Descarca

pancreatogen, de minimum 20.000 UI lipază/masă). Ca preparate vom putea alege: Creon,
Nutrizym, Cotazym, Panzytrat, Digestal forte, Mezym forte etc. Un alt element ce trebuie
urmărit este ca preparatele să fie gastroprotejate, microgranulate, astfel încât substratul
enzimatic să fie eliberat doar în intestin şi în mod progresiv. Dacă preparatul enzimatic nu
este gastroprotejat (sau aciditatea nu este neutralizată înaintea administrării), lipaza din
preparat este neutralizată.
În cauzele intestinale de malabsorbţie, tratamentul medical va viza, pe de o parte,
dismicrobismul (care se tratează cu eubiotice intestinale: Normix 3-6 tb/zi, Saprosan 3 x 1
cp/zi, Antinal 4 x 1 cp/zi, Intetrix 4 x 1 cp/zi), apoi protejarea intestinală cu preparate de tip
Smecta (Diosmectita) 3 x 1 plic/zi sau reducerea vitezei de tranzit în caz de diaree acută
(acutizată), cu Loperamid (Imodium) 1-2 cp la nevoie. În caz de balonare excesivă, aerocolie,
se poate folosi Dimeticonul (SAB -simplex). În boala Crohn tratamentul se va face cu
corticoterapie sau azatioprină.
În caz de sindrom Verner-Morisson (VIP-omul), tratamentul de elecţie se face cu octreotid
(Sandostatin) în doză de 200-300 mg/zi.
În cazul pacienţilor diagnosticaţi cu boala Whipple, tratamentul este cu antibiotice (Tetraciclina,
Ampicilina, Trimetoprim/sulfametoxazole – Biseptol). Tratamentul este de lungă durată 10-12
luni, iar dozele vor fi, în cazul Tetraciclinei, de 4 x 250 mg/zi. Simptomele clinice se remit
relativ rapid sub tratament, dar refacerea histologică poate să dureze până la 2 ani.
În afara tratamentului etiopatogenetic, în cazul sindromului de malabsorbţie (mai ales formele
severe), trebuie corectate deficitele: hipoalbuminemia prin administrare de plasmă, anemia
feriprivă prin administrare de fier oral sau intramuscular, anemia macrocitară prin
administrare de vitamina B12 şi/sau acid folic. Deficitele electrolitice (Na, K) vor fi corectate
parenteral, iar cele de Ca şi Mg de obicei oral. Vor fi corectate deficitele vitaminice
(complexul B, D şi K), precum şi cele hormonale, atunci când ele apar. Scopul terapiei în SM
vizează rezolvarea etiologică (sau patogenetică) şi corectarea tulburărilor biologice secundare
ce s-au ivit.
54