curs electronic - OvidiusMD

mobilitatea pacientului premergătoare traumatismului, tratamentul leziunilor
asociate viscerale şi scheletale.
Indicaţiile pentru tratamentul chirurgical se bazează pe pricipiul că
obţinerea unei reduceri de acurateţe a suprafeţei articulare va conduce la o
articulaţie congruentă şi va reface mecanica articulară normală.
Indicaţiile tratamentului chirurgical (ORIF-reducere deschisă şi
fixare internă):
1. O fractură acetabulară cu o deplasare mai mare de 2 mm (la
pacienţi tineri), sau mai mare de 5 mm (vârstnici) a domului
acetabular.
2. O interesare mai mare de 50% din suprafaţa articulară a peretelui
posterior.
3. Instabilitatea clinică a şoldului la o flexie de 90 0 , în cazul
fracturilor peretelui posterior.
4. Orice subluxaţie a capului femural datorată unei fracturi
acetabulare, evidenţiată pe oricare din cele 3 radiografii standard.
În cazul pacienţilor vârstnici, cu coxartroză semnificativă, cu
cominuţie intraarticulară, cu leziuni ale capului femural, cu impactarea a
mai mult de 40% din suprafaţa articulară, se recomandă artroplastia
coxofemurală de primă intenţie. Osteoporoza severă reprezintă o
contraindicaţie relativă pentru fixarea internă a acetabulului, deoarece nu se
poate obţine o fixare stabilă a focarului de fractură.
În funcţie de tipul leziunii acetabulare se va stabili tipul de abord
chirurgical care va permite reducerea şi fixarea internă a fracturii. Astfel,
cele mai folosite cai de abord descrise în literatura de specialitate sunt:
- Abord posterior de tip Kocher-Langenbeck;
- Abord anterior ilio-inghinal;
- Abord ilio-anterior -constă din combinarea abordului iliac cu
abord de tip Stoppa;
- Abord ilio-femural extins;
- Aborduri combinate anterior şi posterior.
284