"Sangele lui Isis" (pdf)

-Prin nu știu ce minune s-a lăsat convinsă de sora ei să mai rămână în Europa o lună sau două, până
se desprimăvărează. Suntem abia la început de martie și ea a avut deja două călătorii agitate pe mare anul
ăsta.
-Să ia avionul!
-Carla, fetițo, Evelyne nu circulă cu avionul. Soțul ei a murit în accident de avion și de atunci e foarte
reticentă.
Fata nu mai spuse nimic. Profitând de momentele de liniște, Sally propuse cu diplomație să se adune
cu toții în jurul calculatorului, ca să vadă pozele de pe Costa Brava. Observase că bătrânul se uita cu o
căutătură tot mai aspră la dragonii Carlei și experiența îi spunea că e mai bine să deschizi umbrela înainte de
ploaie, decât după. Propunerea fu primită cu un entuziasm general, până și Nelly, care avea un comportament
reținut, se apropie de grupul format în jurul laptopului lui Joel. Căpitanul aproape că-i simțea atingerea, tot așa
cum simțea parfumul înnebunitor al lui Sally. Dar dinspre Nelly se răspândea un aer rece, de parcă femeia ar
fi fost un sloi de gheață.
Sally își prezentă „ipotezele de lucru”: furt de bijuterii, un lanț de crime, transport de stupefiante și
fiecare se arătă încântat de o altă presupunere. Samuel Oz era atras, bineînțeles, de ipoteza furtului de
bijuterii, Carla observă că printre studenți drogurile erau un lucru extrem de răspândit, iar Nelly, când auzi de
crimă, șopti pentru sine, dar destul de tare ca ceilalți s-o audă:
-Crimă? Ador asta! Cred că voi merge pentru câteva zile la Bonifacio. Documentarea la fața locului e
cea mai bună sursă de inspirație.
-Ce gen de literatură scrieți, doamnă? se interesă Joel.
Nelly surâse.
-Oamenii nu mă cred când le spun, dar mă ocup de lucrurile paranormale. Personajele mele sunt de
obicei ființe din alte lumi, din alte dimensiuni ale existenței sau chiar vampiri. E straniu ce succes au, în epoca
asta suprasaturată de tehnologie, astfel de scrieri.
-Nelly are o casă în Transilvania, preciză Carla, de parcă ar fi spus că prietena ei posedă cea mai
fastuoasă reședință de pe fața pământului. Acolo e adevărata patrie a vampirilor, adăugă ea făcând-o pe Nelly
să chicotească.
Joel își aminti de cartea pe care o cumpărase și apoi refuzase s-o citească. Nelly Noel, desigur, cea
preocupată de paranormal… „Carla ar putea să-și găsească o altă prietenă” gândi căpitanul. „Oare femeia
asta crede toate aiurelile despre care scrie?” Numai politețea îl reținu s-o întrebe dacă - și unde – a întâlnit
vampirii din cărțile ei. Bănuia că totul era o imensă cacialma făcută pentru oamenii proști, de o credibilitate
maladivă. Apoi Nelly îi aruncă o privire din dosul ochelarilor ei de soare și Joel uită că ar fi vrut s-o provoace la
o discuție în contradictoriu, de parcă frumusețea ei rece ar fi avut darul de a aduce liniștea asupra celor
prezenți.
Carla se săturase de privit la poze, iar felurile de mâncare fură strânse, în așteptarea desertului. Sally
se pregătea să stingă calculatorul, când mâna lui Nelly, care nu mâncase nimic motivându-și purtarea prin
grija pentru siluetă, o opri.
-Ce e fișierul acela pe care scrie „paranormal”? Pot să văd și eu, dacă nu te superi?
Sally afișă pe rând fotografiile, reprezentând nimic altceva decât un fel de ceață gălbuie, fără nici un
subiect vizibil în cadru.
-Cred că sunt ratate și ar trebui șterse, își dădu Carla cu părerea. Știi, bunicule, m-am înscris la un
curs de artă fotografică și mă pricep oarecum.
-Ba ar trebui neapărat păstrate, o contrazise Nelly care-și scosese ochelarii de soare și privea
imaginile cu o sclipire ciudată în ochi. Le lipsesc doar contrastul și claritatea, dar dacă tot susții că te pricepi,
să-ți văd priceperea în acțiune.
Carla își trase calculatorul pe genunchi, instală un program de prelucrare a imaginilor și începu să
butoneze cu viteză. „Chiar știe ce face” își spuse Joel. După câteva minute de muncă, fata exclamă:
-Drace, ai avut dreptate Nelly. Parcă e o imagine suprapusă peste alta – se vede un fel de vapor
vechi sau ceva de soiul ăsta.
-Mai sapă, făcu Nelly. Umblă la claritate, saturează culorile, în fine, tu te pricepi la asta, nu eu. Dar îți
spun că e ceva interesant acolo.
Carla își dădu toată silința, până când prietena ei o opri.
-Ajunge, altfel strici imaginea. Cred că acum obiectul e vizibil pentru toată lumea.
Joel privi șocat – ceea ce văzuse cu ochiul liber în dimineața fatidică a morții lui Tom apărea clar pe
ecranul laptopului. Samuel Oz se trase mai aproape.
-Și mai ziceai că n-ai avut evenimente deosebite la bord, cu excepția furtunii. Pot să pariez că ai
întâlnit asta pe mare, atunci când pe Steaua Atlanticului se afla Evelyne și diamantul ei roșu.
Joel nu avea nici o replică pregătită. Întrebă cu sinceritate:
-M-ai fi crezut dacă ți-aș fi spus adevărul? În lipsă de probe, n-ar fi fost decât o poveste de adormit
copii.
57