Art 4 Ilut.pdf - Revista Romana de Sociologie

22 Forme ale capitalului
două mari dimensiuni: 1. ajutorul material-financiar direct şi 2. facilitarea angajării,
cu un program flexibil în câmpul muncii. Politicile trebuie să fie diferenţiate, în
funcţie de tipurile de familii monoparentale. Mai mult, ideal ar fi să se trateze, şi ca
ajutorare financiară, şi ca oportunităţi socioprofesionale şi de muncă, fiecare caz în
parte. Or, politicile şi programele naţionale nu pot, prin natura lor, să atingă acest
obiectiv. O cale importantă de rezolvare sau, cel puţin, de ameliorare a problemelor
din România este, şi în acest domeniu, descentralizarea administrativă şi
mobilizarea capitalului social comunitar. Sunt însă de reţinut două remarci în acest
sens: a lăsa totul la discreţia autorităţilor locale prezintă anumite riscuri, fiindcă se
poate produce o solidaritate „în rău”, pe bază de prietenii, rudenii, interese, care să
defavorizeze chiar familiile în cauză; transformarea potenţialului de solidaritate
comunitară în acţiuni manifeste nu se poate face doar prin îndemnuri „iluministe”,
făcând apeluri abstracte la „conştiinţă” şi „valori”, ci printr-o activitate concentrată
de organizare şi printr-o optimizare a relaţiilor dintre capitalul social formal şi cel
informal, atât pe orizontală, cât şi pe verticală.
BIBLIOGRAFIE
1. BENOKRAITIS, N.V. (2005), Marriages and Families. Changes, Choices, and Constraints. Upper
Saddle River, New Jersey, Prentice Hall.
2. BOURDIEU, P. (1993), Forms of capital. În J. Richardson (ed.) Handbook of Theory and Research
in the Sociology of Education. New York, Greenwood Press.
3. BĂDESCU, G. (2003), Social Trust and Democratization in the Post-Communist Societies. În G.
BĂDESCU, E.M. USLANER (eds.). Social Capital and Democratic Transition. London/New
York: Routledge, p. 120–140.
4. BRADSHAW, Y., HEALEY, J., ŞI SMITH, R. (2001), Sociology for a new century, Thousand
Oaks, California, Pine Forge Press.
5. BRYJAK, G., SOROKA, M. (2001), Sociology. Changing Societies in a Diverse World (fourth
ed.), Boston, Allyn&Bacon.
6. BURNS, A., SCOTT, C. (1994), Mother-Headed Families and Why They Have Increased, Hillsdale,
Lawrence Erlbaum.
7. COLEMAN, J. (1988), Social Capital in the Creation of Human Capital. American Journal of
Sociology. 94, p. 95–121.
8. COLEMAN, J. (1990), Foundations of Social Theory, Cambridge, Harvard University Press.
9. GALSTON, W. (1996), Divorce american style, Public Interest, Summer.
10. GELLES, R. (1997), Intimate Violence in Family, Thousand Oaks, Sage Publications.
11. GIDDENS, A. (2000), Sociologie, Bucureşti, Editura All.
12. HAMPTON, R. (ed.) (1999), Family Violence. London, Sage Publications.
13. HANTRAIS, L. (ed.). (2003), Comparing Family Change and Policy Responses in Europe.
European Research Centre. Leicestershire, GB, Loughborough University.
14. ILUŢ, P. (2004), Valori, atitudini şi comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie,
Iaşi, Editura Polirom.
15. ILUŢ, P. (2005), Sociopsihologia şi antropologia familiei, Iaşi, Editura Polirom.
16. ILUŢ, P. (2009), Psihologie socială şi sociopsihologie, Iaşi, Editura Polirom.
17. ILUŢ, P., CIOFLICĂ, V., NISTOR, L., TÎRHAŞ, C. (2009), Familia monoparentală din
România: comparaţie urban-rural. În P. Iluţ (coord.). Familia monoparentală în România şi
fenomene conexe. Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană.
437