27.04.2013 Views

Autoreferat finalizat spre tipar 02.03.2012

Autoreferat finalizat spre tipar 02.03.2012

Autoreferat finalizat spre tipar 02.03.2012

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA<br />

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE<br />

„NICOLAE TESTEMIŢANU”<br />

PETROVICI VERGIL<br />

1<br />

Cu titlu de manuscris<br />

CZU: 616.36-002.951.21-053.2<br />

PARTICULARITĂŢI CLINICO-MORFOLOGICE<br />

ALE HIDATIDOZEI HEPATICE LA COPIL<br />

14. 00. 15 – ANATOMIE PATOLOGICĂ<br />

<strong>Autoreferat</strong>ul tezei de doctor în medicină<br />

CHIŞINĂU, 2012


Teza a fost elaborată în Laboratorul ştiinţific ”Infecţii chirurgicale la copii” al Universităţii de<br />

Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din Republica Moldova<br />

Conducător ştiinţific: Fuior Ion<br />

doctor habilitat în medicină, profesor universitar<br />

USMF “Nicolae Testemiţanu”<br />

Consultant ştiinţific: Babuci Stanislav<br />

doctor habilitat în medicină, conferenţiar cercetător<br />

USMF “Nicolae Testemiţanu”<br />

Referenţi oficiali: Zota Ieremia<br />

doctor habilitat în medicină, profesor universitar,<br />

USMF “Nicolae Testemiţanu” membru corespondent al AŞ RM<br />

Componenţa Consiliului ştiinţific specializat:<br />

Haidarlî Ion<br />

doctor habilitat în medicină, conferenţiar cercetător, IMSP Institutul de<br />

Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc”<br />

BACIU Gheorghe, preşedinte, doctor habilitat în medicină, profesor universitar, USMF<br />

“Nicolae Testemiţanu”<br />

RÎVNEAC Victor, secretar ştiinţific, doctor habilitat în medicină, profesor universitar, USMF<br />

“Nicolae Testemiţanu”<br />

MIŞIN Igor, doctor habilitat în medicină, conferenţiar cercetător, USMF “Nicolae Testemiţanu”<br />

PAVLIUC Galina, doctor în medicină, conferenţiar cercetător, USMF “Nicolae Testemiţanu”<br />

ERHAN Dumitru, doctor habilitat în biologie, profesor cercetător, Laboratorul de Parazitologie<br />

şi Helmintologie, Institutul de Zoologie, AŞ RM<br />

Susţinerea tezei va avea loc la „18” aprilie 2012, ora 14.00, în şedinţa Consiliului<br />

ştiinţific specializat DH 50-14.00.15-06 din cadrul Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie<br />

„Nicolae Testemiţanu”, Republica Moldova (MD 2004, or. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare şi<br />

Sfânt 165).<br />

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca USMF „Nicolae Testemiţanu” (or.<br />

Chişinău, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 165) şi la pagina Web a C.N.A.A. (www.cnaa.md).<br />

<strong>Autoreferat</strong>ul a fost expediat la „10” martie 2012<br />

Secretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat DH 50-14.00.15-06<br />

RÎVNEAC Victor, doctor habilitat în medicină, profesor universitar ____________<br />

Conducător ştiinţific<br />

FUIOR Ion , doctor habilitat în medicină, profesor universitar ____________<br />

Consultant ştiinţific<br />

BABUCI Stanislav, doctor habilitat în medicină, conferenţiar cercetător ____________<br />

Autor<br />

PETROVICI Vergil ____________<br />

(© Petrovici Vergil, 2012)<br />

2


REPERELE CONCEPTUALE ALE CERCETĂRII<br />

Actualitatea temei. Hidatidoza (Echinococoza) umană – hidatidoza chistică umană<br />

(HCU), este o problemă actuală de sănătate publică pentru multe ţări ale lumii [9, 7,11, 12],<br />

inclusiv şi pentru Republica Moldova [1, 2, 3, 4], datorată impactului medico-biologic, economic<br />

şi social sever pe care îl prezintă. Morbiditatea sporită prin hidatidoză umană generează sechele<br />

importante atât înainte, cât şi după aplicarea tratamentului chirurgical [11,14]. În 15–35% din<br />

numărul total de bolnavi cu hidatidoză hepatică sunt prezente forme clinico-evolutive avansate,<br />

cu complicaţii, care în mare măsură determină pronosticul nefavorabil al bolii [13]. Rămân<br />

alarmante şi cifrele privind complicaţiile intraoperatorii şi postoperatorii precoce – 32,6% cazuri,<br />

precum şi frecvenţa recidivelor – 22,3-31,3% [13]. De menţionat că până în prezent rata<br />

letalităţii în această maladie atinge valorile de 2–25% [5, 16]. Datorită numeroaselor implicaţii<br />

pe care le deţine în patologia umană, inclusiv în perioada de vârstă a copilului, hidatidoza<br />

chistică hepatică (HCH) rămâne până în prezent o continuare a unei serioase probleme de<br />

sănătate publică [1, 2, 16].<br />

Descrierea situaţiei în domeniu de cercetare şi identificarea problemelor de cercetare.<br />

Analiza studiilor efectuate în domeniul cercetării HCU, elucidează multiple aspecte ale<br />

chistului hidatic, cu toate că unele momente semnificative, referitoare la patogeneza şi<br />

morfogeneza HCH, în special la copil, rămân incomplet studiate şi controverse până în prezent<br />

[2, 6, 10]. Diversitatea opiniilor asupra particularităţilor evolutive ale HCH şi morfo-funcţionale<br />

ale ficatului în chistul hidatic, precum şi asupra eficacităţii manevrelor şi remediilor scolecide<br />

utilizate intraoperator, justifică oportunitatea cercetărilor histopatologice şi experimentale<br />

direcţionate <strong>spre</strong> evaluarea particularităţilor macro-microscopice ale larvochistului şi<br />

parenchimului hepatic în ansamblu, în aprecierea unor verigi patogenetice şi evolutive<br />

importante ale patologiei în cauză, care va servi drept un suport morfopatologic în deciziile<br />

asupra diagnosticului şi tratamentului afecţiunii parazitare în infecţia umană.<br />

Scopul şi obiectivele lucrării. Scopul lucrării constă în stabilirea particularităţilor<br />

anatomopatologice ale HCH la copil şi al modificărilor morfo-funcţionale ale ficatului, în funcţie<br />

de activitatea vitală a parazitului, formele evolutive ale maladiei şi complicaţiilor asociate.<br />

Pentru atingerea scopului propus, cercetarea a urmărit realizarea următoarelor obiective:<br />

1. Evaluarea particularităţilor morfologice şi biologice ale chistului hidatic în dependenţă de<br />

activitatea vitală a parazitului în hidatidoza chistică hepatică la copil;<br />

2. Aprecierea caracterului macro-microscopic lezional al capsulei periparazitare, în funcţie<br />

de formele maladiei şi particularităţile vitale ale larvochistului;<br />

3. Estimarea morfologică in vitro a efectului scolecid al unor preparate farmaceutice şi a<br />

corelaţiilor parazit – coinfecţie în complicaţiile infecţioase asociate;<br />

4. Stabilirea modificărilor morfopatologice ale ficatului, caracterului elementelor<br />

hepatocelulare şi imunocelulare ale infiltratului inflamator în leziunea hidatică;<br />

5. Elucidarea particularităţilor clinico-morfologice ale parenchimului hepatic la distanţă de<br />

chist, în funcţie de formele evolutive ale chistului hidatic hepatic.<br />

Metodologia cercetării ştiinţifice este bazată pe concepţiile teoretico-ştiinţifice expuse în<br />

lucrările realizate de Гилевич Г. С. (1990), Gudumac Eva (2001), Ахмедов И. Г. (2003),<br />

3


Пулатов А. Т. (2004), Babuci S. (2005), Ţîbîrnă C. (2009) [1, 2, 4, 6, 7, 8, 9], utilizând un<br />

complex de metode instrumental-morfologice, histologice uzuale, histochimice, tehnici<br />

histologice, (elaborate în cadrul cercetărilor) şi metode imunohistochimice, de<br />

electronomicroscopie şi analizа statistică.<br />

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică. Pentru prima dată a fost realizată o abordare<br />

sistemică a problemei hidatidozei hepatice la copil, fiind stabilite unele particularităţi ale<br />

succesiunii modificărilor în chistul hidatic şi parenchimul hepatic, în funcţie de activitatea vitală<br />

a larvochistului, <strong>finalizat</strong>ă cu:<br />

Stabilirea derivatelor primare structural-celulare şi morfogenezei elementelor germinative<br />

cu etapizarea evoluţiei acestora în perioade: celulară, embrionară, de maturizare şi matură, ce<br />

reflectă capacitatea de perpetuare şi fertilizare a parazitului, şi activitatea vitală a larvochistului,<br />

cuantificată în: activitate minimă, medie, înaltă şi majoră – indice determinant al evoluţiei<br />

maladiei, al fondalului patologic real la nivel de organ şi complicaţiilor asociate;<br />

Formularea unui concept clinico-anatomopatologic al formelor evolutive ale chistului<br />

hidatic în hidatidoza hepatică, în baza particularităţilor evolutive parazitare şi caracterului<br />

lezional al chistului hidatic, divizându-l în: chist evolutiv, chist stagnat, chist involutiv<br />

(necomplicat/complicat) şi determinarea rezervelor de multiplicare prin vezicularea<br />

protoscolexurilor, prezenţa oncosferei – hexacanului, în hidatidoza umană;<br />

Demonstrarea eficacităţii comparative a efectului scolecid in vitro al soluţiilor farmaceutice<br />

de Betadină şi Nitrat de argint şi al unor preparate utilizate în chimioterapia hidatidozei<br />

(Mebendazol, Ivermectol, Praziquantel) ca tentativă de inactivare intraoperatorie a elementelor<br />

parazitare şi a relaţiilor antagoniste parazit-infecţie (micotico-bacteriană), ca moment decisiv<br />

în mortificarea sau dezvoltarea complicaţiilor chistului hidatic în coinfecţii;<br />

Identificarea unor particularităţi ale endoteliului sinusoidelor şi a microdensităţii vasculare la<br />

nivelul parenchimului perichistic şi capsulei periparazitare prin reacţii imunohistochimice cu<br />

anti-CD34 fiind o contribuţie particulară, originală a lucrării, prin aprecierea angiogenezei ca<br />

moment pozitiv în refacerea componentelor structural-funcţionale lezate în cadrul proceselor de<br />

regenerare şi argumentează proprietatea de barieră histio-hematică a capsulei periparazitare;<br />

Stabilirea nivelului structural şi al ansamblului modificărilor componentului hepato – şi<br />

imunocelular, în funcţie de activitatea vitală a parazitului, cu elucidarea populaţiilor şi<br />

subpopulaţiilor limfocitare în infiltratul inflamator din zona perichistică şi la distanţă;<br />

Evaluarea modificărilor morfologice din zona perichistică cu argumentarea noţiunii de<br />

„boală perichistică”, ceea ce are un impact semnificativ în aprecierea evoluţiei maladiei şi<br />

reflexiunii acesteia în parenchimul hepatic.<br />

Problema ştiinţifică importantă soluţionată constă în stabilirea unor particularităţi ale<br />

morfogenezei chistului hidatic la copil în funcţie de activitatea vitală şi capacitatea de<br />

remultiplicare a parazitului, obiectivizarea efectului scolecid al unor preparate farmaceutice<br />

utilizate intraoperator, specificarea şi argumentarea particularităţilor lezionale hepatice la<br />

distanţă de chist, cu elaborarea unei noi strategii de diagnostic morfopatologic in vivo al<br />

particularităţilor evolutive ale hidatidozei hepatice la copil şi monitorizarea postoperatorie.<br />

Semnificaţia teoretică. Rezultatele obţinute completează cunoştinţele de<strong>spre</strong> aspectele<br />

patogenetice şi morfologice ale evoluţiei HCH şi contribuie la conturarea unui tablou clinico-<br />

4


anatomopatologic evolutiv de ansamblu al modificărilor parenchimului hepatic la diferită<br />

distanţă de chist, în funcţie de particularităţile vitale ale larvochistului. Datele obţinute contribuie<br />

la formularea unui concept contemporan şi a unei viziuni originale asupra biologiei şi<br />

morfogenezei hidatidozei în infestarea umană, relaţiilor parazit-organ şi parazit – coinfecţie în<br />

macroorganismul gazdă.<br />

Valoarea aplicativă a lucrării. Importanţa aplicativă a lucrării realizate, o constituie<br />

elaborarea unei noi strategii a metodologiei diagnosticului morfopatologic in vivo al<br />

particularităţilor morfo-funcţionale ale parenchimului hepatic la distanţă de la chist prin puncţiebiopsie<br />

deschisă intraoperatorie a ficatului, utilizarea căreia este oportună pentru diagnosticul<br />

anatomopatologic, completând esenţial metodele imagistice prin determinarea caracterului şi<br />

activităţii proceselor patologice. O altă semnificaţie aplicativă a lucrării o constituie şi expres-<br />

diagnosticul în stabilirea unor criterii veridice de apreciere a viabilităţii elementelor parazitare şi<br />

eficacităţii tratamentului scolecid aplicat intraoperator.<br />

Rezultatele ştiinţifice principale înaintate <strong>spre</strong> susţinere:<br />

1. Particularităţile vitale ale larvochistului şi formelor clinico-evolutive ale chistului hidatic la<br />

copil rezultă din capacitatea de perpetuare a parazitului, inducând instalarea unui complex<br />

funcţional fibro-neuro-vasculo-biliar, care asigură protecţia parazitului şi echilibrul între parazit<br />

şi organul gazdă al organismului infestat;<br />

2. Caracterul morfopatologic al chistului hidatic şi zonei periparazitare reflectă dinamismul<br />

evolutiv al larvochistului şi periodicitatea reacţiilor mezenchimal-celulare ca rezultat al activităţii<br />

de fertilizare, servind drept indice al evoluţiei maladiei, cu stabilirea formelor clinicomorfologice<br />

evolutive ale chistului hidatic hepatic;<br />

3. Dezvoltarea exogenă a elementelor parazitare rezultă din activitatea de fertilitate şi<br />

agresivitatea acesteia, fiind favorizată de migrarea activă în exterior a elementelor germinative<br />

parazitare, care determină riscul apariţiei complicaţiilor, recidivelor şi cronicizării maladiei şi nu<br />

din mortificarea chistului matern;<br />

4. Eficacitatea selectivă a efectului scolecid al unor preparate farmaceutice utilizate în<br />

premieră ca tentativă de neutralizare intraoperatorie a larvochistului întru reducerea<br />

complicaţiilor şi recidivelor maladiei şi corelaţiilor parazit-coinfecţie micotico-bacteriană;<br />

5. Derularea activităţii vitale a larvochistului este soldată de o importantă reactivitate în<br />

organul parazitat şi organismul în creştere, fiind însoţită de diverse procese imune şi degradare<br />

celulară, forma evolutivă a chistului hidatic, definind intensitatea proceselor lezionale ale<br />

parenchimului hepatic perichistic şi la distanţă.<br />

Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Rezultatele studiului au fost implementate în<br />

activitatea didactică a laboratorului “Infecţii chirurgicale la copii” al USMF “Nicolae<br />

Testemiţanu”, CNŞPCP “Natalia Gheorghiu” şi în procesul clinico-diagnostic al subdiviziunilor<br />

anatomopatologice a IMSP ICŞDOSMsiC, IMSP SCM nr 1 şi SCM „Sf. Treime”. În baza<br />

materialelor tezei a fost obţinut 1 brevet de invenţie, 6 certificate de inovator şi 1 cu drept de<br />

autor.<br />

Aprobarea rezultatelor ştiinţifice. Rezultatele principale au fost prezentate, discutate şi<br />

acceptate la următoarele întruniri ştiinţifice: Simpozion omagial „Profesor, Dr. A. Pesamosca” al<br />

Societăţii Române de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică, România, Bucureşti, 12 martie 2005; Al<br />

5


III-lea Congres Naţional al Societăţii Române de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică „Patologii<br />

chirurgicale viscerale”, România, Mamaia-Constanţa, 7-9 septembrie 2006; V-й Конгресс с<br />

участием регионов Российской Федерации «Современные технологии в педиатрии и<br />

детской хирургии», Rusia, Moscova, 2006; Al X-lea Congres al Asociaţiei Chirurgilor „Nicolae<br />

Anestiadi”, Chişinău, 3-6 octombrie 2007; Conferinţa Ştiinţifico-practică a SCRC „Emilian<br />

Coţaga” „Actualităţi şi perspective în medicina specializată pediatrică, Chişinău, 19 decembrie,<br />

2008; Conferinţa ştiinţifică anuală a colaboratorilor şi studenţilor USMF „Nicolae Testemiţanu”,<br />

Chişinău, 13-15 octombrie, 2010; 2-i Науковii симпозiум «Анатомо-хирургiчнi аспекти<br />

дитячой гастроентерологii», Ucraina, Cernăuţi, 21 mai 2010.<br />

Teza a fost discutată şi aprobată la şedinţa Laboratorului Ştiinţific „Infecţii Chirurgicale la<br />

copii”, USMF „Nicolae Testemiţanu” (proces verbal nr 4 din 02.04.20011) şi la şedinţa<br />

Seminarului ştiinţific de profil „Anatomie patologică” (proces verbal nr 2 din 24.06.2011).<br />

Publicaţii la tema tezei. Rezultatele cercetărilor efectuate la tema tezei au fost reflectate în<br />

20 lucrări ştiinţifice, inclusiv 15 articole recenzate, 3 teze, 1 monografie şi 1 brevet de invenţie,<br />

dintre care fără coautori 6 lucrări, inclusiv 2 în reviste internaţionale.<br />

Volumul şi structura tezei. Lucrarea este elaborată şi expusă pe 170 pagini, în 2 părţi (de<br />

bază şi complementară). Partea de bază este expusă pe 120 pagini de text şi include adnotări (în<br />

limbile română, rusă şi engleză), lista abrevierilor, introducere, 4 capitole (analiza situaţiei în<br />

domeniu, rezultatele cercetărilor proprii – 3 capitole (ilustrate cu 5 tabele şi 58 figuri), concluzii<br />

generale şi recomandări. Partea complementară a tezei include bibliografia fundamentată pe 228<br />

surse bibliografice autohtone şi din străinătate, 7 anexe (figuri-59, tabele-5, brevet-1, inovaţii-7,<br />

implementări-3), declaraţia privind asumarea răspunderii, CV-ul autorului.<br />

Cuvinte-cheie: еchinococoză, hidatidoză chistică hepatică, anatomie patologică, copii.<br />

CONŢINUTUL TEZEI<br />

1. HIDATIDOZA UMANĂ – ASPECTE CLINICO-MORFOLOGICE<br />

ÎN HIDATIDOZA CHISTICĂ HEPATICĂ<br />

Capitolul constituie o sinteză detaliată a datelor elucidate în sursele ştiinţifico-practice<br />

autohtone şi din străinătate, cu reflectarea aspectelor istorice, etiopatogenetice, epidemiologice şi<br />

morfologice ale hidatidozei umane în general şi la copil. Sunt expuse opţiunile conceptuale ce<br />

vizează problema hidatidozei în contextul celor mai importante aspecte, cu elucidarea<br />

problemelor incerte şi celor nesoluţionate în hidatidoza hepatică la copil [5].<br />

2. METODOLOGIA CERCETĂRII: PARTICULARITĂŢILE CLINICE ŞI<br />

INSTRUMENTAL-MORFOPATOLOGICE ALE CERCETĂRII ÎN HIDATIDOZA<br />

HEPATICĂ<br />

Capitolul prezintă o analiză retrospectivă şi prospectivă clinico-anatomopatologică<br />

complexă a HCH diagnosticate la 394 copii la vârsta cuprinsă între 2-18 ani, trataţi în mod<br />

chirurgical în secţiile de profil ale Clinicii Universitare şi CN ŞP de Chirurgie Pediatrică<br />

„Natalia Gheorghiu” pe o perioadă de 12 ani. Lucrarea reprezintă o parte componentă a planului<br />

de cercetări ştiinţifice al laboratorului „Infecţii chirurgicale la copii” a USMF “Nicolae<br />

Testemiţanu”.<br />

6


2.1. Consideraţiuni generale ale cercetării ştiinţifice<br />

Conform dinamicei cronologice a HCH rezolvate chirurgical şi morfopatologic investigată<br />

în perioada de studiu, morbiditatea anuală a echinococozei cu afectare hepatică la copii a<br />

înregistrat o incidenţă neuniformă a cazurilor diagnosticate, fiind atestat un număr maxim de<br />

pacienţi în anii 2001 (49 cazuri) şi 2002 (52 cazuri), cu predominarea hidatidozei primare - 37<br />

(75,5%) şi 47 (90,4%) cazuri, respectiv, hidatidoza recidivantă constituind în aceiaşi ani 24,5%<br />

şi 9,6%, respectiv.<br />

Analiza clinico-morfologică a stabilit, că la copiii incluşi în lotul general de studiu,<br />

frecvenţa majoră a revenit hidatidozei cu afectare primară, înregistrată în 341 (86,5%) cazuri, cu<br />

predominarea formei izolate de afectare a ficatului – 300 (76,1%) cazuri. Forma primară,<br />

asociată cu afectarea concomitentă a unuia sau a mai multor organe, s-a atestat în 41 (10,4%)<br />

cazuri. Formele recidivante ale maladiei au fost înregistrate la 53 copii (13,5%), leziunile izolate<br />

ale ficatului constituind 11,0 % (43 cazuri), comparativ cu cele poliorganice – 10 (2,5%) cazuri<br />

din totalitatea bolnavilor lotului de studiu. În formele cu afectare asociată – 51 (12,9%) cazuri,<br />

ponderea majoră a revenit hidatidozei hepatice asociate cu cea pulmonară – 25 (49,0%) cazuri în<br />

hidatidoza primară şi 6 (11,8%) cazuri în cea recidivantă.<br />

Conform criteriilor de bază şi formelor evolutive frecvente ale hidatidozei, lotul general de<br />

pacienţi a fost repartizat în 2 loturi de studiu: lotul I – Chist hidatic hepatic primar (341 cazuri);<br />

lotul II – Chist hidatic hepatic recidivant (53 cazuri).<br />

2.2. Structura şi evoluţia clinică a maladiei la pacienţii incluşi în studiu<br />

Distribuţia lotului general de studiu după sex, ilustrează că hidatidoza hepatică a fost mai<br />

frecvent înregistrată la copiii de sexul masculin - 212 cazuri (53,8%), comparativ cu cel feminin<br />

- 182 cazuri (46,2%). Conform repartiţiei după perioadele de vârstă, cele mai multe cazuri au<br />

fost înregistrate la copiii cu vârsta de 6-12 ani – 178 (45,2%) cazuri, cu o predominare uşoară a<br />

pacienţilor de sex feminin în acest lot. În 129 de cazuri (37,8%) de hidatidoză primară,<br />

manifestările clinice ce au determinat adresarea la medic şi investigaţia copiilor, au debutat cu 1-<br />

3 săptămâni - până la 1,5 luni înaintea adresării. În mare parte, recidivele hidatidozei hepatice au<br />

fost diagnosticate postoperator, la 3-11 ani după operaţia chistului hidatic hepatic primar. Din<br />

cele mai frecvente simptoame au fost observate: greţuri - 120 cazuri (40,5%), sindrom algic în<br />

hipocondrul drept sau stâng - 62 cazuri (20,9%), oboseală şi senzaţii de greutate în abdomen - 59<br />

cazuri (20,0%), icter tranzitoriu - 10 (3,4%) şi hepatomegalie cu asimetrie de abdomen - 45<br />

cazuri (15,2%). În 145 cazuri (49,0%) au fost prezente 2-3 semne clinice.<br />

S-a stabilit afectarea cu predilecţie a lobului drept - 211 (53,6 %) cazuri, urmat de lobul<br />

stâng – 82 (20,8%) cazuri şi afectarea ambilor lobi – 48 (12,2%) cazuri. La pacienţii cu<br />

hidatidoză recidivantă, de asemenea mai frecvent a fost afectat lobul drept – 38 (9,6%) cazuri.<br />

Analiza datelor clinico-morfologice în loturile de studiu, în raport de vârstă şi lobi, în<br />

structura hidatidozei primare (Lotul - I) a stabilit predominarea afectării concomitente a ambilor<br />

lobi cu predilecţie la vârsta fragedă (2-3 ani), constituind 6,3% (3 cazuri) şi la vârsta preşcolară<br />

(3-6 ani) - 20,3% (10 cazuri), comparativ cu cea a lobului drept - 0,5% şi stâng – 1,2%. (Figura<br />

2.1). O particularitate evolutivă atestată în acest lot a constituit-o chistul multiplu, fiind mult mai<br />

frecvent, de asemenea, la copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani, oscilând între 3,7% (la 2-3<br />

ani) şi 39,0% (6-12 ani), comparativ cu vârsta adolescentă – 25,6% (12-15 ani) (Figura 2.2).<br />

7


În lotul de pacienţi cu hidatidoză hepatică recidivantă (Lotul - II), de asemenea, mai<br />

frecvent a fost afectat lobul drept - 38 (71,7%) cazuri. Ponderea majoră a chistului multiplu - 8<br />

(44,4%) cazuri, s-a atestat în perioadele de vârstă ale preşcolarului şi şcolarului mic (5 - 12 ani),<br />

prima recidivă fiind diagnosticată peste 3 ani, cu prezenţa a 2 formaţiuni chistice (3,2 şi 6,7 cm<br />

în diametru). Chistul complicat a fost atestat în 19,8% (78 cazuri) cu o frecvenţă de 15,0% (59)<br />

cazuri în chistul hidatic primar şi 4,8% (19) cazuri în chistul recidivant.<br />

100%<br />

80%<br />

60%<br />

40%<br />

20%<br />

0%<br />

6,3<br />

20,3<br />

14,6<br />

31,3<br />

40,2<br />

25,0<br />

30,5<br />

16,7<br />

13,4<br />

1,2<br />

0,5<br />

7,1<br />

49,8 30,3 12,3<br />

1-3a 3-6a 6-12a 12-15a 15-18a<br />

lobul drept-211 lobul stâng-82 ambii lobi-48<br />

Fig.2.1. Structura hidatidozei primare în<br />

dependenţă de vârstă şi localizare topografică.<br />

Analiza hidatidozei cu afectare hepatică a relevat că lotul general de studiu a inclus diverse<br />

forme clinico-evolutive ale hidatidozei hepatice, inclusiv forme avansate, cu evoluţie gravă a<br />

maladiei, deseori asociată cu complicaţii, cu un teren biologic destul de precar, ceea ce<br />

evidenţiază exigenţa unei metodologii complexe anatomopatologice de studiu şi argumentează<br />

scopul şi obiectivele trasate.<br />

2.3. Derularea procedeelor de prelevare a materialului şi a cercetărilor in vitro.<br />

În realizarea diagnosticului şi evaluarea particularităţilor parenchimului hepatic din părţile<br />

colaterale chistului, inclusiv la distanţă, din lobul controlateral celui parazitat, s-a elaborat<br />

metoda diagnosticului morfopatologic in vivo [13], ce include câteva etape: utilizarea puncţieibiopsii,<br />

procedee de fixare şi procesare a bioptatului hepatic şi etapizarea tehnologiei<br />

diagnosticului morfopatologic [Certificat, nr OŞ 401/2931].<br />

În scopul aprecierii particularităţilor evolutive ale parazitului in vivo, în cadrul studiului s-a<br />

recurs la cercetări ale materialului nativ in vitro, direcţionate în evaluarea particularităţilor vitale<br />

ale parazitului. Acestea sunt bazate pe utilizarea în cercetare a materialului nativ, biologic activ<br />

şi a impregnantului color [Brevet de invenţie nr. 111 Z 2009.11.30].<br />

Criteriul de apreciere a viabilităţii a constat în faptul că: elementele germinative viabile nu<br />

acceptă impregnaţia coloră, comparativ cu elementele germinative deteriorate şi mortificate, care<br />

o acceptă în gama culorii violete [9].<br />

2.4. Materialul şi metodele de cercetare<br />

2.4.1. Caracteristica materialului<br />

Materialul pentru investigaţiile anatomopatologice a cuprins: 553 larvochisturi hidatice şi<br />

conţinutul acestora, inclusiv fluid parazitar recoltat până la utilizarea remediilor scolecide;<br />

capsula fibroasă; parenchimul hepatic din zona perichistică şi la distanţă, din segmentele<br />

8<br />

160<br />

140<br />

120<br />

100<br />

80<br />

60<br />

40<br />

20<br />

0<br />

2<br />

3<br />

18<br />

15<br />

32<br />

125<br />

21<br />

80<br />

37<br />

1-3a 3-6a 6-12a 12-15a 15-18a<br />

chistul solitar-259 chistul multiplu-82<br />

Fig.2.2. Structura hidatidozei primare în<br />

dependenţă de vârstă şi numărul formaţiunilor.<br />

8


hepatice adiacente celui parazitat şi din lobul controlateral în 298 cazuri (inclusiv 15 formaţiuni<br />

chistice integre); puncţie-biopsie în 21 cazuri - 49 bioptate prelevate la limita de 3-4 cm, inclusiv<br />

până la distanţa de 10-12 cm prin puncţie-biopsie deschisă, în total fiind studiate 6583 probe<br />

tisulare - blocuri histologice. Piesele histologice au fost obţinute prin confecţionarea secţiunilor<br />

la microtomul manual MC-2 şi semiautomat SLEE MAINZ–CUT 6062, prin criotomie la<br />

criostat „Coldtone” CM - 503 SAKURA, cu grosimea de 2,5 – 3-4,5 µ şi a materialului nativ<br />

larvar de 10-20 µ.<br />

2.4.2. Metode de cercetare<br />

2.4.2.1. Metode ale explorărilor experimentale in vitro<br />

Metodele au fost direcţionate <strong>spre</strong> evaluarea viabilităţii elementelor germinative, efectului<br />

scolecid al unor preparate farmaceutice utilizate în premieră în chimioterapia hidatidozei şi al<br />

corelaţiilor parazit-coinfecţie în hidatidoza hepatică. Cercetările s-au realizat în baza conţinutului<br />

a 20 de chisturi larvare neinstilate, în chistul hidatic primar, cu o viabilitate a elementelor<br />

germinative de 92-95%. În calitate de preparate farmaceutice scolecide au fost utilizate sol.<br />

Betadină 10%, sol. Nitrat de argint 2%, cât şi preparate medicamentoase aplicate în<br />

chimioterapia hidatidozei: Mebendazol 100 mg, Ivermectol 6 mg, Praziquantel 600 mg.<br />

Corelaţiile parazit-coinfecţie s-au realizat prin utilizarea agenţilor biologici în cultură nativă<br />

micotico-bacteriană C.albicans şi E.coli.[9]<br />

Culturile parazitare testate la viabilitate au fost repartizate în 2 loturi experimentale: A – cu<br />

soluţii farmaceutice (n=5 probe câte n=10 testări); B – cultură micotico-bacteriană (n=2 probe<br />

câte n= 10 testări). Lotul de control – C (n=2 probe câte n=10 testări). Remediile farmaceutice au<br />

fost utilizate în raport de 1:1 cu concentratul de cultură parazitară în fiecare probă (eprubetă)<br />

experimentală, constituind 50 ml, iar cultura micotico-bacteriană în raport de 0,002x0,001cm la<br />

50 ml.<br />

Evaluarea interacţiunii elementelor larvare cu preparatele farmacologice utilizate s-a<br />

efectuat în termene stabilite: după 5, 15, 30 şi 60 min, iar ulterior, după 3, 6, 12 şi 24 ore. În lotul<br />

cu utilizarea culturii micotico-bacteriene, testarea s-a efectuat la un interval de 4 - 6 ore.<br />

Remediile medicamentoase an<strong>tipar</strong>azitare au fost preparate în subdiviziunea farmaceutică, iar<br />

tulpinile agenţilor biologici micotici şi bacterieni – în laboratorul bacteriologie al IMSP<br />

ICŞDOSMşiC.<br />

În estimarea particularităţilor evolutive ale chisturilor hidatice, au fost evidenţiate<br />

următoarele criterii: dimensiunile, forma, grosimea, elasticitatea, aspectul color al larvochistului,<br />

caracterul modificărilor lezionare (difuze sau focale), inclusiv prezenţa elementelor parazitare şi<br />

viabilitatea acestora, în special capacitatea de multiplicare a parazitului; modificările la nivelul<br />

capsulei periparazitare [1].<br />

2.4.2.2. Metode ale explorărilor histologice<br />

În realizarea studiului histopatologic, fragmentele tisulare şi parazitare au fost procesate<br />

prin congelare şi fixare în formol neutru de 10%, timp de 10-12 ore. Ulterior au fost tratate<br />

conform protocolului standard pentru investigaţiile histologice: deshidratare/degresare, includere<br />

în parafină, secţionare serială a blocurilor histologice la microtom, deparafinarea secţiunilor,<br />

colorare. Pentru fixarea bioptatelor obţinute prin puncţie-biopsie s-a utilizat fixatorul formol<br />

9


neutru 4%, cu timpul de fixare de 20-40 minute, conform metodei propuse de noi [Certificat nr<br />

4929].<br />

La etapa de coloraţie a secţiunilor s-au folosit mai multe metode histologice: uzuale<br />

(hematoxilină-eozină Carazzi -100%, van Gieson-45%); histochimice (Coloraţia cu sudan III-23<br />

cazuri; Coloraţia tricromă Masson-37 cazuri; Impregnarea argentică-45 cazuri; Coloraţia cu<br />

orceină-10 cazuri; Coloraţia cu reactivul Schiff-28 cazuri) şi histobacterioscopică (coloraţia cu<br />

azur-eozină-52 cazuri).<br />

Cercetările histologice ale materialului nativ şi celui procesat prin metode uzuale şi<br />

histochimice au fost efectuate la microscoapele: Nikon Labophot-2 şi Calr Zeiss, Axiolab,<br />

oculare ×10, obiectivele ×2,5; ×4;×10; ×20; ×40 şi ×100. Imaginile – Canon PowerShot<br />

A1000IS, captate în format – JPEG.<br />

2.4.2.3. Metode ale explorărilor imunohistochimice şi de electronomicroscopie<br />

a) Metode de colorare imunohistochimică<br />

În elucidarea particularităţilor componentului hepatocelular şi al populaţiilor limfocitare<br />

identificate în infiltratul inflamator, metoda imunohistochimică s-a utilizat în 24 cazuri cu chist<br />

hidatic. Fixator: sol. formol tamponat (pH 7,2-7,4) timp de 19-22 ore.<br />

Prelucrare conform protocolului standard pentru examenul imunohistochimic. Setul de<br />

anticorpi utilizaţi a inclus: anti CD3 (marker pan-T), anti CD8 (marker pentru limfocitele T8citotoxice),<br />

clona F.7.2.38, EnVision; anti CD20 (marker pan-B), clona L26, RTU, LSAB2; anti<br />

CD34 (marker pentru celula endotelială), clona QBEnd-10, DAB, anti-CD68, clona PG-M-1<br />

RTU (pentru evidenţierea macrofagelor) şi sistemul de vizualizare LSAB DakoCytomation<br />

(Danemarca).<br />

b) Metoda electronomicroscopică transmisivă<br />

Au fost cercetate materialele prelevate în 13 cazuri, acestea fiind fixate în soluţie de<br />

aldehidă glutarică de 5% în tampon-fosfat 0,1 M pH 7,4 (postfixarea s-a realizat cu soluţie de<br />

tetraoxid de osmiu de 1% în tampon-fosfat 0,1 M pH 7,2). După deshidratare în băi cu<br />

concentraţie crescândă de etanol şi în oxid de propilen, piesele de ţesut au fost incluse în eponaraldit.<br />

Secţiunile semifine, confecţionate la ultramicrotom, s-au colorat cu soluţie de albastru de<br />

toluidină Lynn. Secţiunile ultrafine din sectoarele tisulare selectate au fost confecţionate la<br />

ultramicrotomul TESLA BS-490A şi s-au contrastat cu acetat de uraniu şi citrat de plumb.<br />

Pentru examinare s-a utilizat microscopia electronică transmisivă la microscopul electronic<br />

JEM-100SX cu tensiunea acceleratorie a acestuia de 60 sau 80 kV.<br />

2.4.2.4. Metodologia prelucrării statistice a rezultatelor<br />

Pentru prelucrarea statistică a rezultatelor s-a elaborat o scară de evaluare a activităţii de<br />

fertilitate a larvochistului şi a celei lezionale în parenchimul hepatic. Datele obţinute au fost<br />

analizate prin următoarele metode statistice: analiza variaţională, construirea histogramelor,<br />

analiza corelaţională, analiza regresională, analiza clusteriană, analiza scanării multiple.<br />

Datele au fost prelucrate statistic în pachetul de Soft STATISTICA 7.0.61.0 En al companiei<br />

StatSoft, Inc. (SUA), (2006).<br />

10


3. STUDIUL PARTICULARITĂŢILOR ANATOMOPATOLOGICE<br />

ALE CHISTULUI HIDATIC HEPATIC LA COPII<br />

3.1. Caracteristica macro-microscopică a chistului hidatic hepatic la copii<br />

În conformitate cu particularităţile de vârstă ale ficatului, studiile comparative prin analiza<br />

histogramelor de distribuţie a frecvenţelor (chisturilor), în baza dimensiunilor formaţiunilor<br />

chistice (mici, medii, majore, gigante) au relevat predominarea în HCH primară (I lot) a chistului<br />

hidatic voluminos 52% din cazuri (de dimensiuni majore 36% şi de dimensiuni gigante 16%),<br />

inclusiv în chistul multiplu 27% din cazuri. În HCH recidivantă (lotul II), ponderea majoră a<br />

înregistrat chistul de dimensiuni medii 34 (64,2%) cazuri, comparativ cu cel voluminos 9<br />

(16,9%).<br />

Studiile asupra compoziţiei structurale ale larvochistului, în ambele loturi (lotul I şi lotul<br />

II), a stabilit că structura larvochistului hidatic recidivant nu manifestă deosebiri morfologice<br />

comparativ cu larvochistul din hidatidoza primară. În paralel, s-a stabilit că la periferie cuticula<br />

lamelară parazitară este circumscrisă de o altă membrană cu aspect pelucid, mult mai subţire,<br />

fină şi elastică, ceea ce oferă larvochistului elasticitate şi posibilitatea de a fi enucleat integral,<br />

împreună cu componentul lichidian parazitar [9].<br />

Ca rezultat al investigaţiilor anatomopatologice, s-a stabilit că în evoluţia stadiului larvar,<br />

la nivel de parenchim are loc formarea unei structuri complexe, ceea ce caracterizează capsula<br />

periparazitară ca un baraj fibro-vascular, morfofuncţională, indispensabil în realizarea unui<br />

echilibru metabolic între parazit şi organul gazdă, asigurând viabilitatea parazitului [8]. Procesele<br />

de fibroză şi hialinoză ale membranei periparazitare purtau un caracter zonal sau subtotal, fiind<br />

constatate în 64,8% (193 cazuri), indiferent de forma clinico-evolutivă.<br />

3.2. Particularităţi ale componentului neuro-vasculo-biliar hepatic în chistul hidatic<br />

Rezultatele studiului efectuat, oferă dovezi reale referitor la particularităţile cantitative şi<br />

calitative ale elementelor neuro-vasculare şi biliare, inclusiv de<strong>spre</strong> variabilitatea anatomostructurală<br />

şi densitatea acestora în regiunea capsulei fibroase şi în zona periferică de interferenţă<br />

(frontieră) a acestora între capsulă şi parenchim. La acest nivel, concomitent cu componentele<br />

mezenchimal-celulare şi în divers raport a celui infiltrativ-inflamator, se formează o zonă<br />

pericapsulară – perichistică funcţională, fiind mai frecventă şi mai bine evidenţiată la copiii de<br />

vârstă adolescentă, comparativ cu cei de vârstă preşcolară sau a şcolarului mic, inclusiv în<br />

chisturile recidivante.<br />

Prin urmare, modificările ce evoluează în zona pericapsulară detectate în chistul primar şi<br />

recidivant sunt direct proporţionale cu particularităţile evolutive ale parazitului şi corelează cu<br />

particularităţile elementelor componentului structural al vascularizării, circulaţiei sanguine,<br />

inervaţiei, eliminării bilei, care conform aspectului microarhitectonic şi funcţional neoformat, în<br />

opinia noastră, este binevenit de a fi denumită zona perichistică sau perichist [6].<br />

Caracterul morfologic şi diversitatea structurală a capsulei şi perichistului, frecvent induse<br />

şi de procesele de fibrilogeneză şi inflamatorii, reflectă dinamismul evolutiv al parazitului şi<br />

periodicitatea reacţiilor mezenchimal-celulare ale organismului în creştere cu izolarea<br />

larvochistului, ce în mare măsură asigură şi o protecţie a parazitului în organul gazdă, care<br />

adesea este supus diferitelor influenţe fizice, toxice, infecţioase şi asigură, în unele condiţii, un<br />

11


echilibru de vitalitate pentru ambele organisme, ceea ce determină funcţionalitatea<br />

componentului hepatocelular în această zonă [3, 6].<br />

3.3. Caracteristica morfologică a particularităţilor vitale ale larvochistului<br />

Investigaţiile morfopatologice in vivo au fost direcţionate <strong>spre</strong> diagnosticul<br />

particularităţilor evolutive, caracterului morfologic şi a viabilităţii elementelor parazitare întru<br />

aprecierea pronosticului rezultatelor tratamentului chirurgical-terapeutic şi ale recidivei.<br />

În acest studiu s-au concretizat compoziţia structurală a larvochistului, care în forma sa<br />

evolutivă include 4 elemente: membrana germinativă, tunica proprie, membrana chitinică<br />

(lamelară) şi din exterior tunica pelucidă. La nivelul membranei germinative s-au stabilit<br />

derivatele primare structurale parazitare, fiind totodată “matricea” de perpetuare a parazitului,<br />

numită de noi – complexul germinativ, morfologic constituit din: sistem plexiform, reticular cu o<br />

reţea de tip „tubulo-celular”, ramificată, formând uneori anastomoze cu prezenţa structurilor<br />

celulare în divers raport, de tip sinciţial, hipercromate şi celule cu citoplasma clară, transparentă.<br />

Prezenţa complexului germinativ reflectă morfologia capacităţii de fertilitate şi aspectele de<br />

fertilizare ale parazitului, fiind un indice determinant în activitatea vitală a larvochistului,<br />

evoluţiei maladiei şi în evoluţia fondalului patologic real la nivel de organ în chistul hidatic<br />

hepatic şi complicaţiilor asociate [3, 9].<br />

În majoritatea cazurilor activitatea vitală a larvochistului, exprimată prin fertilizare, de cele<br />

mai multe ori, a evoluat cu o diversă componenţă celulară a complexului germinativ, care<br />

morfologic în opinia noastră determină o periodizare evolutivă a elementelor parazitare, fiind<br />

cuantificată de noi în următoarele perioade: perioada celulară, perioada embrionară, perioada<br />

de maturizare şi perioada matură ce reflectă dezvoltarea elementelor parazitare: capsulele<br />

proligere şi protoscolexurile. Această consecutivitate a fost observată atât izolat, cât şi simultan<br />

în unul şi acelaşi larvochist.<br />

Remarcăm faptul că o atare consecutivitate, reflectă în mod convingător morfogeneza<br />

elementelor parazitare, care exprimă particularităţile vitale ale larvochistului matern, inclusiv a<br />

veziculelor fiice, asigurând evoluţia parazitului şi ciclul vital parazitar în organismul infestat.<br />

3.4. Particularităţile anatomopatologice ale capsulei periparazitare în funcţie de<br />

activitatea vitală a larvochistului<br />

În actualul studiu s-au relevat diverse manifestări ale activităţii de fertilitate în larvochist,<br />

care exprimă activitatea vitală şi agresivitatea parazitului, în coraport cu care formaţiunile<br />

chistice au fost sistematizate în următoarele grupe [11].<br />

Primul grup (I): a inclus 62 (15,7%) cazuri (60 cazuri - chist primar şi 2 cazuri - chist<br />

recidivant), dintre care 59 cazuri cu chist hidatic solitar şi 3 cazuri în cadrul chistului multiplu (2-<br />

3 chisturi). Majoritatea chisturilor aveau un diametru de 3-10 cm, iar în 5 cazuri chisturile<br />

atingeau dimensiunile de 12-14 cm. În 58 (93,5%) cazuri, larvochistul avea un complex<br />

germinativ bine diferenţiat inactiv. La 5-15 % din cazuri s-a atestat în focar perioada celulară şi<br />

în 6,5% cazuri, cea embrionară. Aspectele constatate în larvochisturile examinate au fost<br />

apreciate ca particularitate evolutivă a parazitului viabil, fertil, cu activitate minimă de<br />

fertilizare. Capsula periparazitară avea frecvent o grosime de 1-3 mm (I lot) şi de 2-5 mm (lotul<br />

II), păstra aspectul unui baraj fibro-vascular cu prezenţa unui perichist funcţional slab evidenţiat<br />

12


în chisturile I lot şi mult mai accentuat în chisturile incluse în lotul II. Comparativ cu chistul<br />

primar, în chistul recidivant, la nivel de perichist şi pe parcursul traiectelor portale s-au constatat<br />

colangiolite, pericolangiolite şi colangioscleroze segmentare. Remarcăm faptul, că în toate<br />

cazurile s-au depistat protoscolexuri unice, uneori vezicule fiice. În 43 (72,7%) cazuri de chist<br />

hidatic primar a avut loc o evoluţie asimptomatică, inclusiv în cazurile chisturilor de dimensiuni<br />

majore.<br />

În grupul II au fost incluse 248 (62,9%) cazuri de hidatidoza chistică hepatică (209 cazuri<br />

de hidatidoză primară şi 39 cazuri – recidivantă), dintre care cu chist solitar - 156 cazuri şi cu<br />

chist multiplu (2-3 formaţiuni până la 5-7 chisturi şi mai mult) - 92 cazuri, de diverse dimensiuni<br />

şi o grosime variată a capsulei periparazitare, oscilând între 2-8 cm, din care cu activitate medie<br />

atestată în 85 (34,3%) cazuri, activitate înaltă – 104 (41,9%) cazuri şi activitate majoră – 59<br />

cazuri (23,8%).<br />

În chisturile cu larvochist în fertilitate medie, membrana germinativă pe arii extinse,<br />

reflecta perioada celulară a fertilizării. Concomitent s-a relevat o declanşare zonală a fertilizării<br />

în perioada embrionară şi de maturizare a elementelor germinative. La testarea elementelor,<br />

într-o picătură de fluid (0,02 ml), s-au constatat câte 8-12 elemente parazitare, în unele chisturi<br />

până la 60 - 80 elemente. Membranele cuticulare subiacent fertilizării aveau modificări lezionale<br />

în focar cu implicarea a 25-35% din grosimea acesteia, fiind prezente procese de necroliză. În<br />

majoritatea chisturilor solitare, incluse în I lot, capsula manifesta o structură caracteristică<br />

primului grup. Pe diverse arii ale capsulei, cu predilecţie în chistul multiplu, de dimensiuni medii<br />

şi voluminoase au fost stabilite modificări de degenerescenţă necrotică în ţesutul conjunctiv<br />

hialinizat, iar perichistul fiind mai accentuat.<br />

În larvochisturile cu activitate înaltă de fertilizare predominau perioadele de maturizare şi<br />

matură, numărul elementelor germinative oscilând între 265 şi 300, având un grad înalt de<br />

viabilitate a protoscolexurilor, care oscila între 65,0% şi 95,3% într-o picătură de fluid parazitar.<br />

Membranele lamelare prezentau modificări autolitice până la 30-65% din grosimea membranei.<br />

De remarcat că în unele chisturi hidatice cu procese de fertilizare medie şi mult mai<br />

frecvent în cel cu fertilizare înaltă, zona periparazitară pe diverse arii, releva în dinamică<br />

evoluţia unei stratificări structurale, fiind în focar prezentată din interior de un strat necrotic,<br />

magmatic, dens, urmat <strong>spre</strong> periferie de un alt strat – fibros, hialinizat, ce constituie capsula<br />

periparazitară propriu-zisă. Conţinutul magmatic constatat pe suprafeţele interne ale capsulelor<br />

era constituit din detritus tisular polimorf sau acelular, cu aspect cazeiform, uneori cu prezenţa<br />

celulelor gigante în degenerescenţă.<br />

În 31 (29,8%) cazuri cu activitate de fertilitate înaltă s-au depistat unele canale (tuneluri) în<br />

aria cuticulei lamelare. Din interiorul chistului, aceste canale aveau aspectul unor „pâlnii” sau<br />

„cratere” (Figura 3.1A). Uneori „tunelurile” formau canale mult mai largi, din interiorul cărora<br />

fiind observată penetrarea protoscolexurilor între membrana germinativă şi tunica proprie cu<br />

lezarea ambelor componente structurale. Adeseori, în lumenul acestor „tunele”, s-au relevat<br />

elemente parazitare germinative, cu predilecţie protoscolexuri şi mici chisturi hidatice, viabile,<br />

cu capacitate de fertilitate (Figura 3.1B) [1].<br />

Destul de frecvent aceste „tuneluri” erau prezente şi în larvochisturile cu activitate de<br />

fertilizare majoră. Membrana germinativă manifesta o fertilizare generalizată cu predominarea<br />

13


perioadelor de maturizare şi matură, manifestându-se cu un aspect microvezicular pe contul<br />

predominării capsulelor proligere, numărul elementelor germinative fiind de 350-400 elemente,<br />

în unele cazuri cu o diminuare a cantităţii de fluid. Membrana lamelară avea modificări de<br />

necroză şi autoliză zonală, atingând 80-90% din grosimea membranei, iar în unele cu implicare<br />

totală, devenind foarte fragilă în focar. O particularitate evolutivă constatată în cazurile date, este<br />

faptul că membranele germinative ale chisturilor materne păstrau viabilitatea parazitului –<br />

complexului germinativ, <strong>spre</strong> deosebire de membrana cuticulară, care pe diverse arii, subiacent<br />

zonelor active de fertilitate, suporta modificări degenerative, autolitice.<br />

Fig 3.1. Larvochist cu aspecte de migraţie activă a elementelor germinative. A) Larvochist cu<br />

aspecte de migraţie activă – reţea de „tunele” (→) cu ramificaţie haotică (×150); B) Elemente<br />

germinative, protoscolexuri (→) invadate în aria tunelelor transcuticulare (×350). Microscopie in<br />

vitro (A). Coloraţie H-E (B,C).<br />

O caracteristică nu mai puţin importantă, atestată în activitatea vitală a larvochistului în<br />

fertilitate înaltă şi majoră, în exclusivitate cu prezenţa tunelurilor în aria membranei lamelare, a<br />

constituit-o frecvenţa leziunilor eroziv-ulcerative, granulaţiilor, depunerilor magmatice la nivelul<br />

suprafeţei de clivaj realizate pe circa 65-80% din suprafaţă, cu o structură polimorfă a capsulei,<br />

în unele cazuri cu prezenţa microcalcificatelor pulveriforme, liniare sau în focar [8]. La nivelul<br />

capsulei adesea s-au constatat modificări necrolitice, urmate de un burelet reactiv proliferativfibroplastic<br />

indus de o reacţie mezenchimal-celulară. În zona de frontieră cu parenchimul<br />

hepatic, indiferent de grosimea bureletului perichistic, s-a constatat o reacţie celulară<br />

preponderent de origine limfocitară cu neoformarea structurilor foliculare limfoide cu sau fără<br />

centre germinative. În chisturile cu activitate de fertilizare majoră s-au constatat procese<br />

sclerogene, infiltraţie polimorfocelulară cu invadarea neuniformă a parenchimului adiacent cu<br />

substituirea ţesutului hepatic şi lărgirea zonei perichistice în dinamica evolutivă a chistului.<br />

O semnificaţie evolutivă, nu mai puţin importantă, constatată în acest grup, în deosebi în<br />

larvochisturile cu activitate înaltă a fertilizării, este depistarea elementelor germinative viabile<br />

ale agentului parazitar în aria capsulei periparazitare, aflate în stadiul evolutiv (Figura 3.2A,B,C).<br />

Fenomenele depistate, confirmă convingător faptul că în larvochisturile fertile are loc o<br />

migrare exogenă activă a elementelor parazitare, cu predilecţie a protoscolexurilor mature, care<br />

se produce pe diverse arii ale membranei cuticulare.<br />

De remarcat, că în 87 (35,1%) cazuri cu chist hidatic hepatic solitar şi multiplu,<br />

diagnosticat primar, în aria conţinutului necrotico-magmatic şi eroziunilor capsulei fibroase, s-a<br />

14


constatat şi prezenţa fragmentelor reziduale de membrană cuticulară cu divers grad de<br />

degenerescenţă, inclusiv protoscolexuri calcificate, cârlige cu procese perifocale de organizare,<br />

iar în infiltratele inflamatorii polimorfocelulare s-a constatat şi prezenta unei eozinofilii. Aceste<br />

constatări morfologice sunt o dovadă că actualul larvochist nu este primar, dar reprezintă o altă<br />

generaţie parazitară a larvochistului evoluat anterior, fiind în realitate un parazit secundar.<br />

Fig.3.2. Elemente germinative fertile în capsula periparazitară. A) Microchist (→) în aria<br />

detritusului tisular în organizare (×150); B) Protoscolex (→) în stadiul de închistare, prezenţa<br />

cârligelor(×200); C) Microvezicule larvare (→) cu o reacţie perifocală discretă a macrofagelor<br />

(×150). Coloraţie H-E (A, C). Coloraţie van Gieson (B).<br />

În cazurile de chist hidatic recidivant (lotul II), comparativ cu cel primar (lotul I), pe<br />

parcursul traiectelor portale s-au constatat colangiolite şi pericolangiolite mult mai pronunţate cu<br />

caracter difuz, asociate cu o restructurare cirotică a parenchimului perichistic.<br />

Grupul III de chisturi, constituit din 54 (13,7%) cazuri, din care HCH primară 46 cazuri şi<br />

recidivantă – 8 cazuri (51 cazuri de chist solitar şi 3 cazuri de chist multiplu, cu 2 şi 4 chisturi), lau<br />

constituit cele cu fertilitate stagnată, ce au manifestat fenomene de o inactivitate a procesului<br />

de fertilizare, larvochisturile conţinând capsule germinative în stare de fixare la suprafaţa<br />

membranei materne germinative, ultima având caracteristica microscopică similară celei din I şi<br />

al II-lea grup cu aspecte de fertilizare minimă şi medie. În aceste cazuri cuticula lamelară era<br />

bine diferenţiată, iar membrana germinativă păstra viabilitatea şi capacitatea de fertilitate.<br />

Capsula fibroasă periparazitară, în aceste cazuri manifesta o grosime variabilă, reducerea<br />

proceselor inflamatorii, prezenţa aspectelor de organizare, cu formarea ţesutului de granulaţie şi<br />

a unor mici granuloame cu celule gigante polinucleare. Acest fenomen, în opinia noastră, reflectă<br />

unele manifestări ciclice ale fertilităţii în evoluţia şi activitatea vitală a parazitului larvar.<br />

De menţionat, că debutul evoluţiei simptomatice a maladiei hidatice la copii, cu chisturi<br />

incluse în acest grup, în majoritate a constituit în medie de la 1-2 săptămâni până la 3-5 ani.<br />

Ca rezultat al studiului efectuat, menţionăm că aspectul exterior al chistului larvar nu<br />

reflectă întotdeauna viabilitatea acestuia. În cadrul cercetărilor s-au evidenţiat larvochisturi cu<br />

modificări evolutive deosebite, ceea ce a permis de a le clasa într-un grup separat.<br />

Astfel, grupul IV a inclus 30 (7,6%) cazuri (26 de chist primar şi 4 cazuri – recidivant) cu<br />

predominarea chistului hidatic solitar - 26 cazuri cu dimensiuni medii şi majore atestate ca<br />

larvochist mortificat în diverse variaţii. Ultimele, în 4 cazuri, s-au caracterizat printr-o membrană<br />

15


lamelară elastică, concentrică, fără semne de degenerescenţă, cu fluid transparent. Complexul<br />

germinativ cu prezenţa capsulelor proligere la diverse perioade evolutive, fiind totalment<br />

calcificate. S-au constatat elemente parazitare calcificate şi în zona internă a cuticulei lamelare.<br />

În fluidul hidatic al acestor larvochisturi, s-a stabilit prezenţa unor protoscolexuri solitare libere,<br />

cu o viabilitate redusă (1-2 elemente la 3-4 testări într-o picătură de fluid), cât şi forme<br />

mortificate. Procesele menţionate caracterizează o etapă finală, programată a procesului de<br />

fertilitate în larvochistul matern, fiind o varietate a chistului involutiv, mortificat.<br />

O altă formă a larvochistului inclusă în acest grup s-a manifestat printr-o membrană albsurie,<br />

murdară, având o elasticitate redusă şi fragilitate sporită, fluid parazitar tulbure, fiind<br />

detectată în 26 cazuri. În cadrul examinării conţinutului semifluid (10 cazuri) al chisturilor<br />

menţionate, într-un singur caz s-a depistat prezenţa unor grupuri (2-3) de protoscolexuri cu<br />

semne morfologice de viabilitate, confirmată prin testarea cu impregnant color. Modificări<br />

similare au fost atestate şi în chisturile mici - 0,6-1,0 cm (2 cazuri). Subiacent capsulei s-au<br />

detectat procese inflamatorii infiltrativ-polimorfocelulare de rând cu procese sclero-hialine<br />

neuniforme [1].<br />

3.5. Aspecte morfopatologice ale complicaţiilor asociate. Concepţie asupra recidivei<br />

hidatidozei<br />

Studiile efectuate în cadrul chisturilor complicate - 78 cazuri (59 cazuri de chist primar şi<br />

19 cazuri de chist recidivant) printre care s-au înregistrat: ruptura intraabdominală, chistul rupt<br />

intrahepatic, fisurarea în căile biliare, eruperea în cavitatea pleurală şi supurarea chistului, în<br />

majoritatea acestor cazuri au relevat modificări evolutive caracteristice aspectelor vitale ale<br />

larvochisturilor cu predilecţie incluse în grupul II, cu activitate de fertilitate înaltă şi majoră.<br />

Ponderea majoră a chistului complicat în ambele loturi a revenit chistului hidatic supurat<br />

constituind 83,0% (49 cazuri) în hidatidoza primară şi 73,7% (14 cazuri) în cea recidivantă. În<br />

capsula fibroasă s-au constatat leziuni necrotice şi distructiv-purulente, procese inflamatorii<br />

pronunţate polimorfocelulare, uneori cu component eozinofil şi procese proliferative celularmezenchimale<br />

ce implicau zona perichistică cu prezenţa abceselor (Figura 3.3A) sau cu<br />

extindere şi în aria parenchimului hepatocelular.<br />

Uneori, de rând cu modificările nominalizate ale larvochisturilor, au fost depistate<br />

calcificate în aria capsulei fibroase, procese reziduale postperforative la nivel de capsulă,<br />

manifestate prin calcinoza ţesuturilor necrotizate cu fibroză cicatriceală a capsulei Glisson.<br />

Aceste modificări au fost prezente în chisturile cu localizare periferică şi creştere extrahepatică,<br />

formând procese aderenţiale cu omentul sau cu hemidiafragmul. În cadrul studiului, în 15% (37<br />

cazuri) din cazuri incluse în grupul II (248 cazuri), la limita capsulei fibroase şi zona perichistică<br />

adiacentă, au fost depistate noi formaţiuni chistice parazitare.<br />

Totodată, remarcăm că în 3 cazuri de chist hidatic hepatic cu larvochist în fertilitate înaltă<br />

(1 caz) şi majoră (2 cazuri) la testarea viabilităţii elementelor parazitare, în cultura parazitară<br />

obţinută din lichidul hidatic s-a stabilit prezenţa elementului germinativ, morfologic cu structură<br />

identică cu cea a oncosferei – hexacanului, fapt observat şi descris de noi şi anterior [9, 15].<br />

O altă particularitate evolutivă, atestată concomitent cu modul de multiplicare a<br />

protoscolexurilor în acefalochisturi din pediculul gelatinos, este constatarea mult mai<br />

demonstrativă şi mai convingătoare a fenomenului de multiplicare a parazitului pe contul<br />

16


capsulelor proligere şi a protoscolexurilor prin închistare şi veziculare a protoscolexurilor mature<br />

[1, 3].<br />

De asemenea, menţionăm că în 12 (3,0%) cazuri de larvochist cu manifestări de perpetuare<br />

s-a stabilit prezenţa protoscolexurilor cu anumite anomalii cu aspect bigeminat, de tip<br />

„pigopagus” cu o viabilitate activă, prin mişcările amiboide asincrone cu disvaginarea ambilor<br />

sau a unuia din scolexuri.<br />

Rezultatele obţinute caracterizează hidatidoza chistică în infestarea umană, în special la<br />

copii, ca o maladie parazitară destul de rezistentă, cu o viabilitate sporită şi o tendinţă majoră de<br />

perpetuare, datorată modului de multiplicare agresivă, prin variaţia largă a elementelor<br />

germinative şi leziunilor intrahepatice, ceea ce justifică necesitatea elaborării noilor strategii<br />

diagnostice şi de tratament complex chirurgical-terapeutic în boala hidatică la copil [9].<br />

Conform modificărilor macromicroscopice evoluate în chistul hidatic, în funcţie de<br />

capacitatea de multiplicare şi consecinţele ei [15], aspecte morfologice ale activităţii fertilităţii,<br />

s-a formulat un concept morfopatologic de cuantificare a acestora în următoarele forme<br />

evolutive: chistul hidatic evolutiv; chistul hidatic stagnat; chistul hidatic involutiv, cu sau fără<br />

complicaţii.<br />

3.6. Estimarea efectului scolecid al unor preparate farmaceutice şi a corelaţiilor<br />

parazit – coinfecţie micotico-bacteriană<br />

Studiul a constatat, că sensibilitatea elementelor germinative la acţiunea remediilor utilizate<br />

in vitro variază în funcţie de gradul de maturizare a acestora şi de particularităţile farmaceutice<br />

ale remediului utilizat.<br />

Rezultatele obţinute, de asemenea, arată că unul din cele mai eficiente remedii cu acţiune<br />

rapidă scolecidă, in vitro, este Nitratul de argint 2% cu un efect de 100% în primele 5 min şi<br />

soluţia de Betadină 10% cu efect pozitiv după 30 min şi un maxim după 6-12 ore. Acţiunea<br />

scolecidă a preparatelor Mebendazol, Ivermectol şi Praziquantel, în comparaţie cu Nitratul de<br />

argint şi Betadina in vitro, a fost mult mai întârziată, atingând un efect de 23% peste 12 ore de<br />

expoziţie, fiind mai puternică la Ivermectol – 41%.<br />

Efecte minime s-au înregistrat în prima oră de expoziţie cu Mebendazol (7%) şi Ivermectol<br />

(8%). În ceea ce priveşte acţiunea scolecidă in vitro a Praziquantelului, eficacitatea acestuia la<br />

dozele aplicate, s-a înregistrat peste 3-4 zile, ceea ce demonstrează că, deşi acesta posedă<br />

capacitate de inactivare a larvochistului şi a elementelor germinative, el este ineficient pentru<br />

aplicare intraoperatorie, ca remediu de neutralizare rapidă. Rezultatele înregistrate sugerează<br />

ideea că Praziquantelul posedă acţiune an<strong>tipar</strong>azitară şi este oportună utilizarea acestuia în<br />

perioada postoperatorie [9].<br />

În cercetările efectuate asupra relaţiilor parazit-coinfecţie micotico-bacteriană, s-a constatat<br />

faptul că utilizarea agenţilor micotico-bacterieni (Figura 3.3B), de asemenea prezintă un efect<br />

scolecid, ceea ce reflectă interrelaţii antagoniste dintre microorganismele respective şi<br />

echinococ. Acest fapt se datorează, probabil, prezenţei glicogenului în membrana germinativă şi<br />

în elementele fertile ale parazitului [1].<br />

Prin aceeaşi prismă, pot fi explicate şi unele complicaţii ale chisturilor hidatice în caz de<br />

coinfecţie. În acelaşi timp, s-a observat, că elementele germinative aflate în veziculele fiice sau<br />

17


capsulele proligere sunt mult mai rezistente la acţiunea remediilor farmaceutice şi a agenţilor<br />

micotico-bacterieni.<br />

Studiile efectuate, de asemenea, demonstrează că elementele germinative aflate în<br />

veziculele fiice sau capsulele proligere sunt mult mai rezistente la acţiunea remediilor<br />

farmaceutice şi a agenţilor micotico-bacterieni [9].<br />

Fig.3.3. A) Chistul hidatic supurat - modificări distructiv-purulente ale capsulei cu zonă de demarcare,<br />

abcese adiacente perichistice (→) (×75). Coloraţie H-E; B) Distrucţia structurii morfologice a<br />

protoscolexului de C. albicans şi E. coli. (×300). Microscopie in vitro.<br />

Problema ştiinţifică importantă soluţionată în acest capitol este stabilirea morfogenezei<br />

chistului hidatic la copii, formularea unui concept clinico-morfologic al evoluţiei chistului<br />

hidatic hepatic în funcţie de activitatea vitală şi particularităţile de perpetuare a parazitului,<br />

obiectivizarea particularităţilor capsulei periparazitare, precum şi aprecierea efectului scolecid al<br />

unor preparate farmaceutice şi determinarea corelaţiilor parazit-coinfecţie micotico-bacteriană.<br />

4. DIAGNOSTICUL MORFOPATOLOGIC AL MODIFICĂRILOR PARENCHIMULUI<br />

HEPATIC ÎN RELAŢIILE PARAZIT – FICAT<br />

4.1. Modificări morfopatologice ale parenchimului hepatic perichistic şi la distanţă<br />

Conform modificărilor lezionale morfo-structurale identificate adiacent capsulei fibroase,<br />

indiferent de intensitatea lor, în studiul nostru acestea au fost clasificate în: compresiv-dilatative,<br />

colestatice, trombo-vasculare, reactiv-inflamatorii şi imuno-celulare, toxico-distrofice şi metabolice,<br />

compensator-regenerative şi mixte, inclusiv la distanţă, cu predilecţie a hepatitei reactive<br />

nespecifice (Figura 3.4A), adesea cu procese infiltrative limfocitare şi fenomene de colestază,<br />

imbibiţie biliară, inclusiv în lobul controlateral (Figura 3.4B) având un caracter mozaic sau zonal,<br />

fiind mult mai accentuate în cazurile de chist multiplu şi recidivant [10].<br />

Cercetările efectuate relevă că procesele inflamatorii identificate, caracterizate de prezenţa<br />

diverselor populaţii celulare, concomitent cu procesele proliferative fibroblastice, reflectă o<br />

periodizare în dinamica a leziunilor inflamatorii şi sclerogene în patogeneza modificărilor<br />

componentelor structurale hepatice. Constatarea proceselor inflamatorii acute la diverse nivele<br />

structurale, manifestate relativ frecvent prin leziuni distrofice şi inflamatorii celulare în prezenţa<br />

leziunilor sclerogene, indică o evoluţie cu acutizări şi remisii, acestea fiind determinate de<br />

procesele de fertilizare, recurenţa fertilităţii, reflectând un caracter progresiv al maladiei.<br />

18


Totodată, studiul a relevat că hidatidoza hepatică induce dereglarea structurală nu numai în<br />

chisturile hidatice majore sau complicate, dar şi în formaţiunile parazitare de dimensiuni mai mici,<br />

depinzând de activitatea vitală a larvochistului [1, 18].<br />

Fig.3.4 Aspecte histopatologice ale parenchimului hepatic la distanţă. A) Granulom centrolobular<br />

constituit din limfocite, macrofage şi neutrofile solitare (×400); B) Imbibiţie biliară a citoplasmei<br />

celulare în lobul controlateral (→) (×400). Coloraţie H-E.<br />

Astfel, actualul studiu direcţionat asupra parenchimului hepatic perichistic şi la distanţă de<br />

chistul hidatic reflectă date convingătoare a faptului că perichistul poartă un risc hotărâtor în<br />

apariţia unor complicaţii în perioada pre - şi postoperatorie. De asemenea, zona perichistică este<br />

un factor de risc considerabil, în persistarea sau apariţia cavităţii reziduale prin dezvoltarea unor<br />

fisuri chisto-biliare, proceselor trombotice vasculare şi inflamatorii, ce argumentează noţiunea de<br />

boală perichistică, care de comun cu particularităţile vitale ale larvochistului periclitează<br />

parenchimul hepatic la distanţă de la chist prin evoluţia diferitelor tipuri de hepatită, cu<br />

predilecţie a hepatitei reactive nespecifice [1, 6].<br />

4.2. Evaluarea imunohistochimică şi profilul ultrastructural al componentului<br />

hepatocelular şi infiltratului inflamator în leziunea hidatică<br />

Remarcăm faptul că rezultatele studiilor imunohistochimice şi electonomicroscopice<br />

efectuate în chistul evolutiv au mai specificat o latură a particularităţilor componentului<br />

hepatocelular şi procesului inflamator la nivel de ficat în dependenţă de activitatea vitală a<br />

parazitului.<br />

Cercetările imunohistochimice efectuate cu utilizarea anticorpilor monoclonali anti CD34<br />

pentru celule endoteliale şi anti –CD 68 pentru macrofage au oferit posibilitatea de a identifica<br />

particularităţile endoteliocitelor şi reticulocitelor (celulelor Kupffer). Diminuarea numerică<br />

treptată a endoteliocitelor sinusoidale, frecvent în imediata apropiere şi în parenchimul hepatic<br />

perichistic are loc odată cu evoluţia leziunilor de necroliză la nivel de capsulă periparazitară, ce<br />

rezultă din procesul şi gradul de fertilitate a parazitului. Un alt moment considerabil constatat,<br />

este persistenţa celulelor Kupffer între hepatocite după dispariţia completă a endoteliocitelor,<br />

prezenţa capilarelor şi colangiolelor cu tendinţă de proliferare în infiltratul inflamator lipsit de<br />

hepatocit [11, 12]. La fel de semnificativ, este constatarea în studiul de faţă, a prezenţei reacţiei<br />

imunohistochimice accentuate cu anti-CD34 în endoteliocitele sinusoide din zonele perifocale<br />

leziunilor şi la nivelul capsulei fibroase, ceea ce confirmă particularităţile compensatorii şi de<br />

neovascularizare la nivelul capsulei fibroase, inclusiv hialinizate, ceea ce exprimă morfogeneza<br />

19


specifică a persistenţei şi neoformării unei bariere histio-hematice la nivel de capsulă<br />

periparazitară [1].<br />

Utilizarea investigaţiilor imunohistochimice asupra populaţiei limfocitare în procesul<br />

inflamator asociat chistului hidatic a permis precizarea şi conturarea unor corelaţii intercelulare<br />

şi a distribuţiei populaţiilor limfocitare în cadrul procesului inflamator. Acesta s-a caracterizat<br />

prin prezenţa unui număr mare de limfocite B (CD20-pozitive) frecvent în aria traiectelor porte<br />

din diverse zone, cu predilecţie în sectoarele perichistice şi subiacent capsulei fibroase, frecvent<br />

însoţite de un număr respectiv de limfocite T (CD3-pozitive). Ultimele au manifestat o<br />

distribuţie mai redusă în traiectele portale, având o capacitate de a infiltra zonele periportale şi<br />

centrolobulare la diversă distanţă de la chist, precum şi infiltrarea în unele cazuri a structurilor<br />

capsulei fibroase în prezenţa proceselor de necroliză a acesteia. Limfocitele T supresorii<br />

citotoxice (CD8-pozitive), s-au prezentat într-un număr considerabil diminuat în diferite arii<br />

perichistice, mai îndepărtate sau mai apropiate. Rezultatele cercetărilor efectuate denotă că în<br />

echinococoza hepatică cu chist evolutiv în activitate de fertilizare se declanşează un răspuns<br />

imun şi o reacţie necro-inflamatorie în ţesutul perichistic şi la distanţă, probabil, în urma<br />

producerii de către parazit a moleculelor imunogene [14], care conduc, după cum am constatat în<br />

această lucrare [11], la acumularea perichistică a unui număr mare de limfocite B, responsabile<br />

de imunitatea umorală.<br />

În paralel, s-au detectat procese de degradare celulară în hepatocitele la distanţă de chist, de<br />

autofagie în fibroblastele capsulei parazitare şi în perichist, ca rezultat al derulării activităţii<br />

vitale a larvochistului. Comparativ cu hepatocitele, epiteliul biliar este mai rezistent, inclusiv în<br />

condiţiile infiltratului inflamatoriu [12].<br />

4.3. Estimarea corelaţiilor morfopatologice evolutive parazit–ficat<br />

Analiza statistică efectuată în baza gradului de fertilitate a stabilit că între loturile de studiu<br />

reprezentate prin chisturi de dimensiuni mici, medii, mari şi gigante nu există deosebire statistică<br />

semnificativă (p>0,05), ceea ce explică faptul că capacitatea de multiplicare nu este în funcţie de<br />

dimensiunile chistului, aceasta fiind prezentă atât în chisturile gigante, cât şi în cele de<br />

dimensiuni mici (Figura 4.1).<br />

După cum se observă din datele analizei variaţionale prezentate în (Figura 4.2) gradul de<br />

activitate a fertilităţii larvochistului a constituit 3,14±0,06, activitatea leziunilor în capsula<br />

fibroasă a alcătuit 2,24±0,06; în zona perichistică 2,55±0,05 şi 2,8±0,05 în parenchimul hepatic<br />

la distanţă de la chist. Activitatea de fertilitate stabilită în larvochist este mai înaltă comparativ<br />

cu activitatea lezională în celelalte elemente structurale ale chistului hidatic hepatic (p≤0,05).<br />

Totodată, există deosebire statistică între toate celelalte elemente studiate ale chistului hidatic<br />

hepatic: capsula fibroasă, zona perichistică şi parenchimul la distanţă (p≤0,05).<br />

Un rol deosebit îl au datele obţinute prin analiza clusteriană în baza k-mediilor, conform<br />

căreia cei mai relevanţi indici pentru diferenţierea în clustere a modificărilor morfopatologice<br />

sunt anume activitatea vitală în larvochist şi activitatea proceselor lezionale în parenchimul<br />

hepatic la distanţă. Conform tehnologiilor informaţionale statistice în hidatidoza chistică hepatică<br />

la copil rolul determinant revine activităţii de fertilitate în larvochist, care defineşte intensitatea<br />

proceselor lezionale în toate elementele structurare ale chistului hidatic hepatic, inclusiv în<br />

parenchimul hepatic la distanţă [14].<br />

20


Grade de fertilitate<br />

7<br />

6<br />

5<br />

4<br />

3<br />

2<br />

1<br />

0<br />

-1<br />

Box & Whisker Plot<br />

1 2 3 4<br />

Mean<br />

Mean±SD<br />

Mean±1,96*SD<br />

21<br />

Grade de activitate<br />

4,5<br />

4,0<br />

3,5<br />

3,0<br />

2,5<br />

2,0<br />

1,5<br />

1,0<br />

Box & Whisker Plot<br />

1 2 3 4<br />

Elemente structurale ale chistului hidatic hepatic<br />

Mean<br />

Mean±SE<br />

Mean±SD<br />

Fig.4.1. Date comparative ale gradului de Fig.4.2. Date comparative ale gradelor de activitate<br />

fertilitate în funcţie de dimensiunile în funcţie de elementele structurale ale chistului<br />

larvochisturilor, unde 1 – chisturi mici, 2 – hidatic hepatic, unde 1 – larvochist, 2 – capsula<br />

chisturi 4.4. medii, Diagnosticul 3 – chisturi majore instrumental-morfologic şi 4 – chisturi fibroasă, – 3 – importanţa zona perichistică, în 4 managementul<br />

– parenchimul la<br />

gigante.<br />

postoperatoriu<br />

distanţă.<br />

Rezultatele studiului denotă, că dereglarea echilibrului dintre larvochist şi starea fiziologică<br />

a macroorganismului influenţează particularităţile vitale ale parazitului şi induce diverse procese<br />

inflamatorii alterativ-exsudative, alterativ-proliferative, metabolice şi productiv-sclerozive la<br />

nivel de capsulă periparazitară cu implicaţii ale componentelor neuro-vasculo-biliare ale zonei<br />

perichistice, cu diverse repercusiuni asupra ţesutului hepatic şi servesc temeiul diverselor forme<br />

clinico-evolutive ale maladiei.<br />

Ca rezultat al utilizării metodologiei diagnosticului morfopatologic, completată cu<br />

utilizarea puncţiei-biopsii intraoperatorii a ficatului, s-au constatat date informative asupra<br />

modificărilor morfofuncţionale ale ficatului la diversă distanţă de chist, ceea ce a permis de a<br />

determina şi analiza caracterului leziunilor acestora in vivo, intensitatea şi activitatea proceselor<br />

patologice, inclusiv şi în cazurile când manifestările clinice au fost absente sau obscure, iar<br />

investigaţiile clinico-biologice n-au reflectat forma evolutivă a maladiei [10]. Modificările<br />

stabilite în zona perichistului de asemenea denotă potenţialul sporit de regenerare al aparatului<br />

neuro-vasculo-biliar, fapt important în managementul chirurgical şi evoluţia favorabilă a<br />

proceselor de cicatrizare în rezolvarea cavităţilor reziduale după echinococectomie.<br />

Explorările morfologice prin investigaţiile in vivo, colaţionate cu cele scintigrafice<br />

preoperatorii şi postoperatorii au demonstrat, că ultimele, pot aduce date concludente şi utile<br />

de<strong>spre</strong> gravitatea modificărilor parenchimului hepatic şi eficacitatea tratamentului aplicat şi<br />

poate fi utilă în calitate de metodă informativă în monitorizarea postoperatorie a pacienţilor<br />

cu hidatidoză hepatică [6, 17].<br />

Problema ştiinţifico-practică importantă soluţionată în capitolul dat constă în<br />

specificarea particularităţilor lezionale evoluate în parenchimul hepatic la diversă distanţă de la<br />

chistul hidatic în funcţie de particularităţile evolutive ale larvochistului, argumentarea noţiunii<br />

de boală perichistică, şi stabilirea caracterului lezional şi zonelor de realizare a proceselor<br />

patologice, precum şi elucidarea angiogenezei ca moment pozitiv, benefic al neovascularizării în<br />

refacerea componentelor structural-funcţionale lezate prin metode informative întru<br />

monitorizarea postoperatorie a pacienţilor.


CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI<br />

Cercetările efectuate la subiectul abordat asupra particularităţilor clinico-morfologice ale<br />

hidatidozei chistice la copil şi sinteza rezultatelor obţinute, completează cunoştinţele de<strong>spre</strong><br />

structura, patogeneza şi morfologia chistului hidatic hepatic, dezvăluie unele avantaje ale<br />

diagnosticului morfopatologic asupra succesiunii modificărilor morfofuncţionale în parenchimul<br />

hepatic, momente evaluate şi reflectate în concluzii generale şi recomandări.<br />

Concluzii generale<br />

1. Caracterul clinico-morfologic al chistului hidatic hepatic la copii rezultă din capacitatea de<br />

perpetuare a parazitului şi particularităţile componentului structural-funcţional hepatic al<br />

organismului în creştere, evoluate într-o anumită consecutivitate în relaţiile parazit-ficat, ceea ce<br />

condiţionează instalarea unui complex morfo-funcţional fibro-neuro-vasculo-biliar, care asigură<br />

echilibrul în relaţiile dintre parazit şi organul gazdă.<br />

2. S-au stabilit structura şi derivatele primare germinative care determină capacitatea de<br />

fertilitate şi morfogeneza elementelor parazitare ca verigă principală a activităţii vitale parazitare<br />

şi a morfologiei chistului hidatic, reflectând dinamismul evolutiv al larvochistului şi<br />

periodicitatea reacţiilor mezenchimal-celulare ale organului parazitat la nivel de capsulă şi<br />

parenchim, determinând structura capsulei periparazitare, fondalul patologic real şi formarea<br />

perichistului, cu risc al asocierii complicaţiilor.<br />

3. S-a demonstrat că dezvoltarea exogenă a veziculelor fiice şi formaţiunilor chistice parazitare<br />

secundare la nivel de capsulă şi parenchim perichistic rezultă din migrarea activă în exterior a<br />

elementelor parazitare – protoscolexurilor, determinată de activitatea de fertilizare şi<br />

agresivitatea acesteia, ceea ce condiţionează apariţia recidivelor şi cronicizarea maladiei.<br />

4. Evaluarea morfologică a particularităţilor vitale parazitare şi morfo-funcţionale ale capsulei şi<br />

parenchimului perichistic, prin prisma aspectelor de fertilizare, a constatat că acestea sunt direct<br />

proporţionale capacităţii evolutive a larvochistului, ceea ce a condus la formularea unui concept<br />

clinico-anatomopatologic asupra formelor evolutive ale chistului hidatic, divizându-le în: chist<br />

evolutiv, chist stagnat, chist involutiv (necomplicat/complicat), cât şi asupra activităţii vitale a<br />

larvochistului după criteriul de fertilizare, cu divizarea acesteia în: activitate minimă, medie,<br />

înaltă şi majoră.<br />

5. Depistarea în fluidul larvochistului fertil a unei alte forme germinative – hexacanul – relevă o<br />

altă latură de perpetuare a parazitului în evoluţia hidatidozei umane, fenomen ce sugerează noi<br />

viziuni asupra proceselor de multiplicare ciclică a parazitului în patologia umană, recidivare şi<br />

evoluţia hidatidozei secundare în cadrul unui organ-gazdă sau macroorganism, ceea ce necesită<br />

elaborarea noilor metode de neutralizare intraoperatorie şi tratament postoperator al hidatidozei<br />

hepatice.<br />

6. Evaluarea comparativă experimentală, in vitro, a efectului scolecid asupra elementelor<br />

germinative parazitare al remediilor medicamentoase Mebendazol, Ivermectol şi Praziquantel, a<br />

atestat o acţiune mult mai întârziată, comparativ cu acţiunea soluţiilor de Nitrat de argint şi<br />

22


Betadină, fiind incertă utilizarea intraoperatorie a acestora ca remedii de neutralizare rapidă a<br />

parazitului. Atestarea fenomenului de acţiune antagonistă între agenţii micotico-bacterieni (C.<br />

albicans şi E. coli) şi elementele germinative larvare a demonstrat, că în caz de coinfecţie<br />

micotico-bacteriană, acestea induc mortificarea şi supurarea larvochistului având impact în<br />

evoluţia chistului hidatic.<br />

7. S-a stabilit că derularea evolutivă a larvochistului induce o succesiune a reacţiilor de<br />

hipersensibilitate – citotoxică, citolitică şi imună de tip umoral şi celular în zona perichistică,<br />

stabilind ansamblul de modificări structurale şi morfo-funcţionale ale parenchimului hepatic,<br />

ceea ce argumentează noţiunea de „boală perichistică”, natura şi intensitatea căreia variază în<br />

funcţie de activitatea vitală a parazitului şi periclitează parenchimul hepatic la distanţă, prin<br />

diferite procese metabolice, imune, precum şi degradarea celulară în fibroblaste şi hepatocite.<br />

8. Evaluarea particularităţilor clinico-morfopatologice ale parenchimului hepatic, prin<br />

metodologia elaborată de diagnostic morfopatologic in vivo, cu utilizarea tehnologiilor<br />

informaţionale statistice şi asocierea celor scintigrafice, au demonstrat importanţa predictivă a<br />

rezultatelor detectate în aprecierea evoluţiei clinico-morfologice a hidatidozei hepatice la copil,<br />

astfel încât, cunoscând nivelul activităţii lezionale în parenchimul hepatic la distanţă se poate<br />

presupune nivelul activităţii de fertilitate în larvochist, iar metoda scintigrafică fiind utilă în<br />

monitorizarea postoperatorie a pacienţilor.<br />

Problema ştiinţifică importantă soluţionată constă în stabilirea unor particularităţi ale<br />

morfogenezei chistului hidatic la copil, în funcţie de activitatea vitală şi capacitatea de<br />

multiplicare a parazitului, obiectivizarea efectului scolecid al unor preparate farmaceutice<br />

utilizate intraoperator, specificarea şi argumentarea particularităţilor lezionale hepatice la<br />

distanţă de chist, cu elaborarea unei noi strategii de diagnostic morfopatologic in vivo al<br />

particularităţilor evolutive ale hidatidozei hepatice la copil şi monitorizarea postoperatorie.<br />

Recomandări ştiinţifico-practice şi de perspectivă<br />

a) implementate, propuse:<br />

1. Extinderea utilizării metodei „Expres diagnostic al viabilităţii scolexurilor în echinococoza<br />

hepatică cu impregnant color” în procesul ştiinţifico-practic şi clinico-diagnostic în<br />

subdiviziunile medicale de profil chirurgical. Certificat nr.345, ICŞDOSMşiC (coaut. L. Siniţîn,<br />

S. Cecoltan, M. Grechin), implementare 2009;<br />

2. Utilizarea pe larg în diagnosticul morfopatologic in vivo „Metodă de coloraţie a bacteriilor în<br />

secţiuni histologice” la testarea agenţilor infecţioşi bacterieni în chistul complicat, supurat.<br />

Certificat nr. 4333 USMF „Nicolae Testemiţanu” (coaut. I. Fuior, V. David, L. Siniţîn etc.),<br />

implementare 2005, 2009;<br />

3. Este raţional de a lărgi utilizarea metodei „Metodologia diagnosticului morfopatologic in vivo<br />

a particularităţilor morfo-funcţionale ale ficatului prin puncţie-biopsie deschisă în hidatidoza<br />

hepatică la copii” în domeniul morfologiei şi chirurgiei ficatului, ca metodă instrumental-<br />

morfologică, certificat OŞ 401/2931 AGEPI (coaut. S. Babuci, E. Gudumac, L. Siniţîn);<br />

23


4. Pentru elaborarea unei scheme terapeutice optime a hidatidozei hepatice şi sporirea<br />

pronosticului eficacităţii remediilor scolecide utilizate intraoperator, este indicată organizarea<br />

unei evaluări complete, prin studii morfopatologice, ale activităţii vitale larvare şi morfo-<br />

funcţionale ale parenchimului hepatic la distanţă de chist, în fiecare caz în parte;<br />

5. Este necesară monitorizarea postoperatorie a pacienţilor, analiza histopatologică a cărora a<br />

detectat în zona de clivaj a chistului hepatic elemente ale procesului de fertilizare, cu scopul<br />

depistării precoce a recidivării hidatidozei chistice primare.<br />

b) privind cercetările de perspectivă:<br />

1. Prezentul studiu poate sta la baza cercetărilor de perspectivă direcţionate <strong>spre</strong>: evaluarea<br />

clinico-morfopatologică a parenchimului hepatic prin puncţie – biopsie în catamneză, în scopul<br />

aprecierii nivelului de recuperare a ficatului la copil, în funcţie de formele cuantificate şi<br />

tratamentul utilizat, ceea ce va facilita managementul chirurgical-terapeutic al hidatidozei<br />

hepatice.<br />

2. Elaborarea unei strategii la nivel de ţară, în funcţie de posibilităţile socio-economice,<br />

respectând recomandările şi indicaţiile OMS, cu includerea măsurilor educaţionale şi de<br />

profilaxie, cu implicarea medicilor de familie, orientată <strong>spre</strong> formarea unui algoritm direcţionat<br />

de prevenire şi reducere a morbidităţii prin hidatidoză hepatică.<br />

BIBLIOGRAFIE<br />

1. Babuci S. Argumentarea patogenetică şi clinico-morfologică a tratamentului medicochirurgical<br />

în hidatidoza pulmonară la copil. Autoref. tezei dr.hab. în medicină. Chişinău,<br />

2005. 31p.<br />

2. Gudumac E., şi alţii. Aspecte patogenetice şi clinico-evolutive în maladia hidatică. În:<br />

Buletin de Perinatologie. 2001, nr. 1, p. 109-112.<br />

3. Erhan D. Funcţionarea poliparazitozelor la bovine (bos taurus) în republica Moldova.<br />

Autoref. tezei dr.hab. în biologie. Chişinău, 2010. 48p.<br />

4. Ţîbîrnă C. A. Istoria dezvoltării cercetărilor chistului hidatic. În: Chirurgia echinococozei.<br />

Chişinău: AŞ. R. M, 2009, p 9-26.<br />

5. Агаев Р. М. Хирургическое лечение эхинококкоза печени и его осложнений. В:<br />

Хирургия. 2001, nr 2, c. 32-36.<br />

6. Ахмедов И. Г. Морфогенез гидатидной кисты печени. В: Вестник хирургии. 2003, nr 1,<br />

c. 70-76.<br />

7. Гилевич М. Ю. и др. Клинико-морфологические обоснования в выборе метод лечения<br />

эхинококкоза органов брюшной полости и забрюшинного пространства. В: Хирургия.<br />

1990, nr. 11, c. 116-120.<br />

8. Дейнека И. Я. Патологическая анатомия эхинококкоза печени. В: Эхинококкоз<br />

человека. Москва: Медицина,1968, c. 61-69.<br />

9. Пулатов А. Т. Эхинококкоз в детском возрасте. Москва: Медицина, 2004, 224 c.<br />

10. Эседов Э. М., Хамидова Х. А. Клинико-лабораторные и морфологические параллели<br />

при эхинококкозе печени. В: Клиническая медицина. 2002, nr. 5, c. 46-49.<br />

11. Andronikou S., Welman C. J., Kader E. Classic and unusual appearances of hydatid disease<br />

in children. In: Pediatr Radiol. 2002, vol. 32, nr 11, p. 817-828.<br />

24


12. Bygott J. M., Chiodini P. L. Praziquantel: Neglected drug? Ineffective treatment? Or<br />

therapeutic choice in cystic hydatid disease? In: Acta Tropica. 2009, vol. 111, nr. 2, p. 95-<br />

101.<br />

13. Caglar A. K. et al. In vitro Effectiveness of different chemical agents on scolices of hidatid<br />

cyst. In: J. Invest. Surg. 2008, vol 21,p.71-75.<br />

14. Dalimi A. et al. Echinococcus granulosus: Lethal effect of low voltage direct electric current<br />

on hydatid cyst protoscoleces. In: Exper. Parazitol. 2005, vol. 109, p. 237-240.<br />

15. Demattieis S. et al. Modulation of the cellular immune response by a carbohgdrata rich<br />

fraction from Echinococcus granulosus protoscoleces in infected or immunized Balb/c mice.<br />

In: Parasite Immunol. 2001, vol. 23, nr. 1, p. 1-9.<br />

16. Torgerson P. R. Economic effects of echinococcosis. In: Acta Trop. 2003, vol. 85, nr. 2, p.<br />

113-118.<br />

LISTA LUCRĂRILOR ŞTIINŢIFICE PUBLICAE LA TEMA TEZEI<br />

• Monografii:<br />

1. Gudumac E., Babuci S., Petrovici V. Chistul hidatic pulmonar şi hepatic la copil. Tipografia<br />

centrală. Chişinău, 2011, 220 p.<br />

• Articole în reviste naţionale:<br />

2. Gudumac E., Babuci V., Jalbă A.., Petrovici V. Unele aspecte ale tratamentului chirurgical<br />

al chistului hidatic infectat. În: Arta Medica. Chişinău, 2004, nr.5(8), p. 53-54.<br />

3. Gudumac E., Fuior I., Babuci V., Petrovici V. Caracteristica morfologică a larvochistului<br />

hidatic hepatic la copii. În: Buletin de perinatologie. Chişinău, 2007, nr. 3., p. 14-21.<br />

4. Gudumac E., Fuior I., Babuci V., Petrovici V. ş. a. Tehnici medico-chirurgicale de rezolvare<br />

a cavităţilor reziduale în chistul hidatic hepatic la copil. În: Anale ştiinţifice. Asociaţia<br />

Chirurgilor Pediatri Universitari din Republica Moldova. Chişinău, 2007, vol. IX, p. 9- 4.<br />

5. Petrovici V. Hidatidoza hepatică la copii în aspect clinico-morfologic contemporan. (Revista<br />

literaturii). În: Anale ştiinţifice. Asociaţia Chirurgilor Pediatri Universitari din Republica<br />

Moldova. Chişinău, 2007, vol. IX, p. 83-88.<br />

6. Petrovici V. Diagnosticul intravital al modificărilor morfofuncţionale ale ficatului în<br />

hidatidoza hepatică la copil. În: Curierul medical. Chişinău, 2008, nr.6 (306), p. 39-43.<br />

7. Babuci V., Petrovici V. Unele aspecte de patomorfoză a elementelor germinative în<br />

larvochistul hidatic hepatic la copii. În: Anale Ştiinţifice. Asociaţia Chirurgilor Pediatri<br />

Universitari din Republica Moldova. Chişinău, 2009, vol. X, p. 87-88.<br />

8. Petrovici V. Reflecţiuni morfologice ale particularităţilor componentului neuro-vasculo-<br />

ductal hepatic în chistul hidatic hepatic la copii. În: Buletin de perinatologie. Chişinău, 2010, nr.<br />

2(46), p. 24-30.<br />

9. Petrovici V., Babuci S., Samciuc Ş. ş.a. Evaluarea morfologică a vitalităţii elementelor<br />

germinative şi a acţiunii scolecide a unor agenţi farmaceutici şi biologici in vitro asupra<br />

metacistodului în hidatidoza hepatică la copii. În: Buletin de Perinatologie. Chişinău, 2010, nr. 3<br />

(47), p. 67-75.<br />

25


10. Petrovici V., Gudumac E., Babuci S. ş.a. Metodă instrumental-morfologică în diagnosticul<br />

particularităţilor morfofuncţionale ale ficatului în hidatidoza hepatică la copii. În: Anale<br />

Ştiinţifice ale Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”. Chişinău,<br />

2010, vol. 1, p. 173-182.<br />

11. Petrovici V., Cernîi A., Babuci S. Evaluarea interacţiunii dintre sistemele de cooperare<br />

celulară hepatică şi imunocelulară în hidatidoza chistică hepatică la copil. În: Buletin de<br />

perinatologie. Chişinău, 2011, nr.2(50), p 13-20.<br />

12. Cernîi A., Gudumac Eva, Babuci S., Petrovici V., Jalbă A. Unele aspecte<br />

electronomicroscopice ale componentului hepatocelular şi inflamator în leziunea hidatică<br />

hepatică la copil. În: Anale Ştiinţifice Asociaţia Chirurgilor Pediatri „Natalia Gheorghiu”.<br />

Chişinău, 2011, Vol. XV, p 74-80.<br />

13. Petrovici V., Babuci S., Gudumac E., Siniţîna L. Metodologia diagnosticului morfopatologic<br />

in vivo al particularităţilor morfo-funcţionale ale ficatului prin puncţie-biopsie deschisă în<br />

hidatidoza hepatică la copii. În: Intellectus. Chişinău, 2011, nr. 3, p 80-88.<br />

14. Petrovici V., Siniţîna Lilia, Babuci S. Evaluarea modificărilor anatomopatologice ale<br />

ficatului în hidatidoza chistică hepatică evolutivă la copil. In: Anale Ştiinţifice ale Universităţii<br />

de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”. Chişinău, 2011, vol. 1, p. 118-125.<br />

• Articole în reviste internaţionale<br />

15. Petrovici V. Патоморфологические особенности эхинококковой кисты печени у детей.<br />

B: Клiнiчна Анатомiя та Оперативна Хiрургiя. м. Чeрнiвцi, Украiнa, 2010, № 4, том.9, c.<br />

24-30.<br />

• Articole în culegeri de materiale naţionale:<br />

16. Gudumac Eva, Babuci V., Petrovici V. Consideraţiuni de diagnostic şi tratament pe<br />

marginea unui caz aparte de hidatidoză multiplă hepatică la copil. În: Culegeri de lucrări.<br />

Formaţiuni chistice la copii. Chişinău, 2008, p. 67-72.<br />

• Teze ale comunicărilor ştiinţifice naţionale:<br />

17. Gudumac E., Babuci V., Dionidis I., Fuior I., Petrovici V. Corelaţii diagnostice morfologice<br />

şi scintigrafice în hidatidoza hepatică la copii. În: Arta Medica. Ediţie specială. Chişinău, 2007,<br />

nr.4(25), p.133.<br />

18. Petrovici V. Particularităţi clinico-morfologice în hidatidoza hepatică la copil. În: Arta<br />

Medica. Ediţie specială. Chişinău, 2007, nr.4(25), p.133.<br />

• Teze ale comunicărilor ştiinţifice internaţionale<br />

19. Petrovici V. Consideraţiuni clinico-morfopatologice în hidatidoza hepatică la copii. În: Carte<br />

de rezumate ale III -lea Congres SRCOP. Patologii chirurgicale viscerale. Constanţa, România,<br />

2006, p.34-35.<br />

• Brevete de invenţii:<br />

20. Petrovici V., Siniţina Lilia, Grechin Maia. Metodă de apreciere a viabilităţii<br />

protoscolexurilor echinococului in vitro MD 111 Z 2009.11.30. BOPI nr 11/2009.<br />

26


ADNOTARE<br />

PETROVICI Vergil<br />

“Particularităţi clinico-morfologice ale hidatidozei hepatice la copil”<br />

Teză de doctor în medicină, Chişinău, 2012.<br />

Structura tezei. Materialele tezei sunt expuse pe 170 pagini, inclusiv: introducere, 4 capitole,<br />

concluzii generale şi recomandări, bibliografia din 228 surse, 7 anexe, 120 pagini dactilografiate<br />

de texte de bază, 117 figuri, 10 tabele. Rezultatele obţinute sunt publicate în 20 lucrări ştiinţifice,<br />

inclusiv 1 monografie.<br />

Cuvinte-cheie: еchinococoză, hidatidoză chistică hepatică, anatomie patologică, copii.<br />

Domeniul de studiu: anatomie patologică.<br />

Scopul şi obiectivele lucrării. Stabilirea particularităţilor anatomopatologice ale hidatidozei<br />

chistice hepatice la copil şi ale modificărilor morfo-funcţionale ale ficatului în funcţie de<br />

activitatea vitală a parazitului, formele evolutive ale maladiei şi complicaţiilor asociate.<br />

Obiectivele: studierea particularităţilor morfologice ale chistului hidatic hepatic în funcţie de<br />

formele maladiei şi activitatea vitală a larvochistului; estimarea unor preparate cu efect scolecid;<br />

stabilirea modificărilor componentelor hepatocelulare şi imunocelulare în leziunea hidatică;<br />

determinarea particularităţilor parenchimului hepatic la distanţă de chist.<br />

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică. Pentru prima dată, a fost stabilită succesiunea<br />

modificărilor anatomopatologice ale ficatului în chistul hidatic la copil, cu obiectivizarea<br />

componentelor structural-biologice şi germinative ale parazitului, s-a demonstrat eficacitatea<br />

unor agenţi cu efect scolecid şi a relaţiilor antagoniste în coinfecţii; s-au argumentat<br />

particularităţile patogenetice ale capsulei şi modificărilor hepatice la diversă distanţă de la chist.<br />

Problema ştiinţifică importantă soluţionată. Stabilirea morfogenezei chistului parazitar cu<br />

formularea unui concept clinico-morfologic evolutiv al chistului hidatic şi modificărilor<br />

parenchimului hepatic la distanţă, în funcţie de activitatea vitală, elaborarea unei noi strategii de<br />

diagnostic anatomopatologic.<br />

Semnificaţia teoretică. Datele obţinute contribuie la formularea unui concept contemporan şi a<br />

unei viziuni originale asupra biologiei şi patogenezei hidatidozei în infestarea umană.<br />

Valoarea aplicativă a lucrării. Importanţa aplicativă a lucrării realizate, o constituie elaborarea<br />

unei noi strategii a metodologiei diagnosticului morfopatologic in vivo al particularităţilor morfo-<br />

funcţionale ale parenchimului hepatic la distanţă de la chist.<br />

Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Rezultatele sunt implementate în activitatea didactică a<br />

CN ŞP CP “Natalia Gheorghiu”, laboratorul “Infecţii chirurgicale la copii” al USMF “Nicolae<br />

Testemiţanu”, subdiviziunile de Morfopatologie a IMSP ICŞDOSMsiC.<br />

27


АННОТАЦИЯ<br />

ПЕТРОВИЧ Вержил,<br />

„Клинико-морфологические особенности гидатидоза печени у детей”.<br />

Диссертация на соискание ученой степени доктора медицинских наук, Кишинев, 2012.<br />

Структура диссертации: Работа изложена на 170 страницах и включает: введение; 4<br />

главы, общие выводы и рекомендации, библиография из 228 научных источников, 7<br />

приложений, 120 страниц основного текста, 117 рисунков, 10 таблиц. Полученные<br />

результаты опубликованы в 20 научных работах, включая 1 монографию.<br />

Ключевые слова: эхинококкоз, кистозный гидатидоз печени, патологическая анатомия,<br />

дети. Область исследования: патологическая анатомия.<br />

Цель и задачи исследования: Выявить патологоанатомические особенности кистозного<br />

эхинококкоза печени у детей и морфофункциональные изменения печени в зависимости<br />

от жизнедеятельности паразита, форм течения болезни и ее осложнений. Задачи: изучение<br />

морфологических особенностей эхинококковой кисты печени в зависимости от формы<br />

заболевания и жизнедеятельности паразита; оценка некоторых средств со сколецидным<br />

эффектом; определение характера изменений гепатоцеллюлярного и иммунноклеточного<br />

компонентов при гидатидозном поражении; определение особенностей паренхимы печени<br />

на расстоянии от кисты.<br />

Научная новизна и оригинальность: Впервые установлены последовательность<br />

патоморфологических изменений печени при эхинококковой кисте у детей, структурно-<br />

биологические и герминативные особенности паразита, эффективность некоторых средств<br />

со сколецидным эффектом и антагонистические отношения при коинфекций; выявлены<br />

патогенетические особенности капсулы и изменений печени на различном расстоянии от<br />

кисты. Решенная научная задача: Установлен морфогенез паразитарной кисты,<br />

сформулирована новая клинико-морфологическая концепция эволюции гидатидозной<br />

кисты и изменений паренхимы печени на расстоянии, разработана новая стратегия<br />

патологоанатомической диагностики.<br />

Теоретическая значимость: Полученные результаты являются особенным вкладом в<br />

формировании новых взглядов о биологии и патогенезе эхинококкоза у человека.<br />

Практическая ценность работы: Разработана новая стратегия прижизненной<br />

патоморфологической диагностики морфофункциональных изменений паренхимы печени<br />

на расстоянии от кисты.<br />

Внедрение научных результатов: Результаты внедрены в деятельность НН ПЦ ДХ<br />

«Natalia Gheorghiu», лаборатории «Хирургические инфекции у детей» ГУМФ “N.<br />

Testemiţanu”, подразделения Патоморфологии НИИОЗМиР.<br />

28


ANNOTATION<br />

PETROVICI Vergil<br />

„Clinical and morphological peculiarities of liver hydatidosis in children”<br />

PhD thesis. Chisinau, 2012.<br />

Thesis structure: The dissertation paper consists of 170 pages that include: introduction, six<br />

chapters, conclusions, practical recommendations, bibliography what includes 228 sources, 120<br />

pages of basic text, 10 tables, 117 figures. The results were published in 20 scientific works<br />

including 1 monograph.<br />

Key words: echinococcosis, liver cystic hydatidosis, pathological anatomy, children.<br />

Field of research: pathological anatomy<br />

The aim and objectives of the study. Establishing the pathological peculiarities of liver cystic<br />

hydatidosis in children and the morpho-functional changes in relation of the vital activity of the<br />

parasite, and evolutionary forms of the disease, the associated complications and recurrences.<br />

Objectives: the study of morphological peculiarities of hydatid cyst depending on disease types<br />

and the on vital activity of larval cyst; assessment of scolecide drugs; research of changes of<br />

hepatocellular and immunocellular components in hydatid lesions; elucidation of peculiarities in<br />

hepatic parenchyma at distance of the cysts.<br />

Scientific novelty of the work. For the first time, were established some sequence peculiarities<br />

of pathological changes of liver hydatid cyst in children with the elucidation of structural,<br />

biological and germinative components of the parasite; was confirmed the efficacy of scolecide<br />

drugs and the antagonistic relationships in coinfection, was argued etiopathogenic features of<br />

vascularization in pericystic area and of changes in hepatic parenchyma at diverse distance of the<br />

cysts. Scientific problem solved. Establishment of hepatic hydatid cyst morphogenesis in<br />

children, to define the concept of clinical-morphological evolution of hydatid cyst and hepatic<br />

parenchymal changes at distance depending on the parasite activity, to elaborate a new strategy<br />

of pathological diagnosis.<br />

The theoretical significance. The study results contribute to define a modern concept and an<br />

original vision on hydatid biology and morphogenesis in human infection.<br />

Applicative value of the research. Applicative value of the research is a new strategy in the<br />

methodology of pathological diagnosis in vivo of morpho-functional peculiarities in hepatic<br />

parenchyma at distance of the cysts.<br />

Implementation of scientific results. The research results were implemented in the work of SP<br />

N Cin PS "Natalia Gheorghiu" and in the laboratory "Surgical infections in children» from the<br />

SMPhU "Nicolae Testemiţanu", in clinical diagnostic work of the department of centralized<br />

pathological anatomy and scientific polling Pathology PMSIRIMandCHC<br />

29


PETROVICI VERGIL<br />

PARTICULARITĂŢI CLINICO-MORFOLOGICE<br />

ALE HIDATIDOZEI HEPATICE LA COPIL<br />

14. 00. 15 – Anatomie patologică<br />

<strong>Autoreferat</strong>ul tezei de doctor în medicină<br />

_________________________________________________________<br />

Aprobat <strong>spre</strong> <strong>tipar</strong>: 27.02.2012 Formatul hârtiei: 60×84 1/16<br />

Hârtie ofset. Tipar ofset. Tiraj 60 ex.<br />

Coli de <strong>tipar</strong>: 60 Comanda nr. 15<br />

Centrul Editorial ”Depol Promo” SRL<br />

MD-2072, Chişinău, str. Independenţei, 40.<br />

30

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!