cursul 1 argumentarea publică. erori de argumentare in

Univ. „Dunărea de Jos” conf.univ. dr. Dorin POPA
Fac. de Litere şi Teologie Mobil: 0722 369654
Catedra de Jurnalistică, Anul II, 2006-2007 E-mail: dpopa@uaic.ro
PRESA SI ACTUALITATE
CURSUL 1
ARGUMENTAREA PUBLICĂ. ERORI DE
ARGUMENTARE IN DISCURSURILE PRESEI
ROMANESTI.
Argumentarea nu se petrece doar in situaŃia în care trebuie sa Ńinem un discurs in sensul
clasic al cuvântului, ci şi atunci (mai ales atunci) când facem o prezentare in faŃa unui
prieten, când scriem un proiect de finanŃare, colaborare sau implementare a unui
produs/afaceri, atunci când discutăm cu vecinii, colegii...
Cele mai frecvente erori de argumentare pe care le întâlnim in domeniul discursului
public:
Falsa legătura cauzala (post hoc ergo propter hoc)
Aceasta greşeală constă în confundarea relaŃiei de cauzalitate între două evenimente cu
simpla lor cronologie. Doar pentru că lui A îi succede B nu înseamnă că A este cauza lui
B. Acest tip de eroare poate lua forme subtile, greu sesizabile în context.
Iată un text al cărui fond l-aŃi întâlnit probabil în diverse forme şi contexte:
“Proiectul imobiliar «Valea Prahovei» a fost iniŃial un succes. Pentru început, o echipa
multidisciplinara formata din arhitecŃi, experŃi imobiliari, ingineri si reprezentanŃi ai
consorŃiului nostru si ai autoritatilor publice au analizat datele si au propus o structura
si un deadline de implementare al acestuia. La doar o luna de la începerea proiectului
aveam deja un calcul estimativ al costurilor si in consecinŃa un buget. Nu au fost nici un
fel de probleme pana când consultanŃii de marketing au fost implicaŃi in proiect. La doua
saptamani după acest moment, oameni care iniŃial căzuseră de acord asupra unor cifre,
au început sa afirme ca acest buget nu va putea fi respectat, ca rata de recuperare a
investiŃiei impune regandirea costurilor de implementare etc. Cred ca folosirea
consultanŃilor in aceasta faza iniŃiala a proiectului a fost o greşeala”.
Se sugerează in acest text ca implicarea consultanŃilor de marketing ar putea fi cauza
pentru care ritmul de implementare al proiectului a încetinit, deşi nu se afirma direct acest
lucru si nimic din textul de mai sus nu susŃine aceasta concluzie. Ei au fost ultimii veniŃi
si de când au intrat in acŃiune, lucrurile merg mult mai greu. Deşi aceasta cauză este una
posibila, exista tot atâtea alte posibile cauze care trebuie sa fie luate in considerare.
Pentru a transforma aceasta eroare intr-un argument, persoana care a scris raportul trebuia
1

sa prezinte si motivele (premisele) care au stat la baza acestei concluzii, altele decât
simpla cronologie.
Suntem mai mulŃi care credem că… (argumentum ad populum)
In cazul acestui tip de eroare argumentativă, autorul presupune ca exista un consens de
opinii in grupul din care face parte, consens care justifica concluzia sa. Este o eroare
folosita foarte des în advertising ca fals argument (CumpăraŃi aceasta carte! 25 de
milioane de volume vândute in întreaga lume…), sau în mediile de afaceri care au la baza
munca de echipa si efortul comun:
“Cam toata lumea de la noi din firma e in favoarea acestui proiect si, sincer, unii se
întreabă de ce departamentul nostru nu vrea sa il aprobe. Poate ca nu ar fi bine sa ne
opunem pentru ca toata lumea o sa spună mai târziu ca din cauza noastră lucrurile au
mers ceva mai greu. Ar fi bine sa fim cooperanŃi acum, pentru a nu avea probleme mai
târziu când vom avea de rezolvat chestiuni cu adevărat importante“.
Autorul poate avea dreptate, poate că merită sa cedam in cazul unor chestiuni minore
pentru a nu fi consideraŃi negativişti si pentru a putea spune nu in cazul unor chestiuni cu
adevărat importante. Totuşi, faptul ca o buna parte din cei care au văzut proiectul sunt de
acord cu acesta nu este un argument suficient pentru a considera ca au in mod necesar
dreptate.
Acest gen de eroare argumentativa apare foarte frecvent si in mediile concurentiale, unde
presiunea deciziilor, frica de a nu ramane pe dinafara fac aceste greseli de neevitat.
Un exemplu mai elocvent este modul in care in vara anului 2003 au început sa apară din
nou filmele indiene la televiziunile romanesti. Antena1 a avut iniŃiativa. Observându-i
succesul, celelalte televiziuni au imitat acest comportament, rezultatul fiind ca in 2 luni
de zile au fost difuzate mai multe filme indiene decât în zece ani.
Presupusa autoritate (argumentum ad verecundiam)
Acest gen de eroare logica este foarte caracteristica acelor manageri care folosesc un stil
de management autocratic, care isi gestionează afacerea cu mana de fier, care sunt
invatati ca deciziile lor sa fie ascultate fără crâcnire de către subordonaŃi. Daca acest
lucru este o politica de management corecta sau nu, nu e problema discutiei noastre. Din
punct de vedere argumentativ in schimb, cel care citeste este pus in fata unor concluzii a
caror singura sustinere este de obicei pozitia si functia celui care le scrie. Uneori, cititorul
s-ar putea sa aiba o functie ceva mai mare, iar obisnuinta de a nu argumenta s-ar putea sa
se dovedeasca… contraproductiva:
“Cu totii banuim ca acceptarea unui nou produs pe lista de distributie nu se va face fara
probleme de natura logsitica, dar cred ca este cel mai bun lucru care poate fi facut. Sunt
de parere ca alternativele prezentate de catre colegii mei pur si simplu nu o sa mearga.
M-am gandit mult la problema asta, si chiar am luat in considerare alternativele, dar
folosirea modelului de distributie specific A1 mi se pare o solutie de-a dreptul evidenta.
Voi recomanda in consecinta folosirea modelului de distributie A1 pentru produsul
acesta.”
2

Uitandu-ne atenti la text, vedem ca autorul textului nu a facut decat sa repete acelasi lucru
intr-o forma usor modificata. Folosirea persoanei 1 in cantitati industriale este un semn
clar al inlocuirii unei sustineri reale cu acest model argumentativ gresit. Uneori forma
acestuia este usor modificata, din motive politice, persoana 1 luand locul unui “grup de
oameni hotarati”, de obicei subordonati autorului.
“Oamenii nostri cred ca… Colegii de la departamentul x au analizat solutiile propuse,
dar…”
Alte erori argumentative:
1. aprecierile evaluative (un eufemism pentru invective) numite in latina argumentum
ad invidiam.
Asa cum probabil ca sugereaza si numele lor latin, aceste pseudo-argumente contin
expresii evaluative de obicei de loc magulitoare fie la adresa persoanei care a emis ideea
disputata, fie la adresa ideilor sau argumentelor acesteia.
Desi pare a fi la prima vedere o eroare greu de intalnit intr-un context business, secretul
aparitiei acesteia in comunicarea de afaceri sta in reactia involuntara a unuia dintre
partenerii de discutie si in formele subtile pe care un astfel de atac le poate lua.
Un bun exemplu de astfel de situatie, chiar dusa la extrem, găsim intr-una din editiile
emisiunii “Marius Tuca Show”, in care senatorul PSD Antonie Iorgovan, pe fondul unei
discutii despre lipsa de etica a presei, i-a reprosat moderatorului faptul ca, la fel ca si alte
institutii de presa, “Jurnalul National” nu i-a acordat dreptul la replica:
Tuca: “Nu e adevarat, daca ati fi trimis un drept la replica la redactia “Jurnalului
National”, va asigur eu ca vi l-as fi publicat”
Iorgovan: “Domnule Tuca, un astfel de drept la replica v-a fost trimis”
Tuca: ”Daca primeam un astfel de drept la replica si era unul corect, va asigur eu ca las
fi publicat. Imi pare rau ca v-am invitat in emisiunea mea… Sunteti un mahalagiu…"
Iorgovan: “A, daca eu sunt un mahalagiu atunci dumneavoastra sunteti un badaran…”
(N.A. - textul nu este reprodus mot-a-mot, pastreaza in schimb sensul si in mare parte
forma dialogului)
Iata o situatie in care 2 persoane, cu un background profesional (avocatura si ziaristica) si
functii (senator si moderator de talk show) care ar trebui sa le predispuna la un dialog
civilizat, reusesc sa comita aceasta eroare.
Exista o a doua eroare de argumentare, care duce mai departe argumentum ad invidiam:
2. Argumentum ad hominem
Ne intalnim in acest caz cu incercarea de a discredita argumentele oponentului prin
referire la persoana, comportamentul sau competentele persoanei care aduce argumentul.
Este un pseudo argument care face mai degraba apel la prejudecati, idiosincrazii sau
sentimente de natura personala decat la ratiune. Diferenta intre aceasta forma de
3

argument si argumentum ad invidiam este faptul ca ad hominem nu foloseste invectiva,
fiind deseori mult mai usor de “pasat” audientei decat ad invidiam. Mai mult, poate folosi
argumentatie valida pentru a demonstra lipsa de competenta, aceasta fiind “substituita” in
mintea auditoriului cu adevarata demonstratie: in ce fel lipsa de competente a emitentului
afecteaza argumentele acestuia?
Un excelent exemplu îl consituie un articol construit in jurul controversei unei industrii
de miliarde de dolari: industria tutunului.
Articolul, de altfel excelent documentat si foarte bine scris, este pana la urma o forma de
argument ad hominem, pentru ca desi demonstreaza la un nivel acceptabil un
comportament de tip nazist al lobby-ului antifumat, nu se ocupa de argumentele acestuia
ci se concentreaza pe construirea unei imagini defavorabile a acestui grup de interese, in
scopul subminarii fundamentului moral folosit de acesta. Autorul sugereaza chiar ca
intelege natura erorii ad hominem si ca o dezavueaza, dar totusi eroarea se produce chiar
la nivelul subiectului abordat (legatura intre nazism si lobby-ul antifumat), propagandu-se
in text, chiar in prezenta unui nivel acceptabil de argumentatie.
Totuşi, studiile din domeniul teoriei argumentării au demonstrat că, pe langa pathos,
ethos si logos, un discurs bun trebuie sa aiba si un al patrulea element caracteristic:
snikos, capacitatea de a influenta “subtil” audienta.
4

Tehnici de argumentare + seminar
Prima etapă a discursului public o reprezintă: construirea si documentarea alocuŃiunii. In
acest moment avem un scenariu, pasul imediat urmator fiind „punerea în scenă” a
evenimentului. Există câteva reguli care vor da consistenŃă argumentaŃiei:
FaceŃi din timp o verificare al lucrurilor de care veŃi avea nevoie...
Prezentarea publica poate face deseori apel la diverse mijloace tehnice, uneori proprietate
personala. Cu siguranŃă, nimeni nu va aprecia faptul ca aŃi uitat sa vă luaŃi creioanele
colorate, foile pentru flip-chart sau pur si simplu laptop-ul...
FiŃi odihnit.
Nu fiŃi obosiŃi, nedormiŃi, fără să fi avut ocazia sa vă gândiŃi la ce veŃi spune, reuşind cu
greu sa încropiŃi un discurs de prezentare...
ImbrăcaŃi-vă adecvat. InteresaŃi-vă în avans despre Ńinuta pe care va trebui sa o
adoptaŃi...
In cazul în care e vorba de o locaŃie exterioara, interesaŃi-vă dacă există un loc unde vă
puteŃi schimba si plecaŃi la drum îmbrăcat lejer. LuaŃi întotdeauna cu voi un costum de
schimb .
IncercaŃi să apăreŃi cu măcar o oră înainte, mai ales daca sunt chestiuni de natura
tehnică de verificat.
VerificaŃi locaŃia.
FaceŃi o repetiŃie a discursului in măsura in care acest lucru e posibil.
Una dintre cele mai penibile situaŃii de acest gen din istorie a fost momentul în care
regina Angliei a fost invitata să vorbească in public de la un pupitru prea înalt pentru
statura Persoanei Regale. Regina a Ńinut totuşi discursul in acele condiŃii, abia
observandu--se pana de la pălărie ...
VerificaŃi-va imaginea.
Chiar daca nu aveŃi întotdeauna o camera video la dispoziŃie, încercaŃi să vă „vedeŃi”
Ńinând discursul fie in faŃa oglinzii, fie in faŃa unui grup restrâns de amici, preferabil din
acelaşi grup Ńinta ca şi viitorul tău public.
Interesati-va cine va prezinta si in ce mod.
In acest fel va feriti de momente jenante, in care sunteti supra elogiat sau nu sunteti
prezentat corect... In masura in care sunteti in postura in care Dumneavoastra prezentati
5

pe altcineva, interesati-va din timp cum se pronunta corect numele persoanei respective si
scalati prezentarea pe profilul public al acesteia, fara a-l exagera sau a-l minimaliza...
La lansarea filmului „Amen” in Iasi, a fost invitat si Marcel Iures. Bineinteles ca a
intarziat (artistii astia, domnule!), probabil din motive obiective. Aceasta intarziere
nefiind anuntata organizatorilor, gazda locala a inceput discursul de prezentare al
invitatului la 15 minute dupa ora programata, fara a avea totusi confirmarea prezentei
invitatului in sala. Desi persoana respectiva pregatise un discurs de circa 7 minute, s-a
trezit vorbind 15 minute, incercand sa umple golul de 8 minute cu aprecieri elogioase ale
modului in care Marcel Iures isi interpretase rolul. Intr-un tarziu, apare si actorul pe
scena, explicand usor jenat ca in film are un rol cat se poate de secundar si ca nu merita
elogiile aduse din motive cat se poate de tehnice...
Inainte sa incepi sa vorbesti, asigura-te ca nu vor exista elemente care vor distrage
atentia publicului de la discursul tau.
O usa care scartie, un ziarist care tot intra si tot iese, un individ de la tehnic care
instaleaza cabluri printre picioarele tale in timp ce tu vorbesti, sau chiar o fereastra
deschisa pe unde patrunde sunetul vesel al pick-hammer-ului, toate pot contribui la
pierderea prizei la public.
Imi aduc aminte cu placere de modul in care Dl. Thomas Achelis, presedintele
Confederatiei Europene de Relatii Publice, a rezolvat cu ocazia Romanian PR Award
2003 aceasta problema: la conferinta de presa, a recomandat persoanelor din public sa
nu uite sa isi deschida telefoanele mobile dupa eveniment, pentru a nu pierde acele
apeluri importante nepreluate!
Construiti-va o stare de calm si de control inainte sa tineti discursul.
O metoda care se pare ca functioneaza este sa stati cateva minute cu ochii inchisi,
rememorand traseul discursului, vizualizandu-va „succesul” pe scena. Odata ajuns acolo
incearcati sa zambiti cat mai mult si sa va comportati intr-o maniera calma, destinsa.
Oricum, privit din exterior aratati mult mai calm decat privit de dinauntru. In plus, daca
aveti o urma de umor de calitate in speech-ul Dumneavoastra, atmosfera se va destinde
de la sine !
Grija mare la mobil (l-ati inchis ?) si la cabluri (aveti nevoie de dinti pentru a zambi)
cand urcati pe scena !
...Se aud aplauze din culise. Tocmai ai fost prezentat de antevorbitorul tau. Urci scarile de la scena, iti controlezi
fermoarul, inchizi celularul si urci atent, incercand sa nu te impiedici de cabluri. Brusc... iesi in lumina. Il „saluti”
in gand pe tipul de la lumini care iti fixeaza gestapovist reflectorul in ochi... te indrepti orb ca un soarece spre
microfon, iti ridici privirea... vezi masa uriasa de oameni care freamata, asteptandu-ti reactiile... Ce vei face in
secunda urmatoare ?
Ei bine, nu aveti nici un motiv sa va temeti. Oricum, nu sunteti Abraham Lincoln, publicul nu se asteapta sa auda
Proclamatia de la Gettysburg, iar faptul ca ati avut timp sa va documentati si sa dati atentie structurii va fi o
surpriza mai mult decat placuta pentru oamenii din fata Dumneavoastra. Tot ce va mai trebuie sunt cateva sfaturi
6

practice:
Ramaneti in picioare.
Veti fi mult mai vizibil astfel, dincolo de faptul ca veti avea o pozitie din care veti domina fizic publicul.
Daca veti fi filmat, evitati gesturile largi.
Daca brusc veti disparea din cadru, atentia publicului de dincolo de ecran se va muta de la discurs la
Dumneavoastra, publicul „pierzand” firul discursului.
Nu cititi tot discursul de pe hartie...
Notati-va in timp util structura acestuia si punctele obligatorii prin care trebuie sa treceti, eventuale remindere ale
chestiunilor care trebuie aduse in discutie... Folositi discursul scris doar atunci cand este vorba de o pozitie oficiala
a unei institutii pe care o reprezentati, sau in alte contexte in care citarea corecta este necesara. Da foarte bine la
public sa citati din memorie, dar e preferabil sa folositi citatul corect, scris pe hartie.
Pastrati contactul vizual cu audienta...
Ca orice grup, publicul dezvolta lideri de opinie. Ii puteti recunoaste usor, sunt acele persoane care bombanesc in
timp ca va urmaresc cu privirea prin sala, sau care va intrerup discursul pentru a va adresa intrebari.
Aceste persoane sunt cele care vor trebui „convinse” primele, eventual, in cazul in care discursul are si un pic de
interactivitate, e o politica buna sa le abordati Dumneavoastra prima data, pentru a le „cuceri” din timp...
Luati in considerare opiniile exprimate de antevorbitori, pozitiile si lucrurile spuse de catre acestia.
Ascultati atent lucrurile spuse de persoanele ce vorbesc inaintea Dumneavoastra, notati chestiunile pe care le puteti
folosi in constructia propriului discurs. Uneori veti fi pus in situatia in care veti urma unei lungi liste de
antevorbitori, care deja au discutat cateva din chestiunile care le aveati Dvs. pe desfasurator. In acest moment, daca
veti povesti aceleasi lucruri veti lasa impresia unui patefon stricat, cu placa zgariata. Cea mai buna metoda este sa
citati concluziile antevorbitorilor si sa le folositi in propria Dvs. argumentare.
Incadrati-va in timing-ul propus.
Nimic nu plictiseste (sau enerveaza mai tare) decat un discurs care nu se mai termina. Nu uitati ca ultimul lucru pe
care il veti spune va fi cel pe care auditoriul Dumneavoastra il va retine. Daca nu va veti incadra in timp, veti
pierde finalul si nu veti reusi sa impactati;
Umorul este o buna metoda de a stimula happy-end-ul; in lipsa unei alte incheieri elaborate, puteti foarte bine sa le
spuneti un banc bun care sa aiba o legatura clara cu subiectul abordat, si veti avea sansa sa iesiti de pe scena in
aplauzele tuturor!
Internetul este unul din locurile in care puteti gasi materiale pentru aprofundarea acestui subiect, dar nu uitati ca
pana la urma cea mai buna sursa de informatie in domeniu sunt propriile greseli, rezultat al propriei experiente. Nu
ocoliti ocaziile de a vorbi in public si greselile inerente acestora. In cazul in care inca mai aveti reticente, amintitiva
ca sunt persoane dispuse sa plateasca sume considerabile pentru lucruri pe care astfel Dumneavoastra le invatati
gratis!
7