Aspecte clinice şi metodologice ale dificultăţilor în ... - Ion Mereuta

Pentru medici pediatri, traumatologi, chirurgi trebue să fie ca regulă în
timpul examinării palparea abdomenului, examinarea locomotorului şi să acorde
atenţie la acuzele, cauzele neobişnuite a copilului ca cefalia de lungă durată.
Pentru a diagnostica tumorile maligne la copii este necesar de acordat atenţie
la:
1. Locul, regiunea afectată - 6 localizaţii principale a tumorilor la copii -
organele hemopoetice, creerul, orbita şi ochii, rinichii, sistemul osos, ţesuturile
moi.
2. Formele tumorului malign caracteristic pentru diferite perioade de vîrstă
a copiilor.
3. Simptoamele clinice specifice caracteristice pentru tumorile maligne, în
afară de tumorile intracraniene, la copii spre deosebire de maturi, în majoritatea
cazurilor tumorile sunt vizibile şi palpabile.
3. Sarcoamele ţesuturilor moi
Sarcoamele ţesuturilor moi reprezintă un grup heterogen de tumori, atît
din punct de vedere histologic, cît şi clinic-evolutiv. Aceste tumori constituie
aproximativ 1% din totalitatea de tumori maligne ale adultului. Preponderent
sînt afectate persoanele cu vîrsta cuprinsă între 20-50 ani. Evoluţia agresivă a
acestor tumori, şi varietatea mare a substratului histologic, subliniază importanţa
unui diagnostic precoce al sarcoamelor de ţesuturi moi.
În Republica Moldova sarcoamele ţesuturilor moi constituie 2,5% dintre
toate tumorile. Aceste tumori afectează, în special populaţia aptă de muncă
(20-50 ani). Bărbaţii sînt afectaţi ceva mai des decît femeile. Conform repartizării
topografice sarcoamele de ţesuturi moi îşi iau începutul în: membrele inferioare
– 45%, membrele superioare – 15%, cap şi gît – 10%, retroperitoneu – 15%,
trunchi – 10%. Sarcoamele ţesuturilor moi cu debut din viscere sînt foarte rare.
Etiologic: Factorul genetic pare a fi important în dezvoltarea sarcoamelor
de ţesuturi moi. Astfel studiile citogenetice au arătat asocierea unor forme
histologice de sarcoame cu diverse aberaţii cromosomiale.
Alţi factori implicaţi în geneza sarcoamelor ţesuturilor moi sînt:
- radiaţia ionizantă - perioada de latenţă 10-15 ani
- limfedem cronic - poate aduce la apariţia limfangiosarcoamelor
- carcinogeni din mediu - s-a demonstrat riscul sporit de dezvoltare a
angiosarcomului în intoxicaţiile cronice cu polivinilclorid, arseniu şi dioxid
de toriu
- infecţia virală - sarcom Kaposi asociat cu infecţia cu herpes virus tip 8 la
pacienţii imunocompromişi (HIV).
6