Descarca

Diagnostic
Diagnosticul pozitiv se face pe semnele clinice şi apoi pe testele descrise mai sus. Formele
uşoare se diagnostichează mai dificil.
Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu alergia la lapte (uneori, la copii), cu intoleranţă
osmotică la lapte (stomac rezecat), cu intoleranţă psihogenă la lapte (pacienţii au „scârbă”
faţă de lapte).
Evoluţia
Evoluţia bolii la adult este favorabilă, deoarece majoritatea pacienţilor îşi restrâng ei înşişi
alimentaţia, evitând lactatele. La unele cazuri, mai ales nediagnosticate, pot apărea
condiţionări multiple, cu diaree prelungită, uneori chiar malabsorbţie.
Tratament
Igieno-dietetic
În cazul acestei afecţiuni, tratamentul este clar şi el constă din reducerea sau scoaterea
completă a laptelui şi produselor lactate din alimentaţie (aceasta depinzând de rezerva de
lactază ce mai există). Astfel, o cană de lapte conţine aprox. 12 g de lactoză, iar în ordine
descrescătoare a conţinutului de lactoză situându-se iaurtul, brânza proaspătă şi
brânzeturile fermentate. Va trebui educat bolnavul asupra formelor alimentare în care
laptele nu este evident (budinci, pireu de cartofi, ciocolată, bomboane, unele supe-cremă
etc.). Se poate folosi laptele fără lactoză (mai ales pentru deficitul congenital de lactază
când alimentaţia noului născut se face foarte restrictiv). Pentru adulţi, soluţia a venit în
ultimul timp, prin apariţia pe piaţă a preparatelor ce conţin lactază (de origine bacteriană),
cum ar fi preparatul Lact-Aid. Administrarea, concomitent cu masa, a 2-3 tb de Lact-Aid
va asigura asimilarea lactozei şi va împiedica apariţia simptomelor clinice binecunoscute
de bolnav. Celelalte deficite dizaharidazice sunt foarte rare; astfel, în deficitul de sucrază
se va exclude zahărul, în deficitul de maltază se va exclude amidonul, iar în deficitul de
trehalază ciupercile tinere.
48