"Sangele lui Isis" (pdf)

Joel ieși pe punte târziu. În alte zile revărsatul zorilor îl prindea scrutând marea, dar noaptea trecută
fusese plină de evenimente. Acum cauza evenimentelor tocmai își arăta chica neagră și buclată pe scări,
aducând o tavă pe care pusese două ceșcuțe de cafea. Soarele de martie era tot mai cald, iar Sally se afișa
tot mai mult în costumul ei de baie argintie, ceea ce – susținea Joel – echivala cu un act de sabotaj la adresa
anchetei lor. Se așeză lângă el și-și puse o mână peste mâna lui – destul ca Joel să simtă furnicături în
stomac. Dar ea părea capabilă să se concentreze în orice condiții, exceptând momentele când era îngrozitor
de beată.
-Ce caută toți oamenii ăia pe plajă? La ce se uită?
Lângă epavă apăruse o ambarcațiune purtând însemnele poliției.
-Nu pot fi atât de nebuni încât să scoată toate cadavrele alea din cală și să le înșire așa pe plajă, în
văzul turiștilor. Dacă le-au găsit într-adevăr, vor avea grijă să le pună în saci negri și să le aducă la mal într-un
loc izolat, spuse Joel.
-Așa mă gândeam și eu. Dar totuși pare să fie poliție și pe plajă, nu doar pe șalupa de lângă Costa
Brava. Aș vrea să arunc o privire.
Sally dispăru sub punte și reveni în blugi și tricou. Era ispititoare chiar și așa, pentru că hainele
stăteau pe ea mulate ca o a doua piele. Joel oftă și coborâră împreună pe uscat.
Până la locul în care Sally observase mulțimea de gură-cască mai erau câteva sute de metri. Ajunși
acolo, văzură că turiștii se uitau șocați la un cadavru – un bărbat cu hainele pline de sânge și o rană pe spate.
Poliția făcuse un cordon în jurul mortului și ținea lumea la distanță.
-Ridică-mă, ceru Sally. Și dă-mi binoclul!
Ca orice căpitan de vas, Joel avea în dotare lunetă și binoclu, iar ea le folosea cu spor. O prinse de
talie și o așeză pe umerii lui, cu picioarele atârnând peste pieptul lui. Sally era ușoară, greu era doar ca Joel
să-și stăpânească fanteziile de față cu lumea, mai ales că o știa dornică să participe la aceste fantezii. Din
fericire ea zise destul de repede „lasă-mă jos”. Când tălpile ei micuțe, încălțate în papuci de plajă, atinseră
nisipul, Sally o porni înainte făcându-și loc printre oameni, de parcă ar fi căutat pe cineva în mulțime.
Căpitanul abia reușea s-o urmeze.
-Nelly, ce bine că te văd! Vino să vorbim!
Scriitoarea stătea în grupul de curioși, destul de retrasă – probabil din locul în care se afla, nu vedea
nimic.
-Plouă cu cadavre în orășelul ăsta pașnic, spuse Sally după ce se îndepărtară de mulțimea turiștilor.
Ieri Joel a găsit șapte morți în epava navei, iar azi e un tip înjunghiat pe plajă.
-Crezi că se leagă de povestea pe care o cercetați voi? întrebă scriitoarea în șoaptă.
-Morții de pe epavă, da, în mod sigur. Despre cel de aici nu știu ce să cred.
-Îl chema Leloup, preciză Nelly. Am auzit acest nume de la polițiști.
De fapt polițiștii nu identificaseră cadavrul încă, dar Nelly auzise numele de la asasini, înainte de
revărsatul zorilor. Însă Sally și Joel erau doi oameni drăguți, pe care nu voia să-i sperie povestindu-le prea
multe.
-Să vedem ce putem afla, zise mulatra. Trebuie să ne întoarcem pe vas, am nevoie de calculator ca
să verific o ipoteză. Am mai întâlnit numele lui Leloup, legat de cel al căpitanului Fabio Rossi, știu că omul era
un hoț de bijuterii și vreau să aflu tot ce se găsește în cazierul lui.
-Mi se pare riscant să spargi serverele de date ale poliției, observă Joel.
-Dar nu le sparg! Mă folosesc numai de micile cadouri ale prietenei mele de la Paris. Dacă vom
deduce lucruri pe care polițiștii nu le știu, fii sigur că voi găsi metoda potrivită de a-i informa. Nu uita că vreau
să rămân secretara lui Samuel Oz și nimic mai mult.
Joel aruncă o privire îngrijorată spre Nelly. Nu știa cât de prudent ar fi fost ca scriitoarea să-și bage
nasul în secretele femeii pe care o iubea (Joel reuși să rostească acest cuvânt-tabu, măcar în gând: „o
iubesc”). Nelly intui ceva din frământarea lui – de cum ajunseră sub puntea Zeiței, ea le vorbi liniștită:
-Nu trebuie să vă temeți de mine. Chiar dacă în cărțile mele scriu despre oameni reali și fapte care sau
petrecut aievea, am grijă să schimb întotdeauna numele și descrierea personajelor.
Sally își puse în poală calculatorul lui Joel, apoi căută ceva în poșeta ei plină cu de toate. Scoase de
acolo un fel de buton mic și roșu, pe care îl înfipse într-unul din fantele calculatorului, unde acesta se potrivea
perfect.
-Voi doi n-ați văzut nimic, da? spuse întorcându-se spre Joel și spre scriitoare.
-Ce-i aia? Iartă-mă, nu sunt familiarizată cu tehnica.
-Atunci cum îți scrii cărțile?
-Cu creionul sau pixul pe foi de hârtie, nu așa se face?
-Metoda arhaică, pufni Sally.
-Apoi plătesc pe cineva care-mi cunoaște scrisul să se ocupe cu tehnoredactarea și cu toată munca
pe calculator, recunoscu Nelly.
81