Alexandru Poll, Vanda Roxana Nimigean, Victor ... - Stomatologie

20
5
IMPLANTOLOGIE
ATITUDINEA TERAPEUTICÅ ÎN CAZUL UNUI
DEFECT ALVEOLAR POSTEXTRACºIONAL –
STUDIU DE CAZ
Therapeutic approach of an alveolar defect resulted after a tooth
removal – a case study
Asist. Univ. Dr. Alexandru Poll 1 , Conf. Univ. Dr. Vanda Roxana Nimigean 2 ,
Prof. Dr. Victor Nimigean 1 , Asist. Univ. Dr. Dan Ionu¡ Sålåvåstru 1
1 Anatomie Clinicå şi Topograficå, Facultatea de Medicinå Dentarå, Universitatea de Medicinå şi
Farmacie „Carol Davila“, Bucureşti
2 Reabilitare Oralå, Facultatea de Medicinå Dentarå, Universitatea de Medicinå şi Farmacie
„Carol Davila“, Bucureşti
REZUMAT
Acest studiu îşi propune să demonstreze că o grefă osoasă mandibulară este o modalitate terapeutică care
poate asigura redimensionarea osoasă după o extracţie dentară traumatizantă.
Studiul experimental prezintă un câine de talie medie, rasǎ comunǎ (Canis Familiaris), căruia i s-a extras prin
alveolotomie premolarul al 2-lea maxilar drept. După extracţie a rezultat un defect osos alveolar care a fost
augmentat cu ajutorul unei grefe cortico-spongioase mandibulare fi xată cu un şurub de titan de 6 mm.
După 4 luni de la augmentare şurubul de fi xare a fost îndepărtat şi s-a aplicat un implant dentar de stadiul I
care a prezentat o bună stabilitate primară. La 3 luni de la aplicare implantul a fost încărcat. Rezultatul
imediat a fost deosebit, urmând să apreciem, în continuare, efectul pe termen lung al acestui tratament.
Observaţia fi nală arată că grefele osoase autologe reprezintă standardul de aur pentru redimensionarea
crestelor osoase defi citare.
Cuvinte cheie: defect alveolar, autogrefă, implant dentar
ABSTRACT
This study aims to show that a mandibular bone graft is a predictable therapeutic approach for bone
regeneration after surgical removal of a tooth. The study was performed in a middle sized dog (Canis
Familiaris); alveolectomy was used for extraction of upper second premolar. Bone augmentation with an
autogenous graft was performed. After four months the fi xation screws were removed and a single stage
implant was placed. The implant was loaded after three months. The immediate outcome was excellent. Long
term success must be further evaluated.
Final observation shows that autogenous bone grafts represent the gold standard of ridge defi ciences
correction.
Key words: alveolar ridge defect, autogenous bone graft, dental implant
INTRODUCERE
În urma extracţiilor dentare pot să apară, uneori,
defecte osoase alveolare care ar putea amâna tratamentul
implanto-protetic. Uneori, aceste defecte
sunt extinse dincolo de procesul alveolar, la nivelul
corpului osos maxilar sau mandibular, iar pentru a
efectua un tratament implanto-protetic este necesară
redimensionare alveolară prin adiţie osoasă.
Zona premolară maxilară reprezintă o zonă „delicată“
pentru aplicarea unui implant.
Adresă de corespondenţă:
Conf. Univ. Dr. Vanda Roxana Nimigean, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, Strada Eroilor Sanitari nr. 8, Bucureşti
e-mail: vandanimigean@yahoo.com
REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LIX, NR. 1, AN 2013

REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LIX, NR. 1, AN 2013 21
SCOP
Pentru că de multe ori dimensiunea osului disponibil
este redusă în zona premolară maxilară,
dorim să evaluăm dacă o autogrefă mandibulară
poate fi o modalitate de a creşte rata succesului în
cazul unui tratament implanto-protetic.
MATERIAL ŞI METODĂ
Am decis efectuarea unui studiu experimental utilizând
un câine de talie medie, rasǎ comunǎ (Canis
Familiaris). În zona premolară maxilară s-a extras prin
alveolotomie premolarul al 2-lea din partea dreaptă.
Iniţial am efectuat igienizarea orală, iar tehnica
de extracţie a fost adaptată şi personalizată la morfologia
zonei.
După extracţie a rezultat un defect osos alveolar
care a fost apoi augmentat cu ajutorul unei grefe de os
cortico-spongios prelevată din zona posterioară vestibularǎ
a corpului mandibular, pentru că la acest nivel
compacta externă a corpului mandibular are gro simea
cea mai mare, iar distanţa până la canalul man di bular,
măsurată radiografi c, este în medie de 3,5 mm.
Preanestezia s-a efectuat cu 45 de minute înainte
de anestezie, subcutanat, cu o combinaţie de 15 mg
morfi nă sulfat şi 0,43 mg atropină sulfat, per 10 kg
greutate corporală.
Anestezia s-a efectuat cu cloraloză în doză de
0,10-0,12 g/kg, administrată intravenos lent.
Grefa osoasă cortico-spongioasă a fost delimitată
cu ajutorul frezelor la turaţie redusă, sub răcire
directă; grefa a fost detaşată cu ajutorul dăltiţelor,
iar apoi s-a aplicat os artifi cial de tip Bio-Oss la
nivelul defectului osos rezultat.
Părţile moi au fost suturate cu fi r de mătase neresorbabil
numărul 4.0.
Uterior s-a pregătit zona receptoare şi s-a modelat
grefa, iar cu ajutorul unei freze pilot s-a creat
un lăcaş în grefă pentru a putea fi fi xată la nivelul
zonei receptoare cu ajutorul unui şurub de titan de
6 mm. Nu a fost necesar să utilizăm al doilea şurub
de fi xare, grefa având o bună stabilitate.
Animalul de experienţă a benefi ciat de alimentaţie
moale timp de 90 de zile.
Am respectat Directiva Consiliului Europei nr
86/609/EEC din 18 noiembrie 1996 privind protecţia
animalelor folosite în scopuri experimentale
sau alte scopuri ştiinţifi ce.
REZULTATE
Intervenţiile chirurgicale au decurs fără accidente
intraoperatorii şi nu au existat complicaţii post-
operatorii. Postoperator s-a aplicat un tratament cu
antibiotice şi antiinfl amatorii timp de 5 zile. Firele
au fost scoase după 14 zile.
Vom prezenta în continuare, prin imagini, rezultatele
obţinute.
FIGURA 1.
Efectuarea
extracţiei
dentare
FIGURA 2.
Prelevarea
grefei osoase
FIGURA 3. Aspectul grefei
osoase
FIGURA 4.
Grefa osoasă
fi xată
După imobilizare, cu ajutorul şurubului de
fi xare, grefa osoasă nu prezenta mobilitate. La patru
luni după augmentarea crestei osoase s-a obţinut o
dimensiune vestibulo-orală adecvată aplicării unui
implant dentar.

22
Aprecierea vindecării şi a cantităţii osoase a fost
efectuată cu ajutorul radiografi ilor cu incidenţe
speciale.
FIGURA 5. Radiografi e după 3 luni
După 4 luni de la augmentare şurubul de fi xare a
grefei a fost îndepărtat, iar apoi s-a aplicat un
implant dentar de stadiul I care a fost implementat
printr-un studiu efectuat anterior. După intervenţia
chirurgicală implantul a prezentat o stabilitate
primară bună.
Controlul integrării implantului a fost efectuat
clinic şi prin examinări radiografi ce periodice
(lunare).
FIGURA 6. Implant dentar de stadiul I
La 3 luni de la aplicare implantul a fost încărcat,
urmând ca timp de 2 luni să se efectueze controale
clinice la 10 zile.
FIGURA 7. Implant încărcat
REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LIX, NR. 1, AN 2013
DISCUŢII
Foarte importante pentru vindecare sunt proliferarea
capilarelor de neoformaţie şi interacţiunile
intercelulare.
În apropierea suprafeţei implanturilor se produce
o remodelare adaptativă care este iniţiată prin încărcarea
lor. Încărcarea infl uenţează formarea de
ţesut osos prin creşterea circulaţiei la nivel osos şi
intensifi carea metabolismului, promovând remodelarea
osoasă (1).
Designul spiralat al implantului folosit transmite
forţele ocluzale spre regiunea apicală a implantului
favorizând osteogeneza, aspect confi rmat şi de
Araujo M.G. şi colab., 2005 (2).
Osul de la interfaţă se poate forma numai sub
in fl uenţa încărcării, nu şi în absenţei ei (3).
De asemenea, vindecarea în jurul implanturilor
este infl uenţată de starea generală, forma ţesutului
moale şi dur şi de tipul restaurării (4).
Lindhe, 2005, arată că o lăţime minimă a mucoasei
periimplantare, de 3 mm, este indispensabilă
pentru a preveni resorbţia osoasă şi pentru realizarea
unui ataşament stabil de ţesut moale (5).
Pentru monitorizarea clinică a ţesuturilor moi
din jurul implanturilor dentare se utilizează parametrii
parodontali tradiţionali (6).
În cazul implanturilor cu gingie sănătoasă, nivelul
clinic al ataşamentului este un indicator fi del
al nivelului osos (7).
Pacienţii solicită tratament pentru înlocuirea
din ţilor absenţi şi pentru îmbunătăţirea confortului,
funcţionalităţii şi/sau esteticii. Însă succesul integrării
osoase a implantului nu garantează satisfacerea
pacientului. Sănătatea ţesuturilor moi este
cri tică pentru aprecierea reuşitei tratamentului de
către pacient (8).
Tendinţa actuală în implantologie este de a
efectua încărcarea implanturilor mai devreme în
scopul satisfacerii cerinţelor pacientului. Practicienii
care iau în considerare sfaturile producătorilor de
implanturi care propun încărcarea mai rapidă a
implanturilor, trebuie să ţină cont de modifi cările
de la nivelul ţesuturilor moi şi de modul în care
acestea afectează estetica şi posibilităţile de igienizare
ale restaurării fi nale.
CONCLUZII
Grefele osoase autogene reprezintă standardul
de aur datorită potenţialului lor osteogenic, osteoinductiv
şi osteoconductiv, iar osul recoltat din zona
posterioară mandibulară este o alternativă viabilă
pentru redimensiuonarea crestelor osoase maxilare
defi citare.

REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LIX, NR. 1, AN 2013 23
Recunoaştere
Acest studiu face parte din Teza de doctorat a
Doctorandului Poll Alexandru pentru obţinerea
BIBLIOGRAFIE
1. Botticelli D., Persson L.G., Lindhe J., Berglundh T. – Bone tissue
formation adjacent to implants placed in fresh extraction sockets: an
experimental study in dogs. Clin Oral Implants Res 2006; 17(4): 351-8.
2. Araujo M.G., Sukekava F., Wennstrom J.L., Lindhe J. – Ridge
3.
alterations following implant placement in fresh extraction sockets: an
experimental study in the dog. J Clin Periodontol 2005; 32(6): 645-652.
Romanos G.E., Toh C.G., Siar C.H., Wicht H., Yacob H., Nentwig G.H.
– Bone-Implant Interface Around Titanium Implants Under Different
Loading Conditions: A Histomorphometrical Analysis in the Maccaca
fascicularis Monkey. J Periodontol 2003; 10: 1483-1490.
4. Levine R. – Soft Tissue Considerations for Optimizing Implant Esthetics.
Functional Esthetics & Restorative Dentistry 2007; 2: 54-62.
titlului ştiinţifi c de Doctor în Medicină la Universitatea
de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din
Bucureşti, Romania.
5. Lindhe J. – Clinical Periodontology and Implant Dentistry, Blackwel
Munksgaard, Iowa-USA, 2005; 3-28.
6. Quirynen M., Van Steenberghe D., Jacobs R., Schotte A., Darius P.
– The reliability of pocket probing around screw-type implants. Clin Oral
Implants Res 1991; 2:186-92.
7. Etter T.H., Hakanson I., Lang N.P., Trejo P.M., Caffesse R.G. – Healing
after standardized clinical probing of the perlimplant soft tissue seal: a
histomorphometric study in dogs. Clin Oral Implants Res 2002;13:
571-80.
8. Myshin H.L., Wiens J.P. – Factors affecting soft tissue around dental
implants: A review of the literature. J Prosthet Dent 2005; 94(5):440-4.