biotehnologia mediului

FONDUL SOCIAL EUROPEAN 

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 

Axa prioritară nr. 3 „Creşterea adaptabilităţii lucrătorilor şi a întreprinderilor” 

Domeniul major de intervenţie 3.2. „Formare şi sprijin pentru întreprinderi şi angajaţi pentru promovarea adaptabilităţii” 

Titlul proiectului: : „COPMED – COMPETENTE PENTRU PROTECTIA MEDIULUI” 

Contract nr. POSDRU/81/3.2./S/52242 

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 

2007-2013 –„Investeşte în oameni!” 

1.DESPRE BIOTEHNOLOGIE 

BIOTEHNOLOGIA MEDIULUI 

Biotehnologie→ provine din: bios- (viata,biologie), tehnologie (studiul tehnic al 

utilajelor, maşinilor, materialelor). Orice manipulare a viului în folosul societăţii înseamnă 

biotehnologie. 

Biotehnologia poate fi definita ca aplicatia microorganismelor active pentru curatarea si 

insanatosirea ambientului, la epurarea apelor uzate. 

Biotehnologia este o tehnologie bazată pe biologie. 

Convenţia ONU pentru diversitatea biologică defineşte biotehnologia drept: "Orice aplicaţie 

tehnologică care utilizează sisteme biologice, organisme vii, sau derivate ale acestora, pentru a 

crea sau modifica produse sau procese în scopuri bine determinate" 

Formula specialităţii 

Biotehnologia – utilizarea industrială a proceselor biologice şi agenţilor obţinuţi pe baza formelor 

efective de microorganisme, culturilor celulare, ţesuturilor vegetale şi animale cu proprietăţi 

pronosticate. Biotehnologia se caracterizează ca o ramură interdisciplinară a progresului tehnicoştiinţific 

şi a apărut la intersecţia ştiinţelor biologice, chimice şi tehnice. 

Direcţii de cercetare 

1)Materia primă şi producenţii pentru procesele biotehnologice. 

2)Procese biotehnologice şi aparataj. 

3)Ingineria celulară 

4)Bioenergetica tehnologică. 

5)Ingineria genetică aplicată. 

6)Metode imunobiotehnologice de analiză. 

7)Probleme generale ale biotehnologiei 

8)Ingineria enzimologică 

Prin biotehnologie se înţelege aplicarea integrată a ştiinţelor inginereşti şi a celor ale naturii. 

Scopul este utilizarea de organisme şi de părţi de organisme la producerea de produse sau pentru 

diverse procese. Biotehnologia se împarte în mai multe secţiuni dependent de domeniul de 

aplicare. Printre acestea se numără: 

S.C.MONDIAL CASA GROUP S.R.L. 

Calea Floreasca nr.36,sector 1, Bucuresti 

Cod fiscal RO11583163 

E-mail: mondialmondialcasa@yahoo.com ; 

Pag. 1/15









Biotehnologia roşie 

Biotehnologia roşie=medicina, reprezintă un domeniul important de aplicare a biotehnologiei. 

Procedeele biotehnologice au un rol din ce în ce mai important în cazul realizării de noi 

medicamente (de ex. în tratamentul cancerului). Şi pentru stabilirea diagnosticului (cipuri DNA, 

biosenzori) biotehnologia are o mare importanţă. 

Biotehnologia verde 

Biotehnologia verde se referă la domeniul de aplicare din cultura modernă a plantelor. În acest 

domeniu se realizează prin metode biotehnologice rezistenţa contra insectelor, ciupercilor, viruşilor 

şi contra ierbicidelor. Deosebit de importantă pentru domeniul biotehnologiei verzi este tehnica 

genetică. Ea reprezintă baza pentru a putea transfera anumite gene de acelaşi fel la alte plante astfel 

realizându-se o mai mare rezistenţă a acestora. 

Biotehnologia gri 

Biotehnologia gri se ocupă cu domeniul ingineriei mediului. Procesele biotehnologice ajută la 

asanarea solului, la tratarea apelor reziduale, la purificarea gazelor arse şi a noxelor şi la 

valorificarea reziduurilor. 

Biotehnologia albă 

Biotehnologia albă cuprinde domeniul de aplicare a biotehnologiei din cadrul industriei chimice. 

Sarcina biotehnologiei albe este producţia de substanţe cum ar fi alcoolul, vitaminele, aminoacizii, 

antibioticele sau enzimele ţinându-se cont de resurse şi protejând mediul 

. 

Biotehnologia albastră 

Biotehnologia albastră se concentrează pe aplicarea tehnică în cadrul proceselor şi al organismelor 

biologiei marine. În punctul central se află organismele biologice ale mărilor lumii. 





Pag. 2/15









Biotehnologia se aplică în următoarele domenii: 

a)-industria chimică şi farmaceutică 

b)-industria alimentară şi a delicateselor 

c)-industria de tratare a apelor reziduale, a deşeurilor şi a gazelor arse 

d)-unităţi de cercetare în domeniul ştiinţelor naturale şi al medicinei 

e)-realizarea, comercializarea şi consultanţa pentru aparate şi instalaţii biotehnologice. 

Dezvoltarea tehnologică a secolului XX a determinat o creştere economică puternică, însă a lăsat 

pe un plan secundar protecţia mediului înconjurător, echilibrul ecological planetei suferind grave 

deteriorări şi ajungându-se astfelsă fie periclitată însăşi existenţa vieţii pe Pământ. Utilizarea 

materialelor de combustie în industria energetică este direct răspunzătoare de creşterea 

concentraţiei dedioxid de carbon din atmosferă, având ca urmare tendinţa de încălzire a climei la 

nivel global. 

Dependenţa agriculturii de chimicale în scopul creşterii productivităţii a condus, la nivel mondial, 

la contaminarea mediului cu pesticide toxice şi cu nutrienţi de fertilizare 

care au modificat ciclurile geobiochimice. 

Aspecte ale degradării mediului înconjurător sunt: 

–defrişările; 

–accelerarea consumului de resurse materiale şi energetice; 

–intensificarea exploatării solului; 

–sărăcirea fondului genetic prin crearea unor organisme specializate pentru anumite produse; 

–introducerea de specii noi; 

–intensificarea poluării mediului; 

–extinderea mediilor artificiale şi intensificarea proceselor energofage în întreaga activitate 

umana; 

–afectarea ciclurilor biogeochimice; 

–modificările climatice la nivel global. 

În plus, dezvoltarea economică actuală a dus la depăşirea a ceea ce ecologiştii numesc “domeniu de 

toleranţă”,fapt care a determinat apariţia din ce în ce mai frecventăa unor boli care, în trecut, erau 

extrem de rare. În cea mai mare măsură, aceasta se datorează faptului că alimentele,aerul şi apa cu 

care intrăm în contact diferă semnificativ din punct de vedere structural faţă de ceea ce este 

favorabil organismului uman din punct de vedere biologic. 





Pag. 3/15









Alimentele pe care le consumăm sunt obţinute prin metode artificiale, care utilizează o cantitate 

uriaşă de substanţe chimice: hormoni, antibiotice, insecticide, erbicide şi fungicide ale căror 

reziduuri se regăsesc în aproape toate produsele alimentare comercializate în prezent. Deasemenea, 

prelucrările industriale ce se realizează în fabricile din domeniul alimentar determină modificări 

structurale la nivel molecular, cel mai adesea cu mult mai profunde decât cele la care persoana 

umană a fost adaptată de-alungul evoluţiei, fiind, de asemenea, “contaminate” cu chimicale: 

emulsii, conservanţi şi antioxidanţi destinaţi creşterii perioadei de valabilitate din punct de vedere 

comercial. 

Apa potabilă este contaminată cu nitraţi, metale grele şi produşi chimici de sinteză de natură 

organică, inclusive pesticide, pe care metodele şi tehnologiile de purificare a apei nu le pot elimina 

în totalitate. 

2.Politica de mediu a Uniunii Europene-aspecte generale 

2.1.Politica de mediu a Uniunii Europene, asa cum a fost stabilita prin Tratatul CE, are ca scop 

asigurarea sustenabilitatii activitatii de protectie a mediului, prin includerea acesteia in politicile 

sectoriale ale UE, prin elaborarea de masuri de prevenire, prin respectarea principiului ca cel care 

polueaza plateste, prin combaterea la sursa a poluarii, si prin asumarea in comun a responsabilitatii. 

Acquis-ul cuprinde aproximativ 200 de instrumente legislative care acopera un numar mare de 

sectoare, precum poluarea apei si a aerului, gestionarea reziduurilor si produselor chimice, 

biotehnologia, protectia impotriva radiatiilor si conservarea naturii. Statele Membre trebuie sa se 

asigure ca o evaluare a impactului asupra mediului inconjurator a fost efectuata inainte de a aproba 

dezvoltarea anumitor proiecte din sectorul public sau privat. 

2.2. Necesitatea unei politici comune a mediului 

Tratatele instituind Comunitatile Europene nu prevedeau competente comunitare explicite în 

materie de mediu. Confruntarea cu poluarea, în crestere rapida, statele membre au adoptat masuri 

la scara nationala. Fiind un fenomen transfrontalier, poluarea nu putea fi combatuta în mod eficace 

doar în limitele frontierelor nationale. În plus, unele din masurile adoptate de statele membre 

împiedicau libera circulatie a marfurilor în cadrul pietei comune. 





Pag. 4/15









Ca urmare, apelurile si presiunile pentru actiuni comune în favoarea mediului s-au multiplicat. În 

1972, la putin timp dupa prima Conferinta a ONU asupra mediului, Comisia Europeana a propus 

elaborarea unui program de actiune în acest domeniu. 

La începutul anilor 70, au fost recunoscute necesitatea si legitimitatea unei politici comune în 

domeniul mediului. Cu timpul, se va dezvolta progresiv un drept comunitar al mediului, care 

cuprinde în prezent peste 200 directive si regulamente. Ele privesc, în principal, protectia apelor, 

calitatea aerului, protectie florei si faunei, zgomotul, eliminarea deseurilor. Legislatia mediului 

prezinta o caracteristica particulara, anume ea tine seama de aspectele economice. Dar legislatia 

anterioara lui 1986, nu avea o baza juridica intr-un tratat . 

Actul Unic european atribuie în mod explicit Comunitatii europene competente în domeniul 

politicii mediului. Astfel, el va oferi o baza juridica formala acelui ansamblu crescând de 

reglementari asupra mediului. Actul Unic european a fixat trei obiective prioritare politicii 

comunitare: 

a. protectia mediului; 

b. sanatatea umana; 

c. utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale 

(art. 130 R). 

Tratatul asupra Uniunii Europene (1992) a stabilit în mod formal conceptul dezvoltarii durabile în 

legislatia Uniunii Europene. Patru ani mai târziu, tratatul de la Amsterdam a facut din dezvoltarea 

durabila un obiectiv primordial al Uniunii Europene. Dezvoltarea viitoare a Uniunii Europene 

trebuie sa se fondeze pe principiul dezvoltarii durabile si pe un nivel înalt de protectie a mediului. 

Mediul trebuie sa fie integrat în definirea si punerea în aplicare a tuturor politicilor economice si 

sociale ale Uniunii Europene, inclusiv comert, industrie, energie, agricultura, transport si turism. 

2.3. Obiectivele politicii mediului 

Politica în domeniul mediului vizeaza urmatoarele obiective: 

- protectia mediului; 

- ameliorarea calitatii mediului; 

- protectia sanatatii publice; 

- utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale; 

- promovarea masurilor la nivel international privind rezolvarea problemelor mediului de 

dimensiuni regionale si mondiale . 





Pag. 5/15









Instrumentele utilizate: 

- dispozitii legislative, în special directive fixând norme de calitate de mediu (niveluri de 

poluare); 

- norme aplicabile procedurilor industriale (norme de emisii, de conceptie, de exploatare); 

- norme aplicabile produselor (limite de concentratie sau de emisie pentru un produs dat); 

- programe de actiune în favoarea protectiei mediului; 

- programe de ajutor financiar. 

- 

3. BIOTEHNOLOGIA ŞI BIOTEHNOLOGIILE MEDIULUI 

Termenul „biotehnologie” are o vechime de aproximativ30 de ani, însă el face parte, deja, din 

vocabularul nostru curent. El exprimă imensele posibilităţi care azi,permit numeroase aplicaţii 

economice precum si numeroase cercetari. 

Putem defini biotehnologiile ca fiind un ansamblu de tehnici şi cunoştinţe legate de utilizarea vietii 

în procesele de producţie, ca rezultat al progreselor recente ale biologiei moleculare. 

Ele vin să ajute prin utilizarea resurselor existente: biomasa trebuie, astfel, să se substituie 

petrolului ca sursă de energie, dar şi ca materie primă pentru producerea unor intermediari în 

industria chimiei organice. 

Înlocuind procedeele catalitice cu cele enzimatice în industria chimică, biotehnologiile contribuie, 

de asemenea, la economisirea de energie.Totodată, ele pot contribui la crearea de noi surse de 

microorganisme, utilizate în procesele de depoluare a mediului şi de rezolvare a numeroase 

probleme ecologice. 

Biotehnologiile mediului, în ansamblul lor, constituie un nou mod de a evalua şi de a rezolva 

problemele date.Ele nu se constituie într-un nou sector, dar, precum informatica, se răspândesc în 

ansamblul de activităţi productive existente. Tratarea poluării ca rezultat al unui mod inadecvat de 

utilizare a resurselor va presupune găsirea unor soluţii optime pentru reciclarea şi reutilizarea 

deşeurilor, determinând, astfel, atât reducerea gradului de poluare, cât şi creşterea profiturilor. 





Pag. 6/15









Biotehnologiile mediului oferă beneficiile utilizării unor combinaţii de microorganisme selectate 

pentru capacităţile lor sinergetice de a îmbunătăţi calitatea apei, a solului şi a aerului. Utilizarea 

acestor tehnici la nivel de sistem ecologic constă în optimizarea unor metode de implantare şi 

utilizare unor structuri vii specializate, de la microbi până la plante şi peşti, pentru îmbunătăţirea 

calităţii apei, solului şi aerului. Inocularea de microorganisme pentru a obţine rezultate specifice nu 

este un concept nou.Asemenea metode, cunoscute sub denumirea de bioaugmentare, se folosesc 

pentru producerea berii, a diferitelor sortimente de brânză, a pâinii şi a multor altor produse 

alimentare. 

În acest context, se recomandă stoparea utilizării substanţelor chimice pentru tratarea deşeurilor şi 

rezolvarea problemelor ecologice, având în vedere că beneficiile aduse de acestea sunt adesea de 

durată prea scurtă faţă de efectele secundare cu efect negativ care pot interveni, determinând, astfel, 

scăderea rentabilităţii metodelor. 

Ultimele cercetări în domeniul biotehnicilor mediului oferă informaţii extrem de interesante asupra 

comportamentului microorganismelor, deschizând perspective noi în utilizarea acestora pentru 

protecţia mediului. Astfel, s-a constatat faptul că purificarea apei este realizată în cea mai mare 

parte de către comunităţi de bacterii, nu doar de către o singură specie. 

O categorie de bacterii iniţiază procesul,care este apoi continuat de alte familii de bacterii, absenţa 

unei specii din ansamblul de bacterii micşorând capacitatea de purificare a întregului sistem. S-a 

evidenţiat activitatea unor cantităţi mici de lipază şi protează în apa naturală, activitate care rămâne 

constantă luni de zile, chiar şi în cazul deversărilor poluante. S-a demonstrat, de asemenea, că 

augmentarea bacteorologică poate mări rata biodegradării hidrocarbonului . 

Toate acestea implică întrebări fundamentale despre 

-bacterii,tratamentul apei şi producţia culturilor acvatice: 

-posibilitatea unui tratament eficient şi consistent al apei, 

- posibilitatea de a obţine, la un moment dat, toate categoriile de bacterii necesare tratării apei, în 

condiţiile în care apa destinată alimentarii oraşelor este sterilizată sau sistemele de colectare sunt 

construite astfel încât să oprească infiltrarea apei de ploaie. 

Spre deosebire de alte domenii ale biotehnologiei, în care ingineria genetică joacă un rol important 

în crearea de noi structure vii, principala preocupare a biotehnologiei mediului este aceea de a 

asigura integrarea noilor structuri biologice create în sistemul ecologic, fără a-i altera echilibrul. 





Pag. 7/15









O altă ramură a biotehnologiilor mediului, managementul mediului înconjurător, urmăreşte 

gestionarea economică şi eficientă a resurselor biotehnologice utilizate în protecţia mediului, ceea 

ce a implicat reconsiderarea unor puncte de vedere cu privire la repartiţia structurilor vii în mediu, 

cum ar fi cel al generării spontane a tuturor categoriilor de bacterii necesare în apele poluate sau în 

culturile acvatice, ipoteze pe care studiile experimentale şi modelarea proceselor implicate le 

dovedesc nefondate. 

Modelarea unui proces din domeniul biotehnologiei mediului parcurge următoarele etape: 

–stabilirea scopului tratamentului dorit (eliminarea unei hidrocarburi specifice, proces de nitrificare 

sau denitrificare etc.); 

–identificarea condiţiilor de mediu în care se va desfăşura procesul şi integrarea parametrilor 

corespunzători în ecuaţiile ce definesc modelul; 

–identificarea efectelor diferitelor categorii de microorganisme existente sau care se pot adăuga 

pentru îmbunătăţirea condiţiilor de desfăşurare a procesului . 

Biotehnologiile mediului fiind, prin definiţie, destinate să amelioreze calităţile mediului 

înconjurător, nu trebuie să provoace distrugeri ale mediului sau creşteri ale riscului de mediu. 

Protecţia mediului înconjurător impune o abordare conservativă. Selecţia organismelor utilizate 

trebuie să aibă în vedere nu numai capacitatea acestora de a îndeplini funcţiile dorite, ci trebuie să 

urmărească să nu producă nici efecte secundare nedorite. În acest context,unele microorganisme 

care pot biodegrada hidrocarburile şi pot îndeplini numeroase alte funcţii, dar care pot produce, în 

acelaşi timp, maladii serioase la animale sau oameni, nu ar trebui incluse sub nici o formă în 

produşii dispersaţi apoi în mediu şi nici nu ar trebui lăsate la îndemâna nespecialiştilor. 

Având în vedere dezvoltarea rapidă a biotehnologiilor şi capacitatea producerii unei varietăţi 

extrem de mari de produşi biologici, pentru îndeplinirea dezideratelor prezentate mai sus, este 

necesara instituirea unui program de control şi asigurare a calităţii, bazat pe o serie de standarde 

care sa asigure o buna integrare a noilor structuri vii create în sistemul ecologic prin impunerea 

anumitor condiţii fundamentale: 

–să garanteze prezenţa aceleiaşi specii cu un nivel de activitate consistent, definit pentru fiecare lot 

de produşi; 

–să garanteze cantitatea de celule necesară, suficient de concentrată pentru îndeplinirea unei 

anumite funcţii; 

–să garanteze o durată de viaţă rezonabilă; 

–să garanteze absenţa patogenilor. 





Pag. 8/15









Aplicaţiile biotehnologiilor mediului se bazează pe comunităţi de organisme vii cărora li se 

asigură condiţii de viaţă adecvate pentru îndeplinirea funcţiilor dorite. 

Prin intermediul biotehnologiilor mediului se pot rezolva probleme ecologice datorita cunoştinţelor 

si experientelor acumulate în domeniul tratamentului apelor reziduale şi al apelor chimice, în 

domeniul ecologiei acvatice şi al culturilor acvatice. 

Se studiază, de asemenea, modul în care, cu ajutorul ingineriei fiziologice, pot fi modificate 

caracteristicile fiziologice ale microorganismelor, astfel încât acestea să devină apte de a îndeplini 

diferite funcţii. Pentru îndeplinirea funcţiilor de dizolvare a grăsimilor sau a mâlurilor, de exemplu, 

caracteristicile fiziologice ale microorganismelor trebuie modificate astfel încât să se optimizeze 

sintetizarea enzimelor necesare îndeplinirii funcţiilor menţionate. De asemenea, dacă se urmăreşte 

biodegradarea anumitor hidrocarburi printr-o metodă particulară, cu timp de retenţie mic, 

microorganismele trebuie să fie precondiţionate pentru a produce substanţele necesare şi să li se 

asigure o creştere exponenţială înainte de introducerea lor în biosistem. 

Tehnicile de imobilizare a structurilor microbiale şi de cultivare a acestora sunt utilizate în 

biotehnologiile mediului cu aceeaşi pondere ca în procesele farmaceutice, diferenţele constând în 

modalităţile de adaptare a tehnicilor pentru obţinerea unui raport eficienţă/cost optim pentru 

utilizatori. 

CONCLUZII 

Problemele complexe privind protecţia mediului, caracteristice acestui sfârşit de mileniu, au 

determinat apariţia unor noi ştiinţe interdisciplinare: 

- ingineria ecologică, 

- modelarea ecologică 

- managementul ecologic, ce permit obţinerea unor rezultate consistente în problemele de protecţie 

a mediului. 

Biotehnologiile mediului oferă instrumente puternice şi eficiente din punct de vedere al costurilor, 

apte de a rezolva probleme de remediere şi protecţie a mediului, ce marchează începutul secolului 

XXI, însă acestea devin eficiente numai dacă în utilizarea lor se ţine cont de caracteristicile 

biologice ale biosistemului în care sunt aplicate. 





Pag. 9/15









4. TRATAREA SI EPURAREA APELOR UZATE 

4.1 CE ESTE APA 

Apei - a spus marele Leonardo - i-a fost data puterea magica de a deveni seva vietii pe 

Pamant". 

a)APA ELEMENT VITAL PENTRU EXISTENTA VIETII PE PAMANT. 

Apa este o substanta chimica deosebita,este izvorul vietii,constituent major al corpului animal si al 

globului pamantesc. 

Apa este mediul in care se petrec toate reactiile biochimice care intretin viata,este un izvor de 

energie,o necesitate imperioasa pentru existenta omului,precum si pentru dezvoltarea unui numar 

mare de ramuri industriale.Contrar aparentei,resursele de “apa buna”ale globului pamantesc care 

stau la dispozitia omenirii,sunt destul de modeste fata de necesitatile prevazute pentru viitor. 

4.2.POLUAREA APELOR 

Sub actiunea energiei solare,a curentilor si a gravitatiei,apa se afla intr-o permanenta 

miscare,existand in forma lichida,solida si gazoasa.Circulatia apei de pe oceane,mari,continente in 

atmosfera si de aici inapoi,poarta numele de ciclu hidrologic si consuma 33% din energia solara 

primita de Pamant. 

O problema importanta in legatura cu folosirea apelor o constituie lupta impotriva poluarii lor. 

Utilizarea apei nu trebuie privita doar sub aspect cantitativ;ea este inseparabil legata si de cel 

calitativ.Nici populatia si nici economia nu pot intrebuinta apele de calitate ecorespunzatoare. 

De aceea,o problema importanta pe plan mondial,la ordinea zilei, este lupta impotriva poluarii 

apelor. 

Poluarea apelor curgatoare afecteaza canalele,fluviile si raurile pe cursul lor pana la revarsarea in 

mari.Ea poate contamina si suprafete intinse de apa,cum sunt iazurile sau lacurile artificiale. 

Poluarea apei curgatoare este de obicei invizibila deoarece agentii poluanti se dizolva in 

apa.Oricum,exista si exceptii cum ar fi detergentii care produc spuma,sau titeiul si reziduurile 

netratate care plutesc la suprafata.Toti agentii poluanti pot fi detectati in laboratoare prin teste 

biochimice standarizate.Din aceste teste rezulta un nivel care determina gradul de extindere al 

poluarii si cel de puritate relativa a apei. 





Pag. 10/15









Se poate monotoriza si efectul pe care-l are poluarea asupra plantelor si animalelor si aceasta este 

o alta metoda prin care oamenii de stiinta pot determina nivelul de poluare. 

Modul de infestare al apelor 

Poluantii ajung in apa printr-o serie de surse , direct sau indirect , invariabil prin actiuni umane , 

fie ele acide , deversari deliberate , revarsari sau infiltrari . 

Sursa cu cel mai mare numar potential de poluare este agricultura . 

Reziduurile netratate de la fermele zootehnice sunt imprastiate pe terenuri si o parte isi croiesc 

drum pana la cursurile de apa . 

Anual , fermierii imprastie pe terenurile tone de azotati , fosfati si alte ingrasaminte si o parte 

din acesti fertilizatori ajung in apa . Unii sunt compusi organici care persista in mediu mai multi 

ani , patrunzand in lantul alimentar si cauzand probleme ecologice . De aceea unii compusii 

organici clorurati , care au proliferat in anii 1950 , sunt astazi complet interzisi in unele tari . 

Ecosistemele apelor curgatoare sunt tot mai amenintate de reziduurile care se scurg din fermele 

piscicole , din cauza produselor farmaceutice folosite aici pe scara larga pentru a preveni 

raspandirea bolilor . 

Silvicultura si sistemele de imbunatatiri funciare cauzeaza si ele deversarea unor substante 

toxice in apele curgatoare , mai ales fier, aluminiu si cadmiu . Cu imbatranirea padurii , solul 

devine mai acid, iar in timpul ploilor torentiale cantitati mari de acid se preling pe pante ucigand 

flora si fauna din jur . 

Reziduurile de la animale sunt de 100 de ori mai toxice decat apele reziduale tratate rezultate din 

instalatiile de canalizare si deversate in cursurile de apa , cauzeaza catastrofe ecologice majore . 

Poluantii sunt de doua tipuri : 

- particule poluante, cum ar fi cenusa , funinginea , praful si suspensiile solide minuscule , 

- gaze, ca bioxidul de sulf sau oxidul de azot . Acestea sunt emise de industrie sau 

agricultura : acizi concentrati (sulfurici sau azotici ) . 

Deplasarea poluantilor 

Termenul care descrie modul in care poluantii patrund in rezervele de apa este ,,percolare”. 

Poluantii pot fi sub forma 

-solida sau 

- lichida . 





Pag. 11/15









Atunci cand pe uscat se depoziteaza resturi , o cantitate mica este dizolvata de ploaie si se 

infiltreaza in apa freatica . In cele din urma aceasta patrunde in cursurile locale de apa . 

Daca reziduurile sunt lichide , patrund mai repede in rezervele de apa potabila . Substantele 

aplicate pe plante devin inactive in contact cu solul si patrund in sistemul hidrologic local , sau se 

infiltreaza in sol amestecandu-se cu apa freatica . Pana la 80% din substantele cu care se trateaza 

plantele se pierd imediat dupa aplicare deoarece ele nu pot fi aplicate exact pe planta si patrund 

astfel in sol. 

Timpul necesar poluantilor (nitrati sau fosfati ) pentru a patrunde din sol in panza de apa freatica 

nu este cunoscut cu exactitate , dar in multe cazuri pare a fi de zeci pana la cateva mii de ani . 

Poluantul este in aceste cazuri considerat un deversat in mediu . 

Principalele tipuri de poluanti 

1)Poluanti naturali.Solul contine anumiti fertilizatori,cum ar fi nitratii care in timpul aratului 

pasunilor sau in decursul iernilor pot iesi la suprafata.In sol se mai gasesc si alte substante chimice 

care pot ajunge in apele curgatoare in urma diferitelor reactii chimice. Aceste scurgeri naturale sau 

semi-naturale de poluanti sunt nesemnificative in comparatie cu cele produse de om. 

2)Substante chimice folosite de om in mod necontrolat.Cele mai semnificative sunt : 

-erbicidele,insecticidele,acaricidele,fungicidele si deparazitantii pentru animale, 

-fosfati ,nitrati pentru folositi pentru dezvoltarea plantelor 

- scurgeri semnificative de lichide toxice din silozuri sau din fermele de animale 

-produsele farmaceutice utilizate in agricultura,care folosite necontrolat pot si ele polua . 

Odata cu epurarea apei prin care aceasta devine potabila se fac anumite masuratori chimice care 

lasa si ele anumite resturi in apa. 

Astfel, putem face o clasificare a tipurilor de poluare a apei: 

-poluarea bazinului(prin produse ale eroziunii,produse chimice toxice provenind de pe ogoare,de 

pe sosele,prin spalarea sarii din sol,prin irigari); 

-poluarea albiei cursurilor de apa(ca urmare a introducerii compusilor organici si minerali 

provenind din sistemele de aductie a apei si din intreprinderile industriale); 

-poluarea de origine termica(provocate de apele cu temperatura inalta evacuate de termocentrale si 

intreprinderi industriale);acest tip de poluare,din ce in ce mai important,provoaca o scadere a 

continutului de oxigen din apa,atat de necesar dezvoltarii pisciculturii; 

-poluarea hidrobiologica(provocata si din mai multe cauze,de exmplu,de constituirea,in momentul 

regularizarii scurgerii,de intinderi de apa putin adanci unde creste o vegetatie abundenta). 





Pag. 12/15









4.3 De ce este importanta epurarea apelor uzate ? 

Fara apa viata nu este posibila pe Pamânt, iar fara apa curata nu este posibila nici viata omului. 

Din resursa globala de apa a Pamântului, resursele de apa dulce reprezinta doar 

cca. 2,4 %, din care disponibile pentru utilizare sunt doar cca. 13 %. 

Viata umana se bazeaza pe apa dulce potabila. 

Pentru sustinerea vietii, un om are nevoie anual de apa potabila, 

- pentru necesitatile personale 100 mc si 

- alte 1000 mc pentru producerea alimentelor necesare consumului anual, 

-iar pentru protectia resurselor de apa este nevoie de alte cel putin 900 mc anual de persoana. 

Rezulta ca, pentru sustinerea unei dezvoltari durabile, resursele de apa trebuie gospodarite astfel 

încât, sa se poata asigura o capacitate de cel putin 2000 mc/an.locuitor. 

În prezent cca. 1,2 miliarde de oameni duc lipsa apei, 3 miliarde de oameni nu dispun de apa 

potabila curata, iar 3-4 milioane de oameni -majoritatea copii - mor anual din cauze datorate lipsei 

de apa sau de bolile hidrice, cum sunt dizenteria, febra tifoida si holera. 

Trebuie stiut ca, nitratii, si amoniul din apa nu dispar prin fierbere. 

Conform datelor guvernamentale, în România 98 % din populatia urbana si doar 33 % din 

populatia rurala este racordata la sistemele centrale publice de alimentare cu apa. Conform 

acelorasi date,90 % din populatia urbana si doar 10 % din populatia rurala este racordata la retelele 

publice de canalizare. La nivelul arii, 31 % din apele uzate (orasenesti si industriale) se evacueaza 

fara epurare, 41 % sunt insuficient epurate si doar 25 % sunt epurate corespunzator. Efectul de 

poluare a apelor uzate neepurate sau insuficient epurate asupra apelor de suprafata se manifesta în 

principal prin continutul de materii în suspensie, de materii organice, în saruri nutritive, amoniu si 

în microorganisme patogene. De exemplu, sarurile nutritive de azot si fosfor provoaca eutrofizarea 

apelor de suprafata, cu efect de consumare a oxigenului dizolvat necesar pentru sustinerea vietii 

acvatice. Amoniul este deosebit de toxic pentru vietatile acvatice. Apele uzate neepurate sau 

insuficient epurate polueaza apele subterane printre altele cu nitrati, amoniu si bacteriologic. Din 

cele prezentate rezulta ca, epurarea apelor uzate orasenesti (si nu numai) este o cerinta esentiala a 

dezvoltarii civilizatiei umane. Fiind o necesitate cu implicatii sociale si ecologice deosebite, 

reglementarea unitara si asigurarea generala a infrastructurii necesare reprezinta o prioritate. 

Necesitatea epurarii corespunzatoare a apelor uzate se impune deci din motive ecologice, dar este 

si o obligatie asumata de tara noastra prin procesul de aderare la UE. 





Pag. 13/15









Natura dispune de mecanisme proprii de epurare. Natura însă nu poate epura debitele mari de ape 

uzate deversate de industrie şi zonele populate. Rezultatul poluării cu apă uzată este imediat 

vizibil: râuri şi lacuri în care mor peştii, miros urât şi devin focare de infecţii. 

Epurarea apei uzate este o prioritate pentru noi toţi: 

-Apa este habitatul a sute de specii de peşti, păsări şi alte vietăţi ce sunt dependente de calitatea 

apei; 

-Apa este unul din cele mai importante medii de recreere. Suntem atraşi de răuri, lacuri, plaje, mări 

şi oceane pentru activităţi recreative precum pescuitul, sporturile nautice, plimbări sau odihnă. 

Apa uzată, prin încărcătura microbiologică pe care o transportă, este un factor major de risc pentru 

sănătatea umană. Calitatea vieţii noastre depinde de calitatea apei din jurul nostru. 

Poluarea cu apă uzată este pedepsită prin lege. 

Ce este apa uzată ? 

Apa uzată poate fi numită şi "apă folosită" sau "apă de canalizare". Conţine diferite încărcături, 

precum dejecţii umane sau animale, resturi alimentare, uleiuri, săpun, detergenţi şi alte substanţe 

chimice. În gospodărie, apa uzată provine de la toalete, duşuri, băi, chiuvete, maşini de spălat rufe 

şi vase. Apa uzată industrială provine din diverse procese de producţie şi de prelucrare. 

Conform HGR 188/2002 (care transpune Directiva UE privind apa uzata 91/271/CEE) apa 

uzata poate fi definita functie de sursa de provenienta astfel: 

-ape uzuale orasenesti:ape uzate menajere sau amestec de ape uzate menajere cu ape industriale 

si/sau ape meteorice ; 

-ape uzate menajere :ape uzate provenite din gospodarii si servicii,care rezulta de regula din 

metabolismul uman si din activitatile menajere; 

-ape uzate industriale:orice fel de ape uzate ce se evacueaza din incintele in care se desfasoara 

activitati industriale si/sau comerciale,altele decat apele uzate menajere si apele meteorice. 

Calitatea apelor este cel mai mult afectată de deversarea de către om de ape uzate. Prin urmare, 

principala măsură practică de protecţie a calităţii apelor de suprafaţă este să epurăm apele uzate. 

Primul pas spre epurare este colectarea apelor uzate, care se face prin sisteme de canalizare; ele 

sunt mai simple la poluanţi industriali, dar foarte vaste şi complicate în cazul canalizării 

localităţilor, deoarece trebuie să preia ape uzate fecaloid-menajere de la un foarte mare număr de 

surse - toate chiuvetele, WC-urile, cazile de duş sau baie etc. Se mai adaugă canalele ce preiau 

apele pluviale. 





Pag. 14/15









Apele acestea trebuie apoi conduse la staţia de epurare, de unde apoi de regulă sunt restituite în 

emisar, de obicei un râu. 

De la inceput se impune o precizare bizar de banala,dar foarte importanta: nu se poate epura, 

decat apa uzata colectata. Din acest motiv pe langa epurare ,colectarea apelor uzate reprezinta 

cealalta componenta inseparabila a activitatii de canalizare. 

Colectarea apelor uzate se realizeaza prin instalatii interioare si retele exterioare subterane, dupa 

caz de incinta - racord - retea locala / retea publica. Colectarea apelor uzate prin retele de 

canalizare publica devine economica în general de la o densitate a populatiei de peste35 

locuitori/ha. 

Metodele de epurare pot fi: 

1) conventionale 

2) alternative 

Metodele conventionale de epurare utilizeaza tehnologii artificiale bazate în exclusivitate pe 

echipamente mecanice, fiind deci energointensive. Din acest motiv, tehnologiile artificiale se mai 

numesc si intensive. Aceste tehnologii se potrivesc cel mai bine aglomerarilor umane cu densitatea 

mare a populatiei (orientativ peste 100 locuitori/ha), la care lungimea specifica a retelei publice 

detcanalizare exprimata în km retea/locuitor este mica, precum si marii industrii, unde valoarea 

terenului este foarte mare. 

Metodele alternative de epurare se bazeaza preponderent pe utilizarea proceselor de epurare ce se 

desfasoara în natura. 

Ele necesita însa suprafete de teren mult mai mari în raport cu cele conventionale, motiv pentru 

care se mai numesc si extensive. 

De aceea, utilizarea acestor solutii este favorizata în zonele rurale, unde terenurile sunt mai ieftine, 

precum si în zone izolate. 





Pag. 15/15

biotehnologia mediului - Biotehnologie

Transform your PDFs into Flipbooks and boost your revenue!

biotehnologia mediului - Biotehnologie

Transform your PDFs into Flipbooks and boost your revenue!

Delete template?

Save as template ?