revista final.pdf - MDRC

Dr 

c& 

ConstruCţii şi Dezvoltare regională 

nr. 01 / iunle - august 2010 

36. 

Fără clădirile 

arhitectului 

ţiganco chişinăul 

ar arăta mult mai 

sărac 

ConstruCtii 

& dezvoltare regionala 

CertifiCate de sănătate energetiCă 

pentru Clădiri 

24. 

concepția modernă 

a spațiului locativ 

urban 

Piaţa imobiliară. Era glaciară 

regiunea de dezvoltare Centru: rezistenţă la 

forţa de atraCţie a Capitalei 

42. 

a Fost odată... 

un club englez 

, 

07. 

chişinăul lui 

veronique 

north-minca 

nr. 01/ iulie - august 2010 

1

2 nr. 01/ iulie - august 2010 

Chişinăul lui veronique north-MinCa 

perfeCţia divină

Dr 

c& 

ConstruCţii şi Dezvoltare regională 

“ConstruCţii şi dezvoltare regională” 

nr. 01, iulie-august 2010 

fondatori: 

ministerul construcţiilor şi Dezvoltării 

regionale; “Serviciul asistenţă beneficiari 

la obiectele Sociale” Î.S.; „Serviciul de 

Stat pentru Verificarea şi Expertizarea 

Proiectelor şi construcţiilor” Î.S.; icŞc 

„incercom” Î.S.; iNcP „Urbanproiect” Î.S.; 

SPb „constructorul” Î.S.; iNmEX” Î.S. 

redactor-şef: 

georgeta morarU 

designer: 

artemie Palii 

tiraj: 

1000 ex.* 

periodicitatea: 

6 numere pe an 

adresa redacţiei: 

telefon: 

nr. 01 / iunle - august 2010 

Colegiul de redaţie: 

marcel răducan, ministerul construcţiilor 

şi dezvoltării regionale; anatolie Zolotcov, 

viceministrul construcţiilor şi dezvoltării 

regionale; ion Pascal, Viceministrul 

construcţiilor şi dezvoltării regionale; 

Veaceslav guţuţui, Viceministrul 

construcţiilor şi dezvoltării regionale; Elena 

bejenaru, director al Direcţiei generale 

arhidectură, construcţii şi locuinţe; 

Valentina Pleşca, director al Direcţiei 

generale dezvoltare regională,; iurii Socol, 

şef al Direcţiei reglementări tehnicoeconomice; 

Petru morari, Director al Î.S. 

„Serivciul asistenţă beneficiari la obiectele 

Sociale”; anatolie izbîndă, director al icŞc 

„iNcErcom” Î.S.; Valeriu Verstiuc, Director 

al Î.S. „Serviciul de Stat pentru Verificarea 

şi Expertizarea Proiectelor şi construcţiilor”; 

iurii Povar, director al iNcP „Urbanproiect” 

Î.S,; ivan Stihii, Director al iSP „ruralproiect” 

Î.S.; gheorghe DoDU, director al SPb 

„constructorul” Î.S.; Procopie Perjan, director 

al Î.S. „iNmEX”. 

* Volumul tirajului poate fi modificat la decizia fondatorilor 

CUPRINS: 

04 ProblEmElE 

DiN ramUra 

coNStrUcţiilor Îi 

PriVESc PE toţi 

Interviu cu Marcel 

Răducan, Ministrul 

construcţiilor şi 

dezvoltării regionale 

08 cErtificatE de 

sănătate energetică 

pentru clădiri 

14 StratEgia Naţională 

de Dezvoltare 

Regională: provincia 

prinde viaţă 

18 rEgiUNEa de 

Dezvoltare Centru: 

rezistenţă la forţa de 

atracţie a capitalei 

24 coNcEPția modernă a 

spațiului locativ urban 

30 o lEgE a locuinţelor, 

în sfîrşit? 

36 fără clăDirilE 

arhitectului Ţiganco 

Chişinăul ar arăta mult 

mai sărac 

38 caSElE construite 

pe timpul lui Stalin, 

Hruşciov, Brejnev, 

Gorbaciov vor fi... 

reabilitate! 

42 a foSt oDată... un 

club englez în Chişinău 

44 Piaţa imobiliară. 

Era glaciară 


3

Marcel Răducan, 

Ministrul construcţiilor şi dezvoltării regionale: 


P 

robleMele 

din raMura 

construcţiilor îi 

privesc pe toţi 

stimate domnule ministru, ce 

s-a urmărit prin fondarea unei 

reviste specializate a Ministerului 

Construcţiilor şi dezvoltării regionale? 

Ce aţi dori să le spuneţi 

celor care au deschis numărul de 

inaugurare al acestei publicaţii? 

Sper că revista „construcţii şi 

dezvoltare regională” le va fi utilă şi 

interesantă specialiştilor din ramura 

construcţiilor, persoanelor implicate 

direct în activităţile de dezvoltare 

regională, dar şi publicului larg. Ne 

dorim ca această revistă să devină, 

treptat, o platformă vie pentru opinii 

şi dezbateri asupra celor mai actuale 

probleme din sfera construcţiilor şi 

dezvoltării regionale. totodată, ideea 

noastră a fost nu doar să familiarizăm 

cititorii cu politicile şi strategiile 

statului în aceste direcţii extrem 

de importante pentru prosperarea 

social-economică a ţării noastre. 

Ne propunem să oferim informaţii 

şi comentarii avizate asupra unor 

asemenea teme de interes comun, 

cum ar fi evoluţiile de pe piaţa 

imobiliară, materiale şi tehnologii de 

ultimă oră în construcţii, conservarea 

patrimoniului arhitectural, experienţa 

externă în soluţionarea problemelor 

de urbanism, tradiţiile şi tendinţele 

arhitecturii naţionale şi multe altele.

cred că o asemenea publicaţie este 

necesară şi aşteptată, pentru că 

problemele ramurii construcţiilor 

îi privesc, practic, pe toţi cetăţenii 

noştri. Pentru moldoveni, construcţia 

caselor este o preocupare generală, 

chiar a devenit un fel de sport 

naţional. Şi este îmbucurător faptul 

că tot mai mulţi se interesează de 

asemenea aspecte, cum ar fi izolarea 

termică, reducerea consumului de 

energie în locuinţe, folosirea materialelor 

inofensive din punct de vedere 

ecologic. cu părere de rău, calamităţile 

naturale din ultima perioadă 

au devenit pentru mulţi şi o lecţie 

tristă despre importanţa colosală a 

respectării normelor de securitate la 

toate etapele de înălţare a unei case, 

începînd cu alegerea terenului şi 

consolidarea fundamentului. Ne vom 

strădui ca şi în acest sens, prezenta 

revistă să devină un sprijin informaţional 

de calitate pentru toţi cei 

interesaţi. 

domnule ministru, tema crizei în 

sectorul construcţiilor este sau nu 

exagerată de mass-media? 

cred că este suficient să ieşim 

afară, să privim împrejur, ca să 

aflăm răspunsul la această întrebare. 

Evident, în criză se află nu 

doar sectorul construcţiilor, dar Şi 

sectorul construcţiilor. Dacă mergem 

prin oraş şi vedem clădiri nefinisate, 

la care lucrările nu mai continuă, 

macarale care staţionează - este un 

indiciu clar că criza globală a afectat 

şi republica moldova. 

dar de ce la noi a devenit atît 

de vizibilă criza anume în sfera 

construcţiilor? 

cea mai gravă eroare comisă de 

companiile de construcţie aflate 

în dificultate este că au acţionat 

conform „planurilor de dezvoltare a 

obiectelor” care se predau încă la 

facultăţile sovietice de specialitate. 

acele planuri spuneau (şi aveau 

dreptate) că pentru a diminua preţul 

construcţiei, e bine să începi edificarea 

mai multor obiecte concomitent: 

este cu mult mai convenabil să se 

aducă tehnica necesară şi să se sape 

trei gropi de fundament odată, să se 

transporte beton pentru trei şantiere 

începute şi aşa mai departe. Şi acest 

lucru este absolut logic şi adevărat. 

Numai că, la un moment dat, a venit 

criza. Demarîmd concomitent mai 

multe şantiere, dar avînd resurse 

doar pentru unul, companiile de 

construcţie erau sigure că moldovenii 

care cîştigă bani în afara ţării vor 

avea capacitatea să cumpere toate 

apartamentele din blocurile începute. 

Însă cererea, la un moment dat, a 

scăzut. Şi acest lucru i-a prins pe 

constructori pe nepusă masă. Pentru 

că banii adunaţi de la beneficiari 

pentru un sigur bloc ei i-au investit în 

două, trei, patru… Dar cum beneficiarii 

(şi banii) pentru al doilea, al 

treilea, al patrulea obiect nu au mai 

apărut, ei nu au avut posibilitate să-l 

ducă la bun sfîrşit nici pe primul. 

asta este situaţia specifică a crizei în 

construcţii. 

există vreo modalitate de implicare 

a MCdr în deblocarea acestei 

situaţii? 

De fapt, este cazul să vorbim despre 

implicarea statului, pentru că 

ministerul implementează politicile 

statului. Există o comisie specială 

pentru redresarea situaţiei în sectorul 

construcţiilor, care a elaborat mai 

multe propuneri la acest capitol. Una 

din ele vizează companiile care au 

datorii faţă de bugetul de stat – am 

propus ca ele să fie reeşalonate. Nu 

iertate, ci reeşalonate. altceva – în 

comun cu banca Naţională şi ministerul 

finanţelor, am convocat băncile 

comerciale cărora le-am sugerat să 

caute posibilităţi pentru a le oferi 

companiilor de construcţie credite 

mai ieftine. În acelaşi context, am 

iniţiat o campanie de promovare a 

posibilităţilor de accesare a creditelor 

bancare de către viitorii beneficiari 

ai obiectelor construite, pentru ca 

aceşti bani să se îndrepte în sectorul 

construcţiilor. o altă propunere a 

noastră se referă la reintroducerea 

cotei zero de impozitare pentru producătorii 

materialelor de construcţii. 

Pe de altă parte nu trebuie să uităm, 

totuşi, un lucru simplu: că şi firma 

care construieşte, şi beneficiarul 

construcţiei sînt doi agenţi, două 

părţi contractante, cu obligaţiuni 

reciproce, stipulate în contracte şi 

confirmate prin semnături. Statul nu 

a modificat în acest răstimp regulile 

de joc pe piaţa construcţiilor. Prin urmare, 

atît beneficiarii care au investit 

în construcţii, cît şi companiile de 

construcţii trebuie să ajungă la înţelegeri 

amiabile. guvernul nu se poate 

situa pe poziţia unei sau altei părţi, 

nu poate acţiona în folosul uneia şi în 

detrimentul alteia. 

Cum apreciaţi afirmaţia potrivit 

căreia construcţiile ar fi locomotiva 

economiei? În unele ţări 

vecine, politicienii o folosesc pînă 

şi în lozincile electorale. 

În opinia mea, construcţia este doar 

una din ramurile economiei. chiar o 

derivată a economiei. 

bunăoară, eu aş prefera să putem 

discuta acum despre construcţiile industriale 

în republica moldova. Dacă 

la noi s-ar construi acum fabrici, 

uzine, acesta ar fi un indiciu clar de 

renaştere şi prosperare a economiei 

noastre. Dar la ora actuală nu avem, 

practic, proiecte importante în construcţia 

industrială, şi foarte puţini 

specialişti în proiectarea obiectelor 

industriale. Prea mult timp acest 

tip de construcţii a rămas aproape 

nesolicitat în ţara noastră. 

Care este responsabilitatea ministerului 

în pregătirea specialiştilor 

calificaţi în domeniul construcţiilor? 

Este o competenţă directă. ministerul 

are în subordine institutul de cercetări 

ştiinţifice „iNcErcom”, una din 

activităţile căruia vizează reciclarea 

cadrelor la nivelul arhitecţilor, diriginţilor 

de şantier, adică a cadrelor 

cu studii superioare, care sînt factori 

de decizie în construcţii. o altă 

întreprindere de stat subordonată 

mcDr, centrul de instruire „inmacom-Didactic”, 

este responsabilă de 

pregătirea cadrelor la nivel de muncitori 

– macaragii, zidari, tencuitori 

etc. Vreau să subliniez că ambele 

aceste întreprinderi, care sînt la autogestiune, 

nu stau fără lucru, pentru 

că firmele de construcţii finanţează 

constant instruirea specialiştilor. În 

acest context, vreau să mai menţionez 

un fenomen. faptul că mulţi din 

constructorii noştri muncesc peste 

hotare, pînă la urmă, are efecte benefice 

asupra ramurii construcţiilor. 

Pentru că acolo ei cunosc utilaje noi, 

materiale noi, se implică în procese 

tehnologice de ultimă oră, pe care 

acasă nu au avut de unde să le înveţe. 

atunci cînd revin şi se angajează 

la lucru în moldova, nivelul lor de 

calificare le permite firmelor noastre 

de construcţii să procure şi să aplice 

utilaje, materiale, tehnologii moderne. 

cu alte cuvinte, piaţa construcţiilor 

de la noi nu duce lipsă de specialişti 

calificaţi. Nu este suprasaturată, dar 

nici deficit nu avem. 

În prezent, MCdr este preocupat 

de implementarea standardelor 

ue, sau eurocodurilor pentru sfera 

construcţiilor. În ce măsură adoptarea 

acestor standarde ar putea 

complica activitatea întreprinderilor 

din ramură? 

Preluarea standardelor Eurocode în 

construcţii ţine de integrarea noastră 

în piaţa europeană. Este important 

ca şi după criteriile de proiectare, 

şi după normele de securitate, de 

calitate a materialelor şi lucrărilor 

în construcţii să putem participa în 

măsură plenară la Piaţa Unică Europeană, 

să ne putem integra în sfera 

cercetărilor ştiinţifice, a transferului 

de tehnologii etc. acest lucru este în 

favoarea întregii noastre industrii a 

construcţiilor, dar în primul rînd este 


5

în beneficiul consumatorului, adică al 

tuturor cetăţenilor. Pe de altă parte, 

vreau să menţionez că eurocodurile 

nu impun condiţii cu mult mai dure în 

comparaţie cu standardele naţionale 

pe care le avem în prezent. În fond, 

este vorba despre o ajustare la cerinţele 

pieţei europene şi la condiţiile 

actuale. De exemplu, normativele 

vechi nu prevedeau instalarea centralelor 

termice pe acoperiş, pentru 

că blocurile proiectate în perioada 

sovietică presupuneau în exclusivitate 

conectarea la sistemul centralizat 

de termoficare, pe cînd astăzi, 

majoritatea clădirilor se construiesc 

cu sisteme de încălzire autonome. De 

asemenea, eurocodurile în construcţii 

prevăd normative mai performante 

de securitate antiincendiară şi 

seismică. Sîntem interesaţi vital să 

modernizăm cadrul normativ existent 

şi să implementăm aceste norme 

europene la noi, adică să le declarăm 

standarde naţionale. cred că pînă la 

sfîrşitul anului curent vom reuşi să 

ducem la bun sfîrşit acest proces. 

Este la fel de important să asigurăm 

şi un control riguros al respectării 

reglementărilor tehnice în construcţii. 

Ce alte preocupări ale MCdr le-aţi 

evidenţia ca cele mai importante? 

am elaborat şi am înaintat Parlamentului 

proiectul de lege ”cu privire la 

locuinţe”, a cărei adoptate se impune 

demult. Pentru că, iarăşi, realităţile 

sînt deja cu totul altele decît în 1983, 

cînd a fost adoptat codul cu privire la 

locuinţe, care formal este în vigoare 

azi. acest document ţine cont de 

exigenţele europene în domeniul 

locuinţelor şi acoperă toate aspectele 

legate de această problematică, 

începînd cu responsabilităţile 

guvernului şi administraţiilor publice 

locale, asigurarea cu spaţiu locativ a 

categoriilor social vulnerabile ale populaţiei 

pînă la gestionarea fondului 

de locuinţe şi normativele de consum 

la serviciile comunale. 

recent, am definitivat şi proiectul de 

lege „Privind salubrizarea localităţi- 


lor”, de asemenea extrem de actual. 

Deşi mass-media nu acordă prea 

multă atenţie acestei probleme, ea 

a devenit foarte acută pentru ţara 

noastră. În prezent, majoritatea 

covîrşitoare a localităţilor rurale nu 

dispun de servicii publice de colectare 

şi evacuare a gunoiului. ca să nu 

mai vorbim de nivelul dotării tehnice 

a serviciilor existente. Nu există 

suficiente rampe pentru depozitarea 

deşeurilor, astfel încît gunoiştile 

neautorizate au ajuns să pericliteze 

grav sănătatea populaţiei şi pe cea a 

mediului ambiant. Este primul proiect 

de lege care abordează în complex şi 

în perspectivă durabilă problematica 

salubrizării localităţilor, în conformitate 

cu rigorile moderne în domeniu. 

de ce MCdr se ocupă de salubrizare? 

logica spune că ar trebui 

s-o facă Ministerul mediului, 

administraţiile publice locale… 

Sectorul dat este o „moştenire” de 

la fostul minister al construcţiilor 

şi gospodăririi comunale – aşa se 

numea altădată structura noastră. 

ministerul şi-a schimbat de cîteva ori 

denumirea, însă domeniul salubrizării 

localităţilor oricum a rămas în 

gestiunea sa. funcţiile de gestionare 

a deşeurilor au trecut în competenţa 

administraţiilor publice locale, care 

le îndeplinesc în măsura în care le 

pot finanţa… Dar aceste probleme 

pot fi depăşite, treptat, odată cu 

modernizarea cadrului legislativ. 

cert este că trebuie să ne unim 

eforturile pentru a avea o ţară curată 

cu cetăţeni sănătoşi. multe proiecte 

legate de managementul deşeurilor 

au fost înaintate de către structurile 

administraţiei publice locale în cadrul 

Strategiei Naţionale de Dezvoltare 

regională. 

acesta este o altă direcţie majoră a 

activităţii mcDr, graţie căreia a fost 

modificată nu doar denumirea, dar şi 

structura ministerului. cum apreciaţi 

perspectiva Strategiei Naţionale de 

Dezvoltare regională acum, cînd procesul 

se află deja în plină derulare? 

a trecut o etapă destul de importantă 

– etapa de selectare şi aprobare a 

proiectelor de dezvoltare regională 

de către consiliile regionale pentru 

Dezvoltare. Este foarte important că 

cetăţenii republicii moldova cred în 

succesul acestui mare proiect care 

se numeşte Dezvoltarea regională. 

acest lucru este confirmat şi de 

numărul de proiecte înaintate, care 

este cu mult mai mare decît ne-am 

aşteptat şi decît poate acoperi fondul 

Naţional de Dezvoltare regională 

la etapa dată. Evident, consiliul 

Naţional de coordonare a Dezvoltării 

regionale va selecta acele proiecte, 

care au impact regional. 

probabil că multe primării au scos 

de prin sertare proiecte pe care 

demult încearcă să le implementeze, 

dar nu au reuşit să găsească 

finanţare… 

Nu contează dacă au mai încercat, 

la selectare se va ţine cont de faptul 

dacă ele întrunesc sau nu condiţiile 

stipulate în Strategie, corespund sau 

nu priorităţilor de dezvoltare stabilite 

pentru etapa dată, dacă implementarea 

lor va genera sau nu efecte 

pozitive durabile pentru întreaga 

regiune. Doar este clar că fiecare sat 

are necesităţile sale locale: să repare 

o bucată de drum, un acoperiş de 

şcoală, un pod peste un rîuleţ… sînt 

lucruri necesare, dar nu au impact 

regional. Vorbim la etapa dată de 

proiectele care vor satisface necesităţile 

cîtorva structuri reprezentate în 

consiliul pentru Dezvoltare al regiunii 

date: toate administraţiile publice 

locale de nivelul i, primării, diverse 

asociaţii de specialitate, întreprinderi, 

organizaţii neguvernamentale şi 

altele – în total circa 50 de membri. 

o reprezentativitate care asigură, 

printre altele, imposibilitatea oricărui 

trafic de influenţă la selectarea 

proiectelor pentru finanţare. 

am văzut mai multe proiecte din cele 

înaintate şi sînt unele chiar foarte 

bune. Evident, cu cele 160 de milioane 

de lei prevăzute în fondul Naţional 

pentru anul curent, putem face mult 

mai puţin decît ar trebui să facem. 

Dar repet: este foarte important că 

implementarea Strategiei a demarat 

şi că oamenii cred în perspectiva 

ei. anul acesta este un an de probă. 

Pentru 2011, sînt sigur, vom veni şi 

cu alte propuneri, rezultate din experienţa 

acumulată în anul curent. cred 

că vom avea şi mai multe surse şi ne 

vom strădui să nu înşelăm aşteptările 

cetăţenilor. 

În procesul de elaborare a strategiilor 

de dezvoltare regională 

a reapărut problema planurilor 

urbanistice ale localităţilor. Majoritatea 

covîrşitoare a localităţilor 

din provincie nu au asemenea 

documente… 

Elaborarea planurilor urbanistice 

ale localităţilor este funcţia statului. 

Există şi structura abilitată: institutul 

„Urbanproiect”. Dar, cu părere de 

rău, bugetul niciodată nu a dispus de 

mijloace suficiente pentru finanţarea 

unui asemenea proiect de importanţă 

naţională, dacă vreţi. Sîntem 

aproape de a identifica unele soluţii, 

inclusiv prin acoperirea cheltuielilor 

din fonduri externe. anume statul 

este obligat să asigure localităţile 

cu aceste planuri, care au o importanţă 

colosală pentru dezvoltarea lor 

ulterioară. 

MCdr este implicat nemijlocit în 

ajutorarea persoanelor care şi-au 

pierdut locuinţele în rezultatul 

inundaţiilor din luna curentă. Ce 

se întreprinde la modul concret? 

După cum se ştie, mcDr a elaborat 

deja proiectul-tip al locuinţelor 

care urmează a fi construite pentru 

sinistraţi. am identificat şi terenurile 

potrivite pentru amplasarea noilor 

case. În scurt timp, după efectuarea 

expertizei geodezice şi celei 

geologice, lucrările de construcţie vor 

demara. Se preconizează ca ele vor fi 

încheiate pînă în luna noiembrie.


refleCţie unei epoCi 

În cei patru ani cît a fost prim secretar al ambasadei Franţei la Chişinău, veronique a făcut mii de portrete ale Chişinăului – case vechi, 

case noi, frontoane, uşi, porţi ruginite (”am o mare pasiune pentru rugină, poate reda atîtea stări...”, praguri („voi, moldovenii, aveţi o 

mare pasiune pentru praguri...”), graffitti-uri, greşeli de stil şi anomalii arhitecturale locale. În patru ani a reuşit să cunoască mai bine 

oraşul decît mulţi dintre noi. şi să-l îndrăgească la fel ca noi. va mai veni. Pentru alte mii de fotografii... 


7


C 

ertificate 

de sănătate 

energetică pentru 

clădiri 

aplicarea directivei europene privind 

performanţa energetică a clădirilor 

în republica Moldova va viza doar 

clădirile care vor fi construite pe 

viitor, sau şi pe cele deja aflate în 

exploatare? 

Vor fi vizate, în mod obligatoriu, clădirile 

nou construite şi blocurile locative supuse 

renovărilor majore, sau reparaţiilor 

capitale. bineînţeles, dacă există dorinţă 

şi posibilităţi, poate fi sporită perfor- 

MCDR întreprinde eforturi pentru a ne asigura confortul termic şi a ne 

reduce cheltuielile pentru energie 

consumul eficient de energie în clădiri constituie obiectul unei directive speciale a Uniunii Europene, intitulată 

„Performanţa Energetică a clădirilor”. ca un prim pas spre implementarea acestei directive, actualmente, în 

republica moldova se află în derulare proiectul „ameliorarea cadrului de reglementare în domeniul eficienţei 

energetice în sectorul construcţiilor”, finanţat de banca Europeană pentru reconstrucţii şi Dezvoltare. obiectivul 

de bază al acestui proiect este elaborarea şi implementarea cerinţelor minime de performanţă energetică 

a clădirilor. 

În interviul de mai jos, dl iurii Socol, şeful Direcţiei reglementări tehnico-economice din cadrul ministerului 

construcţiilor şi Dezvoltării regionale, ne dezvăluie amănunte cu privire la acest subiect. 

manţa energetică a oricărei clădiri, nu 

neapărat prin intervenţii capitale. 

Ce va sta la baza acelor cerinţe 

minime de performanţă energetică 

a clădirilor, pe care le elaborează 

MCdr? 

Se va analiza actuala situaţie, adică 

se va stabili cîtă energie consumă 

în prezent diferite tipuri de clădiri. În 

proiectul hotărîrii de guvern cu privire la 

performanţa energetică a clădirilor, pe 

care îl elaborăm, sînt prevăzute 5 tipuri 

de clădiri: case individuale, blocuri de 

locuit, şcoli, clădiri de birouri şi clădiri 

cu destinaţie mixtă. consumul mediu 

de energie se fixează pentru fiecare 

dintre aceste tipuri de edificii. Ulterior, 

la proiectarea şi construcţia unor clădiri 

noi, se va urmări ca nivelul de performanţă 

energetică să nu fie mai jos decît 

cel mediu existent la tipul respectiv.

În funcţie de performanţa energetică, 

clădirilor li se atribuie o anumită clasă. 

De exemplu, în cazul în care consumul 

de energie constituie 130 kWt/oră pe 

an, clădirii i se va atribui clasa „c”, 

printr-un certificat special. aşa prevede 

Directiva europeană. acest certificat va 

„însoţi” clădirea pe tot parcursul „vieţii” 

ei, alături de celelalte documente, şi va 

fi prezentat în mod obligatoriu la vînzare, 

închiriere etc. tot aşa cum în prezent, 

cînd cumpărăm o maşină de spălat sau 

orice alt aparat electric, pe el este în 

mod obligatoriu indicată clasa a, b sau 

c, în funcţie de cîtă energie consumă. 

adică, drept punct de reper pentru 

ameliorarea performanţei energetice 

serveşte actualul consum de energie 

în clădiri? dar se cunoaşte că la noi 

acesta este foarte şi foarte mare, 

mult mai mare decît în statele ue… 

De acord, însă trebuie să înţelegem că 

nu vom schimba radical situaţia peste 

noapte. Să nu uităm că sporirea performanţei 

energetice impune anumite 

cheltuieli suplimentare iniţiale. Directiva 

prevede în mod expres că aceste cheltuieli 

trebuie justificate din punct de 

vedere economic. Ne vom mişca pas cu 

pas. adică, vom stabili nivelul existent, 

iar ulterior, prin Hotărîre de guvern, 

vom impune cerinţa ca la proiectarea 

clădirilor noi sau la renovarea capitală 

a celor aflate în exploatare, consumul 

de energie să fie mai mic. Dacă, de 

exemplu, peste 5 ani vom constata că 

am obţinut o reducere reală de 10-15 la 

sută a consumului de energie în clădiri, 

atunci plafonul poate fi ridicat, astfel încît, 

treptat, să ajungem la nivelul ţărilor 

europene în acest domeniu. Directiva 

europeană prevede în mod expres că 

aceste cheltuieli iniţiale trebuie să fie 

justificate din punct de vedere economic. 

măsurile de conservare a energiei 

trebuie să fie adaptate unor condiţii 

locale medii de pe piaţă şi să satisfacă 

criteriul raportului cost-eficienţă. 

dar nu rezultă oare din cele expuse 

că investiţia în performanţa energetică 

va fi suportată de compania-constructor 

(sau beneficiar), în schimb 

economiile şi le vor însuşi cei care 

exploatează clădirea? adică proprie- 

tarii, utilizatorii, chiriaşii etc.? 

Există un moment pe care vreau să-l 

menţionez la acest capitol. Spre regret, 

la noi procesul de construcţie este un 

pic distorsionat. În majoritatea ţărilor 

europene, un dezvoltător (developer) 

Cladire auto-sustenabilă din punCt de vedere energetiC 

Această clădire este complet independentă de sursele externe de energie. 

Electricitatea şi căldura sunt produse şi înmagazinate complet cu ajutorul 

unor micro-centrale energetice sau sisteme solare active în/sau pe langă 

casă. 

sau o companie de construcţie edifică 

o clădire de la început pînă la sfîrşit. 

Din mijloacele proprii, sau cu atragerea 

creditelor. atunci cînd clădirea este 

gata, cu toate actele în regulă, ea devine 

proprietarul ei, şi abia atunci trece pe 

poziţia de vînzător. compania este pusă 

în situaţia să atragă cumpărătorii, inclusiv 

prin a le demonstra cît de avantajoasă 

va fi achiziţia din punct de vedere al 

consumului de energie. 

la noi, din cauza subdezvoltării mecanismelor 

de finanţare a construcţiilor, 

inclusiv prin ipotecă, procesul diferă. 

De facto, companiile construiesc din 

mijloacele viitorilor utilizatori. respectiv, 

intervine o mare problemă. compania 

de construcţie nu este interesată să 

În perioada de 16-19 iunie 2010, 

la Chişinău, în incinta Ministerului 

Construcţiilor şi Dezvoltării 

Regionale, a avut loc şedinţele de 

lucru pentru discutarea proiectului 

regulamentului privind performanţa 

energetică a clădirilor. 

Reamintim, că în iunie 2009, BERD-ul 

a lansat proiectul “Îmbunătăţirea 

cadrului de reglementare a eficienţei 

energetice în sectorul construcţiilor” 

pentru două ţări – Republica Moldova 

şi Kîrghizstan. 

Proiectul regulamentului este elaborat 

cu ajutorul echipei de lucru, formate 

din câteva organizaţii cîştigătoare 

ale tenderului: Centrul Energetic din 

Bratislava; Institutul de Cercetări şi 

Testări în Construcţii din Slovacia; 

Institutul de Cercetări în Construcţii 

din Danemarca; Alianţa pentru 

Eficienţă Energetică şi Resurse 

Regenerabile din Republica Moldova. 

În cadrul şedinţelor de lucru, experţii 

internaţionali au făcut o trecere 

în revistă a prevederilor Directivei 

2002/91/CE din 16 decembrie 2002 

„privind performanţa energetică 

a clădirilor”, cît a standardelor şi 

reglementărilor tehnice aplicate în 

Slovacia şi Danemarca. 

Ce propune Directiva? 

„Obiectivul directivei constituie 

promovarea performanţei energetice 

a clădirilor, ţinînd cont de condiţiile 

climatice din exterior şi specificul 

local, cit şi de cerinţele legate de 

climatul interior şi de raportul costeficienţă.” 

Ce cerinţe stabileşte Directiva? 

1. Crearea cadrului general al 

metodologiei de calcul privind 

performanţa energetică integrantă a 

clădirilor; 

2. aplicarea cerinţelor minime de 

performanţă energetică la clădirile 

noi; 

3. aplicarea cerinţelor minime 

de performanţă energetică la 


9

clădirile existente, supuse unor lucrări 

importante de renovare; 

4. certificarea energetică a clădirilor; 

5. inspecţia periodică a cazanelor şi 

a sistemelor de climatizare în clădiri, 

precum şi evaluarea instalaţiilor de 

încălzire ale căror cazane au o vechime 

de peste 15 ani. 

Ce propune proiectul regulamentului 

elaborat de echipa de experţi în 

cadrul proiectului “Îmbunătăţirea 

cadrului de reglementare a 

eficienţei energetice în sectorul 

construcţiilor”? 

O prevedere importantă a proiectului 

constituie cerinţele minime de 

performanţă energetică pentru clădiri. 

Un lucru bine-cunoscut este faptul că 

factura noastră depinde inclusiv şi de 

calitatea construcţiei – de consumul 

unui metru pătrat pentru a satisface 

necesităţile de trai. Auditările energetice 

anterioare au demonstrat că un metru 

pătrat în Moldova anual consumă 

peste 140 kWh/m2 de energie termică 

faţă de 100 kWh/m2 în unele ţări din 

Europa. Respectiv, introducerea unei 

cerinţe minime de performanţă pentru 

noile construcţii, cît şi pentru cele 

supuse renovărilor majore, ar contribui 

la micşorarea facturii cu aproximativ 

30%. Cert este că există clădiri şi mai 

performante cu un consum cuprins 

între 15 şi 45 kWh/m2 anual pe metru 

pătrat, precum şi că o cerinţă a UE 

este creşterea numărului de construcţii 

pasive cu 10% către 2020, însă acesta 

rămâne un subiect al viitorului. 

Cum au ajuns cetăţenii 

europeni la o performanţă 

energetică mai bună a 

clădirilor? 

Necesitatea de a reduce factura, 

preţurile crescânde la carburanţi şi, nu 

mai puţin important, reducerea emisiilor 

cu efect de seră constituie argumentele 

forte care nu mai necesită a fi puse 

în dezbateri. Un factor important a 

constituit informarea cetăţeanului 

despre consumul energetic al casei în 

care el locuieşte, iar realizarea acestui 

lucru se propune prin introducerea 

certificatelor de performanţă energetică 

(CPE). Acestea vor fi eliberate pentru 

casele noi construite sau supuse 


proiecteze şi să construiască clădiri 

performante din punct de vedere energetic, 

deoarece din momentul demarării 

construcţiei ei au deja cumpărătorii „în 

buzunar”. care au investit deja banii, 

fără a avea posibilitatea să intervină în 

procesul de proiectare şi construcţie 

la nivelul la care poate fi influenţată la 

modul serios performanţa energetică 

a viitorului său apartament. la nivelul 

fundamentului, scheletului clădirii, 

materialelor, ţevilor etc… 

iar compania de construcţie tinde să 

economisească… 

Exact. banii îi are, contractele sînt încheiate, 

a renunţa şi a retrage banii este 

destul de complicat… constructorul nu 

este interesat în nici un fel de aspectul 

performanţei energetice. De aici apar şi 

problemele – nu se respectă normele de 

termoizolare, de fonoizolare, se montează 

sisteme ineficiente de încălzire etc. 

totuşi, rolul cel mai important în promovarea 

„ideologiei” performanţei 

energetice cui îi revine? 

Statului, în primul rînd. Pentru că această 

problemă vizează primordial protecţia 

mediului ambiant şi apoi economia de 

bani sau confortul termic. fiecare kWt/ 

oră consumat în plus duce la creşterea 

nivelului de emisie a bioxidului 

de carbon în atmosferă. cine dacă nu 

statul are obligaţia de a se gîndi la acest 

lucru? 

peste 45% din toată energia se 

ConsuMă În loCuinţe 

Care ar fi pîrghiile de promovare a 

performanţei energetice în condiţiile 

noastre? 

Pe de o parte, prin impunerea unor 

norme de performanţă energetică, iar, 

pe de altă parte – prin a convinge pe 

constructori, proprietari, consumatori 

etc., că acest lucru este convenabil din 

punct de vedere economic. 

Vreau să mai menţionez că, în afară 

de Programul „ameliorarea cadrului 

de reglementare în domeniul eficienţei 

energetice în sectorul construcţiilor”, 

bErD este gata să vină în republica 

moldova cu finanţarea unui proiect de 

reabilitare termică a blocurilor locative. 

Sectorul locuinţelor este cel mai mare 

consumator de energie în ţara noastră. 

Peste 45% din energie se consumă 

anume în locuinţe. 

Cine anume ar urma să gestioneze 

finanţele oferite de Berd în acest 

scop? 

acest lucru urmează să fie stabilit la 

etapa creării cadrului instituţional care 

va permite implementarea acestui proiect. 

Nu este exclusă, bunăoară, varianta 

instituirii unui fond de stat. cunoaştem 

practica Slovaciei – acolo a fost creat un 

fond de stat de dezvoltare a sectorului 

locativ, din care este finanţată construcţia 

locuinţelor sociale şi reabilitarea 

termică a fondului locativ existent. 

mecanismul financiar este foarte simplu: 

asociaţiilor de locatari li se acordă 

împrumuturi cu termen de pînă la 20 de 

ani cu rata dobînzii de 3 la sută. Pentru 

Casa Cu Consum redus de energie În mod generic, o casă cu 

consum redus de energie este orice casă ce utilizează mai puţină energie 

decât o casă obişnuită, dar mai multă decât una pasivă. Performanţa 

energetică a unei clădiri cu consum redus de energie este cu aproape 

jumătate mai mică decât cerinţele minime. Nu există o definiţie la nivel 

global pentru casa cu consum scăzut de energie, deoarece standardele 

naţionale diferă considerabil de la ţară la ţară. De exemplu, în Germania 

“casa cu consum scăzut de energie” are o limită de consum de 50 kWh/ 

m²/an pentru spaţiul încălzit. 

Casă pasivă O casă pasivă este o clădire în care temperatura comfortabilă 

a camerei de aprox. 20°C poate fi obţinută fără sisteme convenţionale 

de încălzire şi răcire. Astfel de clădiri sunt denumite “pasive” pentru 

că o parte predominantă din căldura necesară provine din surse “pasive”, 

de ex.: expunerea solară, căldura emisă de cei care sunt în cameră şi elementele 

tehnice. Un aport în plus de căldură poate fi distribuit în camere 

printr-un sistem controlat de ventilaţie cu recuperare de căldură. Necesarul 

anual pentru încălzirea unei case pasive este foarte scăzut – pentru 

Europa Centrală de aproximativ 15 kWh/m²/an. Necesarul minim poate fi 

asigurat prin încălzirea aerului furnizat de sistemul de ventilaţie - un sistem 

care este necesar în orice caz. Obiectivul este de a păstra un consum 

total combinat de căldură, apă caldă şi energie electrică sub 120 kWh/m²/ 

an. Prin ce se distinge casa pasivă: forma compactă şi buna termoizolare, 

orientare către sud şi fără umbrire, ferestre cu geamuri şi tîmplărie eficiente 

energetic, anvelopă termică şi închiderea ermetică a clădirii, sistem de 

preîncălzire pasivă a aerului proaspăt, sistem de ventilaţie cu recuperare 

de căldură cu randament crescut, sistem solar pentru apa caldă menajeră, 

electrocasnice din clasa energetică A sau superioară. Designul casei 

pasive este un proces holistic de planificare şi realizare. Poate fi folosit atît 

la schiţarea clădirilor noi cît şi la renovarea energetică a celor existente. 

a implementa în republica moldova o 

asemenea practică, pe care am adus-o 

drept exemplu, este necesară analiza 

cadrului legal al activităţii asociaţiilor de 

locatari – dacă el asigură credibilitatea 

asociaţiei sub aspectul rambursării 

creditelor. 

Ce activităţi concrete presupune 

proiectul de reabilitare termică a 

blocurilor locative? 

izolarea termică a anvelopei clădirilor 

şi înlocuirea geamurilor. asemenea proiecte 

se realizează deja şi în bulgaria, 

şi în Slovacia, unde o delegaţie a mcDr 

în cadrul proiectului sprijinit de bErD, a 

vizitat asemenea clădiri. De asemenea, 

este prevăzută modernizarea sistemelor 

de încălzire. În bratislava, am vizitat 

o clădire modernizată, necesitatea de 

energie termică a căreia s-a redus 

cu 50%! instalarea unor geamuri cu 

coeficient de transfer termic mai mic 

de asemenea este foarte importantă. 

Studiile arată că cele mai mari pierderi 

de căldură le „asigură” geamurile. Pe 

locul doi se află pereţii, pe locul trei – 

acoperişul. 

perforManţa energetiCă a Clădirilor 

noi va fi iMpusă prin lege 

am vorbit pînă acum de reabilitarea 

termică a clădirilor. dar la proiectarea 

celor noi, în ce mod va fi impusă 

şi stimulată performanţa energetică? 

la ora actuală avem deja în vigoare 

un document normativ de bază, care 

ţine de protecţia termică a clădirilor şi

care impune anumite cerinţe faţă de 

construcţiile de îngrădire – pereţi, poduri 

şi altele. Ulterior el va fi substituit prin 

cîteva standarde europene. Şi cerinţele 

faţă de noile clădiri de asemenea vor fi 

stabilite prin Hotărîre de guvern. Şi încă 

un moment. mcDr va elabora proiectul 

de lege cu privire la performanţa 

energetică a clădirilor. cred că pînă în 

2011 vom avea deja acest document. 

El va transpune, în fond, prevederile 

Directivei europene privind performanţa 

energetică a clădirilor. acest lucru ne va 

permite, aşa cum a menţionat anterior, 

să impunem respectarea normelor de 

eficienţă energetică a clădirilor chiar la 

etapa proiectării lor. 

Ce situaţie avem azi la acest capitol, 

pînă la implementarea normelor 

europene de performanţă energetică 

a clădirilor? 

cu regret, putem constata neglijarea 

în masă a acestui aspect. Deşi cadrul 

normativ în vigoare, în principiu, prevede 

anumite cerinţe în acest domeniu. Nu 

într-atît de înalte ca cele europene, nu 

într-atît de detaliate. Însă pentru specialiştii 

conştiincioşi este suficient. cel care 

va dori să asigure economia de energie 

în clădirea construită, va face acest 

lucru. cine vrea să ocolească aceste 

cerinţe, să economisească la proiectare, 

să promoveze soluţii ineficiente, la fel 

o va face. Pentru că, repet, legislaţia în 

vigoare nu este suficient de detaliată. 

De aceea este necesară o pîrghie de 

constrîngere la nivelul unei legi, care îi 

va face şi pe proiectanţi, şi pe constructori, 

şi toate serviciile antrenate 

în edificarea clădirilor să ţină cont de 

rigorile performanţei energetice. 

BenefiCiarii nu sÎnt sufiCient de 

eXigenţi, ConsuMatorii nu sÎnt 

sufiCient de inforMaţi 

specialiştii noştri sînt capabili 

să facă faţă cerinţelor la care ne 

referim? 

În principiu, da, avem specialişti, potenţial 

există. Însă, după cum am spus, 

cadrul legal în vigoare nu este îndeajuns 

de strict, şi, a doua la mînă – beneficiarii 

construcţiilor nu sînt îndeajuns de 

exigenţi. 

iar consumatorii, locatarii – suficient 

de informaţi… 

Exact. companiile de construcţii, cînd 

comandă un proiect, rar ţin cont de 

aspectul performanţei energetice a 

viitoarei clădiri, fiind interesaţi să 

facă economie de mijloace. iar viitorii 

proprietari, în marea lor majoritate, nu 

sînt destul de informaţi ca să ceară şi să 

controleze calităţile energetice ale edificiului 

în care vor locui sau vor activa. 

poate că, în legătură cu asta, se 

impune o campanie largă de sensibilizare 

şi informare? 

aveţi perfectă dreptate. chiar Proiectul 

„ameliorarea cadrului de reglementare 

în domeniul eficienţei energetice 

a clădirilor” prevede organizarea unei 

campanii de promovare a acestui concept. 

Vom aduce la cunoştinţa publicului 

ce înseamnă performanţă energetică a 

clădirilor, de ce este importantă, cum 

se obţine ea, ce înseamnă certificarea 

ÎnCălzire pasivă În cazul încălzirii pasive, o mare parte din căldura 

folosită la încălzire este acoperită din surse interne, de ex. emisiile de 

caldură ale corpului şi dispozitivelor din casă cât şi solare (caldura intră 

prin ferestre). 

clădirilor, inspectarea cazanelor şi aşa 

mai departe. 

Care structuri vor asigura toate 

aceste activităţi? 

Directiva europeană prevede că certificarea 

clădirilor, elaborarea recomandărilor 

însoţitoare şi inspectarea 

cazanelor şi a sistemelor de climatizare 

să fie realizate în mod independent de 

către experţi calificaţi şi/sau autorizaţi, 

care lucrează fie ca independenţi, fie ca 

angajaţi ai unor companii private. tot în 

cadrul proiectului implementat în comun 

cu bErD, după ce vom impune normele 

respective, urmează să creăm cadrul in- 

stituţional necesar pentru desfăşurarea 

acestor activităţi. adică, vom stabili: cine 

va efectua inspecţia? cine va acorda 

certificatele? Unde vor fi înregistrate 

aceste certificate? cine acordă dreptul 

unei persoane să le întocmească? cît va 

costa acest lucru? Pentru că evident că 

certificarea şi inspectarea se va efectua 

Cladire auto-sustenabilă din punCt de vedere energetiC 

Această clădire este complet independentă de sursele externe de 

energie. Electricitatea şi căldura sunt produse şi inmagazinate complet cu 

ajutorul unor micro-centrale energetice sau sisteme solare active în/sau 

pe langă casă. 

contra plată, cum se practică în statele 

europene. Unde se stochează toată 

această informaţie, pentru ca ulterior, 

peste 2 sau mai mulţi ani, să se facă o 

analiză a implementării programului? Şi 

aşa mai departe. 

Cine pune diagnoza, aCela propune 

soluţii 

a cui va fi responsabilitatea pentru 

ca o clădire să obţină certificatul la 

care vă referiţi? 

obţinerea certificatului de performanţă 

energetică este în primul rînd responsabilitatea 

proprietarului clădirii. El este 

obligat să ceară acest certificat. fie la 

etapa elaborării documentelor de proiect, 

fie la cea de finalizare a construcţiei, 

fie după renovarea capitală, dacă 

ne referim la o clădire deja construită. 

Proprietarul va fi obligat să obţină şi să 

păstreze în permanenţă acest certificat. 

În cazul în care vinde clădirea, el 

îl transmite următorului proprietar. Va 

deveni un document obligatoriu, care 

trebuie să fie solicitat la vînzarea sau 

cumpărarea imobilului. 

În cazul clădirilor deja existente, 

ce trebuie să urmeze după întocmirea 

certificatului de performanţă 

energetică? 

Directiva europeană stabileşte că în 

urma efectuării certificării energetice a 

clădirii, inspectării cazanelor, sistemelor 

de ventilare şi climatizare trebuie să fie 

elaborate propuneri cu privire la sporirea 

performanţei energetice a imobilului în 

cauză. 

Cine urmează să elaboreze aceste 

propuneri? 

Expertul care efectuează inspectarea. 

renovărilor majore şi Vă vor indica în ce 

clasă energetică (A-G) se plasează casa 

Dvs. O informaţie importantă pentru 

decizia de procurare sau închirierea 

unei locuinţe, nu? Dar nu ne oprim 

aici pentru că eticheta energetică va 

fi însoţită şi de recomandări de bază, 

realizarea cărora ar permite trecerea la 

o clasă mai superioară şi implicit, la un 

consum şi facturi mai reduse. 

Etichetă Clădire rezidenţială 

Clădire nerezidenşială 

A < 50 + 1600/A < 70 + 1600/A 

B < 70 + 2200/A < 95 + 2200/A 

C < 110 + 3200/A < 135 + 3200/A 

D < 150 + 4200/A < 175 + 4200/A 

E < 190 + 5200/A < 215 + 5200/A 

F < 240 + 6500/A < 265 + 6500/A 

G > 240 + 6500/A > 265 + 6500/A 

Certificatul se propune a fi parte 

componentă a pachetului de documente 

la darea în exploatare a unei construcţii, 

vânzarea sau închirierea unei clădiri şi 

va fi valabil pentru 10 ani. 

Un factor deopotrivă important care 

influenţează mediul ambiant şi factura, 

reflectat în proiectul regulamentului, 

este randamentul cazanelor şi a 

sistemului aferent de alimentare cu 

căldură care Vă deserveşte. Noul 

regulament propune inspecţia periodică 

a cazanelor. Periodicitatea inspecţiilor 

în ţările UE constituie 2 ani pentru 

cazanele cu puterea nominală utilă 

de peste 100 kW, în cazul celora cu 

combustibil gazos fiind până la 4 

ani, iar pentru cazanele cu puterea 

nominală utilă cuprinsă între 20 şi 100 

kW – 15 ani. 

Atât evaluarea consumului clădirii, cât 

şi inspecţia cazanelor se propun a fi 

efectuate de către persoane juridice 


11

sau fizice atestate în acest sens de 

către comisii speciale create pe lîngă 

departamentele de resort. 

Proiectul regulamentului conţine 

şi alte prevederi importante. 

Întru realizarea politicii statului 

de îmbunătăţire a mediului şi 

rentabilizare a consumului energetic, 

acest regulament îşi propune 

drept scop crearea condiţiilor 

pentru proiectarea şi evaluarea 

clădirilor, îndreptate spre reducerea 

consumurilor şi necesităţilor 

energetice pentru termoficare şi 

prepararea apei calde. Iar scopul 

poate fi atins doar ţinînd cont de 

proprietăţile protecţiei termice ale 

clădirilor, cît şi sistemele de livrare a 

energiei - producătoare de energie 

termică şi electrică, cu un impact 

asupra volumului total de energie 

furnizată, de energie primară şi a 

emisiilor CO2. 

Regulamentul este elaborat în 

corespundere cu Directiva 2002-91- 

EC privind performanţa energetică a 

clădirilor (la 18 mai 2010 Parlamentul 

European şi Consiliul Europei au 

adoptat noua Directiva 2010/31/EU 

“privind Performanţa Energetică a 

Clădirilor”), iar definitivarea lui este 

preconizată către luna octombrie, 

anul curent şi urmează a fi comunicat 

şi discutat cu publicul şi mediul de 

profesionalişti. 

Important: 

• În cadrul proiectului va fi elaborat 

un manual privind modalitatea de 

calculare a performanţei energetice a 

clădirilor şi un borderou de calcul. 

• Ministerul Construcţiilor şi 

Dezvoltării Regionale cu sprijinul 

experţilor angajaţi în proiect, vor 

organiza o serie de evenimente, 

seminare, conferinţe, sensibilizare 

pentru diferite grupuri-ţintă: autorităţi 

relevante, proiectanţi, investitori, 

furnizori de tehnologii, etc. 

Tanya Daniel Lujanskaya 

Preşedintele Alianţei pentru Eficienţă 

Energetică şi Regenerabile (AEER) 


Evident, standardele europene oferă un 

cadru de bază. De exemplu, dacă randamentul 

cazanului este mai mic decît o 

valoare normativă anumită, se propune 

fie schimbarea cazanului, fie renovarea 

lui. Standardele europene prevăd foarte 

clar fiecare pas care trebuie întreprins. 

Cine ii va evalua pe evaluatori? 

la noi, cine ar putea să devină 

inspectori sau evaluatori în domeniul 

performanţei energetice a clădirilor? 

Care categorie de specialişti? 

Evident că ar trebui să fie persoane cu 

studii inginereşti. Noi trebuie să creăm 

această clasă de specialiştii, reieşind 

din ceea ce avem. De exemplu, unii 

proiectanţi, sau ingineri care azi se 

ocupă cu proiectarea vor avea dorinţă 

să devină şi evaluatori. cînd vom crea 

cadrul instituţional respectiv, vom stabili 

exact ce cunoştinţe şi abilităţi trebuie 

să posede evaluatorul, ce structură îl va 

atesta. acest lucru va fi stabilit prin lege. 

am calculat că avem nevoie de aproximativ 

un an pentru pregătirea primilor 

experţi în domeniul performanţei 

energetice a clădirilor, urmînd instruiri 

şi şcolarizări periodice. avem nevoie 

de cursuri de instruire, şi aici iar apare 

problema de a pregăti sau de a invita 

persoane care posedă cunoştinţele 

necesare pentru a instrui. rezultă că 

iniţial trebuie să formăm clasa de instructori 

– aceasta fiind o sarcină foarte 

importantă a ministerului. 

Ne aşteaptă o muncă mare de pregătire. 

Evident, orice proces de adaptare la 

standardele europene necesită timp 

şi efort. am făcut unele analize şi am 

ajuns la concluzia că după adoptarea 

legii cu privire la performanţa energetică 

ar trebui să fie acordată o perioadă 

de tranziţie, înainte ca ea să fie aplicată 

deplin. Societatea, toţi cei care vor fi 

ventilaţie Controlată Cu reCuperare de Caldură Ventilaţia 

este o procedură necesară pentru îndepărtarea aerului uzat din interior 

şi înlocuirea acestuia cu aer proaspăt din exterior. Printr-un sistem de conducţie, 

aerul din exterior este aspirat în interior cu ajutorul ventilatoarelor 

electrice. Este filtrat şi condus către un convertor termic, ce opţional poate 

fi încălzit şi apoi distribuit în zonele individuale (camera de zi, dormitoare, 

spaţii de lucru). Aerul uzat este atras din bucătărie, baie, toalete şi condus 

printr-un al doilea sistem de conducţie către convertorul termic şi apoi 

expulzat în exterior. Cantitatea de aer necesară unei persoane se ridică la 

aprox. 20-30 m3 /h. Un sistem de ventilaţie controlat cu recuperare de 

caldură este necesar tuturor clădirilor eficiente energetic. Eficienţa pentru 

sistemele de recuperare de caldură este de peste 90%. 

Confort termiC Confortul termic este definit ca starea de spirit ce 

exprimă satisfacţia interacţiunii cu mediul înconjurător. Menţinerea confortului 

termic pentru locatarii unei clădiri este unul din cele mai importante 

obiective pentru ingineri în realizarea planurilor pentru încălzire, ventilaţie, 

aerisire şi anvelopa clădirii. Factorii care determină confortul termic sunt: 

temperatura aerului din interior şi exterior, mişcarea aerului, umiditatea 

relativă, hainele pe care le poartă persoanele în locuinţă şi nivelul activităţii 

în care sunt implicaţi. 

răCire pasivă Răcirea pasivă reduce căldura obţinută din mediul 

exterior (de ex. prin umbrirea clădirii şi izolarea pereţilor) şi îndepărtează 

căldura nedorită dintr-o clădire prin utilizarea ventilaţiei naturale. 

antrenaţi în acest proces – dezvoltatorii, 

proiectanţii, inginerii, structurile de stat 

şi alţii - au nevoie de anumite pregătiri 

teoretice şi practice pentru a activa în 

conformitate cu noile rigori în domeniul 

eficienţei energetice: să-şi ridice nivelul 

cunoştinţelor, să achiziţioneze utilajul 

necesar, etc. 

Cine sînt partenerii MCdr în aceste 

eforturi? 

În primul rînd, cum am menţionat – 

bErD care a oferit sprijinul financiar. 

apoi, centrul Energetic din bratislava, 

institutul de cercetări şi testări în 

construcţii din Slovacia, institutul de 

cercetări în construcţii din Danemarca 

în calitate de consultanţi tehnici internaţionali. 

coordonatorul şi expertul local 

în acest proiect este alianţa pentru Efici- 

enţă Energetică şi resurse regenerabile 

din republica moldova. 

Consideraţi că aplicarea cerinţelor 

minime de performanţă energetică a 

clădirilor va stimula piaţa materialelor 

de construcţie? 

În mod cert. la ora actuală, apar foarte 

multe materiale termoizolante, deoarece 

ideea eficienţei energetice este pe larg 

promovată atît la nivel european, cît şi 

la nivelul fiecărui stat aparte. respectiv, 

acest lucru stimulează inovaţiile şi cererea 

în sfera materialelor de construcţie 

cu înalte calităţi de izolare termică. 

p.s. Între timp, UE a mers şi mai 

departe. la 18 mai 2010 Parlamentul 

European şi consiliul Europei au adoptat 

Directiva privind Performanţa Energetică 

a clădirilor (corEctată). Prin acest document, 

începînd cu anul 2019, Europa 

va pune în aplicare un plan ambiţios 

de construcţie în spaţiul UE a clădirilor 

de tipul “NEt ZEro ENErgY bUilDiNg 

– Nearly”, adică cu consum de energie 

aproape de zero. 

o clădire “NEt ZEro ENErgY“ înseamnă 

o clădire unde, ca rezultat al unui nivel 

foarte ridicat al eficienţei energetice a 

clădirii, consumul anual total de energie 

primară este egal sau mai mic decît producţia 

de energie din surse regenerabile 

de energie. 

aşadar, începînd cu 01.01.2019 

pentru toate clădirile publice noi şi 

cu 31.12.2020 pentru toate clădirile, 

indiferent de destinaţie, energia primară 

generată pe locaţia fiecărei clădiri (prin 

utilizarea surselor de energie regenerabilă) 

trebuie să fie mai mare decît 

consumul de energie primară folosit de 

către clădire din surse de energie fosilă 

(combustibili fosili, energie electrică, 

termoficare urbană etc.). mai exact, 

toate clădirile noi vor fi producătoare de 

energie primară, iar nivelul producţiei 

trebuie să fie superior consumului de la 

reţea (gaz, energie electrică sau energie 

termică din surse de energie fosilă).


grafiCă urBană 


13


sS 

tRAtEGiA NAţiONAlă 

DE DEzVOltARE 

REGiONAlă: 

provincia prinde viaţă 

republica moldova, deşi are un teritoriu mic şi populat uniform, este marcată de dezechilibre serioase de 

dezvoltare sub aspect teritorial. rădăcinile acestei probleme sînt la suprafaţă şi cunoscute de toată lumea: 

voluntarismul economic din perioada sovietică, apoi modificările structurii administrativ-teritoriale şi promovarea 

inconsecventă şi incoerentă a reformelor social-economice. În localităţile din afara capitalei, cu puţine 

excepţii, viaţa economică, socială, culturală abia pulsează. anormalitatea unei asemenea stări de lucruri este 

recunoscută atît de populaţie şi autorităţile autohtone, cît şi de diverşi actori externi, preocupaţi de situaţia din 

republica moldova: structuri europene şi internaţionale, investitori, diplomaţi. moldovenii, în marea lor majoritate, 

nu se pot bucura, într-o măsură demnă de mileniul trei, de „colţişorul de rai” pe care este aşezată ţara 

lor. Subdezvoltarea infrastructurii, a serviciilor publice, medicale, educaţionale, a reţelelor de drumuri, mediul 

poluat, degradarea potenţialului de producţie fac ca oamenii să renunţe în masă la avantajele pe care le oferă 

traiul în micile oraşe sau la ţară. Populaţia din provincie migrează tot mai intens spre capitală şi în afara ţării, 

iar decalajele de dezvoltare se accentuează astfel şi mai mult. 

ruperea acestui cerc închis, adică 

implicarea întregului teritoriu al 

ţării în dezvoltarea economică şi 

socială şi sporirea standardelor de 

viaţă în toate localităţile, a devenit 

o adevărată provocare pentru autorităţile 

moldovene. la un moment 

dat, problema nu a mai putut fi 

ignorată. În 2007, a fost adoptată 

strategia naţională de dezvoltare, 

care a identificat dezvoltarea 

social-economică echilibrată a întregului 

teritoriu al ţării drept una 

din cele cinci priorităţi naţionale 

pe termen mediu. În decembrie 

2008, a fost elaborată legea cu 

privire la dezvoltarea regională 

în republica Moldova. În 2009, 

printr-o altă lege, a fost aprobată 

strategia naţională de dezvoltare 

regională (sndr). scopul major 

al acestui document este crearea 

şi menţinerea unui cadru adecvat 

pentru implementarea, finanţarea, 

monitorizarea şi evaluarea 

dezvoltării regionale. responsabilitatea 

nemijlocită pentru realizarea

obiectivului menţionat i-a revenit 

Ministerului Construcţiilor şi 

dezvoltării regionale (MCdr), care 

cu această ocazie şi-a schimbat 

denumirea. a fost instituit fondul 

naţional pentru dezvoltare regională. 

teritoriul republicii Moldova 

a fost împărţit în 6 mari regiuni de 

dezvoltare. În luna mai, după mai 

multe etape pregătitoare, MCdr 

a lansat apelul de înaintare a 

proiectelor de dezvoltare regională. 

astfel, startul cel mare a fost dat. 

Chişinăul, atÎt de aproape şi 

atÎt de departe… 

cel mai semnificativ şi evident decalaj 

economic şi social din republica moldova 

este între municipiului chişinău 

şi celelalte unităţi administrativ-teritoriale. 

chişinăul este centrul cheie 

- generator de bunăstare, locuri de 

muncă, consum, venituri din impozite, 

cheltuieli publice. capitala are un rol 

predominant, chiar excesiv în dezvoltarea 

generală a republicii moldova. 

conform principalilor indicatori ai 

dezvoltării social-economice, toate 

celelalte unităţi administrativ-teritoriale 

intermediare se află sub media 

naţională, pe cînd municipiul chişinău 

se plasează mult peste acest nivel. Diferenţa 

dintre extreme este semnificativă. 

bunăoară, potrivit datelor biroului 

Naţional de statistică, municipiul 

chişinău deţine o pondere de 90% din 

teritoriile gazificate, are cea mai mare 

pondere a Valorii adăugate brute pe 

cap de locuitor, cel mai mare număr 

de întreprinderi la 10 mii de locuitori 

- 353 (pe cînd, de exemplu, în regiunea 

centru acest indice este de 54, în 

regiunea Sud - 40), acumulează 58% 

sută din totalul investiţiilor în capital 

fix şi lista poate continua. 

acest dezechilibru, potrivit SNDr, se 

manifestă sub trei aspecte de bază. 

În primul rînd, există o concentrare 

relativ înaltă a activităţii economice 

în municipiul chişinău, care este mai 

mare decît în alte capitale, chiar şi ale 

ţărilor europene mai puţin dezvoltate. 

Un alt aspect ţine de standardele de 

viaţă, mult mai înalte în chişinău comparativ 

cu toate celelalte localităţi. cel 

de-al treilea 

aspect vizeazădiscrepanţa 

enormă 

între capitală şi restul 

ţării din punct de vedere 

al dezvoltării infrastructurii, 

accesului la serviciile publice, 

de transport, de învăţămînt, 

culturale, de asistenţă socială, 

medicală etc. 

care ar fi cauzele care au determinat 

o atare situaţie? aşa cum se constată 

în partea analitică a Strategiei 

Naţionale de Dezvoltare regională, 

discrepanţa dintre nivelele de dezvoltare 

economică a regiunilor republicii 

moldova a fost accentuată de declinul 

economic din 1990, care a lovit 

anumite sectoare ale economiei mai 

mult decît altele şi a dislocat modelele 

comerciale şi de distribuţie existente 

la acea etapă. astfel, dezechilibrul în 

dezvoltarea economică şi socială a 

Noile politici la nivel european 

urmăresc reducerea disparităţilor de 

dezvoltare şi o distribuire mai adecvată 

a fondurilor pentru dezvoltare în 

interiorul regiunilor. la nivelul ESPON 

(Reţeaua de Observare a Planificării 

Spaţiale Europene) au existat încă din 

2006 studii privind policentricitatea. 

Acestea susţin ideea că o structură 

urbană cu un caracter policentric mai 

accentuat va contribui la o dezvoltare 

regională mai echilibrată şi la creşterea 

competitivităţii europene. Cu toate 

acestea, studiile ESPON nu reuşesc o 

suprapunere şi o abordare comună a 

celor două concepte, policentricitate 

şi competitivtate regională. Provocarea 

majoră a politicilor europene destinate 

dezvoltării teritoriale constă în 

încercarea de a evidenţia conexiunea 

sau lipsa acesteia dintre conceptele 

de poitcentrism şi competitivitatea 

regională în scopul sprijinirii dezvoltării 

teritoriale. În această tendinţă se 

înscriu şi rapoartele recente ale Băncii 

Mondiale care aduc în actualitate 

problematica geografiei economice şi 

a rolului acesteia în dezvoltarea teritorială, 

concluzii şi recomandări preluate 

de Cartea Verde privind coezunea 

teritorială, un document programatic 

supus recent dezbaterii publice la nivelul 

UE. 

contribuit la concentrarea 

dezvoltării şi 

tendinţelor de creştere 

în chişinău; declinul 

oraşelor, subdezvoltarea 

comunităţilor rurale. 

Depăşirea acestei situaţii 

este principalul 

obiectiv al politicii de 

dezvoltare regională. 

În acelaşi timp, 

SNDr recunoaşte 

rolul principal al chişinăului 

în dezvoltarea 

ţării, cu impact decisiv 

asupra situaţiei 

economico-sociale 

din toate regiunile. Prin 

urmare, va fi încurajată consolidarea 

continuă a poziţiei capitalei ca 

centru urban şi comercial în context 

internaţional. totodată, se va urmări 

armonizarea continuă a politicilor de 

planificare a dezvoltării chişinăului cu 

strategiile de dezvoltare ale regiunilor 

Nord, centru şi Sud. 

mai mult, SNDr sugerează celorlalte 

regiuni de dezvoltare să utilizeze cu 

mai multă insistenţă posibilităţile de a 

obţine beneficii de pe urma dezvoltării 

capitalei. aşa, regiunile centru 

şi Sud ar putea valorifica mai intens 

proximitatea municipiului chişinău 

prin facilitarea transferului activităţilor 

economice (şi implicit a locurilor 

de muncă) din capitală spre localităţile 

din provincie. regiunea Nord, 

dimpotrivă, ar putea exploata distanţa 

semnificativă de capitală pentru a 

impulsiona dezvoltarea centrelor 

sale urbane ca surse de servicii, care 

în prezent sunt disponibile doar în 

chişinău. 

aBordarea poliCentristă, 

sau re-urBanizarea oraşelor 

provinCiale 

aşadar, politica de dezvoltare 

regională are drept obiectiv stimularea 

dezvoltării oraşelor provinciale 

ca centre urbane multifuncţionale. 

acestea trebuie să fie capabile să 

ofere localităţilor adiacente aceleaşi 

servicii şi funcţii, care pot fi accesate 

în capitală. 


15

În total, ponderea populaţiei urbane 

în Republica Moldova s-a redus de 

la 46,6% în 1989 la 44,8% în 2008. 

la ora actuală, situaţia se prezintă 

astfel: din cele 65 localităţi urbane, 

cu excepţia Chişinăului, doar 3 au o 

populaţie mai mare de 100 000 locuitori 

(inclusiv tiraspol şi tighina). Douăsprezece 

oraşe cele mai populate 

sînt relativ egal distribuite pe teritoriul 

țării. Patru sînt amplasate în Regiunea 

de dezvoltare Nord, trei în Regiunea 

Centru, două în regiunea Sud şi trei 

în Gagauzia. După Chişinău, oraşele 

Bălţi, Cahul, Ungheni, Soroca şi Orhei 

sînt centrele urbane cele mai populate. 

Începînd cu 1990, republica moldova 

a fost supusă unui proces de deurbanizare. 

Închiderea întreprinderilor 

industriale a provocat o adevărată criză 

în oraşele care altădată prosperau 

datorită activităţii a una sau cîtorva 

fabrici înscrise perfect în schemele 

industriale ale fostei UrSS. ca urmare, 

depopularea a afectat majoritatea 

oraşelor, inclusiv pe cele mai mari şi 

prospere, iar oraşele dependente de 

una sau două întreprinderi industriale 

s-au pomenit în situaţii extrem de 

dificile, devenind, în esenţă, falimentare, 

şi în foarte rare cazuri această 

condiţie a fost depăşită. Declinul 

economico-social a provocat şi un 

alt fenomen: distanţarea oraşelor de 

la rolul lor de susţinere a localităţilor 

rurale învecinate. cu alte cuvinte, 

oraşele provinciale au încetat să mai 

fie centre de prestare a serviciilor şi 

surse de oportunităţi de dezvoltare 

pentru satele din împrejurimi. la 

rîndul său, acest fenomen a condus la 

diminuarea generală a standardelor 

de viaţă în afara chişinăului. 

Pe de altă parte, actuala subdezvoltare 

a majorităţii oraşelor poate 

prezenta o oportunitate pentru politica 

regională, consideră autorii SNDr. 

astfel, de-urbanizarea din ultima 

decadă a secolului trecut a însemnat, 

de fapt, dispariţia oraşului industrial 

de tip sovietic. odată cu revitalizarea 

graduală a economiei naţionale, ne 

putem aştepta ca oraşele medii şi 

mici să cunoască o re-urbanizare, dar 

pe baze noi, cu asumarea unui număr 


mult mai mare de funcţii. 

abordarea policentristă, adică susţinerea 

dezvoltării zonelor urbane de pe 

întregul teritoriu al ţării, este adoptată 

şi promovată în multe ţări europene. 

la moment, republica moldova are 

performanţe modeste la capitolul 

dezvoltării policentriste, şi aceasta, 

în conformitate cu prevederile SNDr, 

este una din priorităţile pe termen 

mediu ale politicii de dezvoltare regională. 

totodată, abordarea policentristă 

nu însemnă că dezvoltarea se va limita 

doar la aceste centre urbane şi la 

teritoriile din jurul lor. Sporirea profilului 

economic al centrelor urbane de 

mărime medie va permite o distribuire 

mai eficientă a resurselor. Se aşteaptă 

că, după atingerea unei anumite mase 

critice, această abordare va genera 

creştere economică şi implicit creşterea 

standardelor de viaţă în celelalte 

oraşe, extinzîndu-se şi asupra zonelor 

rurale din vecinătatea acestora. 

zonele rurale: sărăCia s-a 

staBilit la sat 

Satele republicii moldova au fost 

lovite de propriul declin, dar şi de 

declinul oraşelor. În pofida exodului în 

masă, ponderea populaţiei rurale s-a 

majorat, potrivit biroului Naţional de 

Statistică, de la 53,4% în 1989 pînă 

la 55,2% în 2008. cu toate acestea, 

situaţia populaţiei satelor mici este 

astăzi precară, cu puţine perspective 

economice şi acces dificil la serviciile 

publice relevante şi la diverse servicii 

de susţinere. o parte semnificativă a 

veniturilor familiilor de la sate provin 

din remitenţele din partea rudelor 

care lucrează peste hotare. De regulă, 

aceste sume sînt direcţionate spre 

consum. 

indicii socio-economici atestă 

decalaje semnificative în bunăstarea 

economică şi socială dintre locuitorii 

satelor şi cei ai oraşelor mari. Sub aspectul 

reşedinţei (urban versus rural), 

grupurilor socio-economice (fermieri/ 

angajaţi în agricultură versus angajaţi 

non-agricoli, antreprenori, pensionari 

etc.) sau după criteriul surselor de 

venit (activitate agricolă individuală 

versus alte categorii), sărăcia este cu 

mult mai înaltă în zonele rurale. 

raioanele: Marea speranţă 

SNDr abordează raioanele drept 

principalele unităţi teritoriale componente 

ale regiunilor de dezvoltare 

centru, Nord şi Sud. Potrivit legislaţiei 

administrativ-teritoriale, raioanele 

republicii moldova au acelaşi statut 

ca şi municipiile chişinău şi bălţi şi 

Uta găgăuzia – unităţi administrativteritoriale 

de gradul doi. Pe cînd SNDr 

stabileşte că municipiul chişinău şi 

Uta găgăuzia sînt regiuni de dezvoltare 

separate, iar municipiul bălţi 

este parte componentă a regiunii de 

dezvoltare Nord. 

indicii de dezvoltare la nivel raional 

atestă diferenţe vizibile între 

raioane. totuşi, un raion se poate afla 

într-o situaţie mai bună conform unui 

criteriu şi într-o situaţie mai proastă 

Potrivit indicatorului de dezvoltare 

socială agregat, raioanele din nordul 

Republicii Moldova (Edineţ, Donduşeni, 

Ocniţa, Soroca, Rîşcani) ocupă 

locurile de frunte, pe cînd locurile 

inferioare în ierarhie sînt ocupate de 

raioanele din zona Centru. 

la capitolul dezvoltării infrastructurii, 

există o distribuţie geografică mai 

vastă. Cea mai bună situaţie la acest 

capitol o au raioanele Anenii Noi şi Orhei 

în Centru, taraclia la Sud, Ocniţa 

şi Edineţ la Nord. 

indicatorul economic agregat demonstrează 

că raioanele cele mai dezvoltate 

sînt taraclia, Basarabeasca, 

UtA Găgăuzia, care se află mai sus 

de nivelul mediu naţional pe aproape 

toate componentele. Cele mai slabe 

poziţii din punctul de vedere al dezvoltării 

economice le ocupă trei raioane 

din Centru: teleneşti, Dubăsari şi 

Nisporeni, şi două de la Sud: leova 

şi Cantemir. 

potrivit altui criteriu. totodată, SNDr 

semnalează discrepanţe evidente în 

dezvoltarea intraraională. acest dezechilibru 

este generat de discrepanţele 

de dezvoltare între mediul urban şi 

rural. 

SNDr priveşte raioanele ca pe 

principalele unităţi de planificare a 

politicii dezvoltării regionale, datorită 

unei concentrări înalte a resurselor 

umane şi administrative. totuşi, 

Strategia nu abordează dezvoltarea 

regională în parametrii raioanelor. 

Dimpotrivă, autorităţile publice locale 

sînt îndemnate să evite perceperea 

iniţiativelor de dezvoltare locală ca 

pe un proces administrativ, de care 

ar beneficia un raion concret. Se vor 

încuraja iniţiativele care vor depăşi limitele 

unui raion şi vor include cîteva 

raioane, unele părţi din raioane sau 

chiar regiunea în întregime. 

regiunile de dezvoltare 

legea privind dezvoltarea regională în 

republica moldova propune o abordare 

nouă, de dimensiune regională, a 

dezvoltării ţării. 

regiunile de Dezvoltare ale republicii 

moldova, potrivit SNDr, sînt următoarele: 

regiunea de Dezvoltare Nord 

(rDN), regiunea de Dezvoltare centru 

(rDc), regiunea de Dezvoltare Sud 

(rDS), regiunea de dezvoltare Uta 

găgăuzia (rDUtag), regiunea de Dezvoltare 

chişinău (rDcH) şi transnistria 

(rDt). 

regiunile de dezvoltare sînt unităţi 

teritorial-funcţionale, care reprezintă 

cadrul de planificare, implementare şi 

evaluare a strategiilor de dezvoltare 

regională. regiunile de dezvoltare sînt 

suficient de mari pentru a planifica 

dezvoltarea regională şi locală, cu impact 

real asupra dezvoltării naţionale, 

dar suficient de mici pentru a facilita 

dezvoltarea şi luarea de decizii consensuale 

de către părţile interesate. 

În prima etapă, implementarea SNDr 

va viza regiunile de dezvoltare Nord, 

centru şi Sud. cu toate că necesităţile 

de dezvoltare a localităţilor republicii 

moldova sunt, în esenţă, similare, 

există diferenţe fundamentale în profilul 

acestor trei regiuni. astfel, Nordul 

este mai urbanizat, în mare parte 

datorită oraşului bălţi. regiunea centru 

este cea mai mare ca suprafaţă şi 

populaţie, dar cu nivel de urbanizare 

redus. Sudul este cu cea mai mică

Deşi există discrepanţe între nivelele 

de dezvoltare ale raioanelor unei 

regiuni, spre finanţare vor fi admise 

în primul rînd proiectele care vor 

avea impact pe termen lung şi mediu 

asupra întregii regiuni. Şi, dimpotrivă, 

va fi evitată promovarea proiectelor 

care în perspectivă de lungă durată 

vor încuraja dezvoltarea unor raioane 

în detrimentul altora. Nu contează 

amplasarea fizică a unităţii de implementare 

a proiectului de dezvoltare 

regională, ci efectul acestuia asupra 

întregii regiuni sau asupra unei părţi a 

ei, se menţionează în SNDR. 

populaţie şi cu cel mai redus nivel 

de urbanizare. Există şi alte diferenţe 

specifice, care vizează, clima, mediul, 

resursele naturale, infrastructura, etc. 

acestea sînt expuse şi analizate în 

Strategiile de dezvoltare elaborate 

pentru fiecare regiune în parte, în 

calitate de documente ale politicii 

de dezvoltare pe termen lung (7 ani), 

care identifică priorităţile şi măsurile 

specifice în cadrul regiunilor. 

În general, procesul de implementare 

a Strategiei în anii 2010-2012, care 

are în vizor rDc Nord, centru şi Sud, 

se prezintă în felul următor. 

Noile instituţii de dezvoltare regională 

- consiliile regionale pentru Dezvoltare, 

agenţiile de Dezvoltare regională 

Nord, centru şi Sud şi-au lansat 

activitatea şi au elaborat Strategiile 

de dezvoltare pentru fiecare regiune 

în parte. Proiectele Strategiilor de 

dezvoltare regională au fost elaborate 

în baza evaluării economice, sociale 

şi de mediu, a rezultatelor analizelor 

grupurilor de lucru regionale, fiind 

ajustate la caracteristicile specifice 

ale regiunii şi la provocările dezvoltării 

regionale. aprobarea Strategiilor a 

fost precedată de consultări publice 

realizate într-un cadru larg în regiunile 

ţării, în care au fost implicaţi reprezentanţi 

ai administraţiei publice, 

societăţii civile, sectorului privat. 

Drept rezultat al informaţiilor colectate 

şi analizelor efectuate au fost identificate 

trei priorităţi ale dezvoltării 

regionale: 

1. reabilitarea infrastructurii 

fizice, care presupune măsuri de 

reabilitare şi construcţie a reţelelor de 

apă, canalizare şi staţiilor de epurare; 

reabilitarea reţelei de drumuri existente 

şi a conexiunilor internaţionale; 

dezvoltarea şi diversificarea căilor de 

acces şi a reţelelor de comunicaţii. 

2. susţinerea dezvoltării sectorului 

privat, în special în zonele rurale, 

care include măsuri de educare 

a populaţiei din mediul rural în vederea 

diversificării mijloacelor de trai şi 

a dezvoltării afacerilor non-agricole; 

de consolidare a capacităţilor instituţiilor 

de informare, consultanţă şi 

susţinere; de dezvoltare şi integrare a 

structurilor de cooperare în marketing 

pentru producţia agricolă; de dezvoltare 

a programelor de implementare a 

standardelor internaţionale de calitate 

şi inofensivitate alimentară. 

3. Îmbunătăţirea factorilor de 

mediu şi a atractivităţii turistice, 

care presupune promovarea practicilor 

favorabile mediului, agriculturii şi 

tehnologiilor non-poluante; dezvoltarea 

sistemelor de management 

integrat al deşeurilor solide, inclusiv 

colectarea separată, reciclarea şi 

crearea poligoanelor moderne de 

stocare a deşeurilor nereciclabile; de 

diminuare a impactului climei variabile, 

a degradării solurilor; reabilitarea 

edificiilor turistice şi integrarea lor în 

circuitele turistice internaţionale. 

De asemenea, aDr au elaborat 

Planuri operaţionale regionale, care, 

împreună cu Strategiile de dezvoltare 

regională, au fost remise ministerului 

construcţiilor şi Dezvoltării regionale. 

la etapa următoare, mcDr a lansat 

apelul de elaborare a propunerilor 

de proiecte, în conformitate cu 

priorităţile stabilite în Strategiile de 

dezvoltare regională. După un proces 

de evaluare, ele au fost remise spre 

aprobare proiectele înaintate consiliilor 

regionale pentru Dezvoltare. 

În baza Planurilor operaţionale elaborate 

de consiliile regionale pentru 

Dezvoltare, mcDr a elaborat Docu- 

mentul Unic de Program, care a fost 

aprobat de consiliul Naţional de coordonare 

a Dezvoltării regionale. acesta 

este cadrul legal pentru alocarea 

În total, Consiliile Regionale pentru 

Dezvoltare au aprobat 89 din cele 135 

de proiecte de dezvoltare regională, 

depuse la ADR. CNCDR urmează să 

decidă cîte din aceste proiecte vor 

obţine finanţare din Fondul Naţional 

pentru Dezvoltare Regională, valoarea 

căruia constituie 135 milioane lei. 

Aceste proiecte au impact regional, 

includ două sau mai multe raioane 

din regiune, iar gradul de pregătire al 

proiectelor permite demararea implementării 

lor. 

Din cele 89 de proiecte, 45 ţin de reabilitarea 

infrastructurii fizice (reparaţia 

sau construirea sistemelor de apă şi 

canalizare, a drumurilor), 13 ţin de 

susţinerea sectorului privat (crearea 

incubatoarelor de afaceri şi a parcurilor 

industriale) şi 31 vizează îmbunătăţirea 

factorilor de mediu şi atractivităţii 

turistice (promovarea traseelor 

turistice, dezvoltarea managementului 

eficient aş deşeurilor etc.). 

fondurilor publice pentru susţinerea 

dezvoltării regionale. Pentru proiectele 

care nu vor beneficia de finanţare 

din fond, aDr Nord, centru şi Sud vor 

identifica alte surse financiare. 

rDN rDc rDS rDUtag rDcH total 

Populaţia, 000 persoane 1018 1066 543,5 159,7 785,1 3,573 

Ponderea, % 28,5 29,8 15,2 4,5 22 100 

Populaţia rurală, % 65,1 80,9 75 59,7 8,7 57,8 

Populaţia urbană, % 34,9 19,1 25 40,3 91,3 42,2 

Suprafaţa, km 2 10015 10636 7379 1848 568 30446 

Ponderea, % 32,9 34,9 24,2 6,1 1,9 100 

Densitatea, loc/km 2 102 100 74 86 1382 117 

Produsul intern brut, 000 mii mDl 8195 7495 355 1182 17465 37888 

Ponderea, % 21,6 19,8 9,4 3,1 46,1 100 

Vab per capita, mDl 8051 7028 6531 7404 22246 10605 

investiţii per capita, 000 mDl 2,011 2,684 2,686 1,724 10,872 4,249 

administraţii publice locale de nivelul 2, unităţi 12 13 8 1 2 36 

administraţii publice locale de nivelul 1, unităţi 315 329 209 18 25 896 


17


R 

egiunea de 

Dezvoltare Centru: 

rezistenţă la forţa de atracţie a capitalei 

regiunea de Dezvoltare centru (rDc) este cea mai mare regiune de dezvoltare din punct de vedere al 

teritoriului, dar şi al numărului populaţiei. Pe lîngă acestea, rDc dispune un şir de puncte forte evidente în 

raport cu alte regiuni de dezvoltare, cum ar fi bogăţia şi diversitatea resurselor naturale, reţeaua dezvoltată 

de drumuri auto şi feroviare de conexiune naţională şi internaţională, proximitatea capitalei. În cele ce 

urmează, ne vom referi mai detaliat la particularităţile regionale, care definesc potenţialul de dezvoltare a 

rDc pe termen lung, în conformitate cu Strategia de Dezvoltare regională. 

Natura 

rDc dispune de arii extinse de păduri 

relicte şi peisaje pitoreşti relativ bine 

păstrate. fiind un teritoriu de conexie a 

cîtorva zone biogeografice cu diverse 

arii umede şi împădurite, lacuri pitoreşti, 

numeroase monumente arheologice, 

istorice şi naturale, regiunea centru 

dispune de oportunităţi sporite pentru 

dezvoltarea proiectelor regionale de 

mediu, turistice, recreative şi balneologice. 

rezervaţiile ştiinţifice codrii şi 

Plaiul fagului, rezervaţiile naturale şi 

peisagistice Saharna, Sadova, ţîpova, 

complexele arheologice şi istorice 

căpriana, curchi, Saharna şi altele oferă 

şansa de a dezvolta proiecte turistice şi 

recreative, inclusiv gospodării piscicole, 

ferme de vînătoare, turismul rural. rDc 

dispune de rezerve semnificative de 

apă potabilă şi apă minerală cu proprietăţi 

curative evidente. Pe baza apelor 

termale funcţionează staţiunea balneară 

„codru” din s. Hîrjauca, raionul călăraşi. 

În prezent, aceste resurse naturale considerabile 

nu sînt valorificate pe deplin 

din cauza că infrastructura, capacităţile 

organizatorice, calitatea serviciilor 

rămîn în urma standardelor moderne 

în domeniu. fondul forestier, ariile 

protejate şi rezervaţiile ştiinţifice aflate 

pe teritoriul regiunii sînt puţin utilizate 

ca resurse de dezvoltare a turismului şi 

odihnei. 

rDc se caracterizează prin cel mai 

bogat fond forestier, reprezentat de 

codrii moldovei, dar şi de alte suprafeţe 

de pădure. Ponderea terenurilor 

silvice în rDc este de 17,7% la sută, 

faţă de media naţională de 11,9%. 

Deoarece în republica moldova tăierile 

de pădure sînt admise doar în scop

matErialUl EStE ilUStrat cU fotografii DE 

aleCu reniţă 


19

sanitar, speciile de arbori şi arbuşti pot 

fi folosite în cantităţi limitate, în special 

pentru confecţionarea obiectelor de 

lemn de dimensiuni mici, de artizanat. 

În schimb, pădurile pot fi resursă pentru 

dezvoltarea turismului, recreaţiei şi 

cinegeticii. 

ZăcămiNte 

rDc mai este consolidată pe astfel de 

puncte puternice, cum ar fi rezervele 

mari, industriale, de diverse zăcăminte 

minerale utile pentru producerea materialelor 

de construcţie: calcar, marnă, 

materie primă argiloasă, nisipuri, 

formaţiuni de nisip şi pietriş, diatomit şi 

tripoli. Zăcămintele de piatră calcaroasă 

sunt estimate la 18 milioane metri cubi 

în raionul orhei, 6, 3 milioane metri cubi 

în raionul Şoldăneşti. această ramură 

a industriei este, în oarecare măsură, 

dezvoltată în regiune, însă capacităţile 

de producţie nu satisfac necesităţile 

pieţei. 

Forţa de muNcă 

forţa de muncă calificată şi relativ ieftină 

face atractivă investirea în regiune. 

În special acest lucru se referă la industria 

uşoară. firme din italia, germania, 

SUa, belgia şi-au dislocat aici filiale, şi 


acest fapt nu doar sporeşte numărul 

de locuri de muncă, dar şi înrădăcinează 

rigori moderne în managementul 

afacerilor. 

Proximitatea caPitalei 

Proximitatea municipiului chişinău 

constituie un factor de importanţă 

majoră pentru dezvoltarea regiunii, 

generînd, însă, efecte atît pozitive, cît 

şi negative asupra proceselor socio- 

economice. aşa, pe de o parte, agenţii 

economici din regiune au avantaje 

în accesul la piaţa de desfacere, iar 

populaţia – la piaţa locurilor de muncă, 

instituţiile educaţionale şi medicale ale 

capitalei. Pe de altă parte, acest lucru 

nu stimulează dezvoltarea utilităţilor 

şi serviciilor în raioanele alăturate şi 

„absoarbe” resursele umane calificate, 

deoarece în capitală condiţiile de 

muncă, de trai şi de salarizare sînt mai 

atractive comparativ cu provincia. 

rDc se extinde pe 10636 km pătraţi, 

ceea ce constituie 31% din suprafaţa 

totală a ţării. rDc cuprinde 13 raioane: 

anenii Noi, călăraşi, criuleni, Dubăsari, 

Hînceşti, ialoveni, Nisporeni, orhei, 

rezina, Străşeni, Şoldăneşti, teleneşti, 

Ungheni. În total, rDc numără 598 de 

localităţi, inclusiv 14 oraşe. cel mai 

mare oraş din regiune, Ungheni, are 

o populaţie de cca 32,7 mii locuitori. 

El este urmat de or. orhei cu 25,7 mii 

locuitori şi or. Străşeni, cu 18,3 mii 

locuitori. 

drumuri 

rDc dispune de o reţea de drumuri cu 

conexiuni strategice cu Uniunea Europeană 

şi municipiul chişinău, inclusiv 

2 magistrale internaţionale – coridorul 

European iX şi coridorul de transport 

budapesta – iaşi – chişinău. De 

asemenea, cele 5 magistrale naţionale 

şi internaţionale asigură o accesibilitate 

şi conectivitate suficientă. Pe teritoriul 

rDc funcţionează trei, cele mai mari, 

puncte de trecere vamală – Sculeni, 

Ungheni şi leuşeni, care asigură 

conexiunea regiunii şi ţării cu Europa. 

De-a lungul magistralelor naţionale şi 

internaţională există o infrastructură 

conexă relativ dezvoltată, inclusiv staţii 

de alimentare cu petrol şi servicii de 

popasuri. 

Drumurile de legătură între oraşele 

mari ale rDc, în cea mai mare parte, 

tranzitează municipiul chişinău. astfel, 

este necesară construcţia şi modernizarea 

unor şosele care ar asigura 

legătura directă între localităţile regiunii 

şi ar diversifica legăturile intraregionale. 

bunăoară, oraşul Ungheni nu are 

legătură directă cu oraşele Hînceşti 

şi orhei, oraşul Nisporeni ale legătură 

directă doar cu orheiul, oraşele ialoveni 

şi anenii Noi au legătură cu celelalte 

oraşe ale regiunii doar prin municipiul 

chişinău. 

După densitatea drumurilor publice, 

rDc depăşeşte media naţională. reţeaua 

de drumuri de importanţă locală este 

ramificată. În schimb, marea lor parte 

necesită reparaţie şi reconstrucţie. 

Există un şir de localităţi care, în cazul 

ploilor abundente, nu au legătură cu 

centrul raional. Starea nesatisfăcătoare 

a drumurilor locale reduce atractivitatea 

localităţilor rurale, iar capacităţile 

primăriilor nu permit reparaţia capitală 

a lor. 

căi Ferate 

rDc dispune de o reţea dezvoltată de 

căi ferate, fiind traversată de traseele 

naţionale bender –chişinău-Ungheni, 

revaca-căinari, Ungheni-bălţi şi un 

segment neînsemnat de al căii ferate 

Slobodca-bălţi. În perspectivă se prevede 

construirea tronsonului de cale ferată 

Străşeni – orhei – bălţi. intensitatea

circulaţiei trenurilor de pasageri este de 

2-14 garnituri pe zi, a marfarelor – de 

4-10 garnituri pe zi. cel mai mare nod 

de cale ferată al regiunii este staţia 

Ungheni. După densitatea căilor ferate, 

rDc depăşeşte regiunea de Dezvoltare 

Nord şi media pe ţară, însă este întrecută 

de regiunea de Dezvoltare Sud. 

agricultură 

agricultura ocupă un loc important în 

economia rDc, contribuind cu cca 30 

la sută la totalul acestei ramuri pe ţară. 

Din totalul terenurilor agricole, 83% 

revin terenurilor arabile, 9% - livezilor, 

7% - viilor şi doar 0,3% - păşunilor. 

Potenţialul agroindustrial al regiunii 

se constituie din 42 de cooperative de 

producţie, 50 de societăţi pe acţiuni, 

circa 530 de societăţi cu răspundere 

limitată şi peste 230 mii de gospodării 

ţărăneşti întreprinderi individuale. În 

rDc sînt amplasate majoritatea fabricilor 

avicole (14 din 23), întreprinderilor 

de prelucrare a fructelor şi legumelor 

(8 din 10 fabrici cu capacitate mare), 

mai mult de jumătate din întreprinderile 

vinicole (86 din 157) ale ţării. totodată, 

capacităţile de producţie ale întreprin- 

derilor sînt exploatate la cote reduse 

(de la 5 la 40 la sută). Potrivit estimărilor 

specialiştilor, principalele cauze 

ale productivităţii joase a sectorului 

rezidă în decapitalizarea agriculturii, 

gradul înalt de parcelare a terenurilor 

prelucrate, utilizarea tehnologiilor învechite. 

Nu este funcţională infrastructura 

de colectare a produselor agricole. 

totodată, agricultura este principalul 

sector al ocupării forţei de muncă, în ea 

fiind antrenată peste 40% din populaţia 

activă a regiunii. 

În ultimii ani, în rDc s-a dezvoltat o 

reţea bogată de instituţii de consultanţă 

şi asistenţă pentru afaceri, inclusiv de 

centre de consultanţă şi informare în 

agricultură (cNfm, acSa; agroinform 

etc. bunăoară, acSa oferă instruire 

continuă şi consultanţă gratuită, astfel 

mărind eficienţa utilizării terenrurilor 

agricole prin implementarea tehnologiilor 

moderne. acest fapt constitruie un 

avantaj enorm persoanelor angajate în 

sectorul agricol. 

turismul poate deveni o resursă 

importantă pentru dezvoltarea socialeconomică 

a regiunii centru. resursele 

naturale reprezentate prin fondul 

forestier, resursele acvatice, rezervaţiile 

peisagistice şi numeroase monumente 

arheologice şi istorice de interes 

turistic. Prin această zonă trece traseul 

principal al „Drumului vinului”, care 

include asemenea renumite întreprinderi 

vinicole şi vinoteci, cum sînt 

mileştii mici, ialoveni, cojuşna, brăneşti, 

Peresecina, Hînceşti. În regiune sunt 

amplasate cele mai mari şi frumoase 

complexe monastice (inclusiv mănăstiri 

rupestre) ale moldovei: căpriana, Hîncu, 

Dobruşa, Hîrjauca, racovăţ, curchi. la 

acestea se adaogă complexul muzeal 

„orheiul Vechi”, muzeul meşteşugurilor 

Populare din S. ivancea şi altele. toate 

acestea constituie obiecte turistice de 

înaltă atractivitate, la scară naţională 

şi internaţională. Punerea lor în valoare 

necesită atît dezvoltarea infrastructurii, 

cît şi promovarea lor în calitate de 

destinaţii turistice. 

iNdustrie 

Sectorul industrial al regiunii centru 

este subdezvoltat: acesta absoarbe 

doar 5% din populaţia angajată în 

cîmpul muncii, iar producţia industrială 

pe cap de locuitor constituie doar 

50 la sută din nivelul mediu naţional. 

Principalele ramuri sînt reprezentate de 

fabricarea produselor textile, industria 

extractivă, prelucrarea lemnului şi fabricarea 

articolelor din lemn, fabricarea 

îmbrăcămintei, prelucrarea şi vopsirea 

blănurilor, industria alimentară şi 

vinicolă. Potenţialul industrial al regiunii 

este concentrat în oraşele mici - centre 

raionale. cele mai dinamice din punct 

de vedere al restructurării industriale 

sînt oraşele orhei, rezina, Străşeni şi 

Ungheni. 

activitatea 

aNtrePreNorială şi 

atragerea iNvestiţiilor 

Potrivit datelor biroului Naţional de Statistică, 

numărul întreprinderilor în regiunea 

centru a fost în continuă creştere, 

mărindu-se, în perioada 2004-2008, cu 


21

43 la sută. În special, acest lucru s-a 

produs din contul micro-întreprinderilor. 

totodată, în rDc este înregistrat cel 

mai redus număr de întreprinderi mici 

şi mijlocii la o mie de locuitori (4), faţă 

de regiunile Sud şi Nord, unde acest 

indice este egal cu 13, şi municipiul 

chişinău (31). repartizarea spaţială a 

întreprinderilor în rDc este neuniformă, 

diferenţele între raioane după numărul 

întreprinderilor raportat la numărul de 

locuitori fiind de zeci de ori. cele mai 

active zone din punct de vedere economic 

sînt Străşeni, ialoveni şi orhei, 

unde se înregistrează indicele de 65 de 

întreprinderi la 10 000 de locuitori. la 

celălalt pol se află raioanele teleneşti 

şi Nisporeni, unde acest indice este 

mai mic de 30. cel mai dezvoltat este 

sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii, 

care angajează 62% din salariaţi. micro-întreprinderile 

constituie peste 70% 

din totalul întreprinderilor. 

biroul Naţional de Statistică atestă în 

rDc o creştere a investiţiilor în capital 

fix şi lucrări de construcţie-montaj de 

peste trei ori, în perioada 2004-2007. 

finanţarea investiţiilor se efectuează 


preponderent din surse private, iar 

bugetelor central şi locale le revine 

între 12 şi 30 la sută din suma totală. 

totodată, distribuţia lucrărilor de con- 

strucţie şi montaj este disproporţionată 

în profil teritorial. 

investiţiile străine au prezenţă redusă 

în regiune. calculate pe cap de locuitor, 

investiţiile străine directe cumulative 

constituie doar 52 dolari SUa, sau 21% 

din media pe ţară. În mare măsură 

acest tablou se explică prin faptul că

firmele străine preferă să se înregistreze 

în capitală, chiar dacă o bună parte 

din activităţile lor se desfăşoară pe 

teritoriul rDc. 

Zona Economică liberă Ungheni a 

înviorat procesul investiţional regional. 

aici sunt înregistrate 38 de întreprinderi 

în calitate de rezidenţi, suma investiţiilor 

efectuate este de peste 34 milioane 

dolari SUa, numărul locurilor de muncă 

noi depăşeşte cifra de 1600. Şi celelalte 

cîteva oraşe mici cu potenţial economic 

(orhei, Străşeni, ialoveni ş.a.) ar putea 

servi drept poli de creştere pentru regiune. 

amplasarea geografică favorabilă, 

vecinătatea cu Uniunea Europeană, 

conexiunea directă la ecartamentul 

european, capacităţile industriale 

disponibile şi neutilizate sunt principalii 

factori beneficiu pentru atragerea 

investiţiilor străine. 

localităţile rDc sînt eligibile pentru 

majoritatea programelor Uniunii 

Europene de cooperare transfrontalieră: 

moldova-Ucraina-romania 2007-2013, 

bazinul mării Negre, Parteneriatul Estic 

şi altele. 

situaţia socială 

media bunăstării economice şi accesul 

la educaţie în rDc este mai mică decît 

în regiunile Nord şi Sud, iar după accesul 

la educaţie şi la asistenţă medicală 

regiunea se află pe poziţia de mijloc. cel 

mai bun acces la serviciile medicale îl 

au locuitorii raioanelor Dubăsari, anenii 

Noi şi criuleni, iar cea mai proastă 

situaţie la acest capitol este în rezina. 

cei mai înalţi indicatori ai accesului la 

educaţie îl au raioanele Şoldăneşti şi 

teleneşti, iar cei mai mici – anenii Noi. 

În general, populaţia din localităţile 

rDc are acces relativ sporit la serviciile 

educaţionale şi medicale mai calitative 

din municipiul chişinău, şi acest fapt se 

răsfrînge favorabil asupra gradului de 

dezvoltare umană în regiune. 

tudor meşiNă, 

directorul adr ceNtru 

Ca persoană care am deţinut funcţia 

de primar trei mandate consecutiv, 

cunosc viaţa unei localităţi rurale 

în cele mai mici detalii, şi apreciez 

perspectiva implementării Strategiei 

Naţionale de Dezvoltare regională ca 

fiind reală. În localitatea ruseştii Noi, 

în care am fost primar, am realizat 

şapte proiecte cu donatori străini. Dar 

majoritatea din ele au soluţionat nişte 

probleme la scară mică, cu importanţă 

de moment. bunăoară, am construit cu 

sprijinul fiSm 800 de metri de drum în 

centrul satului, însă restul acelui drum 

a rămas deteriorat, pentru că nu am 

avut o capacitate mai mare. aşa încît se 

comenta prin sat că „primarul a făcut 

drum în faţa primăriei ca să parcheze 

pe el maşina primăriei”… Strategia de 

Dezvoltare regională oferă posibilităţi 

mult mai avansate. bunăoară, la un 

kilometru de primărie se află o întreprindere 

privată – o moară, şi lipsa 

unui drum practicabil îi subminează 

activitatea. acest agent privat este 

interesat să coopereze cu primăria şi 

să contribuie la repararea şoselei. Este 

un beneficiu pentru întreaga localitate, 

pentru cel care prestează servicii de 

morărit, pentru cei care beneficiază de 

aceste servicii. Se valorifică posibilităţile 

de interacţiune reciproc avantajoasă 

între administraţia publică locală şi 

agenţii economici, între două primării, 

chiar între doi sau mai mulţi agenţi 

economici. 

proximitatea capitalei constituie un 

avantaj clar. bunăoară, în prezent, 

observăm că întreprinderile din chişinău 

caută posibilităţi de dezvoltare în 

localităţile vecine – în ialoveni, Străşeni 

şi altele. acest lucru se explică în 

special prin faptul că şi terenurile, şi 

închirierea spaţiilor, şi forţa de muncă 

sînt relativ mai ieftine. Un alt moment 

pozitiv este că localităţile situate în 

preajma capitalei au posibilitatea de 

a-şi soluţiona mai uşor unele probleme 

de infrastructură, de exemplu, prin 

conectarea la apeductul magistral care 

aprovizionează chişinăul. avem deja 

experienţa unor asemenea parteneriate 

cu municipiul, care asigură economii 

reale în cheltuieli. 

planurile urbanistice ale localităţilor 

sînt baza dezvoltării regionale. Din 

întrunirile prin numeroase localităţi din 

regiunea centru, la care am asistat, 

am tras o concluzie foarte importantă. 

Nu dispunem de un plan, o hartă, un 

document actualizat, care ar reflecta 

cu precizie infrastructura regiunii, 

necesităţile şi potenţialul de dezvoltare 

a localităţilor. Unde sînt zonele 

industriale, care este delimitarea dintre 

terenurile publice şi cele private, funcţionează 

sau nu apeductele, dacă nu ne 

paşte, bunăoară, pericolul să construim 

un drum, iar apoi să-l stricăm pentru 

a trage prin acel loc nişte ţevi, şi aşa 

mai departe. avem nevoie de informaţie 

precisă şi cît mai amănunţită, pentru 

ca investiţiile în dezvoltarea regională 

să fie cît mai eficiente. m-am interesat 

şi am constatat că raioanele din centru 

deţin cîte 1-2 planuri urbanistice 

ale localităţilor, şi acestea sînt, de 

regulă, oraşele mai importante - orhei, 

ialoveni, care au participat la programe 

investiţionale. raionul ialoveni, care are 

74 de localităţi, dispune de un singur 

plan urbanistic. 

În perioada în care deţineam funcţia de 

primar, cînd iniţiam un parteneriat cu 

donatori externi, de fiecare dată prima 

întrebare a lor era dacă localitatea 

are un plan de dezvoltare urbanistică 

de perspectivă, şi cum răspunsul era 

negativ, majoritatea nu mai reveneau. 

Pentru a investi, ei doresc să aibă 

la mînă date concrete: unde pot să 

dezvolte proiectul, dacă nu vor apărea 

probleme de ordin juridic cu sectorul 

privat, şi aşa mai departe. 

apropierea centrelor educaţionale 

mari favorizează implementarea 

strategiei în regiunea Centru. Deşi 

există opinia că oraşele universitare, 

în special capitalele, „absorb minţile” 

din teritoriile învecinate, vreau să 

menţionez următoarele. În prezent, sub 

ochii noştri, cunoştinţele şi progresul 

se întorc spre provincie. De exemplu, 

acum 5 ani nu aveam un calculator în 

primărie. În prezent, o primărie sătească 

nu ar angaja pe cineva care nu ştie 

să lucreze la computer. Este adevărat 

că în oraşele mari şi salariile sînt mai 

mari. În schimb, localităţile mici oferă 

specialiştilor perspective mai stabile de 

a-şi aplica cunoştinţele, de a avansa în 

carieră. Provincia devine mai atentă şi 

mai grijulie cu specialiştii buni. tot mai 

mulţi se conving de acest lucru şi revin 

acasă după absolvirea facultăţilor din 

marile centre universitare. 

fiind foarte bogată în monumente 

istorice şi culturale, rezervaţii naturale, 

întreprinderi vinicole cu renume 

mondial, regiunea centru dispune de 

un potenţial turistic pe care trebuie să-l 

valorifice plenar. Din acest considerent, 

aDr centru a elaborat şi a înaintat un 

proiect de amploare, numit „Dezvoltarea 

capacităţilor investiţionale şi de 

turism”. Proiectul vizează reabilitarea 

drumurilor de acces spre destinaţiile 

turistice din zonă, restaurarea unor 

obiecte din patrimoniului cultural 

naţional, construirea hotelurilor etc. 

avem ideea să desemnăm două zone 

mari cu căi turistice, să întocmim o 

hartă modernă, clară a obiectelor care 

merită să fie vizitate, pentru comoditatea 

turiştilor. 

toate drumurile duc la Chişinău, şi 

respectiv trec prin regiunea Centru – 

este un alt mare atu al zonei noastre. 

reabilitarea şoselelor naţionale şi 

celor cu conexiune la magistralele 

internaţionale constituie un obiectiv la 

scară întregii ţări, a cărui realizare va 

avea impact benefic şi la nivel regional. 

avem înaintate multe proiecte de reabilitare 

a drumurilor de rang local, dar cu 

impact regional. 


23


Concepția 

modernă a spațiului 

locativ urban 

interviu cu Igor Apostolov, arhitect-şef al Institutului de Stat de Proiectare 

„Ruralproiect” 

Pînă a ajunge în biroul arhitectului-şef al „ruralProiect” igor apostolov, trebuie să treci prin galeria 

proiectelor realizate deja ale acestui institut – blocuri de locuit, centre comerciale, instituții 

de stat, biserici ortodoxe, biserici baptiste, vile, mănăstiri – dintre care pe unele chiar le recunosc 

- centrul lukoil, noul look al vechilor beciuri de la cricova, reşedința preşedintelui, complexul 

locativ de vizavi de circ sau cel de pe bogdan-Voievod... 

fiind unul din institutele care s-au născut cu mult înainte de independența noastră, a trecut, ca 

şi întreaga piață de construcții, prin etape de avînt, ca cea din 97-99, de maximă intensitate şi 

fervoare – cum a fost în anii 2002-2003, şi prin etape de criză, cum a fost în ultimii doi ani, cînd 

piața de construcții a scăzut vertiginos cu circa 30%... Prin lucrările lor putem ilustra foarte clar 

calea atît tehnologică, cît şi estetică pe care a parcurs-o industria moldovenească de construcție 

pînă la ceea ce azi numim locuință modernă. 

Care este, conform opiniei dvs., 

concepția modernă a spațiului locativ 

urban? 

Una din tendințele destul de reliefate 

de conceptualizare a spațiului urban 

poate fi considerată abaterea de la 

construcția liberă şi concentrarea 

asupra complexelor locative, altfel zis 

construcția perimetrică a cartierelor 

şi amenajarea spațiilor interioare. Unii 

ar putea să ne reproşeze – nimic nou 

sub soare - aceste construcții au fost 

şi pînă acum. au fost. Dar de-a lungul 

străzilor principale sau a magistralelor, 

iar în sectoare au fost extrem de 

multe cazuri cînd blocurile răsăreau ca 

ciupercile pe terenurile ca şi cum ale 

nimănui, în locul terenurilor sportive sau 

de joacă. Noile complexe nu permit aşa 

ceva. totul e destinat acestor locuitori ai 

complexelor. 

În ce măsură aceste complexe trebuie 

să corespundă după stil şi arhitectură 

locului în care se construiesc? 

cred că sînt două tipuri de legătură 

dintre nou şi vechi. Există armonizarea 

cu stilul vechi, mai ales atunci cînd se 

construieşte în raioanele istorice, al 

doilea – în contrast. În anumite zone 

este imposibil să imiți stilul existent, din 

simplul motiv că acesta nu există. De 

aceea se merge anume pe tehnologii 

noi, pe stiluri noi în arhitectură... 

de la 6 la 14. şi Chiar la 18 

pe timpuri se considera că 6 metri 

pătrați sînt de ajuns ca să se dezvolte 

armonios un exemplar de homo 

sovieticus, acum ce norme există, 

pentru omul tranziției veşnice? 

acum sînt 14 m.p. cu perspectiva de 

a ajunge la 18. fiecare om trebuie să 

aibă acces la ai săi 18 m. Dar, de fapt, 

azi poți să trăieşti în cîți metri doreşti, 

măcar şi într-o mie dacă ți-i permiți. 

noile construcţii sînt pentru diferite 

categorii de cumpărători, atît de clasa 

premium, cît şi pentru buzunarele 

mai modeste. există discuţii intense 

în jurul construcţiilor mai ieftine, 

mulţi susţin că nu ar fi atît de sigure. 

de fapt, în contul a ce se ieftineşte o

construcție? 

Întrebarea este complicată. În primul 

rînd, se ieftineşte în contul metrajului. 

Dar care nu este totuşi atît de mic încît 

să nu permită o viață normală, deşi e 

mai mic decît în cazul apartamentelor 

din segmentul premium, evident. Însă 

comparînd cu timpurile sovietice, cînd 

un apartament cu două odăi era de 29 

m.p. spațiu locativ şi undeva 50 m.p. 

spațiu total, acum spațiul total este 

minimum 60-65 m.p. Şi planificarea 

nu mai e cea care a fost, este mult mai 

bună şi rațională. 

poate acum există o atitudine 

rațională față de holuri şi coridoare, 

dar țin să remarc că camerele 

pentru copii şi camerele de baie au 

rămas la fel de mici. 

Permiteți-mi să vă contrazic. acum 

nu se mai fac cutiile de altă dată. Ne 

străduim chiar să luăm de la hol sau de 

unde putem rupe ca să le facem mai 

mari. Dar totul depinde de arta şi talentul 

arhitectului. Dacă i s-a nimerit cuiva 

un arhitect mai talentat - e bine, dacă 

e mai puțin talentat – asta e. E minusul 

lui. Dar avem posibilitatea să alegem 

ceea ce ne place. 

poate e vorba de mentalitate şi nu 

este vorba de prioritate în cazul 

copiilor sau băilor? 

mi-ați adus nişte exemple de grupuri 

sanitare nereuşite, dar eu pot să vă 

aduc zece exemple reuşite. Unde totul 

este armonios şi rațional, unde antreul 

este în spațiu comun cu holul, unde 

spațiile trec unele în altele, după principiul 

american de construcție a spațiului, 

unde bucătăria ca spațiu închis nu 

există. o planificare bună este cea 

care poate fi modificată în funcție de 

necesități sau chiar de faptul că e zi sau 

noapte. Sistemul american de planificare 

s-a recomandat din cele mai bune 

unghiuri. chiar şi în casele individuale, 

unde spațiul parterului este ocupat de 

zona socială – în mijloc – grupul sanitar, 

debaraua şi nişa pentru frigider, iar în 

jur – zona de bucătărie, zona de sufragerie, 

zona de odihnă, toate în spații 

mai mult sau mai puțin deschise. Urci 

scara şi la etaj ai patru sau cinci dormitoare, 

în funcție de necesități. E foarte 

comod. la noi încă se mai construieşte, 

o cămeruță, un coridoraş, o debara, un 

cabinețel, o cameră fără nume etc. 

parCări versus terenuri de joa- 

Că, veşniCa luptă 

garajele sau locurile de parcare sînt 

o altă bătaie de cap atît a constructorilor, 

cît şi a locatarilor. 

Şi investitorii, şi proiectanții se 

străduiesc să construiască un număr 

maxim de locuri de parcare a maşinilor. 

Experiența internațională arată că cele 

mai eficiente parcări sînt cele multietajate 

în afara clădirilor dar, din păcate, 

proiectele înaintate de municipalitate 

nu se realizează şi problema parcărilor 

este foarte complicată. Întorcîndu-mă la 

ideea complexelor de locuit, îndrăznesc 

să afirm că ele corespund celor mai 

mari exigențe în domeniu. 

ați atins tema garajelor subterane, 

totuşi cît de scumpe sînt acestea, 

pentru că nu arată tocmai bine 

spațiile din jurul caselor noi şi după 

cîte am observat rămîne prea puțin 

loc pentru spațiile de odihnă şi de 

joc al copiilor. Maşini peste maşini, 

uneori nici nu poți trece... 

Depinde în ce țară ce fel de bani circulă. 

americanii au mult pămînt şi mulți 

bani şi îşi pot permite sub blocuri să 

facă garaje cu trei sau patru etaje. Şi 

la suprafață, terenurile se amenajează 

pentru spații de joc sau de odihnă. 

Şi noi ne străduim să facem acelaşi 

lucru, de exemplu la complexul de pe 

strada bogdan Voievod am construit sub 

pămînt garaje, iar la suprafață – curtea 

interioară. Şi glorinal la Valea trandafirilor 

a făcut acelaşi lucru, toți constructorii 

care se respectă încearcă să rezolve 

aceste probleme. Sînt garaje subterane 

sub clădiri, garaje subterane pe terenuri 

adiacente clădirilor, sînt şi posibilități 

de a construi parcări multietajate la 

suprafața pămîntului. Şi această soluție 

mi se pare mai bună, pentru că aceste 

depozite de maşini sub pămînt mi se 

par apăsătoare... 

Credeți? 

Pentru mine – da. Dar şi pentru mulți 

locatari. Deşi depinde cum sînt făcute. 

În america totuşi par mai naturale... 

De exemplu, la blocul de vizavi de circ, 

care e de-a lungul străzii, sub casă s-au 

făcut boxe. aşa am făcut şi la cel de pe 

strada Decebal. Dar unii cetățeni se tem 

spaţii verzi pe acoperiş, revanşa naturii în 

aglomerarea urbană 

În Europa şi SUa, autorităţile promovează „acoperişurile verzi”. În afară de 

faptul că blocurile capătă un aspect mai plăcut, verdeaţa de pe acoperişurile 

plate reprezintă una din cele mai eficiente soluţii pentru reabilitarea mediului 

ambiant din oraşele mari. De regulă, grădinile de pe acoperişuri sînt constituite 

din plante ce necesită îngrijire minimă, dar care atrag impurităţile din aer. Ele 

contribuie la izolarea termică a clădirii şi la atenuarea zgomotului străzii, reduc 

efectul de seră şi măresc durata de viaţă a acoperişului. În plus, ele încetinesc 

scurgerile apei de ploaie şi îi permit să se evaporeze încet în atmosferă, ajutînd 

la prevenirea inundaţiilor. ca să nu mai vorbim de faptul că, după o zi petrecută 

între beton, plastic şi metal, aveţi posibilitatea să vă relaxaţi într-o oază de 

verdeaţă, hăt deasupra forfotei cotidiene. 

Bucuria de a locui „deasupra tuturor” 

În occident, cu cît te ridici mai sus, cu atît preţurile apartamentelor urcă şi ele. 

Şi la noi, etajele superioare ale noilor blocuri de locuit nu mai sînt, ca înainte, o 

pedeapsă pentru locatari. tot mai mulţi cumpărători optează în favoarea unui 

etaj superior. care ar fi avantajele de a locui „deasupra tuturor”? Unul din cele 

mai evidente este panorama oraşului, pe care o puteţi admira în voie zi de zi. 

alta - nivelul zgomotului redus şi lipsa prafului. Nu este de neglijat faptul că nici 

insectele nu prea ajung la înălţimea ferestrelor de la etajele superioare. cum în 

casele nou construite sînt prevăzute cel puţin cîte două ascensoare, pericolul că 

unul din ele se va defecta poate fi ignorat. În plus, dacă blocul este înconjurat 

de mai multe clădiri, atunci apartamentele amplasate la înălţime beneficiază de 

mai multă lumină decît cele de la etajele inferioare. 


25


de garaje subterane. 

pare o variantă mult mai bună decît 

aglomerarea de maşini din jur printre 

care se joacă copiii. 

aceste garaje sînt ca o bombă cu efect 

întîrziat. ce plăcere să ai dedesubt nişte 

maşini murdare, puturoase şi pline cu 

benzină? 

vorbind de forma noilor construcţii, 

din păcate, senzația este că au 

rămas aceleaşi cutii, doar cu nişte 

detalii decorative în plus. nu există 

îndrăzneală arhitecturală, idei noi... 

Dimpotrivă, mi se par foarte elegante, 

este plăcut să urmăreşti ceea ce fac 

colegii, chiar şi concurenții. 

Care dintre clădiri vă produc susnumitele 

plăceri vizuale? 

Îmi place cum lucrează glorinal cu 

arhitectul Zolotuhin. Deşi nu-mi place 

chiar totul, pentru că de exemplu nu 

se poate să foloseşti culori de papagal 

în zona istorică a oraşului. Şi chiar am 

vorbit cu arhitectul în privința aceasta. 

Şi în privința complexului crown Plaza 

de pe strada bucureşti, arhitectul căreia 

a fost gheorghe telpiz au fost discuții, 

unii erau categoric împotriva înălțării 

unui bloc cu atîtea etaje în centrul

istoric, dar pînă la urmă arhitectul a 

găsit o soluție ingenioasă, pe perimetru 

au fost construite clădiri de înălțimea 

celor deja existente, adcă de 2 etaje, iar 

în interiorul perimetrului, acolo unde 

privirea trecătorului nu ajunge, a fost 

înălțat blocul cu 20 de etaje. Dar şi aici 

culoarea ar fi trebuit să fie un pic mai 

reținută. 

poate e vorba de dorul de culoare 

al arhitecților, care pînă acum n-au 

avut acces la asemenea proiecte? 

Nu, un arhitect cu experiență nu trebuie 

să-şi împrăştie dorul de culoare pe 

unde trebuie şi pe unde nu trebuie. la 

Valea trandafirilor – poftim – şi complexul 

roşcat-aprins construit de glorinal 

se integrează foarte bine în oaza de 

verdeață, dar în centru trebuie să fim 

mai calmi. culoarea are o influență prea 

mare. Nu e suficient că s-a construit 

ceva mare şi puternic care se aruncă în 

ochi, mai blochezi atenția privitorilor şi 

cu o pată imensă de culoare... 

Cît de deschişi sînt arhitecții moldoveni 

către experiența mondială? 

Uitați-vă ce am pe masă, vedeți cîte 

cărți şi albume? Şi pentru ce este 

computerul şi conectarea la internet? 

toți arhitecții sînt în căutare, comunică 

unii cu alții, progresul este în sîngele 

fiecăruia. 

există un specific arhitectural moldovenesc? 

Că despre un stil aparte 

cred că e prea devreme să vorbim... 

consider că în oraş trebuie să fie totuşi 

arhitectură orăşenească şi cînd se 

încearcă să se aducă în zona urbană 

stilul cantry, mi se pare foarte străin. 

Nu cred că este imposibil, dar arhitectul 

trebuie să aibă o mare putere de sinteză 

şi o mare cultură generală ca să extragă 

anume elementele-cheie, fără a cădea 

în decorativism gratuit. 

de multe ori există lupta dintre 

arhitecți şi designeri, fiecare 

considerîndu-şi munca sa mai importantă 

decît a celuilalt... 

Da, dar arhitecții pot deveni designeri, 

iar designerii nu pot deveni arhitecți. 

Poate dacă vor trece peste ființa lor şi 

vor intra la arhitectură. Eu am decorat 

destul de des spațiile pe care le-am 

proiectat. mai ales în ceea ce ține de 

instituțiile de stat, unde am fost în 

ambele ipostaze. Dar chiar dacă persoanele 

sînt diferite, este perfect dacă 

ei colaborează încă la faza de proiect, 

pentru a face cît mai rațională şi mai 

utilă planificarea. atunci nu vor apărea 

spații de jumătate de metru pe care să 

nu ştii cu ce să le umpli, nu vor fi nevoiți 

să taie colțurile mobilelor sau să facă 

acrobații stilistice pentru a masca nişte 

țevi după ce s-au instalat deja. 

poate oare ghilda arhitecților, 

uniunea arhitecților să influențeze 

în privința construcțiilor monstruoase 

din centru? Mi se pare 

că arhitecții sînt nişte oameni cu 

mintea deschisă şi ar putea să 

influențeze funcționarii în privința 

aspectului construcțiilor din centrul 

capitalei sau al planului de dezvoltare 

a oraşului despre care se tot 

vorbeşte... 

Înainte avea o forță mai mare de 

influență, acum din păcate putem 

influența doar prin munca noastră. Încercăm, 

dar dacă un comanditar ignoră 

chiar şi proiectul pentru care a plătit şi 

construieşte ce vrea, atunci nu ştiu ce 

se poate face. Un timp arhitecții chiar 

erau îndepărtați de la luarea deciziilor. 

acum şi ministerul a schimbat oarecum 

statutul arhitectului, se întoarce statutul 

său de factor de decizie, doar că altă 

dată el putea opri construcția dacă ceva 

nu era în ordine! tot mai puțin se discută 

proiectele arhitecturale la nivel de 

uniune a arhitecților. Înainte se discutau 

foarte aprins şi chiar se putea influența 

asupra deciziilor de a permite sau a nu 

permite realizarea proiectului. 

ruralproieCt, sChiță de portet 

Deşi ne numim "ruralproiect", totuşi 

activitatea noastră într-adevăr este 

preponderent în zona urbană, şi nu din 

voia noastră, ci din motive obiective – la 

țară se construieşte tot mai puțin, deşi 

se simt totuşi unele zvîcniri – am restaurat 

iată spitalul raional de la glodeni, 

apoi vom continua celelalte spitale ale 

raionului. 

elaborați doar proiectele sau 

sînteți responsabili şi de etapa de 

construcție? 

În mod obişnuit, pe lîngă elaborarea 

propriu zisă a proiectelor, noi asigurăm 

Karlsson ar sta azi într-un penthouse 

Etajele superioare ale blocurilor de locuit sînt frecvent proiectate în formă de 

turnuri. În aşa fel, clădirea este „încununată” într-un mod cît se poate de elegant, 

dar nu numai. De regulă, apartamentele sînt planificate astfel, încît să se 

deschidă în trei sau chiar patru părţi ale lumii. În plus, locatarii acestor „turnuri” 

pot exploata acoperişurile nivelelor inferioare ale edificiului în calitate de terase 

private. Practic, o asemenea soluţie apropie apartamentele-turn de statutul 

unei case individuale. Ele pot fi trecute la categoria aşa-numitelor penthouse: 

apartamente luxoase, adesea în 2 nivele, cu terase spaţioase, foarte prestigioase 

şi scumpe în occident. treptat, acest „ultim răcnet” al modei în materie de 

achiziţii imobiliare cucereşte meleagurile noastre. 

schimbarea la… faţadă 

aspectul tradiţional al faţadelor blocurilor de locuit de asemenea suportă schimbări. 

În exterior, apartamentele capătă „prelungiri” care nu mai sînt balcoane 

sau lojii în accepţia obişnuită, ci spaţii destul de mari, dotate cu panouri de 

sticlă glisante, care le izolează etanş. Pe vreme caldă, acestea pot juca rolul de 

terasă, iar cînd e frig, pot fi închise, dar oricum folosite, întrucît soarele de iarnă 

le încălzeşte în mod natural pînă la temperaturi pe deplin confortabile. astfel, 

aceste spaţii joacă rolul de înveliş protector suplimentar pentru corpul de bază, 

termoizolat, al clădirii. 


27

supravegherea de autor a obiectelor, 

dar în multe cazuri ne-am ocupat 

inclusiv şi de finisaje, lucrări de design 

şi decorare, de exemplu în cazul numerelor 

prezidențiale ale hotelului codru. 

Deşi mulți dintre comanditarii noştri 

mari, cum ar fi glorinal, au propriile 

birouri de proiectări, au fost cuceriți de 

stilul nostru şi deja de cîțiva ani buni 

realizăm lucruri frumoase împreună. 

am făcut proiecte de care nu ne este 

ruşine împreună cu agat-Dacia, orizont, 

molconinvest, Diagaras, Sabas (o substructură 

a ministerului construcțiilor 

care se ocupă de locuințele sociale), 

cu ei construim un complex pe strada 

Zelinski. 

la ce proiecte v-ați implicat personal? 

ca arhitect şef al institutului, le vizez pe 

toate, evident, dar ca autor, de exemplu, 

am fost la centrul de agrement lukoil 


moldova, care chiar a fost înaintat la 

Premiul de Stat dar, din păcate, în acel 

an acest Premiu nu s-a decernat, n-am 

avut noroc. am fost coautor la proiectele 

despre care am vorbit mai sus, cel 

de la strada Zelinski şi de la bogdan 

Voievod. cu glorinal am făcut un complex 

mare, cu 20 de etaje la bulevardul 

mircea cel bătrîn. E mîndria institutului 

nostru şi mîndria glorinalului, pentru 

că atît prin poziționarea lui, cît şi prin 

valoarea estetică, înfrumusețează 

bulevardul. 

talentul de arhitect e prețuit aici şi 

acum? 

a fost întotdeauna. Dar o să vă zic un 

lucru care poate că nu are legătură 

directă cu interviul nostru, dar cred că 

trebuie să-l menționăm. avem Premii 

Naționale în toate domeniile culturii şi 

artelor – de la balet pînă la arte decorative, 

dar nu este stipulată arhitectura! 

Vă închipuiți? Sigur, în calitatea mea de 

vicepreşedinte al Uniunii arhitecților, am 

bătut clopotele peste tot, inclusiv pe 

la ministere, dar lucrurile nu s-au prea 

schimbat. 

e o temă pe care merită să o dezbatem 

în unul din numerele viitoare, 

pentru că nu este vorba de premiu 

în sine, ci despre cît de influenți pot 

fi arhitecții în societate. dar ziceați 

mai sus că talentul arhitecților are 

toată libertatea de manifestare. de 

ce dar se construieşte atît de urît? 

arhitecții sînt diferiți. buni şi răi. Dar, 

Direcția arhitectură şi Urbanism, 

consiliile de administrație locală ar 

trebui să aibă o stratgie de dezvoltare, 

să urmărească, să ia atitudine în raport 

cu ceea ce se face, chiar şi în raport cu 

aceste pretinse construcții temporare, 

pentru că nu e nimic mai veşnic decît 

construcțiile temporare... acestea sînt 

gunoiul vizual al oraşului... Şi treptat ele 

devin chiar fața oraşului. De exemplu, 

aceste sute de panouri publicitare 

care au apărut peste tot pur şi simpu 

îngrozesc prin urîțenia lor!!! 

pe de altă parte, ascund lipsa de 

arhitectură... 

Noi avem arhitectură, avem arhitecți 

buni, care au obiecte foarte bune, dar 

care sînt pur şi simplu nimicite prin 

amplasarea a trei bilboarduri, cinci 

lightbox-uri şi a două dughene în față! 

Ce examene sau ce atestări trec 

arhitecții pentru a-şi demonstra 

calificarea? 

În afară de diploma de arhitect, pe care 

în mod normal trebuie s-o demonstrezi, 

meseria noastră presupune încă circa 

5-7 ani de experiență profesională 

acumulată într-un birou de arhitectură, 

şi doar după această perioadă poți

pretinde la certificatul pentru dreptul de 

a răspunde de un obiect. Şi la fiecare 5 

ani treci o nouă atestare. Nu este vorba 

de acumularea cunoştințelor profesionale, 

pentru că aceste cunoştințe 

sînt pentru fiecare diferite. E vorba de 

legea despre calitate. care este un fel 

de biblie a branşei. care urmăreşte 

obligațiile tuturor verigilor implicate în 

construcție, începînd de la investitor, 

proiectant, proiect, expertiză, permisiunea 

de construcție etc... Şi pînă la 

capăt. 

aceeaşi lege se referă şi la cei care 

lucrează cu proiecte particulare? 

Evident. inclusiv pedepsele administrative, 

penalitățile şi răspunderea penală 

pentru greşeli. 

pare absolut normal să existe 

responsabilitate penală în cazul 

construcțiilor... Mai ales cînd e vorba 

de blocuri cu multe etaje sau de 

obiecte comerciale, unde circulă mii 

de oameni zilnic... 

Vreau să vă zic că legile funcționează în 

aşa fel, încît e foarte puțin probabil să 

apară greşeli la acest gen de obiecte. 

căci la fiecare etapă – faze determinante, 

e obligatoriu să se facă acte, pe 

care le semnează o mulțime de oameni 

- inspecția tehnică, proiectantul etc. De 

exemplu, s-a săpat groapa fundamentului, 

care e o fază extrem de importantă, 

se bate pămîntul, se fac măsurările şi 

analizele necesare, se face actul care 

confirmă calitatea lucrărilor şi doar 

după asta se face fundamentul. aceste 

inspecții sînt independente, există 

comisia de supraveghere tehnică, care 

este din partea comanditarului, ea 

poate verifica fiecare etapă şi pe lîngă 

asta există şi supravegherea de autor. 

Şi toți semnează un act care presupune 

încheierea unei etape, fără de care nu 

există cale înainte. 

Cui se ÎnClină unele Case din 

Chişinău? 

În acelaşi timp, cum se întîmplă că 

anumite case pot să se încline, ca în 

cazul celor de pe strada Miorița? 

Nu ştiu ce s-a întîmplat exact acolo, dar 

teoretic se întîmplă asemenea lucruri 

atunci cînd în fundament sau sub fundament 

pătrunde apa. care, căutîndu-şi 

loc, poate provoca şi pentru aşezarea 

pămîntului. căci funcția cea mai importantă 

în construcții este lupta cu apa. 

Se fac construcții de drenare, pe urmă 

instalații de drenare ale fundamentului, 

a pereților... Nici o firmă nu începe o 

construcție fără o expertiză geodezică. 

În baza expertizei se alege forma de 

presare. iar mai departe se calculează 

deja însăşi greutatea obiectului. Şi toți 

aceşti parametrii sînt respectați ulterior 

de către constructori. 

şi dvs. credeți că acolo au fost 

greşeli ale lucrărilor de drenaj? 

În mod obişnuit totul decurge corect 

în proporție de 99%. dar în cazul de 

care vorbim putea fi vorba de problemele 

care au apărut deja în faza de 

exploatare. Sau au fost ploi care au 

lichefiat grundurile de sub casă. Poate 

fi. al doilea moment. casa poate fi dată 

în exploatare şi la un moment dat pot 

să iasă din funcțiune țevile. Ştiți veşnica 

problemă semnalată de locatari: în 

subsol e apă, în subsol e apă, ajutor! 

Şi apa aceasta stă şi stă, apoi găseşte 

nişte căi şi nimereşte sub fundament. 

toate înclinările din chişinău sînt din 

cauza asta. 

În ce casă din cele pe care le-ați 

construit ați locui cu plăcere? 

În primul rînd, ar trebui să fie o casă pe 

pămînt. am proiectat cred că vreo 35 

de vile şi în cîteva dintre ele aş locui. 

trebuie să trăieşti pe pămînt! Să simți 

iarba sub tălpi. Să respiri. Să auzi păsările. 

Să ai o curte. micuță, nu e nevoie 

de hectare. acesta este visul a milioane 

de oameni. Şi visul meu. care încă nu 

s-a realizat. 


29


O 

lEGE A 

lOCUiNţElOR, ÎN SFÎRŞit? 

Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale a elaborat proiectul 

Legii cu privire la locuinţe 

Domeniul locuinţelor în republica moldova este reglementat de codul cu privire la locuinţe din 3 iunie 1983. majoritatea 

prevederilor acestui document sună de-a dreptul bizar în zilele noastre, în special pentru cei născuţi după 

adoptarea lui. De exemplu: „Casele de locuit şi încăperile de locuit nu pot fi folosite de către cetăţeni în scopul înavuţirii personale, 

obţinerii de venituri neprovenite din muncă şi din alte scopuri de acaparare”. Sau: „Încăperile de locuit în casele fondului obştesc 

şi de stat de locuinţe, precum şi în casele cooperativelor de construire a locuinţelor se pun la dispoziţia cetăţenilor pentru folosinţă fără 

termen”. 

constituţia şi alte multiple acte legislative, adoptate începînd cu anul 1991, consfinţesc proprietatea privată şi relaţiile 

economice de piaţă, la care societatea demult s-a adaptat, astfel încît şi la soluţionarea problemelor legate de achiziţionarea 

şi întreţinerea locuinţelor majoritatea absolută a cetăţenilor contează doar pe propriile forţe. În mod obiectiv, 

locuinţa a devenit proprietate, investiţie, marfă. o marfă de primă necesitate şi cît se poate de costisitoare. 

cum am reuşit să împăcăm în toţi aceşti ani codul cu privire la locuinţe al r.S.S. moldoveneşti şi evoluţiile „locativ-comunale” 

în condiţiile economiei de piaţă? De fapt, ne-am aflat (şi ne mai aflăm încă) într-un proces continuu 

şi extrem de complicat de reaşezare a raporturilor din sfera locuinţelor, începînd cu aspectul juridic şi economic 

şi încheind cu cel psihologic. iarăşi pentru împrospătarea memoriei, inserăm un fragment din concluziile şedinţei 

consiliului cSi pentru cooperare în domeniul construcţiilor, desfăşurată în 1998 şi consacrată reformării gospodăriei 

locativ-comunale în ţările cSi. 

„În republica moldova, ministerul Dezvoltării teritoriului, construcţiei şi gospodăriei comunale şi Departamentul 

Privatizării şi gestionării Proprietăţii de Stat al ministerului Economiei şi reformelor desfăşoară deetatizarea şi 

demonopolizarea sistemului existent al gospodăriei locativ-comunale. În rezultatul acestor activităţi au fost organizate 

în societăţi pe acţiuni 17 organizaţii de construcţii şi reparaţii şi 3 organizaţii de construcţii şi montaj (…). are loc 

procesul de privatizare a gospodăriei hoteliere şi celei a băilor, se încheie procesul de privatizare a fondului locativ. Se 

efectuează transmiterea funcţiilor de gestionare a fondului de locuinţe către asociaţiile de proprietari ai apartamentelor 

privatizate (...)”. 

abia în anul curent, ministerul construcţiilor şi Dezvoltării regionale a elaborat şi a înaintat spre adoptare proiectul 

legii cu privire la locuinţe, care ţine cont de întregul spectru al actelor legislative şi normative din ultimii circa 20 

de ani şi stabileşte un cadru modern de reglementare a acestui domeniu complex şi atît de important din punct de 

vedere social, economic, politic. 

aşadar, ce prevede viitoarea lege cu privire la locuinţe? De ce a întîrziat atît de mult elaborarea acestui document? 

cine şi în ce măsură ar putea să-şi lege anumite speranţe de adoptarea lui? la aceste şi alte întrebări răspunde dna 

Elena bejenaru, director al Direcţiei generale arhitectură, construcţii şi locuinţe a ministerului construcţiilor şi Dezvoltării 

regionale.

Cum s-ar putea explica faptul că 

modernizarea legislaţiei cu privire 

la locuinţă, adoptarea unei 

legi atît de importante pentru 

societate, a fost amînată de-a 

lungul anilor? 

Provocarea majoră a politicilor 

europene destinate dezvoltării 

teritoriale constă în încercarea de 

a evidenţia conexiunea sau lipsa 

acesteia dintre conceptele de 

poitcentrism şi competitivitatea regională 

în scopul sprijinirii dezvoltării 

teritoriale. Studierea factorilor 

ce pot genera competitivitatea 

regională este actuală la nivelul UE 

în ceea ce priveşte planificarea ării 

spaţiale. noile politici la nivel european 

ţintesc reducerea disparităilor 

de dezvoltare şi o disntribuire mai 

adecvată a fondurilor pentru dezvoltare 

în interitorul regiunilor. la 

nivelul ESPoN (reţeaua de observare 

a planificării spaţiale europene) 

au existat încă din 2006 studii 

privind policentricitatea. acestea 

susţin ideea că o structură urbană 

cu un caracter policentric mai accentuat 

va contribui la o dezvoltare 

regională mai echişibrată şi la 

creşterea competitivităţii europene. 

cu toate acestea, studiile ESPoN 

nu reuşesc o suprapunere şi o 

abordare comună a celor două concepte, 

policentricitate şi competitiivtate 

regională. 

În această tendinţă se însxcriu 

şi rapoartele recente ale bm care 

aduc în actualitate problematica 

geografiei econopmice şi a rolului 

acesteia în dezvoltarea teritorială, 


de cartea Verde privind coezunea 


supus recent dezbaterii publice 

la nivelul UE. 

Care a fost factorul care a cata- 

lizat înaintarea proiectului legii 

cu privire la locuinţe? 












spaţiale . noile politici la nivel european 




31






privind policentricitatea. acestea 






cu toate acestea , studiile ESPoN 




regională. 

În mod decisiv - necesitatea 

armonizării relaţiilor în domeniul 

asigurării cu locuinţe şi gestionării 

fondului locativ cu standardele şi 

exigenţele UE. În special, acest 

lucru a devenit evident după ce, la 

26 aprilie 2006, intergrupul pentru 

Urbanism-locuinţe al Parlamentului 

European a adoptat carta locativă 

europeană (European charter 

on Housing). 

Care sînt prevederile de bază 

ale acestei Carte? În ce măsură 

uniunea europeană se implică în 

sfera locuinţelor? 

În sensul strict, locuinţele nu 

constituie o responsabilitate a 

structurilor UE, însă politicile 

dezvoltate şi suportate de către 

Uniunea Europeană au un impact 


substanţial asupra acestui domeniu. 

carta locativă europeană notifică 

importanţa realizării dreptului 

social fundamental la o locuinţă 

decentă, adecvată şi accesibilă. 

carta solicită statelor-membre 

tipuri de proprietate asupra locuinţelor în statele Europei occidentale şi SUa 

ale UE asigurarea suportului de 

instituire şi reabilitare a locuinţelor 

sociale sau locuinţelor de manevră, 

destinate pentru persoanele 

care au venituri foarte joase. Ea 

prevede întreprinderea măsurilor 

privind crearea posibilităţilor 

pentru persoanele cu venituri medii 

de a închiria locuinţe, de a uşura 

procedura de obţinere a creditelor 

de lungă durată pentru persoanele 

care au venituri joase. conţinutul 

cartei arată că accesul la locuinţe 

reprezintă un pas crucial în combaterea 

sărăciei, în special în oraşe, 

precum şi în atingerea obiectivelor 

de incluziune socială a persoanelor 

deprivate de locuinţă decentă. 

Ce momente esenţiale noi 

conţine proiectul legii cu privire 

la locuinţe, elaborat de Ministerul 

Construcţiilor şi dezvoltării 

regionale? 

În primul rînd vreau să menţionez 

că, spre deosebire de codul cu 

privire la locuinţe, adoptat în 1983, 

proiectul elaborat de minister 

conţine prevederi clare ce ţin de 

tipurile fondului locativ şi folosirea 

locuinţelor ce fac parte din aceste 

fonduri. Un capitol foarte important 

vizează fondul locativ social 

şi folosirea acestuia. El reflectă 

preocuparea statului de asigurarea 

cu locuinţe a cetăţenilor care fac 

parte din categoriile socialmente 

Caselor private pentru o singură familie le revine pînă la 20-30 la sută din totalul fondului locativ în oraşele mari şi 

pînă la 50-60 la sută în oraşele mici din Europa şi SUa. aproximativ aceeaşi situaţie o atestăm şi în republica moldova, 

în afara capitalei. 

Casă cu multe apartamente, proprietate privată, destinată pentru arendă 

blocul şi teritoriul adiacent îi aparţin unei persoane fizice sau juridice cu titlu de proprietate privată. apartamentele 

(sau odăile) sînt închiriate de locatari la preţuri comerciale, fără drept de înstrăinare. această formă este pe larg răspîndită 

în lume şi a existat şi pe teritoriul republicii moldova, pînă la epoca socialistă. 

Condominiumul 

blocul şi teritoriul adiacent să află în proprietatea comună a tuturor locatarilor. complexul este administrat de asociaţia 

proprietarilor de locuinţe. fiecare din ei îşi poate vinde apartamentul unui alt proprietar, care devine, la rîndul 

său, membru al asociaţiei şi se supune tuturor regulilor acceptate pentru blocul respectiv. la noi, această formă de 

proprietate a fost legalizată acum 10 ani, sub formă de asociaţii de coproprietari în condominiu. 

Case municipale cu multe apartamente pentru arendă 

casa se află în proprietatea statului (sau municipalităţii), apartamentele se dau în chirile la preţuri sociale (reglementate 

de stat) fără drept de înstrăinare. În ţările dezvoltate cota acestui tip de locuinţe este neînsemnată, ele fiind 

destinate persoanelor cu venituri foarte joase şi dotate din bugetele locale. În fosta UrSS aceasta a fost principala 

formă de asigurare cu locuinţe a cetăţenilor. 

vulnerabile. astfel, condiţiile de 

obţinere a locuinţelor sociale sunt 

stipulate foarte clar. 

Care ar fi acestea? 

am propus un şir de condiţii 

obligatorii cumulative pentru 

acordarea locuinţei sociale. acesta 

sunt: (1) lipsa în proprietate a 

locuinţei (indiferent de amplasarea 

acesteia), terenului pentru construcţia 

de locuinţe, terenurilor cu 

altă destinaţie sau casă construită 

capital în întovărăşirile pomicole, 

precum şi neînstrăinarea locuinţei 

în ultimii 10 ani şi (2) cînd persoanele 

aplicante nu au beneficiat din 

partea statului şi autorităţilor publice 

locale de credite preferenţiale şi 

susţinere exprimată prim materiale 

de construcţii pentru construcţia 

de locuinţe. Sunt stipulate şi 

condiţii suplimentare, cum sunt: 

dispunerea pentru fiecare membru 

al familiei, de o suprafaţă locativă 

totală sub normă minimă stabilită; 

locuirea într-o locuinţă care nu 

corespunde exigenţelor sanitare 

şi tehnice stabilite pentru locuire. 

avînd în vedere prevederile legilor 

în vigoare privind protecţia socială 

a invalizilor, cu privire la tineret, 

codului familiei, Strategiei naţionale 

privind protecţia copilului şi 

familiei şi altor documente normative, 

în acest capitol a fost propusă 

norma care prevede că de dreptul 

la obţinerea locuinţei sociale în 

condiţiile expuse mai sus în mod 

prioritar dispun numai persoanele 

cu dizabilităţi (invalizii de gradul i 

şi ii, care nu sînt angajaţi în cîmpul 

de muncă în legătura cu starea 

sănătăţii), precum şi persoanele 

care îngrijesc minorii cu disabilităţi 

care sînt invalizi de gradul i sau ii, 

şi tineri căsătoriţi, în vîrsta de pînă 

la 30 ani. 

există alte categorii de cetăţeni 

care, în conformitate cu viitoarea 

lege, ar putea beneficia de 

sprijin în soluţionarea problemelor 

legate de spaţiul locativ? 

În proiectul legii sunt stabilite 

categoriile de persoane care pot 

beneficia de asistenţa financiară 

din partea statului, exprimată în 

acordarea îndemnizaţiei unice 

pentru ajutorarea construcţiei, 

reconstrucţiei (reparaţiei) sau 

procurarea de locuinţe în locul 

mecanismului de alocare a unor 

credite preferenţiale. actualmente, 

categoriile de persoane evidenţiate 

în proiectul de lege cu privire la 

locuinţe sînt stabilite dispersat 

în diferite legi în vigoare, cum ar 

fi legea privind protecţia socială 

a cetăţenilor care au avut de 

suferit de pe urma catastrofei de la 

cernobîl, legea privind reabilitarea 

victimelor represiunilor politice, legea 

cu privire la veterani, precum 

şi în unele acorduri internaţionale, 

ratificate de Parlamentul republicii 

moldova (a se vedea acordul comunităţii 

Statelor independente cu 

privire la recunoaşterea reciprocă 

a înlesnirilor şi garanţiilor acordate 

participanţilor şi invalizilor marelui 

război pentru apărarea Patriei, 

participanţilor la acţiunile de luptă 

pe teritoriile altor state, familiilor 

militarilor căzuţi în luptă). 

În general, considerăm că adoptarea 

legii va permite stabilirea 

ordinii în domeniul înregistrării 

necesităţilor de locuinţe, în special 

celor sociale şi de serviciu.

dar, ca să revenim la locuinţele 

sociale, ce înseamnă „exigenţe 

sanitare şi tehnice stabilite pentru 

locuire”? altfel spus, cum 

trebuie să fie o locuinţă ca ea să 

fie recunoscută drept necorespunzătoare 

acestor exigenţe? 












spaţiale . noile politici la nivel european 








privind policentricitatea . acestea 






cu toate acestea , studiile ESPoN 




regională. 

În acest context, apare întrebarea: 

care structuri se vor ocupa 

de controlul respectării drepturilor 

în domeniul locuinţelor? şi 

nu numai în privinţa spaţiului 

locativ propriu-zis, dar şi a deservirii, 

întreţinerii, administrării 

blocurilor etc.? 

ţin să subliniez că, oricît ar părea 

de paradoxal, actualmente nu 

există nici un organ special al 

administraţiei publice centrale sau 

locale care să se ocupe nemijlocit 

de controlul asigurării drepturilor şi 

intereselor legale ale cetăţenilor şi 

statului în domeniul locuinţelor, inclusiv 

la prestarea către populaţie 

a serviciilor locative, comunale şi 

necomunale, folosirea şi întreţinerea 

fondului de locuinţe. De aceea, 

proiectul elaborat de minister 

propune instituirea inspecţiei de 

Stat în domeniul locuinţelor, care 

s-ar preocupa de acest spectru de 

probleme. 

adică, vom avea în sfîrşit o 

structură de stat specializată, 

care ar monitoriza calitatea deservirii 

şi administrării blocurilor 

de locuit? 

Exact. Şi nu numai. am propus 

ca viitoarea inspecţie de stat în 

domeniul locuinţelor să exercite 

controlul asupra unui şir de alte 

aspecte, neacoperite în prezent de 

atenţia nemijlocită a unor structuri 

ale administraţiei publice, cum ar 

fi: 

folosirea fondului de locuinţe 

şi teritoriilor aferente blocurilor 

locative; 

starea tehnică a fondului de 

locuinţe şi sistemelor inginereşti 

a lui; executarea lucrărilor de 

întreţinere şi reparaţie a locuinţelor 

în conformitate cu documentele 

normative şi tehnice; 

justificarea normativelor de consum 

al serviciilor publice de gospodărie 

comunală stabilite; 

starea sanitară a fondului 

locativ; 

efectuarea măsurilor de pregătire 

a fondului locativ în special privat 

şi gestionat de asociaţiile proprietarilor 

de locuinţe privatizate către 

sezonul rece al anului; 

respectarea normelor şi modului 

de apreciere a blocurilor locative şi 

încăperilor improprii pentru locuire 

permanentă, precum şi trecerea lor 

în categoria celor nelocuibile; 

existenţa şi respectarea condiţiilor 

contractelor încheiate între 

proprietarii de locuinţe sau reprezentanţii 

lor şi operatorii de servicii 

publice de gospodărie comunală; 

organizarea licitaţiilor pentru 

efectuarea întreţinerii şi reparaţiei 

a blocurilor locative, în special din 

fondul locativ municipal; 

prestarea serviciilor de gospo- 


33

dărie comunală conform cerinţelor 

populaţiei; 

alegerea modului de administrare 

a blocului locativ; 

calitatea de administrare a 

blocurilor locative; 

existenţa şi funcţionarea în 

blocurile locative a contoarelor de 

evidenţă a consumului de servicii 

(apă, gaze, energie electrică, 

termoficare) şi altele. 

Structura organizaţională de tipul 

celei propuse funcţionează la nivel 

de stat, municipii şi regiuni în federaţia 

rusă, belarus, Kazahstan, 

Ucraina. adică, doresc să subliniez 

că, formulînd propunerea cu privire 

la instituirea inspecţiei de Stat în 

domeniul locuinţelor, am ţinut cont 

de experienţa statelor cu istorie şi 

situaţie similară la capitolul gestionării 

fondului locativ. formarea 

structurii respective şi desfăşurarea 

activităţii acesteia este foarte 

importantă atît pentru autorităţile 

publice centrale, dar mai ales pentru 

cele locale, deoarece lipsa de 

control şi de asistenţă în teritoriu 

provoacă nemulţumiri ale populaţiei 

în problemele ce ţin de modul şi 

calitatea de gestionare a fondului 

de locuinţe. 

Care ar fi, de exemplu, competenţele 

inspecţiei în gestionarea 

calităţii serviciilor comunale şi 

necomunale? 



teritoriale constă în încercarea 

de a evidenţia conexiunea sau 

lipsa acesteia dintre conceptele 


regională în scopul sprijinirii 

dezvoltării teritoriale. Studierea 

factorilor ce pot genera competitivitatea 

regională este actuală 

la nivelul UE în ceea ce priveşte 

planificarea ării spaţiale . noile 

politici la nivel european ţintesc 

reducerea disparităilor de dezvoltare 

şi o disntribuire mai adecvată 


interitorul regiunilor. la nivelul 

ESPoN (reţeaua de observare a 

planificării spaţiale europene) au 

existat încă din 2006 studii privind 

policentricitatea . acestea susţin 

ideea că o structură urbană cu un 


caracter policentric mai accentuat 

va contribui la o dezvoltare regională 

mai echişibrată şi la creşterea 

competitivităţii europene. cu toate 

acestea , studiile ESPoN nu reuşesc 

o suprapunere şi o abordare 

comună a celor două concepte, 


regională. 

În această tendinţă se însxcriu 

şi rapoartele recente ale bm care 

aduc în actualitate problematica 

geografiei econopmice şi a rolului 

acesteia în dezvoltarea teritorială, 


de cartea Verde privind coezunea 


supus recent dezbaterii publice 

la nivelul UE. 

dar care ar fi perspectivele în 

privinţa reglementării activităţilor 

de replanificare şi 

reconstrucţie a locuinţelor din 

blocurile existente? 

Proiectul legii cu privire la locuinţe 

stabileşte pentru prima dată regulile 

privind reconstrucţia şi replanificarea 

apartamentelor din blocurile 

locative multietajate. actualmente, 

cele mai frecvente intervenţii, depistate 

de către inspecţia de Stat în 

construcţii pe parcursul mai multor 

ani în blocurile locative de seria 

102 constau în demolarea pereţilor 

exteriori din zona de sub ferestre 

cu ieşirea la lojii, în blocurile seria 

143 şi mS – în demolarea pereţilor 

între bucătării şi lojii, demolarea 

blocurilor sanitare, transformarea 

ferestrelor în uşi de acces la încăperile 

de menire publică încorporate. 

În ultimii 3 ani aceste fenomene 

ponderea cea mai mare în structura locuinţelor urbane în statele 

dezvoltate o deţin casele private pentru arendă şi casele private pentru o 

singură familie, iar cea mai mică pondere o au locuinţele municipale. În 

multe ţări europene (de exemplu, în franţa, finlanda) nu există deloc case 

municipale, iar funcţia de locuinţă socială o îndeplinesc locuinţele private 

destinate pentru arendă, iar diferenţa de cost o acoperă statul. 

nicăieri în lume locuinţele municipale nu se achită de către locatari 

sută la sută. Cota achitată constituie 40-60 la sută, restul este dotat 

din bugetul local. dreptul de a obţine un apartament într-un bloc 

locativ municipal îl au doar persoanele cu venituri joase, din categoriile 

defavorizate ale populaţiei. fiecare ţară are propriile criterii 

pentru acordarea locuinţelor municipale. Bunăoară, în sua o familie 

poate pretinde la un apartament municipal dacă venitul ei anual nu 

depăşeşte 50 la sută din venitul anual mediu în circumscripţia dată. 

În întreaga lume, pentru a obţine o locuinţă municipală trebuie să 

aştepţi luni şi ani de zile. Majoritatea locatarilor caselor municipale 

sînt muncitorii necalificaţi, şomerii, imigranţii, invalizii, alcoolicii, etc., 

pe care statul este nevoit să-i susţină, pentru ca aceştia să nu rămînă 

în stradă. la prima posibilitate, lumea părăseşte blocurile municipale 

şi se mută în sectorul locuinţelor private, care este mai calitativ, mai 

securizat, mai confortabil, mai prestigios. 

au încetat, însă problema rămîne, 

iar în proiect sînt stipulate norme 

care vor permite organizarea unor 

asemenea reconstrucţii în mod 

civilizat, cu respectarea normelor 

de securitate. avînd în vedere reducerea 

ofertei de terenuri pentru 

construcţia blocurilor locative noi, 

va căpăta amploare mansardarea 

clădirilor existente, iar acest 

proces nu este reglementat în alte 

documente, decît în proiectul dat. 

un asemenea fenomen, care 

capătă amploare, cum ar fi 

închirierea locuinţelor, este şi el 

reflectat în noul proiect de lege? 

Da. Un capitol separat este 

rezervat modului de folosire a 

locuinţelor în temeiul contractelor 

de locaţiune. El cuprinde norme 

clare ce ţin de obiectul contractului, 

forma şi termenul de închiriere, 

plata pentru închirierea locuinţei, 

modul de folosire, deservire şi 

reparaţie a acesteia, precum şi 

norme referitoare la modificarea, 

rezilierea contractului şi consecinţele 

de reziliere a lui. Proiectul 

prevede că orice proprietar poate 

da în chirie locuinţa deţinută în 

baza unui contract de locaţiune. În 

acelaşi capitol este prevăzută şi 

norma de sublocaţiune (subînchiriere) 

a locuinţei. 

În mod evident, pentru implementarea 

viitoarei legi cu privire la 

locuinţe va fi nevoie de elaborarea 

mai multor documente noi. 

bunăoară, va fi necesară stabilirea 

standardelor locuinţei sociale, a 

standardelor de calitate a serviciilor 

prestate consumatorilor 

casnici, regulamentul căminelor, 

regulamentul privind casele de 

vacanţă… 

pentru casele de vacanţă este 

prevăzut un statut special? 



teritoriale constă în încercarea 

de a evidenţia conexiunea sau 

lipsa acesteia dintre conceptele 


regională în scopul sprijinirii 

dezvoltării teritoriale. Studierea 

factorilor ce pot genera competitivitatea 

regională este actuală 

la nivelul UE în ceea ce priveşte 

planificarea ării spaţiale . noile 

politici la nivel european ţintesc 

reducerea disparităilor de dezvoltare 

şi o disntribuire mai adecvată 


interitorul regiunilor. la nivelul 

ESPoN (reţeaua de observare a 

planificării spaţiale europene) au 

existat încă din 2006 studii privind 

policentricitatea. 

Este important ca viitoarea lege să 

ia în calcul toate nuanţele şi detaliile 

raporturilor actuale în sfera 

locuinţelor. În prezent proiectul se 

află pentru coordonare şi avizare 

la un şir de ministere, agenţii, 

structuri obşteşti, sindicale, organe 

ale administraţiei publice municipale 

şi raionale. Se aşteaptă ca 

noua lege cu privire la locuinţe să 

fie adoptată pînă la sfîrşitul anului 

curent.


tigla vs ardezie 

uMBra si luMina 


35


Muzeul de Etnografie şi Istorie Naturală 

I 

F ără ClăDirile 

arhiteCtului 

ţiganCo Chişinăul 

ar arăta mult mai săraC 

Pe zidul exterior al muzeului de 

Etnografie şi istorie Naturală se află 

o placă comemorativă pe care este 

menţionat că iniţial, construcţia a 

fost proiectată de arhitectul Vladimir 

ţiganco. Se ştie că anume acest 

arhitect a primit sarcina de a elabora 

proiectul în care urma să fie amplasat 

muzeul Zemstvei. acum mai bine de 

100 de ani, în chişinău a apărut prima 

clădire construită special pentru a 

găzdui un muzeu. 

ce a mai construit Vladimir ţiganco 

în chişinău? care edificii proiectate 

de el au ai supravieţuit? care a fost 

soarta acestui arhitect? Şi cine este 

Nicolai ţiganco? 

istoricii noştri au recunoscut că nu 

deţin informaţii despre ţiganco. În 

cele mai mari biblioteci din moldova 

am reuşit să găsim un singur 

document despre arhitectul ţiganco: 

un articol publicat în ziarul „chişinăul 

de seară” acum mai bine de 20 de 

ani. Şi atît. 

articolul este scris de o femeie 

remarcabilă - brighita covarskaia 

(1930-1998), savant-fizician, persona-

litate cu interese multiple. În biblioteca 

Naţională s-au păstrat cărţile ei 

despre arta broderiei. Era preocupată 

şi de cercetări în domeniul istoriei. 

În continuare, vom expune aproape 

integral articolul menţionat, apărut la 

16 octombrie 1989. 

"cînd Vladimir ţiganco a împlinit 14 

ani, tatăl său l-a înscris la unul din 

gimnaziile din chişinău. Petse cîţva 

ani tatăl a decedat, şi pentru a-şi 

continua studiile Vladimir sa fost 

nevoit să se angajeze la lucru. Din 

acest motiv, Vladimir a început să 

înveţe mai prost şi chiar a fost nevoit 

să repete anul de studii. 

la un moment dat, Vladimir, împreună 

cu prietenul său, Nicolai Varzari, 

a decis să abandoneze gimnaziul clasic 

pentru a aplica, aşa cum scria în 

cererea depusă, la una din instituţiile 

specializate de învăţămînt din rusia. 

a ales Universitatea Politehnica din 

riga, unde exista o secţie pregătitoare 

şi mai multe specializări: construcţii, 

mecanică, inginerie. Studiile 

erau în limba germană. ţiganco 

a fost înmatriculat, însă nu avea 

mijloace pentru a plăti studiile şi a-şi 

întreţine existenţa acel oraş străin 

şi îndepărtat. mama sa, Puliheria 

grigorievna, a depus la Zemstva basarabeană 

un demers în care scria: 

„După moartea soţului, am rămas cu 

fiul Vladimir fără nici o întreţinere 

şi pe durata a doi ani i-am oferit o 

educaţie prin lecţii particulare, încît 

acum are pregătirea necesară pentru 

a studia la o universitate, unde plata 

pentru studii este de 120 ruble, iar 

plata pentru întreţinere - 300 ruble”. 

Zece demnitari din chişinău i-au 

eliberat un certificat care confirma 

acest fapt: “a rămas fără întreţinere, 

în cea mai dificilă situaţie”. acest 

fapt a mai fost confirmat şi de şeful 

poliţiei din chişinău: „Este foarte săracă 

şi nu este în stare să-şi întreţină 

fiul, Vladimir ţîganco, înmatriculat la 

Universitatea Politehnică din riga”. 

astfel, Zemstva basarabeană a fost 

nevoită să-i ofere o îndemnizaţie, pe 

care, de altfel, nu s-a sinchisit să o 

ceară înapoi în anii ‘90, lucru pe care 

l-a făcut şi cu alţi bursieri, deşi legea 

nu prevedea acest lucru. 

Vladimir ţiganco a revenit în chişinău 

cu diplomă de arhitect, inginer- 

constructor. El a lăsat în urma sa 

multe clădiri frumoase şi trainice. 

conform unui proiect de-al său, a 

fost construită în 1886 Şcoala reală 

(în prezent, blocul 1 al Universităţii 

de Stat din chişinău), în 1889-91 a 

fost reconstruită clădirea gimnaziului 

din chişinău (în prezent muzeul de 

istorie). În 1901 ţiganco a proiectat 

biserica Spitalului Zemstvei basarabiei 

(în prezent clubul Universităţii de 

medicină), în 1903-1904 – clădirea 

muzeului basarabiei (în prezent – 

muzeul de Etnografie) precum şi alte 

clădiri şi case de locuit, istoria cărora 

urmează a fi studiată. 

În 1913-1916 ţiganco devine curatorul 

Şcolii de meserii din chişinău. 

În pofida costurilor exagerate şi a 

războiului, el obţine suplimentarea 

bugetului instituţiei, introduce meserii 

noi (fabricarea trăsurilor, turnătorie, 

producerea maşinilor agricole), 

le asigură elevilor săraci instrumente 

de desen liniar şi de scris, obţine apă 

şi iluminare electrică. 

Vladimir ţîganco a dispărut din 

viaţă pe data de 3 noiembrie 1919, 

fiind înmormîntat în cimitirul central 

din chişinău, alături de mama sa. 

monumentul său funerar este unul 

dintre cele mai mici şi neobservate şi 

nu este îngrijit de nimeni El reprezintă 

un şarpe muşcîndu-şi coada, iar 

numele său, inscripţionat în partea 

inferioarăa monumentului, este 

ascuns de frunziş. 

fiii lui Vladimir – Nicolai şi Vladimir 

– au studiat la aceeaşi Universitate 

Politehnică din riga. Nicolai ţîganco, 

născut la 11 septembrie 1882 în 

chişinău, a absolvit Şcoala reală cu 

premiu de gradul i. În caracteristica 

eliberată la absolvire se menţionează: 

„Posedă talente indubitabile, 

o memorie strălucită şi capacitate 

de a pătrunde în esenţa materiei 

studiate. lectura constantă a cărţilor 

cu conţinut serios, studierea regulată 

a materialului de studii au contribuit, 

în pofida vîrstei tinere, la formarea 

unei gîndiri lucide şi a unui caracter 

puternic. aceste calităţi sînt cu atît 

mai îmbucurătoare în combinaţie cu 

atitudinea blîndă şi sincere faţă de 

tovarăşii săi”. În 1907 Nicolai tiganco 

devine inginer al Zemstvei orheiului, 

în 1909 – arhitect de gubernie, mai 

tîrziu – inginer la Primăria din chi- 

şinău, ulterior activează ca arhitect 

independent, în 1929-1931 devin 

giner de drumuri şi poduri, din 1931 

este numit şef al Departamentului 

tehnic al Primăriei chişinăului. În 

acelaşi timp, fondează Societatea 

artelor, pe care o conduce în calitate 

de vicepreşedinte. a murit la vîrsta 

de 52 de ani, citind o carte. În discursul 

său funerar, medicul a. coţovschii 

spunea: „Întreaga viaţă, a ars de 

dragoste pentru adevăr… Ne-a 

părăsit unul din cei mai demni fii ai 

basarabiei. Personalităţi asemeni lui 

N.V.ţiganco sunt cu adevărat rare. 

Ele sînt ca nişte faruri ale conştiinţei 

sociale în ceaţa densă care ne 

înconjoară”. 

Soarta a făcut ca pe mormîntul lui 

Nicolai ţîganco a fost instalat monumentul 

funerar pe care chiar el l-a 

proiectat pentru mormîntul arhitecutului 

a.bernardazzi, în formă de cruce 

de piatră de cosăuţi". 

fără clădirile lui vladimir ţiganco, 

Chişinăul ar arăta mult mai sărac. 

vizavi de clădirea ambasadei rusiei, 

pe bulevardul Ştefan cel mare, 

se află o biserică mică, una din cele 

mai frumoase din capitală. Clubul 

universităţii de medicină, la care se 

referă în articolul său brighita Covarskaia, 

a fost mutat din biserică 

la începutul anilor ’90, iar în prezent 

aici, ca şi altădată, se află biserica 

spitalului. 

pe strada m.Kogălniceanu putem 

admira cea mai cunoscută creaţie 

a arhitectului vladimir ţîganco 

– muzeul de etnografie şi istorie 

naturală. această clădire nu şi-a 

schimbat destinaţia de 105 ani. 

la colţul străzilor Kogălniceanu şi 

puşkin, pe partea dreaptă, se află 

clădirea universităţii de stat din 

moldova, facultatea filologie. a fost 

construită în 1884 pentru Şcoala 

reală. 

Clădirea muzeului de arheologie şi 

istorie, de pe strada 31 august 1918 

colţ cu strada bănulescu-bodoni, 

a fost reconstruită în perioada 

sovietică. anterior, aici se afla 

clădirea gimnaziului pentru băieţi, 

reconstruită conform proiectului lui 

ţîganco în perioada 1889-1891. 

Gimnaziul clasic pentru băieţi 

Biserica "Sfîntul Ierarh Nicolae" a 

spitalului zemstvei 

Şcoala Reală 


37

38 nr. 01/ iulie - august 2010

C 

asele 

Construite pe 

timpul lui stalin, 

hruşCiov, Brejnev, GorBaCiov 

vor fi 

reaBilitate! 

Pe fundalul complexelor locative noi, 

care s-au înălţat, în ultimii cinci-şase 

ani, în toate sectoarele capitalei, dar 

şi în suburbii şi în celelalte localităţi 

urbane ale ţării, casele cu multe etaje 

construite în deceniile şase-nouă ale 

secolului trecut au ajuns azi să deranjeze 

simţul estetic şi să le dea bătaie 

de cap locatarilor. 

balcoanele şi lojile sunt “sticluite” în 

chip şi fel, după fantezia şi portmoneul 

fiecărei familii. mai nou, la acestea 

se alătură mozaica pătratelor multicolore 

de pe pereţii exteriori – rezultat 

al costisitoarelor eforturi individuale 

de „termoizolare”. Uşile de la scări 

sînt distruse şi nu mai au nici un rol 

practic. În multe case, locatarii pun 

Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale din Republica Moldova 

lansează un Program de reabilitare a blocurilor de locuit multietajate 

mînă de la mînă şi le înlocuiesc cu uşi 

noi, de metal, în schimb, le vopsesc în 

culori diferite decît cele de la scările 

vecine. Dorinţa de a fi irepetabil şi 

original îşi spune apăsat cuvîntul. Nu 

mai menţionăm aici răsfăţul vizualolfactiv, 

provenind de la conductele de 

gunoi defectate, astfel încît locatarii 

tind să nu se reţină o secundă în plus 

pe scară, ci să pătrundă cît mai repede 

în confortul apartamentului. 

la partea estetică, oricît de neplăcută 

ar fi, se adaugă adevăratele probleme, 

pe care locatarii nu le pot rezolva 

independent: acoperişurile deteriorate, 

conductele de apă şi canalizare uzate, 

ascensoarele defectate, faţadele 

ruinate etc.,etc. 

aşadar, blocurile de locuit construite 

în perioada postbelică, rezultat al 

eforturilor eroice ale statului sovietic 

de a-i îndestula cu locuinţe pe 

cetăţenii mutaţi la oraşe, au ajuns 

astăzi să nu mai bucure pe nimeni. 

ba mai mult: să genereze insatisfacţii, 

pierderi, litigii. 

Şi iată că în anul 2009, ministerul 

construiţilor şi Dezvoltării teritoriale 

a lansat un chestionar menit să 

elucideze în detaliu situaţia privind 

starea blocurilor locative multietajate 

din republica moldova. Potrivit datelor 

obţinute, aproximativ jumătate din 

blocurile locative, construite în perioada 

sovietică, necesită reabilitare. 


39

aşadar, ministerul construcţiilor şi 

Dezvoltării regionale a constatat 

necesitatea imperioasă a renovării 

fondului de locuinţe existent în 

ţara noastră. natalia Mihailov, şef 

al direcţiei locuinţe din cadrul 

MCdr, menţionează că tergiversarea 

activităţilor de reabilitare tehnică şi 

conservare a energiei în blocurile de 

locuit va face ca problemele întreţinerii 

acestora să se manifeste la o scară 

cu mult mai largă. 

În planul de activitate al ministerului 

construcţiilor şi Dezvoltării regionale 

pentru anul 2010 este inclusă elaborarea 

programului de reabilitare a 

blocurilor de locuit multietajate. 

În general, reabilitarea locuinţelor 

presupune efectuarea în locuinţe 

multietajate, aflate în proprietatea 

persoanelor fizice/juridice a lucrărilor 

de înlăturare a degradărilor grave 

la sistemul structural şi deficienţele 

majore la sistemul termo/hidroizolare. 

Pe parcursul ultimilor ani, starea de 

lucruri în sectorul gestionării fondului 

de locuinţe s-a înrăutăţit, potrivit 

rezultatelor analizei chestionarului 

asupra fondului de locuinţe care necesită 

reabilitare, care a fost elaborat 

în anul 2009 de către ministerul construcţiilor 

şi Dezvoltării regionale cu 

scopul obţinerii informaţiilor despre 

starea blocurilor locative multietajate 

din ţară. 

astfel, conform datelor recente 

deţinute de către minister, în moldova 

există un număr mare de blocuri locative 

ale căror stare tehnică ar putea 

fi îmbunătăţită prin implementarea 

unor proiecte de reabilitare, inclusiv 

termică. 

Din insuficienţa resurselor financiare, 

din bugetele locale nu se alocă bani 

pentru reparaţia, renovarea blocurilor 

de locuinţe care se află în gestiunea 

întreprinderilor municipale de gestionare 

a fondului de locuinţe (Îmgfl), cu 

excepţia mun. chişinău şi bălţi. 

De asemenea, reieşind din faptul 

că 95,7% din fondul locativ (potrivit 

datelor biroului Naţional de Statistică) 

se află în proprietate privată, iar o 

mare parte din blocurile locative sînt 

gestionate de asociaţii de proprietari 

ai locuinţelor privatizate, asociaţii de 

coproprietari în condominiu şi cooperative 

de construcţie a locuinţelor, 


surse pentru reabilitarea blocurilor în 

această direcţie nu sînt prevăzute. 

conform analizei rezultatelor chestionarului, 

blocurile de locuinţe necesită, 

în mare parte, astfel de lucrări de 

reabilitare şi reparaţie: 

• reparaţia capitală a acoperişurilor; 

• reparaţia faţadelor clădirii; 

• reparaţia şi modernizarea ţevilor 

de apeduct şi de canalizare din 

subsoluri; 

• reparaţia sistemelor antiincendiare 

şi de evacuare a fumului; 

• schimbarea uşilor de la scări; 

• schimbarea geamurilor de la scări; 

• lucrări de substituire a jgheaburilor 

şi burlanelor; 

• amenajarea terenului de acumulare 

a deşeurilor; 

• reparaţia şi punerea în funcţiune a 

ascensoarelor; 

• izolarea termică a pereţilor exteriori 

etc. 

trebuie de menţionat faptul că 

Programe de reabilitare a blocurilor 

de locuit de acest fel au fost elaborate 

şi implementate cu succes într-un şir 

de state, cum ar fi românia (Programul 

Naţional de reabilitare termică 

promovat de ministerul Dezvoltării 

regionale şi turismului), bulgaria, 

federaţia rusă etc. 

Proiectul Programului dat prevede 

anumite acţiuni necesare reabilitării, 

grupate în două etape. În prima etapă 

se va analiza detaliat starea tehnică a 

blocurilor de locuinţe multietajate şi 

se vor estima acţiunile ce urmează a 

fi întreprinse, cu întocmirea fişei tehnice. 

cea de a doua etapă va conţine 

reabilitarea propriu-zisă a blocurilor. 

Potrivit Nataliei mihailov, implementarea 

Programului va duce la îmbunătăţirea 

condiţiilor tehnice ale blocurilor 

de locuinţe, reducerea cheltuielilor 

pentru energie din contul efectuării 

lucrărilor de termoizolare şi modernizare 

a reţelelor şi sistemelor tehnice, 

prelungirea termenelor de exploatare 

a fondului de locuinţe existent, 

sporirea suprafeţei locative în cazul 

mansardării, sporirea confortului 

şi siguranţei locuinţelor, precum şi 

îmbunătăţirea aspectului arhitectural 

şi urbanistic al blocurilor de locuinţe 

reabilitate. 

Unul din obiectivele Programului prevede 

reducerea pierderilor de energie 

prin îmbunătăţirea termoizolării 

fondului locativ. În contextul creşterii 

preţurilor la energie, precum şi reieşind 

din obiectivul general al Uniunii 

Europene de reducere a consumului 

de energie, acest lucru constituie un 

aspect esenţial al Programului. 

Prin aprobarea Programului menţionat, 

vor apărea oportunităţi de 

finanţare, atît din surse externe, cît 

şi prin contribuţia, după posibilităţi, a 

autorităţilor locale şi a proprietarilor 

de locuinţe. Domeniile în care sînt 

interesaţi investitorii externi se referă, 

în cele mai dese cazuri, la aşa un 

domeniu-cheie specific, aşa cum este 

eficienţa energetică (prin reducerea 

consumului de energie termică şi gaz 

etc.). 

Programul de reabilitare a blocurilor 

de locuit multietajate, în prezent, se 

află în proces de elaborare şi urmează 

a fi transmis spre examinare instituţiilor 

interesate spre avizare.


rude apropiate 


41

Casa întrunitilor nobilimii basarabene 


A 

FOSt ODAtă... 

UN ClUB ENGlEz 

ÎN ChiŞiNăU pe loCul 

CinematoGrafului "patria" 

clădirea în care azi este situat cinematograful 

Patria (str. Ştefan cel mare, 

103), nu este considerată monument 

de arhitectură şi istorie deoarece a 

fost construită în perioada sovietică 

pe fundamentul unei case foarte 

frumoase. De la depărtare „Patria” 

mai are o anumită asemănare cu 

acea veche casă – casa întrunitilor 

nobilimii basarabene – pe care o vedem 

azi numai în fotografiile vechi De 

asemenea, cînd se povesteşte istoria 

cinematografului această clădire 

este numită casa întrunitilor nobilimii 

basarabene. 

istoria clădirii îşi are începutul în anul 

1820, cînd, în acest loc, la intrarea 

în parc (mai tîrziu acesta a fost 

numit grădina lui alexandru) a fost 

construit clubul Englez. acest club 

era o organizaţie a celor înstăriţi şi 

existenţa sa era un semn de respectare 

a tendinţelor epocii. clubul purta 

denumirea de club Englez pentru că 

fusese creat după modelul cluburilor 

britanice închise destinate celor mai 

avuţi membri ai societăţii. 

În anul 1886 clădirea a ars complet. 

clubul Englez s-a mutat în altă clădire 

(în secolul 20 acesta s-a aflat o peri- 

oadă în reşedinţa Herţa – acolo unde, 

în perioada sovietică se aflase muzeul 

de arte), iar în acel loc s-a decis să fie 

ridicată o clădire pentru nobili. Proiectul, 

care îl are ca autor pe cunoscutul 

arhitect Heinrich lonsky, un austriac 

ce imigrase în basarabia, a fost 

aprobat fără reţineri. În 1890 casa 

întrunitilor nobilimii basarabene şi-a 

deschis uşile pentru societatea înaltă 

din chişinău. Unele surse indică o altă 

dată a deschiderii casa întrunitilor 

nobilimii basarabene - 1 octombrie 

1864. care din ele corespunde adevărului, 

rămîne să decidă cercetătorii.

clădirea casei întrunitilor nobilimii 

basarabene este o mostră exemplară 

a stilului clasic, cu "împletiri" armonioase 

de elemente baroc. intrarea 

centrală în clădire avea un aspect 

deosebit. În faţa intrării din partea carosabilă 

a străzii se înălţa o frumoasă 

arcă. faţada clădirii era înfrumuseţată 

cu sculpturi-cariatide. Nu mai puţin 

atrăgătoare era vederea clădirii din 

direcţia parcului. 

În sediul casei întrunitilor nobilimii 

basarabene se organizau baluri, 

reprezentanţii teatrale, tîrguri de 

binefacere. odată cu inventarea cinematografului, 

au început să fie demonstrate 

şi filme. Pentru prima dată 

această minune a putut fi admirată de 

chişinăueni în 1897. Înalta societate 

se adunase la acest eveniment 

grandios în veşminte de gală. Prima 

peiculă cinematografică a fost adusă 

în chişinău de însuşi cameramanul 

companiei „lumiere”, felix mesguich, 

care filmase la periferia capitalei 

basarabene antrenamentele regimentului 

de draguni. 

tot aici se afla şi un patinoar, despre 

existenţa căruia anunţa ziarul „Ştiri 

basarabene de gubernie” în 1902: 

„Din această zi, în pavilionul casei 

intrunirilor nobilimii va funcţiona un 

patinoar. Dacă vremea va fi favorabilă 

patinatorilor, aceştia vor avea la 

dispoziţie două patinoare: unul este 

deschis deja de trei zile la ciclodormul 

orăşenesc.” 

Ziarul mai scria şi despre alte evenimente 

care se produceau în incinta 

clubului: „În sala casei întrunirilor 

nobilimii, de pe data de 19 pînă pe 

data de 22 decembrie (stil vechi) se 

desfăşoară tîrgul de crăciun (decembrie 

1902). "cu permisiunea autorităţilor 

chişinăului Sala casei intrunirilor 

nobilimii. Sîmbătă, 18 ianuarie 1903, 

societatea de ajutorare a săracilor a 

bisericii romano-catolice, pentru consolidarea 

mijloacelor sale va organiza 

un bal. Pentru intrare se va achita: 

doamnele 2 ruble 10 copeici, bărbaţii 

3 ruble 10 copeici, studenţii 1 rublă 

10 copeici. Începutul la ora 10 seara. 

civilii sînt invitaţi să se prezinte în fracuri, 

iar militarii în uniforma stabilită». 

(ianuarie, 1903). 

Una din încăperile clubului a fost 

reconstruită ca sală de teatru. aici eau 

evoluat mulţi artişti străini cu renume, 

dar şi o trupă de teatru locală. chiar 

poetul rus maiakovski şi-a declamat 

poeziile sale futuriste. mai tîrziu, în 

anul 1923, pe baza acestei săli a fost 

deschis primul teatru Naţional. Se 

adunau în acest loc şi amatorii de 

jocuri de cărţi. cu alte cuvinte, viaţa 

clocotea în casa întrunitilor nobilimii 

basarabene, lucru despre care scria şi 

guvernatorul basarabiei (1903-1904), 

Serghei Urusov în memoriile sale: 

„trăsăturile generale ale societăţii 

moldoveneşti se reliefau cel mai 

vizibil în activitatea clubului local 

- casaei întrunirilor nobilimii, care 

se deosebea de cluburile provinciale 

obişnuite din oraşele pe care le 

cunoşteam. clubul era mereu plin, 

clienţii fideli se strîngeau lîngă mesele 

de cărţi încă de la ora 2 ziua şi, pe 

timpul iernii, plecau nu mai devreme 

de 3-4 noaptea, iar vara rămîneau 

chiar pînă la ora 6-7 dimineaţa. 

Despre înflorirea acestui club se putea 

judeca şi după faptul că numai pentru 

reparaţia bucătăriei clubului au fost 

alocate de către adunare 36000 ruble, 

iar defalcarea de 10% din veniturile 

obţinute din jocurile de cărţi, destinată 

pe vremea războiului crucii roşii, 

ajungea la o mie de ruble lunar”. 

războiul nu a cruţat chişinăul şi casa 

întrunitilor nobilimii basarabene, ca 

şi multe alte edificii, a fost distrusă. 

clădirea a fost reconstruită, sau mai 

degrabă ridicată din nou din temelie, 

după proiectul cunoscutului arhitect 

moldovean Valentin Voiţehovschi în 

anii 1950. El a modificat proiectul 

clădirii astfel, încît aici să poată fi 

deschis un cinematograf. Pe faţada 

clădirii arhitectul şi-a imortalizat 

numele. Voiţehovschi s-a străduit să 

păstreze aspectul exterior al casei 

întrunitilor nobilimii basarabene. De 

aceea, privită de la depărtare, clădirea 

cinematografului se aseamănă cu 

vechiul club. 

Din 1950 cinematograful "Patria" nu 

şi-a mai schimbat destinaţia. Poate 

că aşa a vrut soarta: doar anume în 

casa întrunitilor nobilimii basarabene 

chişinăuenii au avut, pentru prima 

dată, ocazia să afle ce înseamnă 

"cinematograf". 

Din cartea “Populaţia rusească a oraşelor 

basarabene din secolul XiX”. de 

N.V.abacumova-Zabunova (chişinău, 

2006). 

cartea citează ziarul „Ştiri regionale 

basarabene» din 22 ianuarie 1866. 

(aici se cere o remarcă: dacă cercetătorul 

care a scris această carte are 

dreptate, şi casa întrunitilor nobilimii 

basarabene în clădirea actualei "Patrii 

a fost deschisă în 1864, atunci în ziar 

se vorbeşte despre această clădire. 

Dacă celelalte surse au dreptate, care 

ne vorbesc despre faptul că această 

clădire a fost construită mult mai 

tîrziu atunci este vorba despre o altă 

construcţie. 

“la momentul actual, casa întrunirilor 

nobililor din chişinău deţine una din 

cele mai bune încăperi – 2 săli spaţioase, 

salon, camere pentru fumători, 

sală pentru jocuri de cărţi, bufet 

separat, garderoba - toate amplasate 

foarte comod. În săli şi în camerele 

pentru fumat şi camerele pentru jocuri 

de cărţi sînt instalate ventilatoare, de 

aceea chiar dacă este multă lume, 

nu se face extrem de cald şi aerul nu 

este încărcat cu fum”. 

În ziarul „Ştiri regionale basarabene” 

din 5 februarie 1872 este descris un 

bal, organizat de nobilimea basarabeană 

în cinstea guvernatorului 

N.i.Şebeco: 

«…După ambianţă şi aglomeraţie 

şi eleganţa rochiilor doamnelor 

asemenea baluri nu s-au mai văzut pe 

la noi.. clădirea în care se află casa 

întrunirilor nobilimii basarabene a fost 

iluminată inspirat. Sălile de recepţii au 

căpătat un alt aspect, pereţii au fost 

ornamenaţi cu ghirlande de flori şi cu 

stemele regionale; elementele acestei 

compoziţii au fost unite cu un cordon 

ce avea culorile de stat imprimate 

pe el… Portretul imperatorului a fost 

înfrumuseţat cu drapele în culorile 

oficiale…». 

ţarul alexandru ii, ţarul rus, sosit în 

chişinău pe 11 aprilie 1877 cu ocazia 

emiteriii manifestului de război cu 

turcia otomană, şi-a sărbătorit la 17 

aprilie ziua de naştere în incinta casei 

întrunirilor nobilimii. cu această ocazie 

a fost servită o masă pentru 120 

persoane, iar în sala clubului fusese 

instalată o placă comemorativă. 

intrarea în casa întrunirilor nobililor 

era gratuită pentru militari şi medici, 

care adeseori luau aici prînzul. Un 

prînz din trei feluri de mîncare costa 

50 copeici. la masă se servea şi cîte 

o sticlă de bere sau jumătate de sticlă 

de vin. Uite aşa se trăia în chişinău pe 

vremuri... 


43


P 

P iaţa 

iMoBiliară. era 

GlaCiară 

Evoluţia spectaculoasă a pieţei imobiliare din ultimii 3 ani a cunoscut, după nivelul înalt atins în 

2008, scăderi pe toate sectoarele. Din multe puncte de vedere, 2009 a fost anul în care imobiliarul 

din republica moldova şi-a început reaşezarea. Studiile efectuate de companiile imobiliare arată că, 

în 2009, toate sectoarele pieţei imobiliare au înregistrat scăderi, regresia preţurilor manifestîndu-se 

în mod diferit, în funcţie de tipul proprietăţii şi de localizarea acesteia. În prezent, dezvoltatorii de 

proiecte imobiliare nu fac altceva decît să încerce să-şi salveze profiturile şi să facă faţă presiunilor 

din partea finanţatorilor, cei mai mulţi suspendînd lucrările şi solicitînd reeşalonări de la finanţatori. 

Preţul locuinţelor noi a înregistrat o scădere mai mică decît în cazul apartamentelor vechi. o mare 

parte din cumpărătorii de imobile s-au reorientat spre piaţa imobiliară secundară. 

În general, situaţia pe piaţa imobiliară 

continuă în mare măsură să depindă 

de situaţia macroeconomică din ţară 

şi din lume. Sectorul construcţiilor din 

republica moldova rămîne afectat de 

criză şi dependent de remitenţe datorită 

restrîngerii accesului la creditare şi 

scumpirii finanțării din partea băncilor 

comerciale, scăderii numărului de 

credite ipotecare, ceea ce a afectat de 

asemenea ramura construcţiilor. 

actuala stagnare în ramura construcţiilor 

a fost condiţionată, în mare măsură, 

şi de lipsa unei analize şi planificări 

investiţionale a viitorului obiect. În 

întreaga lume finanţarea proiectelor 

imobiliare se realizează pe baza unui 

plan de afaceri. investitorii apelează 

la serviciile de consultanţă în scopul 

realizării eficiente a investiţiilor. În 

aşa fel poate fi atins nivelul cerinţelor 

calitative, cu costuri şi durată de 

realizare minime. asemenea servicii 

de consultanţă practic lipsesc în 

moldova. Putem vorbi la ora actuală 

doar de nişte încercări din partea unor 

companii imobiliare de a oferi astfel de 

consultanţă. 

piaţa loCuinţelor priMare: 

rar, lent 

apartamente pe piaţa primară sînt 

achiziţionate rar, lucrările de construcţie 

a locuinţelor înaintează foarte 

lent, la unele şantiere ele au încetat. 

Încercînd să vîndă apartamentele, 

beneficiarii construcţiilor sînt nevoiţi 

să scadă la 10% - 20% din preţul 

iniţial. Dar, cu toate cele menţionate, în 

luna aprilie 2010 preţul mediu al unui 

metru pătrat de spaţiu locativ în mun. 

chişinău a constituit circa 755 de euro. 

conform unor analize efectuate de alte 

companii imobiliare, preţurile pentru 

apartamente în 2010 rămîn la nivelul 

mediu din anul 2009, de 650 de euro 

pentru un metru pătrat. 

la moment, un număr important de

obiecte în construcţie şi proiecte sînt 

îngheţate pe un termen nelimitat, la 

altele lucrările continuă cu tempouri 

scăzute. Potrivit informaţiei inspecţiei 

de Stat în construcţii, în proces de 

edificare se află circa 195 de blocuri 

locative în diferite localităţi ale republicii 

moldova, marea majoritate din 

care sînt situate în mun. chişinău. 

cele mai multe obiecte nefinalizate sînt 

începute în anii 2004-2009 şi doar opt 

şantiere, abandonate de proprietari, 

au rămas din anii 90. Pentru finalizarea 

tuturor blocurilor locative aflate 

în construcţie sînt necesare circa 5 

miliarde lei. 

EStimări cU PriVirE la 

SEctorUl locUiNţElor SocialE 

Din sondajul estimativ efectuat de 

către ministerul construcţiilor şi 

Dezvoltării regionale în comun cu 

organele administraţiei publice locale, 

pentru dezvoltarea institutului de 

locuinţe sociale necesarul de locuinţe 

sociale va atinge 12637 de unităţi, 

din care pentru mun. chişinău - 6690 

unităţi, mun. bălţi - 1811 unităţi, 

în raioanele Ungheni - 800 unităţi, 

Soroca - 710, ialoveni - 600, Hînceşti 

- 300, cahul - 406, găgăuzia - 146. 

astfel, în municipiile chişinău şi bălţi 

urmează a fi construite şi procurate 

circa 70 la sută din totalul necesar de 

locuinţe sociale. costul programului de 

construcţie şi procurare a locuinţelor 

va constitui circa 6 miliarde lei, avînd 

în vedere costul actual al unui metru 

pătrat de suprafaţă locativă. În opinia 

ministerului, un asemenea program de 

construcţie şi procurare a locuinţelor 

sociale urmează a fi elaborat în anii 

2010-2011, cu precizare pentru fiecare 

localitate în parte, şi implementat într-o 

perioadă mai îndelungată (circa 10 

ani). 

EVolUţia PrEţUrilor ÎN 

coNStrUcţii ÎN rEPUblica molDoVa 

conform datelor biroului Naţional de 

Statistică, preţurile la lucrările de construcţii-montaj 

în trimestrul i al anului 

2010 au scăzut cu 1,4 % faţă de perioada 

respectivă a anului precedent. 

Pe sectoarele economiei naţionale, 

creşterea preţurilor în trimestrul de 

referinţă faţă de perioada respectivă a 

anului 2009 a fost atestată în construc- 

ţia de locuinţe (cu 1,3%), construcţia 

obiectelor de menire social-culturală 

(cu 1,8%), telecomunicaţii (cu 4,3%). 

Piaţa imobiliară SEcUNDară: 

tENDiNţă EViDENtă DE ScăDErE 

Potrivit estimărilor agenţiilor imobiliare, 

costul mediu al apartamentelor în anul 

2009 s-a micşorat în dinamică progresivă. 

În medie reducerea preţurilor 

a cosntituit 26% din nivelul de pînă la 

criză. 

În conformitate cu publicaţiile în ediţia 

tipărită de vineri „makler” pentru anul 

2009, la rubrica „apartamente”, numărul 

de anunţuri „Vînd” în raport cu anul 

2008 a crescut cu 18,5%, iar numărul 

de anunţuri „cumpăr” a scăzut în 

raport cu aceeaşi perioadă cu 45,1%. 

respectiv, este evidentă dinamica 

creşterii propunerilor şi reducerea 

bruscă a cererii de locuinţe. 

Datele statistice prezentate de Întrepinderea 

de Stat „cadastru” arată că 

în anul 2009 numărul de vînzări a constituit 

47,1% din nivelul de vînzări din 

anul 2008 şi 32% din nivelul de vînzări 

din anul 2005. o tendinţă evidentă de 

scădere a capacităţii pieţei imobiliare. 

Piaţa lotUrilor DE PămÎNt Şi 

caSElor DE locUit iNDiViDUalE 

ÎNrEgiStrEaZă o acalmiE totală 

conform analizei efectuate de companiile 

imobiliare, în decursul anului 2009 

numărul de oferte pe piaţa loturilor 

de pămînt în ceea ce priveşte cererea 

reală a crescut cu 79,7%. Din cauza 

lipsei de cerere, preţurile au scăzut în 

medie cu 25 % din valorile maxime din 

anul 2008. Piaţa loturilor de pămînt 

din oraş şi din suburbie depinde direct 

de situaţia în construcţie. cu toate că 

a scăzut preţul la unele materiale de 

construcţie, doritori de a construi s-au 

dovedit a fi foarte puţini. Din această 

cauză şi piaţa loturilor de la începutul 

anului a fost destul de slabă. E şi 

mai tristă situaţia pe piaţa loturilor 

de pămînt cu destinaţie agricolă cu o 

perspectivă de trecere sub construcţie. 

interesul faţă de aceste loturi practic a 

dispărut. 

Vînzătorii, în general, au menţinut 

preţurile şi nu s-au grăbit să vîndă 

loturile, contîtnd pe faptul că, mai 

devreme sau mai tîrziu, criza va lua 

sfîrşit. Proprietarii loturilor solvabile 

investiţiile în capital fix în republica moldova în trimestrul i al anului 2010 

conform datelor biroului Naţional de Statistică, în trimestrul i al anului 2010 întreprinderile 

şi organizaţiile, din contul tuturor surselor de finanţare, au realizat investiţii în 

capital fix în valoare de 880,4 mil. lei - cu 23,4% mai puţin faţă de ianuarie - martie 

2009 şi cu 35,3% mai puţin faţă de ianuarie-martie 2008. 

lucrările de construcţii-montaj în volumul total al investiţiilor în capital fix au constituit 

428,6 mil. lei, sau 48,7%. comparativ cu ianuarie-martie 2009 acest volum s-a micşorat 

cu 28,6%. 

În structura investiţiilor în capital fix 33,1% revin agenţilor economici cu forma de 

proprietate publică, cota preponderentă (66,9%) revenind agenţilor economici din 

sectorul nestatal al economiei naţionale, care au realizat 71,4% din volumul total al 

lucrărilor de construcţii-montaj şi 100% din totalul caselor de locuit date în folosinţă. 

În perioada respectivă, sursele principale de finanţare ale activităţii investiţionale 

rămîn a fi mijloacele agenţilor economici şi populaţiei (63,5%) şi mijloacele investitorilor 

străini (23,5%). 

Din contul mijloacelor bugetare au fost realizate numai 5% din volumul total al 

investiţiilor în capital fix, sau cu 2,8 puncte procentuale mai puţin decît în perioada 

respectivă a anului precedent. 

În structura investiţiilor în capital fix pe tipuri de mijloace fixe în construcţia de 

locuinţe au fost direcţionate circa 202,4 mil.lei, cu 31,3% mai puţin faţă de perioada 

respectivă a anului 2009. 

În structura investiţiilor în capital fix pe tipuri de mijloace fixe o parte importantă a 

fost orientată spre procurarea utilajului, maşinilor şi mijloacelor de transport care a 

constituit 46% din volumul total al mijloacelor utilizate, fiind în creştere cu 2,3 p. p. 

în comparaţie cu perioada respectivă a anului precedent. 

cota-parte a investiţiilor în capital fix utilizate la construcţia clădirilor şi edificiilor a 

constituit 44,3% din volumul total al investiţiilor valorificate (inclusiv 23% - clădiri de 

locuit şi 21,3% - alte clădiri şi edificii) sau cu 4,0 puncte procentuale mai puţin decît 

în perioada respectivă a anului precedent. cowta-parte a investiţiilor la construcţia 

clădirilor de locuit s-a micşorat cu 2,6 puncte procentual, iar la construcţia clădirilor 

cu altă destinaţie, decît cea de locuit şi edificiilor - cu 1,4 puncte procentuale. 

situate în limitele oraşului s-au aflat în 

aşteptarea cumpărătorilor care le-ar 

fi oferit preţuri de pînă la criză. Pe de 

altă parte, mulţi dintre acei care astăzi 

au la mînă sume suficiente de bani se 

gîndesc că perioada de criză este cea 

mai favorabilă pentru achiziţionarea 

pămînturilor. 

De piaţa loturilor de pămînt este strîns 

legată piaţa caselor de locuit individuale, 

întrucît costul casei de locuit se 

formează din costul lotului de pămînt 

şi costul construcţiei. aici, reducerea 

preţurilor în 2009 faţă de anul 2008 a 

constituit 35 %. Pe această piaţă se 

observă o acalmie completă, vînzările 

lipsesc. oferta în comparaţie cu cererea 

reală a crescut cu 72,7%. 

PErioaDa DE „aŞtEPtarE” a 

actiViZat caNtitatiV Piaţa ÎNcHiri- 

Erii 

Potrivit datelor companiilor imobiliare, 

cu toate că a crescut numărul ofertelor 

de închiriere, preţurile la apartamentele 

cu 1-2-3 odăi şi echivalentele lor 

pe parcursul perioadei 2009 nu s-au 

schimbat. 

De procurarea imobilulelor au fost 

interesaţi nu numai cumpărătorii care 

aveau nevoie de acest imobil, dar şi 

cumpărătorii-investitori, care încercau 

să-şi păstreze şi să-şi majoreje 

capitalul pe contul majorării rapide 

a preţului la locuinţe. În lipsa pieţei 

valorilor mobiliare şi încrederea joasă 

faţă de sistemul bancar, imobilul un 

timp îndelungat rămînea practic unica 

posibilitate de investire garantată şi cu 

profit înalt a banilor. 

Încetarea creşterii şi începutul scăderii 

preţurilor la locuinţe la finele anului 

2008 i-a eliminat din categoria 

cumpărătorilor potenţiali nu numai pe 

cumpărătorii-investitori, dar şi pe cumpărătorii 

care doreau să achiziţioneze 

imobil prin atragrea mijloacelor de 

credit. În ciuda ratelor mari de dobîndă 


45

la credite, tempourile de creştere a 

preţurilor la imobil pînă în anul 2009 

au fost mai înalte, şi astfel de achiziţii 

erau justificate economic. lipsa creşterii 

preţurilor la imobil şi, mai mult decît 

atît, micşorarea lor, în combinaţie cu 

dificultatea de obţinere a creditelor în 

ultimul timp, reduce brusc şi această 

categorie de potenţiali cumpărători. 

Ei preferă să rămînă în expectativă, 

sperînd la o scădere şi mai mare a 

preţurilor. În perioada de aşteptare ei 

sunt nevoiţi să închirieze locuinţele 

necesare, astfel crescînd cererea la 

închirierea locuinţelor. 


construcţia de locuinţe în 

republica moldova în trimestrul 

i al anului 2010 

Din contul tuturor surselor de finanţare 

au fost date în folosinţă 414 apartamente 

cu suprafaţa totală de 48,1 

mii m2 , ceea ce a constituit cu 37,5% 

mai puţin faţă de perioada respectivă a 

anului precedent. 

construcţia de locuinţe a fost realizată 

preponderent de către agenţii economici 

din sectorul privat al economiei 

naţionale, constituind circa 71% din 

volumul total al caselor de locuit date 

în folosinţă. 

În mediul urban au fost date în folosinţă 

324 apartamente cu suprafaţa totală 

de 37,4 mii m2 sau 77,8 % din total şi 

cu 41,1 % mai puţin faţă de nivelul 

ianuarie-martie 2009. 

cel mai mare volum al construcţiilor de 

locuinţe s-a înregistrat în municipiul 

chişinău, unde au fost date în folosinţă 

266 apartamente cu suprafaţa totală de 

31,6 mii m2 (65,6 % din volumul total 

al locuinţelor date în folosinţă în total 

pe ţară), fiind în descreştere cu 31,3 

% faţă de perioada respectivă a anului 

precedent. 

În mediul rural au fost date în folosinţă 

90 apartamente cu suprafaţa totală 

de 10,7 mii m2 sau 22,2 % din total şi 

cu 20,2 % mai puţin faţă de nivelul 

ianuarie-martie 2009. 

Din contul mijloacelor proprii ale populaţiei 

în ianuarie-martie 2010 au fost 

date în folosinţă 248 case de locuit 

individuale cu suprafaţa totală de 

33,1 mii m2 , constituind 68,8 % din 

volumul total al locuinţelor date în folosinţă 

în total pe ţară, fiind în scădere cu 

38,5 % faţă de ianuarie-martie 2009. 

Piaţa închirierii locuinţelor în anul 2009 

s-a activizat cantitativ, însă a rămas 

echilibrată. Nivelul preţurilor de închiriere 

a locuinţelor a rămas la nivelul 

anului trecut. 

Spre finele anului 2009 preţurile medii 

la închiriere pe termen lung a apartamentelor 

în mun. chişinău au constituit 

150-220 euro pentru apartamentele cu 

o odaie, 180-250 euro pentru apartamentele 

cu 2 odăi şi 250-400 euro 

pentru cele cu 3 odăi. 

agenţiile imobiliare menţionează că a 

scăzut cererea şi, respectiv, preţul de 

închiriere a apartamentelor cu confort 

înalt. Preţurile propuse la închiriere pe 

termen lung a apartamentelor cu confort 

înalt rar depăşesc suma de 500 € 

pe lună. De asemenea a scăzut cererea 

şi la închirierea pe termen scurt (pe un 

termen de pînă la 1 lună). E drept că 

nivelul preţurilor de închiriere pe termen 

scurt depăşeşte nivelul preţurilor 

de închiriere pe termen lung. 

ÎNcHiriErEa SPaţiilor 

DE biroUri: PrEţUrilE ScaD 

În anul 2009, costul de piaţă şi preţul 

închirierii birourilor cu acces dinspre 

partea carosabilă constituia în medie 

650-850 euro per metru pătrat şi, 

respectiv, 7-8 euro per metru pătrat 

pe luna. astfel, preţurile maxime de 

vînzare şi chirie variază în diapazonul 

1100-1300 euro per metru pătrat şi, 

respectiv, 11-13 euro per metru pătrat 

pe luna. 

companiile, la alegerea variantei de 

cumpărare a oficiilor sau de închiriere 

a acestora, de cele mai dese ori 

optează pentru chirie, cel puţin pentru 

cîţiva ani. locatorii sînt mai dispuşi 

să cedeze decît vînzatorii de imobil, 

întrucît multe spaţii rămîn nefolosite o 

perioadă indelungată. astfel, ratele de 

inchiriere au scăzut considerabil. 

chiar dacă cererea pentru birourile din 

centrul capitalei a scazut, firmele care 

dau în chirie nu au micşorat semnificativ 

preţurile în anul 2010. agentii 

economici, la rîndul lor, din cauza crizei 

economice care a dus la diminuarea 

veniturilor, se orienteaza spre chiriile 

ieftine şi cu mai puţine comodităţi. 

Preţurile de chirie şi vînzare a spaţiilor 

de birouri înregistrează o dinamică 

negativă. Scăderea în anul 2009 a constituit 

în medie circa 40% în compara- 

ţie cu preţurile de pînă la criză. Potrivit 

companiilor imobiliare, continuă să 

crească suprafețele nesolicitate în 

clădirile de birouri. la sfîrşitul anului 

trecut acestea constituiau 15-25%, 

cu zece la sută mai mult faţă de anul 

precedent. 

centrele de business, ale căror suprafeţe 

pînă la criză nu au fost închiriate, 

acum se completeaza foarte încet. 

chiria în aceste centre constituie 12-15 

euro per metru patrat (fără tVa). 

Piaţa DE imobil comErcial - 

cErErE NEactiVă PE ÎNtrEg SPEctrUl 

criza actuală a afectat grav dezvoltarea 

businessului, făcînd companiile să 

se abţină de la expansiune şi, ca urmare, 

provocînd extinderea suprafeţelor 

comerciale nesolicitate, inclusiv a celor 

de comerţ, de birouri şi de depozite. 

Piaţa imobilului comercial pe parcursul 

anului 2009 a fost caracterizată 

printr-o tendinţă descendentă şi careva 

factori de stabilizare a scăderii preţurilor 

nu se observă. costul obiectelor 

de imobil comercial în baza vînzărilor 

reale a scăzut cu 30-60%. 

În general, pe întreg spectrul pieţii 

imobilului comercial cererea la 

moment este neactivă, în mare parte 

amînată. cu alte cuvinte, potenţialii 

beneficiari se interesează de preţuri şi 

aşteaptă continuarea scăderii lor. 

ca rezultat al dezechilibrului între 

preţul cererii şi preţul ofertei, circulaţia 

reală pe piaţă este redusă. cumpărătorul 

şi vînzătorul nu se grăbesc să 

găsească un compromis. cumpărătorul 

se aşteaptă la o scădere în continuare 

a preţurilor, sperînd că „mîine” va putea 

achiziţiona spaţii şi mai ieftin. Dacă 

aşteptările de preţuri la moment sînt 

corectate în medie cu 50-60%, atunci 

pentru majoritatea vînzătorilor limita 

reducerii constituie numai 25-30%. 

cÎtE cEVa DESPrE ProgNoZElE 

PriViND Piaţa imobiliară 

Prognozele cu privire la evoluţiile preţurilor 

de piaţă la locuinţe devin tot mai 

actuale şi mai populare. Într-adevăr, 

această problemă îi interesează şi pe 

constructori, şi pe creditorii ipotecari, 

şi pe cumparători, şi pe vînzători. Însă, 

în cea mai mare măsură, prognozele au 

un caracter subiectiv. Unii participanţi 

ai pieţei imobiliare, fiind interesaţi ca 

preţurile să crească, “prognozează” 

că ele au atins deja nivelul de jos. alţii, 

pentru a creşte rulajul operaţiunilor de 

cumpărare-vînzare, „menesc” scăderea 

preţurilor la imobile. 

Preţurile pe piaţa imobiliară primară 

se formează sub influenţa mai multor 

factori. construcţia este un proces de 

durată, termenul de edificare a unui 

bloc locativ poate constitui de la 12 

pînă la 36 de luni. În această perioadă 

pot apărea multe elemente de natură 

să influenţeze preţurile la finalizarea 

construcţiei. În condiţiile în care 

populaţia se confruntă cu scăderea 

veniturilor şi majorarea cheltuielilor 

curente, mulţi potenţiali cumpărători 

îşi revizuiesc priorităţile, renunţînd la 

achiziţionarea de locuinţe noi. 

timofei Boşneaga, 

Şef-adjunct al direcţiei juridice 

din cadrul ministerului construcţiilor 

şi Dezvoltării regionale 

activitatea de construcţii realizată 

în antrepriză 

conform datelor biroului Naţional 

de Statistică, în trimestrul i al anului 

curent organizaţiile de construcţii au 

efectuat lucrări de construcţii-montaj 

în valoare de 390,7 mil. lei, ceea 

ce a constituit cu circa 26,2% mai puţin 

faţă de nivelul înregistrat în ianuariemartie 

2009. 

Pe elemente de structură a lucrărilor 

executate predomină efectuarea 

lucrărilor de construcţii noi, realizate 

în volum de 264,7 mil. lei, ponderea 

cărora a constituit 67,7% din volumul 

total al lucrărilor executate. lucrărilor 

de reparaţii capitale şi curente le-au 

revenit 30 % din volumul total al lucrărilor 

în antrepriză executate. 

Pe tipuri de obiecte s-au înregistrat 

scăderi la lucrările executate la 

clădirile rezidenţiale şi nerezidenţiale, 

respectiv cu 38,8% şi 37,2%, la 

construcţii inginereşti - majorări 

cu 8,1% faţă de perioada respectivă a 

anului precedent. 

Volumul principal de lucrări a fost 

realizat de către agenţii economici cu 

forma de proprietate privată, care 

au executat lucrări în antrepriză în 

sumă de 318,7 mil. lei sau 81,6% din 

volumul total al lucrărilor executate şi 

69,1% faţă de ianuarie-martie 2009.


perfeCţiunea divină 


47


republica moldova, mD-2012, mun. chişinau, str. Puskin, 26 

tel: (373 22) 22 10 73 

tel/fax: (373 22) 22 45 97

revista final.pdf - MDRC | Ministerul Dezvoltării Regionale şi ...

Transform your PDFs into Flipbooks and boost your revenue!

revista final.pdf - MDRC | Ministerul Dezvoltării Regionale şi ...

Transform your PDFs into Flipbooks and boost your revenue!

Delete template?

Save as template ?