restructurarea economică din centru vizează transformarea spaţiilor de
consum şi în acelasi timp creşterea numărului acestora, apoi creşterea numărului de
bănci, desfiinţarea spaţiilor de consum alimentar (mini-marketuri alimenare) şi
transformarea lor în magazine sau cafenele, baruri, restaurante, cluburi etc şi nu în
ultimul rând deschiderea de magazine care comecializează branduri internaţionale.
⋅ Brenner, Neil şi Nick Theodore-Spaces of Neoliberalism-Urban Restructuring in North Amerca and
Western Europe, pag 19
⋅ http://www.primariaclujnapoca.ro/Comunicate%5CCartierul%20Tineretului%20-%20aprilie_2006-11-
19.aspx
28

Aceste transformări economice de la nivelul centrului determină alte transformări la
nivel urban central. Deci la ora actuală ne confruntăm cu un fenomen de gentrificare
comercială şi economică în centru, fenomen asemănător cu gentrificarea populaţiei din
centru, lucru care în centrul Clujului este rarisim din mai multe motive: din spaţiul
centrului locuirea este treptat înlăturată iar în locul acesteia apar spaţiile comerciale, apoi
Clujul are o nevoie de un spaţiu compact de promenadă, relaxare, loisir şi shopping
pentru clasa de mijloc în special care creşte datorită cererii locurilor de muncă pe piaţa
serviciilor , pe care doar centrul istoric le poate oferi. Astfel „centrul devine un mare
spaţiu de consum colectiv, în care satisfacţia consumului depinde de ceilaţi implicaţi în
consum” ⋅ –socializarea clasei de mijloc în centrul Clujului. Transformările economice din
centru se spaţializează astfel încât să creeze noi tipuri de locuri adecvate cerinţelor
clasei care frecventează cel mai mult centrul.
Transformările economice de la periferia municipiului Cluj –crearea de noi
spaţii de producţie a industriei comunicaţionale-TETAROM-urile şi alte firme IT,
precum şi comerţul colectiv periferic-hypermarketurile şi construcţia de noi cartiere în
zone periferice sunt rezultatul fenomenului de globalizare şi suburbanizare. Globalizarea
determină astfel creşterea numărului de firme de telecomunicaţii şi industrie IT de factură
internaţională iar tendinţa de suburbanizare determină astfel construirea de cartiere în
zone retrase, departe de poluare, agitaţie. Deci putem spune că la nivel macro, atât
spaţializarea economică din zona centrală cât şi cea din zona periferiei sunt rezultatul
societăţii post-moderne globale în care trăim dar la nivel micro, de comportament
indicidual sau colectiv, acestea sunt determinate de fenomene diferite-gentrificarea
comercială în cazul centrulului şi suburbanizare în cazul periferiei.
2.2. TRANSFORMĂRI SOCILAE ŞI DEMOGRAFICE
De ce este nevoie de constuirea acestor cartiere noi în Cluj? În primul rând,
populaţia oraşului creşte în mod constant, în fiecare an; principapul motiv pentru
creşterea numărului populaţiei este suplimentarea locurilor pentru studenţi, masteranzi,
doctoranzi din universităţile clujene. Persoanele, care vin să studieze la Cluj, după
⋅ Urry; John-Consumming Places, pag 131
29

terminarea faculţăţii sau în timpul anilor de şcolarizare, se angajează, astfel acestea îşi
stabilesc domiciliul în oraş. Ţinând cont că în fiecare an, numărul absolevţilor creşte
atunci şi numărul de locuiţe trebuie suplimenat. Nu numai nevoia pentru un număr de
locuinţe creşte, dar şi nevoia pentru locuri de muncă. Asflel logica dezvoltării
demografice şi economice a oraşului se bazează pe o anumită circularitate: creşterea
economică datorată invesţiilor, dezvoltării afacerilor, comerţului etc. cere specialişti şi
profesionişti pentru a fi angajaţi în domenile care necesită acest lucru, spcialiştii sunt
formaţi în învăţământul superior, învătământ care automat trebuie să-şi suplimenteze
locurile, mărirea numărului de profesionişti necesită mai multe locuinţe, astfel piaţa
imobiliară şi de construcţii se dezvoltă. Acesta din urmă cere din nou profesionişti, iar
logica circulară îşi urmează cursul.
Schimbarea socială este deteminată în mod direct de schimbarea economică
astfel: creşterea numărului de salariaţi în domeniul terţiar care au în mod automat
venituri mai mari, acest lucru însemnând lărgirea spectrului clasei de mijloc şi superioare
dar şi lărgirea de de-o altă parte a clasei de jos, prin creşterea numărului de persoane
disponibilizate din sectorul industrial de producţie. Principalul motiv pentru care
muncitorii din sectorul industrial sunt nevoiţi să plece este folosirea tehnologiei
avansate în producţie (de orice tip- atât producţia industrială cât şi cea de alimente,
îmbrăcăminte, detergenţi etc). Utilizarea tehnologiei avansate de producţie înlocuieşte un
număr mare de muncitori cu aparate tehnologice avansate şi performante. Astfel, rolul
muncitorului industrial se simplifică, fiind acela de a verifica calitatea produselor
realizate de maşinile tehnologice, în cele mai multe cazuri. Totuşi pentru avea un loc de
muncă întro asemenea fabrică, trebuie să fi muncitor calificat, cu training în domeniu, iar
la ora actuală Clujul duce lipsă de muncitori calificaţi. Avem astfel de-a face cu o
spaţializare a structurii ocupaţionale în municipiul Cluj-Napoca. Pe de-o parte din cauza
faptului că există o cerere ridicată pentru domeniul serviciilor, avem mulţi angajaţi în
acest domeniu, deci care fac parte din clasa de mijloc, apoi avem muncitorii calificaţi sau
necalificaţi, care fac parte din clasa de jos, numărul lor fiind în scădere. Discrepanţa
numerică dar şi cea salarială între cele două categorii are importante consecinţe asupra
modului în care consiliul local este nevoit să gestioneze spaţiul public de consum-mai
multe spaţii comerciale şi de consum destinate categoriei clasei de mijloc, apoi
30

construirea cartierelor noi, din zonele suburbane, preferate de clasele de mijloc mai nou.
Astfel un anumit tip de economie, în acest caz în curs de globalizare, crează un anume tip
de indivizi, care la rândul lor crează noi tipuri de comportamente şi preferinţe.
În oraşul Cluj, preţurile dar şi salariile sunt mai ridicate decât în celelelate
oraşe transilvănene iar acest lucru determină un anumit număr de câştigători dar şi de
perdanţi. Odată cu creşterea nivelului economic al oraşului are loc un fenomen opus
acesteia şi anume creşterea numărului de persoană sărace. În mod paradoxal, urbanizarea
post-modernă, adânceşte inegalităţile sociale şi economice prin polarizarea accentuată a
claselor sociale: pe de-o parte avem, în Cluj, căştigătorii-clasa de investitori, patroni,
manageri, alături de clasa gulerelor albe, care câştigă foarte bine, pe de altă parte avem
perdanţii-clasa muncitorilorsemi-calificaţi sau necalificaţi, care lucrau în industrie şi care
la ora actuală sunt şomeri şi sunt nevoiţi să se recalifice, acest lucru find posibil dacă nu
au depăşit o anumită vârstă. Apoi avem pensionarii, foarte în vârstă, care din pensia mică
pe care o primesc nu pot trăi un trai decent întrun oraş al cărui nivel al preţurilor este
extrem de ridicat. În spijinul acestei idei, se poate argumenta că pe zi ce se pot observa
tot mai mulţi oameni fară case, care trăiesc pe străzi şi tot mai mulţi cerşetori din rândul
vârstnicilor. Indivizii din clasa inferioară sunt astfel cei mai dezavantajaţi din cauza
noilor restructurări impuse de era globalizării.
Printre transformările economice prin care trece oraşul Cluj la ora actuală se
numără, dezvoltarea comerţului cu mărfuri aparţinând unor branduri globale, care
înlocuieşte treptat comerţul cu produse de bazar din centrul oraşului şi dezvoltarea
spaţiilor de consum, gen restaurante, cafenele, baruri, cazinouri etc. Atât dezvoltarea
comerţului de branduri din zona centrală, cât şi expansiunea spaţiilor de consum
(restaurante, baruri,cluburi, cazinouri, centre spa) de datorază în mare parte creşterii
economice generale a municipiului. Dezvoltarea comerţului de brand şi spaţiilor de
consum în zona centrală reprezintă rezultatul exploziei economice şi demografice pe care
Clujul o experimentaeză la ora actuală. Tendinţa individului de a consuma în exces este
deasemenea rezultatul unei societăţi globalizate, care facilitează acest lucru, prin
multitudinea de posibilităţi pe care le oferă de a petrece timpul întrun spaţiu de consum.
În viziunea lui Tom Salter acestă gentrificare comercială este benefică pentru societate
31

deoarece „cultura consumatorului ca dovadă a gentrificării încurajează spaţiile de consum
pentru a diversifica comportamentele” ⋅ .
Lărgirea clasei de mijloc şi sus, care are un anumit comportament de
consum sau mai bine spus care îşi formează un anumit gen de comportament de consumcumpărarea
de haine de calitate, aparţinând unor branduri globale şi consumul excesiv de
spaţiu-servirea meselor în oraş, socializarea în cafenele, baruri, relaxarea în centre spa
sau distracţia din cazinouri şi cluburi de noapte). Toate aceste spaţii de consum necesită
un anumit standard de calitate superioară, deci investiţii foarte mari, dar profiturile care
reies în urma consumului sunt considerabile, depăşind cu mult investiţia, tocmai din
cauza faptului că persoanele care le frecventează au un capital economic ridicat şi stabil,
iar numărul lor creşte constant. Astfel există puţine şanse ca magazinele de firmă
renumite şi spaţiile de consum care au deja clienţi fideli să dispară din zona centrală.
La nivel economic, social, demografic, politic chiar, oraşul Cluj trece prin
transformări semnificative. Dezvoltarea rapidă şi expsansiunea domeniului tehnologic şi
al comunicaţiilor, creşterea numărului de locuitori, angajările masive din domeniul terţiar
şi construirea noilor cartiere rezidenţiale reprezintă doar câteva dintre transformările
actuale din municipiu. Geneza acestor transformări se află la începutul anilor 90, după
revoluţie, dar avântul cel mai puternic se află în perioada mandatului edilului Emil Boc.
2.3 TRASFORMĂRI POLITICE
Odată cu venirea la conducerea municipiului Cluj-Napoca a primarului Emil
Boc, în anul 2004, încep transformările economice, politice şi sociale din oraş. Politica
dusă de acesta este o politică neo-liberală total opusă politicii duse de fostul primar
Gheorghe Funar, o politică naţionalistă, care îşi are rădăcinile în vechiul regim comunist
şi care era bazată pe forţa capitalului social, mai degrabă decât pe cea a competiţiei
economice transparente.
Primele transformări vizibile care au fost sesizate la începutul mandatului
lui Emil Boc, a fost transformarea spaţiului public naţionalist ( bănci, coşuri de gunoi,
stlâlpi, toate tricolore) întrun spaţiu public oarecum neutru, cerut de convieţuirea în
acelaşi oraş a două etnii: română şi maghiară şi diminuarea pe cât posibil a luptei
⋅ Salter, Tom-The Eviction of Cristical Perspectives from Gentrification Research, pag 740
32

simbolice dintre români şi maghiari din Piaţa Unirii, prin acoperirea vestigiilor
arheologice (lucru care nu s-a realizat în întregime).
Apoi au urmat poiliticile de licitare a spaţiilor apaţinând primăriei, în
special cele din zona centrală. Practică a politicii neo-liberale, licitaţia publică, reprezintă
modul prin care legea concurenţei se aplică în mod corespunzător, în sensul : cine oferă
cel mai mult acela primeşte atât în ceea ce priveşte închirierea spaţiilor cât şi cumpărarea
acestora. Concurenţa accerbă pentru deţinerea unui spaţiu central destinat activităţilor
comerciale sau de consum este vizibilă prin preţurile produselor care se comercializază
aici dar şi chiriile extrem de ridicate ale spaţiilor. Astfel politica neo-liberală alui Boc
„combină logica competiţiei cu extinderea pieţelor ” ⋅ Extinderea pieţelor este legată de
liberalizarea acestora, prin eliberarea de intervenţia statului, prin accesul liber al
investitorilor străini, astfel în oraşul Cluj ajung să se dezvolte mai multe tipuri de pieţepiaţa
imobiliară şi de costrucţii este este cea mai dezvoltată, alături de piaţa IT. Acest
lucru se datorează în mare parte încurajării investitorilor şi cumpărătorilor străini, care au
crescut nivelul economic al oraşului în ultimii 3 ani. Strategia primăriei şi aconsiliului
local de a atrage investitorii străini se pare că a funcţionat deoarece la ora actuală aproape
jumătate din firmele existente pe piaţa clujeană, sunt firme stăine, unele chiar cu un statut
de firme globale. Politica dusă de Boc are menirea de a transforma încetul cu încetul
Clujul întrun oraş global, întrun centru puternic financiar pentru partea nordică-centrală a
României.
Odată cu intrarea în Uniunea Europeană şi numai, este nevoie ca în fiecare
mare zonă să fie câte un nod principal, care să facă parte din marea reţea globală a
oraşelor. Globalizarea aduce după sine, transformări radicale (pe care le-am discutat mai
sus), lucru care se şi întâmplă la ora actuală, Clujul fiind suspus acestor transformări. În
urma lor, municipiul Cluj-Napoca va deveni un nod finaciar de control pentru întreaga
zonă a Transilvaniei. Politica actuală încurajează, după cum am văzut, toate acţiunile care
conduc la transformări globale: investiţii româneşti şi străine, piaţă liberă şi deschisă
concurenţei, locuri de muncă în domenii cerute de piaţa globală, construirea de locuinţe
etc.
⋅
Brenner, Neil şi Nick Theodore-Spaces of Neoliberalism-Urban Restructuring in North Amercia and
Western Europe, pag 33
33

Faptul că în municipiul Cluj se construiesc deja parcuri TETAROM şi
politica de conducere încurajează investiţiile din domeniul IT, înseamnă că specificul
oraşului Cluj, ca şi nod în reţeaua globală va fi unul al unui „oraş informaţional”
(Castells, M, 1999), cu specialişti în domeniul tehnic şi al comunicaţiilor. Dacă până la
venirea lui Emil Boc la conducerea oraşului, nu era foarte bine conturat specificul său,
acum avem în faţă un tablou clar al unui viitor oraş global, informaţional, care încetul cu
încetul se ridică la standarde globale.
Actuala conducere a oraşului, în procesul de transformare a Clujului întrun
nod global, ţine cont de aspectul exterior estetic şi funcţional al oraşului. În ultimii doi
ani, străzile Clujului se renovează. Procesul de reamenajare al străzilor constă în
asfaltarea şi pavarea unor 200 de străzi din oraş, apoi transformarea unor zone de trafic
intens din centrul istoric al Clujului în zone pietonale. Politica primăriei legată de
construcţia zonei pietonale din zona Eroilor –Unirii are ca principale obiective: realizarea
unui pietonal în centrul istoric unui oraş cu potenţial turistic, conservarea clădirilor
monument din zonă prin reducerea traficului auto, crearea unui spaţiu de shopping,
relaxare şi de consum pentru locuitorii Clujului. De fapt obiectivul principal al Primăriei
îl reprezintă scoaterea în evidenţă a unicităţii unui viitor oraş-nod global, împreună cu
ridicarea sa la rangul de oraş global.
Pe noi ca sociologi sau antropologi ne interesează de fapt cauza acestor
transformări –economice, demografice, politice şi sociale şi urmările pe care le au acestea
asupra întregului spaţiu urban. Trebuie neapaărat să menţionăm că spaţiul urban, care este
de fapt terenul nostru de studiu, în sens general este un spaţiu post-modern, care
înglobează transformări economice globale şi transformări politice neo-liberale, toate
aceste lucruri pentru a se defini ca oraş post-modern global.
34

Capitolul IV
METODOLOGIE
Demersul în realizarea acestei lucrări este unul relativ simplu: eu l-aş numi
demers socio-antropologic. . Trebuie să recunosc că la începutul cercetării nu ştiam exact
care va fi scopul sau finalitatea acestei lucrări; ştiam doar că voi realiza o lucrare în
domeniul „socio-antropologiei urbane” ⋅ . De ce acest domeniu? Răspunsul este unul
destul de banal: pentru că specializarea mea este în domeniul sociologic şi antropologic,
pe plan secundar iar interesul meu în domeniul sociologiei urbane a crescut simţior odată
cu frecventarea cursurilor de sociologie urbană. Ceea ce am vrut de fapt să realizez cu
acestă lucare este îmbinarea celor două demersuri sociologic şi antropologic, pentru a
demonstra că în urma anilor de studiu pot aplica corect teorii şi metode din ambele
domenii pentru a concepe cea mai importantă lucrare din viată mea ca specialist socioantropolog
de până acum.
Domeniul urbanului este vast la fel ca şi oraşul pe care l-am ales ca şi
teren de cercetare aşa că a fost dificil să aleg efectiv o temă de cercetare. Alegerea
cadrului de cercetare a fost făcută după logica accesului facil la teren, astfel am ales ca şi
cadru de cercetare Municipiul Cluj-Napoca deoarece locuiam de 4 ani aici şi îl cunoşteam
relativ suficient. Selectarea terenului a fost făcută după principiul antropologic al
observaţiei. Am realizat câteva etape de observaţie directă în oraşul ales ca şi cadru de
cercetare.
Urmărind simţul comun am început obervaţia cu centrul oraşului-zonă
istorică, considerată punct zero,concetrează cea mai mare parte din birouri, firme de
prestări servicii şi magazine din Cluj, atracţie pentru turişti şi loc de întâlnire, loisir şi
shopping pentru locuitori etc. Trebuie să recunosc că obervaţia din centrul oraşului a fost
determinată şi de faptul că am studiat o parte din centrul istoric al Clujului (Piaţa Unirii-
Scuarul cu Stauia lui Matei Corvin) cu ocazia unei mici cercetări pentru cursul de
sociologie ubană, astfel interesul pentru zona istorică a oraşului este explicabil şi din
punct de vedere personal. În acest mod am redus terenul de cercetare la zona centrală
⋅ terminologia îmi aprţine
35

instorică a Clujului. În acestă formă, zona de cercetare era prea întinsă pentru a realiza un
studiu complex şi în acelaşi timp compact, astfel a trebuit să micşorez terenul de
cercetare.
În urma observaţiilor în zona centrală am ales ca şi teren de cercetare:
Bulevadrul Eroilor. Alegerea sa a fost realizată tot după un principiu antropologic- şi
anume faptul că acest teren se afla întro transformare-tranziţia sa de la o arteră de trafic
cu dublu sens din centrul oraşului întro zonă semi-pietonală. Antropologul care a
observat acestă schimbare şi-a pus automat întrebarea: de ce se întâmplă acesta schimbare
şi ce reprezintă ea pentru mediul urban clujean? Astfel a rezultat tema mea de cercetare.
Odată cu alegerea temei, demersul antropologic se transformă întrunul
sociologic. Am încadrat tema întro serie de concepte sociologice specifice, care vor
reprezenta frame-ul teoretic al cercetării pe tot parcursul ei. Principalele concepte sunt:
societate postmodernă, oraşul globalizat, guvernare neo-liberală (neoliberalism) şi
gentrificare ⋅ , care de fapt este conceptul central al lucrării. Asfel gentrificarea din zona
centrală a oraşului Cluj reprezintă punctul de interes maxim al cercetării.
După stabilirea acestui lucru, ca şi cercetător începător, am dorit o
aprofundare a acestei teme. Aprofundarea s-a realizat ca descriere şi explicare amănunţită
a fenomenului în funcţie de mai multe elemente implicate în proces ⋅ : locuitorii zonei
centrale, firmele, planificatorii urbani şi primăria municipiului.
Studiul actorilor sociali implicaţi în procesul de gentrificare s-a realizat
după metode sociologice calitative în mare parte, îmbinate cu o singură metodă calitativă.
Metodologia calitativă a fost reprezentată de interviuri semi-structurate realizate cu
actorii implicaţi în proces-locuitorii zonei Eroilor (proprietari sau chiriaşi), firmele care
au spaţii închiriate în zonă ⋅ şi reprezentanţi ai planificatorilor urbani, care s-au ocupat cu
transformarea zonei istorice. Discursul primăriei cu privire la fenomenul gentrificării a
fost construit prin intermediul discursului arhitecţilor, ca reprezentanţi şi executanţi ai
oridinelor primăriei dar şi prin intermediul unor surse adiacente: situl oficial al Primăriei
Cluj-Napoca şi câteva articole preluate din presa locală. Din păcate intercaţiunea directă
⋅ concepte dezvoltate pe tot parcursul lucrării
⋅ sau mai actori sociali implicaţi în procesul gentrificării din zona centrală
⋅ firme de prestări servicii, firme care deţin spaţii de consum –restaurante, baruri, cafenele, cluburi,
cazinouri etc
36

cercetător-reprezentanţi ai primăriei nu a fost posibilă, lucru care a schimbat puţin
demersul cercetării dar nu l-a afectat în mod semnificativ, mutând accentul de pe actorii
invizibili-primărie, arhitecţi, pe actorii vizibili-locuitori şi firme. Dorinţa de a realiza mai
multe interviuri cu diferiţi actori participanţi în proces a fost ghidată de modul de a
sursprinde cât mai bine şi cât mai relevant procesul de gentrificare. Cu cât au existat mai
multe opinii cu privire la subiect cu atât mai bine s-a conturat mai bine costrucţia
subiectului.
Subiecţii aleşi pentru realizarea interviurilor au fost aleşi în funcţie de
relevanţa considerată de către mine pentru cercetare. Astfel am ales să fac interviuri cu
locuitorii părţii bulevardului, care urmează să fie transformată în zonă pietonală. Dintre
subiecţii interviurilor-locuitori ai zonei- am ales din toate categoriile de vârstă-persoane
foarte învârstă (peste 80 de ani), persoane învârstă (peste 60 de ani), persoane de vârstă
mijlocie (peste 40 de ani) şi tineri (peste 30 de ani). Din rândul firmelor interviurile au
fost realizate cu firme care comercialiază haine de firmă (branduri internaţionale
cunoscute sau mai puţin cunoscute) şi firme care deţin spaţii de consum (casino).
Interviurile cu arhitecţii au avut un target sigur: aflarea raţiunilor pentru care se petrec
schimbările în spaţiul public central şi al influenţei acestor transformări asupra cetăţenilor
clujeni, astfel am intervievat arhitecţii responsabili de proiectul de reamenajae a zonei
Eroilor-arhitecţi ai firmelor Planwerk şi FKM.
O altă metodă calitivă folosită în studiul gentrificării despre care am
amintit mai sus a fost obervaţia indirectă şi studiul documenelor, folosite foarte puţin în
cercetare dar care m-au ajutat enorm de mult. În conturarea economiei actuale a oraşului
Cluj, am folosit studiul documentelor-şi aici mă refer la studiul informaţiilor de pe siturile
oficiale ale marilor firme şi coorporaţii (exemplu: TETAROM) şi situl oficial al
primăriei, care oferă informaţii actuale despre proiectele urbane şi economice la nivel de
municipiu. Analiza documentelor a însemnat şi studiul memoriilor de activitate cu privire
la transformarea zonei pietonale a firmei Planwerk. Inventarul spaţiului central (zona
Eroilor) a fost realizat tot după un principiu calitativ. Pentru a stabili tipul de spaţiu
predominant din zona Bulevadrului Eroilor, am realizat un inventar al folosirii spaţiului
în zonă, astfel am putut stabili proporţia spaţiului locuit şi a spaţiului ocupat de firme.
37

Singura metodă cantitativă folosită în cercetare a fost: interpretarea unor
rezultate ale Recensămintelor din 1992 şi 2002 cu privire la structura de vârstă şi
educaţională din zona centrală. Acest lucru s-a realizat pentru a descrie populaţia care
locuia în zona centrală imediat după revoluţia din 1989 şi după anul 2000 şi să verific
dacă a avut loc şi un fenomen de gentrificare rezidenţială în zonă.
Faptul că am folosit mai multe metode calitative face ca lucrarea de faţă să
fie una cu specific antropologic în mare parte, dar faptul că am folosit frame-uri
conceptule şi teoretice de natură sociologică o transformă întro lucrare socioantropologică.
Dar nu specificul acesta este important pentru o cercetare de acest gen sau
pentru domeniile de cercetare în sine (sociologie sau antropologie), ci ceea ce am reuşit
să realizez-adică să descriu şi să explic un fenomen omiprezent în marile oraşe europene,
având ca studiu de caz-Municipiul Cluj-Napoca din Transilvania. Cadrul teoreticconceptual-
oraşul postmodern, globalizarea şi neoliberalismul- explică perfect
fenomenul de gentrificare iar partea empirică a cecetării descrie fenomenul aşa cum se
întâmplă acesta la nivelul oraşului Cluj-Napoca.
38

CAPITOLUL V:
UN FENOMEN URBAN ACTUAL: GENTRIFICAREA.......
3.1. CÂTEVA CONSIDERAŢII DESPRE FENOMENUL GENTRIFICĂRII
În literatura de specialitate există o multitudine de definiţii ale gentrificării.
Credem că acepţiunea lui Tom Salter despre gentrificare este cae mai potrivită pentru a
întelege gentrificarea: „gentrificarea este procesul prin care un nou tip de clasă de mijloc
cumpără case vechi, istorice şi le restaurează în vederea folosirii, în procesul acesta
crescând valoarea locuinţelor” ⋅ Debutul fenomenului de gentrificare are loc în Statele
Unite ale Americii, la începutul anilor 70-80. Din punct de vedere socio-spaţial,
gentrificarea, proces specific clasei de mijloc, reprezintă o reorganizare a spaţiului pentru
locuit sau a spaţiilor comerciale (în anumite cazuri) de către clasa de mijloc, nontradiţională,
„care are o aspiraţie spre putere, prin încercarea de a apropria centralitatea
oraşului, de a o consuma, de a folosi valorile economice şi culturale ale sale” ⋅ . Astfel
centralitatea este asociată cu puterea, iar noua clasă de mijloc, care se formată din prin
valul de angajări masive din domeniul terţiar aspiră la centralitate, implicit la putere.
Aceştia formează doresc aproprierea a unui spaţiu semnificativ (din punct de vedere
istoric, cultural şi economic) şi care oferă avantaje specifice clasei de mijloc- accesul uşor
la spaţiile de consum şi de loisir, în primul rând, apoi prestigiul de a locui întro zonă
zero, cu însemnătate istorică şi culturală.
Spaţiul central prin procesul de gentrifiacre este supus unor transformări
majore. Schimbările din zona centrală marchează utilizarea acelui spaţiu şi transformarea
fizică a spaţiului central.
La începutul epocii moderne, în zona centrală a oraşelor burgeze europene,
locuiau familii înstrărite de nobili, un anumit statut în societate dar şi cu un anumit
comportament de consum şi comportament cultural (practicarea de serate dansante,
ceaiuri, frecventarea teatrului, operei etc), astfel aceştia participau regulat la evenimente
⋅ Salter, Tom-The Eviction of Critical Perspectives From Gentrification Research, pag 744
⋅ Zukin, Sharon-Gentrification and Cusine, pag 186
39

mondene, teatru, operă, serate dansante, dineuri, care evident aveau loc în zona centrală a
oraşului. La fel ca şi în domeniul modei există un trend şi în domeniul locuirii, în acest
caz avem un trend retro –se poartă locuirea întro zonă veche, cu însemnătate istorică şi
culturală. Astfel, resemnificarea spaţiului central reprezintă „o legătură spaţială cu
istoria şi o legătură temporală cu puterea economică şi politică” ⋅ . Legătura temporală cu
puterea economică şi politică se traduce tot în spaţialiate deorece cele mai imporante
instituţii economice şi politice se găsesc în zona centrală.
Clasa de mijloc este cea care contribuie, prin gentrificare, la continua
îmburghezire oraşelor. La începutul anilor 70 avem o explozie a numărului de locuri de
muncă în domeniul serviciilor, astfel avem în Canada în acea perioadă, o creştere a
procentului de 4 ori mai mult a celor care lucrează în servicii decât a celor care lucrează
în industrie. (Ley, 2006). Transformarea economiei pe baza dezvoltării serviciilor
reprezintă o cauză a gentrificării iar statusul cartierelor amplasate în jurul centrelor
marilor oraşe începe să crescă, odată cu mutarea masivă a gulerelor albe. David Ley
(Ley, 2006) susţine că există o conexiune între numărul birourilor din centrul oraşului şi
stasutul cartierelor centrale, astfel cu cât există mai multe birouri cu atât avem un status
mai ridicat al acelor cartiere. În termeni economici avem astfel o mărire a Central
Bussiness District.
Gentrificarea reprezintă trecerea graduală de la oraşul industrial la cel postindustrial
sau post-modern. Indiferent de trecutul societăţii în ceea ce priveşte regimul de
guvernare-capitalist sau comunist-gentrificarea reprezintă un proces omniprezent, astfel
ne întânlim cu procesul de gentrificare atât în Statele Unite ale Americii, în Europa
Occidentală cât şi în Europa de Est (Smith, 2005). Singura diferenţă dintre ţările foste
comuniste şi cele capitaliste este aceea că procesul de gentrificare a început mai repede
în cazul ţărilor capitaliste(Sykoya, 2006) .
Gentrificarea poate fi împărţită în două categorii: gentrificare locativă , pe
care am definit-o mai sus, şi gentrificare comercială. Gentrificarea comercială acţionează
la fel ca şi gentrificarea simplă, adică în imobilele vechi destinate locuirii din centrul
oraşului se deschid firme şi magazine, baruri, restaurante, cafenele etc. (în general spaţii
⋅ ibidem
40

de consum). Deci consumul devine o expresie a noului stil de viaţă. Stlul gay sau boem al
artiştilor este o emblemă a gentrificării şi a noii societăţi de consum masiv.
Astfel persoanele care locuiesc în acele imobile sunt forţate să plece din mai
multe motive: cu cât numărul firmelor creşte în zona centrală cu atât calitatea spaţiului de
locuit scade, astfel locuitorii centrului se retrag spre zone suburbane, apoi chiriile din
zona centrală cresc foarte mult iar oamenilor nu le mai convine să locuiască întru spaţiu
atât de scump-acest lucru în cazul în care locuitorii sunt chiriaşi bineînteles. Există şi
aspecte negative pentru locuitori în ceea ce priveşte gentrificarea comercială. Acesta
poate distruge chiar comunităţi (Tom Salter, 2006), forţând oamenii să se mute din
motivele menţionate mai sus.
Gentrificarea reprezintă o „problemă multifaţetată a transformării de clasă,
politică şi o expresie a inegalităţii urbane” ⋅ . Inegalitatea urbană rezidă tocmai din faptul
că dislocarea locuitorilor din clasa de jos din zona centrală nu este integrală, după cum
spune şi Marcuse (.....apud Salter, 2006), deoarece oamenii din zonele gentrificate care
sunt prea săraci să se mute în alte zone, sunt încarceraţi în acea zona centrală. Traiul
pentru asemenea oameni nu este uşor cu siguranţă deoarece se simt marginalizaţi, fiind în
minoritate şi având statutul de clasă inferioară. Segregarea spaţială este astfel o rezultantă
a segregării sociale la nivel de centru în proces de gentrificare.
Indiferent de punctul de vedere din care priveşti gentrificarea, acesta are atât
aspecte negative cât şi pozitive dar ca şi imagine generală gentrificarea reprezintă „
imaginea cool, boemiană, artistică care ocupă cafenele şi galeriile şi este văzută ca un
prezent şi ca un viitor sănătos al tuturor oraşelor de pe glob” ⋅ .
O altă viziune cu privire la gentrificare o are Neil Smith. Acesta îl aprobă pe
Turner (Smith, Neil, 2006), atunci când acesta defineşte spaţiul central al oraşului
american ca fiind o junglă urbană stăpânită de boli, crime, pericole, dezordine)dar care
este înlocuită deun spaţiul gentrificat, care poate fi numit şi „frontiera urbană
(delimitarea dintre civilizaţie şi sălbăticie)” ⋅ , care este posibilă prin renovarea şi
reînnoirea urbană a gentrificatorilor. Smith vede frontiera de gentrificare ca fiind
⋅ Salter, Tom-The Eviction of Critical Perspectives From Gentrification Research, pag 738
⋅ ibidem, pag 738
⋅ Smith, Neil-Gentrification, the Frontier and the Restructuring of Urban Space, pag 15
41

combinaţia dintre dimensiunea economică şi spaţială a capitalului. Expansiunea
economică se realizează prin stabilirea de diferenţeri interne în spaţiul geografic, adică
prin segregare spaţială şi prin înlocuirea locuitorilor săraci cu cei care deţin capital
economic. La fel ca şi gentrificarea, restructurarea spaţiului urban face face parte din
procesul de transformare a spaţiului urban.
Restructurarea spaţiului urban este e fapt restructurarea economiei urbanspaţiale
şi este un produs al dezvoltării economiei de servicii şi al schimbării preferinţelor
de life-style, după cum declară Neil Smith. Oricum problematica gentrificării şi a
restructurării urbane este destul de complexă. În rândurile următoare voi explica pe scurt
viziunea lui Smith cu privire la complexitatea subiectului. Restructurarea spaţială urbană
face parte dintrun proces de restructurare economică şi socială a societăţilor capitaliste
avansate. Astfel există o conexiune între patternurile de producţie, reproducţie, consum şi
circulaţie a bunurilor din economie , care se schimbă în timp, şi patternurile mediului
geografic al mediului construit din spaţiul urban.
Toate aceste fenomene de restructurare şi re-dezvoltare urbană sunt datorate
mai multor factori: printre care amintim „suburbanizarea, dezindustrializarea şi creşterea
numărului de angajaţi în domeniul serviciilor, centralizarea spaţială şi descentralizarea
simultană a capitalului, scăderea ratei profitului şi mişcarea ciclică a capitalului,
schimbări demografice şi scimbări în patternurile de consum” ⋅ . Procesul de
suburbanizare, în viziunea lui Smith, reprezintă centralizarea şi descentralizarea
simultană a capitalului şi a activităţilor umane în spaţiul geografic. Există o creştere a
ratei profitului în anumite locaţii specifice şi iar în altele acesta scade (devalorizarea şi
re-valorizarea anumitor locaţii), deci se crează un „rent gap” ⋅ (discrepanţa dintre preţurile
terenurilor în diferite locuri, astfel încât există o devalorizare a spaţiilor centrale şi se
creează oportunităţi pentru revalorizarea acelor spaţii mai târziu).
Dezindustrializarea a adus după sine angajări masive în domeniul serviciilor,
implicit alte preferinţe pentru locuit şi alte comportamente de consum. Numărul tot mai
mai mare de operaţiuni necesare desfăşurării producerii de bunuri şi servicii, prin
diviziunea continuă a muncii, au produs aglomerările urbane centrale şi implicit au
⋅ Smith, Neil-Gentrification, the Frontier and the Restructuring of Urban Space, pag 21
⋅ ibidem
42

condus la expansiunea capitalului. Aglomerarea urbană a activităţilor economice
determină deasemenea şi schimbarea rapidă a folosirii spaţiilor. Alături de aglomerarea
urbană, care presupune o centralizare a capitalului, coexistă şi fenomenul de
decentralizare a capitalului, prin funcţionarea activităţilor de coproraţie, care de datorează
în mare parte comunicării şi telecomunicaţiilor.
Schimbările demografice, care reprezintă şi în viziunea lui David Ley unele
din cauzele gentrificării, sunt datorate în mare parte fenomenelor menţionate mai sus,
alături de creşterea numărului femeilor de carieră, a celibatarilor, proveniţi din divorţuri,
şi a clasei managerilor şi administratorilor, care îşi schimbă stilul de viaţă, conduc la
fenomenul de gentrificare. Astfel există o lărgire a ariilor metropolitane în care vor locui
în special managerii, administatorii, dacă îi putem numi aşa, noua burghezie. Din punct
de vedere demografic în centru locuiesc, în general persoane cu vârste cuprinse între 20-
35 de ani, cu statut non-marital.
Construirea imobilelor din zona suburbană şi vinderea lor cu preţuri destul de
ridicate, conduc oamenii la cumpărarea şi renovarea caselor mici din centru, astfel avem
o inflaţie a preţurilor caselor. Deci fenomenul de suburbanizare determină în mod direct
fenomenul de gentrificare întro oarecare măsură. Ley vede astfel o legătură cauzală între
revitalizarea centrelor oraşelor datorită gentrificării, inflaţia preţurilor caselor şi creşterea
demografică. Salter, parafrazându-l pe Caulfield (Salter, 200..) oferă ca exemplu în acest
sens, exemplul oraşului Toronto în care în anii 70-80 a exisat o respingere a clasei de
mijloc a planurilor moderniste urbane de a construi în suburbiile Torontoului.
Odată cu gentrificarea se crează oraşul polarizat. CBD-ul este centrul de
putere al oraşului, alături de zonele gentrificate şi zonele suburbane ale cartierelor
rezidenţiale populate de persoanele angajate în domeniul terţiar, care au educaţie
superioară şi apoi urmează slum-urile, ghetourile şi cartierele cu criminalitate ridicată,
dominate de muncitorii şi comunităţile etnice diferite. Acestă segregare spaţială urmează
reguli nescrise, care vizează trecerea prin cartiere. De exemplu, traversarea printrun slum
al unui om înstărit era destul de periculoasă pentru acesta, din cauza găştilor de cartier
sau a hoţilor.
Procesul de gentrificare este determinat şi pe latura politică a conducerii
oraşelor. Renasterea urbană se datorază în mare parte politicilor neo-liberale, care domină
43

conducerea oraşelor şi care facilitează parteneriatul sistematic al planificării urbane a
publicului şi a privatului. Statul foloseşte gentrificarea în scopul prezervării istorice a
imobilelor monument. (Salter, Tom, 2006). Măsura neo-liberală care susţine gentrificarea
împiedică decăderea zonelor centrale prin realizarea unui mix social (aducerea
persoanelor înstărite în zone sărace) sau prin gentrificarea totală (persoanele sărace, care
locuiau în centru sunt înlocuite în proporţie foarte mare cu persoane din clasa de mijloc,
care îşi permit să renoveze şi să întreţină clădiri cu valoare istorică. Salter îi apobă pe
Brown şi Saracine, când aceştia afirmă că sistemul politic face o alegere motivată cultural
prin delegarea unor oameni educaţi (gentrificatorii), care să păstreze valorile istorice. În
acest mod, clasa de mijloc a gentrificatorilor realizază şi au alt tip de consum, consumul
cultural. Deci consumul de spaţiu şi consumul cultural sunt cele care definesc în mare
parte comportamentul şi stilul de viată a gentrificatorilor.
3.2 GENTRIFICAREA ÎN EUROPA CENTRALĂ ŞI DE EST
Fenomenul de gentrificare este unul internaţional astfel acesta este prezent
şi în Europa Centrală şi de Est, cu precizarea că acesta este diferit în comparaţie cu cel
întâlnit în Statele Unite ale Americii acest lucru datorându-se în special datorită regimului
comunist pe care majoritatea statelor central-estice l-au experimenat. Procesul
gentrificării în fostele oraşele comuniste este „un proces de schimbare a cartierelor
centrale prin reabilitări fizice ale clădirilor rezidenţilale şi dislocare a populaţiei de nou
veniţi mai bogaţi.” ⋅
În timpul perioadei comuniste, a avut loc un declin urban al centrelor
istorice ale oraşelor şi o revitalizare, prin construcţie de blocuri , a periferiilor urbane.
Construcţia masivă de blocuri se datorează în mare parte industrilizării masive, la care au
fost supuse oraşele şi migraţiei persoanelor din mediul rural în mediul urban pentru a
deveni muncitori industriali. Astfel se creează noile cartiere dormitor, cu blocuri
prevăzute cu multe etaje, care concetrau masa de proletari. De exemplu, Clujul este
cunoscut pentru industrializarea masivă din anii de glorie ai perioadei comuniste precum
şi pentru construcţia blocurilor foarte mari cu apartamente minuscule (blocul de o
lungime de aproape un kilometru situat în cartierul Mărăşti).
⋅ Sykoya, Ludek-Gentrification in Post-Communist Citie, pag. 101
44

Declinul zonelor centrale din perioada comunistă are mai multe dimensiuni.
La nivel simbolic, liderii comunişti încercă să înlăture prestigiul şi puterea economică,
politică şi socială a burgheziei care locuia în zonele centrale. Măsurile pe care partidele
comuniste le iau în acest sens sunt: naţionalizarea caselor situate în zona centrală, care
aparţineau burgheziei şi aducerea cadrelor de partid sau chiar a muncitorilor să locuiscă
aici în regim de chirie, care se plătea statului. Alături de noii chiriaşi în aceste case mai
locuiau şi foşti proprietari. Condiţiile locuire în aceste imobile naţionalizare erau precare
deorece întrun imobil locuiau multe familii, iar membrii unei familii numeroase
împărţeau o cameră fără utilităţi sanitare. Declinul urban central se datorează neglijenţei
pentru imobilele din zona centrală ; locuitorii chiriaşi nu investesc în întreţinerea
clădirilor-monument dar şi datorită scăderii semnificative a nivelului de cultură şi
civilizaţie în aceste zone tot datorită locuitorilor acelor zone.
E de altă parte, cartierele comuniste sunt cele care devin importante pentru
mediul urban socialist. În perioada comunistă există o „centralizare” a periferiei, centru
de putere nu mai este zona centrală, deţinută de foţtii burghezi, ci aceste noi cartiere de
proletari. Din punct de vedere simbolic, cartierele comuniste reprezintă expresia puterii
proletariatului. Prin monumentalitatea lor, blocurile comuniste au fost construite cu
intenţia de a face muncitorul să fie mândru că locuieşte întrun asemenea bloc. Aceste
cartiere comuniste nu au fost întregime construite din blocuri-gigant; acestea erau
amplasate mai de grabă în front-stage-ul unui asemenea cartier pentru a acoperi celelate
blocuri mici şi gri, care s-au născut din lipsurile regimului (resurse materiale şi fianaciare
puţine). Periferia, cu blocurile sale gigant, reprezenta locaşul muncitorilor comunişti,
devotaţi partidului iar centrul era considerat manifestarea burgheziei, a duşmanului
regimului comunist.
În cadrul oraşelor foste comuniste europene fenomenul de gentrificare se
acociază cu începutul capitalismului, cu creşterea numărului de persoane din clasa de
mijloc şi cu privatizarea caselor (Sykoya, 2005). La fel ca şi în S.U.A., gentrificarea
central-europeană se defineşte că revitalizarea imobilelor centrale de către clasele de
mijloc,dar nu pentru afi locuite ci pentru a deveni spaţii comerciale. Deci cea mai
importantă parte a gentrificării o constituie de fapt investiţiile din domeniul afacerilor şi a
45

comerţului, care au participat intens la renovarea centrelor istorice ale oraşelor.
Gentrificarea rezidenţială în aceste oraşe este dispersată şi rarefiată.
Am luat ca exemplu pentru oraşele foste comuniste cazul oraşului
Budapesta, unde gentrificarea este una comercială. În articolul lui Ludek Sykoya centrul
Budapestei apare ca fiind locuit în majoritate de oameni cu venituri mici, săraci, şomeri,
care nu îşi permiteau reabilitatea clădirilor în care locuiau. Tendinţa era ca ei din clasa de
mijloc să părăescă centrul pentru zonele suburbane (Sykoya, 2005). Concomitent cu acest
fenomen, în Budapesta, încep investiţiile masive, pentru conturarea unui CBD, prin
reamenajarea mai multor spaţii comerciale, spaţii de consum şi birouri. Aceste spaţii
nou create înlătură treptat spaţiul de locuit din zonele centrale. Deci comeţul şi afacerile
încep să domine progresiv spaţiile centrale, fenomenul de gentrificare clasică fiind valabil
doar în cazul câtorva apartamente (există „urme ale gentrificării” ⋅ aici). Caracterul
general al spaţiilor centrale este deci unul de gentrificare comercială şi nu de gentrificare
clasică. Este important de menţionat faptul că spaţiile centrale din Budapesta, care au fost
în declin în perioada comunistă, în perioada actuală continuă să decadă.
La fel ca şi în Budapesta, spaţiul central al oraşului „Praga este revitalizat
tot prin dezvoltare comercială” ⋅ . La începutul anilor 90, dezvoltarea urbană centrală din
Praga a fost umbrită de suburbanizarea masivă şi de formarea noilor zone metropolitane.
Chiar dacă ritmul dezvoltării urbane centrale a fost lent în primii ani ai tranziţiei de la
comunism la capitalism, acest lucru se compensează în ultimul deceniu. Principalele
transformări din zona centrală a Pragăi au fost: transformarea vechiilor apartamente
centrale în birouri sau apartamente de lux, prin reaabilitare şi investiţii serioase,
demararea proiectelor urbane comerciale, realizabile prin demolarea parţială sau totală
unor imobile sau prin renovarea acestora. Astfel teninţa generală în Praga, a fost
înlocuirea funcţiunilor pentru locuit cu funcţiuni comerciale, lucru pe care Sykoya îl
denumeşte „declinul populaţiei din zona centrală” ⋅ Sykoya parafrazându-i pe Cooper şi
Morpeth (1999), afirmă că gentrificarea comercială în Praga este preponderent bazată pe
transformarea spaţiilor de locui în spaţii comerciale iar strategia prin care spaţiile de
⋅ Sykora, Ludek-Gentrification in Post-Communist Cities, pag 87
⋅ ibidem., pag 93
⋅ Sykora, Ludek-Gentrification in Post-Communist Cities, pag 94
46

locuit se eliberează este forţarea oamenilor să plece din zona centrală prin practicarea
preţurilor foarte ridicate.
În locurile unde gentrificarea rezidenţială are un caracter general, există şi o
transformare a naturii restaurantelor, magazinelor şi serviciilor. Acest lucru de datorează
gentrificatorilor care provin din clasa de mijloc. Aceştia au un anume comportament de
consum care necesită locuri pentru ca acest comportament de consum să fie satisfăcut,
deci restaurante şi cafenele selecte, magazine de firmă. Chiar dacă mai există insule de
gentrificare rezidenţială în Praga, specificul spaţiului central este acela de gentrificare
comercială.
După perioada comunistă a existat o anume libertate în ceea ce priveşte
funcţiunile în spaţiul urban, asftel firmele şi locuitorii au avut dreptul de a-şi alege spaţiul
pentru activităţi (locuire, oferire de servicii, comercializare sau producţie).
Degradarea fizică este un proces normal în spaţiul urban, dar acesta ajunge
să devină problematică atunci când este constatată ca şi proces iar în acest sens nu se iau
măsuri. Gentrificarea poate fi considerată ca o racţie pozitivă la degradarea urbană
suferită în timpul perioadei comuniste.
Sykora consideră că teoria lui Smith despre rent-gap este cea mai potrivită
pentru a explica gentrificarea întrun oraş fost comunist deorece gentrificarea are loc acolo
unde rent-gap-ul este mai mare sau acolo unde există o posibilitate bună pentru realizarea
de profit din redezvoltarea proprietăţii prin reamenajare, renovare sau revitalizare. De
obicei, un rent-gap mare se află acolo unde nu există slum-uri, adică unde degradarea
spaiilor nu este atât de mare.
În spaţiile urbane post-comuniste, transformarea locuinţelor în spaţii
gentrificate se realizaază prin privatizarea locuinţelor. Privatizarea locuinţelor se
realizaeză prin două moduri: restituirea caselor naţionalizate în timpul comunismului
către proprietarii de drept şi privatizarea apartamenelor, care erau folosite sub regim de
închiriere în perioada comunistă. Procesul de restituire vizează acordarea de drepturi
proprietarilor şi moştenitorilor imobilelor care au fost confiscate în perioada comunistă.
Procesul de restituire a proprietăţilor naţionalizate este reglementat prin lege.
În România, legea 112/1995 este cea care prevede acest lucru. Chiar dacă
legea a fost elaborată în anul 1995, procesul de restituire nu s-a încheiat încă deoarece
47

procesul este unul lent şi destul de complex. În primul rând, poate de cel mai grav aspect
al restituirii îl reprezintă situaţia chiriaşilor care trebuie evacuaţi ca proprietarii să-şi
reintre în drepturi. Proprietarul are dreptul să ceară şi să obtină muterea chiriaşilor cu
condiţia punerii la dispoziţia chiriaşului, cu contract de închiriere, un alt spaţiu cu
destinaţia de locuinţă în aceeaşi localitate sau întro altă localitate, cu acordul chiriaşului.
Lociunţa pusă la dispoziţie trebuie să respecte suprafaţa locuibilă minimă de 15 mp, cu
acelaşi tip de dependinţe, de care dispunea şi în vechea locuinţă (extras din legea 112/95).
De obicei, chiriaşi din casele naţionalizate din zona centrală, sunt persoane sărace, în
vârstă, cu venituri foarte mici, care plăteau o chirie modică statului. Atunci când,
proprietarul îşi revendică apartamentul, chiriaşul este nevoit să se mute întro altă locuinţă
găsită de statul român sau chiar de proprietar, problema este că o asemenea locuinţă este
mult mai scumpă decât cealaltă iar cel evacuat nu şi-o poate permite, astfel refuzând
mutarea. De aici rezultă procese între chiriaş şi proprietar.
În al doilea rând, există imobile care au statut incert, adică statul nu le
poate vinde deoarece proprietarii nu le-au revendicat încă, deci nu se stie dacă aceştia vor
mai apărea vreodată. Astfel aceste imobile pot fi doar închiriate pe perioade limitate de
timp. Problema spaţiilor cu statut încert îi afectează cel mai mult pe cei care doresc să
închirieze spaţii în scopuri comerciale, deoarece aceştia nu îşi pot face planuri de afaceri
pe un timp mai îndelungat şi nici nu pot investi întrun asemenea spaţiu cu statut incert
deoarece există riscuri.
În al treilea rând, statul actual este cel care este răspunzător direct pentru
toate aceste activităţi, chiar dacă un regim politic încheiat de mult este de fapt responsabil
pentru redresarea situaţiei caselor naţionalizate. Statul actual este pus în postura de a
cheltui pentru construirea de noi locuinţe pentru persoanele evacuate sau în postura de a
despăgubi proprietarii care nu îşi mai pot recupera imobilele.
3.3. GENTRIFICARE ÎN CLUJ-NAPOCA
În Cluj-Napoca, procesul de gentrificare rezidenţială este mult mai mic în
comparaţie cu gentrificarea comercială, la fel ca şi în celelelate foste oraşe comuniste din
centru şi din estul Europei.
48

Procesul de gentrificare comercială aici se poate observa sporadic odată cu
venirea la guvernare a primarului Gheorghe Funar în anul 1992, dar valul gentificării
comerciale masive se declanşează în anul 2002. Politica sa cu privire la privatizarea
spaţiilor din zona centrală a fost mai degrabă una bazată pe relaţii şi reţele social, dec’t
una democratică. Astfel, înainte de legea caselor naţionalizate din anul 1995, mai multe
spaţii din centrul istoric al Clujului, au revenit prin cumpărare cu bani puţini, unor
persoane apropiate primarului, fiind transformate în spaţii comerciale. Odată cu legea
112/95 situaţia se schimbă parţial datorită revendicării imobilelor din zona centrală de
către proprietarii de drept, iar primăria nu mai poate acţiona în afara acestei legi, dar
totuşi spaţiile, care puteau fi cumpărate sau închiriate se alocau tot în moduri
nedemocratice.
În anul 2004, situaţia închirierii sau a cumpărării spaţiilor din zona centrală se
schimbă. Gentrificarea comercială intră astfel sub incidenţa politicii neo-liberale a lui
Emil Boc. O astfel de politică neo-liberală este mult mai trasparentă şi pune accentul pe
investitorii privaţi, care deţin capital şi idei de investiţii profitabile. Spaţiile comerciale se
închiriază sau se cumpără în urma unor licitaţii publice, iar fenomenul de gentrificare
comercială devine transparent.
La ora actuală în Municipiul Cluj-Napoca, spaţiul central este în mare parte
deţinut de către gentrificatorii comerciali. De exmplu, în zona Eroilor peste 60 % din
spaţiul construit este deţinut de către firme, restul fiind spaţiu pentru locuit.
Odată cu schimbarea de regim politic, spaţiul pentru locuit din zona centrală
începe să scadă progresiv în favoarea spaţiilor comerciale. Astfel fenomemnul de
gentrificare comercială se conturează din ce în ce mai bine. Deci avem un fenomen clar
de gentrificare comercială în zona centrală a Clujului deoarece funcţiunile pentru locuit
sunt înlocuite cu funcţiuni comerciale.
Principalele strategii pe care gentrificatorii comerciali le folosesc pentru a
determina locuitorii să părăsescă centru istoric al Clujului sunt diverse. În primul rând,
trebuie să definim tipurile de populaţie din centru: aici se găsesc în general persoane
foarte în vârstă cu venituri mici, care nu îşi permit să locuiscă în centru datorită preţurilor
foarte ridicate ale magazinelor alimentare, singurele pe care le frecventează (nu îşi permit
deplasarea la hypermarketuri), şi datorită faptului că nu pot duce un trai liniştit-centrul e
49

mereu aglomerat, zgomotos, insalubru şi uneori murdar. Apoi avem câteva familii de
vârstă mijlocie, ca parte a gentrificatorilor rezidenţiali, care la fel ca şi persoanele în
vârstă sunt nevoiţi. să plece din aceleaşi motive invocate mai sus. Colonizarea comercială
din zona istorică a oraşului este deci principalul motiv pentru care oamenii părăsesc zona.
Pe lângă aceste motive, mai există motivele care ţin de logica revendicării
caselor naţionalizate. Chiriaşii sunt astfel nevoiţi să se mute din casele zonei centrale din
cauza faptului că proprietarii caselor respective au dreptul de a folosi acele spaţii. Totuşi
legea 112/95 îi obligă pe proprietarii caselor naţionalizate să accepte chiriaşii în casele lor
până când aceştia vor avea un alt spaţiu pentru locuit.
Trendul general printre proprietarii de case naţionalizate din zona centrală, dar
mai ales în zona Eroilor este acela de a vinde, dar mai ales de a închiria părţi din imobile
unor firme. Faptul că la în acest moment, în Cluj avem un CBD în zona centrală dar şi
un spaţiu de loisir şi shopping, acest lucru creşte extrem de mult preţurile de vindere sau
de închiriere ale imobilelor. Preţul unui metru pătrat de imobil din zona Eroilor poate
atinge uneori preţuri incredibile de aceea faptul că eşti proprietar de casă naţionalizată în
zona Eroilor te poate face foarte bogat. Gentrificarea comercială devine o afacere atât
pentru cei care închiriază sau vând spaţii în zona centrală, dar şi pentru cei care au
afaceri în acestă zonă.
Gentrificarea comercială din zona centrală are şi anumite neajunsuri:unul
dintre acesta este imposibiliatea modificării spaţiului imobilelor istorice. Deorece
clădirile monument sunt protejate prin lege, acestea nu pot suporta modificări în
structură. Din aceste motive, majoritatea spaţiilor comerciale şi de consum din acestă
zonă folosesc spaţii foarte mici. Cafenele, barurile şi restaurantele din zona Eroilor, de
exemplu, se găsesc întrun număr limitat din cauza spaţiului restrâns. Proiectul zonei
pietonale în Bulevardul Eroilor presupune creşterea numărului de spaţii de consum.
Numărul spaţiilor de consum va creşte cu siguranţă, dar a unor anumite spaţii de
consum, adică a acelor spaţii de consum sezoniere-terasele (cu specific culinar şi a celor
care comercializeză băuturi). Alte modalităţi de creştere a numărului spaţiilor de consum
din zona Eroilor îl reprezintă transformarea unor spaţii mai mari, care la ora actulaă sunt
magazine alimentare în spaţii de consum. Chiar dacă există posibilităţi de a creşte sau nu
50

numărul spaţiilor de consum, ceea ce este cert este faptul că vor exista mai multe
magazine, care vor comercializa haine şi accesorii aparţinând unor branduri celebre.
Gentrificarea comercială, cel puţin în zona Eroilor din Cluj-Napoca, este un
fenomen cu dublu sens. Pe de-o parte, gentrificarea comercială din acestă zonă centrală
este benefică deoarece ridică foarte mult economia, bazată pe comerţ, servicii şi consum
a Clujului, creşte nivelul atracţiei turistice a oraşului şi oferă locuitorilor clujeni, un
spaţiu multifuncţional format din spaţii bussiness, de relaxare, consum şi shopping. Pe de
altă parte, acest fenomen este unul exclusivist în sensul că este adresat unei clase
restrânse de utilizatori ai spaţiului gentrificat: celor care aparţin clasei de mijloc şi sus,
adică cei din clasa serviciilor şi din clasa de conducere. De fapt, fenomenul de
gentrificare comercială din Cluj este rezultatul creşterii populaţiei din clasa de mijloc,
care îşi cultivă anumite tipuri de comportamente de consum, shopping şi loisir. Acesta
fiind modul ideal de reprezentare al gentrificarii comerciale,modul real fiind prezentat în
rândurile următoare.
La ora actuală în centrul oraşului gentrificarea comercială este în curs de
desfăşurare. În spaţiul central clujean mai există încă magazine care nu corespund unui
centru european-aici se mai comercializeză haine de bazar şi second-hand, care încă au
trecere la clasa de mijloc. În timp se aşteptă o cizelare atât a consumului din zona centrală
dar şi a spaţiilor comerciale sau de consum. Deja se poate observa acestă tendinţă-apariţia
magazinelor de îmbrăcăminte care comerializează mărci celebre internaţionale-Gucci,
D&G, Prada sau Versace. Aceste noi tipuri de magazine nu se află în concordanţă cu
locuitorii zonei, asfel există o distanţă economică şi socială enormă între locuitori şi
comerţul existent în centru.
În comparaţie cu ideea de gentrificarea rezidenţială, care conţine interesul
oamenilor pentru valorile istorice ale spaţiului, gentrificarea comercială ţine mai mult
seama de valorile funcţionalităţii spaţiului-spaţiul central este cel mai potrivit pentru
desfăşurarea afacerilor deoarce în CBD se concentrază cele mai importante birouri, firme
de prestări servicii, instituţii etc; centrul istoric este potrivit pentru a fi un spaţiu de loisir,
relaxare şi shopping deasemenea deoarece acesta reprezintă punctul zero al oraşului şi
este cunoscut ca şi reper în destinaţiile turistice. Gentrificarea rezidenţială şi gentrificarea
comercială au şi scopuri comune, astfel ambele urmăresc puterea centrală- economică,
51

politică şi socială. Să locuieşti întro zonă centrală este foarte şic, mai ales dacă aparţii
clsasei de mijloc şi îţi permiţi să foloseşti spaţiile de consum din centru: „Nouă ne place
să locuim în centru, suntem tineri, ne place agitaţia şi mai ales faptul că suntem aproape
de tot-baruri, restaurante, magazine de fiţe...practic trebuie doar să ieşim în balcon şi să
ne bucurăm de toată agitaţia asta.” (F.L, m, arhitect, 32 ani).
Chiar dacă trendul actual în municipiul Cluj-Napoca îl reprezintă gentrificarea
comercială, la nivel de planificare urbană se doreşte ca în centrul istoric să mai rămână
spaţii pentru locuit în proporţie de cel puţin 20 % (interviu arhitect, m, 35 ani).
Principalul motiv pentru păstrarea funcţiunilor de locuit în zona centrală îl reprezintă
menţinerea ordinii publice pe timpul nopţiii dar şi al zilei în zonă. Unii ahitecţi consideră
că în câţiva ani, centrul va fi locuit întro proporţie mult mai mare decât la ora actuală
deorece fenomenul de gentrificare comercială va fi subtituit (nu în totalitate) de
gentrificarea comercială-oamenii vor aprecia din nou valorile istorice şi estetice clasice.
Centrul va mai adecvat locuirii (din toate punctele de vedere, începând cu construirea
zonei pietonale şi cu interesul autorităţilor dar şi al oamenilor pentru conservarea
imobilelor-monument. Bineînles că locuitorii centrului nu vor mai fi pensionari sau
oameni săraci, ci pesoane din categoriile superioare ale societăţii. Astfel nu va mai exista
acea discrepanţă între locuitorii zonei centrale şi spaţiile comerciale de acolo.
În concluzie, se poate spune că oraşul Cluj experimentează fenomenul de
gentrificare comercială, specific fostelor ţări comuniste. Fenomenul de gentrificare
rezidenţială este unul sporadic, fără a influenţa caracterul general al gentrificării.
52

CAPITOLUL VI:
SPAŢIU LOCUIT ŞI SPAŢIU COMERCIAL ÎN CENTRUL
MUNICIPIULUI CLUJ—NAPOC
4.1. SĂ LOCUIEŞTI ÎN CENTRU-DISCURSUL LOCATARILOR ZONEI
CENTRALE
Pe Bulevardul Eroilor spaţiul pentru locuit ocupă o suprafaţă relativ mai
redusă decât spaţiul destinat activiţăţiilor economice şi comerciale. Prin urmare în acestă
zonă avem spaţii pentru locuit în curţile interioare ale imobilelor , în special la nivelul
unu şi doi ( în cladirile cu două niveluri). La parterul fiecărui imobil înspre latura stradală
întâlnim spaţii comerciale iar deasupra acestor spaţii comerciale sunt locuinţe, care au au
vedere către bulevard.(date obţinute în urma observaţiei neparticipante). Deci putem
spune că spaţiul construit de pe Bulevardul Eroilor este unul mixt-spaţiu de locuit şi
spaţiu destinat activităţilor economice, comerciale şi de loisir, îmbinarea elementelor de
spaţiu locuibil cu cel de desfăşurare de activităţi comerciale fiind foarte frecvent în toate
centrele oraşelor din toată lumea, dar cu preponderenţă în spaţiul european. În acest sens
putem spune că oraşul Cluj Napoca se află în rândul oraşelor europene, cel puţin din
acestă privinţă. Dar până a ajunge la discuţia despre asemănarea Clujului cu oraşele
europene, este necesară o discuţie amplă asupra carcteristicilor spaţiului construit locuibil
din zona Eroilor şi asupra celor care folosesc acest spaţiu şi anume locuitorii din acel
perimetru.
După ce am localizat populaţia care locuieşte în Bulevadul Eroilor este
necesară o descriere acestei populaţii. Din punct de vedere demografic, acestă populaţie
se înscrie în rândul populaţiei totale din centrul oraşului Cluj-Napoca. Prin centru este
definit perimetrul oraşului vechi medieval, adică intra muros-în care intră Piaţa Unirii,
Bulevardul Eroilor cu străzile de legătură şi Piaţa Avram Iancu.
Principala caracteristică a acestei populaţii este că vârsta medie se situează
undeva în categoria vârstei a 3 a. În urma interviurilor realizate cu locuitori din Zona
Eroilor şi în urma interpretării unor hărţi realizate pe baza unor date statistice culese în
53

urma Recensămintelor din anii 1992 respectiv 2002, se poate afirma că popuaţia din zona
centrală este una îmbătrânită din punct de vedere demografic, lucru care se va vedea prin
ilustarea hărţilor. În urma interpretării hărţii bazate pe Recensămîntul din 1992, privind
distribuţia spaţială a populaţiei de peste 60 de ani din Municipul Cluj –Napoca, putem
spune ca în zona centrală şi în zonele din apropierea centrului se găseşte cea mai mare
concentrare de populaţie îmbătrânită din oraşul Cluj-Napoca, lucru care reiese din faptul
că în zona centală avem culoarea cea mai închisă din suprafaţa hărţii, care corespunde cu
proporţia cea mi mare de populaţie de peste 60 de ani.
Harta 1 - Distribuţia spaţială a persoanelor peste 60 de ani, Sursa:
Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 1992
Dacă în anul 1992 avem o distribuţie a personelor de peste 60 de ani grupată
în zona centrală şi în zonele din apropierea centrului, în anul 2002 aceiaşi distribuţie o
întâlnim în aceleaşi zone dar puţin mai extinse, lucru din care rezultă faptul că aceiaşi
populaţie din anul 1992 se găseşte în continuare acolo şi că populaţia care era în
54

apropierea vârstei a 3 a la Recesământul Populaţiei şi locuinţelor din 1992 a continuat să
locuiască în acele zone, îmbătrânind.
Situaţia actuală a locuitorilor din zona centrală, mai precis din Bulevadul
Eroilor se prezintă aproximativ la fel ca la cele două recensăminte, cu precizarea că
densitatea populaţiei, în general, din acea zonă a început să scadă treptat datorită
decesului persoanelor în vârstă, plecării persoanelor din zona Eroilor datorită diverşilor
factori-restituirea către vechii proprietari a caselor naţionalizate, traiului destul de dificil
în acea zonă (poluare, gălăgie, agitaţie, mizerie etc). Oamenii au început să caute zone
mai liniştite, departe de agitaţia centală, zone rezidenţiale sau de cartiere nou constuite,
discuţie care se va regăsi în altă secţiune a lucrării.
Harta 2 - Distribuţia spaţială a persoanelor peste 60 de ani, Sursa:
Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 2002
În ceea ce priveşte educaţia superioară a persoanelor care locuiesc în
centrul Municipiului Cluj–Napoca, situaţia stă în felul următor: dacă în urma
55

ecensămintelor din 1992 şi din 2002 am aflat că există o densitate ridicată a personelor
de peste 60 de ani în zona centrală, în urma aceloraşi recensăminte aflăm proporţia
populaţiei deţinătoare de diplome dobândite în urma educaţiei superioare din centru este
la un niel mai scăzut comparativ cu zonele învecinate centrului, unde se găseşte un număr
mai mare de persoane care au educaţie superioară. Între cele două recensăminte nu există
diferenţe semnificative din punct de vedere statistic în ceea ce priveşte distribuţia spaţială
a populaţiei cu educaţie superioară din zona centrală a oraşului, ceea ce demonstrază
fapul că populaţia nu şi-a schimbat domiciliul de la un recesământ la altul sau nu a primit
populaţie care să inluenţeze semnificativ nivelul diplomelor din acea zonă, lucru care s-a
întâmplat cu alte zone vecine centrului, unde populaţia distribuţia spaţială a celor acre
deţin diplome de educaţie superioară a crescut de la recensămîntul din 1992 pană la cel
din 2002.
Harta 3 Distribuţia populaţiei cu educaţie superioară; Sursa: Recensământul
populaţiei şi locuinţelor din 1992
56

Harta 4 Distribuţia populaţiei cu educaţie superioară; Sursa: Recensământul
populaţiei şi locuinţelor din 1992
Situaţia actuală a distribuţiei spaţiale a populaţiei din zona centrală în
funcţie de diploma deţinută este aproximativ aceiaşi ca la recensămintele din 1992 şi
2002, cu precizarea făcută şi la distribuţia populaţiei de peste 60 de ani, şi anume că zona
centrală a reprezentat un punct de plecare, în ceea ce priveşte domiciliul, pentru cetăţenii
clujeni şi nu un punct de sosire, deci avem o densitate de populaţie mult mai mică. Acest
aspect trebuie neapărat luat în considerare atunci vom discuta despre mobilitatea
locuitorilor din zona centrală.
Cauza acestor fenomene este datorată unui complex de factori, care trebuie
analizaţi pe o axă temporală. Voi lua ca şi repere temporale perioada comunistă care a
adus schimbări radicale în rândul locuitorilor din zona Eroilor în comparaţie cu perioada
pre-comunistă şi perioada post-revoluţie, perioadă marcată puternic de mişcări ale
populaţiei din centru, mişcări despre care am amintit mai sus.
Dacă în perioada pre-comunistă în zona centrală locuiau oameni înstăriţi,
burghezi maghiari şi mai puţini români, deţinători ai unui capital economic şi cultural
relativ ridicat şi o parte a intelectualilor, care reprezentau elita clujeană la începutul
secolului XX, în perioada comunistă datorită politicilor de egalizare şi compensare duse
de Partidul Comunist Român au avut loc o serie de schimbări. Proprietarii caselor din
57

centru, inclusiv zona Eroilor, au fost nevoiţi să se mute cu familiile lor întro cameră din
imobil, casele acestea fiind scoase din proprietatea lor, iar în celelate camere au fost
mutate în chirie persoane care făceau parte din partid. În acest fel un imobil putea
adăposti până la 20 de familii, fiecare împărţind o cameră, fară a avea băi sau alte
utilităţi. Pe scurt în centru locuiau cadrele de partid, intelectualii susţinători ai regimului
adică în termeni sociologici, noua elită comunistă.
În perioada post '89 au continuat să locuiască pe Bulevadul Eroilor
persoanele foste cadre de partid şi famiile lor, care nu au reuşit să-şi găsescă un
apartament pe placul lor întrunul dintre ultimele cartiere ale erei comuniste (de exemplu
în cartierul Zorilor) sau oamenii mai săraci care nu si-au permis să-şi cumpere un
apartament şi le-a convenit să locuiască întrun spaţiu restrâns pentru o chirie plătită
foarte mică statului. Acest fapt corelat cu plecarea multor locuitori din zona centrală în
perioada post-comunistă, explică îmbătrânirea demografică a populaţiei din Bulevardul
Eroilor. În plus stagnarea acelei populaţii în Eroilor mai explică şi distribuţia neschimbată
de-a lungul unui deceniu a populaţiei deţinătoare de diplome universitare în zona
menţionată. După trecerea în revistă a principalelor caracteristici ale populaţiei care
locuieşte pe Bulevardul Eroilor se poate trece la prezentarea efectivă a modului de viaţă a
populaţiei din acel perimetru, lucru care a fost extras din interviurile realizate cu o parte
din locuitori.
Din cauza faptului că pe Bulevadul Eroilor locuiesc în majoritate persoane
de peste 60 de ani, mulţi dintre ei chiar peste 80 de ani, aceştia nu ies din casele lor foarte
des. Printre activiţăţile outdoor pe care aceste persoane le realizează se numără mersul la
piaţă sau la magazinele alimentare (unul situat la mijlocul străzii Eroilor-cunosut sub
nuele de Maestro, iar unul lângă cinematograful Victoria, vizavi mai aflându-se încă un
mini-market), magazine care în curând vor fi desfiinţate (sursa: M.P, f, 39 ani, manager
general Familly Shopping Center). Chiar dacă preţurile produselor alimentare aflate în
aceste magazine sunt ridicate, locuitorii zonei care nu au posibilitatea să cumpere din
alte părţi, cumpără din aceste locuri: „chiar dacă este mai scump...dar datorită faptului
că e aci sub nasul nostru şi ca să fac economie de un leu doi nu are sens să mă duc nu
stiu unde. Mă duc aci şi am terminat povestea”(S.M, m, 67 ani, medic-pensionar).
58

Aceste activităţi ale locuitorilor fac parte din „economia de zi” ⋅ care se poate defini ca şi
totalitatea activităţilor economice, comerciale, de loisir care se desfăşoară pe timpul zilei
(până la ora 17) întrun anume spaţiu-în cazul nostru Bulevardul Eroilor. Activităţile
întrprinse în cadrul economiei de zi reprezintă o pondere mult mai ridicată în cadrul
ecomomiei desfăşurate în centrul oraşului în comparaţie cu economia de noapte ⋅ din
cauza faptului că populaţia target vizată în cazul economiei de zi este mult mai
numeroasă-turişti, familii cu copii, persoane în vârstă, persoane care lucrează în centrul
oraşului etc. , pe când economia de noapte vizează o populaţie target mai restânsă, acesta
fiin formată în majoritate din adolescenţi, tineri până în 30 de ani, de sex masculin(cu
preponderenţă) şi feminin.
Aceste persoane în vârstă nu frecventează localurile, barurile şi
restaurantele de pe acestă stradă şi nici magazinele de îmbrăcăminte şi încălţăminte din
cauza preţurilor ridicate practicate de acestea, care se mai află în acestă zonă. Deci
localnicii învârstă nu folosesc spaţiul public din zona în care locuiesc aproape deloc, nici
măcar pentru o plimbare deoarece majoritatea dintre ei sunt foarte bătrâni, nu se pot
deplasa din diverse motive (nu se descurcă din cauza vederii foarte slăbite sau a
deficienţelor motorii). Pe de altă parte celor care au asemenea deficienţe le convine să
locuiască în zona Eroilor deoarece le este mult mai uşor să se descurce atunci când sunt
nevoiţi să facă cumpărături, acest lucru datorită fapului că magazinele alimentare sunt
mai accesibile din punct de vedere al situării lor-locuitorii cu deficienţe nu trebuie să
traverseze strada cu un trafic periculos pentru nevăzători deoarece pe ambele părţi ale
Bulevadului Eroilor există deocamdată magazine alimentare( „Mie personal imi convine
să locuiesc pe Eroilor deoarece soţia mea este invalidă iar atunci când iese la
cumpărături nu trebuie să-mi fac griji că nu se poate descurca sau că ar putea fi lovită
de o maşină.”-B.S, m, 52 ani, redactor ştiri TVR Cluj).
Un alt motiv pentru care o parte dintre aceşti oameni nu ies din casele lor
este siguranţa publică, considerată de către acestia problematică începând din anii 90.
Până la perioada post-revoluţie aproape toate imobilele aflate pe Bulevardul Eroilor, mai
puţin clădirile care adăposteau instituţii ale statului, erau locuite în proporţii mult mai
⋅ Bromley, Rosemary, Andrew Tallon şi Colin Thomas-City Centre Regeneration Through residential
Development:Contributing to Sustainabiliy, pag 2410
⋅ ibidem
59

idicate de cât în perioada actuală. Acest fapt corelat cu lipsa firmelor din curţile
interioare a facilitat existenţa ordinii şi curăţeniei din imobile şi din curţile interioare.
Fiecare curte interioară se încuia la o oră stabilită de către locatari (în jurul orei 21) iar
fiecare dintre aceştia deţinea câte o cheie care îi permitea accesul în imobil, deci în curţile
interioare nu puteau pătrunde persoane străine în timpul nopţii, poate doar în timpul zilei
dar mult mai puţine decât în perioada actuală deoarece nu existau foarte multe persoane
stăine care să dorescă accesul în curţile interioare pentru că aici nu erau firme sau
magazine. Momentan pe Bulevardul Eroilor mai există câteva curţi interioare care se
încuie pe timpul nopţii, începând cu ora 22.
În momentul actual curăţenia curţilor interioare este foarte problematică,
lucru pe care îl voi exemplifică printrun caz clasic întâlnit pe Bulevardul Eroilor. Dacă
întrun imobil locuiesc 6 familii( am ales un număr mediu de familii care locuiesc întrun
imobil) iar în acest imobil mai există 5 firme (nu conteză specificul lor) cum se realizeză
curăţenia curţii interioare? Din punct de vedere teoretic atât locatarii cât şi firmele trebuie
să întreţină curăţenia prin asigurarea unui tomberon propriu, prin măturarea şi igienizarea
spaţiului aflat în jurul întrării în curte, spaţiu unde se află şi tomberoanele şi prin
supravegherea continuă a persoanelor care vin la firmele existente în acea curte. Aceste
lucruri sunt stabilite de către locatari şi firme de comun acord şi se realizează săptămânal,
fiecare familie sau firmă având o zi anume pentru întreţinerea curăţeniei. Bineînteles că
aceste lucruri sunt stabilite la modul ideal deoarece în realitate există un conflict continuu
între locatari şi firmele care nu respectă regulile elementare pentru asigurarea unei igiene
interioare a imobilului.
Conflictul dintre firme şi locatari este recunoscut doar de o parte a actorilor
participanţi, şi anume de locatari care sunt nevoiţi să suporte mizeria lasată în urmă de
clienţii fast-food-urilor, a restaurantelor, magazinelor etc; de cele mai multe ori firmele
nu respectă regulile de curăţenie, neavând tomberon sau necurăţând spaţiul în care clienţii
lor lasă deşeuri alimentare sau chiar dejecţii. În urma obervaţiei se poate spune că
majoritatea locatarilor din zona Eroilor sunt nevoiţi să suporte neglijenţa firmelor dar mai
grav să realizeze ei munca de care firmele sunt responsabile. Acest lucru nu se poate
generaliza pentru întreg bulevadul Eroilor deoarece, există imobile în care accesul este
persoanelor străine este limitat de către interfon, aparat care se pare că nu este la fel de
60

eficient cum ar trebui să fie deoarece şi în aceste imobile există firme iar persoanele care
le vizitează pot ameninţa liniştea şi curăţenia pe care locatarii şi-o doresc.
O altă problemă pe care locatarii o au cu firmele de fast-food este aceea a
mirosurilor degajate de produsele prăjite. Pe partea dreptă a Bulevardului Eroilor există
cel puţin 3 fast-food-uri cu program non-stop, care se bucură de o clientelă permanentă şi
foarte mare. Aceste fast-food-uri sunt amplasate la stradă dar mirosul mâncării vândute
invadează curţile interioare ale imobilelor vecine. Uneori, imi mărturisea un locatar, este
imposibil să aerisescă locuinţa.
Conflictul dintre locatari şi firme se materializeză şi datorită altor factori
precum muzica care se ascultă la intensităţi fonice uneori insuportabile în localurile gen
pizzerie, casino, bar, club etc. Din cauza fapului că în zonă locuiesc persoane învârstă sau
foarte învârstă este normal ca acestea să dorescă o viaţă cât mai liniştită, lucru care
uneori este imposibil de realizat, mai ales dacă persoanele în cauză locuiesc în
apropierea localurilor menţionate mai sus. Orarul unui restaurant, bar sau cafenele de zi
este până la ora 22 cu prelungiri până la ultimul client, iar orarul de somn al unui om
învârstă începe pe la ora 20-21, fapt care intră clar în conflict cu orarul localului. Pe
timpul nopţii cei mai importanţi factori cauzatori de gălăgie sunt cluburile şi cazinourile
deschise toată noaptea. Acestea nu numai că deranjează din punct de vedere fonic, ci
cresc riscul de nesiguranţă pe timpul nopţii pe bulevard deoarece persoanele care vin în
aceste localuri sunt de obicei tineri non-conformişti, care consumă alcool sau chiar
droguri, iar sub influenţa acestora devin periculoşi pentru persoanele care trec noapte pe
stradă dar şi pentru persoanele care locuiesc la parterul imobilelor în curţile interioare
care nu sunt închise pe timpul nopţii.
Trecând în câteva nopţi la rând pe Bulevardul Eroilor nu am observat
poliţişti sau jandarmi care să asigure siguranţa publică pe timpul nopţii. În schimb am
observat bodyguarzii localurilor, care încercau să medieze câteva conflicte fizice iscate în
faţa localurilor, conflicte destul de violente care ar fi putut să creeze şi victime dintre
trecători. În legătură cu acest fapt unul dintre locatarii intervievaţi mi-a mărturisit că de
fiecare dată când vede un asemenea conflict, sesizează organele de ordine, care vin
imediat să rezolve situaţia: „Nu de puţine ori au venit mascaţii sa-i salte pe derbedeii
aştia, care nu ne lasă să dormim. Am făcut nenumărate plângeri la patronii localurilor
61

dar nu ne-au luat în seamă”, lucru care demonstreză lipsa de interes a patronilor faţă de
oamenii care sunt afectaţi în mod negativ de clienţii lor.
Un exemplu atipic de conflict între locatari şi firmă este cel al unei firme
care a construit şi a reabilitat o clădire istorică pentru a o transforma în spaţii comerciale
moderne, şi care prin instalaţiile de climă sau prin amplasamentul greşit al toaletelor
distruge încetul cu încetul clădirea vecină, lipită de acesta. Principalul mod prin care
clădirea vecină este afectată este condensul foarte puternic pe care instalaţia de climă îl
propagă în perete iar umezeala rezultată se infiltrează şi distruge peretele unei acse vechi
de peste 200 de ani, considerată momunent istoric. Locatarii al căror perete este afectat de
instalaţia de climă au încercat să discute cu patronul centrului comercial dar acesta le-a
răspuns că „centrul nu este pentru locuit”, iar dacă managerul general este întrebat dacă
au existat divergenţe cu locatarii, acesta spune foarte deschis că niciodată locatarii nu au
fost deranjaţi de prezenţa sau activiţăţile desfăşurate în centrul comercial.
Conflictul dintre unele firme (conflictul nu poate fi generalizat deoarece
există firme care nu deranjează locatarii cu nimic-exemplu o firmă de îmbrăcăminte, care
nu are deşeuri menajere, nici mirosuri insuportabile şi nici nu se ascultă muzică în incinta
magazinului nu poate genera conflcte cu locatarii) care îşi desfăşoară activitatea pe
Bulevardul Eroilor se regăseşte în discursul locatarilor nemulţumiţi de condiţiile în care
trebuie să trăiască o viaţă foarte agitată, la fel cum este şi viaţa cotidiană în centrul
oraşului. La nivelul discursurilor actorilor implicaţi în conflict se observă două linii de
discurs distincte care se au un punct comun.
Punctul comun al celor două tipuri de discurs este lupta pentru uzul de
spaţiu („modul în care spaţiul se foloseşte cu uşurinţă sau cu greutate, confortabil sau
neconfortabil” ⋅ ). Pe de-o parte avem lupta pentru spaţiul semi-public (prin spaţiu semi-
public definesc spaţiul curţilor interioare, care intră sub incidenţa locatarilor, firmelor şi a
celor care frecventează firmele), spaţiu care este de fapt „mărul discordiei” pentru
locatari şi firme în ceea ce priveşte curăţenia. Apoi este lupta pentru spaţiul privatlocatarii
simt din ce în ce mai mult că spaţiul locuinţelor lor este „ invadat” de persoane
stăine care intră în curţile interioare şi doresc să ajungă la o firmă amplasată acolo dar din
greşeală nimeresc la uşa locatarilor sau pur şi simplu doresc o informaţie despre firmă,
⋅ Mihăilescu, Teofil-Oraşul ca text, pag 54
62

care este închisă şi iarăşi nimeresc la uşa locatarilor. În ceea ce priveşte firmele, lupta
pentru spaţiul privat se explicabilă deoarece acestea plătesc foarte mulţi bani pentru a
închiria un spaţiu în care să-şi desfăşoare activitatea, iar odată ce plătesc aceste sume
fabuloase consideră că au dreptul să folosescă acel spaţiu aşa cum doresc fără a ţine
seama că există şi locatari care au de suferit de pe urma lor.
În acest fel drepturile de utilizare a spaţiului intră în conflict, iar centrul
devine o „junglă urbană, în care are loc o distrugere creativă a spaţiului de locuit ( noi
avem în vedere alungarea locatarilor din Zona Eroilor de către invazia firmelor),
distrugere care are urmăreşte un nou tip de oraganizare a producţiei şi consumului din
centru” 1 ( aici avem în vedere firmele). Atât spaţiul semi-public cât şi spaţiul public sunt
considerate spaţii sociale(aceste spaţii e intră atât în folosinţa firmelor cât şi în folosinţa
locatarilor dar şi al pietonilor) şi sunt prin definiţie spaţii ordonate(Martejica Potrc,
2001), ori în cazul Bulevadului Eroilor nu există niciun fel de ordine.
Aici avem clar un caz de gentrificare comercială-stategia gentrificatorilor
comerciali de a disloca locuitorii zonei este cât se poate de legitimă, susţinută chiar de
primărie, prin transformarea zonei Eroilor întro zonă pietonală. Astfel interesulprimăriei
pentru locuitorii scade iar interesul pentru a avea o zonă centrală economică puternică
creşte. Logica unei astfel de decizii din partea primăriei este corectă deoarece în perioada
actuală tendinţă oraşului este de a intra în rândul marilor oraşe europene, din reţeaua
globală iar a avea un spaţiu puternic gentrificat comercial în zona centrală este o tendinţă
printre oraşele europene ale Europei de Est.
În perioada de dinainte de revoluţie atât spaţiul interior cât şi cel exterior
clădirilor asigura o siguranţă mult mai mare cetăţenilor. Bineînteles că siguranţa
cetăţenilor era în grija miliţiei, care patrula continuu prin centrul oraşului. Siguranţa
locuitorilor era asigurată, după cum am mai amintit de închiderea porţilor iar curaţenia
era asigurată de buna organizare a locatarilor care nu erau nevoiţi să îndure neglijenţa
firmelor. Subiecţii intervievaţi recunosc cu tristeţe că acea perioadă era mai propice
locuirii pe Bulevardul Eroilor decât perioada actuală definită de ei ca fiind una plină de
„agitaţie, gălăgie, poluare, mizerie şi mirosuri insuportabile” (E.P, f, 56 ani,
⋅ Zukin, Sharon - Gentrification and Cuisine, pag 180
63

pensionară). Tocmai de aceea ,susţin unii dintre locatari, se pleacă masiv din zona
Eroilor. Oamenii, mai ales persoanele învârstă, îşi doresc un trai liniştit, departe de orice
sursă de stres, poluare, gălăgie sau mizerie, lucru care momentan nu se poate întâmpla în
zona Eroilor deoarece pietonii şi firmele sunt cele care au prioritate. Din punct de
vedere sociologic acest lucru este asociat cu fenomenul de „suburbanizare” ⋅ care
reprezintă o nouă tendiţă a oamenilor de părăsi zonele aglomerate şi supraagolomerate
pentru zone cât mai îndepărtate de centrul oraşului, de poluare, agitaţie etc; asemenea
zone sunt noile cartiere rezidenţiale şi cartierele pentru tineret.
4.2. AFACERI ÎN ZONA CENTRALĂ-DISCURSUL FIRMELOR
În zona Bulevardului Eroilor spaţiul folosit de către firme ocupă un procent
semnificativ din totalul spaţiului folosit în acestă zonă. În comparaţie cu spaţiul pentru
locuit care înseamnă cam 30 % din spaţiul imobilelor din Bulevadul Eroilor, spaţiul
destinat activităţilor comerciale şi afacerilor deţine aproximativ 70% din spaţiul clădirilor
de aici. Acest aspect a fost aflat în urma observaţiilor desfăşurate în teren care au condus
la realizarea unui inventar (datele se găsesc în anexa nr. X) relativ al folosirii spaţiului din
zona Eroilor.
În urma realizării inventarului s-a realizat o clasificare a firmelor după
specificul activităţilor desfăşurate de către acestea dar s-a aflat şi numărul exact al
acestora în zona bulevadului. Inventarul a fost realizat pe ambele laturi ale străzii
începând cu numărul 1 şi terminând cu numărul 48. Inventarul conţine deasemenea date
privind numărul nivelurilor fiecărei clădiri, destinaţia acesteia spaţiu pentru locuit, spaţiu
destinat activităţilor comerciale şi a afacerilor sau spaţiu mixt (în cadrul imobilului
respectiv se găsesc atât locuinţe cât şi firme), spaţiul mixt fiind cel mai frecvent tip de
spaţiu întâlnit în zona cercetată.
Din punct de vedere al poziţionării fiecărui tip de spaţiu(de locuit sau
comercial) în cadrul imobilului se poate stabili caracterul şi importanţa sa în bulevadrul
Eroilor. În urma observaţiei s-a putut constata că firmele cu specific comercial-magazine
de imbrăcăminte, încălţăminte, optică medicală, bănci, bijuterii, magazine alimentare,
aprozare, cafenele, cazinouri, fast-food-uri sunt poziţionate în partea din faţă a clădirilor,
⋅ Smith, Neil-Gentrification. The Frontier and The Restructuring of Urban Space, pag 26
64

(la parter în toate cazurile), respectiv către trotuar sau zona pietonală. Acest lucru are o
explicaţie cât se poate de simplă şi anume că accesul clienţilor spre aceste spaţii trebuie
cât mai uşor şi rapid datorită fluxului ridicat de vizitatori dar şi din raţiuni comercialeaceste
spaţii înregistrează cele mai multe vânzări şi profituri din această zonă. Firmele a
căror specific este cel al prestării de servicii-birouri de avocatură şi notariale,birouri de
traduceri, cabinete medicale, reparaţii încălţăminte, electrice şi elecrtonice, reparaţii
telefoane mobile, agenţii imobiliare şi de turism se află de obicei amplasate la parterul
imobilelor dar în curţile interioare alături de locuinţe. Foarte rar aceste tiruri de firme se
găsesc la nivelul 1 sau 2 al imobilelor. Acest lucru se întâmplă tot datorită accesului
clienţilor. Oricum accesul către aceste firme este puţin mai dificil datorită poziţionării lor
în curţile interioare iar dacă se află undeva la etaj acest lucru împiedică şi mai mult
accesul vizitatorilor, deci şi în acest caz amplasamentul firmelor este legat tot de raţiuni
comerciale. Trebuie să menţionam neapărat că înafară de firme şi locuitori pe Bulevadul
Eroilor mai există şi câteva instituţii precum : o bisercă ortodocsă, Sindicatul Cartel
Alfa, Cercul Militar, sedii de partide politice-sediul Partidului conservator şi sediul PNL
şi câteva asociaţii private- Asociaţia drepturilor omului, Asociaţia luptătorilor din 1989 şi
un cinematograf, Cinema Victoria. Aceste spaţii sunt folosite în regim privat, find
închiriate sau aparţin primăriei.
În urma realizării inventarului am observat ca există anumite firme care
comercializează produse de larg consum şi se găsesc amplasate pe partea pietonală şi în
câteva curţi interioare: acolo am găsit magazine de haine şi de încălţăminte, două
bijuterii, magazin de produse naturiste sau chiar un magazin de decoraţiuni interioare, dar
acestea sunt extrem de puţine în comparaţie cu cele al căror amplasament este la stradă.
Unicul magazin care se găseşte la subsolul unui imobil şi are intrarea printro curte
interioară este un magazin de haine, cu specific roller-skater dar patronul acestui
magazin doreşte cu orice preţ ca magazinul să-şi schimbe locaţia, undeva la stradă, dar tot
pe Bulevadrul Eroilor, chiar dacă acest magazin are clienţi printre cunoscători. Mai
există trei cluburi care se află amplasate tot în curţile interioare ale imobilelor, dar acest
lucru nu înseamnă că au clienţi puţini deoarece au bannere şi reclame care indică locaţia
lor, pe de-o parte, dar se bucură de mulţi clienţi şi datorită faptului că pe Bulevadrul
Eroilor există foarte puţine localuri de noapte, mai precis 4 localuri (dintre care 3 cluburi
65

şi un cazino), care au o vechime relativ mare iar lumea în general le cunoşte specificul,
vizitatorii dar şi atmosfera creată în local. În continuare voi discuta pe rând fiecare tip de
firmă, care se găseşte pe Bulevadul Eroilor.
Indiferent de specificul său, de numărul de clienţi, de profitul obţinut, toate
firmele care se află în zona Eroilor intră în structura economică a oraşului Cluj-Napoca.
Acestea prin localizarea lor, de altfel strategică, alflându-se pe cea mai importantă arteră
a oraşului, formează un fel de Central Bussiness District, bineînteles în tranziţie la ora
actuală. De ce vorbesc de tranziţie? Pentru că în momentul actual există o aglomerare de
firme, cu specific diferit-există magazine de produse de larg consum, există spaţii de
consum, dar există şi firme care oferă servicii-bănci, birouri, cabinete, agenţii etc care nu
au o locaţie sigură (bineînteles că acest aspect nu poate fi generalizat deoarece există şi
spaţii a căror locaţie este cert, cum ar fi Banca Transilvania, care a cumpărat de cătiva
ani, spaţiul în acre îşi desfăşoară activitatea) din cauza problemelor ridicate de drepturile
de proprietate. O firmă nu poate să cumpere şi să investească întrun spaţiu cu un statut
neclar; ne referim la statut neclar atunci când discutăm despre situaţia caselor
naţionalizate, al căror proprietar nu şi-a revendicat încă imobilul sau dacă l-a revendicat
şi l-a oferit spre închiriere unei firme, acesta din urmă nu doreşte să investescă întrun
spaţiu care nu îi aprarţine.
Principala caracteristică a tuturor firmelor, indiferent de specificul lor, este
aceea că ocupă un spaţiu închiriat fie de la primărie, cum este cazul partidelor politice,
fie de la persoane fizice sau juridice.Realizând observaţia, în vederea conceperii
inventarului, am observat ca există părţi din anumite imobile care sunt date spre
închiriere, pe fiecare spaţiu (numărul acestor spaţii este foarte redus-la momentul
realizării inventarului erau doar două) sau chiar am descoperit un imobil întreg care se
oferea spre închiriere, lucru care ilustrează faptul că în acele spaţii vor aparea noi firme.
Primăria este un alt actor important de pe Bulevadrul Eroilor care oferă spaţii
spre închiriere. Poate cel mai sigur mod de închiria spaţii comerciale este de a le închiria
de la Primărie deoarece statutul clădirilor care sunt închiriate de către Primărie şi
bineînteles care aparţin acesteia este unul sigur. Atunci când o firmă închiriază un spaţiu
de la o persoană fizică există riscul ca persoana respectivă să dorescă să-şi deschidă
propria firmă acolo sau să transforme spaţiul în spaţiu locuibil.
66

În perioada post-revolutie, perioada naţionalistă a primarului Gheorghe Funar,
chiriile pentru spaţii comerciale nu erau atât de ridicate ca şi în perioada actuală(în care
un mp de spaţiu poate ajunge până la 4000 de euro în funcţie de poziţia lui în zonă dar şi
de starea imobilului), iar închirierea spaţiilor care se aflau în proprietatea primăriei se
făcea în funcţie de preferinţele primarului de atunci, o strategie bazată pe nepotism. În
perioada actuală preţurile de închiriere a imobilelor au crescut simţitor iar pentru a
achiziţiona un spaţiu deţinut de către primărie este necesar să participi la o licitaţie,
acţiune care se foloseşte din 2004. În cazul spaţiilor închiriate de la persoane fizice se
procedează tot întrun mod democratic-câştigă cel care oferă cel mai mare preţ dacă există
mai mulţi candidaţi pentru acelaşi spaţiu. Faptul ca bannerul cu anuntul de inchiriere este
asezat pe fatada cladirii iar toata lumea il observa indica urmatorul lucru: toata lumea
care doreste acel spatiu are acces la el.
Spatiile de inchiriat din zona Eroilor au preturi foarte ridicate iar cel care
inchiriaza un asemenea spatiu trebuie sa fie constient ca afacerea care functioneaza in
cadrul spatiului trebuie sa fie una cu un profit sigur şi destul de ridicat pentru a acoperi
riscurile. Oricum riscurile ca un magazin aflat pe Bulevardul Eroilor să fie neprofitabil
sunt relativ mici deoarece însăşi pozitia centrală a magazinului poate aduce un profit
ridicat. Bineînteles că în zona Eroilor se comercializează atât produse de calitate
superioară, care aparţin unor branduri (de exemplu avem magazinul Top Man, care
comercializează articole de îmbrăcăminte masculină, gen costume, jachete, cămăşi etc
care se vând la preţuri create pentru un bussinessman-„Magazinul nostru are haine de lux
la preţuri de lux, dar cei care cumpără de la noi, oameni de afaceri, cu bani, nici măcar
nu se uită la preţ...încearcă, plătesc şi plecă....sunt clienţi fideli şi de cele mai multe ori
ţtim pe ce să punem mâna când aceşti oameni intră în magazin”. (A.J, f, 28 ani,
vănzătoare Top Man). Practicând preţuri ridicate firmele existente pe Bulevadrul Eroilor
modifică relaţia oamenilor cu spaţiul în sensul că realizează o selecţie a celor care
vizitează centrul în scop de shopping; există acea delimitare in şi out, care constânge
oamenii de a nu vizita centrul numai în cazul în care au suficienţi banii, acesta fiind
destul de scump pentru mulţi dintre locuitorii Clujului.(Sharon Zukin, 1999)
În zona Eroilor exista magazine de haine care comercializeaza produse de
imbracaminte de o calitate destul de scazuta, dar care au preturi la fel de ridicate la fel ca
67

si produsele cunoscute ca avand calitate superioara-produsele care apartin unui brand
renumit. Dintrun interviu realizat cu managerul general de la cel mai mare shopping
center situat pe Bulevadul Eroilor am aflat ca se doreste incetul cu incetul ca produsele
care se vor vinde in acel shopping center sa fie unele de caliate superioara si sa apartina
unor branduri renumite: „Momentan in spatiile comerciale din centrul nostru exista
produse de piata, kitchuri sa le zic asa...au preturi mari si nu sunt cumparate. Pe viitor
intentia noastra este de a inchiria spatiile unor firme celebre, magazine de lux, care vand
marca si care vor atrage clienti cu bani.”(S.P, f, 42 ani, mager general Familly Shopping
Center). Tentinta generala actuală în centrul Clujului este sa devina un centru select atat
din punctul de vedere al firmelor care vor comercializa produse cat si din punctul de
vedere al cumparatorilor. Totuşi la ora actuală avem în centrul oraşului Cluj magazine
care comercializează produse care nu aparţin unor branduri renumite sau nu au o calitate
superioară dar care se vând la preţuri mari. Acest paradox, dacă îl putem numi aşa, se
datorează poziţionării magazinelor întro zonă comercială atât strategică dar şi relevantă
pentru municipiul Cluj-zona zero. În cazul acesta nu brandul vinde marfa ci spaţiul în
care este vândută acea marfă. Analizând acestă situaţie putem constata că spaţiul
comercial din Bulevadrul Eroilor este, poate, cel mai profitabil spaţiu de afaceri din
centrul oraşului. Din acest motiv, în acest spaţiu întâlnim atât firme care comercializează
produse aparţinând unor branduri dar şi produse, care nu au un renume pe piaţă.
Coexistenţa, la momentul prezent, a magazinelor axate pe comercializarea de branduri şi
a magazinelor care comercializează non-branduri este datorată tot tranziţiei de la un
spaţiu comercial şi de afaceri post-comunist la un spaţiu comercial european, dacă putem
spune afliat la un comerţ internaţional de calitate sau a încerării firmelor non-branduri,
prin poziţia lor strategică să transforme produselor în produse de brand. Această strategie
a fost acceptată de către cumpărători începănd din perioada imedită revoluţiei până în
acest moment.
În spaţiul de afaceri post-comunist se încerca aducerea pe piaţa românescă a
produselor internaţionale renumite, produse accesibile din punct de vedere material clasei
superioare. Mărcile cele mai renumite, care au început să existe în prima fază pe
bulevadrul Eroilor au fost mărcile de parfumuri renumite-Paco Rabanne, de haine-Hugo
Boss sau Gucci (magazinul Blubrina). Dar majoritatea magazinelor axate pe comerţ de
68

îmbrăcaminte, parfumuri şi bijuterii existente în zona Eroilor nu apaţin în niciun caz
firmelor renumite, acestea având succes la clienţii claselor de mijloc, sau la cei care
pretind afi din clasa de mijloc. Cel puţin în perioada imediată post-revoluţie, clasele de
mijloc au început să cumpere produse, care nu erau de calitate dar care aveau preţuri
ridicate, acest lucru datorându-se ideii că produsele scumpe şi străine deţin calitate iar
locul de unde aceste produse se puteau cumpăra era centrul. În acest fel, s-a dezvoltat
comerţul cu produse de calitate inferioară, cu preţuri ridicate în zona centrală, care au
avut succes la clienţii proveniţi din clasa de mijloc-jos, care dorea nu atât calitate cât
prestigiu (faptul că îşi cumpărau produse scumpe pe care le considerau de calitate din
centru).
Acum caracterul firmelor care comercializează produse de îmbrăcăminte,
încăţăminte, parfumuri, bijuterii începe să se schimbe treptat. Pe piaţa centrală din Eroilor
în ultimul an, au apărut firme precum R. Cavalli, Dolce&Gabanna, Jean Paul Gautier,
Lancome, Christian Dior, Giorelli etc; numărul magazinelor de acest fel nu e foarte
ridicat deocamdată dar se aşteptă o creştere a numărului acestora odată cu terminarea
lucrărilor la zona pietonală. Acest lucru înseamnă că treptat magazinele cuproduse de
bazar şi second-hand care au avut un avânt după revoluţie vor dispărea din zona Eroilor.
Excluzinuea acestor magazine se datorază concurenţei magazinelor cu specific
internaţional dar şi creşterii preţului chiriilor şi lipsei de clienţi din aceste magazine, care
le vor conduce la faliment sigur.
Acestă schimbare a centrului este datorată în special transformării centrului
în spaţiu destinat consumului clasei de mijloc care are o anumită cerere pentru produse
care poartă numele unor branduri cunoscute. Atfel un anumit tip de comportament de
consum determină un anumit tip de comerţ. Clasa de mijloc îşi orientează
comportamentul de consum spre produse de calitate, aparţinând unor branduri
internaţionale datorită creşterii nivelului de trai al populaţiei aparţinând categoriei în
cauză. Acestă creştere a nivelului de trai este determinată de propulsia salariilor din
domeniul serviciilor, domeniu în care lucrează majoritatea populaţiei clasei de mijloc.
Creşterea importanţei serviciilor în domeniul economic, aduce după sine şi o nevoie de
avea mai mulţi angajaţi în acest domeniu, deci în mod determinat avem o creştere a
numărului celor care vor apaţine clasei de mijloc. Prin urmare şi numărul magazinelor
69

care satisfac gusturile clasei de mijloc trebuie să crescă. Se poate observa din nou o
relaţie de determinism între dezvoltare economică, creştere a numărului de angajaţi
necesari întrun domeniu economic viabil, creştere a unui segment de clasă socială, care
la rândul său determină o creştere economică a unui anumit tip de comerţ.
Comportamentul de consum al celor care vizitează centrul în scop de shopping
este cel care stabileşte ce marfă şi ce noi branduri să se comercializeze în acea zonă, în
funcţie de banii pe aceştia ar fi dispuşi să îi cheltuiască în zona centrală dar şi de
mărfurile care sunt cele mai căutate de aceştia. Astfel cerea de consum stabileşte
existenţa a două tipuri de firme, care comercializează branduri: firmele de branduri cu un
renume bine definit, care au o vechime consideralibilă, în Europa iar produsele lor sunt
renumite pentru calitate şi preţuri pe măsură; în acestă categorie intră Versace, Hugo
Boss, Lancome, Gucci etc şi firmele al căror brand este cunoscut pe piaţă dar, numai în
anumite părţii ale lumii şi ale căror produse nu ating o calitate maximă, preţurile lor fiind
accesibile mai multor categorii de populaţie(exemplu firma Smith's şi Kenvelo).
Bineînţeles că populaţia traget pe care ambele tipuri de firme o urmăreşte este distinctă:
în cazul brandurilor scumpe, tragetul, în general, este populaţia adultă , din clasele
superioare ale societăţii;în cazul brandurilor mai mici avem ca populaţie target tineri, în
general adolescenţi proveniţi din clasa de mijloc.
Dezbătând problematica brandurilor am ajuns la concluzia că acesta face parte
din problematica sociologică a globalului dar şi a localului. În termenii Saskiei Sassen
„locul reprezintă circulaţia centrală a oamenilor şi a capitalului în structura globală” ⋅ .
Ceea ce ne interesează pe noi este tocmai legătura care se stabileşte între local şi global la
nivelul zonei studiate. Localul în cazul nostru reprezintă tot ceea ce ţine de evoluţia
spaţiilor, a firmelor, care sunt oarecum tipice sau autohtone în Bulevardul Eroilor- de
exemplu firma Top Man, care comercializează produse de îmbrăcăminte pentru bărbaţi,
fabricate la noi în ţară sau firma Nico Claus, care comercializează ţesături autohtone.
Globalul este cel mai mult reprezentat pe acestă stradă, deoarece majoritatea firmelor
care există aici, sunt firme care fac parte din circuitul global al brandurilor; indiferent că
firmele internaţionale au distribuitor direct, cum este firma Paco Rabanne sau the Smith,
sau sunt firme de producţie, sub licenţă internaţională, -Firma de lenjerie intimă, Pierra.
⋅ Smith, Neil-New Globalism, New Urbanism. Gentrification as Global Urban Strategy, pag 57
70

Un alt tip de firme care comercializează produse realizate sub un anume brand
sunt cele de provenienţă est-europeană, brand care are un statut, dacă îl putem numi aşa,
semi-global deoarece produsele sale se vând mai mult în partea Europei de Est. De
exemplu firma Kenvelo, de provenienţă cehă îşi vinde produsele în toată Europa de Est,
avănd în marile oraşe ale acesteia mai multe puncte de desfacere a mărfii. În Cluj-
Napoca, firma are deja 4 puncte de desfacere a mărfii, dintre care unul se găşeşte pe
Bulevardul Eroilor. Prin multitudinea de puncte de desfacere a mărfii, firma Kenvelo îşi
transformă brandul încetul cu încetul întrunul global. Amplasarea magazinului Kenvelo
pe Bulevardul Eroilor, alături de alte branduri globale, îi conferă firmei un anume
prestigiu; de aici rezultă un număr considerabil de cumpărători.
Tendinţa generală pe strada Eroilor este înlocuirea treptată a firmelor de
provenienţă românescă cu cele cu un statut global. Acest lucru se datorează conectării
comeţului şi afacerilor româneşti la mari franchize internaţionale, mult mai profitabile şi
mult mai eficiente din punct de vedere al calităţii produselor dar şi din punctul de vedere
al cumpărătorilor, care preferă mai degrabă un produs aparţinând unui brand renumit
decât un produs „no name”, care nu este sigur că va satisface aşteptările acestora.
În funcţie de natura afacerii, firmele au proiecţii diferite ale viitorului lor în
acestă zonă. Astfel avem magazine alimentare, care peste scurt timp vor mai inceta sa
existe (sursa: S.P, f, manager general centru comercial), magazine ale caror vanzari sunt
relativ scazute. Persoanele care cumpara din aceste magazine sunt pensionarii care
locuiesc in zona si uneori angajatii firmelor vecine acestora, dar trebuie sa mentionam ca
produsele alimentare care se gasesc in aceste magazine sunt extrem de scumpe si uneori
invechite, lucru care impiedica clientii sa cumpere. Un alt lucru care ar impiedica
existenta acestor magazine pe viitor in centru este plecarea masiva a locuitorilor din
zona, locuitori care reprezinta o parte importanta a clientelei a alimentarelor dar si
aparitia hipermarketurilor care au preturi foarte scazute. Aşadar chiar dacă momentan
există 4 magazine alimentare pe acestă stradă „concurenţa nu este între aceşti mici
comercianţi ci între ei şi cei dinafară, adică marile magazine”. ⋅
Magazinele care comercializează haine de branduri au două tipuri de aşteptări
contradictorii faţă de viitor: una vine din partea patroanei unui magazin situat in centrul
⋅ Varanda, Marta-La reorganisation du petit commerce en centre-ville, pag 334
71

ulevadului, pe partea unde se construieste artera pietonala si cealalta din partea
patronului unui magazin de produse specifice de skateboarding situat la subsolulunui
imobil, intro curte interioara. Patroana magazinului Smith’s declara ca produsele care se
gasesc in magazinul ei sunt produse unice, deocamdata in Romania, deoarece este
singurul magazin de desfacere Smith’s si se adreseaza categoriei de tineri, care provine
din clasa de mijloc, deoarece produsele nu au preturi extrem de ridicate. Chiar daca
magazinul este deschis de putin timp, acesta se bucura de un numar foarte mare de
clienti, lucru care se intampla datorita faptului ca „magazinul se afla intrun vad
comercial foarte bun, poate cel mai bun din oras, iar acest loc este un loc norocos-l-am
ales pentru ca am stiut de bun inceput ca va aduce profituri uriase” declara patroana
magazinului Smith’s. Relaţia cu locatarii este una buna deoarece magazinul nu produce
gunoi menajer si nici nu deranjeaza locatarii cu muzica. In ciuda fapului ca are clienti
numerosi dar si profituri ridicate, perspectivele acestui magazin nu mai sunt legate de
zona Eroilor. Patroana magazinului doreste sa deschida mai multe puncte de desfacere a
marcii Smith’s in hypermaketurile nou aparute deoarece spune ea ca intrun timp relativ
scurt nu vor mai exista multe magazine mici de imbracaminte pe aceasta strada
deoarece spatiile magazinelor vor fi transformate, in cafenele, baruri si chiar restaurante
iar magazinele de imbracaminte de calitate dar cu preturi accesibile se vor gasi in aceste
noi hypermarketuri. Acestă idee este legată de fenomenul se suburbanizare, fenomen
care forţează mutarea magazinelor alimentare şi celor care comercializează produse de
larg consum în hypermarketurile amplasate în vechile cartiere comuniste, în cele care se
contruiesc acum sau chiar în afara oraşului. În spaţiile centrale din oraş vor exista doar
firmele care specializate în consumul spaţiului, restaurante, baruri, cazinouri, cafenele
etc.
În comparaţie cu patroana magazinului Smith's, proprietarul magazinului de
produse skateboarding consideră că magazine de haine de calitate şi haine mai deosebite,
cum sunt cele vândute în magazinul său vor exista mult timp pe Bulevadrul Eroilor ba
chiar se vor înmulţi. Chiar dacă se află unde va la subsol magazinul de produse
skateboarding are clienţi numeroşi din rândul adolescenţilor care se informează despre
acesta în grupurile de prieteni, de aceea patronul doreşte pe viitor mutarea firmei undeva
la stradă în zona Eroilorpentru acreşte numărul clienţilor, deorece acolo ,spune el, „este
72

cel mai misto loc pentru afaceri şi câştiguri motivante, iar dacă vrei neapărat să ai o
afacere, gen comerţ de haine şi accesorii ca lumea, Bulevardul eroilor este locul, acesta
fiind punctul zero al oraşului cum se spune”(G.L, m, 22 ani, proprietar magazin Oakley).
În curtea interiaoră, unde magazinul îşi desfăşoară activitatea nu există locatari, ci numai
firme, deci această firmă nu interacţionează cu locatari deci nu există conflicte.
În primul rând se poate observa în ambele cazuri că magazinele au clienţi şi
profituri suficiente pentru a putea rezista ca şi afaceri în zona Eroilor, de aici rezultă că
acestă zonă este benefică afacerilor bazate pe îmbrăcăminte produsă de branduri
renumite(unele încă necunoscute pe piaţa românescă), în plus putem numi aceste
magazine excepţii deoarece mărcile vândute în aceste magazine nu se mai găsesc
niciunde în Cluj, lucru care ar explica numărul crescut al clienţilor. Apoi observăm că
vizitatorii magazinelor provin din clasa de mijloc, fiind în majoritate tineri –studenţi sau
liceeni, care tranzitează zona frecvent, lucru care explică poziţionarea strategică a
magazinelor (mai mult în cazul magazinului Smith's). Fiind magazine de tip comeţ de
îmbrăcăminte acestea nu deranjează locatarii de lângă acestea.
Cel mai important aspect care diferenţiază discursul celor doi patroni sunt
perspectivele lor viitoare cu privire la firme. În general, fiecare comerciant caută avantaje
locaţionale, de exemplu amplasarea firmei întrun loc, folosirea locului respectiv şi
abandonarea lui atunci când nu mai devine profitabil (John Urry, 2000) dar acest lucru
reprezintă o lege generală-în zona Eroilor există magazine foarte puţin profitabile dar
care totuşi rezistă. Posibilele motive pentru care acele magazine rezistă sunt cel puţin la
ora actuală aşteptările pe care patronii acestora le au de la transformările aduse de noua
arteră pietonală. În primul caz, cel al magazinului Smith's, patroana spune că odată cu
finalizarea zonei pietonale se gândeşte să-şi deschidă puncte de desfacere a mărfii şi în
hypermarketuri deoarece este posibil ca magazinul să-şi piardă din clienţi, lucru care ţine
tot de o logică a suburbanizării. Există acestă tendinţă în multe oraşe europene de talie
medie şi mică, unde centrul decade din puctul de vedere al comerţului de produse
alimentare şi haine deoarece acestea se găsesc întro varietate mai largă şi la preţuri mult
mai mici în hypermarketurile de la periferie, centrul rămînând în acest fel fără clienţi.
Din punct de vedere teoretic, majoritatea spaţiilor comerciale dinspre zona
pietonală sunt compartimentate ca fiind spaţii relativ mici (cu un potenţial scazut de a fi
73

transformate deoarece acestea sunt monumente istorice protejate), nepotrivite din punct
de vedere funcţional pentru cafenele sau restaurante, deci tot micile magazine sunt cele
mai potrivite în acele spaţii. Luând în considerare opiniile celor doi proprietari de
magazine, se poate conchide că în cazul zonei Eroilor nu tendinţa comercială globală
hotărăşte destinaţia şi folosinţa spaţiului, ci însăşi spaţiul care dictează prin limitele sale
dacă vor exista magazine de îmbrăcăminte sau cafenele.
Tot în categoria de comercializare produse se încadrează magazinele GSM,
foarte numeroase pe acestă stradă. Acestea în număr de şapte se bucură de profituri uriaşe
în acest vad comercial. În general, magazinele GSM aparţin marilor operatori de telefonie
mobilă (Vodafone, Orange, Zapp, Cosmote), care capitalizează prin franchizele lor
asupra spaţiului central. Caracterul global al acestor firme este pus sub semnul
concurenţei în acestă zonă. Poate acest tip de firme ilustrează cel mai bine concurenţa
acerbă pentru capitalizarea optimă a spaţiului central, prin numărul foarte ridicat al
firmelor de talie globală cu acelaşi specific-telefonie mobilă, dar şi prin numărul foarte
mare de clienţi şi abonaţi (se ştie că România deţine recordul la numărul de telefoane
mobile deţinute de către cetăţeni), cărora le convine amplasarea acestor firme în zona
centrală.
Dintre tipul de firme care comercializează băuturi şi jocuri de noroc, cazinoul se
pare a fi cel mai profitabil din zona Eroilor. În primul rând pentru că programul său de
non-stop în felul acesta acoperind atăt economia de zi cât şi cea de noapte, iar clienţii
sunt foarte numeroşi din cauza specificului localului-jocuri de noroc, foarte populare în
ultimul timp. Odată cu construirea zonei pietonale se aşteptă ca numărul clienţilor să
crescă dar s-ar putea să şi scadă din lipsa parcărilor din faţa localului, deoarece clienţii
care îl frecventează au „maşini de lux, care trebuie parcateneapărat în faţa cazinoului
pentru a impresiona trecătorii” (V.S, m, 31 ani, chelner cazino). Din punctul de vedere
al firmei nu au existat vreodată conflicte cu vecinii locatari, dar aceştia din urmă sunt
foarte revoltaţi pe activiţăţile cazinoului deoarece acesta produce scandaluri (între
clienţii localului), locatarii simţindu-se nesiguri în casele lor, gălăgie şi mizerie ( mulţi
dintre clienţi sunt consumatori de alcool iar ceea ce fac scapă de cele mai multe ori de
sub controlul localurilor frecventate). Deci în acest caz conflictul-locatari-local- este unul
recunoscut doar de locatari, pe când firma se bucură de câştiguri materiale imense, fără a
74

ţine cont de locatari. În plus şi cluburile de noapte creează probleme simialare. Aşadar
„siguranţa fizică” ⋅ a locatarilor dar şi atrecătorilor este pusă uneori în pericol de clienţii
acestor localuri.
Firmele care sunt specializate în servicii, gen agenţii imobiliare, cabinete de
avocatură, medicale, agenţii de turism sau birouri de traduceri sunt situate în curţile
interioare deoarece firmele care comercializează produse au nevoie să ocupe un
frontstage datorită produselor comercializate dar şi a clienţilor care doresc un acces cât
mai uşor în magazine. Chiar dacă spaţiul lor este amplasat undeva în backstage, firmele
specializae în domeniul servicilor se bucură şi ele de un număr mare de clienţi iar acest
lucru se întâmplă datorită vizitatorilor de magazine frontstage, care observă reclamele
birourilor(din curţile interioare) situate undeva pe porţile curţilor interioare şi devin
interesaţi de serviciile acestora sau unele birouri se bucură de clienţi care vor să-şi
rezolve problemele întrun singur loc, adică întrun perimetru cât mai restrâns, lucru care
se poate realiza în zona Eroilor deoarece densitatea firmelor, care prestează servicii este
foarte mare. Nu este exclus ca şi clienţii birourilor să viziteze magazine. În acest fel
există un fel de relaţie de dependenţă între firmele care comercializează produse şi cele
care prestează servicii. La nivel teoretic, construcţia zonei pietonale va creşte numărul
clienţilor ambelor tipuri de firme indiferent că se aflăundeva în backtage sau frontstage (
acest lucru se va întampla doar petru firmele situate pe firul bulevardului unde va fi
construită zona pietonală). La momentul actual pentru ambele tipuri de firme numărul
vizitatrilor a scazut semnificativ deoarece accesul acestora în zona este îngreunat de
materiale, utilaje şi activităţi de construcţie în zona pietonală a bulevardului.
Din punctul de vedere al mai multor proprietari de firme de pe Bulevadul
Eroilor, mai ales al celor acre sunt proprietari de magazine şi baruri, cafenele peste un
timp destul de scurt pe Bulevadul Eroilor nu vor mai exista spaţii pentru locuit. Motivele
pentru care se va restructura spaţiul locuibil sunt: dificultatea cu care se locuieşte în zonă
din cauza gălăgiei şi a agitaţiei permanente dar şi din cauza faptului că „vom avea nevoie
de un centru exclusiv comercial, iar spaţiile în care la ora actuală se găsesc locatari ar fi
foarte valoroase pentru realizarea unui centru occidental aşa cum ne dorim cu toţii
pentru Cluj.„ (S.P, f, manager general centru comercial).
⋅ Zukin, Sharon-Public Space, pag 56
75

Este posibil ca zona pietonală care va fi constuită pe Bulevadrul Eroilor să
creeze anumite diferenţe de clienţi şi profituri între latura sudică şi nordică a străzii. Este
foarte important să realizăm o comparaţie între cele două laturi ale bulevardului-latura cu
zona pietonală şi latura opusă acesteia. Există păreri distincte privitoare la acest aspect:
unele consideră că vânzările firmelor amplasate în zona cu trafic auto vor rămâne
constante-“ Eu consider că zona pietonală nu va afecta magazinele de pe partea opusă
pentru că şi acolo pe poate circula pe jos, nu cred că vor avea clienţi mai puţini”(J.L,f,
45 ani ,vânzătoare magazin îmbrăcăminte de lux) , iar altele consideră că vor scădea
foarte puţin, lucruri care vor fi observabile abia după terminarea construcţiei zonei
pietonale.
Poate cea mai importantă caracteristică a spaţiilor comerciale din zona Eroilor
este rapiditatea cu care îşi schimbă destinaţia: astazi este un magazin de haine mâine va
fi o agenţie imobiliară. Fluxul rapid al schimbărilor de locaţie şi destinaţie al firmelor
poate fi asociat cu evoluţia rapidă a cererii clienţilor dar şi cu tendinţele comerciale şi
economice dictate de era globalizării.
76

CAPITOLUL VII:
PLANIFICAREA URBANĂ ACTUALĂ LA NIVELUL CLUJULUI-
DISCURSUL ARHITECŢILOR
5.1. STUDIU DE CAZ: TRASFORMAREA BULEVARDULUI EROILOR ÎN
ZONĂ PIETONALĂ
Ţinând cont că în momentul prezent, oraşul Cluj trece printro serie de
schimbări majore legate de funcţionalitatea dar şi de estetica urbană, pentru a surprinde în
mod coerent aceste schimbări, în special cele din zona centrală a oraşului, este nevoie de
analiza discursului arhitecţilor implicaţi în aceste transformări. Discursul arhitecţilor este
unul complex şi surprinde toţi actorii implicaţi în transformare: locuitorii oraşului,
oficialităţile dar şi firmele, întrun cuvânt întregul spaţiu fizic şi social al oraşului. Acest
discurs este unul pluridimensional ( pe de-o parte urmăreşteşte interesele primăriei iar pe
cealaltă parte interesele oamenilor, cel puţin la nivel declarativ) tocmai pentru a scoate
în evidenţă faptul că schimbările la nivel urban sunt determinate de mai mulţi factori şi
afectează în mod direct mai mulţi actori sociali.
Schimbările care se petrec în zona centrală vor plasa plasa oraşul Cluj-
Napoca în contextul global al oraşelor europene, îl vor transforma în acelaşi timp întrun
„spatiu al uniformtăţii” ⋅ , având un centru pietonal destinat plimbărilor, shoppingului şi
activităţilor de loisir, şi întrun „spaţiu al diferenţelor” prin punerea în evidenţă a
careactersiticilor unice a clădirilor valoroase din punct de vedere arhitectural. Pentru a
afla exact mecanismul de desfăşurare a acestor schimbări în peisajul urban cental am
discutat cu arhitecţii care sunt responsabili de programul de reamenajare a zonei centrale,
respectiv firma Planwerk. În urma unui concurs organizat de către Primăria Municipiului
Cluj-Napoca, la care au participat numeroase firme de arhitecţi, care si-au prezentat
proiectele de amenajare urbană din zona centrală a oraşului. Din cei 5 finalişti au fost
selectate două firme de arhitectură din Cluj, arhitecţii de la Planwerk, care au câştigat
locul 1 la concusul organizat de primărie şi firma FKM, câştigătorii locului doi. Proiectul
⋅ Ley, David-Transnational Spaces and everyzday Lives, pag 146
77

de reamenajare, compus din îmbinarea ideilor celor două firme, urmăreşte realizarea
unei fucţionalităţi şi estetici optime a spaţiului central. Concursul a avut în vedere un
studiu pentru zona Pieţei Unirii şi zona Bulevardului Eroilor, zone care trebuie să-şi pună
în evidenţă calităţile de punct zero al oraşului de unde pornesc principalele trasee rutiere
spre cartierele Clujului, punct de atracţie turistică datorită monumentelor istorice
inestimabile dar şi a esteticii, care ne trimite cu gândul la vechiul burg. Aceste aspecte au
fost îmbinate cu aspectele funcţionale ale traficului de maşini şi pietoni din zona centrală
dar şi cu scoaterea în evidenţă a potenţialului acestei zone de a fi organizate manifestări
urbane de amploare. Studiul pentru concurs nu a inclus modificări în structura sau
estetica imobilelor sitaue în zona centrală. Concursul lansat pe 2 decembrie 2005, s-a
desfăşurat în două etape: concurs de idei-în cadrul căruia au fost prezentate linii generale
din tematica- program şi concurs de proiecte,în cadrul cîruia cei 5 finalişti au prezentat
proiectele de reabilitare a zonei studiate. Criteriile principale avute in considerare la
formularea ideilor si conceptelor în concurs au fost: „designul urbanistic, gasirea unei
solutii pentru vestigiile arheologice, acoperirea completa a functiunilor urbane generale,
piata ca spatiu multifunctional, rezolvarea circulatiilor si parcarilor, mobilierul urban de
standard artistic, controlul asupra afisajului publicitar posibil de acceptat, reconsiderarea
amenajarilor din jurul monumentelor de for public, solutia de iluminat public, rezolvarea
spatiilor verzi” ⋅ .
După desemnarea firmei Planwerk ca fiind câşigătoare, în iunie 2006, firma a
prezentat un memoriu tehnic general pentru faza de proiectare în vederea realizării
obiectivului principal şi anume, amaenajarea zonei pietonale din centrul municipiului
Cluj-Napoca. Deoarece cercetarea de faţă urmăreşte aspectele legate de transformarea
zonei Bulevardului Eroilor, voi prezenta doar informaţiile din memoriu legate de această
zonă.
Situaţia strazii înainte de începerea lucrărilor de reamenajare se prezintă în
felul următor: Clujul este unul dintre cele mai importante oraşe ale ţării, care nu are zonă
pietonală centrală. În ciuda faptului că „nu trăim întro lume pietonală, ci mai degrabă,
⋅
http://www.primariaclujnapoca.ro/Comunicate%5CConcurs%20zona%20centrala%20-
%20decembrie_2005-12-4.aspx
78

întro lume dominată de pasageri şi şoferi” ⋅ avem totuşi nevoie de o zonă pietonală în
spaţiul central al oraşului, o zonă de relaxare, loisir şi shopping. Artera Bulevardul
Eroilor este cea mai importantă arteră centrală, care face legatura dintre cele două pieţe
semnificative ale oraşului- Piaţa Avram Iancu şi Piaţa Unirii. Din punctul de vedere al
clădirilor, Bulevadrul Eroilor este o stradă foarte imoprtantă pentru zona centrală a
oraşului deoarece aici se gasesc imobile cu valoare istorică şi arhitectonică inestimabilă.
Situaţia străzii înainte de transformare nu reflectă în mod vizibil valoarea acestor imobile
din cauza supaaglomerării create de cele două artere de trafic, cu sens unic spre partea
estică şi parcări, de amenajarea publică neadecvată (copaci prea apropiaţi de clădiri, prea
multe suporturi pentru materiale publicitare, o multitudine de chioşcuri de ziare). O altă
problemă este traficul pietonal în zonă. Acest tip de trafic se realizează pe două trotuare
aglomerate de vegetaţie inadecvată pentru o zonă de pietoni, chioşcuri dispuse haotic,
plus maşini de aprovizionare, care nu respectă orele în care se poate desfăşura activitatea
de aprovizionare etc.
Din punctul de vedere al arhitecţilor, principalul scop al proiectului este
reamenajarea unei zone pietonale pentru a facilita accesul oamenilor pe acest bulevard,
crearea unui spaţiu de relaxare, întâlnire şi promenadă şi shopping în spaţiul public, care
să aibă o calitate superioară faţă de alte spaţii de shoppinng sau promenadă din
municipiu. Aceste schimbări destinate îmbunătăţirii calităţii accesului pietonal pe strada
Eroilor, presupun şi modificarea traficului auto, astfel-desfiinţarea unui firului de trafic
auto pe latura de nord, unde va fi zonă pietonală şi pentru biciclişti, şi restrangerea
parcărilor în zona destinată traficului auto.
. Pe noi, ca şi sociologi ne interesează de ce tocmai acest spaţiu a fost ales
pentru a fi transformat? Pe lângă motivele invocate de arhitecţi, mai există motive care
pot fi atribuite unor fenomene specifice, care se petrec acum în era globalizării.
Trebuie neapărat amintit faptul că proiectul de reamemajare al centrului face parte dintrun proiect vast de
reabilitare şi reamenajare a mai multor zone din municipiul Cluj, care va fi realizat întrun timp relativ
îndelungat. Printre aceste zone se numără Piaţa Muzeului, Strada Matei Corvin, Strada Regele Ferdinand,
Strada Iuliu Maniu, Canalul Morii, Strada Napoca, Piaţa Lucan Blaga, Srada David Francisc, Piaţa Mihai
Viteazu etc cât şi recondiţionarea altor 200 de străzi din municipiu.(informaţii preluate de pe situl oficial
Planwerk - www.planwerkcluj.org/
⋅ Urry, John-Consuming Places, pag 141
79

Aspectul general al străzii, ne spune responsabilul de proiect, arhitect Eugen
Pănescu, va arăta în modul următor: de la nord spre sud, zona pietonală va conţine mai
multe componente-corso-ul, delimitat de vitrinele magazinelor, fâşia de terase,
promenada cu arbori şi locuri de odihnă şi pista pentru biciclete, apoi zona de parcări auto
şi carosabilul cu sens unic spre est, delimitat de trotuarul laturii străzii Eroilor în partea de
sud, şi de magazinele existente acolo.
Noua configuratie a Bulevadrdului Eroilor va conţine in partea vestică
Monumentul Memorandistilor, linia continua a bulevardului fiind interupta in dreptul
Bisericii Greco-Catolice si in dreptul celei ortodocse, locuri in care vor exista mici
piatete cu mobilier urban specific.
Limitarea traficului auto in zona Eroilor este un lucru absolut indispensabil
datorita necesitatii prezervarii monumentelor istorice. In acest sens va exista doar latura
sudica a bulevardului avand ca destinatie traficul auto pe doua benzi, in sens estic, si
parcaje laterale cu 47 de locuri de parcare atat pe latura sudica cat sip e cea nordica.
Printre cele mai importante functiuni ale strazii se numara terasele, cu specific culinar,
amplasate in dreptul fiecarui restaurant sau fast-food, punctele de difuzare a presei si
chioscurile alimentare, dispuse simetric tot in fasia pentru terase. Din punct de vedere
sociologic, organizarea spaţilui pentru plimbare, alături de un spaţiu pentru relaxare şi un
spaţiu pentru consum, va conduce la interacţiuni mai numeroase şi mult mai intense între
vizitatorii centrului deoarece activiţăţile cotidiene vor fi mult mai concentrate şi mult mai
economice din punct de vedere temporal pentru cei care le desfăşoară. (faci shopping
întrun magazin de haine, te plimbi pe corso şi serveşti prânzul cu o prietenă pe o terasă).
Vegetatia bulevadului va fi amplasata pe partea centrala acestuia si este
compusa din doua siruri de platani care vor adaposti locurile de odihna si jumatate din
spatiul pietonal. Principalele monumente de arta de pe bulevadrd vor fi Monumentul
memorandistilor amplasat la inceputul strazii si statuia Lupei capitoline, care va fi
amplasata in dreptul bisericii Greco-catolice. Faptul că proiectul ţine de cont de
necesitatea existenţei unor monumente de artă cu valoare istorică, indică influenţa
amprentei politice actuale, care doreşte să menţină, dar şi să accentueze caracterul
naţionalist al străzii, cândva deţinută în întregime de burgezi maghiari. Dacă în Piaţa
Unirii nu pot fi şterse urmele influenţei maghiare în Cluj-Statuia lui Matei Corvin şi
80

Biserca Sf Mihail, Bulevadrul Eroilor (până şi numele fiind simbolic) în noua sa
înfăţişare va reaminti vizitatorilor originea poporului român, prin existenţa Lupei
Capitoline, dar şi vitejia românilor pentru apărarea drepturilor în faţa regimului austroungar.
Amplasarea acestor două monumente care subliniază naţionalismul românesc se
află în concordanţă cu Piaţa Avram Iancu (numele la fel este simbolic), prin excelentă
spaţiu de reprezentare al valorilor autentice româneşti-Catedrala ortodocsă şi Statuia lui
Avram Iancu.
In ceea ce priveste elementele de amenajare, acestea rspecta atat reguli de
conservare a spatiului monuentelor istorice prin pavarea pietonalului, trotuarelor,
parcarilor cu piatra naturala dreptunghiulara. Carosabilul este realizat din asfalt, fiind
interrupt de treceri de pitoni, realizate din piatra. De-a lungul pietonalului exista cismele
cu apa potabila si doua fantani cu rol decorativ. Dintrun capat in celalalt al strazii exista
banci pentru sezut, cabine telefonice, suporturi pentru biciclete si supoturi pentru
materiale publicitare. Afişajul publicitar va fi restrictionat si permis numai in zonele
amenajate. Cele mai importante cladiri de bulevard vor fi iluminate pe timpul noptii de
sisteme care vor pune in valoare efectul architectural. Iluminatul stradal va fi de doua
tipuri: cu stalpi inalti pentru latura carosabila si cu stalpi, gen felinare, pentru latura
pietonala. Stâlpii destinati pietonalului vor fi amplasati atat pe partea dinspre magazine
cat si pe partea cu terase si vegetatie. In acest fel se realizeaza o iluminare functionala si
estetica a bulevardului.
Ca şi sociologi suntem interesaţi de aceste aspecte deoarece în acest fel putem
urmări transformarea fizică a centrului oraşului Cluj. Dintrun centru post-comunist,
inestetic(copaci şi chioşcuri de ziare, care blochează imaginea monumentelor istorice,
zeci de kilograme de afişe pe stâlpi), aproape nefuncţional din punct de vedere
pietonal(trotuare înguste şi denivelate din cauza săpăturilor), centru se transformă încetul
cu încetul întrunul care poate satisface standardele unei lumi civilizate. Dar ce înseamnă
totuşi lume civilizată? Conceptul, poate neadecvat de lume civilizată, ne trimte cu gândul
la un alt concept de spaţiu global. Spaţiul global se referă la încercarea statelor lumii de a
egaliza şi uniformiza spaţiul în care trăim în fiecare zi. Acest lucru se realizează prin
impunerea de standarde estetice şi funcţionale la nivel global pentru un confort mai bun
al tuturor cetăţenilor. Şi spaţiul comunist reprezenta cam acelaşi lucru – sumbrele
81

cartierele muncitoreşti, cu blocuri înalte şi gri, numai că în acesl caz comfortul era exclus
prin necesitatea cantităţii.
In scurta prezentare a planului firmei de arhitecti Planwerk se poate observa
respectarea tuturor cerintelor impuse primarie atunci cand a avut loc demararea
concursului. Deci putem spune ca discursul firmei de arhitecti este in concordanta cu
discursul primariei cu privire la reamenajarea zonei centrale. Chiar daca nu am avut
ocazia de colecta informatii directe de la reprezentantii primariei, acestea au fost
substituite cu informatii preluate de pe situl oficial al primariei sau din presa locala.
Dupa ce am vazut care am vazut proiectul de transformare a Bulevadrului
Eroilor, este necesara acum prezentarea modului in care arhitectii firmei Planwerk percep
situatia actuală si viitoare a celor care sunt afectati in mod direct de transformare si
anume locuitorii zonei si firmele care detin spatii comerciale acolo. În primul rând
arhitecţii consideră că locuitorii zonei, cel puţin cei de pe lara nordică a bulevadrului, nu
vor fi afectaţi în mod negativ de transformare, în mod contrar se vor bucura de linişte
deoarece traficul va funcţiona doar pe laura sudică iar maşinile de aprovizionare vor avea
orar fix, ceea ce îi va bucura foarte mult pe locatarii învârstă. Apoi aceştia vor fi foarte
mulţumiţi că locuiesc întro zona estetică şi curată, din centrul oraşului, lucru care nu se
întâmpla înainte. Singur aspect negativ al construirii zonei pietonale este interzicerea
parcărilor auto în curţile interioare. Coordonatorul de proiect Tudor Pănescu recunoşte că
acest lucru ar reprezenta o problemă pentru locuitorii care deţin maşini, dar “acesţia
oricum n-ar avea voie să-şi parcheze maşinile în curţile unor imobile-monument iar
dacă există persoane care deţin automobile, deşi mă îndoiesc că ar fi multe în acestă
zonă din cauza faptului că sunt mulţi bătrâni trecuţi de 70 de ani, îşi vor parca
automobilele în fâşia de parcări de pe latura sudică a străzii.” (Tudor Pănescu, arhitect
Planwerk). Acest lucru ar putea reprezenta o strategie a primăriei de îndepărtare a
locatarilor din zonă, prin limitarea drepturilor acestora. Constrângerea locatarilor de a
părăsi zona Eroilor este strâns legată de tendinţa creşterii numărului de firme pe acest
bulevard.
În ceea ce priveşte situaţia firmelor, cel puţin cele amplasate în zona nou
transformată, acestea vor câştiga sau vor pierde în funcţie de specificul lor. Tudor
Pănescu este convins că firmele care au un specific gastronomic, gen restaurante, fast-
82

food-uri dar şi baruri şi cafenele îşi vor majora profiturile simţitor odată cu terminarea
construcţiei, lucru care reiese şi din planul reamenajării zonei. Acest lucru va fi datorat
în special numărului mare de vizitatori ai zonei, dar şi datorită funcţiunilor specifice de
care dispune zona şi anume terase. Funcţiunile nou create au tocmai acest rol de a atrage
cât mai vizitatori şi clienţi în centru, acţiune premeditată de către iniţiatorul proiectului,
Primăria. Atragerea vizitatorilor în zona Eroilor are ca scop accelerarea procesului de
creştere economică în acea zonă dar şi de atragere a altor comercianţi şi firme acolo.
Va exista o tendinţă generală în ceea ce priveşte preţurile practicate pe acest
bulevard. Indiferent de specificul lor firmele îşi vor creşte preţurile datorită numărului
mult mai mare de clienţi de de-o parte, dar şi datorită unor standarde comerciale crescute
care vor exista odată cu terminarea transformărilor. Aceste standarde sunt aşteptate atât
de comercianţi cât şi de viitorii clienţi deoarece un centru de oraş important cu cum este
Clujul trebuie să devină un adevărat centru european, cu zonă pietonală “pretenţioasă “,
cu magazine de firmă şi preţuri pe măsură. Firmele specializate în prestarea de servicii, în
special băncile, îşi vor menţine sau îşi vor creşte profiturile, cel puţin aşa se aşteaptă
arhitecţii de la Planwerk. Cît desre celelate firme de prestări servicii, birouri notariale, de
avocatură, de traduceri sau agenţii imobiliare, lucrurile sunt încă impredictibile, până la
finalizarea lucrărilor. Totuşi există atât posibilitatea de a funcţiona mai bine dar şi
posibilitatea de a funcţiona la capacităţi mai reduse. Acest proiect de revitalizare a
centrului face parte din proiectul de gentrificare a acestei zone. Gentrificarea zonei
Eroilor urmăreşte un scop economic şi s-ar putea numi “gentrificare
comercială”(înlocuirea progresivă aspaţiilor pentru locuit cu spaţii comerciale) , termen
preluat de Sykoya ⋅ de la Cooper şi Morpeth(1999).
Fenomenul care este anticipat de către arhitecţi este fenomenul de
“restructurare urbană” în zona centrală. Astfel un “mediu nou construit, cum va fi zona
pietonală, va fi expresia specifică unor noi patternuri de producţie, reproducţie şi
consum” ⋅ noi care vor determina un alt comportament atât din partea firmelor cât şi a
clienţilor. În acest fel va exista o segregare spaţială în zona Eroilor. Acea zonă va fi
⋅ Sykora, Ludek-Gentrification inPost-Communist Cities, pag 97
83

vizitată în special de oameni, care provin dintro anumită clasă socială, au un anume venit
şi un anumit comportament de consum modelat pe gusturile lor.
Pentru a obţine o viziune cât mai complexă asupra discursului specialiştilor în
urbanism, am discutat şi cu o altă firmă care a participat la concursul oraganizat de
primărie, şi anume firma FKM. Din interviurile realizate la firma FKM, am aflat că
spaţiul pentru locuit în zona Eroilor este foarte important şi se doreşte o menţinere a
acestuia chiar dacă acest spaţiu a început să scadă progresiv în ultima perioadă ( în
momentul de faţă ape Bulevardul Eroilor se locuieşte în proporţie de 25-30%) datorită
faptului că „starea clădirilor este una precară, cu instalaţii foarte vechi iar eu mă tem că
acest lucru îi va determina pe cei mai mulţi să plece. Chiar dacă în locul bătrânilor care
vor muri nu va mai veni nimeni să locuiască, eu cred că un 5% tot vor mai exista
locuinţe peste câtiva ani buni.”(Macalic..., arhitect).
De la această problemă a neglijenţei autorităţilor faţă de starea imobilelor se
va ajunge în final la un centru nefuncţional în sensul că oamenii nu vor investi în spaţiile
în care locuiesc şi în acest fel se va înrăutăţi pe zi ce trece starea clădirilor. Firmele care
sunt în chirie nu au interes să investescă întrun spaţiu care nu este al lor şi aşa se va
ajunge la un centru în paragină. Acest lucru se va întampla dacă autorităţile locale nu vor
începe renovarea clădirilor din popriile fonduri, lucru imposibil în cazul clădirilor private
(majoritatea imobilelelor de pe Bulevardul Eroilor, fiind în regim privat). Ceea ce trebuia
ca primăria să realizeze înaintea începerii construcţiei zonei pietonale trebuia să fie
reabilitarea clădirilor-„ o să avem un centru cu pietonal frumos, înconjurat de clădiri
inestetice, în paragină, care nici cum nu se potrivesc cu priveliştea unui oraş
european”(S.C. , arhitect.....).
Arhitecţii consideră că există anumite interese politice care urmăresc
îmbunătăţirea imaginii publice a partidului de la conducerea municipiului prin faptul că
se oferă populaţiei un corso pentru plimbare pe când în spatele porţilor există clădiri de
foarte mare valoare istorică şi arhitecturală de mare valoare lăsate să se distrugă. Să
revenim puţin la perioada comunistă: oare nu cumva Partidul Comunist nu dorea cumva
şă-şi întărescă imaginea prin construcţia unor blocuri impunătoare(vezi blocul din
Ccartirul Mărăşti de 10 etaje şi lung de apropae un kilometru) în frontstage pentru a
masca blocurile şi mici şi înghesiute din backstage, care ascundeau mizeria şi sărăcia
84

muncitorilor comunişti. Partidul comunist, la fel ca şi noul regim neo-liberal, încera să
distragă atenţia oamenilor de la lucruri care erau întradevăr necesare, precum confortul şi
traiul unei vieţi decente, prin fapul că aveau oportunitatea de a trăi întrun cartier nou şi
creat special pentru ei. Actualul regim încercă să distragă populaţia care locuieşte în zona
centrală, de la problemele importante pe care le întâmpină locuind acolo, precum lipsa
unui spaţiu de locuit mai mare şi mai sigur (multe dintre clădiri nu oferă siguranţă
deoarece au pereţi foarte vechi plini de igrasie), lipsa curăţeniei, a liniştii etc, prin fapul
că pot locui întrun spaţiu central, deosebit de important pentru oraş, cu un corso frumos,
cu băncuţe, copaci şi fântâni cu apă rece.
Chiar dacă primăria a cerut locatarilor să-şi refacă faţadele locuinţelor acest
lucru nu se poate realiza în întregime deoarece există nişte costuri foarte mari pe care
pensionarii, care locuiesc acolo nu le pot suporta. Un lucru destul de grav este fapul că
primăria le cere locatarilor să-şi renoveze faţadele pentru a putea fi în concordanţă cu
noul corso. Dacă regimul comunist construia singur un frontstrage, atunci regimul actual
le cere oamenilor să participe forţat la realizarea acestuia Chiar dacă în alte oraşe din
România, renovarea faţadelor clădirilor- monument a fost subvenţionată de către
primărie, în oraşul Cluj nu se întâmplă acest lucru; dimpotrivă primăria va amenda
persoanele care nu îşi vor renova faţădele caselor. Totuşi că să nu fie criticată prea aspru,
primăria, oferă posibilitatea locatarilor să plătescă rnovarea faţadelor în rate-„am primit
aviz de la primărie că vom fi amendaţi dacă nu vom renova faţada. Am fost de acord şi
am renovat faţada pentru un miliard lei sumă pe care o vom achita timp de 20 de ani,
poate murim până atunci.” (D.L, administrator de bloc Eroilor, m, 65 ani, medic
pensionar). Şi în acest caz, primăria foloseşte o strategie-costuri imposibil de suportat de
pensionarii săraci, care locuiesc în zonă- pentru a determina locatarii să-şi părăsescă
locuinţele pentru ca în locul lor să vină firme. În urma observaţiei, am descoperit că
doar două clădiri au fost renovate de către proprietari, iar cele care în momentul actual
arată, cel puţin la parter, acceptabil, au fost recondiţionate de către firmele care au
închiriat spaţiul. Oricum problema renovării spaţiilor în interior este relativă deoarece,
firmele care doresc să aibă spaţii cu o compartimentare mai deosebită nu pot realiza acest
lucru din cauza faptului că imobilele nu suportă modificări din cauza faptului că sunt
monumente istorice.
85

La nivel sociologic, problematica revitalizării zonei Eroilor implică o altă
dimensiune, respectiv cea a fenomenului de gentrificare. Gentrificarea în zona Eroilor se
realizează după modelul gentrificării comerciale: locuitorii sunt nevoiţi să-şi părăsescă
locuinţele în favoarea firmelor care devin tot mai numeroase pe zi ce trece şi crează
condiţii de locuit de adecvate pentru populţia învârstă majoritară a zonei.
De fapt prin transformarea zonei întruna pietonală, automat va creşte numărul
firmelor iar locuitorii vor fi forţaţi să plece mai devreme sau mai târziu deci din punct de
vedere personal consifder că acestă transformare este o stategie a guvernării neo-liberale,
care doeşte un CBD şi un spaţiu de shopping şi loisir în Cluj, asemănător cu cele ale
oraşelor europene. Astfel prin intermediul arhitecţilor primăria îşi legitimează deciziile şi
ideeile de dezvoltare economică la nivel de centru al Clujului, lucru totuşi contestat de
anumiţi arhitecţi, care pledează pentru păstrarea spaţiilor de locuit în zona centrală în
vederea conservării acestora.
În concluzie putem spune că indifent de modul în care va arăta zona centrală a
Municipiului Cluj- Napoca, aceste schimbări fac parte, cel puţin la nivel teoretic, din
schimbările post-moderne, care s-au petrecut mai devreme în alte părţi ale lumii. Oraşul
Cluj necesită aceste transformări în structura sa fizică, fiind forţat de către noul tip de
guvernare neo-liberală, adaptat la economia globală deci avem un lanţ de dependenţă
între spaţiul fizic, spaţiul politic şi spaţiul economic.
86

CONCLUZII
Acestă lucrare reprezintă o încercare de a surprinde transformările pe care
le experimentează un oraş fost comunist din centrul Transilvaniei. Transformările pe care
le-am identificat ca şi cercetător în oraşul Cluj au fost în primul rând transformări de
ordin economic, comercial, politic apoi de ordin social şi demografic. Toate aceste
transformări se ramifică în micro schimbări în fiecare domeniu menţionat. Din punct de
vedere sociologic am încadrat aceste trasformări în mecanismul tridimensional al
dezvoltării oricărui mediu urban actual: societatea postmodernă, tendinţa de globalizare a
oraşului şi politica de susţinere a celor două şi anume: neo-liberalismul.
În urma cercetării realizate în prima jumătate a anului 2007, se pot
concluzinona mai multe lucruri. Cel mai important aspect este cu certitudine că oraşul
Cluj-Napoca, la ora actuală suportă anumite schimbări. Aceste trasformări sunt semnele
tranziţiei oraşului de la epoca comunistă la era capitalistă, ca apoi să urmeze trecerea la
era post-capitalistă, pe care metropolele lumii o experimentează în momentul prezent,
acesta fiind concluzia principală. Pe lângă acesta am găsit şi concluzii secundare pentru
fiecare transformare menţionată, descrisă şi explicată.
În domeniul economic avem transformări la nivelul urbanistic al oraşului
(transformări de natură fizică în spaţiul central şi periferic al oraşului), la nivelul
producţiei-de la industrii preponderent la servicii), la nivelul investiţiilor (mai multe
firme private controleză majoritatea capitalului oraşului), la nivelul progresului
tehnologiilor (în special IT). Ceea ce se poate spune despre aceste trasformări din
domeniul economic este că acestea depind una de cealaltă; de exemplu există o
interconexiune între dezvoltarea tehnologiilor şi colapsul marilor giganţi industriali
comunişti: maşinile tehnologice înlocuiesc forţa de muncă umană, asftel încât este nevoie
de personal calificat şi mult mai puţin pentru a exista producţie ridicată.
În domeniul social şi demografic avem o trasformare de structură în clasa
socială: odată cu exapnsiunea domeniului serviciilor se cere pe piaţa muncii mărirea
categoriei gulerelor albe, care formeză clasa de mijloc, o nouă clasă urbană, cu
87

expectanţe şi comportamente de consum din cele mai variate, astfel avem o
interdependenţă clară între trasformarea economică şi cea socială.
În domeniul comercial avem intensificarea şi expansiunea spaţiilor de
consum şi loisir-baruri, restaurante, cafenele, casinouri, fast-food-uri etc, dar şi a
magazinelor care comercializează branduri internaţionale şi hypermerkatizarea bunurilor
de larg consum şi al alimentelor, în principal. De ce se întâmplă toate aceste trasformări
în domeniul comercial? Răspunsul este unul cât se poate de simplu: odată cu
trasformările din domeniul economic şi cel social se declanşează aceste schimbări din
domeniul economic, cerute de către celelate trasformări mai sus menţionate.
În domeniul politic, în perioada actuală Clujul experimentează
politicile de tip neo-liberal ale primarului Emil Boc, care se materializează în
transparenţă politică, în parteneriate între domeniul public şi privat, în liberalizarea pieţei
de capital din Cluj, prin atragerea investitorilor străini. Noua conducere neo-liberală se
datorază faptului că vechea guvernarea naţionalistă a lui Funar nu mai putea face faţă
progresului rapid al oraşului Cluj-Napaoca. În sens larg acestea sunt principalele
schimbări care se petrec la nivelul Municipiului Cluj-Napoca în anul 2007.
Ceea ce mi s-a părut cel mai important de studiat la nivelul schimbărilor
din acest oraş a fost cum toate aceste trasformări generază fenomene sociologice de
amploare. Din punct de vedere personal am considerat că un fenomen de acest gen este
fenomenul de gentrificare. În municipiul Cluj-Napoaca, la fel ca şi în alte oraşe esteuropene,
fenomenul de gentrificare apare sub formă comercială şi nu sub formă
rezidenţială ca în marile metropole ale lumii. În acestă lucrare am investigat cauzele şi
efectele fenomenului de gentrificare comercială, astfel am ajuns la concluzia că
gentrificarea comercială are este datorată următoarelor cauze: tranziţia lentă de la era
comunistă la era capitalistă, nevoia de aliniere a oraşului la reţeaua globală, creşterea
numărului persoanelor din clasa de mijloc şi a intesificării dorinţei acestora de consum .
În concluzie, indiferent de schimbările care se petrec la nivelul oraşului
Cluj, aceste pot fi asemănate cu un joc de domino deoarece odată cu declanşarea uneia
dintre trasformări se declanşează pe rând toate celelate: transformările din sfera
economică declanşează schimbările din sfera socială, cele din domeniul social pe cele din
Comercil şi aşa mai departe.
88

BIBLIOGRAFIE
Agachi, Mihaela Ioana Maria-Clujul modern –aspecte urbansitice, Cluj-Napoca, UT
Pres, 2004
Brenner, Neil, Nick Theodore-Spaces of Neoliberalism-Urban Restructuring in North
America and Western Europe, UK, Blackwell Publishers,
Bromley, D.F. Rosemary, Andrew Tallon, Colin Thomas-City Center Regeneration
Througt Residential Development: Contributing to Sustainability, Urban Studies,
vol 42, nr. 13, December 2005
Brubaker, Rogers, Margit Feischmidt, Jon Fox, Liana Grancea -Nationalist Policies and
Everzday Ethnicity in a Transylvanian Town, New Jersey, Princeton University
Press, 2006
Castells , Manuell-The Informational City, UK, Blackwell Publishers, 1999
Choay, Françoise-Urbanismul-realităţi şi utopii, Bucureşti, Editura Paidea, 2002
De Certeau, Michael- Spaţiul întro abordare sociologică în L’ Invention du quotidian,
Paris, Gallimard, 1990-traducere Ciprian Mihali
Foucault, Michel-Altfel de spaţii, Dits et Écrits, Paris, Gallimard, 1994-traducere Cpirian
Mihali
Geddes, Mike-Partnership and the Limits to Local Governance in England:
Instiututionalist Analysis and Neoliberalism în International Journal of Urban and
Regional Research, vol. 30.1, martie 2006, pag 76-97
Goodman I, William, Eric C. Freund- Principles and Practice of Urban Planning, S.U.A,
Internaţional Citz Managers Association, 1968
Haussermann, Hartmut-From the Socialist to the Capitalist City în Cities After Socialism-
Urban and Regional Change and Conflict, Andrusz, Gregory, Michael Harloe,
Ivan Szelenyi UK, Balackwell Publishers, 1996
Iancu, Adrian-Reprezentarea şi reprezentativitate în spaţiul urban comunitar, Cluj-
Napoca, Editura UT Pres, 2003
La Varra, Giovanni-“Post-it City”: The Other European Public Spaces în Mutations,
Actar, 2001
89

Ley, David-Alternative Expalnationsfor Inner City Gentrification. A Canadian
Assesment, Annals of the Association of Geographers, vol. 76, nr. 4, 1986
Ley, David-Transnational Spaces and everyday Lives în Transactionas of the Institute of
British Geographers, UK, Arnold, 2004
Marcuse, Peter-Privatisation and It’s Discontents în -Cities After Socialism-Urban and
Regional Change and Conflict, Andrusz, Gregory, Michael Harloe, Ivan Szelenyi
UK, Balackwell Publishers, 1996
Mihali, Ciprian-Inventarea spaţiului, Bucureşti, Editura Paidea, 2001
Mihăilescu, Teofil-Oraşul ca text, Braşov, Editura Pilgrim, 2005
Moore, Charles-You Have to Pay for the Public Space, Lotus nr. 95
Pănescu, Tudor-Memoriu Bulevardul Eroilor, 2005
Pănescu, Todor-Memoriu Piaţa Unirii, 2005
22 . Potrc, Martejica-Public Space in Contemporary City în Public Art-Florian MAtzner,
Hatje Cantz, 2001
Salter, Tom-The Eviction of Critical Perspectives from Gentrification Research în
International Journal of Urban and Regional Research, vol 30.4, decembrie 2006,
pag 737-757
Smith, Neil-Gentrification, the Frontier and the Restructuring of Urban Space în The
New Urban Frontier-Gentrificationa and The Revanchist City, Lodnon,
Routledge, 1996
Soja, W. Edward-Postmodern Urbanization: The Six Restructurings of L.A în
Postmodern Cities and Spaces –Sophie Watson şi Katherine Gibson- Oxford,
Blackwell Publishers Inc, 1996
Soja, W. Edward- Heterotopologiyes: A Rememberance of Other Spaces in the Citadel
L.A în Postmodern Cities and Spaces –Sophie Watson şi Katherine Gibson-
Oxford, Blackwell Publishers Inc, 1996
Sykora, Ludek-Gentrification in Post-communist Cities în Gentrification in a Global
Context: The New Urban Colonialism- Atkinson, Roland, Gary Bridge, Routledge,
UK, 2005
Urry, John-Consumming Places, London and New-York, 2000
90

Varanda Marta-La réorgamisation du petit commerce en centre ville- Revue francaise de
sociologie, avril-june 2005
Ward, Kevin-Policies in Motion în International Jurnal of Urban and Regional Research,
Vol 30.1, martie 2006, pag 54-75
Zukin, Sharon-Public Space în The Culture of Cities, Oxford, Blackwell Publishers, 1995
Alte surse:
www.primariaclujnapoca.ro
www.tetarom.ro
www.planwerk.org
91
Anexe

Anexa nr.1:Inventarul firmelor din zona Eroilor
STR.
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
NR.
IMOBIL
NR.
NIVELU
RILOR
DESCRIEREA
ACTIVITĂŢII
1 4 Farmacie, optică medicală,
magazine de îmbrăcăminte-
Blubrina, firmă de ştampileparter;
Romanian Folk
Gallery, Birou de traduceri,
agenţie imobiliară-curte
interioară; locuinţe-niv. 2,
3, 4.
3 3 Exchange office, cabinet de
cosmetică-parter; birou de
traduceri, agenţie
imobiliară, bijuterie-curte
interioară; spaţiu de
închiriat-sus
5 2 Magazin textile-parter,
spaţiu de locuit-sus
7 2 Magazin de plante
medicinale, magazine de
lenjerie intimă-Piera;
cosmetică, coafor, ag.
Imobiliară, cabinet
stomatologic-curte
interioară; locuinţe-sus
92
TIPUL
PROPRIETĂŢII
privat
privat
privat
privat
9 2 ING-firmă de asigurăriparter;
Club Seven, magzin
cosmetice-Sentera,
Cooperativă de consumcurte
interioară
privat
11 2 Spaţiu de închiriat privat
13 2 Magazin textile, Magazin
îmbrăcăminte Smith'sparter;
Rom Zoo Market-
curte interioară
15 2 Magazin menaj, tarabă
fructe, locuinţe- curte
interioară
17 2 Casino-parter; salon pt.
bronzat, coafor, birou de
traduceri; locuinţe-sus;
privat
privat
privat
B-dul 19 2 Magazin alimentar-Varan- privat

Eroilor parter, casă amanet, birou
de traduceri, magazine
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
Gsm-curte int; locuinţe-sus
21 2 Magazin- Fierul, Partidul
Conservator, Textile,
încălţăminte Napocom,
magazine GSM, birou
notarial, Ag. De turism, Ag.
Imobiliară, birou work and
travel-curte interiară;
Magazin GSM, Volksbank-
parter.
23 2 Magazin Addidas, Nike;
Reebok, Oneil, magazin pt
copii-parter, locuinţe-sus
93
privat
privat
25 2 Magazin fornetti, magazine
de îmbrăcăminte
bărbătească-parter;
Asociaţia drepturilor
omului, Asociaţia
luptătorilor din 1989-curte
int.
privat
27 2 Hotel şi restaurant Meteor privat
29 1 Mgazin îmbrăcăminte
Alexis; Magazin
îmbrăcăminte, accesorii
copii, magazine GSM-curte
int, Exachange office-parter
31 1 Magazin alimentar-
Maestro, magazine naturist,
cabinet cosmetică, reparaţii
ceasuri, bijuterie, coafor-
curte int.
33 2 Magazin băuturi alcoolice,
magazine GSM-Orange;
salon bronzat, birou
notarial-curte interioară;
locunţe-niv 2
privat
privat
privat
35 1 Ruletă, Restaurant Gastro
Unicom; agenţie imobiliară
şi locuinţe
privat
37 3 Family Shopping Center privat
39 2 Solar-parter; magazine
GSM, tipografie, birou de
privat

B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
41 2
traduceri, croitorie, ag.
imobiliară-curte int.
Magazin GSM Orange,
fast-food, aprozar, casă de
schimb valutar-parter; ag.
Imobiliară, ag de asigurări
Allianz, Societate de
servicii şi investiţii
finaciare, locuniţe-sus
privat
43 2 Locuinţe, ag de turism, ag.
Imobiliară, cabinet
stomatologic-curte int
privat
45 3 Magazine alimentar-parter,
locuinţe-curte int.
privat
47 2 Restaurant Luciana-parter privat
49 2 Cinema Victoria şi Cercul
Militar
-
2 2 Sediul PD, Vatra românescă privat
4 2 Bijuterie, magazin de
jaluzele, Loto prono-parter;
Magazin GSM, Firmă de
tâmplărie PVC, locuinţe-
curte int
6 2 Rometerra Bank-parter,
Sediul PNL, Xerox, Firmă
de ştampile, birou e
traduceri, Societatea
academică GH. Brătianu,
Casa Cărţii de Ştiinţă-curte
int; Opicris-parter
94
privat
privat
8 2 Firmă de curierat DHL,
librărie creştină-parter,
agenţie de turism, agenşie
de turism Transeuropa,
magazin încălţăminteparter;
Biroul protopopesc
greco-catolic-curte
interioară.
privat
10 1 Catedrala Greco-catolică privat
12 2 Bijuterie Nicoli-parter privat
14 14 A Magazin cadouri –Joy,
magazin cadouri Haotic,
privat

B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
14 2
magazin GSM-Vodafone
Magazin cadouri King art
şi Xuxa; locuniţe-curte int.
privat
16 2 Magazin îmbrăcăminte
Kenvelo, parfumerie Paco
Rabane-parter; Cafebar
Clasic, agenţie imobiliară,
agenţie de turism-curte int.
privat
18 2 Magazin cosmetice-
Aestetics şi Magazin
îmbrăcăminte Motor; firmă
de instalaţii Viesman,
Galeriile dacia Felix,
tipografe , editură, xerox.
privat
20 2 Spaţiul de închiriat-parter;
Birou avocet, agenţie de
turism, magazine
antichităţi, xerox, birou de
traduceri, birou notarial,
salon coafor-curte int,
locuinţe-sus
privat
22 2 Magazin optică-Bioopica;
agenţie imobiliară, birou
traduceri, birou avocatcurte
int.
privat
24 1 Biserică ortodoxă-faţă;
reparaţii pantofi
privat
26 2 Florărie-parter privat
28 2 Cabinet cosmetică, -parter;
cabinet stomatologic, salon
frizerie-curte int.
30 2 Second hand Tabita-parter;
locuinţe-sus.
32 2 Magazine ţesături Nico
Claus şi Simplys; xerox, ag.
Imobiliară, casă de amanet,
birou notarial, club Terra-
curte int.
95
privat
privat
privat
34 2 Papetărie Papyrus,
magazine GSM Voafone,
Second hand-parter; agenţie
imobiliară, magazine Foto,
birou traduceri autorizate.
privat
36 2 Banca Tansilvania privat

B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
B-dul
Eroilor
38 3 Florărie Forex, Bt asigurăriparter;
Magazin tămplărie
PVC, agenţie imobiliară.
Locuinţe-sus
40 4 Exchange office, Direcţia
pentru sport Cluj, Birou
avocet-sus.
42 3 Magazine încălţăminte –
Spandi şi Helios; birou
traduceri, Spa center, centru
de sănătate şi întreţinere
44
46
48
2
5
3
corporală.
Cafenea City Cafe, uniunea
generală a pensionarilor din
România,cabinet
balneofizioterapie, locuinţecurte
int.
Farmacie, loto prono,
magazin încălţăminteparter;
locuinţe-sus.
Magazin alimentar, librărie-
Diverta, Cofetăria Operaparter;
locuinţe-sus.
96
privat
-
privat
-
-
-

Anexa nr 2: Ghiduri de interviu
A. Ghid de interviu-locuitori:
1. O scurtă istorie a locuirii în zonă:
-De cât timp locuiţi pe Bulevadrul Eroilor? Povestiţi-mi va rog cum era înainte de
revoluţia din 1989 să locuiţi aici?
-sunteţi proprietar sau chiriaş aici?
-de unde vă făceaţi cumpărăturile înainte de Revoluţie? Povestiţi-mi despre magazinele şi
firmele care erau aici.
-care era relaţia d-voastră cu vecinii?
2. Comparaţia modului de locuire actual în zonă cu cel dinainte de 89:
-când au existat mai mulţi locatari acum s-au în perioada comunistă?
-de ce credeţi că pleacă lumea din acestă zonă?
-vă plăcea să locuiţi aici înainte de 89 sau în perioada actuală? De ce?
-vă simţiţi mai în siguranţă acum sau înainte de Revoluţie? De ce?
-curţile d-voastră erau mai curate în perioada comunistă sau acum?
3. Relaţia locuitori-firme:
-vă deranjează fapul că în curtea d-voastră există firme? De ce?
- întreţineţi relaţii cu proprietarii şi angajaţii firmelor?cum vă întelegeţi cu aceştia?
-dacă există nemulţumiri la adresa firmelor care sunt acestea?
4. Relaţia locuitori-primărie:
-Stiţi că se construieşte o zonă pietonală pe bulevard? Cum vă va influenţa construirea ei?
-Credeţi că modul de trai al d-voastră aici se va schimba odată cu acestă contrucţie?
-Aţi fost consultaţi în legătură cu acestă construcţie?
-sunteţi multumit de deciziile primăriei luate în legătură cu acetă zonă: pietonalul,
zugrăvirea faţadelor etc?
B. Ghid de interviu-firme:
1. Istorie a firmei:
-care este vechimea firmei d-voastră?
- care este spcecificul firmei-ce comercializaţi?
-ce categorii de cumărători aveţi?
97

-spaţiul de desfăşurare aactiviţăţii este cumpărat sau închiriat?
2. Relaţia cu locatarii:
-Cum vedeţi relaţia d-vostră cu locatarii?
-au existat plângeri din partea acestora cu privire la gălăgie, mizerie sau altele?
-cum credeţi ca va evolua acestă relaţie?
3. Raportarea firmei la schimbări:
-credeţi că veţi avea mai mulţi clienţi odată cu construcţia zonei pietonale?
- cum vedeţi firma d-vostră peste 5 ani?
-cum credeţi că va arata zona Eroilor peste 5 ani?
C.Ghid de interviu-arhitecţi
1.Planul de transformare al zonei Eroilor:
-povestiţi-mi despre planul de transformare al zonei Eroilor în zonă pietonală.
-care sunt principapele obiective ale acestei transformări?
-cine a dorit acestă schimbare şi de ce?
-ce alte transformări urmează să fie făcute în centrul istoric?
2. Opinia arhitecţilor despre situaţia locatarilor din zona centrală:
-cum credeţi că vor fi afectaţi locatarii de aceste schimbări?
-atunci când s-a proiectat transformarea bulevadului, s-au luat în calcul părerile
oamenilor care locuiesc în zonă?
-cum vedeţi situaţia locatarilor peste 5 ani în zona Eroilor? Vor mai exista spaţii pentru
locuit în zonă?
3. Opinia arhitecţilor despre situaţia firmelor din zona centrală:
-care credeţi că va fi specificul firmelor care vor exista pe Bulevadrul Eroilor după
terminarea construcţiei pietonalului?
-cum credeţi că vor funcţiona firmele după terminarea construcţei zonei pietonale (profit,
clienţi)?
-având în vedere că imobilele din centru sunt monumete istorice, cum credeţi că este mai
bine pentru conservarea lor: să fie folosite către firme sau de către locatari?
98

Anexa nr.3: interviuri transcrise şi fragmente de interviuri
Interviu nr.1
Subiect: f, manager general Magazin GSM Orange,
B-dul Eroilor, nr. 39 Operator int.:
R.M
Data:07.03.2007
Locul: magazinul GSM Orange
-subiectul a fost de acord cu interviul numai dupa ce a sunat la sediul firmei din
Bucureşti;
-din motive de securitate, subiectul nu afost de acord cu înregistraea interviului;
-subiectul mi- a spus că firma de telefonie mobilă are o vechime de 3 ani deci s-a
deschis în anul 2004;
-firma plăteşte chirie pentru spaţiul unde îşi desfăşoară activitatea;
-principala activiatate a firmei este comercializarea de telefoane mobile şi accesorii
GSM, oferă asistenţă tehnică şi consiliere GSM sub sigla brandului Orange România;
-la începutul activităţii firmei clienţii au fost destul de puţini iar în timp vânzările au
crescut considerabil;
-momentan vânzarile sunt mai scazute decât de obicei deoarece, spune managerul, din
cauza faptului că Eroilor este în construcţie iar zona este tranzitată destul de dificil;
-odată cu reamenajarea Eroilor, managerul are speranţa că vânzarile vor creşte
simţitor;
-vor exista numeroase avantaje odată cu construcţia zonei pietonale: accesul
pietonilor este uşurat, automat vor fii mai mulţi pietoni, care vor veni să viziteze alte
magazine şi baruri de pe bulevard şi vor intra şi în magazinul lor.
-în principiu este de acord cu construirea zonei pietonale dar speră că vor exista pe
acestă stradă magazine mult mai de calitate decât cele care sunt în momentul de faţă;
-consideră că există o concurenţă acerbă între firmele de telefonie mobilă de pe
bulevard în primul rând că sunt foarte multe şi în al doilea rând toate folosesc
strategia preţului ridicat;
-poziţia magazinului este foarte bună deorece se află pe partea unde se construieşte
zona pietonlă, are intrare din stradă, iar marfa din magazin este vizibilă de afară;
99

-cladirea unde se află magazinul este una relativ nouă, de după cel De-al doilea
Război Mondial ceea ce nu a necesitat renovări masive;
-oricum renovarea faţadei s-a realizat din banii locuitorilor imobilului;
-nu au existat conflicte cu locatarii;
-şi nici măcar nu au existat plângeri din partea acestora;
-consideră că în câţiva ani nu vor mai exista locuinţe în acea zonă, deaorece nu este o
zonă prielnică locuirii şi mai ales că încet încet se vor înmulţi magazinele şi firmele
de pe stradă;
Interviu nr. 2
Subiect: f, manager general Family Shopping Center Operator
int: Motoc Raluca
B-dul Eroilor, nr. 37 -subiectul
mi-a spus că un interviu cu patronii firmei nu este posibil deoarece aceştia
sub nicio formă nu vor fi de acord; şi de aceea am acceptat să fac interviul cu
managerul;
-managerul lucrază în firmă de când s-a deschis centerul;
-firma si-a deschis activitatea în anul 2002 când doi fraţi arabi au cumpărat
spaţiul de la un singur patron, iar în urma aprobărilor de la primărie, deoarece
imobilul este considerat monument de arhitectură, iar patronii au trebuit să
păsteze arhitectura în stil baroc;
-în momentul cumpărării spaţilui, patronii nu ştiau că zona va deveni zonă
pietonală deci a fost un noroc pentru ei că au cumpărat spaţiul;
-centrul poate fi asemănat cu Sora Shopping Center, mai ales în privinţa
compartimentării spaţiului dar şi în privinţa mărfii;
-patronii au costruit acest spaţiu comercial pe 3 niveluri, fiecare spaţiu
comercial are 20 de m pătraţi;
-patronii au ales desfăşurarea afacerii în zona centrală datorită vadului bun în
care se incubează o afacere aici, centralitatea este foarte importantă pentru
câştigarea de bani;
100

-centrul are o singură intrare din cauza faptului că a trebuit păstrată arhitectura,
spaţiul fastfood-ului este foarte mic dar nu a fost modificat din măsuri de
conservare a monumentului; la fel şi intrarea care este foarte mică iar acest lucru
constituie un dezvantaj pentru clienţi dar şi pentru firme;
-o uşă glisantă sau rotativă ar fi fost mai potrivită;
-principala activitate a centrului este de a închiria spaţii comerciale diferitlelor
firme de îmbrăcăminte, lenjerie, pizzerie, solar etc.
-la începutul activităţii, toate spaţiile comerciale au fost închiriate dar pe parcurs
au rămas spaţii goale neprofitabile;
-momentan sunt câteva asemenea spaţii în centru;
-cea mai profitabilă este pizzeria care aparţine unui arab, rudă cu patronii;
-celelalte magazine nu sunt profitabile deloc;
-din cauza faptului că în magazinele din center se vinde marfă de calitate medie
şi nu aparţine unor firme renumite, cumpărătorii aparţin clasei de mijloc,
avocaţii şi medicii nu cumpără deloc din center;
-singura modalitate care ar creşte vânzările din center ar fi aducerea unor firme
renumite şi scumpe care ar satifisface gusturile celor care frecventează centrul;
-zona pietonlă este o speranţă mare pentru patroni, deoarece cred că va creşte
masiv numărul clienţilor şi respectiv al cumpărătorilor;
-nu au existat sesizări din partea vecinilor şi nici plângeri, deoarece înaintea
costruirii centrului locatarii au fost întrebaţi dacă sunt de acord cu acest lucru;
-mai ales că vecinii nu au de ce să se plăngă deoarece magazinele se închid la
ora 21, numai pizzeria râmâne deschisă; în cadrul pizzeriei nu se consumă multe
băuturi alcoolice deoerece patronii nu sunt mari consumatori de alcool;
-muzica în centru este controlată de către manager iar niciodată nu se aude prea
tare;
-mirosul de la fast-food este controlat prin dispozitive speciale;
-managerul crede că firma va mai exista mulţi ani în acestă zonă chiar dacă
spaţiul va fi închiriat unor firme mari care vor decompartimenta spaţiul, sau vor
deveni birouri sau chiar bancă deoarece sunt foarte multe bănci în zonă;
101

-oricum spaţiul va fi profitabil, mai ales odată cu terminarea lucrărilor de
reamenajare;
-peste câţiva ani, managerul vede B-dul eroilor ca fiind excluviv o zonă
economică şi comercială deoarece locuitorii vor fi nevoiţi să plece unul câte
unul;
-nu vor fi condiţii de locuit mai ales că se desfiinţează magyzinele alimentare de
pe stradă-exemplu Maestro şi supermarketul alimentar de lângă cinema
Victoria, în locul căruia va veni o bancă.
Interviu nr. 3(fragmente)
Subiect: arhitect, m 38 ani
Operator: -R:M
-centrul Clujului este reprezentat de Biserica Reformată, mai puţin de biserica ortodocsă;
-în centrul Clujului pe perioada comunistă au locuit persoane intelectuale care sunt acum la
vârsta a3a;
-când va disparea legea 12-legea revendicării-pe centru vor exploda preţurile clădirilor iar
cei care doresc spaţii comerciale, birouri for fi interesaţi de aceste clădiri amplasate în zona
0 a oraşului,
-zona centrului va fi pentru spaţii comerciale;
-95 % din clădirile din centrul Clujului sunt naţionalizate,
-o societate comercială nu poate să cumpere un spaţiu cu un statut neclar;
-sunt oameni care revendică cladirea pe drept iar alţii care speculează;
-la Cluj ca să vinzi un teren trebuie sa ai extras de carte funciară, nu doar titlu de
proprietate;
-dacă au existat clădiri proprietăţi ale statului şi nu au fost naţionalizate acelea au putut fi
vândute;
-proprietăile naţionalizate au putut fi cumpărate dupa 1995;
-pe centru încă mai există chiriaşi ai statului în casele naţionalizate şi nerevenicate încă;
-majoritatea firmelor din zona centrală sunt în chirie;
-există cladiri în centru care ar trebui demolate sau refăcute;
102

-primaria a vândut în centru spaţii cu 2000-4000 euro mp în funcţie de starea imobilului
exterior şi interior;
-pentru mp închiriat se plătesc cam 50 de euro în funcţie de vad;
-la structurile interioare ale clădirilor nu se poate umbla din cauza faptului ca sunt
monumente;
-la curţite interioare se pot face modificări deoarece nu sunt la stradă;
-în general, centrul este folosit pentru prestări de servicii, birouri, imobiliare, cabinte de
notari, avocaţi;
-birourile notariale amplasate în zona de lângă tribunal;
-e tendinţa ca locuinţele să fie cât mai înafara poluării, agitaţiei;
-zona centrală cu magazine foarte scumpe, birouri, cabinete de avocaţi, contabilitate etc
acestea vor domina centrul în următorii ani;
-nu se va mai putea locui în centru din cauza imozitelor foarte mari şi din cauza lipsei
spaţiilor de parcare.
Interviu nr. 4(fragmente)
Subiect:ahitect,m, 35 ani Operator: Raluca Motoc
-structura caselor istorice din zona centrală a fost păstrată chiar dacă s-au făcut modificări;
-clădiri care nu au ce căuta în centru: Biserica Ortodocsă, construită în post comunism;
-spaţiul de locuit dispare din centru din cauza preţurilor;
-în zona centrală ar trebui să exite locuire deoarece să nu devină un spaţiu pustiu pe timpul
nopţii;
-există apartamente care sunt valoroase din punct de vedere istoric iar acest lucru trebuie
valorificat;
-posibilitatea de a locui în centru este problematică;
-în timp în centru vor fi multe spaţii comerciale iar apoi vor redeveni spaţii de locuit pentru
oamenii interesaţi de centru;
-pentru centrul oraşului au fost propuse pentru funcţiuni adresate cetăţenilor dar acest lucru
nu s-a întâmplat din cauza starii neclare a clădirilor;
-politica primăriei este de a avea grijă de centrul oraşului;
-nu e dezirabil să apară firme foarte mari în centrul clujului;
103

-centrul o sa fie ca un downtown american;
-Clujul nu are o strategie urbana; este nevoie sa se construiasca birouri nu sa funcţioneze în
spaţii inadecvate;
-în fosta administaţie nu se investea, nu exista nicio strategie urbaistică, nici macar politică;
-la nivelul oranizarii urbane nu vor fi niciodată profesionişti, deoarece să fim serioşi niciun
urbanist bun nu preferă să ştampileze acte în primărie;
-ICRAB se ocupa de chiriile din centru şi cerea bani în mod preferenţial, apoi au trecut în
grija primâriei care făcea aproximativ la fel; în urmă cu 4 ani au început să se realizeze
licitaţii iar preţurile clădirilor din centru au ajuns din urmă preţurile pieţei; chestie de
devâlmăşie –un Oser de spaţii comerciale.
-pe termen mai lung sau mai scurt centrul la deveni locuibil;
-centrul trebuie sa fie mic şi variat-firmele mici vor rămâne; în niciun centru european nu
avem comerţ la scară largă în centru;
- este vorba de intrastructura centrului; cea mai problemă a centrului este acesibiliatea-cei
mai mulţi vor avea probleme în căutarea unui loc de parcare pe lângă birouri; oricum acum
se construiesc birouri în zone adiacente centrului-pe Dorobanţilor, pe 21 Decembrie şi
acolo se muta masa mare de birouri;
-există locuire în centru din ce în ce mai puţină dar locuirea se va întoarce în centru peste
10-15 ani;
-centrul trebuie neaparat renovat deoarece conţine case foarte vechi de sute de an, care nu
au fosr renovate pe timpul comunismului;
-concurul pentru renovarea zonei centrale aprevăzut transformarea în zonă pietonală a
Pieţei Unirii pe latura estică şi a unei părţi din Eroilor, să se facă un spaţiu de circulaţie
pietonală, revizuirea şi renovarea reţelelor de electrificare-implantarea firelor electrice în
pământ-estetic şi funcţional, posibiliatea de a realiza evenimente urbane, realizarea de
parcări; scopul este să fie cât mai puţine maşini în zona pietonală;
-zone de parcări au fost propuse Piaţa Avram Iancu, zona din faţa cimitirilui, un alt loc în
spatele primăriei şi în Piaţa Mihai Viteazu;
-mai întâi ar fi trebuit construite parcări şi apoi zona pietonală;
104

Anexa nr. 4: fotografii
Foto1: Strada Regina Maria (actuală Bulevadrul Eroilor)-1938
Foto 2: Târgul de pe Str. Dr. Petrui Groza 1916
Foto3: Trafic pe Str. Dr. Petru Groza(actuală Eroilor)-1915
Foto 4: Mijloace de transport pe Str. Petru Groza-1917
Foto5: Str. dR. Petru Groza-1917
Foto 6: Bulevardul Eroilor înainte de transformarea în pietonal-2005
Foto 7: Bulevardul Eroilor—vedere Monumentul memorandiştilor-2005
Foto 8: Panou public-Reabilitare Eroilor-martie 2007
Foto 9: B-dul Eroilor în construcţie-martie 2007
Foto 10: Bulevardul Eroilor în construcţie-iunie 2007
Foto 11: parte a zonei pietonale din zona Eroilor –iunie 2007
Foto 12: Curte interioară-firme-zona Eroilor(martie 2007)
Foto 13: Spaţii de locuit în zona Eroilor (martie 2007)
105

Foto14: Spaţiu de shopping –Eroilor (martie 2007)
Foto 15: Spaţiu de consum-Eroilor (martie 2007)
106