Descarca (pdf) - Spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar-Arseni, Sectia ...

Patologia tumorală intracraniană 41
multe cǎi moleculare (ȋn general proteine cu activitate kinazicǎ, cum
ar fi proteina Ras, proteinkinaza B, proteinkinaza C, etc) responsabile,
ȋn fi nal, de inițierea diviziunii celulare și de activitatea antiapoptoticǎ.
Mutaţia unei fosfataze proteice (PTEN), localizatǎ pe brațul lung al
cromozomului 10 sau deleţia 10 q, ce determinǎ activarea continuǎ a
proteinkinazei B (Akt), reprezintă o altǎ alterare genetică crucială în
fenomenul de progresie al astrocitoamelor grad II/III către glioblastomul
secundar, pe care ȋnsǎ, o ȋntȃlnim și ȋn glioblastomul primar.
O altă mutaţie importantă ce se găseşte frecvent în glioblastomul
primar şi care poate explica agresivitatea deosebită a acestuia, este cea
a locusului supresor tumoral CDKN2A, localizat la nivelul brațului
scurt al cromozomului 9. Acesta codifi că două proteine ce joacă un rol
cheie în reglarea ciclului celular. Prima este proteina p14ARF, a cărei
mutaţie determină accelerarea proliferării celulare prin degradarea
continuă a p53. Cea de-a doua proteină (INK4A) inhibǎ ȋn mod normal
sinteza ciclinelor fazei de tranziţie G1/S din ciclul celular, mutația ei
avȃnd astfel un efect de stimulare a proliferării celulare. Agresivitatea
deosebită a glioblastomului primar este explicată de faptul că o mutaţie
a acestui locus determină inactivarea a două proteine cheie inhibitoare
ale proliferării celulare ce acţionează prin două mecanisme moleculare
independente.
Ȋn concluzie, principalele mutaţii genetice prezente ȋn
cazul glioamelor de grad II și III sunt mutația p53 (60-65%) și
supraexprimarea PDGFR (65%), iar ȋn cazul glioblastomului primar
sunt supraexprimarea/mutația EGFR (60-70%), deleția 10 q/mutația
PTEN (60-80%) și deleția locusului CDKN2A (40%).
GLIOAMELE MALIGNE
TABLOU CLINIC
Istoricul bolii, între apariţia primului simptom şi diagnostic este
în jur de trei luni. Simptomele la debutul bolii sunt: cefaleea, epilepsia,
tulburările de comportament şi defi citul senzitivo-motor controlateral.
În perioada de stare cele mai frecvente semne clinice sunt defi citul
senzitivo-motor controlateral, afectarea nervilor cranieni, tulburările de
comportament şi edemul papilar.
EXPLORĂRI COMPLEMENTARE
Examenul CT cerebral evidenţiază o leziune hipodensă cu
priză de contrast adesea neregulată. Frecvent leziunea este înconjurată
de edem. Fixarea substanţei de contrast este direct proporţională cu
gradul de neovascularizație.