Deschide PDF - Soroca

Ana
BLANDIANA
LA CULES DE }NGERI

Colecþie iniþiatã ºi coordonatã de Anatol Vidraºcu ºi Dan Vidraºcu
Concepþia graficã a colecþiei ºi coperta: Vladimir Zmeev
Pe copertã: Improvizaþie pe tema tabloului
Marea familie de René Magritte
Ilustraþii: Vasile Moºanu
REFERINÞE ISTORICO-LITERARE:
Mircea Martin,
Cornel Moraru, Cornel Ungureanu,
Ion Pop, Alexandru Piru, Nicolae Manolescu,
Eugen Simion, Mircea Ivãnescu, Alexandru Philippide,
Lucian Raicu, Alex. ªtefãnescu, Dumitru Micu,
G. Dimisianu, Laurenþiu Ulici, Radu Enescu,
Valeriu Cristea, Dan C. Mihãilescu,
Iulian Boldea, Octavian Soviany,
Al. Cistelecan, Ioan Moldovan,
Gh. Grigurcu

Editura „Litera Internaþional“
O. P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucureºti, România
tel./fax (01) 3303502; e-mail: info@litera.ro
Grupul Editorial „Litera“
str. B. P. Hasdeu, mun. Chiºinãu, MD-2005, Republica Moldova
tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;
e-mail: litera@litera-publishing.com
CZU 821.135.1-1
B 56
Difuzare:
S.C. David D.V.Comprod SRL
O. P. 33; C. P. 63, sector 1, Bucureºti, România
tel./fax +(01) 3206009
Librãria „Scripta“
str. ªtefan cel Mare 83, mun. Chiºinãu, MD-2012,
Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987
Prezenta ediþie a apãrut în anul 2002 în versiune tipãritã
ºi electronicã la Editura „Litera Internaþional“ ºi
Grupul Editorial „Litera“.
Toate drepturile rezervate.
Editori: Anatol ºi Dan Vidraºcu
Redactor: Tudor Palladi, Petru Ghencea
Tehnoredactare: Olesea Paºa
Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chiºinãu
Comanda nr. 20047
Descrierea CIP a Camerei Naþionale a Cãrþii
Blandiana, Ana
La cules îngeri: versuri/ Ana Blandiana; col. iniþ. ºi coord. Anatol ºi
Dan Vidraºcu; conc. gr. col. ºi coperta/ Vladimir Zmeev; ilustr. Vasile Moºanu
µ Ch.: Litera, B., Litera Int., 2002 (Combinatul Poligrafic). µ 360 [p]. µ (Bibl.
ºcolarului, serie nouã, nr. 218)
ISBN 973-8358-21-9. µ ISBN 9975-74-383-8
821.135.1.-1
ISBN 973-8358-21-9 © LITERA INTERNAÞIONAL, 2002
ISBN 9975-74-383-8 © LITERA, 2002

CUPRINS
Tabel cronologic ................................................................... 7
PERSOANA ÎNTÂIA PLURAL
(1964)
Copil[rie ........................................................................... 18
Înving[tori ........................................................................ 18
Desc`ntec de ploaie .......................................................... 19
Recolt[.............................................................................. 21
C`ntec de miner t`n[r ...................................................... 21
M`ndrie ............................................................................ 22
Glum[ ............................................................................... 23
Dans ]n ploaie................................................................... 23
C{LCÂIUL VULNERABIL
(1966)
Darul ................................................................................ 26
Întoarcere ......................................................................... 27
+tiu puritatea .................................................................... 27
Intoleran\[ ........................................................................ 28
P[rin\ii .............................................................................. 29
Carantin[ .......................................................................... 30
Ora spitalelor.................................................................... 31
Eclips[ .............................................................................. 31

Restul pe mas[ ................................................................. 32
Croaziere .......................................................................... 33
Ar trebui ........................................................................... 33
Torquato Tasso.................................................................. 34
Unde-i mândria? ............................................................... 34
Suprafa\a apei .................................................................. 35
Cumin\enia p[mântului .................................................... 36
Fii în\elept ........................................................................ 37
Autopastel ........................................................................ 37
Elegie de diminea\[ .......................................................... 38
Vulcanii ............................................................................ 39
Am crescut? ...................................................................... 39
Dintr-un sat ...................................................................... 40
Scherzo............................................................................. 41
Se face noapte .................................................................. 42
Va veni o vreme ................................................................ 42
Am`n mereu ..................................................................... 43
Din auster =i din naivitate ................................................ 44
A TREIA TAIN{
(1969)
Nealegere ......................................................................... 46
Umilin\[ ........................................................................... 46
Voi =ti\i ceva ..................................................................... 47
Leg[turi ............................................................................ 48
Hotarul ............................................................................. 48
Ochiul ]nchis .................................................................... 49
Oh, r`z`nd........................................................................ 49
De bun[ voie .................................................................... 50
Nordul .............................................................................. 51
C[l[torie ........................................................................... 51

Numai iubirea................................................................... 52
Requiem ........................................................................... 52
C`ntec .............................................................................. 53
Iubire ................................................................................ 54
B[tr`ni, siha=trii ............................................................... 55
Dorin\a ............................................................................. 55
Condi\ie ............................................................................ 56
Psalm (I) ........................................................................... 56
Elegie................................................................................ 57
Oboseal[ ........................................................................... 57
Totul simplu ..................................................................... 58
Nehot[r`re ....................................................................... 59
Contratimp ....................................................................... 60
C[dere .............................................................................. 60
Pietà ................................................................................. 61
CINCIZECI DE POEME
(1970)
Înt`lnire............................................................................ 64
S[ l[s[m s[ cad[ cuvintele ............................................... 65
Octombrie......................................................................... 65
Bruma ............................................................................... 66
Acolo sus .......................................................................... 66
Psalm (II) ......................................................................... 67
Moarte ]n lumin[ .............................................................. 67
Sufletul ............................................................................. 71

OCTOMBRIE, NOIEMBRIE, DECEMBRIE
(1972)
Î\i aduci aminte plaja? ...................................................... 74
A=teapt[ s[ vin[ octombrie............................................... 75
Trup amar ......................................................................... 76
La ce serve=te bucuria ...................................................... 76
Dup[ felul ]n care alunec[ luna ........................................ 77
Despre \ara din care venim .............................................. 78
Nu-mi voi aminti .............................................................. 78
Dac[ ne-am ucide unul pe altul ........................................ 79
Adorm, adormi ................................................................. 80
Clar de moarte.................................................................. 81
Umbrei mele i-e fric[ ........................................................ 82
Cine din mine ................................................................... 83
Leag[n .............................................................................. 84
Din ap[ ie=eau trupuri albe de plopi ................................ 85
Într-o suav[ disperare....................................................... 86
C`t timp vorbesc............................................................... 87
Trebuie numai s[ a=tept ................................................... 88
Mam[ ............................................................................... 88
F[c`nd lumin[ ]n mine ..................................................... 89
Înva\[-m[ s[ ard ]ntunecat ............................................... 89
Încununat[ cu flori de mac ............................................... 90
Dac[ vrei s[ nu te mai ]ntorci ........................................... 91
C`ndva arborii aveau ochi ................................................ 92
Printre frunzele aproape reci ............................................ 93
Cuplu ................................................................................ 94
F[r[ tine ........................................................................... 95
De ce nu m-a= ]ntoarce printre pomi? .............................. 96
Tu e=ti somnul .................................................................. 97

Abia ]ncepusem s[ simt .................................................... 98
Visez uneori trupul meu ................................................... 99
Cine dintre noi ............................................................... 100
Sunt ca un ochi de cal .................................................... 101
Cea\a care coboar[ ......................................................... 101
S[ r[m`n singur[ =i goal[ de g`nd ................................. 102
Oh, trupul t[u ................................................................. 103
Pl`ns care se ascult[ singur ............................................ 103
Toat[ lini=tea din univers ............................................... 104
|ine ochii ]nchi=i ............................................................ 105
Exil ................................................................................. 106
POEZII
(1974)
Genealogie ..................................................................... 108
Fiecare mi=care............................................................... 109
Mi-e somn ....................................................................... 109
Balada v[milor ............................................................... 110
Frumuse\ea mea ]mi face r[u ......................................... 113
Balad[ ............................................................................ 113
Silabe.............................................................................. 114
Între lumi ....................................................................... 115
Poate c[ m[ viseaz[ cineva ............................................. 116
C`nd m[ voi trezi ........................................................... 117
Rug[ciune ....................................................................... 118
SOMNUL DIN SOMN
(1977)
Dealuri............................................................................ 120
O \ar[ e f[cut[ =i din p[s[ri ............................................ 120

Poem ............................................................................... 121
Iarna stelele .................................................................... 121
Pleoape ........................................................................... 122
P[stor de fulgi ................................................................ 122
|ar[ ................................................................................ 123
Ninge cu du=m[nie ......................................................... 124
Bisericile n-au acoperi=uri .............................................. 124
Ca =i cum luna ................................................................ 125
Avram Iancu ................................................................... 126
Aud ................................................................................. 127
Satul ]ntreg ..................................................................... 127
C`ntecul ......................................................................... 128
Cel ce m[ viseaz[ ........................................................... 129
Acoperit[ de rou[ ........................................................... 129
În satul ]n care m[-ntorc ................................................ 130
Aceast[ plutire ................................................................ 130
Revin ]n toamn[ ............................................................. 131
S[ nu fac ......................................................................... 132
Duminic[ ........................................................................ 133
Pe lacul morii.................................................................. 134
Ora= oriental................................................................... 134
Eu nu c`nt frunza ........................................................... 135
Impudice fructe .............................................................. 136
În somn .......................................................................... 136
Pereche ........................................................................... 137
De ce .............................................................................. 138
Pastel .............................................................................. 138
Sat .................................................................................. 139
Frunze de animal............................................................ 140
Eu cred c[ norii .............................................................. 141
Pahar cu margarete......................................................... 141

Cine-a numit ................................................................... 142
Plopi =i paltini ................................................................ 143
C`nd voi fi-mb[tr`nit destul ........................................... 144
În diminea\a de dup[ moarte ......................................... 145
OCHIUL DE GREIER
(1981)
În somn .......................................................................... 148
De-acolo ......................................................................... 148
Ca =i cum ........................................................................ 149
Oul ................................................................................. 150
|ara p[rin\ilor ................................................................ 151
Iat[ ................................................................................. 152
Am obosit ....................................................................... 152
Defini\ie.......................................................................... 153
Metamorfoze .................................................................. 154
Luntre ............................................................................. 154
Treceri ............................................................................ 155
În zori ............................................................................. 156
Imn ................................................................................. 156
Ve=m`nt .......................................................................... 157
Minunea ......................................................................... 157
Într-o nuc[ ...................................................................... 158
Icoan[ pe sticl[ ............................................................... 159
Zbor ................................................................................ 160
Singur[tatea ................................................................... 160
O jum[tate de lun[ ......................................................... 161
Altfel ............................................................................... 163
Locuit[ de-un c`ntec ...................................................... 163
În ap[ ............................................................................. 164

Noapte ]n f`n ................................................................. 165
Hibernare ....................................................................... 166
Pasul ............................................................................... 166
Una, dou[, trei ............................................................... 167
+irul ................................................................................ 168
Numele ........................................................................... 168
Armura ........................................................................... 169
At`t de frig ..................................................................... 170
Înc[ un pas ..................................................................... 171
Joc .................................................................................. 172
V`n[toare ....................................................................... 173
C[rare............................................................................. 173
Umbra............................................................................. 174
Într-o zi .......................................................................... 174
Dovezi ............................................................................ 175
O umbr[ a ierbii ............................................................. 176
Semantic[ ....................................................................... 176
Camuflaj ......................................................................... 177
În pocnetul surd ............................................................. 178
S[m`n\a.......................................................................... 179
În c[dere ........................................................................ 179
Luna tangent[ ................................................................ 180
Penel ............................................................................... 181
P[m`nt ........................................................................... 182
Întrebare......................................................................... 182
Iluminare ........................................................................ 183
Dac[.... ........................................................................... 184
Morfologie ...................................................................... 185
V[ mul\umesc ................................................................. 185
Oglinzi ............................................................................ 186

Mil[ ................................................................................ 187
Orice urm[ ..................................................................... 187
Totu=i.............................................................................. 188
Acas[ .............................................................................. 189
In memoriam .................................................................. 189
Cercul ............................................................................. 190
Eleusis ............................................................................ 191
Epitaf .............................................................................. 191
Printre v`rfuri de prun ................................................... 192
Planet[ fierbinte ............................................................. 193
Respir, respir ................................................................... 194
Vocal[ ............................................................................. 194
C`t a= fi vrut ................................................................... 195
P`nz[ .............................................................................. 196
Reflex ............................................................................. 197
În locul ........................................................................... 197
Ala-bala .......................................................................... 198
Semnul ........................................................................... 198
Sunt dimine\i .................................................................. 199
Portret cu cire=e la urechi ............................................... 201
REVISTA „AMFITEATRU“
(1984)
Eu cred ........................................................................... 204
Cruciada copiilor ............................................................ 204
Delimit[ri ....................................................................... 205
Totul ............................................................................... 205

STEA DE PRAD{
(1985)
Funingine ....................................................................... 208
Alb .................................................................................. 208
Defini\ie.......................................................................... 209
Gemeni ........................................................................... 209
Tu treci ........................................................................... 210
Icoan[ ............................................................................. 211
Pe cer .............................................................................. 212
Cel viu ............................................................................ 212
C`ntec de leag[n ............................................................ 213
La cel[lalt cap[t .............................................................. 213
Soare al insomniei .......................................................... 214
T`rziu ............................................................................. 215
Infla\ie de p[s[ri............................................................. 216
Înl[untru ........................................................................ 216
25 martie 1942 ............................................................... 217
Dac[ ............................................................................... 218
Curajul............................................................................ 219
Nec plus ultra ................................................................. 219
Chihlimbar ..................................................................... 220
Greutatea om[tului ........................................................ 220
Unire .............................................................................. 221
Orga de ghea\[ ............................................................... 221
Dezghiocare.................................................................... 222
C`t de u=or ..................................................................... 222
Cer sau p[m`nt .............................................................. 223
Schimb ........................................................................... 224
Desc`ntec ....................................................................... 224
|ip[tul ............................................................................ 225

Cu fa\a spre mun\i .......................................................... 226
Destul ............................................................................. 227
Întreb[ri ......................................................................... 227
Trup ................................................................................ 227
Tat[l ............................................................................... 228
Stea adus[ de v`nt ......................................................... 228
Remember ...................................................................... 229
Îmbl`nzitorul c`ntec....................................................... 230
Un animal orbitor ........................................................... 231
41 ................................................................................... 232
Ax ................................................................................... 232
Compromis ..................................................................... 233
Urme .............................................................................. 233
Ochiul meu ..................................................................... 234
Hohotul .......................................................................... 235
La cules ]ngeri ................................................................ 235
Clopotul pe care-l aud .................................................... 236
|[rm ............................................................................... 236
Litere .............................................................................. 237
Cetina ............................................................................. 238
Dans ............................................................................... 238
Balan\a cu un singur talger ............................................ 239
Poveste ........................................................................... 240
Num[rul p[s[rilor .......................................................... 240
Bocet .............................................................................. 241
B[nuial[ ......................................................................... 241

ARHITECTURA VALURILOR
(1990)
Cursa .............................................................................. 244
Arhitectur[-n mi=care ..................................................... 244
Semnal ........................................................................... 245
Seism .............................................................................. 246
Trecere ........................................................................... 247
Fruntea mea ................................................................... 248
Ora ................................................................................. 248
Dies ille, dies irae ........................................................... 249
Topirea la rece ................................................................ 249
Drum .............................................................................. 250
Tablou............................................................................. 251
De dragoste .................................................................... 252
Omphalos ....................................................................... 253
Viermi c[l[tori ................................................................ 253
Somnul ........................................................................... 254
Subiect ........................................................................... 255
Pe nev[zute .................................................................... 255
De-a v-a\i ascunselea ...................................................... 256
Un lan\ ........................................................................... 257
F[r[ un gest .................................................................... 258
Refren ............................................................................. 259
Sistematizare .................................................................. 260
F[r[ nume (I) ................................................................. 261
Martorii .......................................................................... 262
Un infern ........................................................................ 263
+i ]n oglind[ ................................................................... 263
Lun[ plin[ ...................................................................... 264
Exasperarea .................................................................... 265

Sub insult[ ..................................................................... 266
Punctul b[tr`n ................................................................ 266
A lovi .............................................................................. 267
Gara de Nord .................................................................. 268
C`mpia ........................................................................... 268
Model ............................................................................. 269
În mi=care ....................................................................... 269
R`nd pe r`nd .................................................................. 270
Singur ............................................................................. 271
M[sur[............................................................................ 271
În teac[ ........................................................................... 272
Molecule de calciu .......................................................... 273
Arta de a muri ................................................................ 273
Sunete de p[m`nt........................................................... 274
C[zut ]n cer .................................................................... 275
De-a valma ..................................................................... 275
Inscrip\ie ........................................................................ 276
Cu capul ]n jos ................................................................ 276
Prin nefiin\[ .................................................................... 277
O linie dreapt[ ............................................................... 277
Num[r[toare invers[ ...................................................... 278
Singur[tate ..................................................................... 279
Un v[zduh mai pu\in ]nc[rcat ........................................ 279
Din ce ]n ce..................................................................... 280
Pas[rea deschis[ ............................................................. 281
Din haos ......................................................................... 281
Gol sf`=iat ....................................................................... 282
Colosseum ...................................................................... 283
Orologii pe =ine .............................................................. 283
Ca o spum[ ..................................................................... 284

F[r[ nume (2) ................................................................ 285
În jar ............................................................................... 285
Ca valurile ...................................................................... 286
Clio ................................................................................. 287
Liant ............................................................................... 288
Termometru .................................................................... 289
Gramatic[ ....................................................................... 290
Obsesie ........................................................................... 290
Balad[ ............................................................................ 291
Nord ............................................................................... 294
Ocean ............................................................................. 294
Suficient[ mie................................................................. 295
Orologiul ........................................................................ 295
Tangaj ............................................................................. 296
Rug[ ............................................................................... 297
Alunec, alunec ................................................................ 298
Fericit[ mi se spune ........................................................ 298
Ag[\a\i în crengi ............................................................. 299
Apollo ............................................................................. 299
Dou[ cruci ...................................................................... 300
Întregul........................................................................... 301
Pietà ............................................................................... 301
În vizit[ .......................................................................... 302
Cearc[n .......................................................................... 302
De-ar fi s[ pierim ............................................................ 303
Corabia cu poe\i ............................................................. 303
Sfâr=itul lumii ................................................................. 304
Las[-m[ .......................................................................... 305
Nimic nu e înt`mplare .................................................... 305
Un sfânt .......................................................................... 306
Dang[t de fructe ............................................................. 306

Defini\ie.......................................................................... 307
Mijlocul drumului ........................................................... 308
Confuzie ......................................................................... 309
Poem............................................................................... 309
În rate ............................................................................. 309
Ceas de nisip .................................................................. 310
Lamento ......................................................................... 311
Pia\a Buze=ti ................................................................... 311
B[trâni =i tineri ............................................................... 312
ADDENDA
Fragmente despre poezie ............................................... 313
Referin\e istorico-literare ................................................. 332

La cules ]ngeri
TABEL CRONOLOGIC
1915 25 martie. Se na=te ]n familia \[ranilor Gheorghe =i Ana Coman
din comuna Murani, plasa Vinga, jude\ul Timi=, primul lor copil,
Gheorghe, tat[l viitoarei poete. Licen\iat ]n drept =i teologie, profesor
la liceele Diaconovici-Loga =i Mihai Viteazul din Timi=oara,
el va participa, ]n calitate de preot cu grad de maior, la eliberarea
Transilvaniei de nord, a Ungariei =i Cehoslovaciei, iar dup[ r[zboi
va fi profesor la liceul Partenie Cosma din Oradea, apoi preot la
catedrala ortodox[ din acela=i ora=. De\inut politic =i condamnat
pentru „uneltire ]mpotriva statului“, moare dup[ o via\[ de dramatic[
demnitate, ]n v`rst[ de 49 de ani, ]ntr-un accident, la
numai c`teva s[pt[m`ni dup[ deschiderea ]nchisorilor din 1964.
1915 10 aprilie. Se na=te ]n familia \[ranilor Gheorghe =i Valeria Diacu
din satul Blandiana, plasa Vin\ul de Jos, jude\ul Alba, al doilea din
cei opt copii, Otilia, mama scriitoarei. Dup[ ce la v`rsta de 17 ani ]=i
pierde ambii p[rin\i, va munci, ca expert contabil, pentru a-=i cre=te
fra\ii mai mici, ca =i, mai t`rziu, c`nd, ]n lungii ani de deten\ie
politic[ a so\ului ei, ]=i va cre=te =i educa singur[ cele dou[ fiice.
1942 25 martie. Se na=te la Timi=oara, ca prim[ fiic[ a cuplului Gheorghe
=i Otilia Coman, Otilia-Valeria, cea c[reia ]n familie =i printre
prieteni i se va spune constant Doina, iar ]n literatur[ se va numi
Ana Blandiana.
1947 11 septembrie. Se na=te Geta, sora mai mic[ a poetei.
1949—1952 Urmeaz[ =coala primar[ ]n cartierul Viilor din Oradea,
av`nd-o ca ]nv[\[toare pe Tamara Stamatiu, la ale c[rei ore de
compunere ]=i va deconspira primele versuri.
1952—1959 Urmeaz[ cursurile claselor V—XI ale +colii generale nr. 2
din Oradea (fostul liceu Oltea Doamna), av`nd ca profesor de
rom`n[ pe Eugen Groza (el ]nsu=i autor de teatru =i proz[) =i ca
profesoar[ de istorie pe Eleonora Ile, al c[rei inteligent =i amar
patriotism o va marca, imprim`ndu-i pentru toat[ via\a nevoia
7
CUPRINS

Ana Blandiana
de a-=i raporta destinul la destinul colectiv. Este perioada lecturilor
intense, a particip[rii la cenacluri, a ]ncerc[rilor ]n toate genurile
=i ]n toate stilurile, a premiilor =colare =i a concursurilor literare
pentru elevi, a primelor versuri publicate ]n revistele de copii.
1959 Debuteaz[ ]n revista Tribuna din Cluj cu poezia Originalitate,
semn`nd pentru prima oar[ Ana Blandiana.
}n urma unui denun\ trimis de la Oradea tuturor publica\iilor
din \ar[, ]n care se cere interzicerea ei ca „fiic[ a unui du=man al
poporului“, pierde pentru urm[torii ani dreptul de a intra la
faculatate =i de a publica. Despre aceast[ perioad[ Ana Blandiana
va scrie mai t`rziu: „Am fost cunoscut[ ca poet interzis, ]nainte de
a fi cunoscut[ ca poet“.
1960 Se c[s[tore=te cu scriitorul Romulus Rusan.
1963 Dup[ o interdic\ie de patru ani, redebuteaz[, de data aceasta
irevocabil, ]n revista Contemporanul, condus[ de G. Iva=cu.
1963—1967 Urmeaz[ =i termin[ cursurile Facult[\ii de filologie a
Universit[\ii din Cluj.
1964 }i apare prima carte, Persoana ]nt`ia plural, versuri, cu o prefa\[
de Nicolae Manolescu, Editura pentru literatur[.
1966 C[lc`iul vulnerabil, versuri, Editura pentru literatur[ (respins[
]nt`i de cenzur[ ca fiind „un adev[rat strig[t de revolt[“).
Prima participare la un festival interna\ional de poezie: Festivalul
de la Lahti, Finlanda.
1967 Neav`nd un loc de munc[ la Cluj, se mut[ la Bucure=ti.
1967—1968 Lucreaz[ ca redactor la revista Via\a Studen\easc[.
1967—1970 Scrie lunar ]n revista Amfiteatru, sub genericul Pururi
t`n[r, ]nve=m`ntat ]n manta-mi, o rubric[ de eseuri despre poe\ii
mor\i tineri.
1968 Mai Este invitat[ s[ sus\in[ un recital de poezie ]n cadrul stagiunii
Teatrului Na\iunilor de la Paris. }n zilele urm[toare asist[ la
mi=c[rile de strad[ — celebrul Mai contestatar.
Iunie-iulie C[l[torie ]n Cehoslovacia ]mpreun[ cu Romulus Rusan,
invitat de guvernul ceh s[ scrie o carte despre Prim[vara de
la Praga.
1968—1973 Semneaz[ s[pt[m`nal ]n revista Contemporanul o rubric[
denumit[ ]n primii patru ani Antijurnal, iar apoi Coresponden\e.
8

La cules ]ngeri
1968—1975 Lucreaz[ ca redactor la revista Amfiteatru.
1969 A treia tain[, versuri, Editura Tineretului.
Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor.
Realizeaz[, ]mpreun[ cu Andrei +erban =i cu actorii Irina Petrescu,
Mariana Mihu\ =i Florian Pitti=, dou[ filme de poezie pentru televiziune.
Descoperirea Italiei, prima c[l[torie de studiu =i documentare prin
muzeele =i =antierele arheologice ale peninsulei, devenit[, al[turi
de pasiunea pentru muzica clasic[, cea mai important[ contribu\ie
neliterar[ la formarea intelectual[ a scriitoarei.
1970 Calitatea de martor, eseuri, Editura Cartea Rom`neasc[.
Cincizeci de poeme, Editura Eminescu, volum antologic con\in`nd
o selec\ie din c[r\ile anterioare =i 10 poezii inedite.
Premiul Academiei.
1971 Homokóra (Clepsidra), versuri, traducere de Hervay Gizella, Editura
Kriterion.
Calitatea de martor, edi\ia a doua, Editura Cartea Rom`neasc[.
1972 Apare Octombrie, Noiembrie, Decembrie, versuri, Editura Cartea
Rom`neasc[.
1973 Povestiri crepusculare de Michel de Ghelderode, traducere =i
cuv`nt ]nainte de Ana Blandiana.
Decembrie 1973 — mai 1974 Particip[, ]mpreun[ cu Romulus
Rusan, la Programul Scriitoricesc Interna\ional (International
Writing Program) al Universit[\ii din Iowa-City (S.U.A.).
Martie-aprilie. Cei doi scriitori ]ntreprind o c[l[torie cu autobuzul
]n jurul Statelor Unite, pe care Romulus Rusan o va descrie ]n
cartea sa America ogarului cenu=iu.
Este realizat un film de scurt metraj (25 min.) pentru Library of
Congress, cuprinz`nd versuri ]n lectura autoarei.
1974 Poezii, Editura Cartea Rom`neasc[, volum antologic cuprinz`nd
o selec\ie din volumele anterioare =i 13 poeme inedite.
1974—1988 Sus\ine s[pt[m`nal =i din ce ]n ce mai dificil, pe m[sura
]n[spririi cenzurii, rubrica denumit[ Atlas, ]n Rom`nia Literar[.
1975—1977 Obligat[ s[ demisioneze de la Amfiteatru, lucreaz[ ca bibliotecar[
la Biblioteca Institutului de Arte Plastice.
1976 Eu scriu, tu scrii, el, ea scrie, eseuri, Editura Cartea Rom`neasc[.
9

Ana Blandiana
1977 }n urma cutremurului din 4 martie =i a pr[bu=irii blocului din
strada Colonadelor, va tr[i de acum ]nainte mai mult la \ar[, ]ntr-un
sat din C`mpia Dun[rii. Schimbare de via\[ =i destin.
Somnul din somn, versuri, Editura Cartea Rom`neasc[.
Cele patru anotimpuri, proz[ fantastic[, Editura Albatros (respins[
]nt`i de cenzur[, cu motiva\ia “tendin\e antisociale“).
1978 Poeme, ]n colec\ia Cele mai frumoase poezii, Editura Albatros,
cu o prefa\[ de Al. Philippide =i un portret de Eugen Dr[gu\escu.
Cea mai frumoas[ dintre lumile posibile, ]nsemn[ri de c[l[torie,
Editura Cartea Rom`neasc[.
1980 }nt`mpl[ri din gr[dina mea, versuri pentru copii, Editura Ion
Creang[.
Premiul de literatur[ pentru copii al Uniunii Scriitorilor.
1981 Ochiul de greier, versuri, Editura Albatros.
Casa de discuri Electrecord editeaz[ discul Ana Blandiana cite=te
din versurile sale, cuprinz`nd 28 de poeme.
1982 Poeme—Poems, edi\ie bilingv[, Editura Eminescu, traducere ]n
limba englez[ de Dan Du\escu, cu o prefa\[ de D. Micu.
I se decerneaz[, la Viena, ]n aula Universit[\ii vechi, premiul
interna\ional Gottfried von Herder, pentru “Dimensiunea supratemporal[
pe care o confer[ poeziei sale teme ca puritatea =i c[derea
]n p[cat, moartea =i supravie\uirea, dragostea ca n[zuin\[ spre
absolut =i evadare din materialitate“ =i ca un semn al “pre\uirii
fa\[ de opera sa poetic[ =i eseistic[, ce reprezint[ o medita\ie profund[
asupra crea\iei =i asupra fiin\ei omene=ti =i care, refuz`nd
at`t biografismul, c`t =i artificialitatea, consacr[ poezia ca mit
creator“.
}n urm[toarele trei luni ]ntreprinde, ]mpreun[ cu Romulus Rusan
=i sub auspiciile premiului c`=tigat, o c[l[torie spre sud, spre
lumea mediteranean[ a vechilor culturi: Egipt, Israel, Grecia,
Roma, Bizan\. }n cartea sa O c[l[torie spre marea interioar[,
Romulus Rusan va descrie aceast[ experien\[.
Proiecte de trecut, proz[ fantastic[, Editura Cartea Rom`neasc[.
Oprit[ ini\ial de cenzur[, cartea apare totu=i ]n urma decern[rii
premiului Herder. }n anii urm[tori va deveni cea mai tradus[
carte a autoarei.
Premiul de proz[ al Asocia\iei Scriitorilor din Bucure=ti.
10

La cules ]ngeri
1983 Ora de nisip, edi\ie antologic[, ]nso\it[ de o selec\ie de texte critice
=i cuprinz`nd =i 31 de poeme inedite, Editura Eminescu.
Alte ]nt`mpl[ri din gr[dina mea, Editura Ion Creang[, versuri
pentru copii.
1984 Coridoare de oglinzi, eseuri, Editura Cartea Rom`neasc[.
Pieta achillesowa i inne wiersze (C[lc`iul vulnerabil =i alte poeme),
Wydawnitctwo Literackie Krakow-Wroclaw, traducere ]n
limba polonez[ =i prefa\[ de Zbigniew Szuperski.
Honnan jön a nyar? (De unde vine vara?), Editura Ion Creang[,
traducere ]n limba maghiar[ de Lendvay Éva.
Decembrie. Apar ]n revista Amfiteatru cele 4 poeme (Eu cred,
Cruciada copiilor, Noi, plantele, Totul) care, ]n urma scandalului
produs (soldat cu interdic\ia de publicare pentru autoare =i
penaliz[ri pentru redac\ie), se r[sp`ndesc transcrise de m`n[
(„primul samizdat rom`nesc“) =i sunt traduse =i publicate ]n
nenum[rate \[ri. Ziarul britanic The Independent le dedic[ o
]ntreag[ pagin[ ]n care fiecare cuv`nt al poemului Totul este
decodificat, realiz`ndu-se o adev[rat[ =i demascatoare radiografie
a dictaturii din Rom`nia.
1985 Stea de prad[, versuri, Editura Cartea rom`neasc[.
Don’t be afraid of me (Nu-\i fie team[ de mine), Spiritual Poetry
Collection, Detroit, Michigan.
Valaki engem álmodik (Poate c[ m[ viseaz[ cineva), Editura
Kriterion, traducere ]n limba maghiar[ de Farkas Árpád.
1986 Autoportret cu palimpsest, eseuri, Editura Eminescu.
S[n v s[nia (Somnul din somn), ]n colec\ia „Poeticen globus“ a
Editurii Narodna Cultura, Sofia, traducere ]n limba bulgar[ de
Rumeana Stanceva.
Martie. Este invitat[ s[ sus\in[ un recital de versuri ]n cadrul
lecturilor de la Covent Garden (The Covent Garden Readings),
Londra. Nu prime=te viza, ]nc`t pe marea scen[ londonez[ ]n
locul poetei apare o band[ cu ]nregistrarea vocii ei =i o scrisoare de
protest a organizatorilor.
Im Einverständnis mit des Erde (}n ]n\elegere cu p[m`ntul),
Verlag Vogt, traducere ]n limba german[ de Hans Diplich.
}nt`mpl[ri din gr[dina mea =i Alte ]nt`mpl[ri din gr[dina mea,
edi\ia a doua, Editura Ion Creang[.
11

Ana Blandiana
Sluciki v moiata gradina (}nt`mpl[ri din gr[dina mea), Editura
Ion Creang[, traducere ]n limba bulgar[ de Paulina Corbu.
1987 Ora=e de silabe, ]nsemn[ri de c[l[torie, Editura Sport-Turism.
Stihotvorenia, rasskaz], [sse (Poezii, povestiri, eseuri), Editura
Raduga, Moscova, traducere ]n limba rus[ =i postfa\[ de Anastasia
Starostina, cu o prefa\[ de Mihail Ro=cin.
1988 La Editura Muzical[ apare volumul lui Sigismund Todu\[ Lieduri
pentru voce =i pian pe versuri de Ana Blandiana, cuprinz`nd
16 lieduri. (De-a lungul anilor au mai scris cicluri de lieduri
pe versurile poetei compozitorii Cornel |[ranu, Hans Peter Türk,
Valentin Timaru, Walter Mihai Klepper etc.)
La Teatrul Mic are loc premiera spectacolului Cu ochii deschi=i,
realizat =i interpretat de Irina R[chi\eanu-+irianu din scrierile, ]n
versuri =i proz[, ale Anei Blandiana. (Spectacole asem[n[toare au
mai fost realizate ]n timp pe scenele teatrelor din Ia=i, Arad, Oradea,
Bac[u.)
Kopie eines Alptraums (Imita\ie de co=mar), nuvele, Verlag Volk
und Welt, Berlin, traducere ]n limba german[ de Veronika Riedel.
}nt`mpl[ri de pe strada mea, versuri pentru copii, Editura Ion
Creang[.
Descoperirea de c[tre cititori a unui pamflet politic travestit ]n
poezie pentru copii =i recunoa=terea dictatorului sub ]nf[\i=area
parodic[ a Motanului Arpagic au atras dup[ sine interzicerea
c[r\ii (epuizat[, de altfel, ]ntre timp) =i a autoarei ei. Este oprit[
de asemenea difuzarea altor dou[ c[r\i aflate sub tipar: volumul
de poezii din BPT la Editura Minerva =i un volum ]n limba german[
cu o prefa\[ de Ana Blandiana la Editura Kriterion. De
data aceasta ]ns[ nu este vorba de o interdic\ie doar pentru viitor,
ci =i pentru trecut: c[r\ile Anei Blandiana au fost scoase din biblioteci
=i au fost prohibite nu numai textele semnate de ea, ci =i cele
care, sub alte semn[turi, ]i citau, chiar dac[ ]n treac[t, numele.
1989 }n urma ecoului interdic\iei ]n mass-media interna\ional[ (poemul
cu motanul-dictator este tradus ]n majoritatea limbilor europene)
=i a protestelor legate de aceasta (de exemplu, din ini\iativa
poetului italian Andrea Zanzotto =i a profesorului Lorenzo Renzi
de la Universitatea din Padova, treizeci de personalit[\i culturale
italiene au semnat o scrisoare de protest) se anun\[ apari\ia vo-
12

La cules ]ngeri
lumului din Biblioteca pentru to\i, pentru ca — printr-un gest de
sens contrar, dar lipsit de publicitate — s[ fie retras de pe pia\[, la
c`teva zile dup[ difuzare. Difuzarea a continuat printr-o adev[rat[
burs[ neagr[ din depozitele interzise =i s-a sf`r=it prin punerea ]n
v`nzare a ceea ce mai r[m[sese, dup[ revolu\ie.
Sniega Stunda, poeme =i eseuri, traducere ]n limba leton[ de
Leons Briedis. Editura Liesma, Riga.
Poeme — Poems, volum bilingv, traducere ]n englez[ de Crisula
+tef[nescu =i Inta Moruss-Wiest (poemul O vedet[ de pe strada
mea — „A star for my street“ tradus de Richard Wiest). Revue
des Etudes Roumaines, Paris.
Mineviku plaanid (Proiecte de trecut), nuvele, traducere ]n limba
eston[ de Riina Jesmin, Editura Loomingu Raamatukogu,
Tallinn.
22 decembrie. Ana Blandiana este anun\at[ la televiziune, f[r[ a
fi ]ntrebat[, printre membrii Consiliului Frontului Salv[rii
Na\ionale.
26 decembrie. Are loc prima ]ntrunire a Consiliului F.S.N., ]n
care este propus[ =i refuz[ s[ devin[ vicepre=edinte al noii conduceri
a \[rii.
1990 29 ianuarie. Demisioneaz[ din Consiliul F.S.N. ]n semn de protest
]mpotriva transform[rii acestuia ]n partid =i a violen\elor organizate
]mpotriva opozi\iei politice.
Arhitectura valurilor, poezii, Editura Cartea Rom`neasc[.
Aprilie. Face parte dintre vorbitorii din Pia\a Universit[\ii.
Noiembrie. Este unul dintre ini\iatorii =i fondatorii Alian\ei Civice,
al c[rei pre=edinte devine ]n mai multe r`nduri, ]n anii urm[tori.
A Megálmodott, nuvele, traducere ]n limba maghiar[ de Lendvay
Eva, Editura Europa, Budapesta.
Se re]nfiin\eaz[ PEN CLUB-ul rom`n (sec\ie a organiza\iei mondiale
a scriitorilor), al c[rui pre=edinte devine Ana Blandiana.
The Hour of Sand, poeme alese, traducere ]n limba englez[ de
Peter Jay =i Anca Cristofovici, Anvil Press Poetry, Londra.
Ngôi sao sân môi, versuri, traducere ]n limba vietnamez[ de Tuyen
Tâp Tho, Editura Trinh Bây.
En kyrka full av Fjärilar, poeme, traducere ]n limba suedez[ de
Jon Milos, Editura Symposion, Stockholm.
13

Ana Blandiana
Kanskje noen drommer meg, poeme, traducere ]n limba norvegian[
de Ion V[leanu =i Wera Saether, Solum Forlag, Oslo.
Kopie eines Alptraums, nuvele, edi\ia a doua, Steidl Verlag, Göttingen,
traducere ]n limba german[ de Veronika Riedel, cu o postfa\[
de Paul Schuster.
1991 100 de poeme, Editura Tinerama.
Étoile de proie, poeme, traducere ]n limba francez[ de Hélène
Lenz, Ateliers du Tayrac.
1992 Sertarul cu aplauze, roman, Editura Tinerama, edi\ia ]nt`ia
(edi\ia a doua va ap[rea ]n 1993).
Kopie van een nachtmerrie, nuvele, traducere ]n limba olandez[
de Jan Willem Bos, Editura Van Gennep, Amsterdam.
L’eglise fantôme (Biserica fantom[), nuvele, traducere ]n limba
francez[ de Micaela Sl[vescu, Editura Syros, Paris.
1993 Die Applausmaschine, roman, traducere ]n limba german[ de
Ernest Wichner, Steidl Verlag, Göttingen.
Svedosci, poezii, traducere ]n limba s`rb[ de Petru C`rdu, V`r=a\.
Ianuarie. Propune Consiliului Europei proiectul Memorialului
Victimelor Comunismului =i al Rezisten\ei de la Sighet, care va fi
realizat de-a lungul anilor p`n[ la a deveni o institu\ie de prestigiu
interna\ional.
Mai. Ana Blandiana sus\ine la Universit[\ile Sorbona III =i IV din
Paris un ciclu de conferin\e despre R[d[cinile r[ului rom`nesc =i
Convertibilitatea suferin\ei. Cu acest prilej DAAD (Oficiul german
de studii universitare) editeaz[ un volum trilingv (rom`n[francez[-german[)
Ana Blandiana, iar Maison des Ecrivains din
Paris ]i dedic[ o sear[ omagial[.
Poezi, traducere ]n limba albanez[ de Kopi Kycyku, Shtepia
Botuese Enciklopedike, Tirana.
1994 Fondator =i pre=edinte al Academiei Civice.
Clair de mort, poeme, traducere ]n limba francez[ de Gérard
Bayo, prefa\[ de Ion Pop, Librairie Bleue, Troyes.
EngelErnte, poeme, edi\ie bilingv[, traducere ]n limba german[ de
Franz Hodjak, postfa\[ de Peter Motzan, Ammann Verlag, Zürich.
Med läppar blasvarta av ord, poeme, traducere ]n limba suedez[
de Dan Shafran =i Cecilia Lagerhorn, Editura Hypatia, Stockholm.
1995 Imita\ie de co=mar, nuvele, Editura Du Style.
14

La cules ]ngeri
1996 }n diminea\a de dup[ moarte, poeme, Editura Du Style.
1997 Premiul Na\ional de Poezie Mihai Eminescu.
Ofullbordad helhet, poeme, traducere ]n limba suedez[ de Ion
Milo=, Editura Gondolin.
Balan\a cu un singur talger (Poeme, Gedichte, Poèmes, Poems),
]n limbile rom`n[, german[, francez[ =i englez[, Editura Du
Style, Bucure=ti.
La cules ]ngeri, poeme, colec\ia Biblioteca =colarului. Editura
Litera, Chi=in[u.
Este aleas[ membr[ a Academiei de Poezie Mallarmé, Paris.
Rubric[ s[pt[m`nal[ (p`n[ ]n martie 2001) ]n ziarul Rom`nia
liber[.
1998 Szelíd Állat, poeme, Editura Pont, Budapesta, Editor Szávai Geza.
Geniul de a fi, eseuri, colec\ia Biblioteca =colarului, Editura Litera
Chi=in[u.
Gedichten, poeme, traducere ]n limba olandez[ de Jan Willem
Bos, Editura Go-Bos Press, Leiderdorp.
Sertarul cu aplauze, roman, edi\ia a III-a, Editura Litera —
David, Chi=in[u — Bucure=ti.
}nfiin\eaz[, ]mpreun[ cu Romulus Rusan, +coala de var[ de la
Sighet.
Este aleas[ membr[ a Academiei Europene de Poezie.
1999 Cekmedjeto s aplodismenti (Sertarul cu aplauze), roman, traducere
]n limba bulgar[ =i postfa\[ de Rumeana Stanceva, Editura
N.D.F., Sofia.
Sternenherbst, poeme, traducere ]n limba german[ de Christian
W. Schenk =i Simone Reicherts Schenk, Editura Dyonisos.
2000 Potreba za priciom, versuri, traducere ]n limba s`rb[ de Miljana
=i Miliurko Vukadinovici, Editura Arca, Smederevo.
Cele patru anotimpuri, nuvele, edi\ia a II-a, cu o postfa\[ de Dan
Cristea, colec\ia Micromegas, Editura Cartea Rom`neasc[.
Monografie Ana Blandiana de Iulian Boldea, Editura Aula, Bra=ov,
colec\ia Canon.
Soarele de apoi, poeme noi, Editura Du Style.
Ghicitul ]n mul\imi, eseuri politice, Editura Du Style.
Lumin[ nelini=titoare, poeme, editate =i ilustrate de +tefan Oroian,
sub egida Uniunii Culturale a Rom`nilor din Ungaria.
Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor.
15

Ana Blandiana
2001 Cine sunt eu? (Un sfert de secol de ]ntreb[ri), interviuri, Editura
Dacia, Cluj.
Este aleas[ membru fondator al Academiei Mondiale de poezie
care ia fiin\[ la Verona sub egida UNESCO.
* * *
De-a lungul anilor, poeta a ]ntreprins — ca invitat[ a unor
universit[\i, academii, organiza\ii culturale — mai multe c[l[torii
de documentare =i studiu ]n diverse \[ri europene =i a participat
la congrese =i festivaluri de poezie. }n afara volumelor men-
\ionate, i-au mai ap[rut grupaje de poeme ]n reviste =i antologii
din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Fran\a, Belgia, Germania,
Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia,
Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel,
Albania.
Dup[ 1989, acestor traduceri li se adaug[ eseurile literare =i
articolele de analiz[ politic[ ap[rute ]n marile ziare germane sub
semn[tura Anei Blandiana, ca =i nenum[rate conferin\e, lecturi
publice, interviuri, interven\ii la colocvii, simpozioane =i mese
rotunde ]n principalele \[ri europene.
16

PERSOANA
ÎNTÂIA
PLURAL
(1964)

Ana Blandiana
COPILÃRIE
Din oglindã mã privea un trup firav
Cu claviatura coastelor distinctã,
Inima-apãsa pe clape grav
ªi-ncerca sã-aparã în oglindã.
N-am vãzut-o niciodatã, dar ºtiam,
Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, cã-i ascunsã
(Precum inima salcâmului din geam
Coºul pieptului de crengi o face frunzã).
Mã-ntrebam de unde l-a-nvãþat ºi dacã
E aievea cântu-i uniform,
ªi ca nu cumva în somn sã tacã,
Mi-era fricã seara sã adorm.
ÎNVINGÃTORI
Fusese furtunã pe câmp ºi anume
Sã-nvingem furtuna ieºisem cu arcuri pe câmp.
Învingãtori ne-ntorceam fluturând peste lume
Cerul senin ca pe-un panaº puþin strâmb.
Arcul de viºin petrecut peste umãr ºi eu
Mi-l legãnam fericitã în rând cu bãieþii,
18
CUPRINS

La cules ]ngeri
Cu demnitate, în urmã, ca pe-un trofeu,
Târam tãcuþi pisica moartã a ceþii...
Dar când am intrat în oraº, speriatã,
Bucuria ni s-a-nchircit în plãmâni ca un chist,
ªi ne-am înspãimântat privind, deodatã,
Acel oraº al nostru, trist.
Dãrâmãturile, cunoscute, murdare de soare,
Ne înºfãcau privirile brutal ca-n cleºti µ
Treceam pe strãzi ca pe ciudate maxilare
Cu dinþii scoºi ºi rãni groteºti.
Arcul de viºin uitat pe umãr se legãna,
Cãlcam molozul cu urã în rând cu bãieþii µ
Pe dureroase strãzi de mahala
Târam tãcuþi pisica moartã a ceþii.
DESCÂNTEC DE PLOAIE
Iubesc ploile, iubesc cu patimã ploile,
Înnebunitele ploi ºi ploile calme,
Ploile feciorelnice ºi ploile-dezlãnþuite femei,
Ploile proaspete ºi plictisitoarele ploi fãrã sfârºit.
Iubesc ploile, iubesc cu patimã ploile,
Îmi place sã mã tãvãlesc prin iarba lor albã,
înaltã.
Îmi place sã le rup firele ºi sã umblu cu ele
în dinþi,
19
CUPRINS

Ana Blandiana
Sã ameþeascã, privindu-mã astfel, bãrbaþii.
ªtiu cã-i urât sã spui „Sunt cea mai frumoasã
femeie“,
E urât ºi poate nici nu e adevãrat,
Dar lasã-mã atunci când plouã,
Numai atunci când plouã,
Sã rostesc magica formulã „Sunt cea mai
frumoasã femeie“.
Sunt cea mai frumoasã femeie pentru cã plouã
ªi-mi stã bine cu franjurii ploii în pãr,
Sunt cea mai frumoasã femeie pentru cã-i vânt
ªi rochia se zbate disperatã sã-mi ascundã
genunchii,
Sunt cea mai frumoasã femeie pentru cã tu
Eºti departe plecat ºi eu te aºtept,
ªi tu ºtii cã te-aºtept,
Sunt cea mai frumoasã femeie ºi ºtiu sã aºtept
ªi totuºi aºtept.
E-n aer miros de dragoste viu,
ªi toþi trecãtorii adulmecã ploaia sã-i simtã mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poþi sã te-ndrãgosteºti
fulgerãtor,
Toþi trecãtorii sunt îndrãgostiþi,
Toþi trecãtorii de mine sunt îndrãgostiþi
ªi eu te aºtept.
Doar tu ºtii µ
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimã ploile,
Înnebunitele ploi ºi ploile calme,
Ploile feciorelnice ºi ploile-dezlãnþuite femei...
20

La cules ]ngeri
RECOLTÃ
Cerul începe din creºtetul spicelor,
De parcã fiecare din ele-ar purta
Pe cap un vas mare umplut cu cer fierbinte,
ªi vântul, miºcându-le fruntea,
Vinul cerului l-ar clãtina.
Cerul începe din creºtetul spicelor,
ªi atunci când sub secerãtoare
Spicele se vor frânge cu duioºie, cãzând,
Va pãrea doar cã se-apleacã atente sã punã
Vasul cu cer pe pãmânt.
CÂNTEC DE MINER TÂNÃR
Azi am plutit, iubito, pe ape mari albastre,
Cãmaºa de pe mine, iubito, poþi s-o storci,
ªi m-am gândit pe ape la inimile noastre,
Dar m-ai strigat µ tu poþi oricând
sã mã întorci! µ
ªi-am revenit din apele albastre,
ªi ca dovadã µ uite-un pumn de scoici.
Azi am umblat, iubito, prin mari ºi-adânci pãduri,
Îmi sfâºiarã haina potecile ascunse.
ªi m-am gândit prin codri la ochii noºtri puri,
Dar m-ai strigat µ ºi-n mine chemarea ta
pãtrunse;
ªi m-am întors din marile pãduri,
ªi ca dovadã µ iatã-un pumn de frunze.
21
CUPRINS

Ana Blandiana
Azi m-am pierdut, iubito, prin straturi mari de timp
De pe obraz tu ºterge-mi, iubito, anii bine,
Mi se pãrea-n milenii cu tine cã mã plimb,
Dar m-ai strigat µ ºi glasul þi-ajunse greu la mine
ªi m-am speriat cã n-o sã-ajung la timp,
ªi-am prins sã-mping mormanele de timp
Spre viitor µ ºi iatã-mã la tine.
MÂNDRIE
Cine ar putea sã mã jigneascã?
Mãduva surâsului mi-e caldã
Chiar ºi-atunci când îngheþat pe buze
ªi-ntãrit îmi fac din el unealtã.
Bucuria deseneazã pãsãri
Chiar ºi-atunci când plâng în ochii mei.
Anii îmi foºnesc în poala rochiei
ªi cireºele îmi pun cercei.
Aripile buzelor palpitã
Râsul în vãzduh sã mi-l ridice µ
Râsul meu asemeni unor holde
Lichefiate auriu în spice.
Însã fericirea-i apã gravã,
ªi în albia mea copilãreascã µ
Epoleþii generaþiei mele
Cine-ar îndrãzni sã îi jigneascã?
22
CUPRINS

La cules ]ngeri
GLUMÃ
Vântul tânãr a furat hainele copacilor
ªi aleargã cu ele hohotindu-le peste câmp,
Copacii au rãmas cu trupurile goale în ploaie,
Sã schelãlãie tragic ºi tâmp.
Þepeni ºi negri, cu pielea urâtã,
Cu virilitatea de mult rãtãcitã prin zbârcituri
Copacii impudici sunt caricatura hilarã
A îmbãtãtoarei pãduri.
Dar sub mângâierea savantã a ploii,
Satiri vegetali, copacii cu seva-n uncrop
Încep sã îºi joace pe ºolduri inelele anilor,
Zãnatici dansând hoola-hop.
DANS ÎN PLOAIE
Lãsaþi ploaia sã mã îmbrãþiºeze de la tâmple
pânã la glezne,
Iubiþii mei, priviþi dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-ºi ascunde ca pe-o patimã vântul
în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.
De frânghiile ploii mã caþãr, mã leg, mã apuc
Sã fac legãtura-ntre voi ºi-ntre stele.
ªtiu, voi iubiþi pãrul meu grav ºi nãuc,
Vouã vã plac flãcãrile tâmplelor mele.
23
CUPRINS

Ana Blandiana
Priviþi pânã o sã vi se atingã privirea de vânt
Braþele mele ca niºte fulgere vii, jucãuºe µ
Ochii mei n-au cãtat niciodatã-n pãmânt,
Gleznele mele n-au purtat niciodatã cãtuºe!
Lãsaþi ploaia sã mã îmbrãþiºeze ºi destrame-mã vântul,
Iubiþi-mi liberul dans fluturat peste voi µ
Genunchii mei n-au sãrutat niciodatã pãmântul,
Pãrul meu nu s-a zbãtut niciodatã-n noroi!
24

CÃLCÂIUL
VULNERABIL
(1966)

Ana Blandiana
DARUL
Tragic mi-e darul, asemeni pedepselor vechi.
Ce strãmoº mi-a greºit ca sã-i port µ lauri µ vina?
Tot ce ating se preface-n cuvinte
Ca-n legenda regelui Midas.
Aproape mi-l simt pe regele mort de blestemul
Ca mâna lui sã prefacã în aur orice,
Sã moarã flãmând pentru cã pâinea uscatã în aur
Nu mai putea s-o mãnânce, nici apa s-o roadã.
Cerul nu pot sã-l privesc µ se înnoreazã de vorbe,
Merele cum sã le muºc împachetate-n culori?
Dragostea chiar, de-o ating, se modeleazã în fraze,
Vai mie, vai celei pedepsite cu laude.
Vai mie, vai, arborii nu scuturã frunze,
Numai cuvinte cad toamna bãtrâne ºi galbene,
Munþii înalþi îi iubesc, dar se clatinã munþii
Sub povara împerecheatelor sunete.
Aº vrea sã adun vorbele toate-ntr-un loc,
Sã le aprind, sã dezbrac lumea de ele,
Dar s-ar scoroji trupul lumii asemeni
Frumosului prinþ cu piele de porc din poveste.
O datã cu ele ar arde ºi lumea lipitã
Pe partea interioarã-a cuvintelor, ca-ntr-un album...
Nu ºtiu eu oare desparte sau nici nu se poate desparte
Lumea de lumea cuvintelor mele de-acum?
26
CUPRINS

La cules ]ngeri
ÎNTOARCERE
Din aventura de a fi cinstit
Învingãtor acasã mã întorc
De câte generaþii am plecat?
Nu-mi amintesc ºi nu mai ºtiu de unde.
Port aºtrii toþi cu mine sã le-arãt
Grãdina pentru care sã-ncãlzeascã,
ªi munþii-mi cer sã-i duc înspre pãmântul
Pe care sã-ºi zideascã înãlþimea,
ªi pãsãrile se rotesc ºi-ntreabã
Unde sã-ºi punã cuibul, ºi nesfârºite turme
Vin dupã mine ºi aºteaptã locul
Unde sã stea ºi sã se înmulþeascã.
Eu spun: „O clipã numai aºteptaþi,
Locul de unde am plecat e-aproape,
O clipã încã, trebuie sã fie
Un loc stabil, un singur loc stabil...“
Dar totul e fluid în jur. Eu caut
ªi-s obosit de moarte ºi de mers,
Silit sã port rigid în mine punctul
De sprijin pentru univers.
ªTIU PURITATEA
ªtiu, puritatea nu rodeºte,
Fecioarele nu nasc copii,
E marea lege-a maculãrii
Tributul pentru a trãi.
27
CUPRINS

Ana Blandiana
Albaºtri fluturi cresc omizi,
Cresc fructe florilor în jur,
Zãpada-i albã neatinsã,
Pãmântul cald este impur.
Neprihãnit eterul doarme,
Vãzduhul viu e de microbi,
Poþi dacã vrei sã nu te naºti,
Dar dacã eºti te ºi îngropi.
E fericit cuvântu-n gând,
Rostit, urechea îl defaimã,
Spre care o sã mã aplec
Din talgere µ vis mut sau faimã?
Între tãcere ºi pãcat
Ce-o sã aleg µ cirezi sau lotuºi?
O, drama de-a muri de alb
Sau moartea de-a învinge totuºi...
INTOLERANÞÃ
Sunt slabã, probabil. ªi ochii mi-s slabi.
Nu deosebesc culorile intermediare.
Pentru cã se lasã iubitã de crabi
Mi-e scârbã de mare.
Nu trec de hotarul albastru un pas
De teamã cã n-o sã mai ºtiu sã mã-ntorc,
Ca viermele-n mãtase m-am retras
ªi puritatea-n jurul meu o torc.
28
CUPRINS

La cules ]ngeri
Vreau tonuri clare,
Vreau cuvinte clare,
Vreau muºchii vorbelor sã-i simt cu palma,
Vreau sã-nþeleg ce sunt, ce sunteþi,
Delimitând perfect de râs sudalma.
Vreau tonuri clare
ªi culori în stare purã,
Vreau sã-nþeleg, sã simt, sã vãd,
Prefer acestei fericiri ambigue
În totul clar îngrozitorul meu prãpãd.
Vreau tonuri clare,
Vreau sã spun „fãrã-ndoialã“,
Sã nu mã îndoiesc cu toate c-aº avea rãgaz,
Urãsc tranziþia, mi se pare trivialã
Adolescenþa strãlucind de coºuri pe obraz.
Sunt slabã? Ochii mei sunt slabi?
Voi fi ridicolã în continuare?
Pentru cã se lasã iubitã de crabi,
Mi-e scârbã de mare.
PÃRINÞII
Pãrinþii fac totul oricând pentru noi µ
Ne nasc ºi ne cresc mai mari decât ei,
Rãmân apoi cu discreþie în urmã,
Nu ne deranjeazã de obicei.
Li-e ruºine cã sunt prea bãtrâni, prea bolnavi,
Pentru noi prea modeºti ºi prea simpli pãrinþi,
29
CUPRINS

Ana Blandiana
Vinovaþi pentru timpul pierdut
Ne privesc în tãcere cuminþi.
Apoi îºi mutã privirea în stea,
Când raza-nglodatã de cer se subþie.
ªi, obosiþi, nu pregetã-o clipã
Sã ni se aºeze în pãmânt, temelie.
CARANTINÃ
Durerea nu e contagioasã,
Vã asigur, durerea nu se transmite,
Nici un nerv rãsucit în trupul aproapelui meu
Nu produce în mine sfâºietoare atingeri.
Durerea nu e contagioasã, durerea
Singularizeazã mai atroce decât zidurile,
Nici o carantinã nu izoleazã atât de perfect,
E banal ce spun µ acesta e argumentul.
Doamne, câtã literaturã conþinem!
Sentimentele µ vã amintiþi? µ le-am învãþat încã
la ºcoalã.
În jurul patului celui ce moare ei plâng,
Dar nu se contamineazã de moarte nici unul.
Fiþi liniºtiþi, privegheaþi altruiºti pe bolnavi.
Nu veþi lua durerea lor, fiþi fãrã teamã.
A murit. Vrea cineva sã-l urmeze?
Numai bocete tradiþionale.
Oradea, 16/17 octombrie 1964
30
CUPRINS

La cules ]ngeri
ORA SPITALELOR
Pãstraþi un moment de tãcere
Pentru ora spitalelor,
Ora în care toate spitalele lumii aºteaptã,
Când bolnavii se ridicã pe jumãtate în paturi,
Sã poatã vedea dacã uºa pentru ei se deschide.
În ora aceea spre spitale alunecã dulciuri,
Se rostogolesc portocale pe caldarâm într-acolo,
Borcane cu gem ºi compot, ciocolatã µ
Atâtea metafore pentru dragostea prietenilor.
Bolnavilor li s-a interzis consumul de dulciuri
ªi se ridicã pe jumãtate în paturi sã vadã
Prietenii înºiºi intrând,
Dar prietenii sunt ocupaþi,
ªi chiar de-ar veni, portarul pãzeºte intrarea.
Bolnavii µ e tot ce pot face µ aºteaptã, de aceea
Pãstraþi un moment de tãcere
Duminica între douã ºi patru.
ECLIPSÃ
Renunþ la milã greu ca la un viciu,
Cu milã sunt drogatã de copil.
Alb înstelatã de ridicol plâng
Lângã fricos, lângã învins, lângã umil.
Îi plâng pe proºti ºi proºtii mã înving,
Surâzãtori sub steaua mea sterilã.
De gingãºie tot mai mult mã-ntunec
ªi pier de umanism ºi milã.
31
CUPRINS

Ana Blandiana
Înduioºate mâini întind sã mângâi
Fiare gonind spre mine hãmesite,
ªi-mi pare rãu cã n-o sã mai sãrut
ªi botul care mã ucide.
Nici n-am trãit spre-a nu jigni pe nimeni,
Mi-au prins în þãrnã rãdãcini genunchii,
ªi-mi trece viaþa încercând sã-mi cresc
La capetele aripilor unghii.
RESTUL PE MASÃ
CUPRINS
Am o deprindere monstruoasã aproape µ
Nu-mi place sã fiu datoare nimãnui.
Doctorului care mã vindecã îi trimit flori,
Pentru sãnãtate garoafe
ªi suntem chit.
Ospãtarului îi las restul pe masã,
Celui care îmi face-un cadou
Îi fac unul mai mare,
Celui care-mi surâde-i surâd,
Celui care-mi rânjeºte-i surâd.
Închei toate socotelile în felul acesta,
Rãmânând deasupra,
Tãind toate punþile
ªi, câteodatã,
Mã cuprinde-o dorinþã nebunã
Sã fiu recunoscãtoare cuiva,
Sã mã târãsc în genunchi mulþumind,
Sã strig: „Nu sunt vrednicã
Nici dându-mi viaþa sã înapoiez bunãtate atâta!“
Dar în urma mea totu-i plãtit.
32

La cules ]ngeri
CROAZIERE
ªtiu mãrile planetei din croaziere,
Plecãri aproape-adevãrate-n lume,
Cu valuri uriaºe ºi furtuni,
Cu peºti nemaivãzuþi ºi pãsãri rare,
Cu ierburi de culori necunoscute,
Cu ochiul treaz al farului pe urma noastrã
Patern îngãduindu-ne-aventura
ªi libera corabie lung plutind
La capãtul sforii legate în port.
AR TREBUI
Ar trebui sã ne naºtem bãtrâni,
Sã venim înþelepþi,
Sã fim în stare de-a hotãrî soarta noastrã în lume,
Sã ºtim din rãscrucea primarã ce drumuri pornesc
ªi iresponsabil sã fie doar dorul de-a merge.
Apoi sã ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi ºi puternici s-ajungem la poarta creaþiei,
Sã trecem de ea ºi-n iubire intrând adolescenþi,
Sã fim copii la naºterea fiilor noºtri.
Oricum ei ar fi atunci mai bãtrâni decât noi,
Ne-ar învãþa sã vorbim, ne-ar legãna sã dormim,
Noi am dispãrea tot mai mult, devenind
tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazãre,
cât bobul de grâu...
33
CUPRINS

Ana Blandiana
TORQUATO TASSO
Veni din întuneric spre mine el, poetul,
Poetul de spaimã ratat.
Era foarte frumos. Ca la razele röntgen
I se vedea în trup poezia.
Poezia nescrisã de fricã.
„Sunt nebun“ µ a rostit. De altfel ºtiam
Lucrul acesta din prefeþele cãrþilor,
Dar el îºi purta nebunia ca pe-o parolã
De intrare în noi, ca ºi cum ar fi spus:
„Mã rãscumpãr astfel
De lipsa-adevãrului din poemele mele.
E preþul imens. Vin spre tine. Primeºte-mã!“
Dar eu am rãspuns: Pleacã de-aici!
„Scriam la lumina de autodafeuri µ îmi spuse µ
Simþindu-mi pe trup
Cãmaºa pãroasã care se-aprinde uºor.
Odaia mea avea ochi de cãlugãri ferestre
ªi-n loc de uºi, lipite una de alta, urechile lor.
ªi ºoarecii ieºind din borte erau cãlugãri,
ªi noaptea pãsãri uriaºe-n sutane-mi cântau.
Tu trebuie sã înþelegi...“ ªi cu degetu-ntins
Îmi arãta în trupul meu poezia,
Poezia nescrisã...
Dar eu am þipat: Pleacã de-aici!
UNDE-I MÂNDRIA?
Ce vreau sã spun? Ce meritã sã spun?
Ce e destul de dureros sã þip?
Ce fel de turnuri sã îmbun
Sã creascã pe acest nisip?
34
CUPRINS

La cules ]ngeri
Ce spune cântecul care-mblânzeºte
ªi fiarele? Pot fi Orfeu,
Dar ce sã-ngaim în faþa lumii?
Sunt ºi Euridice eu.
Cântând încerc sã ies din moarte
ªi moartea totuºi nu se curmã,
Nu cred destul sã nu-ntorc ochii
Ca sã mã vãd venind din urmã,
ªi-astfel mã pierd. Unde-i mândria
Strict necesarã de a crede
Cã orice vorbã-a mea rostitã
Dezlãnþuie în cer planete?
De ce aceastã renunþare
La fericitul somn comun,
Dacã nu pot din cel mai grav
Clopot al lumilor sã sun?
E mult? Pe-o palmã de pãmânt
Toþi munþii-ncãlecaþi i-am strâns µ
Pretind rãspuns acestui þipãt
Un hohot omenesc de plâns.
SUPRAFAÞA APEI
Piciorul modulat felin sub pânza
Strânsã naiv deasupra de genunchi
ªi toate acoladele fãpturii
Legate în sublimul unghi
35
CUPRINS

Ana Blandiana
Nu te destramã, nu-þi mai declanºeazã
Scurt-circuite crâncene în trup,
Nu mai visezi în noaptea sanguinã
Spasmodici paºi de lup.
Tu ºtii celulã cu celulã totul,
Pe dinafarã poþi sã mã declami,
Nu se opreºte mâna ta stãpânã
Sã-mi unduie în jur epitalami.
E numai suprafaþa apei. Brusc
Ne regãsim alãturi încã vii.
Necunoscutul strâns în noi ni-e hranã
Prea multã pentru urmãtoarele vecii.
CUMINÞENIA PÃMÂNTULUI
E mare, greu de urnit ºi rãbdãtoare,
Dac-o loveºti durerile sunt simþite dar tac,
E mare, de-aceea poate sã stea nemiºcatã,
Poate sã vorbeascã doar o datã sau
de douã ori într-un veac.
ªtim cã existã, trupul ei mare
ªtim cã ne sprijinã dacã-am greºi,
ªtim cã nu poate sã moarã, cã lângã sânii ei
Putem sã ne-ntoarcem copii.
ªi-atunci când aerul se va face cald ºi
mãtãsos între noi,
Când nu ne vom teme unii de alþii, de vânt,
Vom ºti cã vorbeºte Cuminþenia pãmântului,
Cuminþenia acestui pãmânt.
36
CUPRINS

La cules ]ngeri
FII ÎNÞELEPT
Nu te speria de gesturile mele,
Tu cel care mã vezi,
Oricât de aprigã mi-ar fi miºcarea.
Fii înþelept ºi bucurã-te.
Eu sunt asemenea elicei avionului,
Neputincioasã pânã-i poþi vedea rotirea µ
Ucigãtor este doar locul paºnic unde
Elicea avionului se-nvârte invizibilã.
Tu teme-te numai de spaþiu-n care
Îþi pare cum cã nu exist, ºi plângi
Numai în vântul transparent care m-ascunde.
AUTOPASTEL
De mulþumirea lumii cu mâhnire
Mi-s ochii mai uscaþi ºi paºii mai înceþi,
ªi orice gest se-opreºte la pornire,
ªi hergheliile îmi mor buimace pe pereþi.
Oh, nechezatul lor sã nu scânceascã
În râsul lumii prea copilãros,
Sã nu luceascã prea riscanta-mi sanie
Alunecând de viaþã mai în jos.
Verzi herghelii nãscute pe murii mei degeaba,
Degeaba peste mine uriaºele ninsori,
De mulþumirea lumii cu mâhnire
Mã refugiez în urºi îngrozitori.
37
CUPRINS

Ana Blandiana
Dar sunt ºi urºii mei la fel de laºi
ªi mã preling cu zâmbet în prãpãd.
Când cu mâhnire mulþumirea lumii
Din blana ursului o vãd.
Sunt ursul eu, spre mulþumirea lumii,
ªi fotograful lângã urs tot eu.
Nu muºc, dar pot sã muºc, nu muºc
ªi mã fotografiez mereu.
ELEGIE DE DIMINEAÞÃ
La început fãgãduisem sã tac, dar apoi, dimineaþa,
V-am vãzut apãrând cu cenuºa în porþi,
Semãnând cum se seamãnã grâul, cenuºa,
ªi n-am mai putut, ºi-am strigat: Ce faceþi? Ce faceþi?
Pentru voi am nins toatã noaptea deasupra oraºului,
Pentru voi am albit toatã noaptea: o, dacã
Aþi pricepe ce greu e sã ningi!
Asearã de cum v-aþi culcat am ieºit în vãzduh.
Era întuneric acolo ºi frig. Trebuia
Sã zbor pânã-n punctul unic în care
Vidul roteºte în jurul lui sorii ºi-i stinge
ªi eu trebuia sã mai pâlpâi o clipã în unghiul acela
Ca sã mã-ntorc ningând printre voi.
Orice fulg l-am gândit, cântãrit, încercat,
Modelat, lustruit cu privirea,
ªi acum cad de somn ºi de obosealã am febrã.
Vã privesc semãnând praful focului mort
Peste alba mea operã ºi zâmbind vã destãinui µ
Or sã vinã ninsori mult mai mari dupã mine
38
CUPRINS

La cules ]ngeri
ªi tot albul din lume va ninge pe voi,
Încercaþi sã pricepeþi legea lui de pe-acuma,
Or sã vinã uriaºe ninsori dupã noi,
ªi nu veþi avea destulã cenuºã,
ªi copiii de mici învãþa-vor sã ningã,
ªi-o sã-acopere albul slaba voastrã tãgadã,
ªi intra-va pãmântul în rotirea de stele
Ca un astru arzând de zãpadã.
VULCANII
Va fi o vârstã a pãmântului în care
ªi carnea pietrelor se va usca ºi va muri.
În toamna-aceea a planetei, ca-n oricare
Toamnã, pãdurile se vor îngãlbeni,
Dar galbenul va fi definitiv ºi lent
Ca sã decadã înspre gri culoarea,
ªi fãrã îndoialã se va slei ºi marea,
ªi cerul o sã fie aproape de ciment.
Va fi o spaimã-n lucruri diavoleascã
Sub gheaþa miliardelor de ani
ªi ultimele ierburi or sã creascã
În gurile rãciþilor vulcani.
AM CRESCUT?
Am crescut? Suntem oameni maturi?
Câte mii de nuanþe putrezesc o culoare...
Dragi ºi ridicole, departe sunt zilele
39
CUPRINS

Ana Blandiana
Când lumea o-mpãrþeam în buni ºi rãi.
Am devenit puternici scãldându-ne-n derutã
Precum în apa Stixului Ahil,
Dar de cãlcâiul vulnerabil încã
Atârnã soarta universului întreg.
E totul grav. ªi înþelegem totul.
De-acum va trece timpul neschimbat.
Ne dã de gol adolescenþi doar lipsa
Înþeleptei spaime de moarte.
DINTR-UN SAT
Fiecare venim dintr-un sat µ
Unii direct, alþii trecând prin pãrinþi,
Unii direct, purtãtori de eresuri ºi basme,
Fericiþii putând sã se-ntoarcã oricând.
Alþii, trecând prin pãrinþi, rãtãciþi
Pe crengile sângelui depãrtate, subþiri,
În loc de pãºuni, ºi seminþe, ºi cai cunoscând
Alcoolul cuvântului extras din acestea.
Vreau drumul pãrinþilor mei sã-l întorc,
Vreau satul cu sunetul lacrimei mele,
Poteca din holde ºtiutã din somn
ªi reintrarea vorbelor în lucruri.
Sã intru-n cimitirul cu crucile cãzute
ªi cunoscându-mi paºii asemenea cu-ai lor,
Sã se-ncâlceascã-n rãdãcini strãbunii
Bolborosind cuvinte de patimã în somn.
40
CUPRINS

La cules ]ngeri
Dar n-are cine-mi spune de unde vin. Doar seara
Când trec pe bulevarde îmi simt apropiaþi
Portarii metafizici lângã intrãri de blocuri
Precum la porþi, pe laviþi, într-un sat.
SCHERZO
O sã mor brusc, nu peste mult ºi frumos,
Lãsând în urmã uimire surdã, indiferentã,
Vântul complice m-o prohodi voios
Într-o glumeaþã, transparentã reverendã.
ªi, amuzatã, iarna va râde ningând
Peste mormântul meu suplu ºi dac,
Voi asculta-o ºi, îngânând-o în gând,
O sã mã leagãn în moartea mea ca-ntr-un hamac.
Din când în când de-a frumuseþea o sã mã joc,
ªi, rãsucindu-mi pe inelare viermi aurii,
Þãrâna neagrã o sã mi-o trag peste ochi
Cochet, ca borul unei strãvechi pãlãrii.
Dar când nemurirea mã va chema grijuliu,
Ca nu cumva de-adevãratelea sã mor de tot,
Voi fi de mult plictisitã, va fi mult prea târziu
ªi pãlãria umbroasã n-o sã mai vreau sã mi-o scot.
41
CUPRINS

Ana Blandiana
SE FACE NOAPTE
Se face noapte în genunchi,
Se însereazã lângã buze...
Pe orice zare cel puþin o stea
ªi zãrile zâmbesc lehuze.
Din orice munte cel puþin un ºoarec µ
Toþi munþii lumii au nãscut cuminþi.
O mulþumire generalã
Peste scrâºnitul meu din dinþi.
Sã mã-nconjoare alte zãri
De suferinþã mai cabrate,
Sã piarã munþii neînstare
A trece în eternitate.
S-apunã ochii mei modeºti,
Sã mi se stingã-n jur pãunii,
Doar plânsul sterp sã nu mi-l rup
De marginea perfecþiunii.
VA VENI O VREME
Va veni o vreme
Când voi simþi nevoia frunzelor
ªi-o sã mã vindec cu iarbã,
Când, îmbãtrânind, o sã-mi adaug protezã
Cântecul pãsãrilor,
Când o sã-mi lipseascã pastila de lunã
În nopþile cu insomnie.
42
CUPRINS

La cules ]ngeri
Fiþi liniºtiþi, va veni o vreme
Când nu voi putea trãi fãrã toate acestea,
Când voi fi obligatã sã recunosc
Dreptul la importanþã
Întregului univers.
Va veni o vreme,
Dar acum lãsaþi-mã, pentru Dumnezeu,
Lãsaþi-mã numai cu mine.
AMÂN MEREU
Amân mereu sã trec precum în moarte-n cuvinte,
Dar ca în moarte am certitudinea cã voi intra,
Dusã cu sila, plângând dupã ceea ce las,
Încercând sã mã-ntorc de la fiece vamã-a vãzduhului.
O, de-aº avea riscanta credinþã a dacilor
Nerãbdãtori sã pãtrundã în bucurie prin moarte,
atunci
Strãluminatã, cu fruntea aproape statuie,
M-aº pierde zâmbind pentru fericirea cuvintelor.
O, de-aº avea riscanta credinþã a dacilor,
Orice secundã sã simt cã-mi înapoiazã milenii,
O, de-aº avea absurda credinþã a dacilor,
Cei înºelaþi atât de crunt dupã moarte..
43
CUPRINS

Ana Blandiana
DIN AUSTER ªI DIN NAIVITATE
Precum Racine, prea tânãr am plecat
Din auster ºi din naivitate,
Prea tânãr lunga mantã cenuºie
Zâmbind mi-am azvârlit-o în trecut.
Aproape gol rãmas în vãzul lumii
ªi fericit de trupul meu frumos,
Printre priviri ca printre spade lungi
Eu trec ºi-mi zdrenþuiesc aureola.
Nu mi-e ruºine, dar ades mi-e frig.
Nu-mi pare încã rãu, dar duc în visuri
Severa poartã neagrã-a mãnãstirii
ªi calda, lunga mantã cenuºie
În care învelit, într-o chilie,
ªi veºnic în inexistenþa mea,
Eu, sterp, neprihãnit, sã blestem cald
Deºertãciunea minunatã-a lumii.
Dar µ simþi? µ se despleteºte-n mine timpul
ªi tot ce ºtiu c-a fost va fi real:
M-aºteaptã Fedra, regele ºi remuºcarea
Cã, tânãr, am plecat din Port-Royal.
44
CUPRINS

A TREIA
TAINÃ
(1969)

Ana Blandiana
NEALEGERE
Adusã la marea judecatã
Care se terminã prin trimiterea pe pãmânt,
Eu, gãsitã nevinovatã,
Am primit dreptul
Sã mã aleg pe mine.
Dar nu bãrbat, ºi nu femeie,
ªi nici un animal n-am vrut sã fiu,
ªi nici o pasãre, ºi nici o plantã.
Se-aud secundele cãzând
Din marele drept de-a alege
Se-aud lovindu-se de piatrã:
Nu, nu, nu, nu.
Zadarnic adusã la judecatã,
Zadarnic nevinovatã.
UMILINÞÃ
Nu pot împiedica ziua sã aibã douãzeci ºi patru de ore.
Pot doar spune:
Iartã-mã pentru durata zilei;
Nu pot împiedica zborul fluturilor din viermi,
Pot doar sã te rog sã mã ierþi pentru viermi,
pentru fluturi;
46
CUPRINS

La cules ]ngeri
Iartã-mã cã florile se fac fructe, ºi fructele sâmburi,
ªi sâmburii pomi;
Iartã-mã cã izvoarele se fac fluvii,
ªi fluviile mãri, ºi mãrile oceane;
Iartã-mã cã iubirile se fac nou-nãscuþi,
ªi nou-nãscuþii singurãtãþi, ºi singurãtãþile iubiri...
Nimic, nimic nu pot sã împiedic,
Toate-ºi urmeazã destinul ºi nu mã întreabã,
Nici ultimul fir de nisip, nici sângele meu.
Eu pot doar spune µ
Iartã-mã.
VOI ªTIÞI CEVA
Voi ºtiþi ceva ºi mie nu-mi spuneþi,
Voi ºtiþi desigur ceva,
Altfel cum aþi trãi,
Cum aþi fi trãit atâtea decenii,
Pãrinþii mei,
ªi voi, bãtrâni ai lumii?
Scuzaþi-mã cã vã opresc pe stradã,
Domnule octogenar,
Nu mi-aþi putea destãinui
ªi mie taina grozavã?
Îngenunchez în tulbure lavã
La picioarele voastre, bãtrâni:
Spuneþi-mi taina...
Stele reci cu labe fãrã soþ vã mângâie
ªi voi nu muriþi.
47
CUPRINS

Ana Blandiana
LEGÃTURI
Totul este eu însãmi.
Daþi-mi o frunzã care sã nu-mi semene,
Ajutaþi-mã sã gãsesc un animal
Care sã nu geamã cu glasul meu.
Pe unde calc pãmântul se despicã
ªi morþii care poartã chipul meu
Îi vãd îmbrãþiºaþi ºi procreând alþi morþi
De ce atâtea legãturi cu lumea,
Pãrinþi atâþia ºi urmaºi siliþi
ªi toatã-aceastã nebuneascã-asemãnare?
Mã hãituieºte universul cu mii de feþe ale mele
ªi nu pot sã mã apãr decât lovind în mine.
HOTARUL
Caut începutul rãului
Cum cãutam în copilãrie marginile ploii.
Alergam din toate puterile sã gãsesc
Locul în care
Sã mã aºez pe pãmânt sã contemplu
De-o parte ploaia, de-o parte neploaia.
Dar întotdeauna ploaia-nceta înainte
De a-i descoperi hotarele
ªi reîncepea înainte
De-a ºti pânã unde-i seninul.
Degeaba am crescut.
Din toate puterile
Alerg ºi acum sã gãsesc locul unde
Sã mã aºez pe pãmânt sã contemplu
48
CUPRINS

La cules ]ngeri
Linia care desparte rãul de bine.
Dar întotdeauna rãul înceteazã-nainte
De a-i descoperi hotarul
ªi reîncepe-nainte
De-a ºti pânã unde e binele.
Eu caut începutul rãului
Pe acest pãmânt
Înnorat ºi-nsorit
Rând pe rând.
OCHIUL ÎNCHIS
Nu îndrãznesc sã-nchid o clipã ochii
de teamã
sã nu zdrobesc între pleoape lumea,
sã n-o aud sfãrmându-se cu zgomot
ca o alunã între dinþi.
Cât timp voi mai putea fura din somn?
Cât timp o voi mai þine-n viaþã?
Privesc cu disperare
ºi mi-e câineºte milã
de universul fãrã apãrare
ce va pieri în ochiul meu închis.
OH, RÂZÂND
Oh, râzând ºi plângând ºi plângând ºi plângând
Ne ivim ne-ntâlnim ne-nmulþim ne-amintim
Pânã unde fixat ºi fixat pânã când
Liber e sfântul marele mim.
49
CUPRINS

Ana Blandiana
Pân’ la ultimul pas de la þipãtul prim
Totu-i prestabilit ºi în cer ºi-n pãmânt
Dar nimeni nu poate ºti când izbucnim
Brusc râzând ºi plângând ºi plângând ºi plângând.
Ce supunere geamãnã ce acelaºi abim
ªi pisicile-ascultã au ºi câinii cuvânt
Ne salvãm ne cunoaºtem ne-nãlþãm ne numim
Doar râzând ºi plângând ºi plângând.
DE BUNÃ VOIE
Am început cu puþin, nici mãcar vinã,
Un gest nefãcut, un zâmbet muºcat,
ªi ce hecatombe de dragi cadavre acum µ
De bunã voie, de bunã voie, de bunã voie,
Interzis, pedepsit, suprimat.
De mult a dispãrut orice solidaritate cu mine
A copacilor
ªi semnul izvorului care mã prevenea
Când era otrãvit.
Sã mai aºtept, când pãsãrile-nvaþã sã zboare
De teamã sã nu-mi fie-n preajmã,
Sã nu le ucid?
Când ºerpii se ascund în pãmânt,
Viermii în mere,
ªi iarba-mprejur nu mai îndrãzneºte
S-adãposteascã frunzele-apuse?
Când, îngrozit, universul contemplã în mine
O cuminþenie pe care nu mi-o dãduse?
50
CUPRINS

La cules ]ngeri
NORDUL
Nu triºãm din ticãloºie,
Ci din nepricepere.
Aburiþi, nu mai ºtim
Cine suntem ºi cum.
În urmã, un ºir de pãrinþi necunoscuþi,
În faþã, un ºir de fii necunoscuþi.
Ce ºtim? Pe cine cunoaºtem?
Ne miºcãm nesiguri:
Facem un pas, apoi încã unul,
ªi altul, ºi-n cele din urmã pornim
Privind nostalgic în direcþia opusã...
Dacã ni s-ar rãspunde cel puþin la o-ntrebare:
Unde e nordul?
Pe frunte pãrul ne tremurã uºor
În vântul produs
De trecerea timpului.
CÃLÃTORIE
Umblu prin mine
Ca printr-un oraº strãin
În care nu cunosc pe nimeni.
Seara mi-e teamã pe strãzi
ªi-n dupã-amieze ploioase
Mi-e frig ºi urât.
Nici o dorinþã de-a cãlãtori,
Când ºi numai trecerea drumului
E aventurã,
51
CUPRINS

Ana Blandiana
Nici o amintire din alte vieþi
Întrebãrii
„De ce-am fost adusã aici?“...
NUMAI IUBIREA
Numai iubirea dintre pãrinþi ºi copii
E sãmânþã.
Iubitul meu, eºti fiul meu,
De-aici rãsare totul.
Ce nu se poate distruge
Alunecã între pãrinþi ºi copii.
Nu-þi stinge auzul
Cu legile lumii acesteia,
Întreg universul atârnã
În firul de sânge care ne leagã pe noi
Ca o tainã curatã.
Tu apleacã-te doar ºi, copilãreºte,
Sãrutã-mã pe gurã, tatã.
REQUIEM
CUPRINS
Neînþeles, cum numai lucrurile copilãriei pot fi,
Definitiv întinerit prin plecare,
Câte secunde în viaþa mea m-am gândit
La bãrbatul cu numele Gheorghe,
Copilul cu numele tatã?
Credea cã munþilor dintr-un moment în altul
Picioare ca pãianjenilor le vor creºte
ªi vor umbla dupã credinþa sa;
52

La cules ]ngeri
Credea cã-n piept, sub gratii moi de os,
Purtãm cu toþii colonii de pãsãri
Care aºteaptã clipa fericitã
Când ne vom hotãrî sã ne zdrobim;
Credea cã viaþa, ca seminþele-ngropatã,
Naºte în anii urmãtori pãduri...
Nu bateþi din aripi, voi, cete îngereºti,
Nu rostiþi adevãruri sub pleoapele lui.
Fiþi cuminþi, îngeri mici, lãsaþi-l sã doarmã.
Fiþi buni, îngeri mari, lãsaþi-l sã creadã.
Nu-i spuneþi nimic, nu-l tulburaþi
Pe naivul meu tatã,
Pe tragicul Gheorghe.
CÂNTEC
Lasã-mi, toamnã, pomii verzi,
Uite, ochii mei þi-i dau.
Ieri spre searã-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.
Lasã-mi, toamnã, cerul lin.
Fulgerã-mi pe frunte mie.
Astã-noapte zarea-n iarbã
Încerca sã se sfâºie.
Lasã, toamnã,-n aer pãsãri,
Paºii mei alungã-mi-i.
Dimineaþa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.
53
CUPRINS

Ana Blandiana
Lasã-mi, toamnã, iarba, lasã-mi
Fructele ºi lasã
Urºii neadormiþi, berzele neduse,
Ora luminoasã.
Lasã-mi, toamnã, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Însereazã-mã pe mine,
Mã-nserez oricum.
IUBIRE
Iubire, spaimã de singurãtate,
Zeitate ambiguã
Îngropatã pânã la brâu în pãmânt,
Nu-þi cer nimic.
Pentru mine se desprind toate frunzele
ªi pãsãrile de mine se apropie
Plecând.
Pietrele se-mperecheazã sub ochii mei
ªi nasc;
Ce-aº mai putea sã-þi cer,
Neiertãtoare stãpânã?
Peste preacurata zãpadã
Oricum pentru mine
Oasele serafice ale mestecenilor
Or sã rãmânã...
54
CUPRINS

La cules ]ngeri
BÃTRÂNI, SIHAªTRII
Îmbãtrâniþi sihaºtrii în pãduri,
Blana de lup li s-a lipit de trup,
Pãrul le þese ochii,
Le astupã urechile
ªi-n bãrbile-ncâlcite albinele-ºi fac stup.
Ei nu-ºi aduc aminte de ce-au venit aici
ªi nu mai ºtiu de mult cuvântul
Pe care trebuiau sã-l strige lumii.
Din când în când, în chip de vultur,
Li se trimite semn de voia cereascã,
Dar bãtrânii se joacã
Împletind în penele pãsãrii flori
ªi Dumnezeu mâniat nu înþelege
Cã ei au uitat sã urascã.
DORINÞA
...Sã fie o dimineaþã copilãroasã ºi moale
Prin care, trecând, lumina sã scoatã
Foºnet de frunzã uscatã;
ªi miroase-n odaie
A creioane ascuþite prelung
ªi-a hârtie neînceputã;
Din gânduri, din dragoste
Sau numai din somn trezindu-mã
Bucuroasã, buimacã,
Sã trag pe mine o hainã,
Sã ies nãucitã în stradã
Cu picioarele goale-n pantofi
ªi sã întreb fericitã:
ªtiþi cumva în ce an suntem?
55
CUPRINS

Ana Blandiana
CONDIÞIE
Sunt
asemenea
nisipului clepsidrei
care
poate fi timp
numai
în
cãdere.
PSALM (I)
Iatã, cocorii trãdeazã, copacii renunþã,
Înþelepciunea se-ntinde,
Prevãzãtorul meu tatã.
Vei fi mulþumit?
Iatã, vorbã cu vorbã
Sã nu vorbesc am fost învãþatã.
Dar, Doamne, îmi fãgãduieºti
Cã în tãcerea aceasta
Îmi vei pãstra nemoarte cuvintele,
Cã pãsãrile vor mai ºti sã se întoarcã
ªi frunzele vor mai gãsi
Crengile de pe care cãzurã,
Cã totul va mai putea sã învie
Atunci când vei fi destul de puternic
Sã-þi spun µ
Înlocuieºte-mi tristeþea prin urã?
56
CUPRINS

La cules ]ngeri
ELEGIE
Bandajeazã-mi rãnile naive,
Doamnã frumoasã ºi bunã,
Rãnile prin care credinþa mi s-a scurs,
Clipã cu clipã, o lunã.
Frunze uºoare ce nu mai urãsc
ªi n-or mai iubi niciodatã
Aºeazã-mi-le compresã pe frunte,
Galbenã doamnã iertatã.
Leagã-mi urechile cu foºnet de aripi
Sã uit mecanicul vuiet de zbor
ªi pentru a nu mai cãuta sã-nþeleg
Acoperã-mi ochii uºor.
ªi lasã ploaia sã curgã pe trupul
Prin care uimirea a trecut ca un plug,
Îngãduie limbilor roºii-ale ierbii
Sã mã suie pe rug.
Îndurã-te-apoi ºi cheamã ninsoarea
Sã cadã nebunã, sã cadã,
Labele pãsãrilor sã-mi punã, pioase,
Cruci pe zãpadã.
OBOSEALÃ
Ce morþi cuminþi avem!
Nu izbucnesc prin vulcani,
Nu se clintesc de sub zidurile
Întemeiate pe ei.
57
CUPRINS

Ana Blandiana
Se lasã închiºi în statui
Cu gesturi cioplite de alþii,
Se lasã-nhãmaþi în drapele
Pe drumuri necunoscute,
Se lasã araþi ºi putrezesc conºtiincios
Sã hrãneascã pãmântul.
Ce morþi cuminþi avem,
ªi obosiþi.
TOTUL SIMPLU
O, dac-aº fi o lumânare numai,
Sã mã consum treptat
De la un capãt spre altul,
Simplu, ca-n aritmeticile
Copiilor...
Capul întâi µ ce fericire! µ
Mi-ar dispãrea,
Lumea ar spune:
„Ce fãrã cap este fata aceasta!“,
Eu aº fi uitat totul
ªi nimic n-aº mai cãuta sã-nþeleg.
Inima apoi mi s-ar topi,
ªi n-aº mai iubi,
ªi n-aº mai urî,
ªi nici o suferinþã nu m-ar atinge,
ªi lumea ar spune:
„Ce fãrã inimã este fata aceasta!“
ªi aºa mai departe.
58
CUPRINS

La cules ]ngeri
ªi apoi n-aº mai avea nici o dorinþã,
ªi nici o patimã,
ªi sângele meu purtãtor de corãbii
S-ar spulbera,
ªi mi-ar rãmâne numai genunchii uscaþi,
Tremurãtori cu demnitate sau îngenuncheaþi,
Nimeni nu s-ar mai obosi sã spunã ceva.
În ultima liniºte,
Balta de cearã
S-ar rãci, pedepsitã anume
Pentru toate îngrozitoarele umbre pe care
Lumina ei le-a adus în lume...
NEHOTÃRÂRE
Fiecare trãim douã, trei sau chiar patru vieþi deodatã,
Ne naºtem, Doamne, atât de tineri, încât
Din miile de vieþi posibile
Nu ni se poate pretinde
Sã ºtim alege doar una.
Animalele unei vieþi vâneazã animalele celorlalte,
Peºtii vieþii mai mari înghit peºtii vieþii mai mici,
Crengile arborilor îºi sunt duºmane ºi se usucã-n hotare,
Soarele vieþii a patra întunecã
Soarele-al treilea, soarele-al doilea,
Soarele prim.
Contrare, vieþile se anuleazã una pe alta µ
ªi, nehotãrâþi încã, ºi nematuri, murim.
59
CUPRINS

Ana Blandiana
CONTRATIMP
Mã uit în trecut ºi nu înþeleg
Urmele paºilor mei.
Privesc îngheþata zãpadã
Prin care picioarele mele desculþe,
Îmi amintesc, s-au rãnit,
Dar urmele lor închipuie semne
În alfabetul unei limbi dispãrute.
Ieri ce voiam sã spun
ªi mâine cum voi mai citi
Durerea mersului de-acum,
Când clipele obeze
Par ani ºi anii epoci
Nehotãrâte ºi fãrã sfârºit?
Nici un rãspuns nu se naºte
Decât când nimeni nu mai are
Nevoie de el
ªi întrebarea care-l aºtepta
A murit.
CÃDERE
S-au stins profeþii în pustie
ªi îngeri cu aripile-atârnând
Sunt duºi încolonaþi
ªi strânºi în pieþe.
Vor fi judecaþi în curând.
Vor fi întrebaþi: ce pãcat
Le-a alungat fãpturile din ceruri?
Ce vinã? Ce trãdare? Ce greºealã?
60
CUPRINS

La cules ]ngeri
Ei, cu o ultimã iubire,
Ne vor privi înceþoºaþi de somn
ªi n-or gãsi drãceasca îndrãznealã
De-a mãrturisi cã îngerii cad
Nu din pãcat, nu din pãcat,
Ci din obosealã.
PIETÀ
Durere limpede, moartea m-a-ntors
În braþele tale supus, aproape copil.
Tu nu ºtii dacã trebuie sã mulþumeºti
Sau sã plângi
Pentru fericirea aceasta,
Mamã.
Trupul meu, dezghiocat din tainã,
Este numai al tãu.
Dulci lacrimile tale îmi picurã pe umãr
ªi mi se strâng cuminþi lângã claviculã.
Ce bine e!
Neînþelesele peregrinãri ºi cuvintele,
Ucenicii de care eºti mândrã ºi care te sperie,
Tatãl, bãnuitul, nerostitul, veghind,
Toate-s în urmã.
Liniºtitã de suferinþã-nþeleasã
Mã þii în braþe
ªi pe furiº
Mã legeni uºor.
Leagãnã-mã, mamã.
Trei zile numai sunt lãsat sã m-odihnesc
În moarte ºi în poala ta.
61
CUPRINS

Ana Blandiana
Va veni apoi învierea
ªi din nou nu-þi va mai fi dat sã-nþelegi.
Trei zile numai,
Dar pânã atunci
Mi-e atât de bine
În poala ta coborât de pe cruce,
Încât, de nu mi-ar fi teamã cã te-nspãimânt,
Lin mi-aº întoarce gura
Spre sânul tãu, sugând.
62

CINCIZECI
DE POEME
(1970)

Ana Blandiana
ÎNTÂLNIRE
Nu te speria.
Va fi atât de simplu totul
Cã nici nu vei înþelege
Decât mult mai târziu.
Vei aºtepta la început
ªi numai când
Vei începe sã crezi
Cã nu te mai iubesc
Îþi va fi greu,
Dar atunci voi pune
Un fir de iarbã sã creascã
În colþul ºtiut al grãdinii,
Sã ajungã la tine
ªi sã-þi ºopteascã:
Nu vã speriaþi,
Ea este bine
ªi vã aºteaptã
La celãlalt capãt al meu.
64
CUPRINS

La cules ]ngeri
SÃ LÃSÃM SÃ CADÃ
CUVINTELE
Sã lãsãm sã cadã cuvintele
Numai ca fructele, numai ca frunzele,
Numai cele în care moartea s-a copt.
Sã le lãsãm sã cadã
Aproape putrede,
Abia îmbrãcând în carnea lor
Osul sfânt.
Sâmburul gol desfãcut,
Ca din veºtezi nori luna,
Poate s-ar furiºa spre pãmânt...
OCTOMBRIE
Pe frunte-mi picurã
Lacrimi calde
ªi lin,
Peste pleoape-n jos
Mi se preling,
De pare cã închiºii mei ochi
Le izvorãsc.
Cine plânge deasupra mea
ªi lasã
Dulci lacrimile sale
Sã-mi fie lacrimi,
Tata
Sau poate un strãin
Care mã înfiazã astfel?
65
CUPRINS

Ana Blandiana
BRUMA
Atât de curând voi uita sã vorbesc
Cã se boteazã ºi secundele
Pânã atunci
Cu nume-atât de lungi
Cã nu pot fi rostite-ntr-o secundã...
Bruma pe frunze mari ascultã
Ce liniºte va fi-n curând,
Când nu se va mai ghici
Nici cine aude,
Nici cine-ar putea rosti un cuvânt.
Bruma pe frunzele mari.
ACOLO SUS
Acolo sus pe munte casa
Apare ºi dispare dintre nori.
Cine-o îmbracã în atât de laºe scuturi
ªi-o pãrãseºte-atât de deseori?
Ochilor noºtri cine-o lasã pradã
ªi ochii noºtri, cine pradã ei?
Stãm atârnaþi de jilava icoanã
Ca lacrimile-n geana unor nesiguri zei.
Ne-o amintim din altã viaþã sau
E numai presimþire groaza?
Trãim însã, dacã trãim, ca sã vedem
Acolo sus pe munte casa...
66
CUPRINS

La cules ]ngeri
PSALM (II)
Tu care ai învãþat urºii sã doarmã
O iarnã întreagã
De ce nu mã-nveþi ce e somnul?
Nu þi-l cer de tot.
Tu ºtii,
Sunt prea modestã
Pentru moarte.
Dar cine, navigând
Pe ochii mei deschiºi,
Nu þi-ar cerºi
Un vânt de nefiinþã?
MOARTE ÎN LUMINÃ
1
Tu ºtii
Câte aluviuni
Lasã în mine apa curgãtoare a zilei
ªi ce eroicã beznã îmi trebuie
Sã mã curãþ de ele
ªi cum,
Atunci când ochii mei abia au uitat
Forma strãinã a corpurilor
ªi nici o razã
Nu le mai tulburã adânca vedere,
Urechile înspãimântate
Încep sã distingã
Scurgerea timpului
67
CUPRINS

Ana Blandiana
Din nou înspre zi.
Împins,
Întunericul primeºte contururi,
Se face impur ºi se miºcã,
Înãlþat din zãpadã
Câinele ascultã ceva,
Paznicul începe sã-ºi închidã
Mantaua.
Ajutor, strig
Sperând
Cã ar mai putea cineva
Sã-l opreascã.
Dacã
Nu s-ar mai face dimineaþã? µ
Întreb sperând
Cã mã mai poate ajuta cineva.
Dacã nimic nu s-ar mai clinti?
Dacã nu s-ar mai pune în miºcare
Imensa roatã
Care mã trage pe zi?
2
Numai de tine atârnã asta, tatã,
Numai de tine depinde
Ca-n leagãnul cald
În care singur m-ai nãscut
Sã-mi vii alãturi.
Braþele mele tu mi le-ai fãcut
ªi-n întuneric te gãsesc pe tine,
ªi rãsuflarea mea,
Din rãsuflarea ta înmuguritã,
68

La cules ]ngeri
Lângã clavicula-þi subþire
Numai noaptea o simþi,
ªi doar din beznã ochii tãi mã vãd,
ªi mi-e atât de bine,
ªi þi-e atât de bine.
Iubitul meu, Doamne, tatãl ºi fratele meu,
Nu prãvãli deasupra mea lumina
Ca sã dispari în albul ei prãpãd.
Nu-þi fie teamã de mine!
3
Dacã nu s-ar mai face dimineaþã,
Dacã alunecosul pisc al nopþii
Nu mi-ar fugi mereu de sub picioare,
Cine ar îndrãzni sã înjoseascã
Noptoasele mele izbânzi,
Singurãtatea fãrã þãrm în care
Te simt din când în când cum vii
ªi-apoi te zbaþi sã te desprinzi?
E pãcat, Doamne, cã te-nchid în mine
Ca-ntr-o capcanã, ca sã te mângâi?
4
Împotriva ta
Cine-ar îndrãzni sã-mi vinã-n ajutor?
Soarele numai pe tine te-ascultã
ªi-odatã cu soarele
Cresc în jurul meu
Pãdurile de ochi
Mângâioºi, umili ºi uzi.
Ajutor, ajutor,
69

Ana Blandiana
Numai tu le poþi porunci sã adoarmã,
Numai tu,
Fratele meu întru negãsire,
Tu,
Întru cãutare mire,
Tu,
Cel ce-þi astupi cu aripa urechile
Sã nu mã auzi.
5
Nicicând n-am fost mai muritoare
O, spinii tãi îmi intrã-n umãr dulci,
Eºti prea aproape
Ca sã simt durerea
Când capul lin pe pieptul meu îl culci.
Se face noapte peste calendare,
Te leagãn, tatã,
În leagãnul meu
ªi-mi vine sã surâd
Când îmi aduc aminte
Cã fiul meu cuminte-i Dumnezeu.
Dar noaptea-l creºte ºi mi-l face frate
ªi uitã cã mi-e frate în curând,
Lângã clavicula-i subþire
Gura mea sfântã respirând
O clipã numai indecisã.
ªi apoi
Devii din nou pãrinte.
Ce spaimã dinainte
De-a fi ºi eu pe lume
Te face sã chemi zorii peste noi?
70

La cules ]ngeri
Când m-ai nãscut
Te-ai bucurat.
Ce nostalgie a puterii tale
De dinainte de-a iubi
Te face
Sã rãsuceºti lumina-n amândoi?
6
În jurul meu pãdurile de ochi,
Locul câinelui desenat pe zãpadã,
Paznicul dormind în soare undeva.
Din ce în ce mai muritoare,
Ce pãcat µ murmur ºi nu înþeleg
Dacã pãcatul îl plâng
Sau speram doar sã vinã.
Aºtept curatã noaptea urmãtoare
ªi urmãtoarea moarte în luminã.
SUFLETUL
Sufletul e ceva în noi
Care nu poate exista în afarã.
De câte ori nu mi s-a întâmplat
Sã descopãr
Suflete goale în iarbã trãgând sã moarã...
Le luam cu grijã în palmã,
Dar niciodatã
Nu gãseam destul de repede pe cineva
Sã le primeascã în sine,
Simþeam cãuºul palmei gol
71
CUPRINS

Ana Blandiana
ªi-un abur, neatins de frunze, trecea
Bãnuitor prin trupul meu.
Sufletul se-adãposteºte în noi
De Dumnezeu?
72

OCTOMBRIE,
NOIEMBRIE,
DECEMBRIE
(1972)

Ana Blandiana
ÎÞI ADUCI AMINTE PLAJA?
Îþi aduci aminte plaja
Acoperitã cu cioburi amare
Pe care
Nu puteam merge desculþi?
Felul în care
Te uitai la mare
ªi spuneai cã m-asculþi?
Îþi aminteºti
Pescãruºii isterici
Rotindu-se-n dangãtul
Clopotelor unor nevãzute biserici
Cu hramuri de peºti,
Felul în care
Te îndepãrtai alergând
Înspre mare
ªi-mi strigai cã ai nevoie
De depãrtãre
Ca sã mã priveºti?
Ninsoarea
Se stingea
Amestecatã cu pãsãri
În apã,
Cu o aproape bucuroasã disperare
Priveam
Urmele tãlpilor tale pe mare
ªi marea
Se-nchidea ca o pleoapã
Peste ochiul în care-aºteptam.
74
CUPRINS

La cules ]ngeri
AªTEAPTÃ SÃ VINÃ OCTOMBRIE
Aºteaptã sã vinã octombrie.
Aºteaptã sã treacã
Tulburea fugã de moarte
Ascunsã în rut,
Neroada furie a creºterii
ªi coacerea oarbã.
Aºteaptã pânã creanga
Se leapãdã de fructe
ªi fiara îºi uitã
Puiul crescut.
Rãmâi în cer
Pânã când ziua
Are curajul sã se umileascã,
Punându-se cu noaptea
Spate-n spate
Sã vadã cine-i mai înalt
ªi noaptea gingaºã se-apleacã
Spre a pãrea
Egale ºi surori.
Nu te-apropia
Pânã te cheamã
Sânge stângaci
Ca sã cobori.
Tu vino numai când rãsare
Înlãcrimatul soare de octombrie
Din oul vãruit cu nouri,
Clocit în calde veºnicii,
Pândeºte cumpãna din care
Se lasã-n jos cuminte µ
Atunci
Poþi, chip de om purtând,
Sã vii!
75
CUPRINS

Ana Blandiana
TRUP AMAR
Miros de trup abandonat de suflet
Sub soarele neruºinat,
Miros de trup pe care
Carnea creºte,
În care sângele bolboroseºte
ªi, într-un fel de harnicã furtunã,
Celulã cu celulã se-mpreunã...
Nu te-apropia, nu mã atinge,
Amar mi-e trupul ºi otrãvitor,
Cu soarele prelins la subsuori,
Cu fluturi beþi de mine, rãscoliþi
Din larve sfãrâmate de dorinþi
Pe care nu pot sã le-ncapã. Fugi!
De braþele profanatoarei cruci
În care, fericitã, mã urãsc.
Nu-mi respira miasma-mbãtãtoare,
Când sufletul mã pãrãseºte-n soare
Ca sã te prind ºi sã te rãstignesc.
LA CE SERVEªTE BUCURIA
Învaþã sã nu te mai bucuri,
Învaþã sã nu mai ucizi
Cu zâmbetul ºi cu mângâierea.
Un singur râs al tãu
Poate doborî pãsãrile de pe crengi,
Pãsãrile pe care numai o nefericire
Le-ar mai fi putut þine în viaþã.
Fiecare bucurie rãneºte pe cineva.
76
CUPRINS

La cules ]ngeri
În lumea voastrã la ce serveºte bucuria?
Noaptea visez armate întregi hohotind
În timp ce noi cãdem ca spicele în jur.
DUPÃ FELUL ÎN CARE
ALUNECÃ LUNA
Simt cã te-apropii întotdeauna
Dupã zãpãceala mestecenilor
Care-ncep sã se-agite
ªi sã foºneascã-n neºtire,
Dupã felul nesigur
În care alunecã luna,
Tu eºti atât de înalt ºi de subþire
ªi þi-e atât de frig.
Cu-o mânã peste ochi
ªi tremurând desferici
Pãduri fãrã frunze,
Sate fãrã biserici...
Întoarce-te,
Întoarce-te mai repede,
Spune zilelor sã te lepede,
Apelor sã te lunece,
Stelelor sã te-ntunece,
Închide ochii, florile
Pe care le priveºti se sting.
Pãsãrile pe care le priveºti apun,
Apele se fac mai mici.
Nu e vina ta cã nu eºti de aici.
Închide ochii,
Nu e vina ta, limpedele meu mire,
Tu eºti atât de înalt ºi de subþire...
77
CUPRINS

Ana Blandiana
DESPRE ÞARA DIN CARE VENIM
Hai sã vorbim
Despre þara din care venim.
Eu vin din varã,
E o patrie fragilã
Pe care orice frunzã,
Cãzând, o poate stinge,
Dar cerul e atât de greu de stele
C-atârnã uneori pân’ la pãmânt
ªi dacã te apropii-auzi cum iarba
Gâdilã stelele râzând,
ªi florile-s atât de multe
Cã te dor
Orbitele uscate ca de soare,
ªi sori rotunzi atârnã
Din fiecare pom;
De unde vin eu
Nu lipseºte decât moartea,
E-atâta fericire
C-aproape cã þi-e somn.
NU-MI VOI MAI AMINTI
Nu-mi voi mai aminti,
Va fi fost o pãºune, o mare,
Pãsãri pluteau sau poate peºti
Prin pãrul meu,
Voi ºti doar c-ai venit
ªi, cu ochii închiºi,
Voi auzi cum freamãtã
Împãduritul Dumnezeu.
78
CUPRINS

La cules ]ngeri
Se face liniºte în mine
Pânã la glezne, pânã la genunchi.
Este destul sã-þi plimbi în somn
Pe mine mâna
Cã frunze-mi cresc cântând
Din trunchi,
Este destul sã îmi ridic privirea
Ca sã te vãd.
O, liniºtitã dragoste,
Amiazã suavã
Ca o boabã de strugure
Care-ºi gãseºte moartea
În cerul visãtor al gurii.
DACÃ NE-AM UCIDE
UNUL PE ALTUL
Dacã ne-am ucide unul pe altul
Privindu-ne în ochi,
În ochii noºtri în jurul cãrora
Genele stau ca o coroanã de spini
Care-ncununã definitiv
Orice privire,
Dacã ne-am ucide, dupã ce ne-am privit
Cu dragoste fãrã de þãrm în ochi,
ªi, cunoscându-te, þi-aº spune:
Mori,
Mori, dragul meu,
Va fi atât de bine,
Vei rãmâne numai cu mine,
Tu, cel nãscut din cuvânt,
Vei cunoaºte gust de pãmânt,
79
CUPRINS

Ana Blandiana
Vei simþi ce frumoase sunt rãdãcinile
Împletindu-þi prin ele mâinile,
Cu nenþeleasa bucurie
De-a nu mai fi pentru vecie...
ªi, mângâindu-mã, mi-ai spune:
Mori, draga mea,
Iubita mea cu frunte de octombrie
Cuprinsã ca-n icoane
De nimb rotund de moarte,
Mori,
Lasã-þi culorile în flori,
Pletele lungi cãrãrilor
ªi ochii luciu mãrilor,
Sã ºtii
De unde sã le iei,
Când vei veni...
Dac-am muri deodatã împreunã
Ucigaº fiecare ºi victimã,
Salvator ºi salvat,
Privindu-ne fãrã-ncetare-n ochi,
Mult dupã ce nu vom vedea...
ADORM, ADORMI
Adorm, adormi,
Cum stãm cu ochii-nchiºi
Pãrem întinºi alãturi
Doi tineri morþi egali.
Auzi ce somnoros foºneºte soarele
Prin ierbi uscate,
Cerul e moale ºi lasã pe degete
80
CUPRINS

La cules ]ngeri
Un fel de polen.
Peste feþele noastre se mutã
Umbrele cârdurilor de pãsãri,
Mirosul strugurilor ne pãtrunde.
Adormi,
Nu te speria,
Pletele noastre vecine
Rãsfirate în iarbã
Au început sã prindã rãdãcini,
În curând frunzele ne vor înveli
În auriul omãt.
Niciodatã n-am semãnat mai mult,
Aripile þi s-au afundat în þãrânã
ªi nu se mai vãd.
CLAR DE MOARTE
Mor gâze-n aer
Surâzând,
Cad lin, fãrã durere secerate,
Ne cad pe umeri ºi în pãr,
Lumina
Le înfãºoarã în giulgiu,
Frãþeºte, pe toate.
ªi face semn albinelor sã intre-n stup,
ªi urºilor s-adoarmã,
ªi frunzelor sã cadã.
Luminã luminând spre moarte,
Luminã sfântã, înlãcrimatã,
Blândeþe nencãputã în cuvânt,
Luminã moale, luminã bunã,
81
CUPRINS

Ana Blandiana
Descoperind în veºnicie clar
Asemeni clarului de lunã,
Poianã-n somn cu gust de fân
Din rupte-aripi de flutur,
Uscate foi de carte,
Tãcere dinainte de naºtere
Curgând,
Tãcere luminatã,
Clar de moarte.
UMBREI MELE I-E FRICÃ
Umbrei mele i-e fricã
De umbrele arborilor
Mai mult decât
Mi-e fricã mie de arbori µ
Arborii nu îndrãznesc
Sã m-atace,
Dar în spatele meu
S-aude mereu
O-ncãierare sãlbatecã
De umbre.
Umbrei mele i-e fricã
De umbrele pãsãrilor
Mai mult decât
Mi-e fricã mie de pãsãri µ
Pãsãrile trec pe deasupra mea
ªi nu mã ating.
Dar umbra mea se chirceºte,
Se rostogoleºte rãnitã
De ciocul lunecat al unei umbre.
Umbra mea este lipsitã de-apãrare.
82
CUPRINS

La cules ]ngeri
Ea nu are rãdãcini
Ca umbrele arborilor
ªi nu ºtie
Ca umbrele pãsãrilor sã zboare.
Ea a fost adusã pe pãmânt
Sã mã urmeze
Cu întuneric sângerând,
Sã se prefacã în noapte în cele din urmã
ªi eu sã nu ºtiu de când
Înaintez fãrã umbrã,
Cântând.
CINE DIN MINE
Cine din mine þi se închinã
E vinovat în faþa mea,
Cine din mine nu þi se-nchinã
E alungat din faþa mea.
Cum sã mã-mbun ºi cum sã m-astâmpur,
Ca în fragede foi învelitã-n eresuri?
Cu gânduri ºi frunze, cu ºoapte ºi sâmburi,
Ironice înger, zadarnic mã-mpresuri.
Zadarnic în ornice mi se terminã
Timpul ca apa dintr-o ulcea.
Cine din mine þi se închinã
E vinovat în faþa mea.
Cu scârbã-l alung ºi cu mare mirare
Pe cine din mine nu þi se prosternã,
83
CUPRINS

Ana Blandiana
Sub bezna cea limpede ºi cântãtoare
A ochiului stins de pleoapa eternã.
Cine din mine þi se închinã
E vinovat în faþa mea,
Cine din mine nu þi se-nchinã
E alungat din faþa mea.
Sã cad într-un somn ca-ntr-un fund de ocean
Fãrã ieºire ºi fãrã plângere,
Unde visându-te o datã pe an
Mult sã mã mir de viaþa mea, îngere.
LEAGÃN
Coboarã verdele în galben
Ca într-un leagãn mai blând
În care îngeri se dezbracã ºi-ºi aruncã
Hainele mototolite pe pãmânt,
Pãmântul tot se-ascunde în odãjdii,
Sub care firul nopþii dã colþ
ªi creºte pur,
O, numai în octombrie poþi sã întâlneºti
Îngeri goi râzând prin pãduri.
Mânjiþi de rouã pe obraz
Cu dinþii negri de afine,
Cu spini ºi frunze agãþate-n pene,
Ne fac cu mâna
Fãrã sã te recunoascã
ªi fãrã sã le fie
Nici fricã, nici ruºine.
84
CUPRINS

La cules ]ngeri
Pe unde calcã,
Talpa striveºte fruct
ªi-nseamnã
Sãmânþa destinatã nerodirii,
Ne pierdem printre ei µ
Acestei lumi
Crepusculare
Noi îi suntem mirii.
O, mirii norocoºi ce niciodatã
Sortiþi au fost sã nu închege rod.
Se mirã îngerii cã nu port aripi
În felul lor stângaci, puþin nerod;
Copilãroºi, încearcã sã-ºi descheie
Însemnele puterii de pe omoplaþi.
Nereuºind,
Se-apleacã supãraþi
ªi-ncep s-arunce-n mine
Cu fructe ºi seminþe...
DIN APÃ IEªEAU
TRUPURI ALBE DE PLOPI
Din apã ieºeau trupuri albe de plopi
Cu forme somnoroase ºi suave,
Adolescenþi frumoºi sau doar femei,
Dulce confuzie, pletele jilave
Nu îndrãzneau dorinþa s-o ascundã,
Apa era fãrã sfârºit, rotundã,
Luna turna pe luciul ei
Ulei.
Pãºeam desculþi ºi limpezi,
Îmi simþeam
Degetele adormite-n mâna ta,
85
CUPRINS

Ana Blandiana
Era atâta dragoste pe ape
Cã nu ne puteam scufunda,
Era atâta liniºte cã timpul
Nu îndrãznea sã spunã vreo secundã,
Cerul nu rostea nici un nor,
Apa nu-ngãima nici o undã,
Doar tãlpile goale,
Cãlcând în lumina de lunã,
Scoteau un sunet uºor.
ÎNTR-O SUAVÃ DISPERARE
Noaptea ºi munþii mã ajutã,
Se fac înalþi pânã dispar,
Se trag în sus în cochilie,
κi dezlipesc de pe pãmânt
Burþile lor de melci, furiº.
Totu-n tãcere,
Eu îi simt cã au plecat
Doar dupã strigãtul spre tine
Pe care nu îl mai izbesc
ªi nu se mai întoarce,
Ci merge lung
ªi îl aud
Cum, negãsindu-te, dispare
Într-o suavã disperare
ªi-atuncea mai ascult un timp
Aerul cum se dã în lãturi
Sã-i facã drum,
Ca ºi cum încã n-a murit.
Munþii mai stau în cer o vreme,
Apoi dezamãgiþi coboarã,
ªtiind cã iar nu te-am gãsit.
86
CUPRINS

La cules ]ngeri
CÂT TIMP VORBESC
Cu dinþii strânºi între vecii,
Orice cuvânt e o încredere
Pe linia frântã
Între cer ºi mine µ
Vorbindu-þi, trebuie sã fii.
Acolo-n munþi, unde ºi brazii
Se prostern, jnepeni, pe pãmânt,
ªi norii se preling pe piatrã,
Bate-n vârtejuri un cuvânt.
Cu siguranþã cã al tãu e
Tiranul sunet ºi afund,
Vacarmul sângelui mi-l pierde,
Dar brazii, norii îl aud.
Iubitul meu pe care nimeni
Nu l-a vãzut decât în somn,
Tatã cuvintelor din mine
ªi peste nerostire domn,
Nesigur fiu
Nãscut din ruga
Pe care þi-o înalþ,
Am obosit de-atâta cânt,
De-atâtea gânduri fãrã ºir,
De-atâtea vorbe îngereºti.
Eºti fãrã milã,
Nu te vãd, n-aud µ
Cât timp vorbesc cu tine,
Eºti.
87
CUPRINS

Ana Blandiana
TREBUIE NUMAI SÃ AªTEPT
Boala este mai aproape de mine
Decât am fost eu vreodatã.
Aºa cum putrezirea
E mai aproape de fruct
Decât sâmburele lui.
Aºa cum sâmburele aºteaptã.
Numai trecerea verii
Sã se desfacã din fruct,
Eu trebuie numai s-aºtept
Viaþa sã treacã...
MAMÃ
Mamã, întâiul meu mormânt,
Beznã fierbinte,
Cu-atâta nerãbdare prosteascã pãrãsitã,
În timp ce fiecare bulgãr
Al þãrânei sale
Se-mpotrivea plecãrii fãrã rost.
Îmi vei ierta vreodatã învierea,
Grãbita înviere ce mã rupea de tine
Pentru ca, din luminã în luminã,
Sã mã apropie de-o altã moarte?
E tot mai frig,
Strãinãtatea mã pãtrunde,
Pe cum mã urc se ºterge drumul înapoi.
E-atâta depãrtare pân’ la tine,
Cã s-ar putea-nãlþa biserici
Sã mijloceascã rugile-ntre noi.
88
CUPRINS

La cules ]ngeri
FÃCÂND LUMINÃ ÎN MINE
Fãcând luminã în mine
Se-ntunecã în jur,
Când se apropie zorii,
La mine se-nsereazã
Nu pot vedea ºi-n afarã
ªi-nlãuntru în acelaºi timp.
Fructele, florile, fiarele
Le pot inventa numai când nu le gãsesc.
Nimic din ce ascund nu trãieºte
Dincolo de hotarele mele.
Niciodatã, niciodatã nu se va sparge
Echilibrul perfect
Care doarme-ntre lume
ªi sufletul meu?
Numai pentru cã nu existã-n afarã
Îl vãd în mine-atât de limpede pe Dumnezeu?
ÎNVAÞÃ-MÃ SÃ ARD ÎNTUNECAT
Lasã-mã sã m-aprind de întunericul tãu,
În lumina feroce
Învaþã-mã sã ard întunecat,
Modeleazã dupã forma aripilor
Flacãra mea
ªi purific-o de orice culoare.
Sau,
ªi mai bine,
Dã-mi o sãmânþã de întuneric,
S-o îngrop în pãmânt
89
CUPRINS

Ana Blandiana
ªi-nvârte mai repede anotimpurile
Sã creascã,
S-o seamãn din nou.
În lumina feroce
Ar fi atunci pãduri ºi lanuri,
Crânguri, livezi, pajiºti ºi codri de noapte.
O beznã tandrã
În care am putea muri oricând am vrea,
Un întuneric în care
N-am mai fi frumoºi, nici buni,
Ci doar singuri,
ªi nemaitrebuind sã privim,
Închizând ochii, am putea vedea.
ÎNCUNUNATÃ CU FLORI DE MAC
Încununatã cu flori de mac
Aproape descompuse,
Culese pe frig dimineaþa,
Când roua se face brumã
ªi dacã umbli prin iarbã
Striveºti sub tãlpi cadavrele de greieri,
Încununatã cu flori de mac,
Ciocnindu-mã de fluturi muribunzi,
Înaintez
Prin somnul numit de mine
Noiembrie,
Spre clipa incertã
Care nu e nici moarte,
Nici gând.
90
CUPRINS

La cules ]ngeri
Râuri mari trec în somn
Spre oceane
Purtându-ºi peºtii adormiþi
În provizorii, umede linþolii.
DACÃ VREI
SÃ NU TE MAI ÎNTORCI
Dacã vrei sã nu te mai întorci
Fereºte-te de mãtrãgunã µ
Ea-mi furã seara glasul
ªi plânge cu el
Din urmele tãlpilor tale;
Dacã vrei sã mã uiþi
Ascunde-te de lunã µ
Îþi va aminti
Cum am mers prin lumina ei
Cu picioarele goale;
Dacã vrei sã pleci
Ascunde-te de ploaie,
Fereºte-te de ninsoare,
Dacã vrei sã mã uiþi
Nu te apropia de mare,
Înconjurã marea,
Nu te-arãta sub zborul pãsãrilor,
Fugi
De sãlciile cu pletele prelungi,
Pânã vei gãsi locul unde te
Aºteaptã uitarea
De tot ce-i viu ascunde-te.
O, dar dacã vrei sã pleci
91
CUPRINS

Ana Blandiana
Dacã vrei sã mã uiþi,
Nu încerca sã mori,
Mai ales nu încerca sã mori µ
ªtiu sã cobor ca într-o fântânã
Prin flori...
CÂNDVA ARBORII
AVEAU OCHI
Cândva arborii aveau ochi,
Pot sã jur,
ªtiu sigur
Cã vedeam când eram arbore,
Îmi amintesc cã mã mirau
Ciudatele aripi ale pãsãrilor
Care-mi treceau pe dinainte,
Dar dacã pãsãrile bãnuiau
Ochii mei,
Asta nu îmi mai aduc aminte.
Caut zadarnic ochii arborilor acum.
Poate nu-i vãd
Pentru cã arbore nu mai sunt,
Sau poate-au coborât pe rãdãcini
În pãmânt,
Sau poate,
Cine ºtie,
Mi s-a pãrut numai mie
ªi arborii sunt orbi dintru-nceput...
Dar atunci de ce
Când trec de ei aproape
Simt cum
92
CUPRINS

La cules ]ngeri
Mã urmãresc cu privirile,
Într-un fel cunoscut,
De ce, când foºnesc ºi clipesc
Din miile lor de pleoape,
Îmi vine sã strig µ
Ce-aþi vãzut?...
PRINTRE FRUNZELE
APROAPE RECI
Când printre frunzele aproape reci
Te duc de mânã sã-þi fac semn sã taci
Sã nu trezeºti în cuiburi puii infirmi
Pãrãsiþi de stolurile pornite spre sud,
Când pãdurea se face luminoasã
ªi se poate vedea
Cu o sfâºietoare claritate
Cerul de la marginea copacilor,
Când fiarele dezvelite
De zborul frunziºului
Foºnesc ºi îºi schimbã culoarea,
Suntem legaþi unul de altul
ªi necunoscuþi
Cum numai un ochi
Este legat de celãlalt ochi,
Cum un ochi îi este necunoscut
Celuilalt.
Jumãtatea de lume pe care o vãd
Se chirceºte sub scutul pleoapei...
93
CUPRINS

Ana Blandiana
CUPLU
Unii te vãd numai pe tine,
Alþii mã vãd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zãri deodatã
ªi nimeni nu îndrãzneºte sã locuiascã pe muchia
De unde putem fi vãzuþi amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu vãd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stãm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimã la alta.
Cum eºti?
Dacã ridic braþul
ªi-l întind mult înapoi,
Îþi descopãr clavicula dulce
ªi, urcând, degetele îþi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc ºi-mi strivesc
Pânã la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru braþe sã ne apãrãm,
Dar eu pot sã lovesc numai duºmanul din faþa mea
ªi tu numai duºmanul din faþa ta,
Avem patru picioare sã alergãm,
Dar tu poþi fugi numai în partea ta
ªi eu numai în cealaltã parte.
Orice pas este o luptã pe viaþã ºi pe moarte.
94
CUPRINS

La cules ]ngeri
Suntem egali?
Vom muri deodatã sau unul va purta,
Încã o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
ªi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
ªi va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiatã de vecie,
Cât o cocoaºã,
Cât un neg...
Oh, numai noi cunoaºtem dorul
De-a ne putea privi în ochi
ªi-a înþelege astfel totul,
Dar stãm spate în spate,
Crescuþi ca douã crengi
ªi dacã unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singurã privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.
FÃRÃ TINE
Fãrã tine mi-e frig
N-am înþeles niciodatã
Cum simte aerul
Cã ai plecat.
Universul se strânge
Ca o minge plesnitã
ªi-ºi lasã pe mine zdrenþele reci.
95
CUPRINS

Ana Blandiana
Câinele negru
Cu burta întinsã duios pe zãpadã
Se scoalã ºi se îndepãrteazã
Privindu-mã în ochi,
Refuzând sã-ºi spunã numele.
Începe sã fulguie.
Mã usturã pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
ªi mi-e frig,
Când simt cum cade moale,
Odatã cu zãpada,
Aceastã rugãciune cãtre nimeni.
DE CE NU M-Aª ÎNTOARCE
PRINTRE POMI?
De ce nu m-aº întoarce printre pomi,
Printre arborii chirciþi de vântul fierbinte,
Printre stolurile de frunze
Care þipã ca pãsãrile,
Printre frunzele aproape nebune,
Amestecate în hoardele pescãruºilor
ªi pornite la pradã;
De ce nu m-aº întoarce
Pe plaja rãscolitã de vânt,
Printre icre uscate ºi putrede alge,
Unde mã pot rostogoli plângând µ
Frunzelor, pãsãrilor, peºtilor,
Predându-mã hohotitoare,
Sub soarele aspru,
Prin zãpada sãratã,
96
CUPRINS

La cules ]ngeri
Unde mã vezi ºi mã laºi.
O, mare,
Trupul meu poate sã-ºi nascã urmaºi,
Sufletul meu niciodatã.
TU EªTI SOMNUL
Întotdeauna toþi m-au iubit,
Cei ce mã urau m-au iubit cel mai tare.
Am trecut printre oameni
Mereu acoperitã de dragoste,
Cum trec prin iarnã
Acoperitã mereu de ninsoare.
Legea talionului e fãrã milã.
Iubirea cere iubire
Cum sângele cere sânge,
Când ninge
ªi lascive, ameninþãtoare,
Funii lungi de argint
Scãmoºat mã încing,
Ninsoarea îmi cere ºi mie sã ning.
Dar eu trec prin zãpadã dormind,
Tu eºti somnul din care
Nu vreau sã mai ies,
Rar câte-o privire mai mare
Distratã, uitucã visez,
Neaua moale îngheaþã pe mine,
Mã strânge,
Mi-e cald în somn ºi bine
ªi ºtiu cã o sã mor,
Aº fi iertatã
97
CUPRINS

Ana Blandiana
Dacã m-aº trezi din tine,
Dar nu-mi doresc decât,
De sub pleoapele închise izvorât,
Fâlfâitul acesta uºor.
Trec dincolo cuprinsã de zãpadã,
Spre inima celui din urmã labirint,
Unde m-aºteaptã-o dreaptã judecatã
Care-o sã mã gãseascã vinovatã
Poate
ªi-o sã mã pedepseascã pentru toate
Iubirile pe care le-am netrãit dormind.
ABIA ÎNCEPUSEM SÃ SIMT
Abia începusem sã simt
Cã undeva-n rarul vãzduh
Zãpada se va opri deodatã,
Abia începusem sã ºtiu
Cã nu mai poþi sã te ascunzi
De ochii mei avizi sã vadã,
Abia zãream cum se depune
O linie limpede pe creºtet,
Tremurãtoare-n pãr ºi moale
Pe genele-þi clipite-abia,
Abia-ndrãzneam sã cred cã ai tãi sunt
Umerii desenaþi în aer
Cu fãrã de sfârºit zãpadã
ªi-a tale-aripile trãdate
De nemaicontenita nea.
Aº fi putut sã te ating,
Dar mi-era teamã sã nu scutur
98
CUPRINS

La cules ]ngeri
De pe fãptura-þi nevãzutã
Conturul nesperat de clar,
Aº fi putut sã te învãþ
Pe dinafarã pentru clipa
Când, înteþindu-se ninsoarea,
Vei dispãrea cu spaimã iar...
VISEZ UNEORI TRUPUL MEU
Visez uneori trupul meu
Prins în nãvoade, riduri,
ªi târât prin zãpadã
Pe plaja îngheþatã, lucioasã
A unei limpezi mãri,
Nu vãd nicicând pescarul,
Dar ºtiu cã þi-e tatã,
Vãd numai plasa de riduri
ªi trupul meu, pradã
Bogatã.
Tandru visez dimineaþa aceea de moarte,
Cu liniºte necunoscutã, curatã,
În care nici tu nu mai vii,
Nici eu nu mai chem
ªi totul adoarme cu ochii deschiºi,
ªi doar, luminã-n luminã, ecou,
Se miºcã un firav blestem µ
Sã se deºire nãvodul,
Sã lunec din nou
În apa fãrã timp ºi fãrã patã.
99
CUPRINS

Ana Blandiana
CINE DINTRE NOI
Când pleci
Nu ºtiu care dintre noi doi a plecat,
Când întind mâna
Nu ºtiu dacã nu mã caut
Pe mine,
Când îþi spun: te iubesc,
Nu ºtiu dacã nu mie îmi spun
ªi mi se face ruºine.
Odinioarã
ªtiam cum arãþi,
Erai
Nespus de înalt ºi de subþire,
ªtiam de unde-ncepi
ªi unde mã sfârºesc,
Îþi gãseam uºor
Buzele, gâtul,
Clavicula dulce,
Umãrul copilãresc.
De mult, îmi amintesc,
Eram doi,
Þin minte cum ne þineam de mânã...
Cine-a fost înfrânt dintre noi?
Cine-a putut sã rãmânã?
Singurul trup este al tãu
Sau al meu?
ªi mi-e atât de dor
De cine?
Numai tãcând,
Cu ochii-nchiºi, cu dinþii strânºi,
Mai pot sã te distrug
Cu greu
În mine.
100
CUPRINS

La cules ]ngeri
SUNT CA UN OCHI DE CAL
Sunt ca un ochi de cal
Acoperit spre lume.
Sã nu mã-ntrebi
Când o sã-ajung la tine,
Ce arbori ºi ce flori
Am întâlnit.
Eu vãd numai drumul
ªi din când în când
Umbrele norilor,
Transmiþându-mi mesaje
Pe care nu le înþeleg.
CEAÞA CARE COBOARÃ
Ceaþa care coboarã
Este pleoapa ta
Lãsatã somnoroasã peste lume?
Lumea viseazã
Dincolo de ea
ªi numai eu am fost uitatã
Treazã
Anume
Sã vãd cum somnul
Curge-n moarte bun,
Neschimbãtor,
Ca un izvor
Care apune-n mare,
Ca stelele care apun
Cuprinse-ncet, încet de soare?
101
CUPRINS

Ana Blandiana
Sã vãd cum moartea limpede,
Din când în când,
Se tulburã visând
C-am fost uitatã treazã
Anume
Ca sã poatã sã mã doarã
Pleoapa ta care coboarã
Înduioºatã peste lume?...
SÃ RÃMÂN SINGURÃ
ªI GOALÃ DE GÂND
Sã rãmân singurã
ªi goalã de gând
Cum numai brazii ºi pietrele
Sunt singuri ºi goi.
Sã spun
Auzului meu sã adoarmã
ªi ochilor mei sã se-nchidã
Aºa cum
Cândva
Brazii ºi pietrele
Au renunþat la ochii
ªi la urechile lor.
În tãcere ºi întuneric
S-aºtept sã zãresc
Prin strãlucitoarele crãpãturi
Ale sufletului meu rãsturnat peste mine µ
Soarele veºnic ºi orb
Împlântat în zãpadã...
102
CUPRINS

La cules ]ngeri
OH, TRUPUL TÃU
Oh, trupul tãu îl vãd printre cernealã,
Cernealã-nnãmolindu-ne ºi-n somn
Ca o sudoare acrã, animalã.
Vreau sã te-ajung
ªi degetele-mi lunecã,
Nu te mai vãd,
Abia te-aud,
Spune-mi, mai spune-mi
Cã la fel ne-ntunecã
Vârtejul în care m-afund.
Te chem,
Dar, violent ca dintr-o ranã,
Cerneala izvorãºte între noi.
Mã mai cunoºti, mã mai aºtepþi,
Mã mai îngãdui înapoi,
Mã mai primeºti
Din vânãtul noroi?
Mai vii
Peste câmpii albastre,
Mãri pustii,
Înlãcrimat ºi mut
Ca sã îþi pot întinde
O gurã tremuratã spre sãrut
Cu buze-nvineþite de cuvinte?
PLÂNS CARE SE ASCULTÃ SINGUR
Plâns care se ascultã singur,
Zãpadã amarã
Topitã în praf ºi polen,
103
CUPRINS

Ana Blandiana
Moartã pe umerii paznicului
Îmbãtrânit de somnul pe luminã,
Zãpadã amarã ºi firavã,
Biatã zãpadã,
Frig nedecis ºi-ndurãtor
Pãstrându-mi insomnia fragedã
ªi spaimele moi,
Zãpadã prevestind o noapte
Mult mai adâncã decât
Ar putea sã-ºi închipuie ziua,
Cea mai plângãtoare zi,
Zãpadã-amestecatã cu fructe putrezite
ªi cu sãmânþã de copii.
TOATÃ LINIªTEA DIN UNIVERS
Ce este asemenea vidului
Dintre pãrinþi ºi copii,
Golului care se cascã pe locul
Unde a înmugurit carne din carne,
Prãpastiei deschise pe latul de palmã
Al ombilicului smuls din rãdãcini
De vântul
Bãtând mereu în acelaºi sens
Al vârstelor?
Ce este asemenea tãcerii
Dintre un pãrinte ºi un fiu
Aºezaþi faþã în faþã
Privindu-se
ªi negãsind nici un cuvânt între ei?
104
CUPRINS

La cules ]ngeri
Oh, toatã liniºtea din univers
Izvorãºte din adânca tãcere
Înspumatã între tine ºi fiul tãu
Întors de pe pãmânt.
ÞINE OCHII ÎNCHIªI
Þine ochii închiºi, þine ochii închiºi,
O singurã datã ni se dã.
Nu te întreb nimic,
Ninsoarea se-aºterne,
A-ngropat cimitirul ºi satul,
Zideºte biserica,
Vârfuri de plopi se mai vãd
Dând colþ ca o iarbã deasupra.
Ninsoarea se-aºterne ºi suie
Ca o câmpie dospitã
Care în curând va opri
Timpul de sus sã mai cadã.
Þine ochii închiºi,
O singurã datã ni se dã
ªi trebuie sã dãm o singurã datã.
Nu te întreb nimic, aºteaptã
Ultimul fulg de timp s-apuie
ªi sã se facã gol în ceruri
ªi liniºte, abia atunci
Desprinde-þi braþul stâng din cuie
ªi lin rãstoarnã ceasul cu zãpadã.
105
CUPRINS

Ana Blandiana
EXIL
Pornesc în mine în exil,
Tu eºti patria mea
De care nu mai pot sã mã apropii,
Tu eºti þara în care m-am nãscut
ªi am învãþat sã vorbesc,
Numai pe tine te cunosc în lume.
Prin ochii tãi am înotat de-atâtea ori
Ieºind pe mal cu trupul tot albastru.
De-atâtea ori am navigat prin tine
Pândind bolborositul prevestitor de hulã
Al sângelui în stare sã mã înece-oricând.
Tu eºti partea mea de pãmânt,
Numai din tine ºtiu sã mã înalþ.
Stãpâne tu, împãdurit
ªi semãnat cu lacuri,
Þinut pe care-l stãpâneam cândva
ªi-n care nu mai pot sã mã întorc
Din mine, din strãinãtatea mea,
Lasã-mã noaptea sã mã mai visezi,
Sã-þi trec prin somn legãnãtor,
Lasã-te locuit de mine noaptea,
Ca genii morþi, de gândurile lor.
106
CUPRINS

POEZII
(1974)

Ana Blandiana
GENEALOGIE
Suntem visaþi de cineva
Visat la rândul sãu
De altul
Care e visul unui vis
Anume.
Cuprinºi de somn
Visãm ºi noi o lume
Sãlbatec zvârcolitã-n somn
Visând,
Verigã fragedã suntem
În ºirul fãrã început
Ce nu se va sfârºi
Nicicând,
Deºi
Ar fi destul
Un singur þipãt
Puternic doar cât sã poatã trezi
Pe jumãtate
Primul domn
De somn,
Pe cel care doarme
La temelia lumilor
Visate.
108
CUPRINS

La cules ]ngeri
FIECARE MIªCARE
Fiecare miºcare a mea
Se vede
În mai multe oglinzi deodatã,
Fiecare privire a mea
Se întâlneºte cu sine
De mai multe ori,
Pânã
Uit care
Este cea adevãratã
ªi cine
Mã-ngânã.
Stãpânã,
Mi-e fricã de somn
ªi ruºine
A fi.
Pentru mine
Orice rãsãrit are
Un numãr necunoscut de sori
ªi-o singurã
Adormitoare
Zi.
MI-E SOMN
Mi-e somn aºa cum li-e somn
Fructelor toamna,
Mi-e somn ºi mi-e bine
Sunt bunã, sunt caldã,
Îmi zumzãie albine
109
CUPRINS

Ana Blandiana
În gând,
Capul mi se va prãvãli pe umãr
În curând,
Aºa cum orice fruct
Ajunge o datã sã cadã
ªi începe sã putrezeascã
Pe partea dinspre pãmânt.
Adorm
ªi capul îmi putrezeºte
De visuri,
Alcooluri dulci
Se distileazã blând,
La rândul lui un înger-vierme adoarme
ªi-ncepe sã viseze
Putrezind.
BALADA VÃMILOR
Sã nu te sperii µ mi-ai spus µ
Zeul de culoarea frunzelor vechi
Apare la vama de apus,
Are
Plisc de pasãre cântãtoare,
Gemete închise-n auz
ªi ochiul deschis ca de mort.
E însoþit de cãprioare
ªi cerbi
Înaintând regeºte-n perechi
Cununate cu inele veºtede de ierbi µ
El te va duce pânã la vama de nord.
110
CUPRINS

La cules ]ngeri
Acolo te-aºteaptã
Zeul bãtrân µ
Din orbita lui dreaptã
Norii se scurg,
Din orbita lui stângã
Se face amurg,
E chircit ºi e spân,
Are gura nãtângã,
Cloceºte ouã de ºerpi la subþiori,
Pe umeri îi cresc pene de ciori,
La coate aripi de peºte,
El croncãne rar, rãguºit µ
Glasul lui te-nsoþeºte
Pânã la vama de rãsãrit.
De unde
Trebuie sã te conducã un copil
Care se-ascunde.
E zeu, dar nu vrea sã recunoascã,
Se face când ciocârlie,
Când broascã,
Îi atârnã bãrbi de pãpãdie,
Aripi flutureºti,
Coarne de crengi,
Cocoaºe de melci.
Poþi sã-l ghiceºti
Doar
Dupã ºirul amar
De cocori
Care-l urmeazã,
Dupã firava razã
Încârceiatã deasupra lui
De trei ori,
111

Ana Blandiana
Dupã tremurul frunzei de dud,
Mai pripit.
Lasã-te hãituit µ mi-ai ºoptit µ
Pânã la vama de sud.
Dar nu te trezi µ mi-ai strigat µ
Acolo te-aºteaptã stãpâna
Întregului regat.
Îþi va trece peste ochi mâna,
Sã nu-þi fie fricã,
Sã crezi µ
Ea este zâna
Cu glas ascuþit de pãun,
Cu miros de cãpºunã,
Cu fustele din foi de mãtrãgunã,
Cu buzele verzi,
Cu pãrul de apã aiuritoare
Spre mare;
Pãsãrile îi trec prin corp,
Peºtii prin plete µ
Nu te trezi! µ
ªopârlele-ºi leapãdã pieile bete,
Soarele stã în palma ei orb
ªi nu face zi
Numai luna de fiere
Picurã de sus
Peste noi...
Dacã ai putere
Sã visezi cã adormi µ mi-ai mai spus µ
Poþi sã te întorci înapoi
Prin vama de-apus.
112

La cules ]ngeri
FRUMUSEÞEA MEA ÎMI FACE RÃU
Frumuseþea mea îmi face rãu,
Mai necunoscutã decât luna
Trecând din oglindã-n oglindã,
Din apã în apã,
Icoanã întruna,
Fãrã sã se desprindã,
Dar fãrã sã-ncapã
Întreagã în somn.
Trecând din lume-ntr-altã lume
Ca ºi cum
Aº fi tot eu
Dar mai de fum,
Anume
Ca sã rãmân icoanã
Totdeauna,
Inexistentã ca în apã luna.
BALADÃ
Stãpânã,
Stãpâne,
Pânã
ªi cine
V-a cunoscut
Rãmâne mut.
Dã vorbe din palmã
Pãsãrilor hranã,
Nu-ºi þine
Pentru sine
113
CUPRINS

Ana Blandiana
Nici o rugãciune,
Nici o sudalmã,
Singur rãmâne
ªi fãrã prihanã
Ca nenãscut.
Litere-sâmburi,
Crânguri-silabe,
Cuvinte-anotimpuri
Ochiu-i încape,
Dar
În zadar µ
În lacrima lui
Numai albinele
ªtiu sã se-adape,
Numai fluturii
Pot sã se-ngroape.
SILABE
Adesea-mi vine sã mã rog
Glasului meu, precum un cerb
În care-a fost ascuns un herb
Neînþeles, de inorog.
Ascult uimitã cum se schimbã
Gându-mi stângaci în regi ºi zei
Înþelegându-se-ntre ei
Într-o de mult uitatã limbã.
Silabe mi se strâng în piept
Strãine, fãrã sã mã-ntrebe,
114
CUPRINS

La cules ]ngeri
Neiertãtoare ºi superbe.
Nu mã mai mir. Ascult, aºtept,
Numãr cum picurã rar, reci,
Îndepãrtat ca dintre stele,
Din rotunjirea gurii mele
Moartea ºi viaþa mea de veci.
ÎNTRE LUMI
Trec dintr-o viaþã într-alta
Mângâind uºor
Coama leului somn
De la intrare,
S-a obiºnuit cu mine
Cu veºnica mea dispariþie în zori,
Cu veºnicele mele întoarceri
Crepusculare.
Înfrântã, uneori
Nu mai reuºesc sã ajung pânã la el.
Atunci se scoalã,
Îmi prinde capul în dinþi
Cu duioºie
ªi mã târãºte încetinel.
Alteori
Nu mai ºtiu sã mã întorc din vis.
Atunci porneºte dupã mine
În labirint,
Îmi dã de ºtire
Rãcnind
Cã mã va salva,
115
CUPRINS

Ana Blandiana
Sã aºtept nemiºcatã
În amintire,
Sã mã gãseascã
ªi sã mã aducã
În împãrãþia sa.
O, minunata lui împãrãþie,
Þarã subþire,
Fraged hotar
De orã
Între douã lumi care se devorã
Smulgându-se una alteia
Fãrã oprire.
POATE CÃ MÃ VISEAZÃ CINEVA
Poate cã mã viseazã cineva µ
De aceea gesturile
Îmi sunt atât de moi
ªi de neterminate,
Cu scopul uitat
La jumãtatea miºcãrii,
Grotesc,
De aceea contururile mi se ºterg
Secundã cu secundã
ªi faptele mi se topesc...
ªi poate cel ce mã viseazã
E smuls din când în când
Din somn,
Trezit,
Purtat cu sila-n viaþa lui
Adevãratã,
116
CUPRINS

La cules ]ngeri
De aceea mã-ntunec
Suspendatã uneori
Ca de-un fir care se topeºte de nea,
Fãrã sã ºtiu
Dacã va mai adormi vreodatã
Ca sã mi se mai întâmple
Ceva.
CÂND MÃ VOI TREZI
Când mã voi trezi va fi zãpadã
Aºezatã frumos
Pe cãrþi ºi pe covor,
În jurul capului
Ca o diademã pe pernã,
Cearceaf peste piele, uºor.
Va ninge-n odaie tãcut,
Cu fulgi enormi
Ca sufletele de pãpãdie,
Cãzând atât de încet
Încât între tavan ºi podea
Au nevoie de o veºnicie.
Voi zãri apoi pãsãri bãtrâne
Aciuite pe rafturile bibliotecii,
Cu penele crescute diform µ
Ca sã se depunã atâta zãpadã
Cât a trebuit sã dorm?
Nu cumva
Între timp am murit?
ªi mã voi ridica
Sã fug
117
CUPRINS

Ana Blandiana
Înspãimântatã,
Dar pãsãrile vor scoate
Un fel de râs cârâit
Arãtând cu aripa
Cum tãlpile mele
Nu lasã urme-n zãpadã.
RUGÃCIUNE
Sã stau culcatã-n zãpadã
Cu braþele larg desfãcute,
Închipuind o nespus de frumoasã
Cruce cuprinsã de somn
Dinadins,
Pe care doar îngerii ar merita
Sã se rãstigneascã
Pentru pãcate fãcute
În paradis.
Alb fãrã margini
ªi liniºte neînceputã,
Nori destrãmaþi în flori
Troienindu-mã lin,
În timp ce lacrimi fierbinþi
Se nasc sub pleoapele-nchise
ªi-ngheaþã nainte de-a curge
Din vise.
Amin.
118
CUPRINS

SOMNUL
DIN SOMN
(1977)

Ana Blandiana
DEALURI
Dealuri, dulci sfere-mpãdurite
Ascunse jumãtate în pãmânt
Ca sã se poatã bucura ºi morþii
De carnea voastrã rotunjitã blând,
Poate un mort stã ca ºi mine-acum,
Ascultã veºniciile cum curã,
κi aminteºte vechi vieþi pe rând
ªi contemplându-vã murmurã:
Dealuri, dulci sfere-mpãdurite
Ascunse jumãtate în vãzduh
Ca sã se poatã bucura ºi viii
De nesfârºit de blândul vostru duh...
O ÞARÃ E FÃCUTÃ ªI DIN PÃSÃRI
O þarã e fãcutã ºi din pãsãri,
Din V-urile mari cãzând spre sud
Rãnite, alungate de frig
ªi de trãdare,
Venind înapoi
Umilite de dor,
Lunecând pe toboganul cerului
Recunoscãtoare
120
CUPRINS

La cules ]ngeri
Streaºinei cã nu s-a mutat
De pe vechiul pridvor.
O þarã e fãcutã ºi din pãsãri,
Cum o bisericã e fãcutã
ªi din viaþa de apoi.
POEM
Cine ºi ce sã viseze
În timpul crescut peste noi µ
Nãmeþi grei de somn
Prin care cu gesturi viteze
ªi lente se miºcã
Lunateci eroi?
Sã nu strigi,
Trezirea-i ucide,
Ajunge sã plângi
ªi sã-i vezi µ
Ale încãnemorþii
Atât de timide
Dovezi.
IARNA STELELE
Iarna stelele
Sunt atât de departe,
Cã nu poþi sã le vezi
Prin singurãtate.
Iarna mãrile
Sunt atât de strãine,
121
CUPRINS

Ana Blandiana
Cã nici cursul izvoarelor
Nu li se cuvine.
Iarna morþii
Sunt atât de reci,
Cã îngheaþã pãmântul
Emisferei de veci.
PLEOAPE
Mereu tresãrind în tãcerea afundã,
Zbãtute, muncite
Frunze de plop,
Milioane de pleoape
Obosite
S-ascundã
Ochiul cel singur,
Înlãcrimat ºi miop,
Pe care-l simþim între spete
Cum pãtrunde arzând
Când pleoapele plopului
Sunt duse de vânt.
PÃSTOR DE FULGI
Mi-ar place sã mã fac pãstor de fulgi,
Sã am în grijã turme mari de-omãt
Pe care sã le port prin ceruri lungi
ªi sã le-aduc mai albe îndãrãt.
122
CUPRINS

La cules ]ngeri
În nopþi clinchetitoare sã stau ºi sã contemplu
Singurãtatea lumii ºi plânsul ei enorm
Reverberat în nouri ca-n murii unui templu
Pe când viaþa-mi trece ºi turmele îmi dorm.
S-aºtept sã vinã vara sã-mi rãpunã
Mieii sortiþi spre setea dulcii hume
ªi-n transhumanþa sfântã sã curgem împreunã
Mulþi, fãrã de prihanã, dar anume.
ÞARÃ
În tine nu mi-e dor de nimeni,
Pãmânt apus în somn
Prin verzi orbite,
ªi sunt strãinã dacã trec hotarul
Pletelor tale obosite.
Eu numai limba ta
O ºtiu vorbi în vis
ªi spune basme numai pentru tine
Prea trecãtoru-mi paradis,
Prea trecãtorule stãpâne.
E frig afarã
ªi e ceaþã deasã,
Se face searã,
Timpu-ncet se lasã,
Dar cât de bine ºi de cald e-acasã,
Când unul altuia ne suntem þarã.
123
CUPRINS

Ana Blandiana
NINGE CU DUªMÃNIE
Ninge cu duºmãnie,
Cu urã cade zãpada
Peste apele îngheþate cu urã,
Peste livezile înflorite din rãutate,
Peste pãsãrile înrãite care îndurã.
Ninge ca ºi cum prin zãpadã
Ar trebui sã se sfârºeascã
Viaþa acestui acvatic popor,
Ninge cu o încrâncenare
Omeneascã,
Ninge otrãvitor.
Pe cine sã mire?
Doar eu mai ºtiu
Cã ninsoarea
A fost la-nceputuri iubire.
E atât de târziu
ªi ninge hidos,
ªi nu-mi vine-n minte
Decât sã aºtept
Lupii flãmânzi,
Sã le fiu de folos.
BISERICILE N-AU ACOPERIªURI
Bisericile n-au acoperiºuri,
Ci aripi zgribulite pe trup,
De ºindrilã,
Pe care va veni o vreme
Sã ºi le deschidã
124
CUPRINS

La cules ]ngeri
ªi sã se înalþe
Încet, ca în silã,
Ducându-ºi fãpturile
De aur ºi fum
În vãzduh tot mai sus,
Zburând cu vuiet mare, precum
Un stol de pãsãri grele
Spre apus,
În timp ce munþi isterici,
Amestecaþi cu marea
Þâºnitã cãtre ei
S-ar prãvãli µ
Frumos sfârºit al lumii
Sub cerul viu albastru
Roind de mari biserici vii.
CA ªI CUM LUNA
Ca ºi cum luna ar avea ceva de spus
În dragostea-urã care mã leagã de nea
Pornise sã scrie pe omãt strãlucitoare
Litere pe care
Tot ea le ºtergea.
O ameninþare poate
Sau poate un sfat,
Ceva important mi se transmitea,
Cuvintele strãluceau ºi þipau
Pe câmpul pustiu
Ca pãunii µ
Trebuia sã rãspund,
Întunericul îºi þinea respiraþia,
125
CUPRINS

Ana Blandiana
Palidã, zãpada aºtepta,
Cu toþii credeau
Cã eu ºtiu
Limba moartã a lunii...
AVRAM IANCU
Dormind înainteazã cântând din fluier stins
Învinsul crai al adormirii noastre,
În urma lui cresc codri mari de plâns
ªi hohotesc nemuritor dezastre.
În urma lui se arã singur de cutremur
Pãmântul nostru pustiit de somn
ªi singur, sub al zilei roºu tremur,
Se seamãnã cu oase vechi de domn.
Ar fi destul îndemnul din fluier sã-ºi suspine
ªi-ar încolþi pãmântul scârbit rãzboinici grei,
Dar el e încoifat c-un roi somnos de-albine
ªi-armate are-n turme picotitorii miei;
Dar struguri dulci se-mbatã ºi aþipesc în vie,
Dar norii-adorm pe ceruri ºi undele pe lac,
Dar grânele se culcã ºi se sfârºesc în glie,
Sub greutatea florilor de mac;
Dar dorm în albii râuri ºi frunzele-n pãduri,
O þarã-ntreagã transhumatã-n vis,
Pe când mãritu-i rege cu ochi deschiºi ºi suri,
Dormind înainteazã cântând din fluier stins.
126
CUPRINS

La cules ]ngeri
AUD
Aud cum pãºeºte cineva dupã mine în lunã
ªi pune seminþe de flori în urmele tãlpilor mele,
Un pas înþelept µ albãstrele,
Un pas greºit µ mãtrãgunã.
Aud cum pãºeºte cineva dupã mine în soare
ªi pune ouã de pãsãri în urmele tãlpilor mele,
Un pas înþelept µ turturele,
Un pas greºit µ cântãtoare.
Aud cum pãºeºte cineva dupã mine-n vecie
ªi pune cuvinte în urmele tãlpilor mele,
Un pas înþelept µ ghilimele,
Un pas greºit µ poezie.
SATUL ÎNTREG
Satul întreg adormise
ªi poate visa cã nici nu e,
Atât de adânc îl iubise
Mirosu-nþelept de gutuie.
Stelele grele ºi moi
Trãgeau cerul copt spre pãmânt,
Ca ºi cum ziua de-apoi
S-ar fi pregãtit fermentând
Astre prea dulci de iubire,
Fructe stricate de dor,
127
CUPRINS

Ana Blandiana
Ca sã prelingã-n clondire
Sfârºitul lumii uºor.
Ploi dulci de prune ucise,
Miros înþelept de gutuie,
Satul întreg adormise
ªi poate visa cã nici nu e.
CÂNTECUL
Cântecul ãsta îl scriu pe frunze cu-o dudã,
În urma mea vin furnici în cohorte ºi-l sorb,
Nici o ureche nu va putea sã-l audã
ªi tot vãzduhul va fi pentru raza mea orb.
Furnicile însã îl vor purta în pãmânt
ªi ploile nu vor putea pãtrunde sã-l ºteargã,
Seminþele îl vor înþelege cãzând
ªi-l va simþi numai fragedul vierme din fragã.
Iarba-l va scoate anul viitor la luminã
ªi o sã-l creascã ºi-o sã-l usuce soarele,
Iar dac-o sã aibã noroc or sã vinã
ªi or sã-l pascã somnoroase ºi indiferente mioarele.
Va curge în lapte apoi înþelept, înstelat,
ªi nimeni n-o sã-ºi mai aducã aminte
C-a fost zãmislit din pãcat,
C-a fost gândit în cuvinte.
128
CUPRINS

La cules ]ngeri
CEL CE MÃ VISEAZÃ
Cel ce mã viseazã
Încearcã poate
Sã-ºi rãscumpere sufletul astfel,
Viaþa mea este una din vieþile
Pe care e pedepsit sã le viseze
Pentru a se purifica
De pãcate,
Eu sunt numai un personaj secundar
Al acestei ciudate
Asceze
La capãtul cãreia îl aºteaptã
Pace poate
ªi har.
ACOPERITÃ DE ROUÃ
Acoperitã de rouã,
Þarã a frunzelor fragede,
Câte milenii încã
Nu vei obosi sã te naºti?
Leagãn de nenorocire
Atât de frumos încât nimeni
Nu are timp sã renunþe
La verdele tãu cimitir,
Þãrânã bogatã în sare
Depusã din lacrimi pe care
Albii de râuri le duc
ªi le umplu cu peºti;
ªi plânsul îþi e roditor,
Mamã fãrã odihnã
129
CUPRINS

Ana Blandiana
ªi negânditã, crescând
Mieii în oi spre jertfire,
Din morþi extrãgând ierburi vii
ªi din suferinþã iubire.
Pace ºi liniºte þie,
Dãruitoare nebunã,
Sub cerul de sânge uitat
ªi vânãt de frig, noapte bunã.
ÎN SATUL ÎN CARE MÃ-NTORC
În satul în care mã-ntorc
Ceasuri cu cuc sfarmã vremea
ªi mari bucãþi de tãcere
Zac sparte în praful din drum.
Àcele se învârt cu hãrnicie,
Àrãtând mereu ceva de neprivit.
Orele au cãzut de mult,
Àcele aleargã fãrã sfârºit
ªi dezorientat, când ºi când,
Cucul apare ºi-anunþã
Sfârºitul lumii, cântând.
ACEASTÃ PLUTIRE
Ce poate fi fericirea,
Dacã nu aceastã plutire
Printre fructe ºi frunze,
În raza de miere prãfoasã, foºnind
Pe locul vrãjit unde viaþa sfârºeºte
130
CUPRINS

La cules ]ngeri
Dar nu-ncepe moartea
ªi-ntre ele e numai
Un limpede jind
Cu miros de prune urcând spre alcool,
De fum ºi de iarbã uscatã?
Ce poate fi fericirea
Dacã nu sã adormi,
Aºteptându-þi sfârºitul,
În septembrie,
Într-o livadã?
REVIN ÎN TOAMNÃ
Revin în toamnã cum revin acasã
Din þãri mai libere ºi mai bogate µ
ªtiu iarna care vine, ºtiu bruma care cade
ªi ceaþa nesfârºitã, nenþeleasã.
Dar eu visez amiaza-mbrãþiºatã
De frigul dimineþii ºi al serii,
Ora de miere, galbena zãpadã
Pe care-o ning din crengi învinse merii.
Eu plâng de bucurie în lumina
Nestinsã încã de uriaºe nopþi
ªi-n strugurii zdrobiþi în teasc din vina
De-a fi prea buni, prea dulci, prea copþi.
Eu vin spre frig, deºi de frig mi-e groazã
Spre fructul putred care se consumã
În alcoolul limpede-n amiazã
ªi tulburat în asfinþit de brumã.
131
CUPRINS

Ana Blandiana
Mi-e fricã de-ntuneric ºi totuºi vin, ºi vin
Din nesfârºite veri strãlucitoare,
Unde tânjesc spre fericitul chin
Al boabei ce apune-n vin ºi moare.
Orgoliu fraged, dragoste copilãroasã,
Fatalã, somnoroasã demnitate.
Revin în toamnã cum revin acasã
Din þãri mai libere ºi mai bogate.
SÃ NU FAC
Sã nu fac gestul,
Mâna mea sã nu
Încheie cercul
Care-l începu
Sã las prea trecãtorul
Glob pe ram
ªi-n gând savoarea
Care o visam;
Sã nu-mplinesc,
S-aºtept, s-amân;
Plãcerea-i veche,
Faptul e bãtrân,
Numai dorinþa-i
Tânãrã sub soare µ
ªi-aspir mireasma
Pânã e duhoare.
132
CUPRINS

La cules ]ngeri
DUMINICÃ
Crezi cã nu ºtiu
Cã în dosul
Acestui mirific incendiu
Al pãdurii cãzute în roºu
Nu e decât timpul
Laº care trece
Mascându-ºi plecarea
Cu spectaculoase ºi ipocrite minuni?
Crezi cã nu ºtiu
Cã gutuile
Nu cad sub regala
Lor greutate,
Ci-nvinse de-omizi
Nãscute din dragostea
Prevãzãtoare
A meschinilor fluturi
Extravaganþi ºi nebuni?
Crezi cã nu ºtiu
Cã victorioasa întoarcere
A lãstunilor
Nu-i decât rezultatul
Alegerii crude
A celor puternici ºi rãi
Dintre cei slabi ºi buni?
Fii liniºtit,
Mi s-a spus
Totul ºi nici o iluzie
N-a rãmas nealungatã,
133
CUPRINS

Ana Blandiana
Învãþãtorii ºi-au fãcut datoria.
Dacã, în dupã-amiaza
De duminicã-a toamnei,
Lumea îmi pare perfectã,
Numai eu sunt vinovatã,
Numai eu voi plãti µ luni.
PE LACUL MORII
Pe lacul morii apa se-mbracã-n mantii lucii
De mucilaginoase mãtãsuri verzi smarald
ªi roþii-nþepenite îi creºte blanã verde
Sã-i þinã-n pãrãsire de moale ºi de cald.
De vrei sã treci cu barca, lungi mâini te þin în loc
ªi-oculte, verzi miasme îþi ameþesc plãmânii,
Pe când secrete broaºte slujesc solemn prohod
Pe-altarul vechi ºi profanat al pâinii.
ªi nu e nici un secol de când priveam vrãjitã
Copiii cum se joacã-n fãinã ca în nea
ªi alegeam din gloatã-o fetiþã albã toatã
Sã creascã ºi sã fie mama mea...
ORAª ORIENTAL
Oraº oriental de câmpie
Cu seva prelinsã pe strãzi,
Cu soarele fãrã ruºine
Sorbindu-ºi sordidele prãzi,
134
CUPRINS

La cules ]ngeri
Oraº lichefiat, râu fierbinte,
ªi crâncene-arome urcând
Spre cerul de fructe în care
Se stricã ultimul gând.
EU NU CÂNT FRUNZA
Eu
Nu cânt frunza,
Cânt numai frageda moarte
Pe care-o ascunde
Ca pe-o þarã îmbãtãtoare
ªi fãrã sfârºit
În care cine pãtrunde
Uitã sã se mai întoarcã ºi moare
Ca sã poatã merge mereu
Mai departe
ªi mai fericit.
Plantele doar,
Pentru cã nu sunt în stare
Sã povesteascã
Ce vãd,
Sunt lãsate sã se întoarcã mereu
Din þara aceea copilãreascã
De care
Un misterios prãpãd
Ne desparte
În van.
Eu
Nu cânt frunza,
Cânt numai frageda moarte
În care
Viseazã o datã pe an.
135
CUPRINS

Ana Blandiana
IMPUDICE FRUCTE
Impudice fructe crãpate
Arãtându-ºi sâmburul gol
Înalþã-n vãzduhul pierdut
Aburi miraþi de alcool;
Miros vegetal de iubire
Sub soarele picotitor
În care plante de aur
Rãsar, dorm o varã ºi mor;
Lene fierbinte ºi-adâncã
Unde se-opresc ºi albinele,
Luminã atât de puternicã,
Încât stinge rãul ºi binele
Într-o beatitudine
Uimitã ea însãºi de sine;
Fructe senzuale cu viermi
În cãrnile dulci de ruºine...
ÎN SOMN
În somn
Mi se întâmplã sã þip,
Numai în somn,
ªi-nspãimântatã de-ndrãznealã
Mã trezesc µ
În liniºtea disciplinatã a nopþii,
Încerc sã aud
Þipete-n somnul vecin.
136
CUPRINS

La cules ]ngeri
Dar vecinii-nþelepþi
Nu þipã decât când sunt siguri
Cã viseazã cã dorm,
În somnul din somn,
Unde nimeni n-aude
κi dau drumul la gurã.
Ce liber vacarm
Trebuie sã fie acolo,
În somnul din somn.
PERECHE
ªi vom rãmâne în eternitate
La fel de tineri cum suntem acum
Când miezul morþii-n turnul tâmplei bate
Plecând pleoape roºii pe gropi adânci, cu scrum?
Vom fi ºi-n moarte tot uºor de-nfrânt
ªi nu vom înþelege nici atunci
Sensul acelui strivitor cuvânt
Rotindu-se-n absurdele porunci?
Tot tineri ºi frumoºi fãrã-ncetare,
Mereu împleticiþi în lungi priviri,
Vom fi jertfiþi mereu pe alte-altare
ªi neacasã, veºnic nicãiri?
Apleacã-te pe braþul meu când mor,
Lasã-te-nvins de legea lor strãveche.
Nouã ni-e dat în schimbul tuturor
Norocul de a fi pereche.
137
CUPRINS

Ana Blandiana
DE CE
De ce viseazã fructele alcooluri
ªi ierbile miresme iuþi ºi tari
Într-o luminã-atât de blândã
Cã te îndeamnã sã dispari?
De ce se pregãtesc sã se salveze,
Congestionaþi nedemn pe cer, cocorii,
Când poþi s-aºtepþi cu-atâta pace
Sã te destrami uºor, ca norii?
De ce se-nchid albinele în stupi
ªi în seminþe florile prevãzãtoare,
Când toamna e atât de bunã
ªi ne învaþã cum se moare?
PASTEL
Þara mea pãrãsitã de fructe,
Pãrãsitã de frunze.
Pãrãsitã de strugurii
Emigraþi prevãzãtori în vin,
Þara mea trãdatã de pãsãrile
Rostogolite în grabã
Pe cerul mirat ºi încã senin,
Veºnic împãcatã,
Mirosind a ierburi
Care-ºi dau sfârºitu-n soarele domol,
Credincioºi pãianjeni
138
CUPRINS

La cules ]ngeri
Þes pânzeturi albe
Ca sã bandajeze
Locul frunzei, gol.
Noaptea stele coapte-þi
Fermenteazã cerul,
Vântul curge ziua
Tare ºi-amãrui,
Orele-þi mãsoarã
Nucile cãzând
ªi te lumineazã
Cuviincios gutui.
SAT
Mai mult miros
Decât imagine sau sunet,
Miros de fum în searã, mai ales,
Când se întorc cirezile-aþipite
De prea mult lapte înflorit în ºes;
Miros de lapte care face spumã
Erotic muls din uger, ca ºi cum
Se-mpreuneazã-n carnea lui albastrã
Sufletul verde-al ierbii
Sãlbatece cu suflul
Blând ºi înduioºat de fum;
Miros de paie ude
ªi de grãmezi de boabe,
Miros de piramide de grâu urcat spre cer,
Pe când vãzduhul serii în sine se resoarbe
ªi norii se destramã-n
139
CUPRINS

Ana Blandiana
Poveºti subþiri ºi pier;
Miros de tine însuþi,
De pãr þinut în soare,
De piele visând ierburi,
De somn ºi de cuvânt µ
O, sat, clãdit în aer
Din veºnicã pãrere,
Iubit cu rãsuflarea
ªi clãtinat de vânt!
FRUNZE DE ANIMAL
Frunze de animal þinut în ploaie,
Umbrã pieloasã de gutui,
Un cer zemos care se-ndoaie
Ca sã-l consumi ºi sã i te supui.
Prea înþelepte capete de aur atârnând
Gândesc miresme ca sã te subjuge
Ispititoarei care urcã blând
Prin crengile deschise-n cruce
ªi-n frunzele senzuale bolboroseºte stins
Fãgãduieli ciudate ºi eresuri
În timp ce ora picurã,-ntradins,
Vãzduhul cu mai multe înþelesuri.
Ce moarte aromatã se coace în gutui!
Ce þi-ai putea dori mai mult s-arãþi?
C-un gest pios ºi singur pui
Rotundul aur putred printre cãrþi.
140
CUPRINS

La cules ]ngeri
EU CRED CÃ NORII
Eu cred cã norii povestesc
În fiecare þarã altfel,
Poate cã sunt þinuturi unde
Se vãd pe ceruri epopei µ
La noi pe boltã trec ciopoare
Cu câini bãtrâni ºi miei nostalgici
ªi-alunecã-n pãºunea-albastrã
Pe urma lor trei ciobãnei.
Sau se înalþã-o mãnãstire
Nepãmânteanã, ca în somn,
Surpatã-n haos fãrã milã
De rãsuflarea unui vânt
ªi iarãºi rãzvrãtitã-n ceruri
Pânã când aripi de ºindrilã
Cãzând înspre înalt cu spaimã
Suie din lacrimi un cuvânt.
Cum am putea sã ne dorim
Un cer senin ºi-o boltã goalã,
Când norii spun poveºti prin care
Suntem salvaþi în veºnicii?
Veniþi, furtuni, deasupra noastrã
ªi înfloreºte-ne, durere,
Cât timp mai ºtii cu abur sacru
Pe cerul lumilor sã scrii...
PAHAR CU MARGARETE
Pahar cu margarete de câmp
Pe-o masã albã
La care scriu
141
CUPRINS

Ana Blandiana
Mai liberã decât sunt;
În jur
Miros de fân
Corupãtor spre somnul
Din care poate va picura
Un cuvânt;
Cer dulce în amurg
Asemeni cirezilor
Care se întorceau odinioarã;
Dragoste pentru tot ce-a fost,
Pentru tot ce o sã mai disparã,
Dragoste fãrã rost,
Dragoste fãrã hotar µ
Umbrele plopilor, gratii lungi peste câmp,
Margarete de câmp
În pahar.
CINE-A NUMIT
Cine-a numit
Auriu
Aceastã culoare
A extazului frunzelor,
Aceastã triumfãtoare
Þarã a nimãnui
Dintre viaþã ºi moarte,
Aceastã beatitudine
Învãluind în vegetala-i luminã
Pãmântul,
Cu mireasmã de fructe
Dezgolite pe crengi
În virginalã
142
CUPRINS

La cules ]ngeri
ªi grea impudoare?
Cine-a îndrãznit
Sã dea un cuvânt
Celei mai limpezi
ªi-adânci nenumiri
Spre care curgem,
Nedemni de atâta speranþã,
Cu toþii,
Printre ciorchini înþelepþi
ªi zãnatece ramuri subþiri?
Tãceþi!
Tãceþi ºi-ascultaþi
Silabele ierbii foºnind
În luminã uscat µ
Nici ea nu-ndrãzneºte
Sã spunã pe nume
Acestui ultim regat.
PLOPI ªI PALTINI
Plopi ºi paltini
Dintr-o þarã
Necrezutã ºi de alþii,
Unde norii se coboarã
În tulpini ºi înfrunzesc,
Unde bolta poþi s-o clatini
Cu o singurã-ndoialã,
Plopi ºi paltini,
Îngeri supli
Dintr-un rai pãdurãresc,
143
CUPRINS

Ana Blandiana
Bateþi rar
Din aripi lucii
Cu nervuri de frunzã verzi
ªi-ascultaþi cum cântã cucii
Vremea fãrã contenire,
Ca ºi cum un minutar,
Ascuns bine-n pene sure,
Ar tot bate
Ora celor
Asurziþi de nemurire
Ca de-o moarte
Mult mai tare
ªi lipsitã de tãcere,
Fãrã dulcea aºteptare-n
Buruieni de þintirim,
Toarceþi liniºtea fuioare
ªi-nveliþi în ele þara
Din cuvintele pe care
Numai voi ºi eu le ºtim.
CÂND VOI FI-MBÃTRÂNIT DESTUL
Când voi fi-mbãtrânit destul
Sã nu îmi mai doresc sã mor
O sã mã sui într-un pãtul
Cu miros bun, adormitor
De grâu încins sub bolþi de stuh,
De floarea-soarelui uscatã,
De praf bãtrân ºi de vãzduh
Pe care-l ºtiu de altãdatã;
144
CUPRINS

La cules ]ngeri
O sã mã-ntind printre grãmezi
Fãrã dorinþe, fãrã gând
ªi nici mãcar n-o sã visez
Perechi de vorbe-alunecând;
În dulcele coºciug de boabe
Voi sta zâmbind cu ochii-nchiºi,
O sã îmi joace pe pleoape
O razã din acoperiº;
Uimitã fãrã de pricinã
Din când în când o sã adorm,
Mã va trezi câte-o albinã
Cu bâzâitul ei enorm,
Curând miresmele vecine
Mã vor topi în sinea lor,
Voi fi bãtrânã, va fi bine
ªi nu-mi voi mai dori sã mor.
ÎN DIMINEAÞA DE DUPÃ MOARTE
În dimineaþa de dupã moarte
Va fi rãcoare ca în zorii ceþoºi de septembrie,
Când din arºiþa lubricã-a verii
Mã dezmeticesc în aerul alb,
Strãinã de arborii încâlciþi în lumina lânoasã.
Voi fi trezitã, ca în septembrie, devreme
ªi, ca în septembrie,
Destul de singurã ca sã aud
Vãzduhul cum picurã înspre amiazã
145
CUPRINS

Ana Blandiana
Pe obrazul gutuilor ud.
ªi-mi va fi somn
ªi-o sã mã rog sã mai adorm
Încã puþin,
Stând nemiºcatã,
Cu ochii închiºi ºi faþa în pernã,
În timp ce liniºtea asurzitoare
Mã va trezi tot mai plin
Ca sã încep,
Ca pe-o dimineaþã de toamnã,
Ziua eternã.
146

OCHIUL
DE GREIER
(1981)

Ana Blandiana
ÎN SOMN
Greierii cântã numai în somn,
Greierii ziua sunt numai insecte,
Lãsaþi-i sã doarmã ºi-ascundeþi-i, ierburi,
De sinceritãþile zilei, suspecte;
De adevãrul uscat ºi zadarnic
Fereascã-i al rouãi prea limpede domn
ªi tot ce nu reuºesc sã trãiascã
Întâmple-li-se în somn;
Lãsaþi-i sã doarmã legaþi de coºmare,
Cântând ca din strune din propriile funii,
Subþiri prinþi de þipãt jertfiþi ascuþit
Singurãtãþilor lunii.
DE-ACOLO
De-acolo din frunzã
Un altul se uitã la mine
Cu o rãbdare-mpãrþitã în veri ºi în toamne,
Fãrã sã spunã nimic,
Mirându-se doar
De ochii mei închiºi înspre el.
O, pe pleoapele mele a dat colþ iarba,
ªi a fost verde, ºi s-a uscat
148
CUPRINS

La cules ]ngeri
De când nu s-au mai ridicat în afarã,
Genele mi s-au înþelenit
Încâlcite, înnodate-ntre ele,
De când ochii mei
Nu mai contenesc sã mã vadã
Sub raza cea verde în care mã scaldã
Privirea din frunzã
Ca în adâncul unui ocean etern rãbdãtor,
Fãrã sã spunã nimic,
Pregãtindu-mã doar
Pentru mai aspre ºi mai lungi învieri.
CA ªI CUM
Ca ºi cum însãºi lumina
Ar fi doar o plantã ce creºte
ªi stelele ar avea rãdãcini
Raze subþiri care sug,
Simt cum din mine îºi trag
Inexplicabila hranã
Toþi aºtrii, urmând bisturiul
Ca stolul de corbi dupã plug.
Mi-e fricã de-atâta luminã,
De prea multe flori îmi e frig,
Mi-e somn de iubirea deplinã
ªi nu ºtiu pe cine sã strig
Sã stingã în mine
Cereasca grãdinã,
Sã spargã din calea oceanului negru
Extaticul dig.
149
CUPRINS

Ana Blandiana
OUL
Þi-aduci aminte cât de bine
Era în oul de pe ape
Unde eram zidiþi de-a pururi
Fãpturã singurã, deplinã
În care universu-ncape
ªi-ºi este suficientã sieºi,
Plutind luminã în luminã?
Þi-aduci aminte cum pluteam?
Iubire fãrã dor de nimeni
ªi, oglindindu-se pe sine,
Izvorul fericit ºi mut µ
Durerea nu se nãscocise,
Singurãtatea era plinã,
Cuvântul nu era nãscut.
Cine-a greºit ºi pânã când?
Oul perfect, tãiat în douã,
S-a rupt în cer ºi în pãmânt
Însingurând deodatã-o lume µ
Þi-aduci aminte cât de nouã? µ
Iar lama strãbãtu prin mijloc,
Reinventându-ne pe rând.
Þi-aduci aminte despãrþirea
Celulelor de ele înseºi
ªi spaima sângelui voind
Sã curgã într-un singur trup?
Pãmântul se-ntindea prin arbori
ªi cerul se-ncleºta în crengi,
Sã nu se vadã, goalã, rana
Pe locul cãreia s-au rupt.
150
CUPRINS

La cules ]ngeri
Þi-aduci aminte ce risipã
De sentimente ºi de vorbe,
De animale ºi de plante
Curgând spre-acelaºi þãrm pierdut
ªi aºteptând sfârºitul lumii
Din care, poate, se va naºte
Un ou perfect plutind pe ape
În liniºtea dintru-nceput.
ÞARA PÃRINÞILOR
Pãrul îmi ajungea pânã la pãmânt
ªi treizeci de ani
Mi se pãrea o vârstã atât de îndepãrtatã
Încât nu credeam cu putinþã
Sã o ating vreodatã,
Plinã de cruzime lunecam
Dinspre þara pãrinþilor
Spre o lume încã neinventatã.
Lumea nu s-a inventat nici acum,
Pãrul nu mai mi-e atât de lung,
Treizeci de ani e numai merinde pe drum,
Dar în þara pãrinþilor ce n-aº da sã ajung!
Dar în þara pãrinþilor
Se ajunge întotdeauna târziu,
Numai când totu-i pustiu,
ªi doar în lumina de lunã
Se mai strâng împreunã,
Sub tãiaþii castani,
151
CUPRINS

Ana Blandiana
Umbre de taþi condamnaþi
ªi mame de treizeci de ani
Pieptãnând
Fete cu plete
Pânã-n pãmânt.
IATÃ
Iatã, mã spãl într-un râu de secunde
ªi mã ºterg cu un ºtergar de ore curat,
ªi pletele mele de ani
Mi le pieptãn într-o oglindã de timp,
ªi firul ierbii e un ano-timp verde,
ªi firul fânului, unul uscat,
ªi cerul, o vreme care
Din lipsã de graniþi se pierde;
Cãci timpul nu e miez niciodatã,
Ci numai început ºi sfârºit µ
Pânã n-ai murit
Moartea e ºi ea duratã,
Apoi, nemainãscut de minutare,
Fluviul zãcând în sine
Ca o mare.
AM OBOSIT
Am obosit sã mã nasc din idee,
Am obosit sã nu mor µ
Mi-am ales o frunzã,
Iatã din ea mã voi naºte,
152
CUPRINS

La cules ]ngeri
Dupã chipul ºi asemãnarea ei, uºor
Seva rãcoroasã o sã mã pãtrunzã
ªi nervurile îmi vor fi fragede moaºte;
De la ea o sã învãþ sã tremur, sã cresc,
ªi de durere sã mã fac strãlucitoare;
Apoi sã mã desprind de pe ram
Ca un cuvânt de pe buze.
În felul acela copilãresc
În care
Se moare
La frunze.
DEFINIÞIE
Casã împletitã din ramuri de salcie
ªi cioplitã apoi ca Adam din pãmânt,
Casã acoperitã cu-o orgã de papurã
Gata sã curgã în cânt;
Casã spãlatã de rouã ºi ºtearsã de soare,
Casã-nvelitã, ca un zeu mic, într-un nor
ªi care asemenea mãrii se trage spre lunã
Din noaptea cu greieri ºi cu pridvor;
Casã apãratã de pomi ºi de viþe cu struguri
ªi vegheatã de albine, de licurici, de lãstuni,
Pe care se caþãrã vitejeºte dovlecii
ªi se-ncaierã crengi încãrcate de pruni;
Casã ziditã din litere pe stâlpi de silabe,
Sprijinitã-n cuvinte, suspendatã de stele,
Liniºtea pune foi albe în juru-þi,
Cerul ºi-aºterne cerneala pe ele.
153
CUPRINS

Ana Blandiana
METAMORFOZE
Îngerii au îmbrãcat haine de pãsãri
Care îi strâng pe sub aripi,
Pãsãrile au îmbrãcat haine de peºti
Ca sã zboare sub mãri.
Fiarelor le creºte iarbã la subþiori
ªi subþiri rãdãcini din copite,
Vorbele se-mperecheazã îndrãgostite
Ca sã nascã ocãri.
Ca ºi cum nu eu
Sunt cel care strig
Ajutor,
Îmi astup urechile sã nu mai aud
ªi ochii-i întorc
Greu, ca pe niºte pietre de moarã sãracã,
Scrâºnind.
Sunt
Ca o sãmânþã-ngropatã
Care nu vrea sã se facã
Nici plantã, nici pãmânt.
LUNTRE
Sã îmi fac o luntre împletitã din ierburi ºi flori
ªi sã mã las sã alunec pe râu ca un plaur,
Egal depãrtatã de maluri,
Strãinã de peºti,
Sã mã mântuie stelele noaptea ºi-n zori
Sã mã-nconjure-ai apei ochi vitregi de aur.
154
CUPRINS

La cules ]ngeri
Sã nu vãd nimic prin pleoapele-nchise,
Un roºu-ntuneric încet mã pãtrundã
Atent doar la ritmul somnatec de undã,
Uºor se-nsteleze ºi moartea-mi de vise
Lãsate târziu sã rãspundã.
Târziu legãnatã de luntrea de ierbi,
Miresme sãrate ºi verzi m-or cuprinde,
Împletitã în alge ºi ºerpi,
Asfinþitã-n al mãrii pustiu,
Sã nu mai þin minte.
TRECERI
La un capãt ºi la altul al somnului
Mã simt în pericol,
La trecerile acelea nesigure
ªi prost încopciate între vieþi,
Bãrci abia apropiate sã înjghebe un pod
Peste râul învolburat
ªi gata sã le despartã;
Adorm încet ºi cu grijã
Sã nu calc cumva în moarte
ªi mi-e fricã mai ales de momentul trezirii,
Când aº putea sã alunec
Într-o viaþã strãinã,
De unde n-aº mai ºti sã mã întorc
ªi-n care tot ce-a fost aici e vinã.
155
CUPRINS

Ana Blandiana
ÎN ZORI
În zori,
Când aerul nopþii
Se retrage uºor
În emisfera de dor,
Caliciul minuscul al florii
Tresare scoþând
Un sunet afund,
Rezonant ca un geamãt de dom,
Cu dangãtul celui mai asurzitor
Clopot la fel;
Ce pãcat
Cã auzul nostru nu e fãcut pentru el
ªi nouã nu ni se spune nicicând
Pentru cine bat
Clopotele din flori.
IMN
Rãsari de unde ochii mei nu vãd
ªi creºti spre unde vãzul meu n-ajunge,
Pod înfrunzit, întins peste prãpãd,
Materie primã pentru cruce;
Stâlp fraged susþinând cu fructe cerul,
Al binelui ºi-al rãului egal,
Prin care curge, sevã, adevãrul
Încolãcit de ºarpele vasal;
Sens rãsturnat al lumilor vãzute,
Cu rãdãcinile întoarse în vãzduh
156
CUPRINS

La cules ]ngeri
Pe ale cãrui frunze, stranii plute,
Trece pe râul morþii câte-un duh;
Înaltã bãrbãþie din pãmânt,
Maternitate pururea fecioarã,
Foºneºte-mã în fiecare vânt
ªi-nvaþã-mã sã mor a doua oarã.
VEªMÂNT
Uneori dimineaþa
Mã trezesc îngheþatã
ªi, pe jumãtate adormitã încã,
Trag, somnoroasã ºi zgribulitã, pe mine
Trupul meu tânãr,
Cald, mãtãsos,
În care mã învelesc
Clãnþãnind copilãreºte din dinþi,
Fericitã cã încã o zi,
O zi întreagã
Voi fi
La adãpost de veºnicie.
MINUNEA
Minunea trosneºte sub tãlpile mele
Abia îmbrãcatã în frageda formã
A crengilor ude,
Deasupra capului meu se dezlãnþuie
ªi picurã-n mine,
157
CUPRINS

Ana Blandiana
Glasul ei limpede
ªi neînþeles se aude.
Ea curge pe pietre
ªi le face frumoase,
Adoarme în fragi
ªi le coace în somn,
Conul de brad i-e palat,
Leagãn ochiul de cârtiþã,
Lumânare
Oricare pom.
În ea încap
ªi fructele ºi rãdãcinile,
ªi fluturii ºi albinele,
ªi rãul ºi binele
Din cer ºi de pe pãmânt,
ªi chiar ºi eu,
Nevrednica,
Nealungatã
Niciodatã
Din raiul
Pe care-am încercat
Sã-l pângãresc
Pricepând.
ÎNTR-O NUCÃ
Împletite din fire de iarbã
ªi-ncuiate cu frunze
Lanþurile mi se vor usca în curând
ªi vor cãdea.
Voi fi atât de liberã
Cã-mi va fi frig
158
CUPRINS

La cules ]ngeri
ªi cine ºi ce
Mã va putea învãþa?
Cine a fost vreodatã-ntr-o nucã
Sã-mi arate chiliile
Unde-aº putea sã mã-ncui,
Când universul întreg
Nu-i decât o-ncãpere
Luminatã slab de gutui?
Într-o nucã sunt patru odãi ºi e cald,
ªi-n întuneric miroase dulce a miez,
De-afarã pãtrunde doar o mirare de greier µ
Într-o nucã aº vrea sã-ntomnez,
Sã m-acopere straturi de frunze
ªi umbre de cârduri
Zbãtându-se-n dorul de ducã,
În timp ce din tot ce-i noroc pe pãmânt
Eu sã ºtiu sã aleg
Cât de bine-i sã dormi într-o nucã!
ICOANÃ PE STICLÃ
Cãlare pe-un roib portocaliu
Sfântul Gheorghe trece pe deasupra patului meu
Cu aureola crãpatã ºi suliþa strâmbã hazliu
Înfiptã în limba unui balaur de pleu.
Cerul e verde deasupra ºi sfântul viteaz are barbã
ªi-un fel de barbã verzuie are ºi bietul balaur,
159
CUPRINS

Ana Blandiana
Calul c-un ochi dinspre mine se uitã mirat ºi întreabã
Ce sã facã în aer cu copita-i de aur.
Ce-aº putea oare sã-l învãþ, sau sã râd, sau sã-i spun?
Capul sfântului, greu, sã se prãvale-ameninþã.
Îmi e milã ºi de fiara urâtã cu arípi de tãun
ªi de calul naiv priponit în credinþã.
ZBOR
De boala de care sufãr
Nu se moare,
Ci se trãieºte µ
Substanþa ei este chiar eternitatea,
Un fel de cancer al timpului
Înmulþindu-se din sine fãrã oprire.
E o boalã impecabilã,
O suferinþã perpetuã ca o vocalã de sticlã
Laminatã în vãzduhul asurzitor,
O cãdere
Cãreia, numai pentru cã e fãrã sfârºit,
I se spune zbor.
SINGURÃTATEA
Singurãtatea e un oraº
În care ceilalþi au murit,
Strãzile sunt curate,
Pieþele goale,
Totul se vede deodatã
160
CUPRINS

La cules ]ngeri
Dilatat în pustiul
Atât de limpede sortit.
Singurãtatea e un oraº
În care ninge enorm
ªi nici un pas
Nu profaneazã lumina
Depusã în straturi,
ªi numai tu, ochiul treaz
Deschis peste cei care dorm,
Priveºti, ºi-nþelegi, ºi nu te mai saturi
De-atâta tãcere ºi neprihanã
În care nimeni nu luptã
ªi nu e minþit,
Unde-i prea clarã
Ca sã mai doarã
Pânã ºi lacrima de animal pãrãsit.
În valea
Dintre suferinþã ºi moarte,
Singurãtatea e un oraº fericit.
O JUMÃTATE DE LUNÃ
O jumãtate de lunã
Cade stângace prin cer µ
Fã-mã sã uit,
Înger stingher,
Fã-mã sã uit,
Sau fã-mã s-adorm
În singurãtatea
Crescutã diform.
161
CUPRINS

Ana Blandiana
Iar dacã visez,
Înger înþelept,
Sã nu mai þin minte
Când mã deºtept.
Fã-mã sã uit,
Sau fã-mã sã scriu
Cu þipãt continuu,
Înger pustiu.
Ochiul meu rece
Acoperã-l, îngere,
Cu o pleoapã
În stare sã sângere
Peste prealimpede-
Le înþeles.
Minte-mã blând
ªi du-mã-n eres,
Dã-mi jumãtatea
De lunã-n neºtire,
Dar fã-mã sã uit,
Înger subþire.
Sfâºie-mi al
Neuitãrii delir,
De singurãtate-mi
Sã nu mã mai mir.
162

La cules ]ngeri
ALTFEL
Dar dacã soarele ºi luna
Sunt unul ºi acelaºi astru
Pe care spuma de-ntuneric
Îl travesteºte diferit?
Dar dacã eu sunt numai una
Clipind sub ochiul tãu albastru
Sau scrijelind-o cu privirea
Bolta strãinã de granit?
Aceleaºi biete haine-trupuri
Menite sã îmbrace spaime
La fel de mari ºi totuºi altfel,
Mereu de altceva fugind,
Acelaºi râu curgând întruna
Tot alte mâluri sã îngaime
Din care sã se stingã-n mare
Nerãzgândit, acelaºi jind.
LOCUITÃ DE-UN CÂNTEC
Cântecul nu e al meu,
El numai trece uneori prin mine
Neînþeles ºi nestãpânit,
Numele meu îl îmbracã uºor
Aºa cum zeii vechimii
Treceau printre oameni
Îmbrãcaþi într-un nor.
Nu ºtiu când vine,
Nu ºtiu când pleacã,
163
CUPRINS

Ana Blandiana
Unde e-n timpul
Când nu e în mine,
Destinul meu nu-i decât sã aºtept
Bunãvoinþa clipei strãine.
Locuitã de-un cântec,
Pãrãsitã de-un cântec,
Poate chiar vãduva unui cântec
Necunoscut ºi iubit,
Nu merit frunzele voastre de laur
Decât pentru umilinþa
De a-i fi rãmas credincioasã
La nesfârºit.
ÎN APÃ
Mã uit în apã,
Mã uit pe mine în apã.
Stau pe un mal þesut din ierburi
ªi mã uit în apã,
Chipul meu mereu curgãtor îl contemplu,
Strãin,
Încreþit de furtuni,
Schimonosit de unde ºi vânt,
Îmbãtrânit de trecerea
Fãrã întoarcere a undei.
Stau pe un mal
Þesut din ierburi vrãjite,
Buruieni fermecate ºi flori
Care îºi trag tinereþea uitucã din râu
164
CUPRINS

La cules ]ngeri
ªi nu mi-e destul cã exist,
Vreau sã mã vãd
ªi mã las rãsfrântã
De pagina strâmbã
A undei.
NOAPTE ÎN FÂN
Noapte în fân,
Stele ºi prune în crengi
Aº putea sã rãmân
Vieþi ºi morþi întregi
În tãcerea bunã
Toarsã-ncet de-un greier
Exilat din lunã
La mine în creier;
În miresme-amare
Uitate de mult
Recunoscãtoare
Aº sta sã-l ascult,
Ca ºi cum eu însumi
Nu m-aº ºti deplin;
Vrãjitã de plânsu-mi
Ca de-un cânt strãin,
Ca ºi cum pe mine
Nu m-aº înþelege.
Aº putea rãmâne
Vieþi ºi morþi întrege.
165
CUPRINS

Ana Blandiana
HIBERNARE
Nu-i asculta pe fraþii mei, ei dorm,
Ei nu-nþeleg cuvintele care le strigã,
În timp ce urlã ca niºte fiare aprobatoare
Sufletul lor viseazã stupi de albine
ªi înot în seminþe.
Nu îi urî pe fraþii mei, ei dorm,
S-au învelit în somn ca într-o blanã de urs,
Care-i pãstreazã cruntã ºi apãsãtoare în viaþã,
În mijlocul frigului fãrã-nþeles
ªi fãrã sfârºit.
Nu-i judeca pe fraþii mei, ei dorm,
Rar câte unul este trimis în trezire
ªi, dacã nu se întoarce, e semn c-a pierit,
Cã încã e noapte ºi frig
ªi somnul continuã.
Nu îi uita pe fraþii mei, ei dorm
ªi-n somn se înmulþesc ºi cresc copii
Care-ºi închipuie cã viaþa e somn ºi, nerãbdãtori,
Abia aºteaptã sã se trezeascã
În moarte.
PASUL
Am hotãrât
Sã ies din glasul meu
Ca dintr-o bisericã pãrãsitã
De Dumnezeu mai nainte,
166
CUPRINS

La cules ]ngeri
O celebrã bisericã
Devenitã muzeu,
Cu altar din silabe
ªi bolþi din cuvinte,
Sub care, ameninþãtori
De atâta iubire,
Credincioºii se-nghesuie
În pronaosuri sfinte.
Am hotãrât
Sã fug din glasul meu
Ca dintr-o închisoare pe care
Singurã mi-am închinat-o
Pentru nenumãratele mele crime,
O închisoare celebrã
Devenitã muzeu,
Cu versuri zãvoare
ªi gratii de rime µ
Publicul o viziteazã
ªi înfiorat de tortúri
Nu se mirã
Cã nu mai zace-n ea nime.
UNA, DOUÃ, TREI
Una, douã, trei prune cad
În albastrul întâi, apoi verdele iad.
Trec prin cer, trec prin ierbi,
Întâlnesc pãsãri, ºerpi,
Nu se opresc la nici un îndemn,
κi urmeazã drumul solemn.
167
CUPRINS

Ana Blandiana
Când ajung, trupul dulce ºi gol
ªi-l aºeazã atente pe-o pernã
Umplutã cu foi de lucernã
ªi aºteaptã cuminþi
Sã se facã alcool.
Sâmburii apoi pornesc pe rând,
Mai departe, în pãmânt,
Ca sã câºtige printr-o durere mai mare
Viaþa viitoare.
Cât de uºor, cât de sigur
Poate o prunã sã moarã!
Viaþa ei de-apoi e la primãvarã.
ªIRUL
Cuvintele trec strada
Ca ºirul de orfani
De la Casa Copilului,
Fiecare cu pumnu-ncleºtat
În haina celui din faþã,
Cu singura grijã
De-a nu se pierde
Unul de altul.
NUMELE
Cât de strãin mi-e numele meu,
Nu-i nici o fiinþã pe care s-o cheme astfel,
Nu înþeleg cum ºi-a permis sã m-aleagã,
Cum m-am închis, de bunã voie, în el.
168
CUPRINS

La cules ]ngeri
Poveste stângace µ o sã plec, o sã trec
ªi-o sã rãmânã uzurpator în locul meu
Acest cuvânt lipsit pentru mine de sens
Al cãrui înþeles, pentru ceilalþi, sunt eu.
Cântec mereu fragmentat ºi reluat mai scrâºnit
Cãrora alþii-i gãsesc melodie ºi îi bat darabana,
Cântec pe care-l aºtept ºi de care mã mir
Ca de o rimã, prea femininã, în ana.
Viaþa întreagã pentru o viaþã de-apoi
Neînþeleasã ºi istovitoare de-acum,
Destin strivitor ºi zadarnic, lãsându-mi doar dreptul
Orgolios sã mi-l asum.
Dar printre seminþe ºi ierburi, printre viermi ºi albine
Nu se poate sã nu am eu însãmi un nume
Pe care nu pot sã-l discern din vacarmul
Prãvãlit peste mine anume.
Totul se-nvârte, ºi curge, ºi cântã
Triumfãtoare legi de care-s inapt
ªi împotriva cãrora nu pot decât sã adorm
Ca sã visez cum mã cheamã de fapt.
ARMURA
Trupul meu
Nu-i decât armura
Pe care un arhanghel
ªi-a ales-o sã treacã prin lume
ªi, astfel travestit,
169
CUPRINS

Ana Blandiana
Cu aripile împachetate
Înlãuntru,
Cu viziera zâmbetului
Coborâtã etanº peste faþã,
Pãtrunde în iureºul luptei,
Se lasã-acostat cu mãscãri,
Împroºcat cu priviri,
ªi chiar mângâiat
Pe platoºa rece a pielii
Sub care repulsia cloceºte
Îngerul exterminator.
ATÂT DE FRIG
Mi-e atât de frig,
Încât cred cã
Aº mai putea fi salvatã
Numai asemenea acelor îngheþaþi
Care erau cusuþi
În burþile animalelor
Sã se încãlzeascã
ªi încotoºmãniþi bine
În ºuba îndureratã,
Nãclãiþi în sânge de jivine
Mai veneau pe lume o datã.
Prea departe de
Flãcãrile din iad,
Am îngheþat
În singurãtatea mea îngereascã,
Dar cine-i în stare
Sã-ºi deschidã coastele
Ca sã mã primeascã?
170
CUPRINS

La cules ]ngeri
ÎNCÃ UN PAS
Atât de puþine lucruri mã pricep sã fac
Nici piersici ca piersicii,
Nici struguri ca via,
Nici mãcar nuci
Ca arborii cu umbrã amarã
ªi foºnet uºor,
Un singur lucru ºtiu sã fac
Cu o pricepere extraordinarã:
ªtiu sã mor.
Nu mã laud,
ªtiu sã mor cum puþini oameni ºtiu µ
Mã învelesc întâi în tãcere,
Apoi în pustiu
ªi pornesc astfel încet, un pas,
Încã un pas, ºi încã un pas,
Pânã nu se mai vede din mine
Decât un glas
Aºezat somptuos
În al cãrþii sicriu.
Nu mã laud,
Credeþi-mã, ºtiu sã mor
ªi ºtiu, mai ales, sã înviu,
Dar asta e, bineînþeles,
Mult mai uºor.
171
CUPRINS

Ana Blandiana
JOC
Uite, ploaia coase
Cerul de pãmânt
Cu fir de mãtase
Rãsucit de vânt.
Uite, iarba þese
Pãmântul de nori.
M-am gândit adese-
Ori, adeseori:
De la voi se vede
Iarba ca o ploaie
Care curge verde
Peste cer ºi-l moaie,
Iar ploaia o fi
Pe-a norilor cale
O iarbã mai gri
Sub tãlpile tale.
Hai sã facem schimb,
Sã vezi ºi tu cum e µ
Tu îmi dai un nimb,
Eu îþi dau un nume;
Iar dacã ne-ntreabã
Care-or fi din douã µ
Ploaia-n nori e iarbã,
Iarba-n ceruri plouã;
172
CUPRINS

La cules ]ngeri
De ne ispiteºte
Care-i adevãrul µ
Ploaia-n nouri creºte,
Iarba spalã cerul.
VÂNÃTOARE
N-am alergat niciodatã dupã cuvinte,
Tot ce-am cãutat
Au fost umbrele lor
Lungi, argintii,
Târâte de soare prin iarbã,
Împinse de lunã pe mare;
Nu am vânat niciodatã
Decât umbrele vorbelor µ
E o foarte iscusitã vânãtoare
Învãþatã de la bãtrâni
Care ºtiu
Cã din cuvânt
Nimic nu e mai de preþ
Decât umbra
ªi nu mai au umbrã
Cuvintele care ºi-au vândut sufletul.
CÃRARE
Cãrare dreaptã
Trasã prin iarbã
De pieptenul tãlpilor goale
Ca printr-un pãr
173
CUPRINS

Ana Blandiana
Al þãrânii,
Creºtet fierbinte de somn
ªi gata sã se prãvale
De bunã voie din toamnã
Precum din viaþã, bãtrânii.
UMBRA
Cine merge înainte
ªi nu întoarce capul
S-a pãrãsit pe sine în urmã;
Cine aleargã
De spaimã o face
Sã nu fie ajuns
De el însuºi;
Cine nu-ºi spune þelul
Se teme
Sã nu se gãseascã
Pe sine acolo,
Ca ºi cum umbra
N-ar fi chiar balta de întuneric
Scurs prin venele noastre deschise
Din dorinþa de-a înainta...
ÎNTR-O ZI
Într-o zi trebuie sã vinã
Cineva dinspre moarte,
Într-o zi mi se va spune
Cum e mai departe.
174
CUPRINS

La cules ]ngeri
Într-o zi mã vor învãþa, sunt sigurã,
Cum trebuie sã mã port
Pe partea cuvintelor dinspre nord.
Va trebui sã înþeleg din vreme
Ce sã rãspund când or sã mã cheme
ªi ce sã fac din clipa-n care scapãt,
Cãci nu se poate
Sã mai fiu silitã
S-o iau de la capãt.
Tot nepregãtitã.
DOVEZI
Îngeri bãtuþi cu pietre
Care mai au tãria
Sã nu se-ndepãrteze în vãzduh
Îmi cer, rãniþi
ªi frânþi de obosealã, gãzduire
ªi-n timp ce încã fâlfâie uºor
Adorm umili ºi fragezi prin caiete,
Trãgându-ºi doar în somn
Când li se face frig
Câte o filã albã peste aripi.
Dimineaþa ºtiu cã n-am visat
Dupã amprentele penelor pe pagini
ªi mã grãbesc sã le memorez
Înainte de a-mi fi confiscate
Ca sã se decreteze specii noi
De pãsãri de pradã.
175
CUPRINS

Ana Blandiana
O UMBRÃ A IERBII
O umbrã a ierbii,
Ce poate fi mai firav
Decât o umbrã a ierbii,
Decât o linie subþire de noapte
În lumina cotropitoare ºi rea,
Ce poate fi mai eroic
Decât o umbrã a ierbii
Escaladatã cu greu
De-o umbrã la fel de stinsã
De buburuzã?
Desprinse de mult de formele
Pe care le întorc împotriva luminii
ªi existând patetic
În dupã-amiaza toridã:
O umbrã de buburuzã urcând
Chinuitor
O umbrã de iarbã,
Ce poate fi mai firav
ªi mai imposibil de ºters?
SEMANTICÃ
Trebuie sã recunosc cã încã n-am reuºit
Sã descifrez limba greierã,
Deºi de ani ºi ani mã pregãtesc
În acest scop,
Am urmat prestigioasele universitãþi
Ale lunii lui August,
Am scris studii savante
Despre stele ºi nopþile care le treierã
176
CUPRINS

La cules ]ngeri
ªi doctoratul mi l-am luat
În dialectul, oarecum înrudit,
Al frunzei de plop.
ªi toate numai pentru a pãtrunde
În palatul isteric
Plutind în vãzduh pe stâlpi de vocale,
Cu lungi coridoare de þipãt,
Temniþi de bocet profunde
ªi turnuri suind osanale.
Uneori mi se pãrea cã-ncep sã-nþeleg
Rãsucirea de sunete vibrând ascuþit
ªi mã grãbeam sã creez sisteme,
Morfologii ºi sintaxe
Aiuritoare,
Pânã când un strigãt
Mai sfâºietor ºi mai nestãpânit
Spãrgea înþelesul
ªi se scurgea din tipare.
O, ce de limbi sonore aº fi putut
Inventa pe de-a-ntreg,
De nu mi-ar fi fost dat sã aud
Greierul pe care nu-l înþeleg.
CAMUFLAJ
Am putea cere paradisului
Mai mult decât sã fie asemenea
Cuibului de rândunicã?
177
CUPRINS

Ana Blandiana
Pe dinlãuntru
Imaculat, strãlucitor,
Cãptuºit cu fulgi
Ca de îngeri,
Pe dinafarã
Lut zgrunþuros,
Un perfect camuflaj
Cãruia noi îi spunem µ
Cu atâta precauþie µ
Moarte.
ÎN POCNETUL SURD
În pocnetul surd al prunelor vinete
Pe pãmântul umed, afund,
Voluptuos ºi cu neruºinare
Viaþa ºi moartea se întrepãtrund.
Durere-plãcere egal vinovate
Cã putrezirea e dulce ºi împlinirea sfârºit µ
În pocnetul surd al prunelor vinete
Viaþa ºi moartea violent se desfid
Triumfãtoare deodatã, înlãnþuite etern
În luptã ºi dragoste, crude ºi pline de
Acelaºi cântec fãrã scãpare,
În pocnetul surd al prunelor vinete.
178
CUPRINS

La cules ]ngeri
SÃMÂNÞA
Cu mâinile murdare de pãmânt
Mi-ating obrazul singurã ºi îl mângâi,
Þãrâna pe þãrânã lasã urmã
Gingaºã ca în ziua cea dintâi
ªi simt cum o sãmânþã din noroiul
Ce mi se urcã pe obraz
Întinde rãdãcini duioase-n carnea
Înfioratã de amiaz.
Nu m-aº mira sã se deschid-o floare
Cu sângele meu sevã-n ea curgând,
Precum o hranã mult mai de departe
Ajunsã-n mine însãmi din pãmânt.
ÎN CÃDERE
Întâi îmi arunc
Unul câte unul
Cuvintele,
Savant picurate,
Împerechindu-se
În cãdere;
Apoi anii,
Unul câte unul,
Egal depãrtaþi între ei,
Cu ºtiinþa subtilã-a gradãrii;
Mã precipit apoi
ªi ca-ntr-un naufragiu arunc
179
CUPRINS

Ana Blandiana
Tot ce e lest,
Tot ce mã poate trage la fund,
Amintirile, dorinþele, patimile,
Iubirile, în cele din urmã,
ªi, când nu mai e nimic
De aruncat,
Nici o hainã, cât de subþire,
Pielea mototolitã mi-o dezbrac
ªi carnea amorþitã de pe oase
Acesta e marele striptease
Pe care îl fac
Aproape de bunãvoie.
LUNA TANGENTÃ
Luna tangentã la turn
Suie spre crucea din vârf
Obrazul ei taciturn
ªi galben, de stârv.
Apoi se desprinde încet
ªi se prelinge pieziºe
Peste întinsul tibet
De acoperiºe.
Rãsfrântã din când în când
De câte-o fereastrã
Se-opreºte abia tremurând
Pe casa noastrã.
ªtiu cã m-aºteaptã sã ies
Rea, rãbdãtoare,
180
CUPRINS

La cules ]ngeri
Clipeºte doar rar cu-nþeles
Din ochiul ei mare.
Mã fac cã nu bag în seamã
Felul cum picurã-n mine
Clipa de care mi-e teamã
ªi-atât de ruºine.
Pãºesc rar prin aer ºi-ascult,
Încet mã dezbrac sã amân:
Luna e moartã de mult,
Cerul întreg e bãtrân!
PENEL
Iarna crengile scriu
Poezii japoneze
Cu penel fumuriu
Pe mãtasea zãpezii,
Ca ºi cum s-ar feri
Sã-nþeleg, ca ºi cum
În zadar ºi deºi
Plânsem toþi ºi ºezum
Sub aceiaºi copaci
Ai aceluiaºi veac µ
Îngeri muþi ºi stângaci
Mã învaþã sã tac
181
CUPRINS

Ana Blandiana
Nenþelese poeme
Picurând din zãpadã:
Ieri era prea devreme,
Azi au fost altãdatã.
PÃMÂNT
Acest trup
Pe care-l rãnesc
ªi mângâierile,
Cu umeri din care aripile
Au renunþat sã mai creascã,
Este singura fâºie de pãmânt.
Unde îmi pot clãdi
O împãrãþie lumeascã.
Când te voi pierde,
Plãpând univers
Mai trecãtor decât frunza,
Fraged imperiu de-o orã
Pe care-l conduce norocul,
Toate armatele mele de îngeri
Jucându-se de-a v-aþi ascunsa
Îþi vor putea þine locul?
ÎNTREBARE
Ce simte lampa pentru flutur,
Ce simte luna pentru mare
ªi soarele pentru pãmânt,
Pãmântul însuºi pentru lunã,
182
CUPRINS

La cules ]ngeri
Ce simte vorba pentru gând
ªi pentru rugã ochiul mare
Miºcându-ºi în albuºul zãrii
Privirea care ne-mpreunã?
Frunze, ºi crengi, ºi flori, dar nici
Un singur animal-rãspuns,
Nici o fiinþã vie-n stare
Sã spunã limpedele da, µ
Prin ceruri tot întâmplãtoare,
Dar nestrãine îndeajuns
Cãdem cu aripi împletite
ªi fãrã a mai întreba.
ILUMINARE
Ce mari ºi luminoase
Sunt secundele aici,
Te orbesc cu umerii ºi frunþile lor µ
Cum fac
De nu mai îmbãtrânesc
ªi nu mor
ªi numai rar,
Din când în când,
Într-o doarã,
Câte una se hotãrãºte
Sã devinã
Odinioarã?
Mamã Moarte, ce mari
Sunt secundele aici
Între gutui ºi furnici,
183
CUPRINS

Ana Blandiana
Între salcâmi ºi albine!
Nu gãsesc una
Mai miloasã sau mai nãtângã
Sã se îndure
ªi sã se stingã
În mine.
DACÃ...
ªi dacã, în noaptea din jur,
Mi-aº da, cu un gest cunoscut,
Foc în piaþa cea mare
S-ar trezi cineva din somn
De prea multã luminã
Sau ar întreba cineva
De unde mirosul de fum?
O pace fierbinte-ntreruptã
Din când în când de asfaltul
Crãpând senzual sub puterea
Pumnului ierbii. Miroase
Un pom înflorit într-o curte
ªi-aproape cu pulsul se-aude
Fructul în floare crescând.
Istorie,
Mai slabã ºi mai fãrã rost decât firul
Nevãzut de polen
Care naºte un rod...
184
CUPRINS

La cules ]ngeri
MORFOLOGIE
Dor aproape stins de lume,
Dor aproape stins de mine,
Substantive ºi pronume
Ale unei limbi strãine
Dintre frazele cãreia,
Moi ºi vechi, de catifea,
Verbe fermentând ideea
Sã visez în limba mea.
Singura din limbi pe care
O murmur în somn ºi-n gând,
Rãscolitã declinare
Între leagãn ºi mormânt;
Cea pe care o-nþelege
Marea ºi-o vorbesc ºi munþii µ
Dulce, nenvãþatã lege,
Adjective ºi conjuncþii,
Interjecþiile fierbinþi,
Gândul care vrea sã fie,
Dor de-o lume cu pãrinþi
ªi cu o copilãrie.
VÃ MULÞUMESC
Vã mulþumesc cã mi l-aþi lãsat,
Pietre în sufletul cãrora cred,
ªi þie, al cãrui sens l-am pãtruns,
Îþi sunt recunoscãtoare, prãpãd.
185
CUPRINS

Ana Blandiana
Îþi mulþumesc cã nu mi l-ai luat,
Ochi galben din fruntea cerului mort,
Lunã vorace a cãrei privire
În ceafã ºi-acum o mai port.
ªi vouã, cioburi scrâºnind de icoane,
Aureolã tãind ºi veºmânt ascuþit, îngeresc,
Pentru cã nu mi l-aþi acoperit de tot
Smeritã vã mulþumesc.
Vã cer iertare cã nu v-am iubit pânã-acum
Zidiri, ºi bârne, ºi stâlpi ai aceluiaºi vis,
ªi râuri de lavã din burta bolnavã-a pãmântului,
Care nu l-aþi ucis.
Aþi fi putut sã o faceþi. Sfârºitul
Ironic al lumii vã dase-acest drept înmiit.
Pleoapele blânde cu gene de raze-ale stelelor
Nici n-ar fi clipit.
OGLINZI
Cât de greu sã descoperi,
Ce uºor sã invenþi,
Pentru un rege mort
Mii ºi mii de regenþi,
Pentru-o singurã lunã,
Mii de lacuri întinzi;
Îmi e sete de mine
ªi beau numai oglinzi.
186
CUPRINS

La cules ]ngeri
Mii de vorbe þipate
Pentru-un sens care piere;
Îmi e sete de somn,
Îmi e somn de tãcere.
MILÃ
O cucuvea lãtra
Pe casa noastrã azi-noapte
Ca un cãþel pãrãsit
Singur printre simboluri,
Jalnic lãtra,
Disperatã ea însãºi
De ceea ce spune,
Hidoasã ºi singurã,
Pe casa noastrã
O cucuvea.
O priveam
În lumina speriatã a stelelor
ªi nu-nþelegeam
Ameninþarea pe care-o rostea,
Îmi era numai milã
ªi aº fi vrut sã i se împlineascã
Urarea
Ca sã se poatã ºi ea bucura.
ORICE URMÃ
Orice urmã-i o ranã,
Nu-ntoarce capul
ªi nu zgândãrî cu privirea
187
CUPRINS

Ana Blandiana
Amprentele inflamate
Pe care le-ai lãsat pe obiecte
ªi plãgile, sângerând cu noroi,
Ale paºilor.
Orice urmã-i o ranã
În carnea albã-a ratãrii,
Nu-þi mai lãsa visul
Sã se rãsuceascã
Avid de suferinþã
În trecut.
Treci înainte
Îmbãlsãmat în uitare,
Golit de-amintiri ca un mort
De putrezitele lui mãruntaie.
TOTUªI
ªi dacã, totuºi, ne vom trezi
Cândva din somnul acesta grãbit
Vom þine minte cum într-o zi
Cu multã zãpadã-am murit?
Cum se fãcuse pãmântul de platinã,
Orele-n turnuri ºi fulgii în aer sã-ncapã?
Gândul mirat încã se clatinã
Ca o limbã de clopot sub apã.
Prea mult alb ca sã poþi þine ochii deschiºi
ªi ce liniºte-n moarte ºi-n lume!
Sã fi fost, oare,-anume uciºi
ªi zãpada sã fie anume?
188
CUPRINS

La cules ]ngeri
ACASÃ
Era un timp când mã simþeam
În trupul meu acasã,
ªtiam locul fiecãrui lucru µ
Fereastra în care rãsare soarele
ªi peretele dinspre nord,
Nu-mi era niciodatã urât,
Îmi gãseam de dimineaþa
Pânã seara de lucru,
Iar dacã plecam undeva
Abia aºteptam sã mã-ntorc.
Acum de-atâta ordine mi-e silã
ªi de ºtiutulpederost mi-e somn,
Nu mai þin minte când am fost adusã
În încãperea prea frumoasã pentru mine.
Cãutam pe cineva ºi i-am rãmas în loc?
Sau poate-a fost o cursã
În care-s prinsã încã?
Aºtept de mult ºi am uitat pe cine...
Oh, mi-e atât de frig în casa asta!
Dac-aº pleca acum, ar fi detot.
IN MEMORIAM
Cum va fi vântul
În stare
Sã scuture stelele
Toamna;
Cum va fi toamna
În stare
189
CUPRINS

Ana Blandiana
Sã ofileascã aºtrii
În cer;
Cum va fi cerul
În stare
Sã se clatine
De trecerea timpului
ªi sã cadã în bot;
Cum va fi timpul
În stare
Sã treacã
De tot?
CERCUL
N-am cum sã mã bucur de cercul
Bãnuit în jurul capului meu,
Abia dacã noaptea în vis
Îmi mai amintesc forma lui minunatã µ
De pe vremea când mã jucam
Rostogolindu-l prin þãrânã cu-un bãþ,
Alergând sã nu-l pierd
ªi lovindu-l din nou
Ca sã se rostogoleascã
Încã o datã.
În oglinzi nu se vede,
La pipãit nu se simte,
Numai ochii uimiþi
Ai celorlalþi îmi sunt dovadã µ
Încleºtat cu raze în craniu,
Mi l-aº rostogoli cu cap cu tot în þãrânã,
Dac-aº fi sigurã cã umerii mei ºtiu sã vadã.
190
CUPRINS

La cules ]ngeri
ELEUSIS
Totul se terminã cu spicul de grâu
Arãtat mulþimii pe treptele templului
Tãinuitor de orgii.
Oh, puteam sã ne rostogolim
Pe lespezile reci lovite de trupurile
Încã vii, încã vii,
Încleºtate de dorinþã ºi urã pe rând,
Iubind sau luptând,
Aceeaºi zbatere fãrã frâu
Care cere mai mult decât sperã,
Când cine nu ºtie
Cã totul se terminã cu spicul de grâu...
EPITAF
Aici sã dormi,
În miros de hârtie
Scrisã cu greu
ªi-abia pe înþeles,
Prea firav zeu din templul
Numit copilãrie µ
Jertfe întregi
ªi sferturi de eres.
Aici sã dormi,
Înmormântat în rime
Pe care nu mai poþi
Sã le auzi,
Sfânt fãrã voie
191
CUPRINS

Ana Blandiana
ªi în întregime
Printre episcopi laºi
ªi îngeri cruzi.
Aici sã dormi,
În pace ºi visând
Apoteoza
Nu ºtiu câtor Iovi,
Trecut prin închisori
ªi flãcãri blând
Spre-un paradis
Din zahãr de cartofi.
Aici sã dormi,
Mutat a doua oarã,
Fie-þi þãrâna literei uºoarã.
PRINTRE VÂRFURI DE PRUN
Printre vârfuri de prun împletite de viermi,
Peste vii scuturate,
Porumbiºti neculese,
O jumãtate de lunã
ªi liniºtea spartã de-un tren
Trec maiestuoase, ridicole, ca douã
Detronate de mult,
De foarte de mult,
Împãrãtese
Care mai cred cã sub ochiul lor mare
Imperii
Tresar
192
CUPRINS

La cules ]ngeri
ªi se-nalþã palate...
Singurãtate þesutã din ierburi, ºi foi, ºi ciulini,
Sateliþi ºi stele amestecate
În acelaºi cer uruitor
Rãsturnat peste pãmânt brutal,
Aripi însemnate roºu-n vârf
Unor îngeri singuri, de metal.
Totuºi încã greieri,
Totuºi încã frunze,
Focuri mari de crengi rupte ºi de fân,
Vorbe nerostite,
Pãsãri mari de pradã
ªi pãmântul aspru ºi stãpân.
PLANETÃ FIERBINTE
Planetã fierbinte exploratã de-un greier,
Febrã cântãtoare ascuþit,
Trupul meu vrãjit de sine însuºi
Se ascultã fericit.
Prizonier cu lanþuri moi ºi foºnitoare
ªi purtând cãtuºe încã vii de fân,
Dulce-nvins de ierburi ºi pe jumãtate
Îngropat în cântul marelui stãpân µ
Cel supus ºi aspru, fermentând miresme,
Inventând alcooluri, viermi ºi buruieni,
Gata sã primeascã trupul meu subþire
Ca pe un ºtiut de mult refren.
193
CUPRINS

Ana Blandiana
Câtã frumuseþe sfântã risipitã
Ca sã-ascundã lumii durerosul creier
Reîntors în þãrnã mândru de-a fi fost
Hãituit de-un greier...
RESPIR, RESPIR
Respir, respir,
Cum stau cu ochii-nchiºi,
Simt stelele-ascuþite prin pleoape
Scriindu-mi pe retinã semne moi
Ca peºtii morþi pe luciul unei ape.
Se-ntâmplã ca în vis µ respir, respir,
Bolta de sticlã groasã dã sã crape
Când sângele luceferilor îngheþat
Se umflã-n ea ºi nu îl mai încape;
ªi-atunci lumina scârþâie prelung,
Ca un pietriº sub botul unei sape,
ªi paºii tãi îndepãrtându-se rãsunã
Cu dangãt surd de clopote sub ape
Înaintând atât de transparente
Cã nu se vãd µ aproape, mai aproape;
Se-ntâmplã ca în vis, µ respir, respir
Cleºtarul care vine sã mã-ngroape.
VOCALÃ
Aºa cum cel în care bisturiul pãtrunde
Nu-ºi cântã durerea,
Aºa cum cel înjunghiat pe la spate
194
CUPRINS

La cules ]ngeri
Nu are timp sã-ºi versifice
Revolta ºi moartea
ªi nu reuºeºte sã scoatã
Decât un A înfundat,
Superior în concentrare
Poemelor lumii rãmase în viaþã,
Aº putea pur ºi simplu
Sã strig o lungã, nestinsã vocalã,
Pentru cã nu ºtiu
Ce poem
A reuºit sã strãbatã
În mãruntaiele suferinþei
Mai adânc decât litera A.
CÂT Aª FI VRUT
Cât aº fi vrut sã fie
Totul perfect ca o plantã
Pe care doar toamna târzie
Are puterea s-o stingã
ªi peste care ninsoarea
Are norocul sã ningã
Viaþa cealaltã.
Cât aº fi vrut
Sã nu semãnãm nimãnui,
Frumoºi ºi curaþi
Sã nu ºtim lupta niciodatã,
Sã trecem prin lume
Strãini de minciunã,
De durere miraþi,
195
CUPRINS

Ana Blandiana
Fericiþi de-a ajunge-mpreunã
În viaþa cealaltã.
Cât aº fi vrut
Sã fim egali totdeauna,
Tineri mereu alunecând pe o pantã
La capãtul cãreia umed, adânc
Rãsfrânge-se luna
În viaþa cealaltã.
Cât aº fi vrut.
N-am pierdut
Decât o clipã înaltã,
Destulã urii sã ne împroaºte
Cu moarte,
Sã ne rostogoleascã tot mai departe
Deolaltã,
Singuri ºi-atât de bãtrâni
Cã nu ne-am putea recunoaºte,
Chiar de ne-am mai întâlni
În viaþa cealaltã.
PÂNZA
Rãstignitã pe-o pânzã de pãianjen
Cãreia îi admir murind þesãtura,
Nu-ncerc sã scap de ceea ce mi-e scris
Cu propria mea mânã. Ca ºi ura
Poemul a þesut nãvoade-n jur
Sã prindã-n ele semne ºi cuvinte.
Învinsã astfel: un cuvânt eu însãmi,
Al cãrui sens nu mi-l aduc aminte.
196
CUPRINS

La cules ]ngeri
REFLEX
Vãzduhul e un ocean
Tulbure uneori,
Altãdatã curat,
Dar niciodatã destul de transparent
Pentru ca fiinþele
Care trãiesc acolo sus
Pe plajele lui
Sã ne poatã zãri
Prinºi în mâlul adâncurilor
ªi sã plonjeze,
Þinându-ºi respiraþia
Pânã la noi,
Dar, vãzându-ne,
Nu ºi-ar închipui
Cã se rãsfrâng
Ele însele în noroi?
ÎN LOCUL
În locul viitoarelor mãri
Legãnate senzual de furtuni
ªi umflate de lunã,
Ascunzând în adâncuri de-a valma,
Splendori ºi dezastre,
Eu am ales
Punând în balanþã
Aceastã picãturã de rouã
În echilibru nesigur pe-o frunzã,
Unde încape soarele întreg
197
CUPRINS

Ana Blandiana
În lupa scurtã a privirii noastre.
Eu singurã am ales,
Fericitã ºi fãrã speranþã.
ALA-BALA
Doamnã toamnã, iartã-mã cã te întreb,
Cum þi se par prunele putrezite în ierbi?
Doamnã þãrânã, ai putea sã-mi rãspunzi
Ce gust au sâmburii umezi, rotunzi?
Doamnã vreme, poate sunt prea curioasã,
Îþi place obrazul meu prins în plasã?
Doamnã moarte, tare-aº vrea sã îmi spui
Ce simþi înghiþind cuvinte amãrui?
Doamnã veºnicie, doar o întrebare,
Sufletul meu cum þi se pare?
SEMNUL
Cu blana lor de pãduri
Miºcatã de-un tremur nervos
Colinele încã aºteaptã
Un semn de sus sau de jos;
Cu ochii lor caºti
Miraþi de o presimþire
198
CUPRINS

La cules ]ngeri
Cãprioarele tot mai pândesc
Semnalul subþire;
ªi orbi lilieci,
ªi pãsãri în zbor,
Stau gata la semnul
Hotãrâtor.
Rãbdare, pãduri,
Pãsãri oarbe, rãbdare,
Mai rãmâneþi la pândã,
Caste cãprioare.
Nu pot sã plec,
N-am înþeles
Rostul întreg
Al acestui eres
Sortit sã-l încheie un semn
Fãcut fãrã voie de mine:
Mai daþi-mi o varã, pãduri,
Fiþi blânde, coline.
SUNT DIMINEÞI
Sunt dimineþi în care
Zeii seminþelor mã recunosc,
Mã privesc cu uimire
ªi-mi spun
„Parcã te-am mai vãzut undeva“,
Eu am aceeaºi impresie
199
CUPRINS

Ana Blandiana
Dar nu-mi amintesc unde
ªi ca sã nu-i dezamãgesc
Le zâmbesc
ªi le fac semn cã da.
„Azi primãvarã
În palatul acela de sub pãmânt
În întunericul gingaº
Nu erai dumneata?
Se auzeau paºi din când în când
Desluºit...“
Iar eu, fãrã sã-mi fi amintit,
Murmuram µ da, da.
Da, eu trebuie sã fi fost,
ªi eu vã cunosc,
Zei mititei
Risipiþi în þãrânã ºi rouã,
Chiar dacã minte nu þin,
ªi eu simt cã vin
Dintr-o lume
În care mã închinam vouã.
O lume în care
Avusesem un rost
ªi cãreia o sã-i cer cândva
Adãpost.
200

La cules ]ngeri
PORTRET CU CIREªE
LA URECHI
Mi se mai coc
Lângã urechi
Astãzi perechi
Mâine deloc
Cireºe dulci
Copilãreºti
Tu încã eºti
Ca ºi atunci
Uºor din umeri
Când te-ndoi
Foi de trifoi
Tu încã numeri
Tu încã-mi pui
Ca alteori
Cununi de flori
Pe sub gutui
ªi pe sub pruni
Pe sub caiºi
Cu ochii-nchiºi
Tu încã-aduni
Luni ºi cu marþi
ªi joi cu vineri
De anii tineri
Sã mã desparþi
201
CUPRINS

Ana Blandiana
Cireºe port
Cercei de-o oarã
Ce-mi înconjoarã
Obrazul mort
ªi cât de straniu
Cununi de flori
Maci ºi bujori
Îmi stau pe craniu.
202

REVISTA
„AMFITEATRU“
(1984)

Ana Blandiana
EU CRED
Eu cred cã suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniºtea
În care aºteptãm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Pânã aproape de moarte,
Cu siguranþa
Cã vom mai fi în stare sã ne naºtem
Din nou?
Eu cred cã suntem un popor vegetal –
Cine-a vãzut vreodatã
Un copac revoltându-se?
CRUCIADA COPIILOR
Un întreg popor
Nenãscut încã
Dar condamnat la naºtere,
Foetus lângã foetus,
Un întreg popor
Care n-aude, nu vede, nu înþelege,
Dar înainteazã
Prin trupuri zvârcolite de femei,
Prin sânge de mame
Neîntrebate.
204
CUPRINS

La cules ]ngeri
DELIMITÃRI
Noi, plantele,
Nu suntem ferite
Nici de boalã,
Nici de nebunie
(N-aþi vãzut niciodatã
O plantã
Înnebunitã,
Încercând sã intre
Cu mugurii în pãmânt?),
Nici de foame,
Nici de fricã
(N-aþi vãzut niciodatã
O tulpinã galbenã
Încolãcindu-se printre gratii?).
Singurul lucru
De care suntem ferite
(Sau poate private)
E fuga.
TOTUL
Frunze, cuvinte, lacrimi,
cutii de chibrituri, pisici,
tramvaie câteodatã, cozi la fãinã,
gãrgãriþe, sticle goale, discursuri,
imagini lungite de televizor,
gândaci de Colorado, benzinã,
steguleþe, portrete cunoscute,
Cupa Campionilor Europeni,
205
CUPRINS

Ana Blandiana
maºini cu butelii, mere refuzate la export,
ziare, franzele, ulei în amestec, garoafe,
întâmpinãri la aeroport, cico, batoane,
Salam Bucureºti, iaurt dietetic,
þigãnci cu kenturi, ouã de Crevedia,
zvonuri, serialul de sâmbãtã seara,
cafea cu înlocuitori,
lupta popoarelor pentru pace, coruri,
producþia la hectar, Gerovital, aniversãri,
compot bulgãresc, adunarea oamenilor muncii,
vin de regiune superior, adidaºi,
bancuri, bãieþii de pe Calea Victoriei,
peºte oceanic, Cântarea României,
totul
206

STEA
DE PRADÃ
(1985)

Ana Blandiana
FUNINGINE
La ce te gândeºti când vezi
Un arhanghel murdar de funingine?
La poluarea stratosferei, desigur.
ªi la mai ce?
La obiceiul îngerilor
De-a se vârî peste tot.
ªi la mai ce?
La sobele care primãvara
Încep sã fumege ºi sã se înfunde.
ªi la mai ce?
Oh, dacã mã gândesc bine,
Un arhanghel murdar de funingine
Poate fi ºi un arhanghel care
ªi-a dat foc
Uitând cã nu poate sã ardã...
ALB
Cãzând de sus, acoperind,
Ca o-ncercare eºuatã
De a lua totul de la capãt,
Dacã astfel putuse fi cândva începutul,
Curat, cu germinaþia opritã, amânatã.
Cãzând de sus, acoperind,
Disperatã secreþie
208
CUPRINS

La cules ]ngeri
A trupului cosmic
În tentativa de a se uita,
De a se elibera
De propria sa imagine
Devenitã insuportabilã.
DEFINIÞIE
Sã fii frunzã
ªi obligatã
Sã te porþi
Asemenea tuturor frunzelor,
Deºi înþelegi
ªi chiar poþi
Cu totul ºi cu totul
Altceva:
Fapt din care
µ Uluitor µ
Sã nu tragi concluzia
Cã eºti altfel decât frunzele,
Ci cã ele, frunzele,
Sunt altfel decât ele însele.
Iatã o definiþie.
GEMENI
Gemeni în uterul spaimei,
Locuitori ai aceleiaºi celule,
Orbi ºi muþi
În bezna sonorizatã sãlbatec
209
CUPRINS

Ana Blandiana
Numai de pulsul hrãnitor,
Smulgându-ne din nevertebrate,
Din peºti ºi din pãsãri, din fiare,
Ca sã ne poatã naºte
Dupã chipul ºi asemãnarea Ei.
Fãrã drept de apel
Condamnaþi la naºtere,
Singuri ºi neputincioºi în faþa
Creºterii noastre-nvelite
În trupul ei crescãtor
Ca-ntr-un mormânt ce dospeºte viaþa viitoare.
Noi doi,
Gemeni în uterul spaimei.
TU TRECI
Tu treci prin ceaþã
ªi eu ºtiu cã treci,
ªi e destul ca norii
Sã nu-mi mai parã reci
Sicrie fãrã saþiu
Umflându-se sã-ncapã
Întreaga omenire
În pulberea de apã,
Inconsistent ºi acru
Dospindu-se-n vãzduh.
Tu treci prin ceaþã:
Clar ºi-nalt, un duh
Ordonator de sensuri,
Scoþând din moarte lumi
210
CUPRINS

La cules ]ngeri
Ce tremurã uimite
Pe când uºor le-ndrumi
Þinându-le de umeri
Sã nu le fie fricã:
Tu treci prin ceaþã
ªi-ochiul tãu despicã
Logice pârtii-n
Haosul de veci;
Tu treci, iubire,
ªi eu ºtiu cã treci...
ICOANÃ
Femeia cu pruncul în braþe,
Serioºi amândoi ºi bãtrâni
Privind spre un colþ al tabloului:
Cu naivitate ºi tristã luminã femeia,
Cu înþelegere mai presus de a ei
ªi mai tragicã, fiul.
Împotriva voinþei lor
Uniþi prin verbul a naºte,
Cel iradiind suferinþã
Prin toate sensurile vãrsate din dicþionar,
Stau îmbrãþiºaþi, lipsiþi de apãrare ºi singuri,
Salvaþi doar prin iubirea
Care i-a legat
Fãrã sã-i întrebe
ªi µ cine ºtie? µ
Poate chiar fericiþi, solidari
În spaima egalã
Care-i face sã priveascã
Spre un colþ al tabloului.
211
CUPRINS

Ana Blandiana
PE CER
Treceau clipe mari zdrenþuite pe cer,
Miºcând pe zãpadã umbre-abia colorate,
Le priveam cum rãsar, cum vâslesc ºi cum pier
În lumina din care izvorâserã toate.
Vinovate de-a fi doar atât se-oglindeau
Înmulþindu-ºi himera în omãtul complice,
Ca ºi cum s-ar scuza cã-s prea gingaºe sau
Ca ºi cum, uluite, ar cerca sã explice
Veºniciei fiorul împãcat ºi intens
Al fãpturii lor lungi, de nor auster.
Cãci, scãpate istoriei ºi curate de sens,
Treceau clipe mari zdrenþuite pe cer.
CEL VIU
E chiar atât de greu sã ghiciþi?
Dupã numãrul de frunze cãzute
Nu vã daþi seama?
Nici dupã foºnetul de ziar
Al norilor?
Nici dupã aceste pietre
Gata sã mã urmeze prin vãzduh
Vâjâind?
Nu bãnuiþi dupã ochii mei
Semãnând atât de tare cu Ochiul,
Dupã mâinile mele atât de asemenea
Mâinii supreme,
Dupã rãnile mele zugrãvite
212
CUPRINS

La cules ]ngeri
De atâtea milioane de ori?
Nici dupã excitaþia
Arborilor-femele
Gata la trecerea mea
Sã lepede crucile înainte de vreme?
Iertaþi-mã, uit mereu
Cã e totul prestabilit.
ªi totuºi, un ultim cuvânt:
„Nici dupã cele ce spun
Nu ºtiþi cine sânt?“
CÂNTEC DE LEAGÃN
Închide ochii, dormi ºi tu,
Lasã-þi pleoapele sã cadã
Ca un cuþit de ghilotinã
Pe gâtul lumii din afarã,
Închide ochii, spune nu,
Nu e nimic de înþeles în
Eresul care începu.
Înalt ca într-un turn de veghe
Sfãrâmã punþile ºi du
Þãrânei ultima din arme:
Închide ochii, dormi ºi tu,
Întreg poporul clipei doarme.
LA CELÃLALT CAPÃT
Totul neterminat.
Sau numai mi se pare?
Frunza aceasta n-ar fi trebuit
Sã mai continue cumva?
213
CUPRINS

Ana Blandiana
Sau fluturelui
Sã i se isprãveascã într-un fel
Desenul de pe aripi?
Dar liniile mele din palmã,
Evident, numai schiþe ale unui
Tablou abia început?
Totul neterminat
ªi aºteptându-ºi emoþionat
Întregirea
Care nu se poate distinge
În orbitoarea luminã
De la celãlalt capãt.
SOARE AL INSOMNIEI
Soare al insomniei,
Alb metal topit,
Insuportabil retinei,
Strãbãtând prin pleoapã,
Nesomn orbitor,
Privire fãrã nici o speranþã de umbrã
Þinându-mã suspendatã
Sus, deasupra tuturor simþurilor,
Deasupra întunericului dulce,
Promiscuu, de iad,
În cea mai nemiloasã ºi indecentã
Luminã
Din care nu-mi doresc decât
Sã cad, sã cad...
214
CUPRINS

La cules ]ngeri
TÂRZIU
E prea târziu:
Celula însãºi se destramã,
Nu mai recunosc nici un pact µ
Apusul de soare e rânced
ªi rãsãritul trucat.
O stea de pradã pândeºte
Clipa lucirii supreme
Pe cerul acid ca un scâncet
Care dizolvã blesteme;
Dar raza se face prãfoasã
ªi vântul o spulberã scurt,
Grãmezi de nisip luminos
Se troienesc prin unghere.
E prea târziu:
Seninul, de este, e doar furt,
Când norii etaleazã
Cereºtile viscere
Cu o neruºinare exorcizând iubiri.
Indiferentã sieºi, celula se destramã,
Lumina se usucã de propria ei putere
Asupra universului pustiu,
Când þipãtul e moarte,
Tãcerea e infamã
ªi bezna are rãdãcini subþiri
În prea târziu.
215
CUPRINS

Ana Blandiana
INFLAÞIE DE PÃSÃRI
Cuib în care-ºi aºteaptã ouãle
Pãsãri adesea strãine,
Având cel mult dreptul
Sã alegi pasãrea,
Nu ºi destinul de cuib,
În analele tale
Nu s-a înscris
De la facerea lumii
Nici o revoltã
Împotriva acestui univers
Tot mai
Sortit falimentului
Din cauza
Inflaþiei de pãsãri.
ÎNLÃUNTRU
O fugã neopritã decât rar
Între douã aniversãri,
Cât sã-þi tragi rãsuflarea
Ca sã poþi fugi din nou,
O fugã în somn, în tãcere,
În cãrþi, în alcool,
N-are importanþã unde,
În urã, în dragoste,
Tot ce conteazã este sã fie
Cât mai completã;
O fugã în tine însuþi cât mai adânc,
De afarã, din calendar,
216
CUPRINS

La cules ]ngeri
Sã nu se mai vadã
Decât cel mult o spinare acoperitã de muºchi
Sau, când bate vântul,
Douã palme miºcându-se,
Lovindu-se fãrã convingere între ele;
O fugã fãrã oprire,
Mereu înlãuntru,
Mereu mai adânc, mai fetid,
ªi totul ºtiut de milenii,
Frumoasele milenii de altãdatã
Când fugeam în pãduri...
Acum, numai în propriile noastre mãruntaie.
25 MARTIE 1942
Durerea aceea,
Bãtrânã de mult,
Începutã la 5 dimineaþa,
Ale cãrei rãcnete neomeneºti
Le ascult
ªi le rãscumpãr
Cu viaþa;
Durerea, în vidul cãreia
Toate literele mele,
Ca sã îl umple, se-aruncã,
Dar, mai realã decât istoria
Literaturilor lumii, femeia
Se zbate urlând
Sub cea mai totalã poruncã
A universului
Expulzat înainte
217
CUPRINS

Ana Blandiana
De contracþii ºi hohote
Nemaiînnãbuºite de plâns;
Durerea aceea
Cuminte,
Schimbatã pe mine
Spre prânz...
DACÃ
Dacã aº fi fost fãcutã
Sã mã plimb printre frunze de mentã
Pe margini subþiri de pâraie
Curgând peste ierburi
Cu mirosuri strãvechi;
Dacã nu mi-ar fi fost
Zidit între tâmple
Clopotul a cãrui bãtaie
Sparge pereþii de os ºi inventã
Spaime legate-ntre ele prin rime perechi;
Dacã nu mi s-ar da mereu
ªi mereu aceeaºi dovadã dementã
Cã stelele curg ºi munþii se-nmoaie
Sub marea poruncã
Rostogolitã ameninþãtor în urechi...
218
CUPRINS

La cules ]ngeri
CURAJUL
Mã uit la mâinile mele:
Rãmurele pe care
N-au clipit niciodatã
Pleoape de frunze;
Vârfuri de aripi pe care
Penele n-au îndrãznit
Niciodatã sã creascã;
ªi nici mãcar gheare
N-au fost în stare, la capete,
Sã dea colþ ca niºte
Gingaºi muguri de fiarã.
Mã uit la mâinile mele
Ca la niºte litere
Care nu au curajul
Sã formeze singure
Un cuvânt.
NEC PLUS ULTRA
Mi s-a spus sã te caut
ªi eu însãmi nu voiam decât cãutarea.
Nici mãcar nu mã gândisem
Ce m-aº face cu tine
Dacã te-aº gãsi.
Te-aº pune în pãmânt ca pe o sãmânþã?
Te-aº hrãni ca pe-un animal domestic
Socotindu-þi foloasele blãnii ºi cãrnii,
Lânii ºi laptelui?
Sau, dimpotrivã, m-aº lãsa eu devoratã
219
CUPRINS

Ana Blandiana
Ca de o fiarã?
Sau ca printr-o pãdure
M-aº rãtãci cu spaimã prin tine?
Sau ca într-o prãpastie
M-aº lãsa sã cad nebãnuind adâncimea?
Sau ca într-o mare
M-aº înmormânta în peºti?
Mi s-a spus sã te caut,
Nu sã te gãsesc.
CHIHLIMBAR
Atâta luminã în aer,
Atâta miere în cer,
Încât vãzduhul întreg pare
Un bulgãre de chihlimbar
În care
Zei fosilizaþi
ªi proiecte neterminate de îngeri
Se întrevãd
Uimitor de exact
ªi aproape se miºcã.
GREUTATEA OMÃTULUI
Arborii s-au frânt sub greutatea omãtului.
Cine-ar fi crezut?
Pãreau atât de fericiþi,
Îmbrãcaþi în nori eleganþi
Croiþi pe mãsurã,
220
CUPRINS

La cules ]ngeri
Încât nimeni nu s-a gândit
Sã inventeze
Un aparat de cântãrire a norilor!
UNIRE
Unire de care mã mir ºi acum,
Cum mã mir primãvara de frunze:
Tot ce e firesc e miracol.
„S-a întâmplat“
Ce imn mai complet
Decât aceste douã cuvinte?
Înaintau prin zãpadã pãstorii,
Coborând de pe munþi
Cu turmele lor de umbre mirate.
ORGA DE GHEAÞÃ
Se aude ceva,
Nu-i aºa?
E muzica
Orgii de gheaþã
Care-mi atârnã de streaºinã.
Nu reuºesc sã disting
Nici un sunet,
Dar ºtiu,
Sunt convinsã,
Cã nu se poate
Sã nu se audã nimic,
Iar acest instrument
221
CUPRINS

Ana Blandiana
Perfect
ªi atât de repede pieritor
Sã fi fost inventat
Numai
Pentru cine ºtie ce
Nevãzut, îndepãrtat,
Indiferent
Ascultãtor.
DEZGHIOCARE
Totul se micºoreazã
Într-un fel mãsluit:
Secundele intrã unele într-altele
Ca pãpuºile.
Îmbrãcatã fiecare în trupul urmãtoarei
ªi goalã pe dinlãuntru,
Pentru a putea cuprinde la rândul ei
Alta.
O dezghiocare din ce în ce mai rapidã,
Hoaspe ºi coji risipite în grabã,
Pleavã-a grãuntelui inexistent...
CÂT DE UªOR
Dacã zeii ar fi plante,
Cum însuºi Platon înclinã sã admitã,
Cât de uºor ne-ar fi
Sã-i cultivãm,
Sã le satisfacem minimele nevoi
222
CUPRINS

La cules ]ngeri
(Puþinã apã, puþin bãlegar),
Cerându-le în schimb
Florile, frunzele, rãdãcinile, fructele,
ªi chiar ºi secretul, vegetal,
Al învierii din morþi...
CER SAU PÃMÂNT
Cer coborât pe pãmânt
Material, consistent,
Linguºitor puþin,
Încercând sã semene þãrânei
ªi aproape reuºind;
Cer în care,
Dacã aº fora spre înalt,
Aº gãsi sfinþi ºi zei
Îngropaþi strict ierarhic,
Asemenea scheletelor
Cronologic depuse
În straturile arheologilor,
Dar nici o pasãre vie
În stare sã vâsleascã
Prin pasta groasã
Unde
Eu încã mã miºc,
Greu, cu gesturi bãtrâne,
Uitate la jumãtate,
Fãrã sã ºtiu dacã substanþa
Din care abia mai respir
E cer sau pãmânt.
223
CUPRINS

Ana Blandiana
SCHIMB
Ca douã mari oglinzi
În care crezi cã vezi
ªi numai tot pe tine
Te regãseºti rãsfrânt,
Unul pe lângã altul
Alunecãm, dând totul
ªi reprimind mereu
Ce-am dat ºi pânã când.
DESCÂNTEC
Fã-te frunzã, îi spun ochiului meu
Oricum clipitor,
ªi el mã ascultã, dar uitã
Sã nu-ºi ia privirea
ªi din adâncul pãdurilor
Îl aud strigând rãzbunãtor
Vãd vãd vãd vãd.
Oh, atunci n-ai decât sã te faci
Ochi din nou, îi spun ameþitã,
ªi el mã ascultã
Dar uitã sã nu mai fie verde.
Fã-te peºte, îi spun ochiului meu
Umed oricum ºi lunecãtor,
ªi el mã ascultã, dar uitã
Sã nu-ºi ia privirea
ªi din adâncul mãrilor
Îl aud strigând rãzbunãtor
224
CUPRINS

La cules ]ngeri
Vãd vãd vãd vãd.
Oh, atunci n-ai decât sã te faci
Ochi din nou, îi spun obositã
ªi el mã ascultã, dar uitã
Sã nu-ºi ia ºi marea.
Fã-te stea, îi spun ochiului meu
Oricum strãlucitor,
ªi el mã ascultã, dar uitã
Sã nu-ºi ia privirea
ªi din adâncul cerurilor
Îl aud strigând rãzbunãtor
Vãd vãd vãd vãd.
Oh, atunci n-ai decât sã te faci
Ochi din nou, îi spun înspãimântatã
ªi el mã ascultã, dar uitã
Sã nu-ºi ia ºi zeul.
ÞIPÃTUL
O virgulã, câteva pietricele,
Puþinã zãpadã,
Un fir subþire de soare,
Mai multe case ºi crengi µ
Ce recuzitã modestã
Pentru declanºarea þipãtului!
Þipãtul
Încercând sã se-agaþe cu unghiile
ªi lunecând mereu înapoi
Pe pereþii de sticlã,
Încercând sã urce
225
CUPRINS

Ana Blandiana
Rupt în bucãþi
Clãdite una peste alta,
Echilibru nesigur,
Pânã la dinþii
Încleºtaþi cu sãlbãticie
În tãcerea fãrã sfârºit.
CU FAÞA SPRE MUNÞI
Dacã aº înceta sã aud,
Lumea mi s-ar pãrea deodatã ridicolã
Ca o emisiune cãreia i s-a luat sunetul
La televizor?
Un Dumnezeu surd
Peste care apele se fac de lânã ºi cad,
Iar norii se ciocnesc fãrã tunet
Ca niºte ghemotoace de hârtie
În coºul de gunoaie al cerului
Ar da semnalul încetãrii de sens
Acestui univers ce nu existã
Decât prin scrâºnetul produs.
Iar palmele lui mari,
Care-i amplificã uneori
Pavilionul urechii,
Mi s-ar pune pe umeri
Întorcându-mã încet
Cu faþa spre munþi.
226
CUPRINS

La cules ]ngeri
DESTUL
O frunzã cu cinci degete,
O stea cu cinci degete,
ªi mâna mea
Cãreia nu-i e destul
Sã se lase bãtutã de vânt,
Sã stãpâneascã în noapte.
ÎNTREBÃRI
De ce nu se-amestecã totul?
De ce nu se-acoperã
Pielea lucioasã a pãmântului cu blanã?
De ce nu rãsare iarba verde ºi fragedã
Pe spinarea fierbinte a fiarelor din pãduri?
De ce nu le cresc pomilor aripi
ªi pãsãrilor rãdãcini?
De ce nu ciripesc pietricelele fericite
De pe marginea râului?
Eu de ce nu învãþ sã urãsc?
Eu de ce?
µ O, Doamne, ce copil obositor,
Ofteazã îngerul.
TRUP
Doar aureolã
În jurul cuvântului µ
O aureolã palpabilã, desigur,
ªi chiar voluptuoasã,
227
CUPRINS

Ana Blandiana
Dar nu mai puþin inconsistentã,
Nu mai puþin trecãtoare;
O aureolã care poate fi biciuitã,
Flãmânzitã, siluitã, ucisã
Sau care poate muri pur ºi simplu
Stingându-se de la sine
Dupã ce ºi-a fãcut datoria,
Dupã ce a luminat ca un semn,
Ca o flacãrã deasupra comorii.
TATÃL
Nu eu hotãrãsc.
Atomii se fac nisip,
Nisipul formeazã pietricele,
Pietricelele se transformã în litere,
Literele încolþesc, dau muguri,
Rodesc cuvinte,
Cuvintele se fac animale, se împerecheazã
ªi nasc.
Nu eu hotãrãsc.
Niciodatã
Când vãd o vorbã gravidã,
Nu ºtiu cine e tatãl.
STEA ADUSÃ DE VÂNT
De la început ai fost adusã de vânt
Ca o sãmânþã.
Am ºi glumit: „Cine-a mai vãzut
228
CUPRINS

La cules ]ngeri
Stea adusã de vânt?“
Dar mai târziu,
Când mi te-ai aºezat pe frunte
ªi-ai început sã-ncolþeºti
Am înþeles cã eºti o sãmânþã.
Lacomã, înfiptã sãlbatec în creier,
Cu raze aspre închipuind rãdãcini,
Eºti o sãmânþã.
Ce pãcat
Cã planta pe care,
Luminã din luminã, o naºti
Nu se poate vedea
Decât dupã ce
Mã voi fi întunecat.
REMEMBER
Toþi µ oraºul, þara, planeta µ
Dormeau.
La urma urmei,
Ce altceva ar fi putut face,
Mã întrebam
ªi-i priveam înduioºatã cum dorm:
Unii cu eleganþã ºi graþie,
Alþii grosolani, lãbãrþaþi peste ceilalþi,
Alþii zvârcolindu-se, munciþi de coºmaruri,
De remuºcarea cã dorm,
Alþii, dimpotrivã, fericiþi
Cã au reuºit, în sfârºit,
Cu neuroleptice, cu exerciþii yoga,
S-adoarmã.
229
CUPRINS

Ana Blandiana
O mare de trupuri inerte µ
Acoperind pânã în zare
Strãzile, vãile, munþii µ
Pe valurile cãreia oricine
(Cu singura condiþie sã fie treaz
Sau cel puþin somnambul)
Ar putea înainta
(Dar spre ce?),
O mare fãrã þãrmuri, inertã,
Aproape moartã.
Aproape moartã?
ªi deodatã m-a cuprins o spaimã nebunã
Cã nu vor mai fi în stare sã se trezeascã
În zori,
Cã vor uita pânã atunci gesturile trezirii,
Cã vor uita chiar ºi somnul,
Aceastã ultimã dovadã a fiinþei.
ªi am început sã le strig µ
Vã implor, vã conjur
Nu uitaþi cã dormiþi,
Aduceþi-vã aminte
Cã sunteþi în viaþã...
ÎMBLÂNZITORUL CÂNTEC
Blândã visare a palmei lunecând
Pe mãtasea electricã a unei blãni
Sau zvâcnet al micului trup
Sub cutremurul trilurilor
ªi chiar ochiul meu cufundându-se
Ca într-o apã mai caldã
230
CUPRINS

La cules ]ngeri
În ochiul lor plutitor
Printre frunze µ
Ce grosolanã eroare sã crezi
Cã îmblânzitorul cântec
A putut fi topit de Orfeu
Din cuvinte...
UN ANIMAL ORBITOR
Lumina este ºi ea carne,
Dacã o smulgi se rupe
ªi sângerã µ
N-aþi vãzut niciodatã
O halcã de luminã
Aruncatã la marginea cerului
ªi începând sã putrezeascã?
Sau n-aþi simþit niciodatã
Mirosul de sânge
Al câte unui pârâiaº prelins încet
Dintr-o razã,
Gata sã se poticneascã
De la o piatrã la alta,
ªi nu v-aþi gândit atunci
La zeiasca durere
Consumatã acolo
În inima lumilor,
Unde un animal orbitor
ªi în eternitate rãnit
Ne þine pe toþi
În viaþã?
231
CUPRINS

Ana Blandiana
41
Numãr penele verzi
Din aripa bradului.
Dacã îmi vor ieºi
Mai puþine de 41
El va avea dreptul sã zboare.
Îmi ies chiar 41.
Da, e mai complicat,
Dar oricum de mine depinde
Sã-i acord dreptul în continuare.
µ Zbori, îi spun.
µ Eºti o proastã, îmi rãspunde bradul.
µ Nu, sunt o luptãtoare pentru drepturile bradului,
Zbori!
µ O, murmurã el, se vede
Cã n-ai încercat niciodatã
Sã-þi încleºtezi rãdãcinile-n nori.
µ Nu. De altfel, am greºit numãrãtoarea:
Îþi creºte ºi urmãtoarea.
AX
Înãlþat între bine ºi rãu,
Ascunzând la un capãt zeul,
La celãlalt antizeul,
Sã fie numai o falicã rãzvrãtire
A celui de-al doilea
Împotriva celui dintâi?
Sau este o punte
La mijlocul cãreia, în echilibru nesigur,
Deasupra prãpastiei am fost aºezaþi,
232
CUPRINS

La cules ]ngeri
Între prima ºi ultima clipã a lumii
ªi depinde numai de noi sã schimbãm ceva,
Târându-ne un milimetru într-o parte sau alta,
În raportul nebunesc al puterii?
Sprijinit puternic la un capãt ºi la altul,
El este axul
Pe care nori învolburaþi de nesiguranþã
ªi straturi mereu mai adânc sãpate de þãrnã
Îl rotesc în jurul lui însuºi
Ca niºte aripi neînstare sã-l smulgã
În zbor.
COMPROMIS
Împãcarea dintre întuneric ºi luminã
Nu e umbra,
Cum nu e mlaºtina
Împãcarea dintre mare ºi pãmânt.
Întinde mâna în somn
ªi nu respira pânã-mi atingi
Vârful suspendat spre tine al degetelor µ
Pe deasupra stinghiei
Mai pot face punþi
Numai braþele noastre
Visând.
URME
Pãºesc în urme mai mari
Decât ale mele ºi rare,
Îngheþate-n zãpada
Duioasã ºi moale cândva.
233
CUPRINS

Ana Blandiana
Merg în aceeaºi direcþie
Cu necunoscutul, dar fãrã
Sã bãnuiesc spre ce se-ndrepta;
Mã cãznesc sã-l urmez
ªi e ca un spasm lubric
Repetata-ncleºtare
În întrebare ºi nea.
OCHIUL MEU
Ochiul meu este
Un animal
Care a încetat de mult
Sã fie omnivor.
La început
Se mulþumea cu puþin:
Câteva crengi, câteva frunze,
O floare, un fir.
Apoi a trecut la esenþe
ªi numai boabele, grãunþele, seminþele
Îi mai stârneau interesul
ªi pofta de sens.
Iar acum refuzã pur ºi simplu
Sã mai înghitã ceva,
κi încleºteazã genele ca pe niºte dinþi
Înfricoºaþi de ei înºiºi
ªi nu mai acceptã nimic,
Strigând cã are tot ce-i trebuie înlãuntru.
Cantitãþi enorme de merinde
Pe care le devorã cu lãcomie,
234
CUPRINS

La cules ]ngeri
Dovadã lacrimile care picurã din când în când
De sub pleoapele închise
Ca o salivã scãpând indecent ºi senil...
HOHOTUL
În fiecare hohot
Un zeu se dezvãluie
Umflându-ºi faldurile
Hainei lui largi prin vãzduh.
Sunt atâtea feluri de zei
Pe pãmânt
Încât nu vom prididi niciodatã
Sã plângem sau sã râdem destul
Pentru a-i scoate din ascunzãtori.
De râs sau de plâns,
Nici nu conteazã:
Important este hohotul.
LA CULES ÎNGERI
...Din când în când
Un pocnet înfundat
Ca la cãderea
Unui fruct în iarbã.
Cum trece timpul!
S-au copt ºi-au început sã cadã
Îngerii:
S-a fãcut toamnã ºi-n cer...
235
CUPRINS

Ana Blandiana
CLOPOTUL PE CARE-L AUD
Clopotul pe care-l aud
Bate atât de departe,
Încât nu pot sã spun
Dacã prin pãmânt, sau prin cer, sau prin apã
Strãbate
Glasul lui, ca un animal
Obosit de moarte,
Mai târându-se un
Metru pânã-n bârlogul-mormânt
În stare sã-l tãinuie ºi sã-l încapã,
În înspãimântata ascunzãtoare
Ce sânt,
În care moare
De fiecare datã
Înainte de-a spune
Unde e clopotul,
Al cui ºi de ce
Începuse sã batã...
ÞÃRM
Somnul pulseazã ca un ocean
ªi ritmic loveºte în þãrmul viu
Ce încã mai sunt, ºi mã surpã, ºi scriu
Cu spinii pleoapei plecate viclean;
Mai smulg o silabã din ape, pãmânt
Moale de somn, lângã una mai veche,
Oceanu-mi scandeazã chemãri în ureche
ªi ritmic loveºte în þãrmul ce sânt;
236
CUPRINS

La cules ]ngeri
Mã surp cu o literã, cu o vorbã, cu-un an,
Din dulci calendare mã nãrui ºi-adorm,
Pe când, morfolindu-ºi poemul diform,
Somnul pulseazã ca un ocean.
LITERE
Aceastã spaimã a curgerii
Dinspre A,
Niciodatã spre A,
Aceastã spaimã
De-a trece
Prin toate literele
Pe care le ºtii dinainte
De la ceilalþi
Care le-au strãbãtut
Cum le-a fost norocul,
Pânã la Q, pânã la T,
Cei mai fericiþi pânã la Z,
Dar neîntorºi niciodatã
Nici unul,
Nici unul în stare
Sã sarã înapoi
Peste A,
Nici unul care sã bãnuiascã mãcar
Ce este înainte
Sau dupã sfârºitul alfabetului:
Tot litere?
Tot litere?
Tot litere?
237
CUPRINS

Ana Blandiana
CETINA
Spectre de brazi mai vânturã stindarde
De ceaþã, proorocind sfârºituri noi,
Dar cine are forþa în casandre
De cetini, chiar, sã creadã, dintre noi?
Pe-acelaºi loc, dar mãturând cu pãrul
Mult cãlãtoare zãri de cãpãtâi,
Topindu-ºi în rãºinã adevãrul,
Cel necrezut în scrâºnet, mai întâi,
Nu pot sã plece, nici mãcar nãluci.
În jurul lor ºi cerul ºi apa emigreazã
Vântul întreabã-ntruna „Nu te duci?“
Cetina plânge-n hohot „Sunt acasã“.
DANS
Trãdeazã litera
Tãcerea minte
Semnul e-ambiguu
Þipãtul fals
ªoapta nesigurã
Ochiul duplice
Îmbrãþiºarea
Numai un dans.
Mesaje infirme
Cifruri pierdute
De-a lungul de-a latul
238
CUPRINS

La cules ]ngeri
Pe înalt sau pe cant
Cerul albastru
E doar adâncimea
Stratului gros
De neant.
BALANÞA CU UN SINGUR TALGER
Sunt vinovatã numai pentru ceea ce n-am fãcut.
Pãduri tropicale crescute printre coloanele
Unor temple în care nu m-am închinat,
Oceane de frunze
În care nu m-am lãsat îngropatã,
Duºmani pe care nu i-am urât,
Sãbii pe care am refuzat sã le mânui,
Cuvinte pe care n-am învãþat sã le þip,
Trupuri pe care nu le-am iubit,
Fiare pe care nu le-am ucis,
Fluvii în care nu m-am înecat,
Rãsãrituri pe care n-am apucat sã le vãd,
Piscuri pe care n-am ajuns sã le urc,
Muzee amenajate în corola unor crini
Pe care nu i-am mirosit niciodatã!
Toate vor avea dreptul sã mã acuze.
ªi faptele mele, oricât de bune,
Nu vor reuºi sã menþinã un echilibru
Oricât de instabil,
Pentru cã nu între bine ºi rãu
Va fi balanþa din urmã,
Ci între a fi fost ºi a nu fi fost.
239
CUPRINS

Ana Blandiana
POVESTE
Înaintez cu grijã, încet,
Pe un drum
Pe care îl tai eu însãmi
Pãºind:
Ca sã ºtiu sã mã întorc,
Presar în urmã
Fãrâme de litere ºi de cuvinte.
Sunt pornitã de mult,
Mi s-au terminat
Puþinele silabe pe care le avusesem
Merinde de drum,
Din fericire, am descoperit
Cã totul
Poate fi transformat în cuvinte
ªi am continuat sã înaintez
Presãrând
Vorbele în care mã destram
Cum se destramã un pulovãr vechi
În cãpeþele de lânã-ncreþitã de atâta purtare...
NUMÃRUL PÃSÃRILOR
Ce am uitat?
Doamne, ce am uitat?
Sufletele-pãsãri care zboarã
Din mine când dorm
Nu se întorc niciodatã aceleaºi
În cuibul ce sunt,
Sau poate doar eu
240
CUPRINS

La cules ]ngeri
Nu-s niciodatã sigurã
De-a fi aceleaºi,
Stãpânitã mereu de senzaþia
Cã am uitat ceva,
Cã am pierdut
Din nesfârºitul ºir de existenþe
Pe care le socoteam
Dupã numãrul pãsãrilor.
BOCET
Închide ochiul, ochiul gol
Rãmas deschis în piscul
Catapetesmei vechi,
Semn al privirii numai,
Orb acum,
Încremenit în primul lui eres.
Închide ochiul, fã ceva,
Miºcã puþin pupila de sub fum,
Apleacã-ncet pleoapa,
Zgâriind vopseaua veche
Cu genele,
În semn c-ai înþeles.
BÃNUIALA
Este liberã floarea
Cãreia i s-a stabilit cu precizie
Data când se va deschide
241
CUPRINS

Ana Blandiana
ªi data când se va ofili,
Mireasma pe care
Trebuie s-o rãspândeascã
ªi culoarea pe care trebuie s-o aprindã?
Ea spune cã da.
ªi petalele spun da, fiecare în parte,
ªi staminele, ºi firiºoarele de polen,
ªi frunzele, ºi turnul subþire ºi fraged
Al gâtului. Da.
Dar ce este atunci libertatea? întreb
Stânjenitã puþin de bãnuiala rãspunsului.
Ce întrebare! se mirã
Îngerul clipind din petale.
242

ARHITECTURA
VALURILOR
(1990)

Ana Blandiana
CURSA
Aºa o sã fac:
În loc de piatrã, oglinda.
ªi-n loc de nume,
O oglindã de asemenea.
Va fi ca o cursã
În care veþi cãdea
În sfârºit.
Ce-mi pasã cã nimeni nu va mai ºti
Unde-mi este mormântul,
Când voi vã veþi apleca peste el
Curioºi sã vedeþi
Al cui poate fi
ªi vã veþi vedea
Pe voi înºivã.
ARHITECTURÃ-N MIªCARE
Cine ºi ce ar putea sã opreascã vreodatã
Aceastã arhitecturã-n miºcare
Mereu renãscând ºi murind,
Aceastã mãnãstire ce vine spre mine
Se-apropie, se umflã, ºi creºte, ºi iatã,
Cu bolþi ºi cupole de spumã
Ca niºte scufe-coroane atârnând,
Se-aruncã în aer, se-mprãºtie lent, se prãvale,
244
CUPRINS

La cules ]ngeri
Se destramã-ntr-un nor de meduze,
ºi alge, ºi crabi
ªi se scurge-n pãmânt?
Cine-ar putea sã încremeneascã odatã
Miºcarea aceasta prea vie pentru a nu mai muri
ªi pentru a nu mai renaºte prea muritoare,
Cine-ar putea sã strige valurilor „Staþi!“
ªi apelor sã nu mai fie mare,
ªi-acestei mãnãstiri mereu surpatã
În sine însãºi ca într-un ecou
Sã îi cloceascã stâlpii-osificaþi
În aerul fãcut în juru-i ou?
SEMNAL
Staþi,
Nu vã mai miºcaþi,
Încremeniþi!
Orice miºcare
E o degradare.
Fructul e începutul putrezirii
Ideii care se deschide-n floare,
Iar zãmislirea, primul pas greºit
Al celor ce iubesc ºi sunt iubiþi.
Staþi,
Nu vã mai miºcaþi,
Opriþi
În crisalida voastrã þãrãneascã
Fluturul navetist, fatal!
Dar cine, oare,
245
CUPRINS

Ana Blandiana
Ar putea s-opreascã
Rostogolirea apei nebuneascã
Spre a se sparge iar ºi iar de mal...
Staþi,
Nu vã mai schimbaþi,
Speraþi
Sã nu mai moarã nimeni ºi nimic:
S-ar naºte alþi cãlãi
Mai rãi
ªi cel mai mic pitic
Ar fi mai mic.
Când orele sunt sfãrâmate, marele
Curaj e sã opreºti arãtãtoarele.
SEISM
Pãmântul cutremurat, neliniºtit, isteric,
Pãmânt cu valuri
Ca o mare,
Tainã zbãtându-se sã-ºi þinã
Ascuns în grâne
Sufletul de foc,
Vânat bogat ºi slab din fire-n stare
S-amestece cu spaimã la un loc
Strãvechi ruini ºi demolãri viitoare...
Ce-ar mai putea
Din val sã nascã decât val,
Sfãrmat ºi iarãºi luând-o de la capãt,
Oare?
246
CUPRINS

La cules ]ngeri
Pãmânt natal
Fãcut ulcioare
Din care timpu-a curs la întâmplare
ªi-a devenit istorie
În treacãt...
TRECERE
Totul se schimbã,
S-a schimbat
Sau se va schimba,
Stâncilor le cresc rãdãcini
ªi dau muguri,
Apoi încep sã se miºte încet
Dupã credinþa cuiva,
Þãranii altoiesc abonamente de tren
Pe coarne uscate de pluguri.
Aha!
Plante cu gheare ºi aripi încearcã
Sã-ºi salveze seminþele învãþate sã treacã
Dintr-o lege într-alta,
Zbor
Lung de nori prin pãmânt,
Clorofilã cu puls,
Peºti pe ramuri cântând
ªi suspansul maºinii cu pâine
La un capãt de-ogor;
Intertimp,
Regn de trecere,
Eternitate
La fel de strãinã
De trecut ºi viitor...
247
CUPRINS

Ana Blandiana
FRUNTEA MEA
Fruntea mea e o piatrã
Peste care trec ºi se-ntorc
Valurile fluxului ºi ale refluxului,
O spalã ºi o tocesc,
O sculpteazã,
O fac nisip,
Se scurg printre firele lui
Tot mai fine,
Tot mai fãrã chip,
La dus ºi la-ntors
Sub razele lunii
Coborâte în bernã µ
O piatrã de mult dispãrutã
ªi uitatã de mult
Sub miºcarea insultei, eternã.
ORA
Oasele mele de-argint
În jurul cãrora
Se torc lungi orbite de sori
Luminând disperãrii,
Simt cã se-apropie ora
Anunþatã de atâtea ori.
Totul e pregãtit.
Înºirã-þi, stãpâne,
Generaþiile mute de sclavi
Sub catarg!
Valurile mãrii se trag
Ca niºte gingii bãtrâne
De pe dinþii bolnavi.
248
CUPRINS

La cules ]ngeri
DIES ILLE,
DIES IRAE
O sã vinã ea,
Nu se poate altfel,
O sã soseascã
ªi ziua aceea
Amânatã de veacuri,
O sã vinã,
Se apropie,
Se ºi aude
Pulsul ei bãtând
Între zãri,
O sã vinã ea,
Se simte în aer,
Nu mai poate întârzia,
Nu vã îndoiþi, o sã vinã
Ziua aceea
Orbitoare ca o sabie
Vibrând în luminã.
TOPIREA LA RECE
Decenii întregi aºteptând
Întoarcerea cheii în broascã;
Din ce în ce mai ruginitã,
Pândind-o decenii întregi
Fãrã cuvinte,
Fãrã destin.
Din când în când
Pãrând cã se miºcã puþin
249
CUPRINS

Ana Blandiana
ªi atunci µ
Oh, împãrþirea pe voci
Dupã iluzia miºcãrii:
Cei cãrora li s-a pãrut
Cã s-a învârtit înainte,
Cei cãrora li s-a pãrut
Cã s-a învârtit înapoi,
Cei cãrora chiar nemiºcarea
Li se pare-un atu...
Cine ºi ce ar putea sã opreascã
Himera?
Dar, nu,
Numai înaintarea ruginii
În inima fierului,
Topirea la rece,
Praful roºu înlocuind
Moleculã cu moleculã zãvorul
(ªi iarãºi corul de semne,
Presupuneri, opinii:
Într-un secol, în douã,
Într-un mileniu...)
Istorie cu încetinitorul.
DRUM
Grinzi de vechime curbe, oase
Bãtrâne-n carnea stinsã de sub var,
Carii sãpând tuneluri nisipoase
În lemnul unui timp murdar
ªi streºini devenite moi de vreme,
Nemaizburãtãcite de lãstuni µ
250
CUPRINS

La cules ]ngeri
Pe cine sã dispreþuieºti când geme?
Lipsa puterii cui sã o rãzbuni?
Cine ezitã încã sã strãbatã
Singurul drum pe care-l mai avem,
Când, prins sub roatã de buldozer, iatã,
Se sparge ultimul poem
Ca o clepsidrã neînstare
Sã mai prefacã suferinþa-n timp?
Un þipãt putrezit de amânare
Cerºind istorie în schimb...
TABLOU
ªase sau ºapte
Cu boturile încleºtate
În aceeaºi pradã,
Cu trupurile prelungite
De cozi halucinant
Aºezate radial
Pe asfalt,
Formaserã un soare
Cu raze grase, tremurãtoare,
Rãsãrite din canal.
Soare de ºobolani
Pe-un cer de-asfalt,
Apollo al gunoaielor, viitor
Astru cu blanã pentru alt
Ev de subsoluri ºi rigole
Scurse spre ziua de apoi,
251
CUPRINS

Ana Blandiana
Zeu rozãtor
Hulpav din ani
Cu-aureole
De gunoi...
DE DRAGOSTE
Nu mã lãsa, aºeazã-mi-te-alãturi
ªi þine-mi capul strâns sã nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnatã
Se-ascute, rãsucindu-se-n coºmar;
Cuprinde-mi tâmplele în palme-aºa
Cum þii sã nu se verse un potir
ªi pune-þi gura peste gura mea:
Inspirã þipãtul care-l expir,
Sã nu se-audã hohotul de plâns
Ce-ºi hotãrãºte trupul meu contur;
Îmbrãþiºeazã-mã sã nu mã smulgã
Valul de spaimã care creºte-n jur
ªi duce totul, ºi în urma lui
Rãmâne doar moloz ºi ghilimele,
ªi se chircesc bolnave ºi se sting
ªi soarele ºi celelalte stele...
252
CUPRINS

La cules ]ngeri
OMPHALOS
O piatrã e un zeu care
Se miºcã atât de încet
Încât ochiul meu repede muritor
Nu-i în stare
Sã-i recunoascã miºcarea,
Aºa cum nu poþi sã-i ceri
Unui val,
Unui nor
Sã înþeleagã ce-i marea.
Când totul se nãruie
ªi-apoi se dizolvã
Într-un toxic amestec
De ieri ºi de mâine,
O piatrã e sâmburul lumii
Viu încã,
Sensul chircit ce rãmâne,
Omphalos ºi mugur din care întreg
Universul ucis
Va mai creºte o datã,
Când zeu-mpãrþit
Între pietre egal
Se va strânge-ntr-o baricadã.
VIERMI CÃLÃTORI
Viermi cãlãtori, înaripaþi, pe roate,
Viermi cãrora li s-a repartizat
Un cimitir mai nou
ªi mai modern;
253
CUPRINS

Ana Blandiana
Valuri de viermi,
Cadavre vechi mutate
În mai ambigua eternitate
A unui secularizat infern:
Valuri de viermi
Migrând în cripte noi,
Viermi cãlãtori
Spre ziua de apoi,
În timp ce-n viitorul lac, mai fermi,
Peºtii vor învãþa sã fie viermi.
SOMNUL
Ce rãzbunare!
Ultimul dintre sclavi,
Cãruia nu i-a trecut niciodatã prin minte
Cum ar fi liber
ªi care începe sã tremure
Numai la gândul
C-ar putea face
Cel mai neînsemnat gest de revoltã,
Evadeazã
Prin simpla plecare a genelor,
Scapã oricãrui control,
Fuge,
Nu poate fi urmãrit,
Pentru cã stãpânul
Rãmâne întotdeauna
Pe mal,
Muºcându-ºi pumnii de furie
ªi insomnie,
Veghind.
254
CUPRINS

La cules ]ngeri
SUBIECT
A te descoperi
Închis în comparaþie
Ca într-o cuºcã
Pe care singur
Þi-ai clãdit-o în jur
ªi-n care nu mai poþi trãi,
Aºa cum nu puteai
Nici în afara ei;
A muri din lipsã de libertate
Ca din lipsã de aer,
Nu pentru cã eºti închis,
Ci pur ºi simplu
Pentru cã ea, cuºca, existã µ
Ce subiect
Pentru o propoziþie
Care îºi aºteaptã predicatul!
PE NEVÃZUTE
Pe nevãzute,
Aºa cum întinzi mâna
Sã numeri ouãle din cuib,
Abia atingându-le
Cu emoþie ºi spaimã
În faþa misterului etanº
Dinlãuntru
(Ouã pe care pasãrea
Va refuza sã le mai cloceascã
Socotindu-le impure),
255
CUPRINS

Ana Blandiana
Pe nevãzute
Mâna lui se-ntinde-n somn
ªi nãruie
Cu fiecare vis
O mãnãstire,
În timp ce Pasãrea
Plutind deasupra apelor
Tot mai uºoarã, tot mai liberã de balast,
Se înalþã cu fiecare cãdere
Pânã nu se mai vede.
DE-A V-AÞI ASCUNSELEA
ªi iatã, bisericile
Pornesc sã alunece pe asfalt
Ca niºte corãbii
Încãrcate de spaimã,
Cu turnul catarg
ªi pânze umflate
De vântul
Bãtând mereu din altã direcþie,
Încât,
Dacã mergi neatent pe stradã,
Poþi fi oricând cãlcat de o bisericã
Înnebunitã,
Grãbitã sã se ascundã.
256
CUPRINS

La cules ]ngeri
UN LANÞ
O funie rãsucitã ca un ºarpe
Înnodat de el însuºi,
Un lanþ
Strângând la un loc,
Aducând la aceeaºi culoare;
Un cuvânt intraductibil
Dintr-o durere într-alta,
Însemnând în fiecare loc altceva.
Ce este
Un cuvânt intraductibil?
O frunzã care vrea sã exprime
Funcþiile unui mamifer,
Un perete încercând sã realizeze
Fotosinteza,
O mãnuºã de forma unui pantof
Pentru mâini umblãtoare,
O tulpinã firavã
Clãtinatã sã scape
De propriile ei petale de fier:
Solidari-té-tá-ty-tate-nosc...
Gramaticã a lichidelor
Fãcând ape-ape
În vasele totuºi comunicante,
ªtiind pe de rost
Diateza activã, pasivã, reflexivã
(Ultimele douã confundate
Aproape),
Ape înlãnþuite, legate,
Scurgându-se printre nisipuri miºcãtoare
Fãrã speranþã, fãrã mâine, fãrã azi,
257
CUPRINS

Ana Blandiana
Când toate frunzele
Îmi dau reþete de salvare
Strigându-mi
Ofileºte-te, cazi,
Mori, mori, mori...
Speranþã cu înlocuitori.
FÃRÃ UN GEST
Fãrã un gest, cu ochii-nchiºi,
Lãsând sã cadã peste mine timpul
Ca o insultã binemeritatã µ
Pentru cã sunt în stare sã-nþeleg
De tot ce înþeleg sunt vinovatã.
O neputinþã care urcã-n simþuri
Pânã le depãºeºte risipind
Bobi de mercur otrãvitor µ
ªtiu cã nu pot nimic ºi umilitã
Pe treptele batjocurii cobor.
Nu fricã, obosealã cã-i zadarnic,
Durere cã-i târziu, dispreþ de sine
ªi scrâºnetul de dinþi, ritmat cuminte µ
Cern semnele vieþii ºi gãsesc
O grãmãjoarã neagrã de cuvinte.
258
CUPRINS

La cules ]ngeri
REFREN
La cei ce acum îºi încep cãlãtoria prin regnuri
În pântecele mamelor lor
(Ah, viitorul!)
Sau poate nici n-au ajuns pânã acolo
ªi mamele lor sunt încã fetiþe jucându-se
Cu elementele chimice nedevenite sãmânþã
(Ah, viitorul!)
La ei mã gândesc,
La momentul în care vor vrea sã afle
Cum am reuºit;
La cei ce vor fi
Incapabili sã-ºi imagineze
ªi neînstare sã vadã
Prin fereastra murdarã
Întotdeauna închisã
Între decenii
(Ah, viitorul!)
Cruzi ºi încã oneºti,
Netrecuþi prin târgul de sclavi,
Prin mezatul ideilor
(Ah, viitorul!)
Pe ei îi visez
Întrebându-se
Cum de nu mi-am pierdut
Nici viaþa, nici minþile;
Cei ce acum nu sunt
Decât o iluzie incertã,
O presupunere optimistã
(Ah, viitorul!)
259
CUPRINS

Ana Blandiana
Mã vor întreba
În limba lor necunoscutã
Cum de am reuºit sã ajung
Pânã la ei,
Dacã voi ajunge
(Ah, viitorul!)
ªi eu voi simþi
Cã nu le pot rãspunde
„Prin absurd“,
Pentru cã absurdul e o noþiune
Intraductibilã
Dintr-o epocã în alta.
SISTEMATIZARE
Nostalgia arhitecturii
Într-un peisaj de chirpici,
Nostalgia munþilor
Printre coline de apã µ
Cine-ar putea sã priceapã?
Tot ce se nãruie-aici?
Înþelepciune dospitã
Din bãlegar ºi noroi,
Muruitã pe crengi încã vii,
Delirantã,
Împletind în aceeaºi ispitã
Arhitravele moi
ªi coloane sculptate-n paiantã.
260
CUPRINS

La cules ]ngeri
Visul pietrei visat
Într-un somn de pãmânt
Vãlurit de-arãturi ºi de ploaie,
Dimineaþã cu temple
Ce rodesc vinovat
ªi bãtute de vânt
Se îndoaie.
FÃRÃ NUME (I)
Destin rostit de-o ursitoare
Întârziatã, jignitã,
Urându-ne pentru
Darurile prea multe
Pe care ni le-au dat celelalte;
Constructor
Al infernului nostru particular
În care zilele ºi nopþile
Se anuleazã între ele la nesfârºit
ªi nu obosesc,
ªi nu se dau bãtute,
Încât nici mãnãstirea,
Nici ruina ei
Nu se pot încheia vreodatã;
Arhitect de valuri
Înãlþate mereu
ªi mereu nãruindu-se
Ca s-o poatã lua de la capãt;
Meºter mare
Întrecându-i pe ceilalþi
Nu prin ºtiinþa,
261
CUPRINS

Ana Blandiana
Ci prin exasperarea de a zidi;
Zburãtor cu aripi de ºindrilã
De douã ori victimã
A operei sale;
Blestem
În zidul de litere-al cãruia
E închis un popor.
MARTORII
Mai vinovaþi decât cei priviþi
Sunt doar cei ce privesc,
Martorul care nu împiedicã crima,
Atent s-o descrie,
Scuzându-se „Nu pot sã fac
Douã lucruri în acelaºi timp“,
Sau „Portretul victimei, îngeresc,
E mai important decât viaþa ei
Pãmânteascã“.
Vinovaþi nu pot sã fie
Doar unul, doar doi sau doar trei,
Când armate de martori privesc
ªi aºteaptã sã se sfârºeascã,
De bãtrâneþe sã moarã cãlãul,
ªi victima, a doua oarã, de uitare,
Sã se sfârºeascã de la sine rãul
Cum se sfârºeºte pur ºi simplu un tunel...
Stãm suspendaþi
De propria-ne-ntrebare
Ca de-o spânzurãtoare
Un drapel.
262
CUPRINS

La cules ]ngeri
„În van, rãspunde timpul, aºteptaþi:
La judecata marilor coºmare
ªi martorii sunt vinovaþi“.
UN INFERN
Un infern fãrã diavoli
De cine-ar fi putut fi inventat
Dacã nu de cei ce se chinuie-n el? µ
Sunt obligatã sã mã întreb
ªi sã mi-i imaginez
Fãcând eforturi sã aprindã focul
În umezeala aceea din centrul pãmântului,
Apoi cãrând deºelaþi cãldãrile cu smoalã,
ªi furcile, ºi celelalte unelte,
ªi apoi, când totul este gata,
Repartizându-ºi rolurile cu schimbul
(Care sunt astãzi dracii, care sunt pãcãtoºii)
Ca într-un mister medieval
În care mascarada nu interzice delirul.
De altfel, faptul de a ºti cu exactitate
Orele între care diavolul eºti tu însuþi
Nu-i nici pe departe un argument
Cã diavolul nu existã.
ªI ÎN OGLINDÃ
ªi în oglindã sunt valuri,
ªi apa ei se supune
Fluxului zilelor bune
Suindu-ºi iluzia-ntre maluri
263
CUPRINS

Ana Blandiana
De crizã, de plâns, de-ntrebãri,
Ca sã descreascã din nou
Cu undele silnicei mãri
Zbãtute-ntr-o coajã de ou
Din care se nasc ºi o sparg
Mutându-se-n alt ou mai mare,
Purtând clãtinat un catarg
Frânt de oglinzi miºcãtoare
Sub secera grea a-ntrebãrii
Tãiate stângaci dintr-un nimb:
În valul de sare al mãrii
Se clatinã valul de timp.
LUNÃ PLINÃ
Vino, lunã, ºi ne desprinde din somn,
Aruncã-þi în apele noastre nãvodul
ªi trage-ne-afarã,
Deºeartã-ne
În insomnia vãzduhului!
S-ar putea sã nu rezistãm,
De-atâta somn plãmânii sã fi trecut în
bronhii,
Dar,
Cu orice risc, trezeºte-ne
ªi lasã-ne, liberi ºi singuri, pe mare:
Sã înaintãm încet,
Cu infinitã prudenþã,
Pe suprafaþa lichidã,
264
CUPRINS

La cules ]ngeri
Pe arhitectura valurilor mereu în schimbare,
Pe orizontul ca o frânghie întinsã
Între douã infernuri,
Cu ochii în ochiul tãu înnebunit de speranþã...
EXASPERAREA
Exasperarea de-a curge
Spre nimic ºi spre nimeni,
Cum curge sângele din ranã,
Am învãþat-o-n lungi istorii
Domesticite de neant,
Acolo unde munþii lumii
Se bat în capete ºi râuri
De lapte ºi de miere pier
Zadarnic ºi exorbitant;
Exasperarea de-a crede
Cã-i ridicol ºi chin
Sã zgârii veºnicia cu tranºee,
Sã construieºti pe-un plaur o cupolã
ªi un destin
Din nãzuinþi de-a gata;
Exasperarea-n stare sã încheie
ªi hazul, ºi necazul, ºi balada
Prin
Aceeaºi moarte benevolã...
265
CUPRINS

Ana Blandiana
SUB INSULTÃ
Nu ºtiu nici cine, nici cum
Ridicã pe valuri de urã
Gunoaiele strânse în drum
Pe care curentul le furã,
Le face-mpãraþi de o clipã
Spumei murdare din vârf,
Apoi le rãstoarnã în pripã,
Redându-le marelui stârv
Al timpului. Taci ºi ascultã
Minciuna vuind în statui.
Îngenuncheaþi sub insultã,
De ce, pânã când ºi a cui...
PUNCTUL BÃTRÂN
Mã gândesc uneori µ
În timp ce visez
Cã mã rostogolesc pe o scarã µ
Ce pãcat
Cã scara aceea are un sfârºit.
Din moment ce nu mã pot opri sã cad,
Aº putea face ingenios
Sã disparã
Cãderea insãºi,
Dizolvându-i contururile,
Îndepãrtându-i-le la infinit,
Lipsind-o de definiþie,
266
CUPRINS

La cules ]ngeri
De pragul de sus, de pragul de jos...
O rãsucire în zbor,
O zvârcolire spre-adânc
Ar fi identice,
Cu o condiþie:
Sã reuºesc sã amân
Punctul bãtrân
Al sfãrmãrii de lespede,
Fãrã ca asta sã mã împiedice
Sã cad din ce în ce mai repede!
A LOVI
Nu îmi e fricã,
Dar nu ºtiu: cum
Se ridicã
Glasul, braþul cum
Se întinde sã loveascã?
ªi când strâng pumnul
Trebuie sã strâng
ªi aripa-ngereascã?
ªi ca sã scuip în obraz
Trebuie sã adun
Salivã ºi urã
În loc de silabe
ªi trebuie sã-l împroºc
Pe cel mai de-aproape?
Aripa îmi sângerã ºi se despicã
Între rãzbunare
ªi alibi:
Nu mi-e fricã,
267
CUPRINS

Ana Blandiana
Dar mi
Se pare
Mai mare
Umilinþa de a lovi.
GARA DE NORD
Peron murdar, pãzit cu grijã
Dupã explozii de hârtie,
Doi pumni la spate prinºi în fier
ªi între uniforme, fie
Acest stop-cadru chiar emblema
Speranþei sub un soare gri!
Prin ochelarii de cãtuºã,
Viitorul verbului a fi.
CÂMPIA
O, Doamne, dar eu?
Cumpãnã a unei fântâni
Cu cât mai în cer
Cu atât mai adânc
Tensionatã spre ape,
Privind de acolo câmpia
Arsã de secetã
ªi fantomele dropiilor
De mult dispãrute
Cum încremenesc cu gâtul întins
ªi ascultã.
268
CUPRINS

La cules ]ngeri
MODEL
Oh, fuga celui singur
Cãtre Singurul,
Dupã modelul cãreia
Curg izvoarele
ªi se formeazã avalanºele µ
Câtã spaimã ºi cât eroism,
Câtã singurãtate.
Când se depãrteazã de mine
O urmez
Gata de orice,
Cu sufletul la gurã.
Când se întoarce,
Mã ascund înspãimântatã
ªi încerc sã dispar.
Fuga celui singur
Dinspre ºi spre
Centrul singurãtãþii,
Dupã modelul cãreia
Fac mãrile valuri!
ÎN MIªCARE
Eu însãmi doar vârtej,
Doar formã-a unor
Fãrâme ºi mai muritoare
Care din ºapte-n ºapte ani,
Valuri urmându-se, dispar µ
Un da crescând
Dintr-o negare
Înspãimântat mereu
269
CUPRINS

Ana Blandiana
ªi totuºi viu,
Un val eu însãmi,
Dar un val mai mare,
Tot mai strãin de sine
ªi de mare,
Fragment al altei spaime,
Tutelar,
Neobosealã veºnicã-n miºcare
Pe-un þãrm rãmas mereu
Pustiu...
RÂND PE RÂND
Nu poþi sã-þi aperi zeul,
L-ai umili încercând,
Iar el nu se apãrã
Pentru cã-i mai presus
De-apãrare µ
Valul care-a mãturat
Toate templele
Rând pe rând
Se întoarce în mare.
ªi povesteºte ce frumoºi sunt zeii
ªi ce plãcut sã-i sfarmi
ªi ce uºor,
ªi alte valuri cresc
Visând fiecare
Sã aibã de spart
Zeul lor.
270
CUPRINS

La cules ]ngeri
SINGUR
El este unul singur
Nu pentru cã, dintre toþi,
Este cel adevãrat,
Ci pentru cã
Sâmburele tuturor este acelaºi.
În frunzele stejarului,
În mãruntaiele pãsãrilor,
În iepurele din lunã,
În pâine ºi vin,
El este unul singur.
Atât de singur,
Încât i se face urât
ªi se naºte.
MÃSURÃ
Maibinele ºi mairãul
Nu existã.
Ele sunt doar fantasme,
Visuri fãrã mãsurã
Ale binelui ºi ale rãului,
Promisiuni
Menite sã amâne clipa
Înspãimântãtoare
În care am putea descoperi
Cã nici binele, nici rãul
Nu existã,
Ci sunt numai fantasme,
271
CUPRINS

Ana Blandiana
Visuri fãrã mãsurã
Ale unor ºi mai neînsemnate,
ªi mai ambigue
Adverbe.
ÎN TEACÃ
Cei ce din laºitate n-au ales
(Infernul, cântul trei, 57)
Zadarnic stau ºi-aºteaptã pentru ei
Sã se mai facã vreodatã noapte,
Cãci timpul a încremenit crispat,
Nemaiînstare sã producã ore
De spaimã cã va trebui s-opteze
Între crepuscule ºi aurore,
Iar în clepsidra lumii rãsturnatã
Nisipul nu mai curge ca-n trecut,
Oprit în aer nu mai îndrãzneºte
Sã-ºi ia rãspunderea vreunui minut
Menit sã declanºeze iar rotirea
Eternei pietre mãcinând eres
ªi sã coboare pacea nopþii peste
Cei ce din laºitate n-au ales.
Astfel, lucizi mereu ºi vinovaþi
De tot ce n-au avut curaj sã facã,
Ei stau în ziua cutremurãtoare
Fãrã de rost, ca sabia în teacã.
272
CUPRINS

La cules ]ngeri
MOLECULE DE CALCIU
Sã nu mã grãbesc,
Sã las timpul sã treacã,
Fiecare secundã-n cãdere
Erodeazã puþin
Suferinþa.
Sã aºtept.
Fiecare val ce se sparge
Sapã în stânca
De care-s înlãnþuit,
Fiecare fir de ruginã
Subþiazã lanþul.
Într-un mileniu, în douã,
Stânca va fi nisip,
Fierul verigilor pulbere,
Oasele mele, molecule de calciu
Risipite în apã,
Suferinþa nimic.
ARTA DE A MURI
Ars moriendi, înþelepciune
A lunecãrii încete
Pe lungile pante-ale serii,
Te-am învãþat pe îndelete
Ca pe o rugãciune
Din copilãrie,
Ca sã nu mã sperii
Când vine timpul
Sã mã îmbie,
273
CUPRINS

Ana Blandiana
Ca sã nu-mi parã rãu
ªi sã nu mã scumpesc
La preþul nimbului, exorbitant,
Cerut de cãlãu
ªi adãugat atâtor dureri,
Schingiuiri, umilinþe, profanãri ºi incendii
Vãlurind de departe,
Din nenumãratele ieri
Salvate prin tine,
Cântec curgând fãrã ruºine
Spre moarte,
Ars moriendi...
SUNETE DE PÃMÂNT
Umilinþã nu asemenea celei a pietrelor
Cãlcate-n picoare
Sau muiate
În milenii de picurare,
Transformate-n argilã,
Rostogolite fãrã-ncetare,
Înmulþite în silã,
Fãcute nisip.
Nu.
Umilinþã de animal
În care fiecare celulã îmi cere sã þip
ªi eu nu ºtiu
Cu rãgetul cui
Sã înspãimânt,
Umilinþã a nimãnui,
Animal de pustiu
274
CUPRINS

La cules ]ngeri
Fãrã chip,
Cu limba tãiatã,
Scoþând
Numai sunete de pãmânt.
CÃZUT ÎN CER
Cãzut în cer
Ca în adâncul unei fântâni,
Reverberat de umezealã,
Aproape stins
ªi travestit în lunã,
Nu reuºea sã facã noapte totuºi
ªi ziua rãmânea în juru-i tulbure
Ca un albuº gelatinos, nesigur,
În jurul gãlbenuºului stricat.
O, Doamne-al aºtrilor
Descurajaþi din spaþiu,
Încearcã totuºi sã îl recunoºti...
DE-A VALMA
Ceea ce peºtilor le pare zare,
Substanþa pe care-o strãbat fericiþi s-o respire,
E pentru mine valul ce prãbuºeºte-altare
ªi rãscoleºte cimitire,
Ca sã se sfarme-apoi la rândul lui,
Numai nisip ºi apã, de la sine,
Amestecând cadavre ºi statui,
Purtând de-a valma schele ºi ruine.
275
CUPRINS

Ana Blandiana
Haos lichid, adâncu-i suitor,
Cerul afund ºi viitura soartã:
Respir vãzduhu-n care peºtii mor
ªi mã sufoc în valul care-i poartã.
INSCRIPÞIE
Tot ce se poate-nþelege
E fãrã speranþã ºi lege
ªi creºte dospind în eres
Tot ce e fãrã-nþeles.
CU CAPUL ÎN JOS
Rãstoarnã oglinda,
Varsã din ea conþinutul,
Lucrurile miºunãtoare,
Petele de ruginã care respirã
Lipite de sticlã,
Privirile miºcându-ºi labele genelor,
Chipul tãu
Mâzgãlit de ediþiile lui succesive.
Rãstoarn-o cu capul în jos,
Scutur-o bine,
Sã nu mai rãmânã nimic
Decât pieliþa sticlei
Luminoasã ºi rece.
276
CUPRINS

La cules ]ngeri
PRIN NEFIINÞÃ
Purtând în loc de coarne crengi cu flori
Turma de cerbi trecea prin amintire
ªi ochiul meu, care acum o vede,
Nu se formase încã s-o admire;
Deci fãrã martori, ca un gând, treceau
Atât de lin cã nu clinteau vreun ram
ªi nu sfârºeau de-a trece-n timp ce eu
Cãzând din vârstã-n vârstã îi priveam.
Pãsãri dormeau pe fruntea lor în crengi
ªi-n lunecare gângureau uºor,
Fãrã sã se trezeascã, dar simþindu-mi
Prezenþa tulburatã-n viitor,
Cum îi aºteaptã pretinzând dovezi,
Cum îi contemplã fãrã sã îi creadã
Cã poartã-n frunte crengi cu flori ºi trec
Prin nefiinþa fãrã de tãgadã...
O LINIE DREAPTÃ
O linie dreaptã, atât,
O linie sigurã
Între cele douã pãrþi ale paginii
ªi posibilitatea de a spune:
De o parte sau de alta.
Dar nu, hârtia suge,
277
CUPRINS

Ana Blandiana
Locul liniei îl ia o colonie
De râme târându-se
Dintr-o parte într-alta
Prin pãmântul arat de peniþã,
Tremurãtoare ºi nehotãrâte,
Dar rãzbãtând,
Dizolvând graniþa ºi cerneala.
Morala:
Nu-l întreba pe cãlãu
Diferenþa între bine ºi rãu.
NUMÃRÃTOARE INVERSÃ
Când nu mai pot sã suport
Încep sã numãr
(Dovadã cã numerele sunt superioare
cuvintelor
Sau,
Dacã nu superioare,
Oricum mai uºor de suportat),
Încep sã numãr, deci:
Becurile, robinetele,
Copacii care se vãd pe geam,
Creioanele de pe masã,
Trecãtorii, pisicile de pe acoperiºuri,
Apelurile telefonului.
Dar, mai riguroase decât cuvintele,
Numerele nu pot fi adunate de-a valma,
Cãrþi cu tomberoane de gunoi,
Claxoane cu vrãbii,
Trebuie þinutã o contabilitate obositoare
278
CUPRINS

La cules ]ngeri
Al cãrui singur merit e
Cã nu produce
Dincolo de exasperare
Poeme.
SINGURÃTATE
Marea care se zbate-n celãlalt
E-ntotdeauna mai puþin amarã,
Valul poate sã parã numai fald
Atunci când îl contempli din afarã
ªi spasmul înãlþãrii doar maree
Urmând chemarea cãzãtoarei luni,
În alþii suferinþa e idee,
Spectaculare marile furtuni,
Prilej de faimã ºi invidie rana,
Moartea numai intrare în Parnas.
O, corurile intonând osana
Peste singurãtatea unui glas...
UN VÃZDUH
MAI PUÞIN ÎNCÃRCAT
Încerc uneori sã-mi închipui
Un vãzduh mai puþin încãrcat,
Dar nu reuºesc,
Pentru cã
Nici ochiul care vede mituri,
Nici ochiul care vede maºini
279
CUPRINS

Ana Blandiana
Nu vor sã renunþe.
Iatã,
Chiar acum
Un avion
ªi Nike, înaripata zeiþã,
S-au ciocnit, prãbuºindu-se
Sub ochii mei uluiþi
Din motive opuse:
Unul nu-ºi poate explica
Defectarea avionului,
Celãlalt moartea zeiþei Victoriei.
ªi obosiþi
Adorm amândoi ºi viseazã
Un gol
Prin care trec
Numai nori ºi pãsãri.
DIN CE ÎN CE
Îmi seamãn cu-atât mai exact
Cu cât îmi sunt mai strãinã µ
Intenþie ucisã de act,
Speranþã-nglodatã în vinã.
Din vârstã în vârstã tot eu
Sunt cea care-mping înspre þãrm
Val dupã val ºi mereu
Când îl înalþ îl ºi sfãrm,
Val dupã val prin nisipul
Remãcinat tot mai fin µ
Identic cu sine mi-e chipul
Din ce în ce mai strãin.
280
CUPRINS

La cules ]ngeri
PASÃREA DESCHISÃ
Pasãrea aceea era atât de deschisã
Peste lume
(Aºa cum o carte poate fi deschisã,
Cititã chiar, dar nu ºi înþeleasã,
Dacã nu ºtii limba în care e scrisã),
Încât o aripã a ei
Acoperea soarele
ªi cealaltã aripã
Luna,
Iar oamenii,
Nemaiputând sã vadã cerul,
Încercau sã-i citeascã voinþa
În mãruntaiele ei.
DIN HAOS
Ziduri de apã, turnuri lichide, castele
În clocot
Ca ºi oraºele cãlãtoare pe cer
Înrudite cu ele
Spre care se-ntind
ªi aproape le-ajung,
Spãrgându-se lent în explozii
Cu sfârºitul amânat îndelung,
Rãzgândindu-ºi durerea
Din spasme-ntr-un hohot
Pe care-ntre zãri îl auzi
Înmulþit triumfal
De ecouri lucioase ca de globuri de spumã
ªi brusc risipit în moloz luminos,
281
CUPRINS

Ana Blandiana
Aºchii de raze, sori uzi,
Stinºi cu spaimã ºi astfel semnal
Unor noi ondulãri
Ale ritmului mumã
Care scoate din haos
Val pierind dupã val.
GOL SFªIAT
Putere de-a alege
Între a fi implicat
ªi a fi singur,
Curaj de-a opta
Între suferinþa þipãtului
ªi cea a tãcerii,
Forþã în stare sã se hotãrascã
Între fuga în afarã
ªi fuga înlãuntru,
Tu stãpâneºti universul
În care
Stelele ard
De nehotãrâre.
Gol sfâºiat în douã,
Eternitate dualã
De unde
Cad jumãtãþi de rachete
ªi ciosvârte de îngeri.
282
CUPRINS

La cules ]ngeri
COLOSSEUM
Tot ce mai rãmãsese
Era o labã a piciorului stâng,
Enormã. Privind-o,
Abia dacã reuºeai sã-þi dai seama
Ce reprezintã, aºa cum era
Aºezatã în curtea muzeului
Pentru cã nu încãpea într-o salã.
Cine-ar fi fost în stare sã-ºi imagineze
Statuia întreagã
Din care rãmãsese doar fragmentul acela
ªi un cuvânt, Colosseum,
Despre care toatã lumea crede acum
Cã denumeºte arena vecinã?
Oraºul incendiat pentru a fi reclãdit
În jurul colosului
A uitat de mult sã se mai sperie
Sau sã râdã de el;
Doar turiºtii ating încântaþi
Ciobul gigant,
Îi citesc în ghiduri istoria,
Apoi îl mai cerceteazã o datã:
Laba piciorului stâng...
OROLOGII PE ªINE
Ceasurile din când în când
Se opresc, apoi pornesc mai departe,
Dar cei care sunt duºi astfel
Nu ºtiu cã ele s-au oprit
283
CUPRINS

Ana Blandiana
ªi cât timp au stat,
ªi cât de tare accelereazã
Ca sã se-ajungã din urmã,
ªi cum în câte-o parte s-a fãcut gol
ªi câteva secunde pot sã se lãfãie
În compartimentul unei întregi zile.
Pe când în altã parte
Mulþimile fac valuri-valuri
ªi se caþãrã pe acoperiºuri, pe scãri,
pe tampoane.
Cei duºi rãspund conºtiincios
„Am patruzeci ºi doi de ani“,
Fãrã sã ºtie cã unele cifre sunt minute,
Iar altele milenii
ªi nici numele staþiilor
În care s-au oprit
Pentru a face cruce cu alþii
Sau fãrã motiv.
CA O SPUMÃ
Monarhi pe valuri
Regi plutind
Pe suprafaþa ondulatã a mulþimii,
Rãmânând deasupra printr-un miracol
Contrar legilor gravitaþiei µ
Suspendate între douã furtuni µ
Ajunºi ca o spumã murdarã
Deasupra,
Cu cât mai sus
Cu atât mai aproape de moarte.
284
CUPRINS

La cules ]ngeri
FÃRÃ NUME (2)
Vorbim de el mereu
Cum tot mereu
Atingi cu limba dintele ce doare.
Când îl uitãm o clipã-i sãrbãtoare,
Iar pomenirea lui bolnavã
E ºi-n blesteme ºi în rugãciuni.
Îl luãm în doze zilnice
Ca pe-o otravã
La care devenim astfel imuni.
ÎN JAR
Ardeþi satele, strigã Criºan,
Ardeþi satele care nu se ridicã,
Faceþi-le holde mãnoase de foc
Sã rodeascã neascultarea prin vreme,
Sã se stârpeascã ultimul sâmbur de fricã,
Înãlþaþi biserici de flãcãri în loc
ªi cântaþi în ele blesteme!
Ardeþi satele, strigã Cloºca,
Ardeþi satele care nu se rãscoalã,
Sã se mistuie toatã rãbdarea din ele,
Nici un fir de umilinþã sã nu mai poatã-ncolþi,
Înãlþaþi din flãcãri pânã la nouri castele
ªi locuiþi-le cu îndrãznealã
În veacul veacurilor vii!
Numai Horia tace ºi se uitã în jar:
Nu poate fi în zadar, în zadar, în zadar...
285
CUPRINS

Ana Blandiana
* * *
Ceva
(Nu am destulã putere
Sã spun cineva)
Va pune totuºi cândva capãt
Coºmarului ce pare nesfârºit.
Vom încerca atunci
Sã înþelegem
Cum am cãzut în somn,
Cât am dormit
ªi cum am fost în stare
Sã visãm
Atât de monstruoase forme.
Metabolismul nostru e de vinã?
Traumatismele enorme
Pe care în copilãrie le-am trãit?
Sau poate nici nu aparþine vieþii
Misterioasa spaimelor toxinã?
Cândva ne vom trezi
ªi-o sã ne parã
C-am fost în moarte ºi c-am revenit.
CA VALURILE
Ca valurile monotone care cad
Pe-acelaºi loc, ca sã revinã iar,
Aceleaºi crime, în acelaºi iad
Se tot reiau la nesfârºit ºi chiar
De ritmul e incetinit puþin,
Cãlãul plictisit, jertfa complice,
286
CUPRINS

La cules ]ngeri
E-acelaºi joc mecanic ºi meschin
Fixat în ale lumilor matrice,
Funcþionând isterizat în plin,
Alimentând motoarele puterii
Cu sângele ce-adapã stele ºi-n
Care se întunecã imperii
Ca totul sã se mai repete-odat’
Cu victime de sens contrar,
Ca valurile monotone care cad
Pe-acelaºi loc, ca sã revinã iar.
CLIO
Cãdere de frunze grãbite
Sã se întoarcã pe ramuri,
Timp ce devine istorie
Doar putrezind,
Goana aceasta spre moartea
Lipsitã de frâu ºi ruºine
Din care crime-n stindarde
ªi paºi de paradã descind.
Clipe-aºa blânde în parte
Strânse în haite sunt fiare
Din leºul cãrora stãpânul
Clãdeºte apoi piramide,
Stãpânul gândind el în locul
Celor uciºi de gândesc
ªi mult mai cinstit
Când ucide.
287
CUPRINS

Ana Blandiana
Îndepãrteazã de mine
Cupa cu spermã-a puterii,
Zeiþã-ncleiatã în sânge,
Drapatã decent în grafit µ
Cãdere de frunze grãbite
Sã se întoarcã pe ramuri
Ca-ntr-o clepsidrã ce-nchide
Eresul fãrã sfârºit.
LIANT
Ce ne lipseºte? Ce liant
A fost sustras de la-nceputuri
Nisipului ce face valuri
Redesenate de-orice vânt,
Sau ca mortar fãrã de care
Zidul se-nalþã spre neant,
Ca sã se nãruie grãbit
De presimþirea unui gând?
Ce ne lipseºte? Doar petale
Ce nu se strâng într-o corolã,
ªi numai fire lungi de lânã
Ce nu pot þese un covor,
ªi pietre vâjâind prin aer
Nestrânse într-o baricadã,
Doar disperãri desperecheate
ªi conservate în umor.
(Ca niºte foetuºi otrãviþi
De chiar metabolismul mamei
ªi puºi în spirt µ dovezi ºi mostre µ
A vieþii scurse fãrã rost)
288
CUPRINS

La cules ]ngeri
Ce ne lipseºte? Clei de oase
Frânte pe roatã, un cuvânt
Intraductibil în sfârºitul
Unde noi înºine am fost.
TERMOMETRU
„Principalul e sã nu ne pierdem minþile“,
Auzeam mereu
ªi-mi imaginam minþile
Ca pe niºte bobiþe de mercur
Neastâmpãrate, greu de stãpânit
ªi gata mereu sã se piardã,
Pe care mi-ar fi plãcut
Sã le strâng la un loc
Într-o singurã bulã strãlucitoare,
Aºa cum fãcusem o datã
Când se spãrsese termometrul,
Culegând în palmã
Sângele lui argintiu.
Adormisem atunci µ þin minte µ
Disperatã de somn,
Strângând pumnul cu încãpãþânare
Peste sâmburul viu,
În timp ce auzeam
Vorbele îngrijorate ale celor mai mari:
Sã nu ne pierdem minþile...
289
CUPRINS

Ana Blandiana
GRAMATICÃ
De ce sã jignim lemnul?
Oricât de mort, el încã mai pãstreazã
Structurile vieþii, canalele sevei,
Fibrele melodioase ca niºte valuri
Ale unor de mult încheiate-oscilãri.
De ce sã jignim lemnul?
Prin el au trecut înainte de-a izbucni
Ideile frunzelor, culorile florilor,
Cromozomii geniali ºi ambigui
Navigând în seminþe.
De ce sã jignim lemnul
Numind cu fãptura lui dulce
Aceastã hecatombã
De vorbe ucise
ªi lãsate sã putrezeascã
În creierul nostru,
Acest wax museum al sintaxei
ªi morfologiei
În care adevãruri împãiate
Sunt aºezate în poziþie de drepþi
ªi fãcute sã umble
(Un pas înainte, doi înapoi)?
OBSESIE
Te-aº mai iubi, oare, la fel dacã
Ai fi puternic ºi înspãimântãtor
Asemenea altora? M-aº gândi la
Tine atât de mult dacã ai fi
290
CUPRINS

La cules ]ngeri
Învingãtor ºi crud în rãzboaie?
Te-aº mai fi visat
Îngrijoratã, dacã îi stãpâneai
Tu pe alþii? Aºa cum copiii
Familiilor fericite pleacã de-acasã
Când cresc, liberi de orice rãspundere
ªi pot, dacã vor, sã nu-ºi mai aducã
Aminte de nimeni, în timp ce
Copiii sãraci trebuie sã se-ntoarcã
Mereu, sã-ºi ajute familia, trimiþându-i
Pachete ºi bani, þinându-i pe cei mici
La ºcoalã, tot astfel fericiþii
Poeþi ai unor popoare mai mari
Pot sã-ºi uite izvorul, sã plece,
Sã fie ai lumii...
M-ai obseda, oare, ºi dac-ai fi
Fericit? Dac-ai fi fost în stare
Sã asupreºti, sã cucereºti, sã semeni urã?
O, Doamne al Istoriei, dezleagã-i
Viitorul cu asupra de mãsurã!
BALADÃ
N-am altã Anã,
Mã zidesc pe mine,
Dar cine-mi poate spune cã-i destul,
Când zidul nu se surpã de la sine,
Ci-mpins de-o toanã
De buldozer somnambul
Înaintând de-a valma prin coºmar.
ªi iar zidesc
291
CUPRINS

Ana Blandiana
Cum aº zidi un val,
A doua zi iar,
A treia zi iar,
A patra zi iar,
O mãnãstire pururea lichidã
Sortitã sã se nãruie la mal;
ªi iar zidesc,
O, var
ªi cãrãmidã
ªi, fãrã de prihanã,
O fãpturã
Ca armãturã
Visului infam:
N-am altã Anã
ªi pe mine chiar
Din ce în ce mai rar
Mã am.
292

SOARELE
DE APOI
2000

Ana Blandiana
NORD
Puterea soarelui
Refuzând echilibrul cu noaptea,
Luminã neliniºtitoare
Aºa cum binele pur este ameninþãtor,
Dovadã cã omenirea
ªi-a condamnat la moarte
Nu atât criminalii,
Cât sfinþii.
OCEAN
Sarea din pãr, de pe piele, de pe sandale,
ªi sare uscatã pe gene, pe buze,
Reziduuri ale unor dureri neegale
Ca marea
Trecând dezgustãtor prin meduze;
Urme de plâns ale unor fiinþe
Neavând în comun decât rar
Disperarea
Mãsuratã-n minute
ªi, sãrat ºi amar,
Acelaºi gust
Al jumãtãþii trecute
De secol, de vârstã, de an.
Plajã în august,
Ocean.
294
CUPRINS

La cules ]ngeri
SUFICIENTÃ MIE
Suficientã mie nu mi-am fost niciodatã,
Atârnând mereu ca un fruct de
o creangã în vânt,
Ca de un arc încordat, o sãgeatã,
Ca de propria sa etimologie, un cuvânt.
Ce-am însemnat înainte de-a fi fost pe pãmânt,
Ce sens visat de demult devenit speranþã uitatã
Mã strãbate sãrind peste rând
ªi fãcându-ºi din mine dovadã
ªi verigã a unui mister amânat
Ca sã continue diferit însã viu,
Plãtind cu dobândã acelaºi pãcat
Pe care þi-l las moºtenire târziu,
Ca sã-l înþelegi ºi sã-l porþi mai bogat,
Numai tu, cititor nenãscut, ca un fiu...
OROLOGIUL
Nu stã în puterea orologiului
Sã-ºi aleagã orele.
El e obligat sã le spunã
Cum vin la rând,
Ceas rãu, ceas bun,
Fãrã sã ºtie ce spune
Atât de sonor
ªi în grabã:
295
CUPRINS

Ana Blandiana
Ceas bun, ceas rãu,
Ceas indiferent.
Cine întreabã,
Când totul e timp
Trecut, viitor,
Niciodatã Prezent.
TANGAJ
Uneori aproape urâtã,
Alteori minunat de frumoasã.
Ce-aº putea sã-i cer
Oglinzii din uºa dulapului
ªtearsã de datinã,
Când eu mie nu îmi pot fi cântar
ªi toate punctele de reper
Ale lumii se clatinã
Rar, tot mai rar?
Nu oglinda
Râsfrângând când iarba, când norii
În nehotãrâtul tangaj
Hotãrãºte,
Nici timpul tors pe fusul aurorii
Bãtrâneºte,
Uituc,
Nici mirosul de frunze de nuc
Din dulapul copilãriei, uriaº;
Doar legãnarea
Între viaþã ºi moarte
Acasã,
296
CUPRINS

La cules ]ngeri
Întoarcerea ºi plecarea
Pe acelaºi loc,
Precum marea;
Mai aproape,
Mai departe,
Uneori urâtã, alteori frumoasã.
RUGÃ
Ajutã-mã sã plâng ºi sã mã rog,
Sã îmi privesc destinul inorog
Cu steaua-n frunte rãsucitã corn
Spre care-n vis mulþimile se-ntorn;
Ajutã-mã sã plâng ºi sã îndur
Dispreþul laudei ce creºte-n jur
În ochii lacomi, fãrã de noroc;
Ajutã-mã sã plâng ºi sã mã rog,
Ajutã-mã sã blestem ºi sã plâng
Lumea supusã ochiului meu stâng,
Ajutã-mã sã plâng ºi sã accept
Lumea ascunsã ochiului meu drept;
Ajutã-mã sã plâng ºi sã suport
Catapeteasma ochiului tãu mort
ªi nemaidesluºitul paradis
Strivit în ochiul tãu închis.
297
CUPRINS

Ana Blandiana
ALUNEC, ALUNEC
Sunt primul om care îmbãtrâneºte
Sub soare.
Singurã descopãr,
ªi fãrã sã mã poatã ajuta cineva,
Aceastã enormã mirare
A trupului încã al meu
Dar rãmas
Ca pe un þãrm pãrãsit în prãpãd,
În timp ce eu
Alunec, alunec pe mare
Pânã nu mã mai vãd.
FERICITÃ MI SE SPUNE
Fericitã, mi se spune cã trebuie sã fiu,
Pentru c-am ales moartea ca sã pot învia.
Ce-aº putea sã-mi doresc mai mult, mã
întreabã,
Dar nimeni nu aºteaptã rãspunsul.
Ferice de tine, îmi spun toþi,
(ªi eu repet: Ferice de mine).
Nu poþi învia fãrã sã mori,
Îmi mai spun
Cei care n-au înviat niciodatã
Pentru cã n-au murit.
298
CUPRINS

La cules ]ngeri
AGÃÞAÞI ÎN CRENGI
Agãþaþi în crengi,
Unii pe jumãtate uscaþi,
Alþii abia dând în pârg,
Dar toþi cu hainele vestejite,
Fibroase,
Cu aripile încâlcite de vânturi,
De mult nemaiîncercând sã se desprindã
ªi sã cadã,
Ca ºi cum ar ºti
Cã mai jos sunt alte crengi,
Pe care se vestejesc
Alþi îngeri.
APOLLO
Vino, tras de delfini,
Cu cithera în mâini,
Printre valuri mereu cãlãtoare
Venind sã contemple,
Zeul unor altare
Cu statui ºi stãpâni
ªi cu oase, uscate la soare, de temple.
Vino lin, lunecând printre morþii de piatrã
Ferecaþi în muzee, fãrã milã-admiraþi,
Pe când greul pãmântului
de sub marmure latrã
Hexametrii uitaþi.
299
CUPRINS

Ana Blandiana
Vino, Doamne, sã vezi poezia sãracã
ªi poeþii cãzuþi sub istorie blestem,
Vino, gol ºi frumos, ºi de þi-e frig, îmbracã
Haina strâmtã-a acestui poem.
DOUÃ CRUCI
Tu ai fost crucea mea
Înaltã, subþire,
În stare sã mã rãstigneascã
Grindã pe grindã.
Eu am fost crucea ta
Copilãreascã,
Rãsfrântã-n oglindã.
Aceeaºi miºcare
Pentru îmbrãþiºare
ªi rãstignire,
Pentru mire
ªi pentru mireasã.
Lasã
Vremea sã curgã de douã ori,
Dinspre searã, ºi dinspre zori,
Pentru unul, ºi pentru altul,
Sã ne asemene,
ªi sã ne-acopere sumbrã
Cu flori µ
Printre care sã privim spre înaltul
Desenat cu douã cruci gemene:
Una de umbrã.
300
CUPRINS

La cules ]ngeri
ÎNTREGUL
Sã nu fii bãrbat sau femeie,
Nici bãtrân sau copil.
Sã nu fii piatrã sau arbore,
Nici apã sau foc.
Sã fii întreg µ sã fii întregul.
Tu ºi eu, luminã neîmpãrþitã
Reinventând zeul
În stare sã rodeascã singur.
PIETÀ
Mai dormi, mai dormi atât de greul
Somn al seminþei în pãmânt,
Ca sã încolþeascã-n primãvarã zeul
Cu moartea pre moarte cãlcând.
Mai dormi, visând cum celor din morminte
Viaþã dãruindu-le, învii
În groaza bucuriei care-aprinde
Ochii bãtrâni ai foºtilor copii.
ªi-atunci când peste iarna veºniciei
Te vei trezi în soarele de-apoi
Ridicã-te din braþele Mariei
ªi-nvie-ne, Isuse, ºi pe noi.
301
CUPRINS

Ana Blandiana
ÎN VIZITÃ
Bãtrâni venind cu duioºie la cimitir
Ca într-o vizitã protocolarã
În lumea cealaltã,
Obosiþi la gândul cã mai trebuie
Sã se întoarcã acasã,
Cã nu pot rãmâne
Definitiv.
CEARCÃN
Cearcãn albastru
În jurul ochiului care-a-nþeles,
Semn rotund
ªi eres
Pe suprtafaþa necurgãtoare a timpului
Unde sunt;
Cearcãn negru
În jurul ochiului care-a crezut
Semn oval,
Jumãtate de infinit,
Pe trupul meu, mal
De lut,
Unde istoria-a durut
ªi-a lovit
Val de val;
Cearcãn de aur
În jurul ochiului care-anviat,
302
CUPRINS

La cules ]ngeri
Semn suprem
ªi triunghi
Al iubirii pe tâmplã,
Unde cad în genunchi
ªi îl chem
Când doar veºnicia se-ntâmplã.
DE-AR FI SÃ PIERIM
De-ar fi sã pierim prin zãpadã
Sã nu mai rãmânã din lume
Decât o imaculatã
Întindere fãrã de nume,
Ar fi doar un semn al iubirii
Trecând spre mai certe-nvieri,
Mâine tot noi am fi mirii
Înmormântaþi încã ieri,
Îndrãgostiþi ºi cãrunþi,
Mereu trecãtori, precum norii,
Dezvãluind genii munþi
Din anonimatul ninsorii...
CORABIA CU POEÞI
Poeþii cred cã e o corabie
ªi se îmbarcã.
Lãsaþi-mã sã mã urc pe corabia cu poeþi
Înaintând pe valurile timpului
303
CUPRINS

Ana Blandiana
Fãrã sã-ºi clatine catargul
ªi fãrã sã aibã nevoie ca sã miºte din loc
(Pentru cã timpul se miºcã
În jurul ei tot mai repede).
Poeþii aºteaptã, ºi refuzã sã doarmã,
Refuzã sã moarã,
Ca sã nu piardã clipa din urmã
Când corabia se va desprinde de þãrm µ
Dar ce e nemurirea dacã nu
Chiar aceastã corabie de piatrã,
Aºteptând cu încãpãþânare ceva
Ce nu se va întâmpla niciodatã?
SFÂRªITUL LUMII
Sfârºitul lumii dac-ar fi sã fie
Ce-ar fi mai mult decât explozia-n vânt
A unui glob de pãpãdie
Care dispare semãnând?
Pe sine însãºi lume încã vie
Se înmulþeºte dispãrând:
Sfârºitul lumii care întârzie
Amânã alte lumi, la rând.
Trecutul care urcã în prezent,
Viitorul care îl înlocuieºte
Precum pe-un rege mort un biet regent,
304
CUPRINS

La cules ]ngeri
Totul dispare dupã ce iubeºte
ªi fãrã judecatã curge lent
Sub zodia dublã-a cozilor de peºte.
LASÃ-MÃ
Lasã-mã sã desfac
Din carnea de fruct fericit
A obiºnuinþei-eres
Sâmburul înspãimântãtor;
Lasã-mã sã tac umilit
Despre ceea ce nu-i înþeles
Pentru cã-i ºtiut pe de rost;
Lasã-mã sã mor
Ca sã poþi întreba: A fost
Atât de aproape
Încât nu se vedea?
Umbra mea
Târâtã prin iarbã
Sã adape
Sâmburul de întuneric
Al orbitorului univers.
Întreabã,
Dar lasã-mã vers.
NIMIC NU E ÎNTÂMPLARE
Nimic nu e întâmplare:
Nici zvâcnetu-n trup,
Nici fructul pe ram,
305
CUPRINS

Ana Blandiana
Când totul mã doare
Ca mierea pe stup,
Ca sarea pe mare
ªi totul e pus sã omoare
Copilul care eram.
UN SFÂNT
Un pom, dacã îi tai un braþ,
κi creºte un altul dintr-un mugure nou,
ªi dacã îi tai o rãdãcinã,
O altã rãdãcinã se va întinde în locul ei,
ªi dacã îi înnozi ramurile,
Ele vor continua sã înfloreascã înnodate,
ªi, dacã îi iei fructele,
El va face altele pe care þi le va oferi.
Un pom este un sfânt
Care nu poate fi umilit,
Pentru cã umilinþa se cuprinde
În noþiunea de sfinþenie.
ªi un luptãtor
Care nu poate fi înfrânt,
Pentru cã înfrângerea se cuprinde
În noþiunea de luptã,
Aºa cum sãmânþa se cuprinde în pom
ªi pomul în veºnicie.
DANGÃT DE FRUCTE
De ce nu ne-am întoarce în livezi,
În liniºtea-ntreruptã doar de poame,
306
CUPRINS

La cules ]ngeri
Unde pe mii de ani nainte vezi
Rostogolindu-se aceleaºi toamne;
ªi orice grindini ar aduce norii
Din tulburate ceruri megieºe,
Ca-n cele mai de mult istorii
Cireºii murmurã cireºe;
Legile basmelor se schimbã
Adesea printre paradise,
În doar de ei ºtiuta limbã
Caiºii spun mereu caise;
ªi, ca ºi cum nimic în lume
Nu-i poate face sã dispere,
De mii de ani, mereu, anume,
Merii rostesc aceleaºi mere...
O, ceas al lumii-n care roade bat
Secunde sâmburi, ore dulci cu miez,
Ani deveniþi alcool, un secol beat
De dangãtul de fructe din livezi...
DEFINIÞIE
Prea frumos
Pentru a nu fi cucerit,
Prea tânãr
Pentru a nu fi stãpânit,
Prea bogat
Pentru a-ºi aparþine;
307
CUPRINS

Ana Blandiana
Prea înþelept
Pentru a lupta,
Prea curajos
Pentru a nu fi rãnit
Prea sceptic
Pentru a nu fi înfrânt;
Prea înfrânt
Pentru a nu fi liber,
Prea liber
Pentru a nu fi umilit,
Prea umilit
Pentru a muri.
MIJLOCUL DRUMULUI
Mã caut
Aºa cum sãmânþa
Se cautã ºi nu
Se gãseºte
În floare,
Cu toate cã floarea
E-nscrisã copilãreºte
În drumul ei
Înspre sãmânþa urmãtoare.
Mã caut în floare,
Mijloc al drumului,
Jumãtate de depãrtare,
Aºa cum sãmânþa
Se cautã mergând mai departe
Prin floarea, jumãtate de moarte.
308
CUPRINS

La cules ]ngeri
CONFUZIE
Nimic din ceea ce ne înconjoarã
Nu e mai simplu decât noi.
Sexe de îngeri încuiaþi afarã
De înjghebarea de noroi
ªi neînþelegând nici ei nimica
Din umbra picurând pe-altar –
Confuzie din care numai frica
E limpede, dar poate în zadar.
POEM
Nu e nevoe sã mai distrug
Aparenþele:
Aparenþele au putrezit
ªi au curs ca o spumã murdarã
De pe faþa esenþei,
Urâtã ºi veºnicã.
Pot doar s-o privesc,
Dacã am destulã putere.
ÎN RATE
Laudã þie, frângere, mãrunþire, nisip,
În care poþi sã te-ngropi
Cu gândul la stâncã;
Laudã þie, înþelepciune-a fãrâmei,
Mare de stropi,
Divizare adâncã;
309
CUPRINS

Ana Blandiana
Laudã þie, putere de-a accepta mãcinarea
ªi umilinþa fãinei între pâine ºi grâu,
Între frunte ºi brâu
Între Eleusis ºi farsã;
Laudã þie, mirare,
Ca o cheie întoarsã
În lacãtul realitãþii
ªi-aruncatã în mare.
Nimic întreg, bãrbaþi, femei, fragmente
Ale fãpturii unice, visate,
Laudã þie, discontinuitate,
Laudã vouã, particule ºi elemente,
Trepte frânte, urcând
Pânã la ultimul gând,
Totul în rate...
CEAS DE NISIP
Nici bine, nici rãu,
Numai alge ºi peºti,
Numai scoici fericite
Ferecate în sine,
ªi ca o dovadã
Cã nimic nu se pierde,
Triumfale nisipuri
Curgând din ruine.
ªi bine ºi rãu,
ªi mare ºi timp,
ªi versuri înscrise
Pe plaje aride,
310
CUPRINS

La cules ]ngeri
Când tot universul
E-o clepsidrã întoarsã
Prin care se scurg
Înspre cer Atlantide.
LAMENTO
Mi-e greu cu mine,
Cu ceilalþi amar,
Se scorojesc pe frunze
Culorile mai noi
ªi de sub straturi râncede de var
Ies rânjete de dinainte de rãzboi.
Mai rãul lasã-n dinþi nisip,
Mai binele dospeºte acru rime,
Singur mi-e greu,
Dar ºi mai greu mulþime,
Mi-e greu sã tac,
Dar ºi mai greu sã þip
Un adevãr fãcut fãrâme.
Dar, mai ales, mi-e fricã ºi mi-e greu
Sã-l car napoi în cer
Pe Dumnezeu.
PIAÞA BUZEªTI
Lasã, Doamne, câinele ºi copilul
Sã muºte din aceeaºi bucatã de pâine
Printre grãmezi de moloz
311
CUPRINS

Ana Blandiana
ªi grãmezi de gunoaie,
Sub soarele moleºitor
Reuºind sã-i adoarmã
Încolãciþi ºi-mpãcaþi,
Cu universul redus
La bucata de pâine
În care se mai vãd
Dinþii îngerului.
BÃTRÂNI ªI TINERI
Bãtrâni ºi tineri,
Toþi stângaci,
Nu încã unii
Iar ceilalþi nu mai,
ªi-n sâmburul din care mã desfaci,
Un biet adult se înmulþeºte. Vai,
Ce jalnic fragmentaþi
ªi fãrã miez,
Timpi depãrtaþi egal de mine!
O, Doamne spune-mi unde sã m-aºez
Când toate vârstele îmi sunt strãine
ªi în zadar
Copilul care sunt
Cautã speriat un timp cãrunt
Sau chiar,
Mergând cu visul mai departe,
O cât mai luminoasã moarte...
Dar nu gãseºte disperat decât
O nemurire-n care i-e urât.
312
CUPRINS

ADDENDA
FRAGMENTE
DESPRE
POEZIE

Ana Blandiana
* În Domul din Florenþa se aflã o Pietà de Michelangelo,
rãmasã, se spune, neterminatâ. Este o compoziþie în formã
de piramidã, aºa cum obiºnuieºte sã-ºi aranjeze Leonardo
da Vinci figurile, o compoziþie în care trei personaje abia
schiþate în piatrã sprijinã de subsuori trupul, de-o mare
frumuseþe ºi de-o perfectã cizelare, a seninului mort.
Am privit întotdeauna aceastã operã, fascinatã nu numai
de covârºitoarea ei forþã, ci ºi de nesfârºitul mister pe care-l
închide în sine, de taina fârã dezlegare a naºterii ei întrerupte.
Oare cu adevãrat numai moartea l-a împiedicat pe Michelangelo
sã aducã aceastã stranie Pietà la înfãþiºarea
perfectã, lustruitã, ireproºabilã a celei de la San Pietro din
Roma? Oare acest joc dintre schiþã ºi migalã, aceastã
contrapondere dintre trupul exprimat total ºi feþele estompate
de nerostire, acest contrapunct care realizeazã o atât de
acutã sugestie a durerii nu este decât o etapã a muncii
artistului în drum spre capodopera hotãrâtã sã spunã totul,
dornicã sã trezeascã nu tulburarea, nu frisonul, ci admiraþia
necondiþionatã ºi indiferentã? Nu cumva mâna artistului a
fost opritã sã continue nu numai de moarte, ci ºi de bãnuiala
cã nu totul trebuie spus, cã trebuie lãsate zone sugestiei,
umbrei, îndoielii, gândului rostit pe jumãtate pentru a fi întregit
de ceilalþi în milioane de feluri, într-o tainã mereu curgãtoare,
nelimitatã, ca un izvor? Nu se va ºti niciodatã. De ani de zile
încerc sã înþeleg privind aceastã capodoperã a neterminãrii,
a opririi drumului spre o perfecþiune tangibilã.
314
CUPRINS

La cules ]ngeri
Am învãþat întotdeauna sã scriu mai mult din muzicã ºi
din plasticã decât din literaturã. Mi-e greu sã spun numele
unui poet tutelar, dar sunt supusul a doi sau trei pictori, a
doi sau trei compozitori. Artele nu seamãnã între ele, drumul
spre ele ºi consecinþele lor, da. Acea Pietà din Domul Florenþei
înþelege de ce poezia în forme fixe mã respinge, de ce
poezia ermetizantã sau liberã de sens nu mã atrage; ea ºtie,
cu sau fãrã gândul lui Michelangelo, cã arta adevãratã este,
pentru mine, numai linie de unire, raport suspendat, întotdeauna
altul, întotdeauna riscant, între perfecþiune ºi sugestie.
* Poezia nu influenþeazã decât pe cei dispuºi sã se lase
influenþaþi, nu sensibilizeazã decât pe cei sensibili.
* De nimic nu mã tem mai mult decât de scriitorii prin
ochii cãrora lumea se vede tragic transformatã într-un
somptuos muzeu de cuvinte, un muzeu imens ºi nelipsit de
frumuseþe, cu arbori în care în loc de frunze atârnã vorbe
foºnitoare pe ramuri, cu oraºe clãdite din proporþii, cu râuri
curgând din silabe, cu oameni modelaþi în ceara moale ºi
dulce la pipãit a frazelor, cu sentimente croite din pânza
finã ºi zadarnicã a literaturii. Pentru mine, cuvintele nu sunt
decât un rãu necesar, de care trebuie totuºi sã mã servesc;
pentru mine, nimeni nu e mai departe de „literaturã” decât
un mare scriitor.
* Scriitor nu este cel care scrie, este cel care se exprimã
cu ajutorul scrisului.
* Curentele literare nu au cu poezia decât tangenþe
administrative.
* Istoria artei nu este µ la o cercetare lipsitã de
prejudecata progresului artistic (arta fiind singurul domeniu
în care se descoperã întotdeauna doar ceea ce existã) µ
315

Ana Blandiana
decât o istorie a perfecþionãrii mijloacelor de expresie ºi a
decadenþei fondului de exprimat. Veronese, sã zicem, are în
plus faþã de Giotto cunoaºterea perspectivei ºi strãlucirea
cãrnoasã a madonelor, iar în minus, intensitatea halucinantã,
privirea aceea arzând, ciudat de limpede ºi atât de sigurã cã
poate spune muntelui sa meargã ºi muntele se va miºca.
Poate cã în poezie lucrurile stau oarecum deosebit, ºi totuºi,
de câtã inteligenþã poeticã ºi de cât exces de sensibilitate
au nevoie marii poeþi moderni pentru a atinge intensitatea
liniºtii albe din versurle chineze ale mileniului trecut...
* Calitatea este despãrþitã adesea de defect numai prin
linia timidã a simþului mãsurii.
* Dincolo de imposibilitatea de a învãþa inefabilul, înãlþatã
la o catedrã cu trepte de neant, ambiþia oricãrui vers
este aceea de a fi o ºcoalã de poezie. Un fel de ºcoalã a pãsãrilor
în care fiecare nu face decât sã-ºi intuiascã, sã-ºi
descopere ºi sã-ºi mlãdie propria limbã.
* Nimic în afara talentului nu se primeºte în dar, ºi nimic
nu se plãteºte mai scump decât darul acesta.
* Singura scuzã a existenþei poeziei este faptul cã e
inevitabilã.
* Opera îºi creeazã cititorii în aceeaºi mãsurã în care
cititorii, sau mai precis cititorul, o creeazã pe ea. Rodul artistic
se aflã totdeauna la jumãtatea drumului dintre creator
ºi publicul sâu, fiecare dintre cele douã pãrþi µ opuse,
dar complementare µ fiind obligatã sa dea ceva din sine
pentru a putea intra cu drepturi egale în aceastã stranie ºi
aproape reversibilã relaþie. Între cel ce spune ºi cel ce înþelege
se naºte un raport numai aparent dominat de primul,
pentru cã orice gând exprimat nu existã decât în mãsura în
316

La cules ]ngeri
care este ºi receptat ºi existã în tot atâtea feluri câte sensibile
inteligenþe sunt dispuse sã îl recepteze. Existã atâþia
Hamleþi câþi actori dispuºi sã îl interpreteze, mai mult µ
câþi spectatori în stare sã-l înþeleagã. O capodoperã este o
operã care se multiplicã la infinit, care nu-ºi epuizeazã
niciodatã vieþile posibile.
* Poezia, ca orice artã, este ºi convenþie. Un cod cu
termeni bine stabiliþi ºi întãriþi de secole, uneori de milenii de
comunicare. Sugestia elipticã ºi graþioasã a poeziei extrem
orientale corespunde nu atât unei formaþii sufleteºti deosebitã
de a noastrã, cât unei îndelungate practici a semirostirii
care nouã ne lipseºte. Iatã un celebru poem aparþinând marelui
poet japonez Gochiku: „Lunga noapte/zgomotul apei/Spun
ceea ce gândesc eu“; o frazã care într-un poem european ar
putea fi un vers printre multe altele, dar care, adãugându-se
unui întreg sistem de semnificaþii filosofice, istorice, artistice,
religioase, comun poetului ºi cititorului devine poezie, este
recunoscutã ca esenþã a unui univers spiritual cãruia poetul
ºi cititorul îi aparþin în egalã mãsurã. Se pot scrie poeme
asemãnãtoare celor japoneze ºi nu le va lipsi nimic decât
universul din spatele cuvintelor, aºa cum se construiesc
uneori ziduri oarbe, perfect finisate, cu elegante ferestre cãrora
nu le lipseºte decât casa de dincolo de ele.
* Foarte multe versuri nu sunt scrise de anumiþi oameni,
ci de anumite vârste. Adolescenþa le aduce cu ea ºi tot ea le
ia la plecare, fãrã menajamente, o datã cu strãlucirea pãrului
ºi lumina fragedã a obrazului.
* Nimic nu e mai greu de stabilit decât momentul în care
o calitate se transformã într-un defect.
* Poezia nu trebuie sã strãluceascã, trebuie sã lumineze.
317

Ana Blandiana
* Nu mai existã de mult poeþi neînþeleºi, existã, cel mult,
poeþi înþeleºi prea bine.
* Un scriitor nu existã decât în mãsura în care s-a
realizat, singura lui ºansã este pagina scrisã. Ce a fost înainte
sau dupã ea nu ne intereseazã decât pentru a potrivi mai
bine lumina pe paginã. Dramele care n-au lãsat urme pe
hârtie pentru istoria literarã nici n-au existat. Anii de
ministerialã sterilitate ai lui Goga nu sunt pentru istoria
literarã decât o tristã picanterie, deceniile de nebunie ale lui
Hölderlin, un tragic epilog. Eminescu a existat între
ºaisprezece ºi mai puþin de patruzeci de ani, Hugo, între
douãzeci ºi optzeci. Nimeni nu remarcã diferenþa ºi nedreptatea.
Operele stau alãturi, cu ºanse egale, egal însetate de
nemurire ºi de neant. Suferinþele au importanþã în mãsura în
care se transformã în poezie, nimeni nu observã poezia care
se transformã în suferinþã.
* Oricât ar pãrea de paradoxal, marii poeþi seamãnã cu
toþii între ei, numai mediocritãþile sunt pline de originalitate.
* Artiºtii, poeþii sunt responsabili numai pentru ceea ce
scriu ei, nu ºi pentru ceea ce se scrie despre ei. De multe
secole, drama artistului nu mai este indiferenþa societãþii, ci
elanul cu care aceasta îl îmbrãþiºeazã ºi-l face simbol.
* Sunt prea orgolioasã pentru a-mi imagina cã gândurile
mele ar putea fi cuiva mai de folos decât mie.
* N-o sã obosesc niciodatã repetând cã nobleþea nici
unei teme nu poate salva sau scuza arta fãrã valoare care îi
apare în jur.
* Literatura copiazã de atâtea milenii viaþa, încât, din
când în când, viaþa îºi permite sã copieze cu maliþie literatura.
318

La cules ]ngeri
* Existã scriitori care au cu limba în care scriu raporturi
încordate, pasionate, de dragoste ºi de urã, scriitori care
schimbã limba, se joacã cu ea, ºi-o adapteazã, ºi-o croiesc pe
mãsurã, se revoltã împotriva ei ºi îi aduc jertfe. ªi existã
scriitori care par a nu observa mãcar limba pe care o folosesc:
obsedaþi de ei înºiºi, de ceea ce e de nespus în ei, ei bãnuiesc
nu numai cã limba e un mijloc de comunicare imperfect, ci
ºi cã limba nici nu e, poate, un mijloc de comunicare. Fascinaþi
mult mai mult de tãcere decât de cuvânt, ei trudesc nu la
crearea limbii, ci la renunþarea la ea. Existã mari poeþi care
ilustreazã prima sau cea de a doua atitudine, dar nu cred cã
existã poeþi care au avut de optat între cele douã posibilitãþi.
Te naºti ºi mori de aceeaºi parte a baricadei.
* Niciodatã, cred, n-o sã pot spune prin ce se deosebeºte
o poezie de dragoste scrisã de o femeie (sau de un bãrbat)
de o poezie de dragoste scrisã de un poet. Cel mai simplu ar
fi sã consider cã prima izvorãºte din tremurul sângelui în
apropierea inimii, în timp ce a doua numai din pâlpâirea
flãcãrii sfinte deasupra frunþii, dar ºtiu bine cã nu acesta e
adevãrul, pentru cã, în timp ce femeia sau bãrbatul nu sunt
niciodatã poeþi, poetul este întotdeauna femeie sau bãrbat.
* Talent? Dar talentul e ceva atât de greu de definit, atât
de capricios, de inefabil, încât nu numai o viaþã, dar nici o
operã nu se poate întemeia în întregime pe el. Dacã nu-l ai,
devine o râvnitã ºi intangibilã þintã, dacã-l ai, nu e decât
minim punct de pornire. Ani de zile ne preocupãm dacã
avem talent ºi, deodatã, nu înseamnã nimic. Nu suntem
întrebaþi dacã avem talent, suntem întrebaþi dacã avem
opere. Poate cã am talent, dar ce importanþã poate sã aibã
asta într-o þarã în care talent au ºi fructele pe ramuri, ºi
pãsãrile în zbor?
319

Ana Blandiana
* Îmi imaginez poezia asemenea oceanelor, a cãror suprafaþã
este nesfârºitã ºi nesfârºit de diversã µ îngheþatã sau pacificã,
strãbãtutã de curenþi reci sau fierbinþi, cu mãri de culori diferite
ºi de temperamente opuse, cu þãrmuri line sau abrupte, pustii
sau aglomerate de oraºe µ dar al cãror adânc este la fel,
nemiºcat, neschimbat, neluminat, absolut. Poþi sã te laºi sã
aluneci la Capul Furtunilor sau printre gheþurile arctice: dacã
reuºeºti sã atingi fundul oceanului, pierzi amintirea plecãrii,
într-una sfântã, uitatã ºi binecuvântatã de tãcere.
* Simþul detaliului pune în umbrã suflul artistic, aneantizeazã
elanul. ªtiu cã o tapiserie trebuie privitã de la câþiva
paºi, dar nu mã pot împiedica sã mã apropii, hipnotizatã de
perseverenþa acului.
* Am visat întotdeauna o poezie simplã, aproape elipticã,
schematicã, având farmecul desenelor fãcute de copii în
faþa cãrora nu eºti niciodatã sigur dacã nu cumva schema
este chiar esenþa.
* Pentru un poet, crezul artistic are sensul pe care trebuie
sã-l aibã pentru un erou cauza luptei sale. Ea nu determinã
victoria; victoria depinde de forþã, de armele pe care le
foloseºte, de terenul pe care luptã, dar fãrã aceastã cauzã,
crezutã cu exaltare, învingãtorul nu ar fi decât un ucigaº de
rând.
* Sunt momente în istorie în care poezia nu este o artã,
ci o posibilitate de a gândi.
* Ne asemãnãm nu atât prin ceea ce facem, cât prin
ceea ce nu facem.
* Unii sunt fericiþi pentru fiecare vers frumos pe care
l-au scris, alþii sunt exasperaþi de fiecare nouã poezie. Pentru
320

La cules ]ngeri
cã fiecare poezie este o trecere din perfectul absolut imaginat
spre (chiar în cel mai bun caz) perfectul posibil real, deci o
coborâre de treaptã, o renunþare. Fac parte din aceastã a
doua categorie, cãreia i-ar fi atât de uºor sã renunþe la scris,
daca n-ar ºti cã poezia e inferioarã tãcerii, aºa cum viaþa
este µ cine ºtie? µ inferioarã morþii, dar numai un poet
poate sã înþeleagã tãcerea, ºi numai viu fiind te poþi gândi
la moarte.
* Poezia nu este povestea vieþii pe care o trãieºti, ci aura,
aburul care-þi rãmâne dupã ce ai reuºit sã uiþi ce-ai trãit.
* Nu folosiþi arta ca pe o oglindã în faþa cãreia vã
încercaþi podoabele!
* Important în poezie nu este ceva ce n-am mai auzit, ci
ceva ce ºtiam parcã dintr-o altã viaþã. Poezia nu trebuie sã
dea senzaþia cunoaºterii, ci a recunoaºterii.
* Unii oameni îºi imagineazã poeþii cãlcând serafic ºi
încununaþi cu flori. Alþii, mai penetranþi, ºi-i închipuie ca pe
niºte stâlpi de foc. De fapt, poetul nu este decât nehotãrâre
între iubire ºi revoltã, îndrãgostit de tot ce e omenesc ºi
revoltat de tot ce e omenesc, în acelaºi timp. În aceastã
frumoasã contradicþie, „sensul tragic al vieþii“ despre care
vorbea Unamuno se întãreºte ºi creºte uneori ucigãtor, pentru
cã, indecis, poetul este incapabil de a iubi cu ochii închiºi,
dar neînstare de a urî fãrã sã se înduioºeze; pentru cã el
continuã dramatic contradicþia dintre „Pace vouã“ ºi “Eu n-am
venit sã aduc pacea, ci sabia“.
* Gândindu-mã la poezia modernã, în fine, la ceea ce m-am
obiºnuit sã numesc poezie modernã, la acel nehotãrât univers
cu hotare fluide care-l cuprind mai uºor pe Novalis decât pe
Aragon, îmi vine în minte o comparaþie din lumea chimiei.
Poezia mi se pare asemenea acelor substanþe cu câteva
enigmatice valenþe rãmase nesatisfãcute, cãutându-ºi în
321

Ana Blandiana
permanenþã un echilibru ºi trãind pe muchia dintre starea
lor prezentã ºi o posibilã altã stare. În tîmp ce înainte poezia
era înþeleasã ca o operã riguros terminatã, rotundã,
suficientã sieºi, ea este înþeleasã acum ca un raport continuu,
ca o veºnicã întrebare, ca un perpetuu neechilibru. Este
misterioasã pentru cã este imprevizibilã, este mare pentru
cã nu are sfârºit.
* Sunt un poet, nu-mi pot îngãdui sã devin un autor de
versuri.
* Orgoliul de a descoperi umilinþa este mai strãin de
înþelepciune decât umilinþa de a accepta orgoliul.
* Frazele frumoase sunt faþã de poezie ceea ce statuetele de
bâlci sunt faþã de sculpturã, tablourile de gang faþã de picturã.
* Observ adesea cum dragostea pentru poet presupune
parafrazarea, banalizarea, imitarea, parodierea lui. Sã fie pastiºa
o formã de adoraþie?
* La început poeziile seamãnã acelor adolescente deºirate
ºi stângace care ascund ºi gospodina, ºi femeia fatalã. A
ghici nu este numai orgolios, ci ºi riscant.
* Simt ca pe o mare nedreptate lipsa de dependenþã
între inteligenþã ºi artã. Într-un timp încercam sã mã revolt
împotriva ei, dar când am înþeles cã poezia se înrudeºte cu
tãcerea, cu nemiºcarea, cu umbra, ºi nu cu strãlucirea, cu
zbuciumul, cu strigãtul, am înþeles ºi de ce zeii alegeau pentru
a coborî pe pãmânt fiinþe adesea nãtânge.
* Sunt convinsã cã unui cal obiºnuit aripile Pegasului i se
par numai o dovadã a neputinþei de a alerga.
* De nenumãrate ori, citind un poet, mai ales tânãr, am
avut senzaþia cã, talentat fiind, nu ºtie ce sã facã cu talentul
322

La cules ]ngeri
sãu, aºa cum unii actori nu ºtiu ce sã facã pe scenã cu
mâinile: stau stângaci, închipuindu-ºi cã trebuie sã înveþe
complicate gesturi, când, de fapt, nu trebuie decât sã nu
facã nimic. Dar ce se învaþã mai greu decât liniºtea?
* Nimic nu seamãnã cu nimic. Nu existã de la facerea lumii
douã mere identice, nici douã versuri în istoria poeziei la fel.
* „Fiecare din noi pãrãseºte viaþa cu sentimentul cã abia
s-a nãscut“, spune Epicur, fiecare din noi pãrãseºte scrisul cu
sentimentul cã abia a învãþat sã scrie. Dacã ai sentimentul cã
ai terminat de învãþat, înseamnã cã nici n-ai început încã.
* Inteligenþa nu e materialul cel mai indicat pentru a face
din el poezie. E adevãrat, însã, cã poate înlocui cu destul
succes materiale nu mai scumpe, ci mai rare. Perlele false
sunt la fel de frumoase ca ºi cele adevãrate, sunt doar mai
uºoare. Durerea cântãreºte greu.
* Pe nici un drum nu se ajunge mai greu la þintã decât
pe cãrãrile bãtãtorite de alþii.
* Cunosc atâþia scriitori inferiori propriilor lor opere, încât
un om mai înalt decât pagina sa îmi trezeºte respectul,
chiar dacã îi zãresc peste umeri aripile de umbrã ale ratãrii.
* Frumosul din artã trebuie sã semene frumosului din
naturã µ sã se nascã fãrã ideea ºi uneori fãrã ºansa de a
putea fi vãzut, admirat.
* Lacrima nu este importantã decât prin suferinþa care
i-a dat naºtere. De aceea, probabil, nu se produc lacrimi
sintetice.
* De la alþii poþi afla, cel mult, cum se scrie poezia, nu
poþi afla de ce s-o scrii.
323

Ana Blandiana
* Un vers ermetic trebuie sã conþinã mai mult, nu mai
puþin decât unul uºor inteligibil.
* Poezia poetului tânãr: un lichid dornic sã ia forma unui
vas care îºi cautã încã el însuºi forma.
* Din pãcate, versurile seamãnã adesea epatantelor bijuterii
moderne, valorând preþul lucrãturii lor, nu al metalelor din
care sunt lucrate.
* Despre sfaturile literare: Þin minte o anecdotã dintr-un
almanah de pe la 1900, cu o gospodinã care, respectând
toate indicaþiile cãrþii de bucate, nu reuºea totuºi sã gãteascã,
pentru cã în carte nu scria cã trebuie aprins focul.
* Iluziile noastre s-au întors de atâtea ori împotriva noastrã,
încât am descoperit cã a prefera adevãrul nu e numai mai
cinstit, ci ºi mai comod.
* Nimeni nu ne obligã sã scriem. Când o facem, o facem
întotdeauna pe propria noastrã rãspundere.
* Niciodatã n-o sã înþelegem în ce mãsurã un artist este
opera naturii sau numai a sa însuºi, în ce mãsurã un artist
se naºte sau se creeazã singur. Ideea de a sta obligatoriu la
masa de scris poate pãrea monstruoasã, ºi totuºi, atâtea
mari opere, dacã nu toate, s-au scris în felul acesta. Între
„românul e nãscut poet“ ºi Oda în metru antic stau manuscrisele
eminesciene ºi creierul întunecat de epuizare al celui ce fusese
copil în Ipoteºti.
* Poezia este ceea ce rãmâne dupã ce ai uitat tot ce-ai
suferit.
* Nemurirea e de genul feminin µ se lasã atrasã de cei
care o trateazã cu indiferenþã.
324

La cules ]ngeri
* De la un autor de literaturã la o conºtiinþã creatoare
este un drum infinit mai lung decât de la un analfabet la un
autor de literaturã.
* Nimeni nu va putea spune despre poezie mai mult
decât poezia. Ea este asemenea realitãþii supreme despre
care vorbeºte Lao Tzî: „Cine a cunoscut-o nu vorbeºte despre
ea ºi cine vorbeºte despre ea n-a cunoscut-o“.
* Am privit întotdeauna rima ca pe un duºman al poeziei,
un duºman periculos ºi strãlucitor uneori, un duºman cenuºiu,
uºor de ignorat altãdatã, un duºman considerat de toþi,
chiar ºi de el însuºi, un prieten ºi, ceea ce e ºi mai greu de
înþeles, un duºman din când în când necesar.
* Aveþi toate calitãþile, nu vã lipseºte decât curajul de a
vã teme de ele.
* Cuvintele sunt, poate, singurele fiinþe cãrora îngrãdirea
le sporeºte frumuseþea ºi sensul.
* Orice poezie e neterminatã atâta timp cât mai gãseºte
un cititor care sã îi adauge propria sa sensibilitate. Cel ce
îndeplineºte jumãtatea unui act artistic lansat în lume
sã-ºi caute împlinirea ºi împlinit de atâtea ori ºi în atâtea
feluri de câte ori ºi în câte feluri este înþeles. Sunt opere de
artã care, apãrute prea devreme, ºi-au aºteptat întregirea
timp de secole, ºi opere de artã ale cãror jumãtãþi de sferã
se pierduserã înainte de naºterea lor. Marile poezii trãiesc,
rãtãcind imperfecte prin lume, pentru a fi împlinite mereu
mai perfect.
* Complicitatea în materie de poezie nu este mai mult
decât o iluzie: suntem mereu de acord unii cu alþii, pentru cã
obiectul acordului nostru este indefinibil ºi veºnicii pereþi
care ne despart, transparenþi ca aripa fluturelui.
325

Ana Blandiana
* N-am sã înþeleg niciodatã dacã poezia naºte misterul
sau misterul naºte poezia.
* Existã ceva mai discutabil decât o capodoperã? Existã
ceva mai nesigur decât un talent? Existã ceva mai fragil
decât un geniu? Cine s-ar mai extazia în faþa marii forþe a
artei, dacã ea n-ar avea curajul de a se expune de milenii, în
fiecare clipã, infirmãrii? Din fericire, valorile artistice nu se
stabilesc prin ecuaþii. Cine vrea sã înþeleagã ceva nu cere
certitudini, se mulþumeºte cu miracole.
* A fi liber nu este un drept care þi se acordã, ci un
talent cu care te naºti, un talent care în literaturã se confundã
uneori chiar cu talentul literar.
* De nimic nu mã tem mai mult decât de mãiestria care
se descoperã de la prima vedere ºi de retorica pe care nu o
bãnuieºti de la început.
* Pentru un om de ºtiinþã orice lucru neînþeles este un
lucru neînþeles încã, pentru un poet, orice lucru neînþeles
este un binecuvântat mister. Deosebirea nu e de inteligenþã,
ci de viziune.
* Îndoiþi-vã mereu cã ceea ce auziþi este muzica sferelor,
dar nu vã îndoiþi niciodatã cã muzica sferelor existã.
* Uneori, prea marea concentrare dã impresia uscãciunii. Pe
acest drum se poate muri, dar nu se poate ajunge decât în vârf.
* În literaturã, tema nu poate salva niciodatã nimic, ea
poate, cel mult, fi salvatã.
* Ceea ce-i lipseºte talentului dumneavoastrã pentru a
exista cu adevãrat este teama cã poate nu existã.
* Acolo unde nimic nu se spune, totul se sugereazã.
326

La cules ]ngeri
* Poezia trebuie sã fie mult mai aproape de viaþã ºi de
moarte decât de literaturã.
* Poezia se aflã întotdeauna dincolo, nu dincoace de
literaturã.
* Sensibilitatea nu poþi s-o deprinzi, poþi, cel mult, sã te
deprinzi cu ea.
* Poezia nu poate fi trãdatã de o altã iubire, ea poate fi
trãdatã doar neiubind.
* Cuvintele n-au fost fãcute pentru a fi frumoase, ci
pentru a fi bune conducãtoare de gând.
* Risipitã, rãspânditã la întâmplare, frumuseþea poate
pãrea superfluã; pãsãrile prea multe se pot ºi ele demonetiza,
ºi nimic nu e mai zadarnic decât o inflaþie de pãsãri.
* O poezie filosoficã nu este una în care se spun fraze
filosofice, ci una în care acestora li se preferã tãcerea.
* O metaforã trebuie, pentru a exista, sã aibã o logicã a
ei. Poezia absurdã nu e absurdã decât din punctul de vedere
al logicii prozei.
* Nu puneþi petale literare pe buza rãnilor încã deschise,
s-ar putea infecta.
* Liniºtea se poate, cu eforturi, învãþa, neliniºtea niciodatã.
* În poezie, ca ºi în aviaþie, numai profanii cred cã poate
sã se înalþe doar ceea ce e mai uºor decât aerul.
* Una dintre marile mele mândrii este aceea de a putea
sã recunosc poezia oricât de ridicolã ar fi haina sub care se
ascunde.
* În materie de artã, ce e mai sigur decât o bãnuialã?
327

Ana Blandiana
* Nimeni nu întreabã înainte de a bãnui rãspunsul.
* Temeþi-vã de echilibrul prea perfect dintre vorbã ºi
gând, nu uitaþi cã inefabilul se infiltreazã mai uºor prin
crãpãturile zidurilor poeziei.
* Sunt convinsã cã obiectivitatea nu este decât o
subiectivitate care se ignorã, cel mai adesea, din laºitate.
* Arta are nevoie de constrângere în aceeaºi mãsurã în
care are nevoie de libertate.
* Nu mi-e teamã de cei pe care aº putea sã-i nedreptãþesc
nepreþuindu-i destul, mi-e teamã de cei în care crezând fãrã
acoperire aº putea sã le sugerez un fals destin.
* Nu numai drumul spre iad, ci ºi cel spre poezie e pavat
cu cele mai bune intenþii.
* Cu cât suferim mai mult, cu atât avem mai multã
dreptate.
* Existã poeme a cãror citire devine aproape o indiscreþie.
* Sã nu uitãm, poezia nu e fãcutã de copii care seamãnã
oamenilor mari, ci de oameni mari care seamãnã copiilor.
* Existã versuri nefãcute pentru a fi publicate, având
farmecul hainelor prea vechi pentru a putea fi purtate pe
stradã, dar care, ponosite ºi roase, îþi dau, îmbrãcându-le în
casã, cãldura unui timp revolut.
* Poezia nu este o înºiruire de întâmplãri, ci o înºiruire de
viziuni.
* Sensurile pânã la tremur, tremurãtoare pânã la inefabil,
inefabile pânã la pierderea sensului, sunt poezii care mã
încântã ºi mã îngrijoreazã în egalã mãsurã µ atât de diafane
încât îmi vine sã mã întreb uneori dacã existã.
328

La cules ]ngeri
* Frumos, fãrã a încânta, dureros, fãrã a fi în stare sã
îndurereze.
* Existã scriitori care, obsedaþi de categoriile morale, ajung,
chiar dacã n-ar vrea, în atingere cu politicul. Este o atingere
uimitã ºi dramaticã, izvorâtã din contradicþia în virtutea
cãreia artistul îºi este suficient sieºi µ „sfânt trup ºi hranã
sieºi“ µ deci independent de circumstanþe, ºi, în acelaºi
timp, el este cel ce nu se poate împiedica sã sufere pentru
toþi, sã fie, deci, dependent de durerea tuturor.
* Formele fixe mã sperie prin priceperea lor de a îmbrãca,
adesea, în frumoase veºminte nimicul, prin perfidia de a
crea uniforme încopciate savant în care sã se poatã ascunde,
cu ºanse egale, poezia sau neantul.
* Caligrafice ºi îngrijite, îmi amintesc de versuri care au
farmecul foilor îngãlbenite, al florilor presate ºi al sentimentelor
pãstrate cu grijã. Ele sunt cuminþi ºi bune, nu lumineazã,
dar încãlzesc.
* Încãrcate de metafore ºi comparaþii, de epitete ºi
hiperbole, de personificãri, de toatã cohorta figurilor de stil
cât mai strãlucitoare, cât mai neobiºnuite, iatã niºte poezii
care seamãnã unui castel de pânzã de pãianjen, împodobit
cu marmuri ºi stucaturi.
* Misterul nu e niciodatã tulbure, el începe întotdeauna
dincolo, nu dincoace de limpezime. Nu întunericul e misterios,
ci raza de luminã care-l subliniazã. Misterul poetic se aflã
înotdeauna peste, nu sub înþelegerea medie. Poezia stranie,
dificilã, nu este aceea din care nu înþelegi nimic, ci aceea pe
care nu o poþi înþelege definitiv. Straturile de cunoaºtere
sunt numai succesivele interpretãri posibile. Unei mari opere,
epocile care trec peste ea îi adaugã, o datã cu fiecare nouã
explicaþie, încã un mister.
329

Ana Blandiana
* Atâtea întrebãri la care nu poate rãspunde decât timpul,
cu marele lui cusur de a nu fi în stare sã dea rãspunsuri
decât trecând. Exegi monumentum nu este decât o formã a
îndoielii lui Horaþiu.
* Poezia nu este un sport, o competiþie în care talentul,
perseverenþa ºi norocul se amestecã pentru a desemna, în
urma unei lupte cinstite, pe cel mai bun. În poezie, cel mai
bun nu existã nu numai pentru cã nu existã regulile dupã
care ar putea fi ales cel mai bun, ci pentru cã cei mai buni
sunt cufundaþi în ei atât de adânc încât le rãmâne în lume
numai tuiul înºelãtor al cuvintelor. Minunile nu pot fi
comparate între ele. E mai mare minunea transformãrii unui
dovleac în caleaºcã de aur sau minunea covorului fermecat?
Schimbarea apei în vin sau învierea din morþi? Odatã trecut
hotarul supranaturalului, nu mai conteazã decât faptul cã
suntem dincolo de el.
* Mã tem de orgoliul de a vrea sã înþeleg prin intelect
totul, pierzând astfel definitiv ceea ce nu poate fi înþeles
prin intelect.
* Mã emoþioneazã numai rimele care îmi lasã sentimentul
cã împerecheazã cuvinte care s-au cunoscut într-o altã viaþã.
* A considera poezia un vas, o formã, o îmbrãcãminte, o
podoabã numai, menitã sã prezinte în lume cât mai bogat,
cât mai atractiv, cât mai convingãtor un sens sau altul
înseamnã a nu înþelege nimic. Poezia nu este formã, ci jertfire
a formei pânã la rãmânerea sensului singur. Poetul nu este
bijutierul capabil sã execute odoare din aurul clientului, ci
regele blestemat sã prefacã ceea ce atinge în aur. Dacã Midas
învaþã sau nu meseria de bijutier, este mai puþin important.
330

La cules ]ngeri
* Toþi avem talent, dar talentul nu este decât un mijloc
de tracþiune cu care unii transportã diamant, alþii cãrbune,
ºi atât de mulþi materiale sintetice.
* O poezie limpede, limpede ºi atât de transparentã, încât
se insinueazã uneori bãnuiala cã nici nu existã.
* Elocvenþa poeziei nu se mãsoarã prin cuvinte, ci prin
liniºtea dintre ele.
* Cuvintele pe care un mare poet le-a atins rãmân, decenii
ºi uneori secole la rând, arse de atingerea lui, neîntrebuinþabile.
* Nu e greu sã fii nou, e greu sã fii etern.
331

Ana Blandiana
REFERIN|E ISTORICO-LITERARE
Nu se poate elogia destul efortul Anei Blandiana de a-=i dep[=i prin
medita\ie sus\inut[ poezia debutului. Schimbarea atitudinii lirice,
remarcabil[ ]n acest al doilea volum, nu =terge ]ns[ continuitatea unor
teme sau viziuni fundamentale. Poeta de recep\ie diafan[ =i de irepresibil[
exuberan\[, d[ruit[, alt[dat[, p`n[ la destr[mare, ploii =i ierburilor, se
reculege acum ]ntr-un peisaj glacial cu aer rarefiat =i z[pezi imaculate,
amintind arhitectura efemer[ a „Mun\ilor Candorii“ invoca\i mai de
mult. Apari\ie fulgurant[ ]n primul volum, „Mun\ii Candorii“ devin aici
o prezen\[ abstract[, implicat[ permanent =i pretutindeni, un teritoriu
etic ideal la care poeta se ]ntoarce ca la o copil[rie dep[rtat[.
Ne este propus[ o puritate ce dep[=e=te contactul originar =i fraged cu
lumea din jur pentru a se constitui ]ntr-o v`rst[ interioar[ dat[ de o op\iune
decis[. E vorba de o v`rst[ absolut[, c[ci aceast[ copil[rie sau aceast[
adolescen\[ nu sunt faze de tranzi\ie, ci ritmuri umane eterne. [...]
C[lc`iul vulnerabil e zona p[strat[ neatins[ — simbol al unei candori
ce nu vrea s[ se piard[. Regimul de existen\[ al acestei tinere\i spiritualizate
este intransigen\a =i frenezia tragic[. [...] }n viziunea de fermec[toare
intoleran\[ a poetei complexitatea dialectic[ a vie\ii ]nseamn[ alienare a
]ns[=i esen\ei umane. Nuan\ele nu ]mbog[\esc o culoare, ci o altereaz[. [...]
Adev[rata poezie trebuie s[ fie mereu un act responsabil ]n absolut.
Invoc`nd figura lui Torquato Tasso, poetul „de spaim[ ratat“, Ana
Blandiana impune con=tiin\ei noastre =i, desigur, propriei con=tiin\e de
creator, principiul, luminos =i sever ]n acela=i timp, conform c[ruia istoria
nu poate servi niciodat[ artei drept circumstan\[ atenuant[.
Mircea MARTIN, în volumul Genera\ie =i crea\ie, Editura pentru
literatur[, 1969.
C[lc`iul vulnerabil (1966) =i apoi A treia tain[ (1969) sunt c[r\ile
care o impun cu adev[rat pe Ana Blandiana printre creatorii de frunte ai
acestei genera\ii, revelându-i formula liric[ personal[. [...]
332
CUPRINS

La cules ]ngeri
Noutatea de fond a poeziei mai noi a Anei Blandiana o putem descoperi,
a=adar, ]n dou[ direc\ii fundamentale: pe de o parte, ]n aceast[
problematizare a atitudinilor, ce dep[=e=te simpla op\iune anterioar[
afirmat[ ca necesitate ideal[, =i pe de alta, problematizarea ]ns[=i a actului
de crea\ie, ca expresie a acestei medita\ii asupra lumii. Dac[ poeta are ]n
fa\[ un univers ce i se dezv[luie sub fe\ele sale complexe, ]n rela\ia eului cu
exteriorul apare cuv`ntul, bun conduc[tor al energiilor spirituale sau
numai iluzorie deschidere spre lume. [...]
Termenii ecua\iei, ]n care atitudinea liric[ specific[ poetei se a=az[, se
reliefeaz[ pregnant ]ntr-un poem precum Din auster =i din naivitate.
Abandonarea simbolicului Port-Royal are semnifica\ia unei intr[ri ]n
istorie, ]n lumea concesiv[ a „marii treceri“, a ]naint[rii spre moarte.
Cealalt[ fusese o zon[ de „auster =i naivitate“ — =i aceast[ asociere de
termeni spune aproape totul despre particularul „eleatism“ al viziunii
sale. Cele dou[ atribute calific[ de fapt o con=tiin\[ candid[ ]ns[ fascinat[
de absolut, interpretat ]n ordine etic[. [...] Poezia Anei Blandiana din
C[lc`iul vulnerabil se constituie ca discurs esen\ializat, echivalent acestei
austerit[\i a atitudinii, de o „rigiditate“ de erou tragic. Deconcertant[
prin simplitate, ea se transmite printr-o foarte clar[ trasare a desenului
ideatic în spa\iu aproape epurat de metafore. }nl[tur`nd orice obscuritate,
poeta se descoper[ singur[ ]n fa\a ideii =i pare c[ unicul s[u demers e acela
de a vida o scen[, pentru ca ]n spa\iul creat „mesajul“ s[ poat[ suna
nestingherit. Cele mai bune poeme dau aceast[ senza\ie de identificare a
ideii cu o voce, suficient[ pentru a o face conving[toare: ideea devine ea
]ns[=i „spa\iu originar“, realizat astfel prin eleva\ia ritmic[ a restituirii.
Metafora nu mai este un ornament al discursului conceptual, ci, at`t c`t
e utilizat[, puncteaz[ doar un fel de situa\ie simbolic[, din care semnifica\ia
de natur[ intelectual[ cre=te organic.
Ion POP, ]n volumul Poezia unei genera\ii, Editura Dacia, 1973.
Ana Blandiana [...] este indiscutabil cea mai valoroas[ poet[ a ultimelor
decenii =i cred c[ nu voi exagera sus\in`nd c[ dup[ r[zboi nici un glas liric
feminin, afar[ de acela al Magdei Isanos, disp[rut prematur ]n 1945,
n-a avut un ecou mai ad`nc. [...] }nc[ de la ]nceput s-a putut observa
prezen\a unui temperament artistic autentic, capabil s[ exprime fiorul
contactului cu lumea, misterul existen\ial. [...]
Ca Nietzsche, ]n celebrul s[u preludiu asupra unei filosofii a viitorului
din 1866, Jenseits von Gut und Böse, poeta caut[ hotarul dintre bine =i
333

Ana Blandiana
r[u, limita dintre înnorat =i ]nsorit, dintre ploaie =i senin, imposibil de
g[sit, pentru c[ cele dou[ fenomene nu sunt dec`t aspecte particulare =i
efemere ale aceleia=i realit[\i, dou[ accidente ale absolutului. Lumea e,
sus\ine Ana Blandiana, reprezentarea mea =i, dac[ n-a= exista, n-ar exista
nici ea (Ochiul ]nchis): „Nu ]ndr[znesc s[-nchid o clip[ ochii/ de team[/
s[ nu zdrobesc ]ntre pleoape lumea/.../ Privesc cu disperare/ =i mi-e c`ine=te
mil[/ de universul f[r[ ap[rare/ ce va pieri ]n ochiul meu ]nchis“. Pu\ini
poe\i contemporani au mai exprimat cu at`ta concrete\e idei filosofice, ]n
fond noi raporturi de cunoa=tere ]ntre eu =i lume, punctul de plecare al
oric[rei poezii. }ns[ lirismul nu e numai drumul din[untru ]n afar[, ci ]n
acela=i timp o descindere ]n infernul interior (C[l[torie). [...]
Un volum excep\ional de versuri este Octombrie, noiembrie, decembrie
(1972). Demn de relevat este c[, f[r[ a p[r[si vechile motive sau
teme, dac[ nu e contraindicat s[ vorbim de a=a ceva la o poet[ care cade
pe ele ]n chip cu totul spontan, nemijlocit, Ana Blandiana tinde totu=i la
unitate prin eliminarea tuturor chem[rilor exterioare, voind a da glas ]n
primul r`nd propriilor dispozi\ii lirice ]ntr-o formul[ din ce ]n ce mai
personal[, specific[. E mai ]nt`i pictura unui \inut straniu, f[r[ moarte,
de ba=tin[ (Despre \ara din care venim). }n volumele sale anterioare,
Ana Blandiana a c`ntat pu\in dragostea, poate dintr-o secret[ sfial[,
poate din teama de a nu c[dea ]n conven\ionalism. C[ut`nd mereu, ea a
g[sit ]n fine expresia cea mai potrivit[, de o mare gravitate =i de o suav[
vibra\ie (Dac[ ne-am ucide unul pe altul). De mult nu s-a mai atins
aceast[ ]n[l\ime ]n exprimarea (ca ]n balada popular[ Miori\a) sentimentului
iubirii v[zut ca un rit nup\ial, premerg[tor contopirii cu natura,
mor\ii ]n\elese ca un somn vegetal.
Alexandru PIRU, ]n Poezia rom`neasc[ contemporan[, vol. II, Editura
Eminescu), 1975.
Octombrie, noiembrie, decembrie descoperea, o dat[ cu tema
dragostei, sentimentalitatea tandr[, senzualitatea, lenea somnoroas[ a
trupului, soarele, apa s[rat[ a m[rii, vegetalele, adic[ un ]ntreg univers
concret, palpabil, absent mai ]nainte. Multe din aceste poeme, reluate
acum, continu[ s[ mi se par[ nu numai frumoase, dar importante ca
moment de r[scruce ]n lirica Anei Blandiana. [...] Se remarc[ ]ndat[ nu
numai densitatea material[ a acestei lirici erotice, dar curgerea ei difuz[,
uleioas[. Imagini de paradis erotic, suave, l`ncede =i str[lucitoare, ca ]n
334

La cules ]ngeri
icoanele lui Fra Angelico, ne ]nt`mpin[, de exemplu, ]n Din ap[ ie=eau
trupuri albe de plopi, una din cele mai frumoase din carte.
Nicolae MANOLESCU, ]n revista Rom`nia literar[, 1974.
}n ce prive=te nota moral[, prezent[ de la ]nceput la Ana Blandiana,
ea se manifest[ acum ca o nevoie a poetei de a se verifica prin contemplare
de sine. Tr[irea nu-i e suficient[ (=i, de aceea, nu confesiunea ne cucere=te
]n poezia aceasta), ea trebuie dublat[ de privirea introspectiv[, analitic[,
]n stare s[ prind[ trecerea fiin\ei, timpul ei curg[tor =i uciga=. }n aceast[
r[sfr`ngere lucid[ st[ ]n\elesul ad`nc. [...] Pe Ana Blandiana gravitatea o
prinde mai bine dec`t jocul; ea este acas[ ]n ceremonial =i chiar ]n mica
solemnitate dec`t ]n familiaritate =i comun; cerebralitatea liricii ei cultiv[
cu mai mult noroc seriosul dec`t umoristicul sau ironicul. +i totu=i! Voi
]ncheia cu o poezie (prin care trece parc[ o sub\ire umbr[ a lui Emil
Botta), admirabil[ tocmai ]n m[sura ]n care valorific[ liric jocul; de o
stranie, inenarabil[ triste\e: Portret cu cire=e la urechi [...]. Niciodat[,
poate, n-a fost Ana Blandiana mai suav =i sf`=ietor melancolic[ dec`t ]n
aceast[ pl`ngere infantil[ de Ofelie.
Nicolae MANOLESCU, ]n revista Rom`nia literar[, 1981.
Cu o metafor[ care pl[cea =i lui Malherbe =i lui Paul Valéry, se poate
spune c[ ]n timp ce proza merge, poezia danseaz[. Proza are un cap[t,
merge spre o \int[, descrie, reprezint[, comunic[ o idee, poezia este un
balet de cuvinte, o aventur[ a limbajului, o experien\[ ce se are pe sine
scop =i cap[t. Dansul cuvintelor comunic[, totu=i, ceva unic =i esen\ial
despre fiin\a care, zice Sartre, se ridic[ ]n fa\a noastr[ „ca un turn de
lini=te“. Mi-a venit ]n minte aceast[ metafor[ recitind poezia Anei
Blandiana, de la Persoana ]nt`ia plural (1964), cartea de debut, p`n[ la
poemele din Stea de prad[ (1985). Poezia ei, cu adev[rat, danseaz[, are
for\[ =i gra\ie (o gra\ie a ideilor ]n primul r`nd), caut[, mai ales, la
]nceput, materiile sonore =i transparente, =i las[ impresia unui joc superior
al spiritului. [...]
Culoarea favorit[ a Blandianei este „albul f[r[ margini“, iar dintre
calit[\ile materiei cea dint`i este fr[gezimea. D[m ]n poemele ei peste o
veritabil[ reverie a fragedului. De la ]nger la vierme, obiectele poetice
ating ]n momentele lor de gra\ie sublimul fr[gezimii: „]ngeri umili =i
fragezi“, „st`lp fraged“, „fragede moa=te“, „fragedul vierme“, „frageda
moarte“, „frageda form[ a crengilor ude“. Dup[ fraged vine umbra.
335

Ana Blandiana
Lucrurile tind s[ se dematerializeze pe m[sur[ ce p[trund ]n acest spa\iu
de sublimit[\i corupte care este poezia. Starea lor ultim[ e starea de umbr[:
„Umbr[ de buburuz[/ urc`nd chinuitor/ o umbr[ de iarb[“. Am l[sat ]n
urm[ adormirea =i somnul spre care tind toate lucrurile din poezia
Blandianei. Soarele, ]ngerii, norii, poamele, zeul b[tr`n, viermele,
p[m`ntul — toate tr[iesc ]ntr-un regim hipnotic =i t`njesc spre starea de
adormire: „crucea cuprins[ de somn“, „p[m`nt apus ]n somn“, Avram
Iancu e „]nvinsul crai al adormirii noastre“, „p[m`ntul nostru pustiit de
somn“, „roi somnoros de albine“, norii care „adorm pe ceruri“, „ritmul
somnatic de und[“ etc. ... O treapt[ spre adormire este picotirea =i un
echivalent al somnului ]n lumea cosmic[ este picurarea: „soarele picotitor“,
„v[zduhul cum picur[ ]nspre amiaz[“, turme de picotitori miei trec prin
c`mpiile poemului =i pe cer st[ imobil un „soare picotitor“... Sensul acestei
adormiri, picotiri generale este curgerea, trecerea lent[ a fragedului hotar,
imaginat[ de Ana Blandiana ca o transhuman\[ sf`nt[ („=i-n transhuman\a
sf`nt[ s[ curgem ]mpreun[“), ca o preg[tire ]nceat[ de moarte
(marea trecere).
Primind aceast[ viziune grav[, poezia Blandianei nu renun\[ la o
anumit[ dorin\[ de seduc\ie. Ea nu se hot[r[=te s[ p[r[seasc[ valea care
desparte t[r`murile =i nu-=i refuz[, vorbind de moarte, o anumit[ gra\ie
a jocului. Poemele sale sunt tr[ite ]n materii pure, gra\ioase =i fragile ca
ni=te balerine pe o scen[ vast[. Este greu s[ determini temele acestei poezii
=i s[-i analizezi ideile care au, uneori, o b[taie foarte lung[ =i r[zbat ]n alte
planuri. Vagul simbolist =i nelini=tea modern[, starea de reverie =i con=tiin\a
unei teribile complicit[\i a lucrurilor ]n univers se unesc =i se aproximeaz[
]n aceste medita\ii lirice delicate =i grave. Nu-i o poezie de cunoa=tere ]n
sensul vechi al conceptului, de=i cunoa=terea constituie o tem[ de care
Blandiana se apropie des. Cunoa=terea se organizeaz[ ]n acest caz ca o
arhitectur[ de ]ntreb[ri. [...]
De la romantici ]ncoace, to\i marii poe\i au dat asemenea imagini ale
sf`r=itului =i au sugerat dimensiunea metafizic[ a fiin\ei. Arghezi =i Blaga
au impus, ]n aceast[ privin\[, dou[ modele lirice. Blandiana traduce ]n
felul ei aceast[ tem[ cople=itoare, o implicare, ]nt`i, discret[ a subiectivit[\ii,
o imprecizie, apoi, calculat[ a obiectului =i mai multe straturi de aluzii =i
umbre care las[ ]ntredeschis[ ]n\elegerea simbolului grav. Poema devine,
]n cele din urm[, o mic[ fabul[ din care a fost eliminat[ morala de la
urm[. Morala =i-o imagineaz[ singur cititorul nevoit, astfel, s[ cioc[neasc[
de mai multe ori pere\ii versurilor =i s[ descopere miezul unor propozi\ii
]ndoielnice. [...]
336

La cules ]ngeri
Trebuie s[ ne schimb[m impresia pe care am avut-o p`n[ acum despre
poezia Anei Blandiana. Caligrafia impresionist[, senzorial[ de ]nceput a
evoluat spre o poezie cu implica\ii metafizice. O poezie din ce ]n ce mai
mult (]i folosesc o imagine) gravid[ de idei. Dansul nu este numai un joc.
Este =i o g`ndire a jocului.
Eugen SIMION, ]n vol. Scriitorii rom`ni de azi, Editura Cartea
Rom`neasc[, 1974.
Ca orice poet autentic, cu o sensibilitate =i un talent matur constituit,
scriitoarea =i-a alc[tuit o lume coerent[, pe care =i-o consolideaz[ de la o
carte la alta, f[r[ repeti\ii inutile =i f[r[ reveniri monotone, pentru c[,
tr[indu-=i viziunile cu sinceritate, =tie s[ le ]mbrace ]n frumuse\i lirice
mereu noi. Poemele ]n proz[ care formeaz[ Cele patru anotimpuri ne
las[ acum s[ constat[m mai limpede ceea ce austeritatea (chiar dac[
uneori incandescent[ de sensibilitate) a versurilor nu permitea s[ se
disting[. Structura acestei poete este cea a unui romantic at`t de vulnerat
de ce simte ca degradare =i impuritate ]n intrarea ]n fapt, adic[ ]n fluxul,
]n marea trecere a vremii, ]nc`t ]=i tr[ie=te ca mai autentice nostalgiile
spre puritatea originar[, spre amintirile, cu sau f[r[ leg[turi de anecdot[
cu propria biografie, spre tr[irile l[untrice. S-a vorbit despre ne]ncrederea
poetei ]n capacitatea cuvintelor — ale sale proprii, ale altora — de a spune
adev[rul fiin\ei, =i, mai mult dec`t o ne]ncredere ]n literatur[, este fire=te
vorba de ne]ncrederea oric[rui scriitor de structur[ romantic[ ]n ce poate
da trup pieritor viziunilor =i adev[rurilor pe care le tr[ie=te ]n sine ]nsu=i.
(Paradoxul dintotdeauna al literaturii, care nu se poate crea =i exprima
altfel dec`t prin ceea ce b[nuie=te a fi impropriu vie\ii adev[rate.) +i
fascina\ia pe care o exercit[ poezia scriitoarei const[, de fapt, tocmai ]n
m[rturisirea acestei drame ]n victoria — amar[, ca orice dep[=ire a unei
drame proprii — asupra ei. }n poezie, prin epurarea liniilor melodice ale
discursului, prin economia imaginilor =i prin controlul lucid asupra
sim\[mintelor, drama se joac[ precum pe scena clasic[. Interesant este
]ns[ c[, ]n textele ]n proz[, ea apare mai liric exprimat[, mai aproape de
sensibilitatea romantic[. F[r[ a folosi ]n nici un fel o proz[ „poetic[“ —
dimpotriv[, urm[rind toat[ vremea men\inerea unei fraze deta=ate,
precise, pure de emotivitate =i excese declarative — povestitoarea acestor
texte ]ncarc[ totul ]ntr-o aur[ mai aproape de poezie dec`t s-ar p[rea c[
se constituie ]n jurul poemelor sale propriu-zise.
Fire=te, nu e adev[rat. Pentru c[ nu exist[ nici un risc ca poemele Anei
Blandiana s[ par[ vreodat[ prozaice. Ele exprim[, cu egal[ putere poetic[,
337

Ana Blandiana
exact ceea ce trebuie s[ exprime poezia ]n ]n\elesul superior al cuv`ntului.
+i, de fapt, lumineaz[ poemele ]n proz[ care, la r`ndul lor, dau culoare
mai intens romantic[ versurilor.
Mircea IV{NESCU, ]n revista Transilvania, 1977.
Motivul somnului =i al dorin\ei de repaos, cu vechi r[d[cini ]n poezia
rom`neasc[, de la Eminescu la Blaga =i mai departe, ]=i leap[d[ crusta de
tem[ literar[, se ]mbog[\e=te cu o varietate de sensuri, adesea divergente,
]=i regenereaz[ substraturile =i redob`nde=te o nou[, surprinz[toare
prospe\ime la Ana Blandiana. Numeroase titluri alese din ultimul ei volum
pot figura ]n orice antologie a acestei teme at`t de fertile pentru medita\ia
liric[ de totdeauna. Din perspectiva ei, polaritatea via\[-moarte,
terestru-spiritual cap[t[ un relief memorabil. Particularitatea acestei
rostiri este c[ ]ntr-o form[ echilibrat melodioas[, calm elegiac[, de felul
unui bl`nd =i inofensiv murmur abia dac[ muzical, spune lucruri deloc
temperate, nelini=titoare, dureroase. Materialitatea percep\iilor directe se
filtreaz[ ]n sunete de o mare puritate. }n[bu=irea con\inutului dramatic
]ntr-o formulare dulce somnolent[ este de un nea=teptat efect. Con\inutul
se conserv[ mai bine dec`t ]ntr-o form[ agitat[, aparent mai potrivit[.
Densitatea unor straturi reflexive, ale l[untricului, =i eleva\ia, densitatea
topit[ ]n eleva\ia remarcabil[ a tonului, merg foarte bine ]mpreun[ =i din
bizara lor ]ncruci=are se na=te originalitatea nec[utat[, absolut fireasc[ =i
curg[toare a acestor versuri capabile s[ ]ntrerup[ o clip[, clipa de poezie,
iner\ia sufletului.
Lucian RAICU, ]n revista Rom`nia Literar[, 1977.
Poezia poate s[ propun[ enigme, poate s[ pun[ ]ntreb[ri, dar, de obicei
=i din cele mai vechi timpuri, nu propune solu\ii =i nu dezleag[ probleme.
Misterul, surpriza, neprev[zutul sunt prielnice producerii fiorului poetic.
}n aceast[ ordine de idei, =i iar[=i spre folosul poeziei sale, Ana Blandiana
evit[, ]n general, ]ncerc[rile de simbolizare (primejdioase de obicei pentru
valoarea poetic[) =i las[ lucrurile s[-=i continue =i ]n poezie mersul lor
firesc, ascuns uneori, enigmatic, dar niciodat[ for\at cu scopul de-a
demonstra ceva, =i f[r[ alt imbold dec`t acela al g`ndirii poetice care afl[
corela\ii ]n ad`ncime =i ]nal\[ ]n poezie, f[r[ s[ le ]nfrumuse\eze artificial,
cele mai simple =i mai fire=ti lucruri. [...]
Poezia Anei Blandiana inspir[ simpatie =i ]ncredere. Te ]ndeamn[ s-o
recite=ti =i trece cu succes deplin proba recitirii. Observ de asemenea cu
338

La cules ]ngeri
mul\umire c[ ea nu se supune influen\elor vreunei mode literare. De aici
=i absen\a oric[rei poze. Cei mai buni poe\i din toate timpurile au sim\it
nevoia s[ se fereasc[ de asemenea tenta\ii =i ]n acest chip au r[mas
credincio=i lor ]n=ile =i poeziei adev[rate. Este o calitate pe care, pe l`ng[
cele pomenite deja, poezia Anei Blandiana o are din bel=ug =i care ]i asigur[
=i mai bine tr[inicia.
Al. PHILIPPIDE, prefa\[ la volumul Ana Blandiana, Cele mai
frumoase poezii, 1978.
Versurile [...] Anei Blandiana sunt frumoase — ]n accep\ia veche,
prebaudelairian[ a cuv`ntului — cu un curaj care ne uime=te. At`\ia
poe\i mari de azi evit[ aceast[ ]nsu=ire demodat[ ca pe o insul[ a lui Circe
sau o parodiaz[ m`na\i de un fel de demon al persifl[rii =i iat[ c[ o
autoare sfioas[, mereu mirat[, ]ntruchip`nd vulnerabilitatea ]ns[=i, o
]nfrunt[, f[c`ndu-ne s[ sim\im c[ ni se taie respira\ia, ca =i cum am
urm[ri mersul unui echilibrist pe s`rm[ la o mare ]n[l\ime. Poezia Anei
Blandiana respir[ un fel de demnitate, de puritate moral[ care, ]n cazul
s[u, se transform[ ]ntr-o categorie estetic[. Sentimentul trecerii ireversibile
a timpului — at`t de intens tr[it ]n acest ultim volum — se manifest[, de
pild[, nu prin grimase grote=ti, ca la at`\ia al\i poe\i ai contradictoriului
secol 20, ci printr-o expresie senin[, de o bun[tate f[r[ margini, poeta
\in`nd ca extinc\ia ]ns[=i s[ semene cu o a=ezare de t`mpl[ l`ng[ t`mpl[,
cu o iertare din inim[ a ]ntregii lumi.
Alex. +TEF{NESCU, ]n SLAST, 1977.
Este adev[rat c[ ]n unele dintre poemele sale moralitatea imaculat[,
dus[ p`n[ la un fel de sfin\enie, inund[ poezia ]ntr-o lumin[ de basm =i o
face lipsit[ de dramatism, idilic[, minor[. }ns[ ]n cele mai multe cazuri, ]n
cupa de ambrozie exist[ dizolvat[ =i o pic[tur[ de otrav[, care d[ t[rie
b[uturii lirice. Cu aerul ei de fiin\[ angelic[, dornic[ s[ nu tulbure pe
nimeni, poeta este, de fapt, foarte tulbur[toare. Retorica sfielii constituie,
]n fond, tot o retoric[, o art[ a persuasiunii. [...] Cea mai bun[ dovad[ c[
]n poezia Anei Blandiana exist[ =i pu\in[ „vinov[\ie“ o constituie ideile.
Aproape fiecare poem este rezultatul unei medita\ii, al unei ]ncerc[ri de a
privi ]n alt fel realitatea ]nconjur[toare.
Alex. +TEF{NESCU, ]n SLAST, 1981.
339

Ana Blandiana
O constatare preliminar[ poate fi aceea c[ fiecare carte semnat[ de
Ana Blandiana ]=i are individualitatea proprie. Poeta nu-=i str`nge versurile
]n volume oric`nd =i indiferent cum: buc[\ile asamblate ]ntr-o culegere
ader[ la un acela=i timbru sufletesc fundamental, pivoteaz[ ]n jurul unui
motiv sau unui sens orientativ centrant.
Dumitru MICU, ]n revista Rom`nia Literar[, 1978.
Cu Octombrie, noiembrie, decembrie, Ana Blandiana ancoreaz[ ]n
mitologic, mai propriu spus ]=i mitologizeaz[ medita\ia liric[, ]=i proiecteaz[
]n mit aventura pe t[r`mul crea\iei, aventur[ orientat[ de o continu[ =i
implicit[ medita\ie asupra fenomenologiei actului creator. Piesele ce
compun volumul se integreaz[, prin convergen\a semnifica\iilor, ]ntr-o
viziune totalizant[, ]ntocmesc, de fapt, un singur poem, ]n care este celebrat
miracolul na=terii Poemului. [...] Aceast[ culegere preludiaz[ Somnul
din somn, volum ]n care poeticul nu tinde s[ se realizeze — sau s[ provoace
o impresie c[ s-ar realiza — ]n afara artisticului, c[ s-ar comunica ]n
starea genuin[. Avem aici o poezie de rafinament, generat[ de fine\ea
sugestiei, de efectele de ton =i culoare, de accentul insolit al emo\iei, de
imprevizibilul nuan\ei, de inefabilul pictural, de magia verbal[. Resorturile
lirismului sunt declan=ate de vibra\ia senza\iei fine, a senza\iei intelectualizate,
care, transmi\`nd palpitul vie\ii elementare, sugereaz[ implicit
mi=c[rile cosmice la care particip[ f[r`ma de existen\[ imobilizat[ ]n
imagine. Propensiunii spre reflexivitate din precedentele volume i s-a
substituit, ]n Somnul din somn, o tehnic[ special[ a select[rii detaliului
percutant =i a filtr[rii lui prin senza\ia con=tientizat[, o art[ sui-generis
a ]n[l\[rii cu mijloace pur lirice a reprezent[rilor sensibile la idee. Priveli=ti
de toate zilele dob`ndesc prin transfigurarea artistic[ propriet[\i
incantatorii, copacii, fructele, frunzele, p[s[rile r[sp`ndesc iriz[ri de t[r`m
fantastic. }n imagina\ia Anei Blandiana via\a este vis: vis ]ntr-un alt vis,
visat la r`ndul lui de c[tre cineva care e visat de c[tre un altul, =i el visat —
=i tot astfel, la infinit. De aici =i titlul: Somnul din somn. Prin absolutizare,
poeta construie=te viziunea unui univers himeric, aflat ]ntr-un stadiu
precreatural, existent doar ca pur[ posibilitate, ca n[lucire difuz[. Totul,
]n acest spa\iu al increatului, e doar o p[rere, iluzie, proiec\ie a fantasmelor
spiritului celui ce „m[ viseaz[“.
Dumitru MICU, ]n revista Rom`nia Literar[, 1982.
340

La cules ]ngeri
Ce frapeaz[ ]n poezia mai nou[ a Anei Blandiana este, ]n planul
sensului poetic, al fondului principal de sentimente =i idei, al st[rii lirice
deci, tendin\a de ad`ncire ]n metafizic, de revizuire a condi\iei psihologice
]n numele unei con=tiin\e a frustr[rii =i al orgoliului nelimit[rii, iar, ]n
planul semnului poetic, al expresivit[\ii, o anume usc[ciune a dic\iunii,
decolorarea stilistic[ prin migra\iunea imagina\iei propriu-zis poetice spre
discursul reflexiv care sacrific[ deseori plasticitatea ]n favoarea subtilit[\ii.
„Sunt ca o s[m`n\[-ngropat[/ Care nu vrea s[ se fac[/ Nici plant[, nici
p[m`nt“, spune poeta, =i acest refuz echivalent cu o indecizie poate fi
socotit premisa afectiv[ a unui excurs reflexiv-liric cu multe varia\iuni pe
o aceea=i tem[: g`lceava spiritului cu litera; iat[ =i varia\iunile, ]n simetrie
semantic[: suflet-trup, vis-realitate, entitate-nume; cele dint`i sunt
cuprinse, exprimate sau condi\ionate de celelalte, locuiesc ]n ele, dar sunt
sau tind s[ fie mai mult ori dincolo de ele; sunt, oricum, de o alt[ esen\[.
Nu e un lucru nou la Ana Blandiana frecventarea acestei teme cu r[d[cini
]n antichitatea elin[ =i recuperat[ de toate marile poetici de dup[ Rena=tere,
dar ]n nici una din c[r\ile anterioare ale poetei nu era at`t de insistent[ ca
acum, ]n Ochiul de greier, preocuparea de exprimare ]n poezie a inconfortabilei
tensiuni ]ntre spirit =i liter[. [...] Toate acestea sunt consecin\ele,
tulburi =i nelini=tite ]n fond, limpezi =i calme ]n expresie ale insisten\ei
reflexive asupra fatalei scind[ri ontologice, asupra inadecv[rii treptate =i
dureroase a „literei“ la „spirit“, a „trupului“ la „suflet“, a „realit[\ii“ la
„vis“, ]n fine a „numelui“ la ceea ce nume=te; con=tiin\a limitei ]nseamn[
aici recunoa=terea naturii ne]nduplecate a „literei“; ]n contrapunct, un
sentiment paradoxal: ]ncrederea ]n „liter[“ tocmai pentru c[, ne]nduplecat[
fiind, las[ „spiritului“ iluzia unei revan=e ]n timp, ]n sensul ]n care
]nghe\area este =i moarte, =i am`nare a mor\ii. O astfel de am`nare prin
]nghe\ este poezia.
Lauren\iu ULICI, ]n revista Contemporanul, 1981.
Cu c`t poezia Anei Blandiana se clasicizeaz[ ca \inut[ =i expresie (p`n[
la eminescianizare uneori), cu at`t ea ]=i scoate mai la suprafa\[ sursele
de nelini=te, de alarm[, de panic[. Un mod securizant de a scrie, ordonat,
geometric, ]n care cuvintele: „Rotunde suprafe\i de sunet/ Zim\ate-n jur
de ]n\eles“ sunt monede temeinic b[tute, transmite aici un ascu\it
sentiment de insecuritate. „Cu viziera z`mbetului/ Cobor`t[ etan= peste
fa\[“ poeta emite un „\ip[t continuu“. Cele dou[ aspecte, „de form[“ =i
„de con\inut“, ale acestei opere lirice: tendin\a spre concentrarea clasic[ =i
341

Ana Blandiana
=tiin\a de a cristaliza un fel de suferin\[ difuz[, ne]n\eleas[, se conjug[ ]n
utopia unui poem monovocalic. [...]
Ana Blandiana creeaz[ o lume miraculoas[, str[lucitoare [...]. La
prima vedere am putea spune c[ lumea evocat[ de poet[ este cea mai
bun[ dintre lumi. Nu e ]ns[ a=a, pentru c[ o angoas[ discret[, dar mereu
perceptibil[, ]nfioreaz[ fiecare atom din acest univers zugr[vit ]n alb
tragic (culoarea poeziei Anei Blandiana). Aceast[ angoas[ e de natur[
filosofic[ (poeta scrie cu marile c[r\i ale culturii ]n fa\[, cu Platon ]n
primul r`nd) =i ea provine din con=tiin\a scind[rii existentului, a dedubl[rii
fiin\ei. Ecranul poeziei Anei Blandiana e ]n volumul de fa\[ (Ochiul de
greier, n. e.) memoria trecutului fabulos, mitic, al unei alte st[ri, de
plenitudine, memoria oului primordial evocat ]ntr-o splendid[ cosmogonie
spus[ ca o roman\[. [...] Teama, nelini=tea exprim[ aici nostalgia originilor
mitice, de care ne amintim prin reminiscen\e =i la care, poate, c`ndva, ne
vom ]ntoarce: „Cine-a gre=it =i p`n[ c`nd?“ (s. n.) se ]ntreab[ poeta,
n[d[jduind c[ ]n al\i timpi se va na=te un nou „ou perfect plutind pe ape“.
P`n[ atunci ]ns[ trebuie s[ ne supunem celui care „a gre=it“. P[r\ile care
rezult[ din scindare se dedubleaz[ la r`ndul lor. E ceva ce explic[
sentimentul de incertitudine propriu acestui univers poetic ]n care lucrurile
au c`nd o fa\[, c`nd alta, opus[ celei dint`i. P[m`ntul e un eden, dar
unul bolnav. [...] Ana Blandiana ]ncearc[ ]ns[ s[ corecteze ceea ce s-a
„gre=it“, eroarea tragic[ a ]njum[t[\irii =i fragment[rii unit[\ii primordiale
(„oul perfect, t[iat ]n dou[“) experiment`nd pe cont propriu noi feluri de
a muri, dar =i de a se na=te =i de a tr[i. Profesori ]i sunt ]n aceast[ privin\[
mai ales frunzele, plantele, pomii. Se poate vorbi ]n acest sens de un
„model vegetal“ ]n poezia de azi a Anei Blandiana.
Valeriu CRISTEA, ]n revista Rom`nia Literar[, 1981.
Aproape cu fiecare poezie, ]n Stea de prad[, poeta impune sentimentul
ancor[rii ]n esen\ial. Prin drastice comprim[ri, prin filtr[ri repetate,
prin densific[ri de sugestii ea creeaz[ un spa\iu auster =i de tensionate
tr[iri, un spa\iu ]n care Poezia nu mai este „c`ntec“, ci „\ip[t“: „O virgul[,
c`teva pietricele,/ Pu\in[ z[pad[,/ Un fir sub\ire de soare./ Mai multe
case =i crengi—/ Ce recuzit[ modest[/Pentru declan=area \ip[tului!/
|ip[tul / }ncerc`nd s[ se-aga\e cu unghiile / +i lunec`nd mereu ]napoi /
Pe pere\ii de sticl[, /}ncerc`nd s[ urce / Rupt ]n buc[\i / Cl[dite una peste
alta./ Echilibru nesigur./ P`n[ la din\ii / }ncle=ta\i cu s[lb[ticie / }n
t[cerea f[r[ sf`r=it.“
342

La cules ]ngeri
Concizie, directitate, transparen\[, ]ncredere ]n eficien\a poetic[ a
„recuzitei modeste“, acestea sunt elementele de atitudine literar[ care structureaz[,
stilistic vorbind, volumul de acum, Stea de prad[. Dar ele nu apar
abia azi la Ana Blandiana. }nc[ ]n 1973 Ion Pop, ]n Poezia unei genera\ii,
remarca la ea un spa\iu aproape epurat de metafore, p[r`ndu-i-se c[ „unicul
demers e acela de a vida o scen[, pentru ca ]n spa\iul creat „mesajul“ s[
poat[ suna nestingherit“. Mai trebuie spus c[ tendin\a semnalat[ de Ion
Pop azi s-a accentuat, =i c[ ea a fost ]nso\it[, pe parcurs, de activarea tot mai
pronun\at[ a fondului dramatic al acestei poezii, a resurselor ei de nelini=te
=i ]ncordare. La ]nceputuri acestea erau, ]n poezia Anei Blandiana, realit[\i
mai mult b[nuite, latente.
Ne apare acum ]nc[ mai limpede c[ laconismul, at`t de severele
compact[ri de materie liric[, elimin[ri =i contrageri sunt la Blandiana
reflexe ale unei determin[ri interioare: acea nedomolit[ sete de recluziune,
de retragere, de ]nchidere ]n sine, resim\it[, ]n Stea de prad[, ca un
impuls c[ruia nimic nu i se poate opune. S[ nu se vad[ aici un refuz al
realului, al concretului vie\ii, fiindc[ nu este, ci o c[utare dramatic[, de o
st[p`nit[ fervoare, a identit[\ii esen\iale, a sinelui profund. C[tre “o fug[
]n tine ]nsu\i c`t mai ad`nc, / De afar[, din calendar“, ]ndeamn[, =i se
]ndeamn[, poeta: „O fug[ f[r[ oprire, /Mereu ]nl[untru“. Act de
„]nchidere“ care ]ns[ taie un drum, desface o necesar[ cale spre t[inuitele
sedii ale omenescului din ad`ncuri.
Gabriel DIMISIANU, ]n revista Romania literar[, 1986.
[...] dac[ lucrurile ar sta doar astfel, ]n frumuse\e, eufonie, solaritate
de fream[t pur, numai ]n alinturi, candori =i plin[t[\i, totul ar deveni nu
at`t monoton, c`t fals. Adev[rul este c[, r[zuind strat dup[ strat
palimpsestul, vom putea citi textul originar ca pe o monografie a nelini=tii
(nu Angst, ci inquietude). „Mi s-a spus s[ te caut,/ Nu s[ te g[sesc“, sun[
un final de poem al Anei Blandiana, iar Sensul (altfel, adic[ barbian, spus,
drumul „dup[ melci“) nu se las[ prins dec`t at`t c`t s[ scape. „Jos, ]n
vraful de foi ude“, „zidul de var“ nu ]nvie dec`t pentru a se pierde din nou,
dar pentru „ungherul ad`nc“ al g`ndului, abia „morm`ntul de foi“ =i
cornul f[r`mat transform[ c`ntecul (simplu) ]n desc`ntec. Sub „]nz[uatul
argint“ din cuvintele Anei Blandiana se ascunde adeseori, fragil dar
ame\itor, semnul de ]ntrebare, dincolo de faldurile catifelate palpit[
nelini=tea, incertitudinea, =i ceea ce primeaz[ este tocmai voin\a de exorcizare,
sau, mai degrab[, de estetizare a acestora.[...]
343

Ana Blandiana
+i dac[ pentru Ana Blandiana poezia este, cum ]ns[=i afirm[,o „]naintare
logic[ din cuv`nt ]n cuv`nt, p`n[ ]ntr-un loc ]n care sensul se deschide
deodat[ nea=teptat deasupra golului“, ]naintare al c[rei sens este
„aceast[ realizare a golului de dedesubt, aceast[ emo\ie brusc[ ]n fa\a
hotarului asumat, aceast[ oprire, mai revelatoare dec`t continuarea
incon=tient[ a drumului pe deasupra pr[pastiei“ — atunci proza reprezint[
tocmai ]naintarea con=tient[ a drumului, prefer`nd ]ntotdeauna
miraculosului „]ntreb[rile f[r[ r[spuns din care (acesta) se na=te ]n cele
din urm[“.
Dan. C. MIH{ILESCU, revista Ateneu, 1987.
Gestul de-a scrie constituie pentru Ana Blandiana un act existen\ial
definitoriu, un destin la care a fost „condamnat[“ dar pe care =i l-a asumat,
o formul[ de echilibru „]ntre perfecta, precara materie =i spiritul fragil, de
ne]nvins“, statutul ei ontologic, o modalitate catexochen a ceea ce poeta
]n\elege prin o ]nflorire a verbului a fi“, o arm[ eficace de o exagerat[
simplitate a unei con=tiin\e „nelini=tit[ de fragilitatea libert[\ii sale“
opun`ndu-se cu obstinat[ demnitate ofensivei devoratoare =i mutilant[ a
tehnolatriei, reific[rii, a ipostazelor lui a avea („orice posesie e o dependen\[“).
Se ]nt`mpl[ uneori ca o scriitur[ august[ s[ disimuleze o
pernicioas[ incon=tien\[ existen\ial[. Dar fumisteria stilistic[ nu poate
dura la infinit, p`n[ la urm[ î=i deconspir[ ipostaza de sordid[ incurie
etic[. La Ana Blandiana scriitura nu e, dimpotriv[, dec`t expresia „public[“
a unei intimit[\i genuine, de o distinc\ie =i integritate moral[ „sans
reproche“. Ana Blandiana nu experimenteaz[, nu mimeaz[ scriituri, ci
stilul o reprezint[, \`=ne=te spontan, dar egal cu sine, f[r[ note disonante,
din ad`ncul unui suflet „setos de durat[ =i amintire“, ca unicul sens care
i-a fost oferit sub soare.
Radu ENESCU, revista Familia, 1988.
Ultimul volum al Anei Blandiana, Arhitectura valurilor, ofer[ un
exemplu de radicalizare moral[ ]n limitele unei formule lirice bine cunoscute,
inconfundabile. Poeta, torturat[ de imaginea unei realit[\i degradate, este
acum o con=tiin\[ invulnerabil[, miz`nd — se pare — totul pe cartea
curajului. Faptul este echivalent cu un nou pact, desigur tensionat, cu
realul. Mul\i se ]ntreab[ dac[ lirica sa are de c`=tigat sau de pierdut de aici.
De=i datate (cf. prefa\a), poemele acestea nu ni se par conjuncturale. Au
mai degrab[ semnifica\ia unui nou ]nceput, a unei adev[rate resurec\ii,
344

La cules ]ngeri
f[r[ s[ anuleze — cred — nimic din ce a scris ]nainte poeta. Introduc doar,
mai pregnant, dimensiunea etic[ ]n ecua\ia liric[. Vindec[ de gratuitate.
Privind mai ]n urm[, poezia Anei Blandiana d[ expresie, cu gra\ie =i
naturale\e, unei confesiuni impregnat[ acut de sentimentul vinov[\iei.
Poeta ]=i transcrie propriile experien\e =i revela\ii ]ntr-un limbaj rafinat,
de o stranie somnolen\[ impresional[, ca la Blaga, dar printr-o tr[ire
intens personal[, delicat[ =i ]n acela=i timp concret[ a lumii. Incertitudinile
interioare ]=i afl[ corespondentul poetic ]n incertitudinile exterioare,
iar zbuciumul gra\ios al fiin\ei — mai t`rziu — ]n inconfortul ideii =i al
metaforei esen\ializat[ p`n[ la abstract. }nfr[\it[ cu tot universul, cu
toate lucrurile, poeta le ]nv[luie ]ntr-un sentiment de mil[ comp[timitoare.
Bucuria o ]mparte cu al\ii, dar suferin\a o adun[ toat[ ]n sine. Nu refuz[
inefabilul =i nici ritmul ceremonios, aproape solemn; ]n schimb, detest[
retorica =i literaturizarea excesiv[ a realului. Tendin\a reflexiv[ din unele
poeme, eviden\iind un substrat de emo\ii pure, de o suavitate u=or cochet[,
confer[ mai mult[ incisivitate discursului, sub aparen\a pierderii de viziune
=i a desubstan\ializ[rii materiei verbale. Este, de fapt, trecerea de la detaliu
la esen\ial, de la senzualitate la ascez[, de la concretul imagistic la constructe
lirice pu\in mai complicate, ca visul din vis ori „somnul din somn“.
Cornel MORARU, ]n revista Vatra, 1990.
E greu s[ scrii despre acest volum arestat o bun[ bucat[ de vreme f[r[
s[ te opre=ti asupra fenomenului Blandiana. F[r[ s[ iei ]n considerare
starea de excep\ie pe care o reprezint[, ]n literatura de azi, aceast[ poet[.
Anii ’60, care ne-au obi=nuit cu cultul scriitorului, au transformat ]n
vedete o seam[ de autori. }n sensul frumos al cuv`ntului, vedete au fost =i
Nichita St[nescu =i Ilie Constantin =i Cezar Baltag =i Ion Alexandru =i Ion
Gheorghe =i Adrian P[unescu. Ideea de talent se lega de ideea de har, iar harul
r[m`nea, chiar =i ]n anii dictaturii, apanajul celor ale=i. Noul val nu ]ntrunea
doar simpatiile cititorilor, ci ale tuturor acelora care sperau c[ aceste voci vor
rosti adev[rurile unui popor. Blandiana se num[r[ ]ntre ace=tia =i, cu toate
contesta\iile, popularitatea ei, mereu urc[toare, s-a hr[nit cu prisosin\[ tocmai
din credin\a ]n poezie. Din credin\a c[ el, poetul, e un ales.
Prea multe dintre vedetele anilor =aizeci au intrat ]n maturitatea
aduc[toare de ranguri =i pozi\ii sociale, abandon`nd tocmai aceast[ idee:
c[ el, poetul, e deasupra ]nt`mpl[rilor zilnice ale puterii. C[ el e deasupra
tranzac\iilor cu puterea. Ana Blandiana a refuzat mereu onoarea administrativ[.
Dup[ revolu\ie, nu =i-a valorificat extraordinara popularitate.
345

Ana Blandiana
Dimpotriv[, n-a vrut s[ adauge vreun titlu titlului de poet. A r[mas
consecvent[ ideii morale pe care o reprezint[.
Fiecare scriitor al anilor =aizeci s-a specializat, cu timpul, ]ntr-un
limbaj dublu. Dar nici un scriitor al acestei genera\ii nu a dat acestui
limbaj autoritatea pe care i-a dat-o Ana Blandiana. Nici un scriitor nu a
invitat, cu at`ta consecven\[, la o lectur[ subversiv[.
Cornel UNGUREANU, ]n revista Orizont, 1990.
Reflec\ia asupra propriei condi\ii consun[ cu ]ntoarcerea, ini\iatic[ =i
problematic[, asupra aventurii scripturale, asupra modului ]n care
cuv`ntul ]=i asum[ sensul, iar textul izbute=te s[-=i ]nfr`ng[ limitele =i
inhibi\iile pentru a trasa chipul lumii, figura unei existen\e polimorfe.
Departe de a z[bovi ]n extazul rostirii, poeta resimte „cerneala“ ca ]nsemn
malefic, ca vin[, ]n m[sura ]n care ea e incapabil[ s[ transcrie subteranele
sufletului, subtextul realului, oprindu-se la „text“, la simplele
aparen\e. Nu cuv`ntul este, ]n viziunea poetei, cel c[utat, mai degrab[
reflexul metafizic al acestuia, umbra lui de tain[ =i de ]nfiorare, de sugestie
=i agonie gra\ios ritualizat[ („Eu/ Nu c`nt frunza/ C`nt numai frageda
moarte/Pe care-o ascunde/ Ca pe-o \ar[ ]mb[t[toare/ +i f[r[ sf`r=it/ }n
care cine p[trunde/ Uit[ s[ se mai ]ntoarc[ =i moare/Ca s[ poat[ merge
mereu/Mai departe/ +i mai fericit/ Plantele doar,/Pentru c[ nu sunt ]n
stare s[ povesteasc[/ Ce v[d,/ Sunt l[sate s[ se ]ntoarc[ mereu/ Din \ara
aceea copil[reasc[/ De care/ Un misterios pr[p[d/ Ne desparte/ }n van,/
Eu/ Nu c`nt frunza/ C`nt numai frageda moarte/ }n care/ Viseaz[ o dat[
pe an“ — Eu nu c`nt frunza, sau: „N-am alergat niciodat[ dup[ cuvinte,/
Tot ce-am c[utat/ Au fost umbrele lor/ Lungi, argintii,/ T`r`te de soare
prin iarb[,/ }mpinse de lun[ pe mare;/Nu am v`nat niciodat[/ Dec`t
umbrele vorbelor —/ O foarte iscusit[ v`n[toare/}nv[\at[ de la b[tr`ni/
Care =tiu/ C[ din cuv`nt/ Nimic nu e mai de pre\/ Dec`t umbra/ +i nu
mai au umbr[/ Cuvintele care =i-au v`ndut sufletul“ — V`n[toare).
}ntre elanul vizionar ori percep\ia sentimental[ =i tonusul livresc se
sap[ astfel un hiatus pe care versurile Anei Blandiana caut[ s[-l estompeze,
fie =i doar prin preluarea propriului text ca pretext al scriiturii sale,
prin vizualitatea intens[ a imaginilor scripturalit[\ii, prin autoreflexivitate
=i autoreferen\ialitate, cu alte cuvinte. Un soi de abulie, de dezabuzare
intervine aici, ]ntr-un poem ca Oh, trupul t[u, unde scriptura adopt[
toate semnele unei tr[iri deceptive, iar „cerneala“ are conota\ii aproape
infernale, ea opaciz`nd perceperea fiin\ei iubite, instaur`nd o intolera-
346

La cules ]ngeri
bil[ distan\[ spa\io-temporal[ =i dovedindu-se un soi de scriitur[ ]ndr[gostit[
„arebours“. Cerneala — asimilat[ „v`n[tului noroi“ — atrage dup[
sine imagini ale h[ului, ale neantului ]n care fiin\a se afund[, ca ]ntr-un
co=mar alc[tuit dintr-o arhitectur[ infernal[, animat de reprezent[ri
cvasiteratologice, chiar dac[ av`nd toate datele himericului imponderabil
=i translucid: „Oh, trupul t[u ]l v[d printre cerneal[,/ Cerneal[-nn[molindu-se
=i-n somn/ Ca o sudoare acr[, animal[./ Vreau s[ te-ajung/ +i
degetele-mi lunec[,/ Nu te mai v[d,/ Abia te-aud/ Spune-mi, mai spune-mi/
C[ la fel se-ntunec[/ V`rtejul ]n care m-afund./ Te chem/ Dar violent ca
dintr-o ran[,/ Cerneala izvor[=te ]ntre noi/ M[ mai prime=ti ]n v`n[tul
noroi? Mai vii/ peste c`mpii albastre,// M[ri pustii,/ }nl[crimat =i mut/
Ca s[ ]\i pot ]ntinde/ O gur[ tremurat[ spre s[rut/ Cu buze-nvine\ite de
cuvinte“.
Iulian BOLDEA, ]n Ana Blandiana. Monografie. Editura Aula, 2000.
Reg[sim fire=te ]n aceste poeme aproape toate temele mai vechi ale
Anei Blandiana, lucru care nu surprinde, c[ci, de-a lungul timpului,
poeta a r[mas cu consecven\[ fidel[ unui registru stilistic =i unei arii
tematice care se conturau, ]n coordonatele lor esen\iale, ]nc[ din primele
sale volume. }n c[r\ile ei mai noi, Ana Blandiana ]=i aprofundeaz[ propriul
univers, iar atunci c`nd atinge c`te un registru ]nc[ neexplorat o face
cu o total[ lips[ de ostenta\ie. Ast[zi poemele sale par s[ fi dob`ndit un
plus de reflexivitate, elanurile vitaliste au disp[rut, accentele patetice sunt
repudiate, tr[irea e interiorizat[, filtrat[ de o mult mai acut[ con=tiin\[
introspectiv[. Ele tind spre acea „austeritate“ pe care o evoca autoarea
]ntr-una din poetiz[rile sale de ]nceput, iar peste patetismul de odinioar[
al Fedrei (pentru a parafraza p`n[ la cap[t textul amintit) se suprapune
acum tot mai mult litera sever[ a Port-Royal-ului.
Octavian SOVIANY, ]n revista Luceaf[rul, 2000.
Ochiul de greier este, ]ntre altele, =i cartea ]n care Ana Blandiana
]ncearc[ s[ nu se mai „mire“ de singur[tatea-i, ci s-o tr[iasc[ (liric, fire=te).
Un volum al c[rui dramatism e retras ]n subteran, dar ]n care drama
dezicerii de sine, a imposibilit[\ii ei ]n fond, adaug[ ]nc[ un cerc tragic
acestei poezii. F[r[ a ajunge la o practic[ poetic[ a misterului, poemele
au, totu=i, tensiunea =i ]nfiorarea contactului iminent cu acesta. }n dialectica
prefacerii de sine a poemului blandian, volumul de fa\[ reprezint[
momentul nega\iei de sine — fire=te, ]n m[sura ]n care un astfel de
347

Ana Blandiana
spectacol poate avea loc ]n cadrul unei evolu\ii organice, quasiliniare.
Muta\iile din spa\iul poemului nu antreneaz[ dup[ sine =i o schimbare a
poeticii, Ana Blandiana fiind unul dintre pu\inii poe\i ai genera\iei sale
care nu-=i schimb[ formula liric[ cu u=urin\a cu care se schimb[, dup[
dispozi\ie =i anotimp, garderoba.
Al. CISTELECAN, ]n revista Familia, 1981.
Acest refuz al imaginarului de a se l[sa contaminat de angoas[ =i de a
cultiva flora anxioas[ induce elegiilor o voca\ie luminescent[ ce transcende
instruc\ia ideii ca atare. Nu at`t „ideile“ sunt tonice ]n poezia Anei Blandiana
(cu at`t mai mult cu c`t abstrac\iile sunt cele care seam[n[ panica),
c`t senzualizarea lor imaginativ[. Imaginarul poetei are o funciar[
repulsie fa\[ de orice dizarmonie, iar intrarea lui ]n ecua\ie e o garan\ie
imediat[ c[ poemul va r[m`ne ]n stare de gra\ie. Imaginarul e perna
moale pe care tema dramatic[, air-bag-ul care o fere=te pe poet[ de
impact. }n economia poemului, func\ia lui e cea de ]nger p[zitor. Oric`t
s-ar str[dui poeta s[ intre ]n infernul temelor tragice, el o trage ]napoi ]n
limbile armoniei.
Al. CISTELECAN, ]n revista Cuv`ntul, 2000.
Mai important[ dec`t aceast[ lectur[ de semnalare a desenelor de
suprafa\[ a poeziei Anei Blandiana ar fi o alta care s[ asculte sunetul de
avertizare al p`nzelor freatice ale lirismului s[u. Socotesc c[ ei n-ar
trebui s[-i scape nota de resemnare luminos-tragic[ a con=tiin\ei poetei,
care ]=i poart[ cu demnitate crisparea =i dezvoltarea unui fel de cunoa=teri
definitive; o cunoa=tere prin excelen\[ poetic[, pentru care vulnerabilitatea
fiin\ei umane — obsesie a g`ndirii lirice a Anei Blandiana —, mereu
=i mereu dezv[luit[, nu e prilej de lamenta\ie sentimental[ ci o paradoxal[
surs[ de energie moral[ rodind ]n iluminare =i ]n triumf spiritual.
Ioan MOLDOVAN, ]n Familia, 2000.
Desigur, Ana Blandiana e azi cea mai cunoscut[ poet[ din Rom`nia.
Celebritatea sa literar[ e ]nso\it[ =i argumentat[ de una de ordin cet[\enesc,
asociere de ast[dat[ benefic[, menit[ a sp[la ru=inea bardului politizat,
aflat la remorca propagandei totalitare, a=a cum s-a ]ntrupat ]n numeroase,
din nefericire, cazuri, de la Mihai Beniuc la Adrian P[unescu.
}ntrebarea care se pune (=i-o pune poeta ]ns[=i) e dac[ aceast[ reputa\ie
de excep\ie ar putea fi sinonim[ cu o suprem[ satisfac\ie, cu „fericirea“. }n
348

La cules ]ngeri
cazul ]n care marele public ar fi predispus la un r[spuns afirmativ, Ana
Blandiana se m[rturise=te, ]mpotriva aparen\elor, ap[sat[ de un renume
]n \es[tura c[ruia se profileaz[ doar p[relnic un destin literar-monden cu
str[lucire ]mplinit. }ntruc`t condi\ia de persoan[ celebr[ presupune o
alienare, o desp[r\ire de sine m[surat[ prin abisul moral al nostalgiei.[...]
}ns[ lucrurile sunt departe de simplitatea unei scheme istorice ori
etice, ]mprejurare con=tientizat[ pe deplin de poet[ — =i aici credem c[
rezid[ un punct cu deosebire dureros al inadapt[rii sale. }n fa\a unor
abera\ii ale realului, poezia se repliaz[, resorbindu-=i idealismele,
transform`ndu-le ]n propria-i substan\[ iremediabil dramatic[. Jocul
intelectual =i sentimental pe trapezul civic cade ]n abisul deziluziilor, asupra
c[rora specificul liric poate referi cu acuitate. „Corabia cu poe\i“ e un
simbol al ]mplinirii doar par\iale, adic[ al ne]mplinirii: „Dar ce e nemurirea
dac[ nu/ Chiar aceast[ corabie de piatr[,/ A=tept`nd cu ]nc[p[\`nare
ceva/ Ce nu se va ]nt`mpla niciodat[?“ [...]. Dizgra\ia istoriei nu e dec`t
un simptom al dizgra\iei statutului omenesc. Realizarea idealului aduce
un miraj cu efect scurt („+i eu ]ns[mi vedeam/ La lumina mea/ P`n[
dincolo de orizont/ O lume mai frumoas[/ Dec`t b[nuisem vreodat[,/ O
mul\ime care luneca/ Lin ]n toate direc\iile,/ Ca pe patine sau ca pe un
luciu de ap[,/ C`nt`nd fericit[ ’S[ ne gr[bim,/ S[ ne gr[bim,/ P`n[ mai
este lumin[’ — Peisaj), c[ci solu\iile nu sunt dec`t relative („Pentru c[ nu
exist[ lumin[/ Oric`t de deplin[/ Pe m[sura beznei ce-a fost / +i-o s[
vin[“ — Nu exist[ r[spuns), iar comportamentul umanit[\ii ofer[ funeste
deziluzii, p[r`nd a confirma g`ndul sumbru c[, indiferent de context,
„binele pur este amenin\[tor“: „Dovad[ c[ omenirea/ +i-a condamnat
la moarte/ Nu at`t criminalii/ C`t sfin\ii“ (Nord). Elocvent este
peisajul suav-macabru al ]ngerilor at`rn`nd ]n crengi, aidoma unor
fructe uscate sau al unor sp`nzura\i, „To\i cu hainele vestejite,/ Fibroase,/
Cu aripile ]nc`lcite de v`nturi,/ De mult nemai]ncerc`nd s[ se desprind[/
+i s[ cad[./ Ca =i cum ar =ti/ C[ mai sunt jos alte crengi, pe care
se vestejesc/ Al\i ]ngeri“ (Ag[\a\i ]n crengi). S[ fie viziunea democratic[
doar o viziune transcendent[? C`inele =i copilul, gata s[ se hr[neasc[ din
aceea=i bucat[ de p`ine, „}ncol[ci\i =i ]mp[ca\i,/ Cu universul redus/ La
bucata de p`ine/ }n care se mai v[d/ Din\ii ]ngerului“ (Pia\a Buze=ti),
precum o imagine a suferin\ei eterne, dau impresia a ]nclina ]n favoarea
visului irealizabil, indic`nd totodat[ caracterul absolut al inadapt[rii pe
care poezia Anei Blandiana ne-o ]nf[\i=eaz[ ca pe un stigmat.
Gheorghe GRIGURCU, ]n Rom`nia literar[, 2001.
349