Aspecte clinice şi metodologice ale dificultăţilor în ... - Ion Mereuta

75% dintre pacienţi pot fi vindecaţi doar folosind intervenţia chirurgicală
şi radioterapia, şi de aceea, este important să limităm chimioterapia doar la
pacienţii care prezint risc ridicat de recidivă (din cauza toxicităţii). În cadrul
chimioterapiilor disponibile, doar cîteva medicamente au efect asupra STM.
Acestea sunt: doxorubicină, ifosfamidă, epirubicină, gemcitabină, şi
dacarbazină.
Deşi nu cunoaştem trialuri controlate pe scară largă care să demonstreze
care tratament oferă cele mai bune rezultate, totuşi, trialurile de dimensiuni
mai mici arată că chimioterapia oferă beneficii pentru pacienţii cu risc ridicat
pentru recurenţă.
Monitorizarea
În general, STM metastaziasă preponderent în plămîni. Înlăturarea
metastazelor din plămîni, prin intervenţie chirurgicală, poate îmbunătăţi mult
rata de supravieţuire. Aceasta nu este o procedură uşoară, de aceea pacienţii
trebuie să dispună de o stare funcţională adecvată, ca să poată suporta rezecţia
chirurgicală pulmonară.
După tratamentul iniţial, pacienţii trebuie examinaţi o data la 3-4 luni,
timp de 3 ani, apoi la fiecare 6 luni timp de 2 ani, şi apoi anual (frecvenţa poate
să fie mai mică în cazurile stadiului I).
Tomografia computerizată (TC) şi RMN pentru zona tumorii iniţiale pot
permite detectarea la vreme a recurenţei, înainte ca simptomele să apară.
Sarcoamele abdominale ar trebui să fie scanate la fiecare 3-6 luni timp de 3
ani, apoi anual, deoarece recurenţa este mult mai greu de detectat în abdomen
folosind doar examinarea fizică. Radiografia pulmonară sau tomografia
computerizată toracelui poate fi efectuată la fiecare 6-12 luni, pentru
monitorizarea metastazelor pulmonare.
În ultimul timp, în literatura de specialitate se atestă şi folosirea diferitor
tehnologii noi. HILP (perfuzii hipotermice izolate ale membrelor) este tehnica
folosită în tratarea STM a membrelor. În timp ce temperatura membrului este
menţinută sub valoarea normală, iar circulaţia sîngelui este practic întreruptă,
se introduce substanţa chimică direct în membru. Această metodă face ca
chimioterapia să fie mult mai eficientă. HILP face obiectul de studiu pentru
pacienţii care, altfel, ar necesita amputarea membrelor sau pentru cei care au o
zonă localizată de recidivă.
Sunt trialuri clinice care folosesc metode noi de tratament, dar ţind cont de
numărul mic de cazuri va mai trece mult timp pînă cînd se vor obţine rezultate
concludente.
Trialurile clinice au un rol important în tratarea sarcoamelor. În ultimii 20
de ani, s-au făcut îmbunătăţiri considerabile în terapia sarcoamelor, în special
16