Planului de amenajare a teritoriului zonal Valea Hârtibaciului

Hârtibaciului este deservită de E 60 Frontiera cu Ungaria – Borş – Oradea – Cluj-Napoca –
Târgu-Mureş – Sighişoara – Braşov – Ploieşti – Bucureşti – Constanţa.
Partea septentrională a regiunii este drenată feroviar, însă doar tangenţial, de
magistrala 4(400), redeschiderea tronsonului de cale ferată cu ecartament îngust ce face
legătura între Sibiu şi Agnita şi deservirea întregului sistem teritorial de celelalte magistrale
feroviare (2 şi 3) fiind măsuri ce se impun cu acuitate pentru scoaterea din starea de izolare a
acestui teritoriu.
c). Componenta naturală a impus dintotdeauna o particularizare a spaţiului geografic
investigat, Valea Hârtibaciului nefăcând nicio excepţie, negreşind în a afirma faptul că aceasta
denotă o bază naturală de susţinere diversificată.
♣ Arterele hidrografice, reprezentate în mare parte de colectorii Hârtibaciu şi Pârâul
Nou, ce se varsă direct în Olt, la care se adaugă afluentul Mureşului, Calva, au
dirijat orientarea fluxurilor informaţionale şi de energie din sistem, resursele
hidrice remarcându-se, pe de o parte, ca un factor de condiţionare a stabilirii
habitatelor umane, dar şi ca principale axe de drenare a intrărilor şi ieşirilor din
sistem.
♣ Cele trei amenajări piscicole (iazuri) din bazinul superior al Hârtibaciului: Brădeni,
Netuş 1, Netuş 2, cărora li se adaugă două acumulări nepermanente, înălţate în
scopul diminuării efectelor inundaţiilor (Retiş/Brădeni şi Beneşti) impun
potenţialul lacustru drept unul din elementele de susţinere ale respectării unuia
din dezideratele dezvoltării teritoriale, respectiv cel al valorificării resurselor
naturale.
♣ În scopul valorificării balneare se poate face apel la zăcămintele de ape cu
mineralizare ridicată, cu ape clorosodice, sulfatate, bromurate, iodurate
(Sărăturile), termale (Bârghiş) şi a unor acvifere cu aport crescut de sare
(Merghindeal).
♣ Sub impactul condiţiilor morfologice, litologice şi climatice, se întâlneşte o
varietate a substratului edafic, cu o fertilitate mozaicată. Stau mărturie
luvosolurile, eutricambosolurile, faeoziomurile, regosolurile şi aluviosolurile.
Dacă prezenţa luvosolurilor şi a eutricambosolurilor, în special a subtipurilor
gleice şi stagnice, este oportună extensiunii pădurilor, plantaţiilor pomicole,
păşunilor şi fâneţelor, faeoziomurile şi aluviosolurile sunt propice cultivării
plantelor de câmp, plantelor tehnice şi medicinale.
♣ Cele 25 procente ale fondului forestier, cu o predominanţă a cvercineelor şi a
foioaselor, completează imaginea resurselor naturale ale regiunii. În plus, acestora
li se adaugă cantitatea de masă lemnoasă existentă, bogăţia produselor forestiere
(zmeură, fructe de pădure, ciuperci etc.) putând conduce la o dezvoltare a
agriculturii forestiere.
♣ Spaţiul lăuntric al pământului a „plămădit” importante resurse, culoarul Văii
Hârtibaciului însumând zăcăminte de roci sedimentate (gresii, argile, pietrişuri şi
nisipuri), cu posibilităţi de investire a lor ca materie primă în construcţii sau în
diferite alte ramuri industriale.
10