Sociologia comunităţilor urbane

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂSOCIALĂ
Specializarea: Sociologie
Sociologia comunităţilor urbane
Oraşul postsocialist Central şi Est European
Programa analitică seminar
semestrul I, 2004
Curs: conf. univ. dr. Rudolf Poeldna, rpoledna@hiphi.ubblcuj.ro
Seminar: drd. Norbert Petrovici norbertpetrovici@yahoo.com
On-line: http://socasis.ubbcluj.ro/~seminar/Urbana

Programa analitica sociologie urbană
seminar
1. Teorii clasice: Engels
Prezentarea seminarului
2. Teorii clasice: Weber
3. Ecologie urbană. Patternuri de utilizare a spaţiului
4. Oraşul şi cultura. Cultura urbană.
5. Noua sociologie urbană: Neo-marxiştii şi neo-weberienii
6. Urbanizare în Europa Centrală şi de Est
Primul raport de cercetare
7. Oraşul şi economia. Organizarea economică a oraşelor
8. Oraşul si politica. Politici de locuire în Europa Centrală şi de Est
9. Oraşul si politica. Privatizare locuinţelor
Al doilea raport de cercetare
10. Inegalităţi de locuire în oraşele comuniste şi postcomuniste
11. Oraşele şi globalizarea. Oraşe în cadrul sistemului mondial
12. Prezentări cercetări de teren
13. Prezentări cercetări de teren
14. Prezentări cercetări de teren
1. Teorii clasice: Engels şi Weber
Engels este unul din întemeiatorii sociologie urbană. Alături de Marx, Weber şi Simmel
este unul din clasicii acestui domeniu. In acest seminar vor fi tratate două probleme
tematizate prima dată de el, teme actuale având în vedere transformările pe care le
suferă oraşelor postsocialiste: consecinţele împroprietăririi cu locuinţe a clasei muncitoare
şi procesele de gentrificare. Politicile de locuire după 1990 în Europa de Est şi Centrală au
urmărit pe de o parte privatizarea masivă a locuinţelor şi astfel au fost împroprietărite
toate clasele sociale inclusiv cea muncitoare, iar pe de altă parte ele nu conţineau un
pachet de măsuri care să vizeze reglementarea efectelor capitalului asupra oraşelor
permiţând în unele zone procese de gentrificare.
Engels, Friedrich, 1845, “How Proudhon Solves The Housing Question” (original în The
Housing Question).
2. Teorii clasice: Weber
Obligatoriu:
Weber, Max, 1978, „Concepts and Categories of the City”, în Economy and Society: an
Outline of Interpretive Sociology, Berkeley, University of California Press, pp.1212-
1236 [1921]
Recomandate
Poledna, Rudolf, 1995, “Urbanul în viziunea lui Max Weber”, (original în T. Rotariu, A. Roth
şi R. Poledna (coord.), Studii weberiene, Cluj)
2

3. Ecologia Urbană. Patternuri de utilizare a spaţiului
Oraşele au geografii diferite. Structurile spaţiale diferă atât în funcţie de timp, cât şi în
funcţie de organizarea generală a societăţii. Există trei mari teorii concurente legate de
structura oraşului american: modelul concentric (Burgess), modelul sectorial (Hoyt) şi
modelul policentric (Harris şi Ullman). Oraşului european are şi el o structură diferită de cel
american şi aici se pot distingem două mari modele: oraşul vest european (Caplow) şi
oraşul socialist (Smith).
Obligatoriu:
Ernest Burgess, 1925, “The Growth of the city: An introduction to a Research Project”,
(original în R. Park, E.Bugess şi R. McKenzie, The City, Chicago, Unicersity of
Chicago Press).
Recomandate
Hoyt, Homer, 1943 , “The Structure of American Cities in the Post-War Era”, The American
Journal of Sociology, 48(4): 475-481.
Caplow, Theodore, 1952, "Urban Structure in France," (American Sociological Review, Vol.
17(5))
Smith, David. M., 1996, “The socialist city” (original în G Andrusz, M Harloe şi I Szelenyi
(coord.), Cities after Socialism: Urban and Regional Change and Conflict in Post-
Socialist Societies, Oxford, Blackwell, 70-99.)
4. Oraşul şi cultura. Cultura urbană
Există două mari tipuri de abordări culturale ale oraşului. Prima abordare tratează
problematica culturii locuitorilor oraşului sau a metropolei, sui generis, prin opoziţie cu
ceea a satului sau a oraşului mic. Simmel consideră că la baza acestei culturi se află
formele societăţii capitaliste care se manifestă prin excelenţă în mediul citadin. With vede
în mărimea, densitatea şi eterogenitatea aşezărilor umane principalul medelator al culturii
urbane. Gans contestă că ar exista o cultură specifică a locuitorilor oraşului şi că principalul
factor explicativ este clasa socială şi ciclul de viaţă şi ele crează o multitudini de culturi
citadine. Lynch demonstrază că actorii sociali folosesc pentru a se orienta în spaţiu şi timp
o serie de harţi mentale care au o structură specială în ceea ce priveşte oraşul. Al doilea tip
de arbordare tratează problematica cuturii pornind de la diversitatea culturală a locuitorilor
oraşului. În acest tip de abordare se incearcă de exemplu să se contureze diferitele culturi
muncitoreşti sau diferitele culturi burgheze urbane. Acest tip de abordare nu face obiectul
acestui seminar.
Obligatoriu:
Simmel, Georg, 1903, “The Metropolis and Mental Life” (original “Die Grosstadt und das
Geistesleben," în Die Grosstadt. Jahrbuch der Gehe-Stiltung 9).
Recomandate:
Wirth, Louis, 1938, “Urbanism as a Way of Life” (original în American Journal of Sociology
vol 41, No. 1)
Gans, H.J. (1962) Urbanism and suburbanism as ways of life: a re-evaluation of definitions.
(original în In A.M. Rose (ed.), Human behaviour and social processes, Houghton
Mifflin, Boston.)
Lynch, Kevin, 1960, “The City and its Elements” (original în The Image of the city,
Cambridge, MIT Press)
3

5. Noua sociologie urbană: Neo-marxiştii şi neo-weberienii
Şcoala ecologică încearcă să explice oraşul prin intermediul unor variabile care l-ar descrie
ca entitate (mărime, densitate, eterogenitatea spaţiului). În contextul anilor ’60 în Europa
de vest şi de est, a apărut un nou mod de abordare a oraşului: noua sociologie urbană. Ei
încercau explice oraşul prin intermediul proceselor sociale legate de structura socială a
societăţii (stratificare şi diferenţiere socială). Au existat două curente: neo-marxiştii
(Castells), care puneau accent pe conflictele de clasă, şi noe-weberienii (Pahl, Szelenyi)
care puneau accent pe ideea de manageri urbani.
Obligatoriu:
Milicevic, Aleksandra Sasham 2001, “Radical Intellectuals: What Happened to the New
Urban Sociology?“ (original în International Journal of Urban and Regional
Research Volume, 25(4): 759- 783)
Recomandate:
David Harvey, 1992, “Social Justice, Postmodernism, and the City” (original în International
Journal of Urban and Regional Research, 16: 588-601)
Castells, Manuel, 2002, “European Cities, the Informational Society, and Global Economy”,
(original în Journal of Economic and Social Geography, 4)
Pahl, R.E., 1970, Social engeneering and local environment”, (original în Patterns of urban
life, London; Harlow, Longmans, Green & Co.114-131)
6. Urbanizare în Europa Centrală şi de Est
Cel mai utilizat sens al conceptului de urbanizarea este cel relativ la creşterea populaţiei din
mediu urban şi formarea continumului urban/rural. În Europa Centrală şi de Est socialismul
a inhibat tendinţele ce concentrare a populaţiei urbane comparativ cu ţările cu aceiaşi
indicatori de industrializare. Teza centrală legată de creşterea oraşelor în socialism este cea
a suburbanizării (Szelenyi). Cauzele centrale pot fi căutate în structura economiei politice
socialiste (Ofer), iar ele s-au manifestat în configuraţii diferite în funcţie de tări şi regiuni
(Sjoberg).
Obligatoriu:
Ivan Szelenyi, 1996, "Cities Under Socialism: and After", paginile: 294-9 (original în G.
Andrusz, M. Harloe, I. Szelenyi (coord.), Cities after Socialism, Oxford: Blackwell)
Recomandate:
Enyendi, Gyorgy, 1996, „Urbanization under Socialism” (original în G. Andrusz, M. Harloe, I.
Szelenyi (coord.), Cities after Socialism, Oxford: Blackwell, 100-118)
Ofer, Gur, 1976. “Industrial Structure, Urbanization and Growth Strategy of Socialist
Countries.” (original în Quarterly Journal of Economics, Vol. X., p. 219-244.)
Sjoberg, Orjan, 1999, “Shortage, Priority and Urban Growth: Towards a Theory of
Urbanisation under Central Planning” (original în Urban Studies, 36 (13): 2217 -
2236 )
4

7. Oraşul şi economia. Organizarea economică a oraşelor
Oraşul este spaţiul cel mai dinamic din punct de vedere economic. Cauzele acestui fapt au
fost atribuite organizării sub formă de reţea a economiei urbane, pieţelor flexibile în care
costurile de tranzacţie sunt foarte mici sau în modul de organizare a producţiei. Pieţele care
joacă un rol central în dezvoltarea oraşului, datorită impactului lor asupra celorlalte decizii
spaţiale, sunt piaţa locuinţelor şi piaţa terenurilor.
Obligatoriu
Lambooy, Jan G. şi Frank Moulaert, 1996 “The Economic Organisation of Cities: An
Institutional Perspective”, (original în International Journal of Urban and Regional
Research, 20: 217-237)
Recomandate
Robert M. Buckley and Sasha Tsenkova, 2001, “Housing Market Systems In Reforming
Socialist Economies: Comparative Indicators Of Performance And Policy” (original
în European Journal Of Housing Policy 1(2), 257–289)
8. Oraşul şi politica. Politici de locuire în Europa Centrală şi de Est
Obligatoriu
Lux, Martin, 2003, Public Housing Policies: Economic and Social Perspectives Local
Government and Housing (in Martin Lux (coord.), Housing Policy: An End Or A New
Beginning?, Budapest, Open Society Institute)
Recomandate
Pichler-Milanovich, Natasha, 2001, “Urban Housing Markets In Central And Eastern Europe:
Convergence, Divergence Or Policy ‘Collapse’”, (original în European Journal Of
Housing Policy 1(2), 2001, 145–187)
9. Oraşul şi politica. Privatizare locuinţelor
Una din cele mai controverstate şi interesante dezbateri asupra politicilor de privatizarea au
vizat privatizarea locuinţelor. După căderea comunismului se credea în puterea mitică a
proprietăţii de a crea bunăstare şi capitalism. Însă nu s-a ţinut seama de faptul că
drepturile de proprietate sunt o realitate complexă, iar raportul capitalist cu proprietatea
este un raport puternic normat. Privatizarea locuinţelor nu a creat o piaţă a locuinţelor
flexibilă şi nici nu a oprit degradarea fondului locativ. Caplam face o trecere în revistă a
principalelor probleme legate de privatizarea locuinţelro în Europa de Est şi centrală.
Bodnar şi Borocz indică principalele inegalităţi de locuire care au fost generate prin
privatizarea locuinţelor şi inegalităţile pe fondul cărora s-a demarat procesul.
Obligatoriu
Clapham, David, 1995, “Privatisation and the East European Housing”, Model, Urban
Studies, Vol. 32, No. 4-5: 679-694
Recomandate
Bodnar, Judit. 1996, "‘He that Hath to Him Shall Be Given’: Housing Privatization in
Budapest after State Socialism." (original în International Journal of Urban and
Regional Research. 20(4): 616-636.)
Bodnár, Judit & József Böröcz 1998, “Housing Advantages for the Better-Connected?
Institutional Segmentation, Settlement Type and Social Network Effects in
Hungary’s Late State-Socialist Housing Inequalities”, Social Forces, 764:1275-1304)
5

10. Inegalităţi de locuire în oraşele comuniste şi postcomuniste
Locuinţa este cel mai scump bun de consum şi prin urmare este un indicator relevant
pentru poziţia diferitelor categorii de actori în câmpurile de putere ale unei societăţii în curs
de dezvoltare. Raporturile de putere şi corelativul lor relaţiile de inegalitate în societăţile
socialiste şi postsocialiste au avut o dinamică aparte, iar inegalităţile de locuire sunt
puternic legate în aceste societăţi de evoluţia poziţiilor relative a diferitelor categorii sociale
unele în raport cu altele. Szelenyi şi Kostelo realizează o sinteză din perspectiva teoriilor
neoinstituţionale a evoluţiilor inegalităţilor, în general, în societăţile socialiste şi
postsocialiste şi indică efectele lor în termeni de inegalităţi de locuire. Jozsef Hegedus este
unul analiştii cei mai importanţi ai acestor fenomene şi el tratează evoluţia inegalităţilor de
locuire în cadrul sistemului comunist. Liviu Chelcea încearcă să surprindă procesele de
gentrificare care au loc acum în centrul Bucureştilor.
Obligatoriu
Szelenyi si Kostelo, 1998, “Outline of an Institutionalist Theory of Inequality: The Case of
Socialist and Postcommunist Eastern Europe” (original în , Mary C. Brinton Victor
Nee, The New Institutionalism in Sociology, New York : Russell Sage Foundation)
Recomandate
Hegedüs, József, 1987, "Reconsidering the role of the state and the market in socialist
housing systems", (original în International Journal of Urban and Regional
Research, Vol 11, No. 1, March).
Chelcea, Liviu, 2000, “Grupuri marginale în zone centrale: gentrificare, drepturi de propriet
proprietate te şi acumulare primitivă post-socialistă în Bucureşti”, Sociologie
Românească, 3-4, 51-68
11. Oraşele şi globalizarea. Oraşe în cadrul sistemului mondial
Oraşele şi mai ales metropolele sunt spaţiile strategie prin excelenţă a diferitele forme
sociale. În funcţie de configuraţia formelor sociale oraşele vor avea o altă structură, iar
formele sociale sunt puternic dependente în noua epocă aglobalizării. Procesele din oraşele
africane a Lumii a Treia sunt legate de procesele capitalismului global în care oraşe precum
New York, Londra, Paris, Milano sau Tokio joacă un rol central. Cei mai cunoscuţi
teoreticieni ai acestor dependenţe sunt Manuel Castells cu conceptele lui de societate
informaţională şi societate de reţea şi Saskia Sasen cu conceptul ei de oraşe globale.
Kenedy şi Smith tratează problematica urbanizării dependente în Europa de Est şi Centrală
iar Kasarda şi Crenshaw tratează aceeaşi problematică dar contextualizată la oraşele Lumii
a treia.
Obligatoriu
Castells, Manuel, 2002, “European Cities, the Informational Society, and Global Economy”,
(original în Journal of Economic and Social Geography, 4)
Recomandate
Sassen, Saskia, 2001, “The global city: strategic site/new frontier” (original în Seminar, no.
503: July 2001; “Globalization: A Symposium on the Challenges of Closer Global
Integration.”)
Kennedy, Michael D. & Smith, David A, 1989 “East central European urbanization: a
political economy of the world-system perspective” (original în International
Journal of Urban and Regional Research, 13(4): 597-624)
Kasarda, John D. & Edward M. Crenshaw, 1991, “Third World Urbanization: Dimensions,
Theories, and Determinants” (original în , Annual Review of Sociology, Vol. 17:
467-501)
6