variante grile 2

1. Contraindicațiile absolute ale extracției dentare sunt: 

a. infecția cu virusul HIV 

b. leucozele acute 

c. radioterapia 

d. hepatite virale B și C 

e. osteopetroza sau boala oaselor de marmură 

2. Indicaţii proprotetice ale extracţiei dentare: 

a. dinţi cu gangrenă complicată 

b. dinţi restanţi într-o edentaţie subtotală maxilară care împiedică adaptarea 

marginală a protezei 

c. dinţi restanţi într-o edentaţie subtotală mandibulară 

d. dinţi care prin iritaţie cronică sunt cauza unor leziuni hiperplazice (epulislike) 

e. dinţi mult extruzaţi 

3. În sarcină este de preferat să se evite extracţiile dentare: 

a. în prima şi ultima lună 

b. în primele 3 luni şi ultimele 2 luni 

c. numai în ultima lună 

d. pe toată perioada 

e. în primele 3 luni şi ultimele 3 luni 

4. Extracţia dentară va fi temporizată în următoarele situaţii: 

a. procesul infecţios declanşat de dinte se manifestă printr-o supuraţie difuză 

cu caracter expansiv 

b. procesul infecţios declanşat de dinte se însoţeşte cu febră şi alterarea stării 

generale 

c. procesul infecţios declanşat de dinte este în stadiul endoosos iar starea 

generală a pacientului este neinfluenţată 

d. pacientul cu hipertensiune arterială este sub tratament cronic hipotensor 

e. pacientul suferă de diabet zaharat compensat 

5. Extracția „la cald” se poate practica în următoarele condiții: 

a. infecția este în faza endoosoasă 

b. se prevede o extracție simplă, dintele fiind monoradicular sau mobil 

c. durerile sunt foarte mari 

d. starea generală fiind alterată, se grăbește evoluția procesului infecțios 

e. se asociază cu un tratament antiinfecțios și antiinflamator energic 

6. Timpii operatori ai extracției dentare cu cleștele sunt: 

a. dezinfecția mucoasei orale 

b. anestezia locală 

c. sindesmotomia 

d. aplicarea cleștelui de extracție 

e. luxarea dintelui și extracția propriu-zisă 

1

7. Sindesmotomia: 

a. constă în secţionarea ligamentului circular alveolo-dentar 

b. dezinseră gingivomucoasa de la nivelul coletului dentar 

c. se practică cu sindesmotoamele sau cu elevatoarele 

d. permite aplicarea fălcilor cleştelui pe dinte într-o poziţie cât mai apicală 

e. crează accesul fălcilor cleştelui între dinte şi pereţii alveolei 

8. Pentru extracţia incisivilor laterali superiori: 

a. mişcările de basculare vestibulo-orală au amplitudine mai mare spre palatinal 

b. mişcările de basculare vestibulo-orală sunt mai accentuate spre vestibular 

c. întotdeauna se asociază mişcări de rotaţie 

d. mişcările de rotaţie sunt contraindicate 

e. este utilizat cleştele drept cu fălcile în prelungirea mânerului. 

9. Extracţia rădăcinilor dentare cu ajutorul cleştilor este indicată în următoarele 

situaţii: 

a. rădăcina dentară este situată la nivelul marginii libere a alveolei, iar osul 

permite crearea unui şanţ periradicular în care se vor insinua fălcile cleştelui 

b. rădăcina prezintă un perete vestibular sau unul oral supraalveolar 

c. rădăcina prezintă pereţi rezistenţi supraalveolari 

d. rădăcina este situată la nivelul marginii alveolare, fălcile cleştelui aplicându-se 

pe tabla osoasă vestibular şi oral 

e. rădăcina permite aplicare şi priză corectă după separarea rădăcinilor unui 

molar sau premolar 

10. Indicaţiile extracţiei dentare cu separaţie radiculară sunt: 

a. examenul radiologic relevă prezenţa unor rădăcini divergente 

b. examenul radiologic relevă rădăcini foarte lungi 

c. molari cu distrucţie coronară avansată şi rădăcinile unite la nivelul podelei 

camerei pulpare 

d. molari cu rădăcinile fuzionate 

e. molari cu rădăcinile convergente care se unesc la apex, circumscriind septul 

interradicular (rădăcini barate) 

11. Alveolotomia este: 

a. tehnică de extracţie dentară pentru resturi radiculare prin crearea unui şanţ 

între dinte şi peretele alveolar pentru a putea aplica fălcile cleştelui 

b. tehnică de extracţie pentru molari prin care se secţionează ligamentul 

circular şi se separă rădăcinile pentru a fi extrase individual 

c. metodă chirurgicală de extracţie dentară prin descoperirea şi rezecţia 

controlată a peretelui alveolar 

d. metodă chirurgicală de extracţie a unui dinte sau a unui grup dentar urmată 

de modelarea osului alveolar 

e. tehnică de rezecţie a septului interradicular pentru a facilita extracţia 

rădăcinilor 

2

12. Pacientul primeşte următoarele recomandări postextracţionale: 

a. să menţină tamponamentul compresiv supraalveolar 10-20min 

b. să clătească cu soluţii antiseptice după îndepărtarea tamponamentului 

compresiv supraalveolar 

c. să verifice dacă cheagul sanguin format umple corespunzător alveola 

d. să aplice intermitent comprese reci în zona corespunzătoare dintelui 

extras 

e. să reia periajul dentar de a doua zi 

13. Deschiderea accidentală a sinusului maxilar în cursul extracţiei dentare poate fi 

evitată prin: 

a. examen radiografic preextracţional 

b. extracţie prin alveolotomie pentru orice dinte cu rapoarte apropiate cu 

sinusul maxilar 

c. nechiuretarea proceselor osteitice periapicale ale dinţilor “sinusali” 

d. alegerea şi aplicarea corectă a instrumentelor de extracţie 

e. evitarea forţei excesive 

14. Fractura mandibulei în cursul unei extracţii dentare se poate produce datorită: 

a. prizei incorecte a dintelui cu cleştele 

b. aplicarea unei forţe excesive în cursul luxaţiei vestibulo-orale 

c. aplicarea unei forţe excesive în cursul luxaţiei distale a molarului de minte 

inferior 

d. rezistenţei scăzute a mandibulei datorită unei atrofii accentuate sau a unor 

procese patologice (osteomielită, chiste) 

e. rezecţia osoasă excesivă în cursul alveolotomiei 

15. Hemoragia postextracţională se consideră tardivă când se declansează: 

a. după îndepărtarea pansamentului compresiv supraalveolar aplicat 

postextracţional 

b. postextracţional, prin continuarea sângerării până la luarea unor măsuri 

suplimentare de hemostază 

c. la câteva ore postextracţional 

d. postextracţional în cursul nopții 

e. la câteva zile postextracţional 

16. Măsurile de hemostază locală sunt: 

a. infiltrare anestezică cu vasoconstrictori în jurul alveolei 

b. chiuretaj alveolar 

c. regularizarea marginilor osoase alveolare 

d. aplicare de material hemostatic intraalveolar 

e. administrare vitamina K 

17. În alveolita postextracţională uscată: 

3

a. gingia este edemaţiată, congestionată 

b. cheagul intraalveolar este absent total sau parţial 

c. pereţii alveolari sunt denudaţi, uscaţi, albicioşi 

d. durerile au caracte nevralgiform 

e. funcţia masticatorie este afectată 

18. Incluzia dentară: 

a. poate interesa orice dinte temporar, permanent sau supranumerar 

b. reprezintă prezența intraosoasă a unui dinte sau a unui mugure dentar 

c. reprezintă prezența intraosoasă a unui dinte complet format, după perioada sa 

normală de erupţie 

d. reprezintă un dinte complet format rămas în poziție submucoasă după 

perioada sa normală de erupţie 

e. reprezintă un dinte parţial erupt care nu-şi poate continua erupţia datorită unui 

obstacol mecanic 

19. Cauze generale ale incluziei dentare sunt: 

a. transmiterea ereditară 

b. iradierea maxilarelor în cursul terapiei oncologice 

c. intervenţii chirurgicale asupra maxilarelor care generează cicatrici care pot 

obstrucţiona erupţia dentară 

d. rahitismul 

e. afecţiuni endocrine (insuficienţa hipofizară, insuficienţa tiroidiană) 

20. Diagnosticul prezumtiv de incluzie dentară este sugerat de: 

a. persistenţa unui dinte de lapte 

b. absenţa unui dinte de pe arcada dentară fără să se fi practicat extracţia lui 

c. dureri în articulaţia temporo-mandibulară 

d. apariţia unei tumefacţii fluctuente în dreptul unui dinte cu simptomatologie 

dureroasă 

e. limitarea deschiderii gurii, congestie şi edem al mucoasei retromolare 

21. Decapuşonarea molarului de minte inferior este indicată când: 

a. dintele este în incluzie osoasă 

b. dintele are spaţiu de erupţie 

c. fibromucoasa acoperitoare este aproape verticală, ca o cortină 

d. fibromucoasa acoperitoare este subţire, dispusă orizontal 

e. dintele are poziţie verticală, cu rădăcini drepte sau recurbate uşor spre distal 

22. Complicaţiile odontectomiei molarilor de minte inferiori incluşi sunt: 

a. hematomul retrotuberozitar 

b. trismus 

c. disfagie 

d. alveolita postodontectomie 

e. supuraţii ale lojilor profunde cervicofaciale 

4

23. Accidentele intraoperatorii ale odontectomiei caninilor superiori: 

a. lezarea pachetului vasculo-nervos al dinţilor vecini 

b. deschiderea sinusului maxilar 

c. împingerea dintelui sau a unui fragment dentar în sinusul maxilar 

d. sinusita maxilară 

e. deschiderea foselor nazale 

24. Osteotomia transmaxilară constă în: 

a. rezecţia compactei vestibulare în cursul alveolotomiei 

b. rezecţia lamei osoase care acoperă un dinte inclus 

c. trepanarea tablei osoase vestibulare în dreptul apexului unui dinte 

d. drenarea de urgenţă a unei colecţii purulente endoosoase localizate în spaţiul 

periapical al unui dinte 

e. lărgirea unei fistule cronice periapicale pentru chiuretajul procesului patologic 

periapical 

25. Chiuretajul periapical: 

a. constă în chiuretajul procesului patologic periapical după extracţia dintelui 

b. constă în chiuretajul procesului patologic periapical după trepanarea tablei 

osoase în dreptul apexului unui dinte 

c. constă în chiuretajul procesului patologic de pe traiectul unei fistule cronice 

perapicale 

d. constă în îndepărtarea unei obturaţii radiculare în depăşire care a provocat 

reacţie de corp străin 

e. este o metodă ajutătoare tratamentului endodontic 

26. Contraindicațiile rezecției apicale: 

a. căi false în apropireea apexului sau canal pregătit cu trepte 

b. leziuni coronare subgingivale care nu permit recuperarea rădăcinii 

c. procese periapicale extinse, care reduc mult implantarea rădăcinii 

d. atrofie alveolară avansată, care a redus mult implantarea rădăcinii 

e. pacient cu endocardită bacteriană în antecedente 

27. Indicațiile rezecției apicale : 

a. imposibilitatea realizării unui tratament endodontic corect 

b. căi false în treimea apicală a rădăcinii 

c. chisturi radiculare care prin enucleere nu compromit implantarea dintelui 

d. dinţi cu fracturi radiculare dintr-un focar de osteomielită 

e. dinţi cu fracturi radiculare oblice sau verticale 

28. Contraindicații absolute ale rezecției apicale sunt: 

a. perioada de sarcină 

b. hemofilia 

c. infecţii TBC în evoluţie 

5

d. diabet zaharat insulinodependent 

e. stări febrile 

29. Structurile anatomice care cresc dificultatea rezecţiei apicale la molarii inferiori 

sunt: 

a. gaura mentonieră 

b. canalul mandibular cu conţinutul său 

c. corticala vestibulară deosebit de groasă 

d. corticala linguală subţire 

e. nervul lingual 

30. Amputaţia radiculară este indicată la următorii dinţi: 

a. molar 1 superior 

b. premolar 1 inferior 

c. molar 2 superior 

d. molar 3 superior 

e. molarii 1 şi 2 inferiori 

31. Pentru amputaţia rădăcinii vestibulare a molarilor superiori, incizia 

mucoperiostului va fi: 

a. curbă, la 0,5 cm deasupra marginii gingivale 

b. intrasulculară circumferenţial 

c. marginală în dreptul molarului extinsă mezial şi distal 

d. marginală în dreptul molarulu asociată cu o incizie verticală, în “L” 

e. în “baionetă” 

32. Bicuspidarea: 

a. constă în separarea rădăcinilor unui molar inferior după tehnica premolarizării 

b. se aplică molarilor inferiori cu furcaţia radiculară afectată 

c. se aplică molarilor inferiori cu distrucţia septului interradicular 

d. transformă molarul inferior în doi premolari 

e. se aplică molarilor inferiori cu tratament endodontic corect 

33. Diagnosticul leziunilor traumatice dentare se pune pe baza următoarelor 

investigaţii: 

a. examen radiografic în două incidenţe 

b. examen R.M.N. 

c. examen clinic endooral 

d. testarea vitalităţii pulpei dentare 

e. teste biologice sanguine 

34. Factorii favorizanţi ai leziunilor traumatice dento-parodontale sunt: 

a. distrucţii coronare avansate 

b. dispozitive corono-radiculare 

c. edentaţii multiple 

6

d. malpoziţii dentare 

e. bolile parodontale. 

35. Terapia iniţială în boala parodontală cuprinde: 

a. eliminarea pungilor parodontale 

b. crearea unei zone de gingie fixă keratinizată de cel puţin 2mm 

c. înlăturarea tartrului sub şi supragingival 

d. eliminarea factorilor de retenţie a plăcii dentare 

e. restaurarea protetică 

36. Indicaţiile gingivectomiei sunt: 

a. gingivita hiperplazică hidantoinică 

b. gingivita hiperplazică ereditară 

c. pungi parodontale infraalveolare 

d. pungi parodontale supraalveolare cu bandă de inserţie epitelială lată 

e. în scop protetic, pentru alungirea coroanei clinice a unor dinţi 

37. Acoperirea retracţiilor gingivale se realizează prin: 

a. gingivectomie 

b. gingivoplastie cu lambou pediculat translat lateral 

c. gingivoplastie cu lambou dublu papilar 

d. gingivoplastie cu grefă de ţesut conjunctiv 

e. gingivoplastie cu grefă de mucoasă liberă 

38. Regenerarea tisulară ghidată are ca scop: 

a. conformarea postextracțională a crestei alveolare 

b. regenerarea aparatului de susţinere al dintelui 

c. stimularea regenerării celulelor epiteliale gingivale 

d. inhibarea migrării apicale a celulelor epiteliale gingivale 

e. stimularea migrării coronare a celulelor conjunctive din ligamentul 

periodontal şi os 

39. Următoarele deficienţe de părţi moi ale câmpului protetic necesită intervenţii 

chirurgicale proprotetice: 

a. hiperplazia papilară inflamatorie a palatului 

b. hipertrofia plicilor sublinguale 

c. hipertrofia papilelor linguale 

d. hiperplaziile epitelioconjunctive 

e. exces de gingivomucoasă fixă 

40. Frenoplastia este o intervenţie chirurgicală care constă în: 

a. alungirea frenului cu scopul de a adânci vestibulul oral 

b. deplasare frenului cu inserţie înaltă spre baza crestei alveolare 

c. secţionarea transversală a frenului 

d. delimitarea frenului prin 2 incizii eliptice, excizia lui şi sutura marginilor 

plăgii 

7

e. excizia romboidală a frenului, afrontarea şi sutura longitudinală a marginilor 

plăgii 

41. Vestibuloplastiile sunt procedee chirurgicale care realizează: 

a. extinderea suprafeţei de mucoasă fixă cu efect de adâncire a şanţurilor 

vestibulare 

b. excizia zonelor de mucoasă subţire, necăptuşită 

c. plastia frenurilor şi bridelor care ocupă şanţurile vestibulare 

d. extinderea suprafeţelor disponibile din suportul osos de pe versantul vestibular 

e. repoziţionează inserţiile musculare din dreptul crestelor alveolare 

42. În chirurgia preprotetică examenul radiologic al maxilarelor este obligatoriu în 

stabilirea: 

a. indicaţiei operatorii de regularizare a crestei alveolare 

b. raportului frenului labial superior cu spina nazală anterioară 

c. formei şi dimensiunii cârligului apofizei pterigoide 

d. formei şi dimensiunii torusului maxilar 

e. prezenţei unor procese patologice endoosoase 

43. Intervenţia chirurgicală de rezecţie modelantă a torusului palatin: 

a. se adresează torusurilor extinse posterior până la limita cu vălul palatin 

b. urmăreşte stabilizarea protezei care ar bascula datorită prezenţei torusului 

c. necesită control radiografic preoperator 

d. expune la riscul deschiderii sinusului maxilar 

e. se contraindică aplicarea postoperatorie a vechii proteze dentare 

44. Contraindicațiile administrării xilinei cu adrenalină : 

a. insuficiența coronariană 

b. hipotensiune arterială 

c. tireotoxicoza 

d. tahicardie paroxistică 

e. diabet decompensat 

45. În stomatologie și chirurgia orală, adrenalina adaugată anestezicului local 

injectabil, se folosește în urmatoarele concentrații: 

a. 1:250 000 

b. 1:200 000 

c. 1:150 000 

d. 1:100 000 

e. 1:80 000 

46. Articaina, anestezic local utilizat în medicina dentară: 

a. forma forte are ca adjuvant adrenalina 1:200 000 

b. forma forte are ca adjuvant adrenalina 1:100 000 

c. forma topică are ca adjuvant adrenalina 1:40 000 

d. forma forte are concetrație de 4% 

e. forma uzuala are concentrație de 2% 

8

47. Adrenalina acționează direct asupra inimii, producînd: 

a. creșterea presiunii sistolice și diastolice 

b. scăderea randamentului cardiac 

c. scăderea forței de contracție 

d. creșterea frecvenței cardiace 

e. scăderea consumului de oxigen la nivelul miocardului 

48. Teritoriul de anestezie al nervilor dentari supero-mijlocii cuprinde: 

a. pleoapa inferioară 

b. radacină distală a molarului 1 superior 

c. mucoasa sinusală în teritoriu corespunzător topografic 

d. rădăcina mezială a molarului 1 superior 

e. premolarii 1 și 2 

49. Locul de puncție în anestezia plexală a nervilor dentari supero-mijlocii 

a. deasupra apexului PM 2 

b. în fosa canină 

c. în fundul de șanț vestibular 

d. deasupra apexului PM 1 

e. în șanțul gingival al premolarilor 1 și 2 

50. În tehnica de anestezie plexală a nervilor dentari supero-mijlocii este obligatorie: 

a. orientarea bizoului acului spre os 

b. depozitarea soluției anestezice supraperiostal 

c. depozitarea soluției anestezice subperiostal 

d. înțeparea în mucoasa mobilă 

e. aspirare pt a evita injectarea intraarterială 

51. Accidente posibile în cursul anesteziei la gaura infraorbitară sunt: 

a. lezarea nervului facial 

b. hematom geniosuborbitar 

c. înțeparea globului ocular 

d. ptoza pleoapei inferioare 

e. lipotimie 

52. Reperele pentru anestezia tronculară periferică a nervului suborbitar, pe cale 

endoorală, sunt: 

a. frenul buzei superioare 

b. fornixul vestibular superior 

c. premolarul 2 superior 

d. marginea inferioară o orbitei 

e. caninul; 

53. Teritoriul de inervație al nervului suborbitar: 

a. grupul dentar incisivo-canin superior homolateral 

b. fibromucoasa palatina din dreptul grupului incisivo-canin homolateral 

9

c. gingivomucoasa vestibulara din dreptul grupului incisivo-canin homolateral 

d. osul alveolar maxilar corespunzator grupului incisivo-canin homolateral 

e. globul ocular 

54. Repere endoorale pentru anestezia la tuberozitate sunt: 

a. creasta zigomato-alveolară 

b. fornixul superior 

c. molarul 3 superior la adult și molarul 2 la copii 

d. molarul 2 superior la adult și molarul 1 la copii 

e. premolarul 2 

55. Măsuri de siguranță pentru a preveni producerea unui hematom genian în timpul 

anesteziei la tuberozitate: 

a. să se utilizeze ace subțiri 

b. avansarea în profunzime a acului să se facă lent 

c. să se evite contactul cu tuberozitatea 

d. să se păstreze permanent contactul cu tuberozitatea 

e. să se aspire înainte de injectarea soluției anestezice 

56. Locul de puncție pentru anestezia nervului palatin anterior: 

a. 1 cm de marginea gingivală palatinală a incisivilor centrali superiori 

b. pe marginea papilei retroincisive 

c. puțin anterior de gaura palatină posterioară 

d. în dreptul molarului 2, unde fibromucoasa palatină se înfundă în pâlnie 

e. în unghiul diedru dintre creasta alveolară și palat 

57. Anestezia tronculară periferică a nervului nazo-palatin se realizează la nivelul: 

a. găurii incisive 

b. găurii palatine anterioare 

c. găurii palatine posterioare 

d. canalului nazopalatin 

e. găurii infraorbitare 

58. Locul de puncție pentru anestezia tronculară periferică la gaura palatină 

posterioară: 

a. în șantul palatinal la limita dintre palatul dur și vălul palatin 

b. în dreptul molarului 2 superior 

c. în șanțul palatinal la 1cm de marginea crestei alveolare 

d. în dreptul premolarului 2 superior 

e. în porțiunea posterioară a bolții palatine unde fibromucoasa se înfundă în 

pîlnie 

59. Zone anesteziate în anestezia tronculară periferică la Spix: 

a. dinții unei hemiarcade mandibulare pîna la linia mediană 

b. gingivomucoasa vestibulară din dreptul ultimului molar până la linia mediană 

c. limita la dinții molari inferiori și premolarul 2 inferior 

10

d. gingivomucoasa linguală din dreptul ultimului molar până la linia mediana 

e. gingivomucoasa vestibulară din dreptul molarilor inferiori și a premolarului 2 

inferior 

60. Repere pentru anestezia tronculară periferică la Spix pe cale endoorală: 

a. ligamentul pterigo-mandibular 

b. creasta temporală mandibulară 

c. linia oblică externă 

d. marginea anterioară a ramurii ascendente a mandibulei 

e. planul de ocluzie al molarilor inferiori 

61. Locul de puncție în anestezia tronculară periferică la Spix, pe cale endoorală: 

a. la nivelul planului de ocluzie al molarilor inferiori 

b. înauntrul crestei temporale a mandibulei 

c. în afara crestei temporale a mandibulei 

d. în afara plicii pterigomandibulare 

e. la 1cm deasupra planului de ocluzie molar inferior 

62. Reperele găurii mentoniere la dentați: 

a. pe verticala ce unește gaura supraorbitară, suborbitară și mentonieră 

b. pe fața antero-externă a ramurii orizontale a mandibulei 

c. la mijlocul distanței dintre marginea inferioară a orbitei și marginea inferioară 

a mandibulei 

d. între rădăcinile premolarilor 1 și 2 inferiori 

e. între rădăcina premolarului 1 și canin 

63. Locul de puncție în anestezia tronculară a nervului lingual pe cale endobucală: 

a. în șantul mandibulo-lingual 

b. la jumatatea distanței dintre festonul gingival și baza limbii 

c. medial de plica pterigomandibulară 

d. în dreptul molarului 2 inferior 

e. în dreptul molarului 3 inferior 

64. Anestezia intraligamentară: 

a. este contraindicată la pacienți cu risc de endocardită bacteriană 

b. este contraindicată la pacienți cu hemofilie 

c. asigură anestezia imediată a dintelui 

d. provoacă rezorbții ale osului alveolar 

e. provoacă odontalgii prelungite 

65. Semne clinice în pareza facială periferică postanestezică: 

a. inocluzie palpebrală 

b. tulburări de vedere 

c. ptoza comisurii bucale 

d. tulburări fonetice 

e. anestezia părților moi hemifaciale 

11

66. Acțiunile substanțelor adjuvante anestezicelor loco-regionale sunt: 

a. prelungesc durata anesteziei 

b. limitează teritoriul anesteziat 

c. cresc irigaţia sanguină locală 

d. combat efectele alergice ale anestezicului 

e. reduc sângerarea în teritoriul anesteziat 

67. Intoxicatia cu substanțe vasoconstrictoare se produce ca o consecință a: 

a. eliberării în cantitate mare a catecolaminelor endogene în condiţii de stres 

emoţional 

b. administrării de soluții anestezice asociate cu adjuvanti vasoconstrictori în 

concentraţie ridicată 

c. injectării intravasculare a soluției anestezice cu adjuvanți vasoconstrictori 

d. injectării soluției anestezice cu adjuvanți vasoconstrictori în țesuturi inflamate 

e. administrării soluției anestezice cu adjuvanți vasoconstrictori fără a ţine seama 

de contraindicaţii 

68. Posibile accidente în cursul anesteziei nervilor alveolari supero-posteriori sunt: 

a. hematom genian 

b. ruperea acului 

c. lezarea filetelor nervului facial 

d. decolarea brutală sub presiune a mucoasei, cu risc de necroză 

e. injectarea intravasculară a substanței anestezice 

69. Printre accidentele anesteziei la spina Spix se numară : 

a. înțeparea nervului dentar inferior 

b. pareza hemifacială tranzitorie 

c. pareza hemifacială definitivă 

d. anestezia pavilionului auricular 

e. ruperea acului 

70. Cauzele puncţiei anestezice septice sunt: 

a. contaminarea acului prin atingerea unor zone nedezinfectate 

b. antisepsia incorectă a cavităţii orale 

c. injectarea anestezicului local într-o zonă infectată 

d. lipsa aspirației înainte de infiltrarea anestezicului 

e. infiltrarea subperiostală a anestezicului 

71. Cauzele trismusului postanestezic sunt: 

a. utilizarea soluţiilor anestezice reci 

b. utilizarea de soluţii anestezice concentrate 

c. lezarea ţesuturilor prin înţepare brutală şi dilacerare 

d. infecţia postpuncţie anestezică 

e. reacţie alergică 

12

72. Dacă dupa anestezia la Spix se instalează anestezia pavilionului auricular și a 

regiunii temporale, aceasta se datorează: 

a. introducerii acului de puncție mult mai sus față de reperul standard 

b. depășirii marginii posterioare a ramului ascendent mandibular 

c. infiltrării nervului auriculo-temporal 

d. infiltrării nervului temporo-zigomatic 

e. infiltrării plexului cervical superficial 

73. Manifestările clinice ale reacției alergice la anestezice locale sunt : 

a. edem al limbii 

b. edem glotic 

c. palpitatii 

d. dureri precordiale 

e. dispnee 

74. Cele trei ramuri senzitive ale nervului trigemen sunt: 

a. maxilar, dentar superior și dentar inferior 

b. oftalmic, maxilar și dentar inferior 

c. oftalmic, dentari superiori și mandibular 

d. oftalmic, maxilar și mandibular 

e. supraorbitar, infraorbitar și mentonier 

75. Nervul trigemen asigură inervația: 

a. senzitivă a mucoasei cavității orale 

b. senzitivă a mucoasei bazei limbii și a faringelui 

c. senzitivă a globului ocular 

d. motorie a mușchilor masticatori 

e. motorie a mușchilor mimicii 

13

76. Diagnosticul pozitiv in hiperemia preinflamatorie se pune pe baza următoarelor 

elemente: 

A. Proces carios fără deschiderea camerei pulpare 

B. Teste de vitalitate pozitive 

C. Durerea persista câteva minute după indepartarea excitantului 

D. Semnalarea unor tratamente anterioare pe dintele in cauza 

E. Percuţie in ax negativa 

77. Indicaţii de tratament in hiperemia preinflamatorie: 

A. Tratamentul cariei simple si coafajul indirect 

B. Tratamentul cariei simple si cofajul direct in dublu timp 

C. Amputatia devitala 

D. Extirparea vitala 

E. Extracţia dintelui 

78. Diagnosticul pozitiv in pulpita acuta seroasa parţiala:â 

A. Caracterul localizat al durerii 

B. Durere vie, spontana sau provocata ce durează de la câteva minute la câteva ore 

C. Teste de vitalitate pozitive mai ales la rece 

D. Carie profunda fără deschiderea camerei pulpare 

E. Percuţie in ax dureroasa 

79. Indicaţii de tratament in pulpita acuta seroasa parţiala: 

A. Coafaj direct in dublu timp 

B. Amputatie vitala 

C. Amputatie devitala 

D. Extirpare vitala 


80. Pulpita acuta seroasa totala - diagnostic pozitiv: 

A. Durere cu caracter continuu 

B. Intensitate mare a durerii 

C. Percuţie in ax dureroasa 

D. Hipersensibilitate la testele de vitalitate termice 

E. Carie profunda cu camera pulpara deschisa 

81. Indicaţii de tratament în pulpita acuta seroasa totala: 

14

A. Amputaţia vitală 

B. Amputaţia devitală 

C. Extirparea vitală 

D. Extirpare devitală (in mod excepţional) 


82. Pulpita acuta purulenta parţiala - Diagnostic pozitiv 

A. Durere pulsatila 

B. Exacerbare durereii la cald, diminuarea la rece 

C. Picătura de puroi la deschiderea camerei pulpare 

D. Percuţie in ax dureroasa 

E. Durere iradianata 

83. Pulpita cronica deschisa granulomatoasa - diagnostic pozitiv: 

A. Carie profunda cu deschiderea camerei pulpare 

B. Formaţiune polipoasa in continuarea pulpei dentare 

C. Sangerare si sensibilitate la inteparea in profunzime 

D. Durere spontana nocturna 

E. Percuţie in ax dureroasa 

84. Pulpita cronica deschisa ulceroasa - Diagnostic pozitiv: 


B. Lipsa durerii si apariţia ei in anumite circumstanţe 

C. Sangerare la inteparea pulpei cu sonda 

D. Teste de vitalitate negative 

E. Percuţia in ax dureroasa 

85. Pulpita cronica inchisa hiperplazica - granulomul intern Palazzi - 

diagnostic pozitiv 

A. Testele de vitalitate releva sensibilitate scăzuta a pulpei 

B. Examenul diafanoscopic releva modificarea centrului camerei pulpare 

C. Examenul radiologic este concludent pentru diagnostic 

D. Durere provocata la rece 

E. Percuţia in ax dureroasa 

86. Diagnosticul pozitiv al necrozei pulpare se pune pe seama: 

A. Modificărilor de culoare a dintelui 

B. Testelor de vitalitate negative 

15

C. Percuţiei in ax negative 

D. Mirosului fetid 

E. Insamantarii bacteriene negative 

87. Diagnosticul diferenţial al necrozi se face cu: 

A. Gangrena pulpară simpla 

B. Granulonul intern Palazzi 

C. Paradontita apicala cronica 

D. Pulpita cronica deschisa 

E. Pulpita cronica închisa propriu-zisa 

88. Diagnosticul pozitiv al gangrenei pulpare se pune prin: 


B. Fetiditate 

C. Dureri la masticaţie 

D. Teste de vitalitate negative 

E. Examen bacteriologic pozitiv 

89. Evoluţia si complicaţiile necrozei pulpare sunt: 

A. Necroza poate rămâne o perioada in acest stadiu 

B. Se produce infectarea pulpei necrozate 

C. Provoacă rizaliza 

D. Duce la fractura dentara 

E. Apariţia chistului radicular 

90. Infectarea pulpei necrozate se face cu germeni bacterieni proveniţi din: 

A. Cavitatea bucala 

B. Chiste de vecinătate 

C. Canal radicular lateral 

D. Circulaţia generala prin anacoreza 

E. Osul alveolar 

16

91. Funcţia formativa sau dentinogenetica consta in a capacitatea pulpei de a 

produce: 

A. dentina cuaternara 

B. dentina primara 

C. dentina binara 

D. dentina secundara 

E. dentina tertiara de iritatie 

92. Dentina scleroasa rezulta din : 

A. dentina secundara 

B. dentina terţiara 

C. depunere calcica 

D. dentina cuaternara 

E. dentina primara 

93. Funcţia regresiva a pulpei este un proces de: 

A. regenerare 

B. iritatie 

C. îmbătrânire 

D. restructurare 

E. patogen 

94. Valoarea normala a presiunii intrapulpare este de: 

A. 5 mm Hg 

B. 10 mm Hg 

C. 8 mm Hg 

D. 15mmHg 

E. 20 mm Hg 

95. Cum sunt pereţii, duri integrii care acoperă pulpa, fata de agenţii 

patogeni: 

A. permeabili 

B. penetrabili 

C. lacunari 

D. disociaţi 

E. impermeabili 

17

96. Menţinerea acidităţii timp îndelungat are efecte negative asupra 

structurilor pulpare favorizând: 

A. procesele de liza celulara 

B. frânarea proceselor formatoare de dentina de reacţie 

C. creste permeabilitatea pereţilor vasculari 

D. diapedeza leucocitara 

E. cresc procesele formatoare de dentina 

97. Inflamatia pulpara cuprinde următoarele secvenţe: 

A. reacţia biochimica 

B. reacţia vasculara locala 

C. formarea infiltratului seros 

D. formarea infiltratului supurat 

E. apariţia fenomenelor dismetabolice 

98. In traumatismele brutale cu fracturi coronare cu deschidera camerei 

pulpare se produc reacţii inflamatorii datorita: 

A. fracturii dinţilor 

B. luxatiei dinţilor 

C. suprainfectarii cu germeni microbieni 

D. activării unor substanţe cu acţiune litica 

E. lezării fibrelor si receptorilor nervoşi 

99. Inflamatia cronica per primam este condiţionata de: 

A. adaptarea pulpei la excitaţii de mica intensitate cu acţiune îndelungata 

B. calitatea mediocra a ţesutului pulpar 

C. timpul indelungat in care se realizează deschiderea camerei 

pulpare 

D. activarea unor substanţe cu acţiune litica 

E. suprainfectarea cu germeni 

patogeni 

100. Inflamatia pulpara apare sub acţiunea agenţilor 

microbieni.Modul de acţiune al agenţilor microbieni poate fi : 

A. indirect prin exotoxinele microbiene 

B. direct prin pătrunderea agentului microbian in pulpa dentara 

C. reducerea funcţiilor celulare 

D. distrofii neregulate 

18

E. distribuţie de tip reticular 

A. 24 

B. 12 

C. 48 

D. 72 

E. 94 

101. Cate ore se menţine pansamentul cu pulbere de arsen la 

pluriradiculari, in vederea efectuării amputatiei devitale: 

102. Metoda biologica de conservare in totalitate a pulpei dentare 

inflamate este: 

A. metoda ocalexica 

B. amputatia vitala 

C. extirparea 

vitala 

D. coafaj indirect 

E. pulpotomia 

103. Metoda de conservare parţiala a pulpei vii este: 

A. coafaj indirect 

B. coafaj direct 

C. extirpare vitala 

D. amputatia vitala 

E. metoda prin rotaţie 

104. Metoda de îndepărtare in totalitate a pulpei dentare este: 

A. pulpectomia vitala 

B. metoda ocalexica 

C. pulpotomia vitala 

D. pulpotomie devitala 

E. amputatie vitala 

105. Substanţele folosite pentru coafajul direct trebuie sa 

îndeplinească mai multe calităţi pentru reuşita tratamentului si anume: 

19

A. solubilitate in apa si umorile 

tisulare 

B. toxicitate tisulara minima 

C. sa nu coloreze dintele 

D. stabilitate chimica la păstrarea in soluţie 

E. selectivitate de percepţie 

106. Pastele cu antibiotice folosite curent in coafajul direct sunt: 

A. pasta Pulpomixin 

B. pasta Allasion 

C. pasta Dontisolon 

D. pasta cu folie de aur 

E. pasta cu folie de teflon 

107. Substanţe biostimulatoare folosite in coafajul direct: 

A. Dontisolon 

B. Folcisteina 

C. extracte din mugure dentar de maimuţa 

D. Reogan 

E. extract total de ochi 

108. Coafajul direct este indicat in următoarele situaţii: 

A. dinţi ce nu oferă accesibilitate 

B. dinţi cu carii ocluzale 

C. deschiderea camerei pulpare 

maximum 1-1,5 mm 

D. deschiderea accidentala a camerei 

E. la molarii de minte 

109. Amputatia vitala este metoda chirurgicala prin care se indeparteza 

pulpa coronara după 

anestezie, mentinandu-se pulpa radiculara vie. Este indicata in următoarele 

condiţii: 

A. la copii si adolescenţi pe molari si premolari 

B. la dinţii unde este indicat cofajul direct, dar acesta nu poate fi efectuat 

C. dinţi mobili parodontotici 

D. dinţi cu canale foarte curbe 

E. molarii persoanelor in vârsta 

20

110. Fazele de tratament ale hiperemiei pulpare sunt urmatorele: 

A. faza ocalexica 

B. eliminarea ţesuturilor alterate 

C. tratarea plăgii dentinare 

D. protejarea pulpei prin obturaţii de baza 

E. obturarea de durata 

111. Parodontita apicala acuta hiperemica (abortiva) poate fi indusa de: 

A. microtraumatisme repetate ce se exercita asupra dintelui.cum ar fi cele induse de aparate 

ortodontice, cand forţele nu sunt bine controlate si dirijate 

B. traumatisme directe generate in cursul tratamentelor endodontice 

C. pungi parodontale adânci in cursul tratării lor cu meşe îmbibate in substanţe 

medicamentoase 

D. agenţi microbieni, cea mai frecvent implicata fiind flora aeroba 

E. eşecuri ale anesteziei 

112. Accesul microorganismelor, ce constituie agenţi microbieni in etiologia 

parodontitei apicale 

acute hiperemice, se poate produce prin: 

A. canalul radicular 

B. pungi parodontale 

C. soluţii de continuitate (plaga a mucoasei) 

D. microtraumatisme 

E. lucrări protetice 

defectoase 

113. Prima faza a inflamatiei parodontiului apical cuprinde "timpul mut", fără 

răsunet clinic, in care modificările sunt: 

A. biochimice 

B. mecanice 

C. chimice 

D. enzimatice 

E. fizice 

114. Rapiditatea fenomenelor de dinamica vasculara in inflamatiile 

parodontiului apical este cuprinsa intre: 

21

A. câteva minute si 3-4 ore 

B.. 3 si 4 zile 

C. 2 si 3 ore 

D. 10-20 minute 

E. câteva 

săptămâni 

115. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale acute hiperemice se face 

cu: 

A. pulpita acuta seroasa totala 

B. pulpita acuta purulenta totala 

C. pulpita acuta seroasa parţiala 

D. pulpita acuta purulenta totala 

E. parodontita apicala cronica recidivanta (actualizarea uneia preexistente) 

116. Tabloul morfopatologic al parodontitei apicale acute seroase este dominat 

de: 

A. modificările vasculare 

B. modificările chimice 

C. modificările enzimatice 

D. durere 

E. rezorbtie 

osoasa 

117. Daca parodontita apicala acuta difuza este o complicaţie a gangrenei 

pulpare sunt prezente si următoarele semne: 

A. lipsa sangerarii in camera 

pulpara 

B. prezenta unei secreţii seroase pe canal 

C. răspunsurile negative la testele de vitalitate 

D. durere la percuţia in ax 

E. sangerare in camera pulpara 

118. Diagnosticul pozitiv al parodontitei apicale acute seroase se pune 

pe baza următoarelor semne: 

A. durere cu caracter acut 

B. durere la percuţia in ax a dintelui 

C. tumefierea mucoasei si a tegumentelor 

D. teste de vitalitate pozitive 

22

E. stare generala 

nemodificata 

119. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale acute seroase se face cu: 

A. pulpitele acute 

B. nevralgiile de trigemen 

C. foliculita acuta a dinţilor incluşi 

D. pulpitele cronice 

E. caria simpla 

120. Parodontita apicala acuta purulenta cuprinde in evoluţia sa următoarele 

trei stadii: 

A. stadiul endoosos 

B. stadiul subperiostal 

C. stadiul submucos 

D. stadiul de fistula 

E. stadiul de granulom periapical 

121. Semnele clinice ale parodontitei apicale acute purulente sunt variate, in 

raport cu: 

A. stadiul de evoluţie a inflamatiei 

B. topografia dintelui si a structurii osoase din zona respectiva 

C. tipul de reactivitate individuala 

D. numărul de rădăcini ale dintelui 

E. vârsta pacientului 

122. Procesul supurativ netratat (parodontita apicala acuta purulenta) poate 

evolua spre: 

A. resorbţie si vindecare temporara 

B. fistulizare si vindecare temporara 

C. complicare cu proces osteomielitic 

D. cronicizare(in majoritatea cazurilor) 

E. parodontita apicala acuta 

hiperemica 

23

123. Prezenta durerii de mica intensitate, estompata, ce apare cu 

intermitente in parodontitele apicale cronice imbraca trei aspecte: 

A. durere cu caracter nevralgiform 

B. durere cu senzaţie de uşoara egresiune 

C. durere cu senzaţie de oboseala după 

masticaţie 

D. durere insuportabila 

E. durere lancinata 

124. Examenul radiologie iniţial in parodontitele apicale cronice ne da relaţii 

asupra: 

A. formei, dimensiunii si structurii leziunii periapicale 

B. unor tratamente endodontice si aprecierea calităţii lor 

C. unor fracturi radiculare 

D. unor cai false 

E. caracterului durerii 

125. Parodontita apicala cronica fibroasa poate fi determinata de: 

A. utilizarea intempestiva a substanţelor chimice in timpul tratamentului mecanic de canal 

B. utilizarea arsenicului in scopul devitalizarii pulpare 

C. obturarea incorecta a canalului 

D. gangrena pulpara simpla 

E. caria simpla 

126. Zona periferica a granulomului periapical poarta si denumirea de: 

A. zona de stimulare sau de incapsulare (fibroza periferica) 

B. zona exudativa 

C. zona de iritatie 

D. zona de necroza 

E. zona de vindecare 

127. Celulele epiteliale din structura granulomului epitelial isi pot avea 

originea in: 

A. resturile epiteliale ale lui Mallasez 

B. mucoasa sinusala 

C. mucoasa bucala in cazul unor fistule 

24

D. pulpa dintelui 

E. osul alveolar 

128. Diagnosticul diferenţial in granulomul chistic se face cu: 

A. granulomul simplu conjunctiv 

B. granulomul epitelial 

C. pulpita cronica granulomatoasa 

D. pulpita seroasa totala 

E. parodontita apicala acuta 

seroasa 

129. Parodontitele apicale acute necesita un tratament mai complex, care 

consta in: 

A. eliminarea cauzei inflamatiei, reprezentata in 99% din cazuri de o afecţiune pulpara 

B. asigurarea unei cai de drenaj pentru gazele de fermentaţie si produsele de lichefactie 

colectate in focarul inflamator 

C. asigurarea unei cai de drenaj pentru soluţiile irigante 

D. realizarea rezectiei apicale 

E. simpla extirpare a ţesutului 

pulpar 

130. Metoda chirurgicala aleasa in tratamentul parodontitelor apicale acute 

este in raport cu: 

A. forma anatomo-clinica a parodontitei apicale 

B. stadiul ei de evoluţie 

C. condiţiile topografice locale 

D. condiţiile topografice generale 

E. starea generala a pacientului 

131. In parodontitele apicale acute tratamentul medicamentos: 

A. este un tratament adjuvant 

B. poate fi administrat pe cale orala sau pe cale locala 

C. nu este necesar 

D. este un tratament principal 

25

E. poate fi administrat doar pe cale orala 

132. Semnele inflamatiei parodontale care se pot amplifica după 

aplicarea antibioticelor pe cale endodontica in tratamentul 

parodontitelor apicale acute sunt: 

A. durere 

B. tumefactie 

C. congestia mucoasei 

D. sensibilitate dentara 

E. alterarea culorii dentare 

133. Factorii care condiţionează intensitatea manifestărilor clinice in 

depăşirile apicale sunt: 

A. starea parodontiului apical inainte de efectuarea obturatiei 

B. volumul de substanţa care a depăşit apexul 

C. calitatea materialului de obturatie 

D. topografia loco-regionala 

E. starea ţesutului pulpar 

134. Pentru a realiza drenajul endodontic in parodontitele apicale, 

fără sa exacerbam durerile pacientului vom recurge la următoarele 

metode: 

A. imobilizarea dintelui 

B. folosirea turbinei pentru a micşora vibraţia 

C. anestezia 

D. premedicatia antibiotica 

E. folosirea unei turaţii cat mai joase pentru a nu produce trauma 

pulpara 

135. Care sunt situaţiile clinice in care nu se poate realiza drenajul 

endodontic: 

A. obturaţii coronare de amalgam 

B. dinţi acoperiţi de coroane 

C. lucrări protetice cu ancoraj in canal 

D. corpi străini in canal 

E. rădăcini curbe 

26

136. Extracţia dinţilor cu parodontita apicala acuta exudativa este 

indicata in: 

A. cazurile in care nu se poate face un tratament endodontic corect, din cauze locale sau 

generale 

B. cazurile in care dintele nu are valoare protetica sau funcţionala 

C. cazurile care nu răspund la medicatia antibiotica 

D. imposibilitatea pacientului de a continua tratamentul 

E. boala grava provocata la distanta de focarul dentar 

137. Schema tratamentului parodontitelor apicale acute hiperemice 

consecutive inflamatiei pulpare este: 

A. extracţia dintelui sub protecţie antibiotica 

B. extirparea pulpara si pansament cu antiseptice sau pasta cu 

antibiotice 

C. obturatie de canal in aceeaşi 

şedinţa 

D. obturatie de canal in şedinţa următoare 

E. rezectie apicala 

138. Schema tratamentului parodontitelor apicale acute arsenicale - 

forme grave este: 

A. extracţia dintelui 

B. chiuretarea alveolei pana la ţesut sănătos 

C. aplicarea de conuri cu antibiotice in alveola 

D. protejarea alveolei cu o meşă aplicata superficial 

E. protejarea alveolei cu o mesa aplicata 

profund 

139. Tratamentul parodontitelor apicale cronice urmează in general 

aceleaşi etape cu ale tratamentului gangrenei pulpare simple, cu unele 

modificări determinate de: 

A. lungimea de lucru 

B. persistenta secreţiei pe canal 

C. existenta unor fistule 

D. medicatia folosita 

E. statusul general al pacientului 

140. Cauzele persistentei secreţiei pe canal sunt: 

27

A. apex larg deschis la copii si adolescenţi 

B. lărgirea excesiva a apexului in timpul tratamentului mecanic 

C. meşe impinse dincolo de apex 

D. tratamente endodontice incomplete 

E. canalele curbe 

141. Daca secreţia este seroasa si moderata se pot aplica următoarele metode 

de tratament: 

A. tratament medicamentos cu antiseptice si paste cu 

antibiotice 

B. cauterizarea chimica sau electrica 

C. crearea unei fistule artificiale 

D. rezectia apicala 

E. extracţia dintelui 

142. Daca secreţia se menţine in canal si după folosirea pansamentelor 

medicamentoase se poate recurge la obturatia provizorie a canalului cu: 

A. Dontisolon 

B. pasta Walkhoff 

C. ciment zinc oxid eugenol 

D. endometazona 

E. ciment fosfat de zinc 

143. Tratamentul parodontitelor apicale cronice cu secreţie abundenta si 

persistenta pe canal se face prin: 

A. drenaj endodontic urmat de tratament medicamentos 

B. obturatie provizorie cu hidroxid de calciu 

C. crearea unei fistule artificiale medicamentoase 

D. spălaturi pe traiectul dinte-fistula 

E. cauterizare chimica sau 

electrica 

144. La nivelul căror dinţi apar anomalii frecvente de canale? 

A. incisivii inferiori 

B. molarul prim superior 

C. premolarul 2 inferior 

D. primul si al doilea molar inferior 

28

E. premolarul 1 superior 

145. Sistemele de canale sau tipul de configuraţie după Weine sunt? 

A. canal principal drept pana la apex, se deschide intr-un singur foramen apical 

B. 2 canale independente plecând din camera pulpara, se unesc intr-un canal unic inainte 

de apex si se deschid intr-un singur foramen apical 

C. 2 canale complet separate care se deschid fiecare in foramene apicale separate 

D. canal unic pornind din camera pulpara care se bifurca in foramene apicale separate 

E. 3 canale complet separate care se deschid fiecare in foramene apicale separate 

146. Aparatele de măsura electronice existente pentru uzul stomatologic pot fi 

clasificate astfel: 

A. aparate analogice 

B. aparate audiometrice 

C. aparete digitale 

D. aparate de inalta frecventa 

E. sonda bimetalica Kuralt 

147. In prepararea canalelor sunt descrise următoarele metode: 

A. metode manuale 

B. metode sonice 

C. metode ultrasonice 

D. ionoforeza 

E. meroda cu laser 

148. Obturarea de canal in aceiaşi şedinţa se realizează când ? 

A. avem un canal uscat 

B. pulpite cronice 

C. pulpite acute purulente, parţiale sau totale 

D. când in timpul tratamentului câmpul operator a fost invadat de saliva 

E. când nu putem opri hemoragia 

149. Cauzele generale ale hemoragiei sunt ? 

A. hemofilie 

B. diateze hemoragice 

C. afecţiuni hepatice cu alterarea mecanismelor de coagulare a sângelui 

29

D. stări fiziologice congestive: menstruaţie 

E. graviditate 

150. Cauzele locale ale hemoragiei sunt: 

A. lezarea parodontiului marginal 

B. perforarea podelei camerei pulpare 

C. cai false radiculare 

D. extirparea pulpara completa 

E. traumatizarea parodontiului apical 

151. Metodele mecanice se bazează pe sistemele: 

A. sistemul giromatic 

B. canal Master 

C. canal Finder 

D. sonicAir 

E. sisteme ultrasonice 

152. In alegerea substanţei medicamentoase ne vom orienta după 

următoarele criterii: 

A. forma anatomoclinica a gangrenei (umeda sau uscata) 

B. prezenta sau absenţa complicaţiilor parodontiului marginal 

C. tipul de reactivitate al pacientului 

D. metode de preparare ale canalului 

E. sisteme de canale după Weine 

153. Indicaţiile antibioticelor sunt următoarele: 

A. coafaj direct sau indirect 

B. după extirpări in pulpita purulenta 

C. in pulpita cronica si in gangrena simpla 

D. in parodontitele apicale acute hiperemice 

E. după spălaturi cu soluţii antiseptice 

154. Indicaţiile de utilizare ale hidroxidului de calciu sunt următoarele: 

A. gangrena pulpara 

simpla 

30

B. parodontita apicala cronica 

C. apexificarea în gangrenă simplă 

D. rezorbtii radiculare interne cu si fără perforarea rădăcinii 

E. perforaţii produse in urma pregătirii canalului cu dispozitive corono-radiculare cu 

formarea ţesutului de granulatie 

155. Hidroxidul de calciu constituie antisepticul de electie folosit 

in tratamentul endodontic al gangrenei pulpare simple si 

complicate deoarece: 

A. este un puternic bactericid 

B. are acţiune antitoxica 

C. dizolva detritusurile organice necrozate si infectate din canale care servesc 

ca mediu de cultura pentru microflora endodontica 

D. opreşte secreţiile persistente din canale care apar in unele cazuri de 

parodontita apicala cronica printr-un mecanism complex al efectului 

alcalinizant al ionului OH cu cel tisular de regenerare si remineralizare 

E. nu are acţiune citotoxica si caustica asupra ţesuturilor vii 

periapicale 

156. Dezavantajele tehnicii de cimentare a unui con unic, calibrat la apex 

sunt: 

A. simplitatea si rapiditatea execuţiei 

B. solubilitatea sigilantului in majoritatea cazurilor 

C. conul nu asigura o sigilare uniforma de unul singur 

D. neconcordanta dintre calibrul conului si instrumentelor provenite de la diferite firme 

E. prin forma sa finala de pâlnie, calibrul canalului lărgit devine intotdeuna mai mare decât al 

instrumentarului indiferent daca este standardizat sau nu 

157. Situaţii mai frecvent întâlnite la probarea conului sunt următoarele: 

A. neadaptarea festa la calibrul porţiunii apicale a canalului 

B. imposibilitatea propulsării conului pe toata lungimea de lucru a canalului 

C. depăşirea lungimii de lucru 

D. discordanta de forma dintre vârful conului si segmentul apical al canalului radicular 

E. canale cu apex larg 

deschis 

158. Selectarea spreaderului se face de un asemenea calibru care 

sa-i permită sa ajungă de a lungul conului de gutaperca maşter pana 

la o distanta de constricţia apicala: 

31

A. 1-2 mm 

B. 2-3 mm 

C. 3 mm 

D. 3-4 mm 

E. 0,5 mm 

159. Avantajele fingerspreaderelor fată de handspreadere sunt: 

A. conferă operatorului o mare sensibilitate tactila 

B. permite rotirea cu uşurinţa a spreaderului in jurul axului sau propriu in ambele sensuri 

C. permite îndepărtarea cu uşurinţa din canal 

D. nu disloca gutaperca 

E. presiune laterala mare dezvoltata in timpul condensării gutapercii cu pericolul 

unei fracturi radiculare 

160. Alegerea conului de gutaperca principal fata de calibrul celui mai 

gros instrument de lărgire a canalului, pe toata lungimea de lucru trebuie 

sa fie 

A. cu 1 număr mai mare 

B. cu 2 numere mai mare 

C. cu 1 număr mai mic 

D. cu 2 numere mai mic 

E. cu 3 numere mai mic 

32

161. Pe ce suprafeţe ale dintelui apare mai des caria dentara? 

A.meziale 

B.distale 

C. ocluzale 

D. vestibulare 

E. apicale 

162. Caria profundă este: 

A. carie reversibilă 

B. carie ireversibilă 

C. carie care se intinde pana la joncţiunea smalt-dentină 

D. carie ce intereseaza smalţul si dentina aproape in totalitate, rămânând doar un strat de 

dentina deasupra camerei pulpare 

E. carie în care se realizează comunicarea cu camera pulpară 

163. Care sunt tipurile morfologice de carie primară ? 

A. cariile recidivante 

B. cariile de pe suprafeţele radiculare 

C. cariile de la nivelul feţelor netede 

D. cariile secundare marginale 

E. cariile de la nivelul fisurilor si fosetelor 

164. În ce situaţii caria la nivelul smalţului are diametrul mai mare la 

joncţiunea smalţ dentina decât la suprafaţa smalţului? 

A. caria radiculară 

B. caria suprafeţelor netede 

C. caria în şanţuri 

D. caria pe vârful cuspizilor 

E. caria de cement 

165. Leziunea ce se formează pe suprafaţa radiculară denudată cu punct de 

plecare la joncţiunea smalţ-cement, colorând dentina în brun, mărginită de smalţ 

colorat, cu margini neregulate se numeşte: 

A.carie senilă 

B. eroziune 

C. dentinogeneză imperfectă 

33

D. carie serpiginoasă 

E. tartru 

166. Caracteristicile cariei acute sunt: 

A. frecventă la adulţi şi vârstnici 

B. evoluţie rapidă 

C. umiditate crescută 

D. deschisa la culoare 

E. dentina alterată de consistenţă dură 

167. Metodele ce pot fi folosite pentru a detecta o carie în stadiu incipient sunt: 

A. capacitatea de tamponare a salivei 

B. palparea 

C. inspecţie 

D. radiografie 

E. testări bacteriologice 

168. Mucoasele roşii, uscate, lucioase indica: 

A. flux salivar redus 

B. inflamaţie 

C. sunt asociate riscului crescut de carie 

D. igiena orala necorespunzatoare 

E. pacient febril 

169. Care din următoarele elemente nu stau la baza diagnosticului pozitiv al 

cariei: 

A. sensibilitatea la agenţii chimici 

B. durere spontană 

C. prezenta petelor cretoase şi a marmoraţiilor 

D. sensibilitatea dentinei la palpare cu sonda 

E. teste de vitalitate positive 

170. Colorarea cariilor radiculare este: 

A. datorata expunerii suprafeţelor radiculare la mediul oral 

B. asociată cu remineralizarea 

C. coloraţie mai intensă, remineralizare mai puternică 

D. coloraţie mai intensă, carie evolutivă 

E. indică prezenţa de dentină alterata 

34

171. Cavităţiile complexe: 

A. implică doua suprafeţe ale dintelui 

B. implica trei sau mai multe suprafeţe ale dintelui 

C. implica o suprafaţă a dintelui 

D. se referă la adâncimea cavităţilor 

E. se referă la ariile anatomice implicate 

172. Cavităţiile de clasa l rezultă în urma tratamentului leziunilor carioase 

care evoluează: 

A. în toate fosele şi fisurile de pe suprafaţa ocluzală a molarilor si premolarilor 

B. în 2/3 ocluzale vestibulare si orale ale molarilor 

C. suprafaţa palatinală a frontalilor maxilari 

D. suprafeţele proximale ale incisivilor şi caninilor cu păstarea unghiului incizal 

E. in 1/3incizala a feţelor vestibulare si orale ale dinţilor 

173. În ce clasă sunt incluse cavităţile atipice de genul MOD? 

A. clasa l 

B. clasa a ll-a 

C. clasa a V-a 

D. clasa a Vl-a 

E. clasa a lll-a 

174. Ameloplastia este indicată în: 

A. în toate fosele şi fisurile 

B. fisura ce nu depăşeşte 1/3 din grosimea smalţului 

C. fisura superficială ce se apropie sau interceptează o creastă (vestibulară sau orală) 

D. la dinţii la care nu este anticipată o preparare 

E. în zonele de contact centric 

175. Care este scopul şi indicaţia procedurii terapeutice numită „controlul 

cariei”? 

A. în cavităţi profunde 

B. în cavităţi orale cu numeroase şi extinse procese carioase 

C. stopatea progresiei cariei cu împiedicarea afectării tuturor dinţilor 

D. la dinţi cu leziune carioasă minimă 

E. în cavităţi punctiforme 

35

176. Avantajele preparărilor multiple sunt: 

A. reduce numărul vizitelor pacientului la stomatolog 

B. conduce la câştigare de timp 

C. necesită un număr redus de instrumente 

D. reduc riscul procedurilor restauratoare incorecte 

E. scad preţul de cost al tratamentului 

177. Coafajul indirect este indicat in cavităţi cu dentină dură si mici 

zone de dentină alterata, dacă: 

A. dentină alterată ocupă o suprafaţa punctiforma plasata strict în dreptul coarnelor 

pulpare 

B. dinţi ce au şi alte restaurări corecte 

C. accesibilitate directă 

D. pacient tânăr, sănătos 

E. dentină alterată ocupă o suprafaţă de până la 2mm diametru 

178. Gravarea acidă a dentinei se face maxim timp de: 

A. 10 secunde 

B. 15 secunde 

C. 20 secunde 

D. 30 secunde 

E. 60 secunde 

179. Gravarea acida a smalţului se face timp de : 

A. 10 secunde 

B. 15 secunde 

C. 20 secunde 

D. 30 secunde 

E. 60 secunde 

180. Prin demineralizare, porozitatea plăgii dentinare creşte: 

A. de la 1% la 13,4% 

B. de la 1% la 1,9% 

C. de la 1% la 28,6% 

D. de la 1% la 6,8% 

E. de la 2% la 13,4% 

36

181. Freze cilindro-conice sunt frezele: 

A. nr. 171 

B. nr. 4 

C. nr.57 

D. nr.258 

E. nr. 256 

182. Care freze sferice au diametrul capului sub 1 mm? 

A. nr. ¼ 

B. nr. ½ 

C. nr. 1 

D. nr. 2 

E.. nr. 5 

183. Un instrument rotativ este format din urmatoarele parti: 

A. mandren, destinat adaptarii si fixarii ijn piesa de mana 

B. col (gat) 

C. lama taietoare 

D. maner 

E. cap (parte activa) 

184. Frezele sferice (globulare) sunt utilizate pentru: 

A. bizotarea marginilor de smalt 

B. atacul primar 

C. extensia prepararii 

D. pregatirea retentiei 

E. indepartarea tesuturilor dure alterate 

185. Care freze sferice au diametrul capului peste 1mm ? 

A. nr. 4 

B. nr. 3 

C. nr. 1 

D. nr.2 

E. nr. 5 

186. Care freze cilindrice au diametrul de minim 1 mm ? 

A. nr. 56 

37

B. nr. 257 

C. nr. 258 

D. nr. 259 

E. nr. 256 

187. Ce freze cilindrice au diametrul sub 1 mm? 

A. nr. 56 

B. nr. 256 

C. nr. 57 

D. nr. 257 

E.. nr. 258 

188. Ce freze au diametrul capului de 1 mm ? 

A. sferica nr. 1 

B. sferica nr. 2 

C. cilindrica nr. 57 

D. cilindrica nr. 58 

E. cilindro-conica nr. 170 

189. In formula instrumentelor de mana: 

A. prima cifra reprezintă lungimea lamei in zecimi de mm 

B. a doua cifra reprezintă lăţimea lamei in mm 

C. a treia cifra reprezintă unghiul format de lama cu axul mânerului in sutimi de arc de 

cerc 

D. a treia cifra reprezintă unghiul format de lama cu axul mânerului in centigrade 

(cg) 

E. a patra cifra reprezintă unghiul dintre marginea tăietoare si axul mânerului exprimat in grade 

190. Dalta: 

A. se foloseşte pentru planarea smalţului si a dentinei 

B. se foloseşte pentru clivarea smalţului si a dentinei 

C. marginea tăietoare este reprezentata de un bizou pe o singura parte 

D. acţionează printr-o mişcare de apăsare 

E. acţionează printr-o mişcare de raclare 

191. Frezele sferice se întrebuinţează la: 

A. îndepărtarea ţesuturilor dure alterate 

B. pregătirea retentiei 

C. extensia preparatiei 

D. atacul primar al dintelui 

38

E. toate cele de mai sus 

192. Cum se previne exfolierea mucoasei la îndepărtarea rulourilor de vata care 

adera? 

A. utilizarea pensei dentare 

B. lubrefierea mucoasei cu vaselina 

C. lubrefierea mucoasei cu clorhexidina 

D. lubrefierea mucoasei cu clorura de zinc 

E. umezirea abundenta cu spray-ul de apa 

193. Care freze generează comparativ mai multa căldura? 

A. frezele de otel 

B. frezele de carbid 

C. frezele cu cuţite helicoidale 

D. frezele cu cuţite drepte 

E. frezele diamantate 

194. In ce situaţii răcirea cu aer este ineficienta? 

A. turaţii de 5 000 rot/min 

B. turaţii de 100 000 rot/min 

C. turaţii de 50 000 rot/min 

D. podeaua cavităţii groasa de 3 mm 

E. podeaua cavităţii groasa mai puţin de 2 mm 

195. In ce condiţii răcirea cu apa funcţionează corect: 

A. presiune continua 

B. presiune intermitenta 

C. debit 100 cmc/min 

D. debit 150 cmc/min 

E. debit 200 cmc/min 

196. Diametrul capului aspiratorului chirurgical este de: 

A. 0.5 mm 

B. 1 mm 

C. 2 mm 

D. 3 mm 

E. 10 mm 

39

197. Metodele întrebuinţate pentru controlul umidităţii în cavitatea 

bucală sunt: 

A. ejectorul de salivă 

B. aspiratorul chirurgical 

C. rulourile 

D. diga 

E. matricile circulare 

198. Rulourile de vata au grosimea de: 

A. 0,1 cm 

B. 0,9 cm 

C. 1 cm 

D.. 2 cm 

E. 5 cm 

199. Rulourile de vata pot fi menţinute in poziţie la maxilar cu: 

A. automatomul 

B. mătase 

dentara 

C. clame Harvard 

D. pene de lemn 

E. clame Haller 

200. Poziţia examinatorului de la 'ora 9' este confortabila pentru 

examinarea: 

A. fetelor ocluzale ale lateralilor inferiori din dreapta 

B. fetele ocluzale ale lateralilor inferiori din stânga 

C. fetele vestibulare ale lateralilor inferiori din dreapta 

D. fetele vestibulare ale lateralilor inferiori din stânga 

E. fetele vestibulare ale lateralilor superiori din stânga 

201. Dezavantajele folosirii digai sunt: 

A. produce retractia pârtilor moi 

40

B. împiedica vizibilitatea 

C. consuma timp 

D. impiedica conversaţia cu pacientul 

E. poate favoriza contaminarea operatorului prin contiguitate cu posibile infecţii din cavitatea 

bucala 

202. In cazul preparării cavităţii de clasa l pentru amalgam pe premolarii 

superiori, pe ce adincime va intra freza nr. 245 in foseta sau fisura? 

A. 0,5 mm 

B. 1 mm 

C. 1,5 mm 

D. 2 mm 

E. 2,5 mm 

203. La prepararea cavităţii de clasa l pentru amalgam pe premolarii 

superiori, cand se indica ameloplastia pentru includerea fisurilor mezio si 

distovestibulare? 

A. fisura restanta nu este mai adinca de 1/4 din grosimea smalţului 

B. fisura restanta nu este mai adinca de 1/2 din grosimea smalţului 

C. fisura restanta nu este mai adinca de 3/4 din grosimea smalţului 

D. fisura restanta nu este mai adinca de 3/5 din grosimea smalţului 

E. fisura restanta nu este mai adinca de 1/3 din grosimea smalţului 

204. In cazul preparării preparării cavităţii de clasa l pentru amalgam pe 

premolarii superiori,unghiul de intilnire al obturatiei de amalgam cu pereţii 

poate fi de: 

A. 60 de grade 

B. 70 de grade 

C. 80 de grade 

D. 90 de grade 

E. 100 de grade 

205. Cu ce freze se realizează şanţurile de retentie in unghiurile axio-orale axiovestibulare 

ale porţiunii verticale ale cavitatiiide clasa a ll-a ? 

A. freza 33 ½ 

B. freza n r. ¼ 

C. freza n r. 169 L 

D. freza nr. 1169 

41

E. freza nr. 245 

206. La prepararea cavităţii de clasa l pentru amalgam pe premolarii superiori, 

care este dimensiunea minima ce trebuie păstrata intre marginea cavităţii si proiecţia 

marginala a fetei aproximale? 

A. 0,6 mm 

B. 1,2 mm 

C. 1,5 mm 

D. 1,6 mm 

E. 2 mm 

207. Cu ce freze se realizează şanţurile de retentie pentru peretele gingival al 

cavităţii de clasa a ll-a? 

A. freza sferica ¼ 

B. freza nr. 169L 

C. freza nr. 245 


E. feza nr. ½ 

208. Care este lungimea şanţurilor de retentie vestibulo-orale create in peretele 

gingival al cavităţii de clasa a ll-a? 

A. 1 mm 

B. 2 mm 

C. 3 mm 

D. 4 mm 

E. 5 mm 

209. In cazul preparării cavităţii de clasa l pentru amalgam pe molari, care 

este dimensiunea minima ce trebuie păstrata intre marginea cavităţii si proiecţia 

marginala a fetei aproximate? 

A. 0,6 mm 

B. 1,2 mm 

C. 1,5 mm 

D. 1,6 mm 

E. 2 mm 

210. Cu ce freze se realizează puţurile de retentie in peretele gingival al 

cavităţii de clasa a ll-a? 

42

A. freza sferica nr. ¼ 

B. freza nr. 169L 

C. freza sferica nr. ½ 


E. freza sferica nr. 1 

211. In cazul preparării cavităţii de clasa l pentru amalgam pe premolarii 

superiori, care este lăţimea ideala a istmului? 

A. 0,5 mm 

B. 1 mm 

C. 1,5 mm 

D. 2 mm 

E. 2,5 mm 

212. In cazul preparării cavităţii de clasa l-a pentru amalgam pe premolarii 

superiori,cind nu se indica ameloplastia pentru includerea fisurilor mezio si 

disto-vestibulare? 

A. dacă implică un contact centric 

B. dacă nu implică un contact centric 

C. la pacienţii cu risc mic la carie 

D. când adâncimea fisurii este mai mică decât 1/3 din grosimea smalţului 

E. toate cele de mai sus 

213. La ce distanta trebuie sa se situeze şanţurile sau puţurile de retentie 

dentinara din peretele gingival al cavităţii de clasa a II-a ? 

A. la limita smalt-dentina 

B. la 0,1 mm dincolo de limita smalt-dentina 

C. la 0,2 mm dincolo de limita smalt-dentina 

D. la 0,3 mm dincolo de limita smalt-dentina 

E. la 0,5 mm dincolo de limita smalţ dentina 

214. Ce freze se folosesc la prepararea unei cavităţi de clasa a lll-a pe canin 

fără retentie in coada de rindunica in vederea obturării cu amalgam? 


B. freza sferica n r. ½ 

C. freza sferica nr. 1 

D. freza sferica nr.2 

E. freza sferica nr.4 

43

215. Ce freze se folosesc la prepararea unei cavităţi de clasa a lll-a pe canin 

pentru realizarea retentiei in coada de rindunica, in vederea obturării cu 

amalgam? 


B. freza sferica nr. ½ 



E. freza nr. 169L 

216. La prepararea cavităţilor de clasa I si a ll-a pentru restaurare cu 

răşini compozite: 

A. smalţul trebuie sa fie susţinut in intregime de către dentina 

B. bizotarea marginala se face cu freze diamantate 

C. bizotarea marginala se face freza nr.2 

D. nu se bizoteaza 

E. se bizoteaza cu instrumentar de mana 

217. Cu ce freze se recomanda exprimarea retentiei in cazul cavităţilor de 

clasa a V-a pe caninul mandibular? 


B. freza sferica nr. ½ 


D. freza nr. 33 ½ 

E. freza nr. 169L 

218. Cu ce freza se recomanda exprimarea retentiei in cazul cavităţilor de 

clasa a Vl-a pe dinţii laterali? 


B. freza nr. 1169 


D. freza nr. 169L 

E. freza nr. 33 ½ 

219. La prepararea cavităţii de clasa a lll-a in vederea restaurării cu materiale 

compozite, nu se accepta o abordare a leziunii dinspre vestibular: 

A. când se inlocuieste o obturatie-veche ce a fost inserata dinpre vestibular 

B. când caria nu a distrus creasta vestibulara 

C.. in nici o situaţie pe dinţii malpozitionati 

D. doar când leziunea carioasa e foarte mica 

44

E. in nici una din situaţiile de mai sus 

220. In prepararea cavităţilor de clasa a IV-a convenţionale: 

A. pereţii vestibulari si orali sunt paraleli cu axul lung al coroanei 

B. retentia se face numai pe pereţii vestibulari si orali 

C. pereţii formează un unghi mai mare de 90 grade cu suprafaţa dintelui 

D. peretele axial este plat (nu urmăreşte joncţiunea smalt-dentina) 

E. distanta dintre şanţul de retentie si joncţiunea smalt-dentina este de 1 mm 

221. Exereza dentinei ramolite: 

A. se face cu turbina 

B. se face cu o freza globulara la turatie redusa 

C. se face cu un excavator 

D. presupune uniformizarea peretelui pulpar 

E. presupune indepartarea dentinei infectate 

222. Caria dentara este: 

A. un proces distructiv acut al tesuturilor dure 

B. cu caracter inflamator 

C. provoaca necroza si distructia tesuturilor dure 

D. este urmata de cavitatie coronara si radiculara 

E. se dezvolta si pe dintii complet inclusi 

223. Perturbare formarii matricei organice a smaltului : 

A. carenta in vitamina A 

B. carenta in vitamina C 

C. carenta in vitamina B 

D.Bolile infectocontagioase 

E. Oligoelementele 

224. Pertubarea mineralizarii matricii smatului: 

A. carenta in calciu si fosfor 

B. rolul fluorului 

C. carenta in vitamina D 

D. dereglarile hormonale 

E. carenta de fier 

45

225. Teoriile mecanismelor externe in geneza cariei: 

A. teoria proteolitica 

B. teoria chimico-parazitara 

C. teoria proteolizei-chelatiunii 

D. teoria glucidolitica 

E. teoria acido-bazica 

226. Teoriile mecanismelor interne in geneza cariei: 

A. teoria organotropa 

B. teoria enzimatica 

C. teoria miodistrofica 

D. teoria reflexa 

E. teoria discolagenozei 

227. La afectarea dintilor tineri prin carii explozive pot contribui urmatorii 

factori : 

A. defecte morfologice de structura a tesuturilor dentare 

B. reactii de remineralizare deficienta 

C. teren deficient 

D. lipsa igienei orale 

E. consum de proteine in exces 

228. Formarea tramei organice si aportul de minerale este sub dependenta: 

A. parathormon 

B. factor de crestere 

C. vitamina D 

D. vitamina K 

E. calciu 

229. La nivelul smaltului senescenta produce: 

A. cresterea permeabilitatii 

B. tenta dintelui devine mata 

C. modificari morfologice 

D. creste elasticitatea tisulara 

E. dintele devine fragil si casant 

46

230. Imbatranirea pulpei se manifesta prin: 

A. hidratare 

B. multiplicarea fibrelor de colagen 

C. formarea de pulpoliti 

D. diminuarea celulelor de aparare 

E. atrofie celulara 

231. Xerostomia (oligosialia) apare ca o consecinta a : 

A. sarcoidoza 

B. sindrom Sjogren 

C. diabet zaharat 

D. depresia 

E. sarcina 

232. Scaderea sistemelor tampon salivar se reflecta in: 

A. pH-ul local scazut 

B. pH-ul local crescut 

C. alterarea florei orale 

D. dezvoltarea exagerata de bacterii si fungi acidurici 

E. scaderea numarului de bacterii si fungi acidurici 

233. Deficientele imunologice pot fi secundare: 

A. utilixzarii unor droguri 

B. neoplasme 

C. malnutritie 

D. sarcinii 

E. cariei 

47

234. Avantajele obturatiilor din aliaje nobile comparativ cu obturatiile din 

amalgam sunt: 

a. economia de tesuturi dure dentare la nivelul istmului, datorita rigiditatii metalului; 

b. imbunatatirea adaptarii marginale, prin brunisarea efectuata la cimentarea incrustatiei; 

c. refacerea unei morfologii ocluzale functinale optime, 

d. refacerea perfecta a zonelor de contact interdentar; 

e. coloreaza tesuturile. 

235. Contraindicatiile incrustatiilor: 

a. pacientii cu indice de carie crecut; 

b. igiena perfecta; 

c. leziuni coronare extinse; 

d. element de agregare in edentatii unidentare; 

e. la tineri cand exista riscul deschiderii camerei pulpare. 

236. Clasificarea incrustatiilor: 

a. inlay; 

b. onlay; 

c. inlay-pinlay; 

d. inlay-onlay; 

e. pinlay; 

237. Avantajele inlay-urilor / onlay-urilor ceramice sunt: 

a. estetica deosebita; 

b. mentinerea sanatatii parodontale; 

c. rezistenta la uzura; 

d. adaptarea marginala proasta; 

e. radioopacitatea. 

238. Dezavantajele fatetelor vestibulare sunt: 

a. economie de tesuturi dure dentare; 

b. sacrificiu de tesuturi dure dentare; 

c. riscul minim de iritatie pulpara; 

d. riscul maxim de iritatie pulpara; 

e. pret de cost ridicat. 

239. Avantajele fatetelor vestibulare sunt: 

a. economie de tesuturi dure dentare; 

b. sacrificiu de tesuturi dure dentare; 

c. riscul minim de iritatie pulpara; 

d. riscul maxim de iritatie pulpara; 

e. pret de cost acceptabil. 

240. Pinlay-urile sunt: 

a. incrustatii cu crampoane, utilizate ca mijloace suplimentare de retentie; 

48

. inlay-uri, utilizate ca mijloace suplimentare de retentie; 

c. onlay-uri, utilizate ca mijloace suplimentare de retentie; 

d. DCR-uri clasice; 

e. proteze unidentare; 

241. Inlay-urile ceramice ofera trei avantaje distinctive comparativ cu alte 

tipuri de restauratii: 

a. sunt inestetice; 

b. sunt estetice; 

c. ofera rezistenta structurilor dentare subiacente; 

d. reprezinta o metoda conservativa; 

e. reprezinta o metoda invaziva; 

242. Cele doua clase de ceramica feldaspatica (dupa Sadoun) pentru inlay-uri 

sunt: 

a. traditionala; 

b. 40% continut in alumina; 

c. cu continut crescut de leucit; 

d. 60% continut in alumina; 

e. 80% continut in alumina; 

243. Cele trei clase de ceramica aluminoasa (dupa Sadoun) pentru inlay-uri 

sunt: 

a. traditionala; 


c. cu continut crescut de leucit; 



244. Cele doua clase de ceramica sticloasa (dupa Sadoun) pentru inlay-uri sunt: 

a. Dicor; 


c. Cerapearl; 



245. Care din urmatoarele materiale poate fi folosit pentru amprentare in cazul 

unei coroane jacket din rasini compozite: 

a. polieter; 

b. silicon cu reactie de aditie; 

c. alginat; 

d. gips; 

e. ceara; 

246. In cazul coroanei jacket din rasini compozite, pragul circular va avea o 

grosime de: 

49

a. 0,1 mm; 

b. 0,5 mm; 

c. 0,8 mm; 

d. 1,1 mm; 

e. 1,2 mm; 

247. In cazul coroanei jacket din ceramica, pragul circular va avea o grosime 

de: 

a. 0,1 mm; 

b. 0,5 mm; 

c. 0,8 mm; 

d. 1 mm; 

e. 1,2 mm; 

248. Referitor la relaţiile intermaxilare se poate afirma că : 

a) PIM stabilă poate fi reprodusă fără probleme prin intermediul restaurărilor protetice ; 

b) Când PIM nu este acceptabilă, pentru înregistrarea relaţiilor intermaxilare se recurge la 

determinarea poziţiei de postură ; 

c) Când PIM nu este acceptabilă, pentru înregistrarea relaţiilor intermaxilare se recurge la 

poziţia de referinţă a mandibulei faţă de craniu, RC ; 

d) RC este constantă toată viaţa ; 

e) RC poate fi uneori modificată de unele contacte dento-dentare sau de contracţii 

musculare anormale. 

249. La pacienţii a căror morfologie ocluzală înregistrează iniţial stopuri ocluzale 

stabile, dar care în cursul tratamentului protetic vor fi desfiinţate temporar în timpul 

preparării dinţilor pentru elementele de agregare ale unei proteze parţiale fixe de 

amploare, se recomandă următoarele : 

a) prepararea seriată a dinţilor şi conservarea stopurilor ocluzale de pe aceştia prin mici 

şine din acrilat autopolimerizabil sau chei din silicon ; 

b) efectuarea seriată a elementelor de agregare, ceea ce presupune realizarea lor separat de 

intermediarii protezei fixe ; 

c) folosirea unor şabloane de ocluzie, după ce s-a efectuat prepararea dinţilor ; 

d) folosirea unor şabloane de ocluzie confecţionate înaintea preparării dinţilor ; 

e) restaurări provizorii. 

250. Poziţia de RC poate fi verificată prin determinarea următoarelor repere : 

50

a) reperul osos – constă în stabilirea unei distanţe convenabile Gnathion-Subnazale, egală 

cu cea a etajului inferior al feţei ; 

b) reperul muscular – constă în surprinderea prin palpare a contracţiei musculare 

echilibrate a grupelor de muşchi mobilizatori ; 

c) reperul articular – plasarea centrică a condililor în fosele mandibulare se verifică prin 

palpare, ştiind că ei se află pe linia ce uneşte tragusul cu aripa nazală, la aproximativ 

13mm de marginea tragusului ; 

d) reperul dentar ocluzal cu una din cele două situaţii de point centric sau long centric; 

e) poziţia de RC nu poate fi verificată, înregistrată şi transferată pe simulatoare ale ATM. 

251. Pentru determinarea RC este absolut indispensabil să se obţină o relaxare 

musculară integrală, prin următoarele căi : 

a) relaxare mecanică prin deschidere forţată, propulsie mandibulară maximă, retropulsie 

mandibulară maximă ; 

b) relaxare musculară prin exerciţii, cu ajutorul unor aparate de decondiţionare ce permit 

pierderea reflexelor habituale de închidere prin suprimarea angrenării dentare : placă 

palatină cu platou retroincizal, gutieră ocluzală ; 

c) relaxare musculară prin stimulare electrică : Mio-monitorul lui Jankelson, prin excitarea 

nervului mandibular provoacă contracţii puternice ale muşchilor mobilizatori urmate de 

relaxare ; 

d) relaxarea psihologică : pregătirea psihologică a pacientului pentru a-şi creşte hipertonia 

musculară locală şi / sau generală ; 

e) relaxarea farmacologică : utilizarea unor miorelaxante la pacienţii ce prezintă spasme 

musculare ; 

252. Metodele de poziţionare mandibulară în RC sunt următoarele : 

a) Metoda unimanuală : tehnica bilaterală şi tehnica cu localizatorul centric ; 

b) Metoda bimanuală, în cadrul căreia rezultatele cele mai sigure şi repetabile pot fi 

obţinute utilizând tehnica de conducere bimanuală a mandibulei descrisă de Dawson ; 

c) Metoda mini-planului retroincisiv, ce se poate utiliza doar în situaţia în care pacientul 

are dinţii prezenţi pe arcade ; 

d) La metoda mini-planului retroincisiv dezangrenarea se poate realiza cu ajutorul jig-ului 

anterior imaginat de Lucia, sau jig-ului universal imaginat de Dupas ; 

e) Metoda poziţionării autoghidate cu cele două tehnici : separatorul ocluzal şi rigla curbă 

progresivă. 

253. Ocluzia de relaţie centrică, implicit poziţia de relaţie centrică a mandibulei, 

poate fi înregistrată clinic la dentat şi edentatul parţial ( cel care mai prezintă perechi 

de dinţi antagonişti ce intră în contact ), astfel : 

51

a) cu ceară specială de ocluzie BeautyPink ; 

b) cu ceară cu adaosuri de pulberi metalice, de exemplu Cuprowax ; 

c) cu plăcuţe de ceară pe care se aplică pastă ZOE ; 

d) prin realizarea unei chei de ocluzie din ghips superdur, cu priză rapida ; 

e) cu alginat. 

254. Referitor la înregistrarea grafică a relaţiei centrice, se poate afirma că : 

a) se poate realiza prin tehnici intraorale ; 

b) se poate realiza prin tehnici extraorale ; 

c) se poate realiza cu ajutorul unui val de ceară ; 

d) necesită o placă de înregistrare, care să nu interfereze cu ocluzia ; 

e) necesită un ac de înregistrare, fixat perpendicular pe planul de ocluzie. 

255. În cursul înregistrării grafice a relaţiei centrice, atunci când plăcuţa de 

înregistrare e fixată la mandibulă, se observă: 

a) pe plăcuţa de înregistrare apare un unghi obtuz cu deschiderea spre cavitatea bucală ; 

b) poziţia de RC corespunde situaţiei în care vârful acului de înregistrare se opreşte în 

vârful unghiului respectiv ; 

c) unghiul obtuz se numeşte arc gotic sau unghi simfizar 

d) metoda permite înregistrarea diagramei mişcărilor limită în plan vertical ; 

e) metoda permite înregistrarea diagramei mişcărilor limită în plan orizontal. 

256. Poziţia de intercuspidare maximă are următoarele caracteristici : 

a) electromiografic se înregistrează o contracţie involuntară maximă a muşchilor 

mobilizatori ai mandibulei ; 

b) mai poartă denumirea de poziţie de forţă ; 

c) este cea mai frecventă poziţie funcţională mandibulo-craniană cu contact dento-dentar ; 

d) în PIM se încheie majoritatea ciclurilor funcţionale prin care se realizează incizia şi 

triturarea alimentelor ; 

e) numărul punctelor de contact stabilite la un momentdat este o particularitate a fiecărui 

individ şi este supus modificărilor morfologice în timp. 

257. Atunci când mandibula alunecă din ORC în PIM, putem afirma că : 

52

a) pe lângă o anumită conformaţie a cuspizilor activi, trebuie să existe şi un grad de 

libertate al mişcărilor condiliene ; 

b) astfel, pentru un long centric de 0,5mm, condilii se deplasează anterior aproximativ 

0,1mm ; 

c) în cazul unui long centric, există o libertate de mişcare a vârfului cuspizilor pe planşeul 

foselor, libertate care poate permite şi o alunecare în sens lateral ( wide centric ) ; 

d) conform triunghiului descris de Spirghi, long centric-ul cu wide centric-ul concură la 

realizarea point centric-ului ; 

e) în practică se obişnuieşte marcarea cu hârtie albastră a contactelor dento-dentare în PIM 

şi cu hârtie roşie a celo din ORC. 

258. Tendinţa de a evita un obstacol interpus pe traseul ORC-PIM, are 

următoarele consecinţe asupra poziţiei mandibulei : 

a) declanşează contracţii musculare reflexe, cu devierea consecutivă a mandibulei 

b) mai întâi apare ocluzia habituală ( de obişnuinţă ) ; 

c) prin persistenţa obstacolului apare ocluzia de necesitate ( de convenienţă ), atunci când 

ADM s-a adaptat la această situaţie şi s-a ajuns la intercuspidare stabilă ; 

d) ocluzia traumatică apare atunci când toleranţa individuală a structurilor ADM a fost 

depăşită, şi au apărut semne şi simptome de DTM ; 

e) simpla îndepărtare a obstacolului din ocluzia traumatică va determina revenirea 

automată la PIM iniţială ; 

259. Tratamentul ocluziei traumatice are următoarele obiective : 

a) revenirea la raporturile ocluzale iniţiale ; 

b) obţinerea stabilităţii ocluzale a la long ; 

c) funcţionalitate ADM satisfăcătoare pentru pacient ; 

d) eliminarea şi împiedicarea recidivei simptomatologiei DTM ; 

e) atunci când ocluzia pacientului este stabilă ( fie că este vorba de PIM sau OH), ea se 

înregistrează şi transferă cu ajutorul unor chei de ocluzie din ceară, silicon cu reacţie de 

adiţie, masă termoplastică, etc. 

260. Suprafeţele dentare de ghidaj, în cursul mişcărilor mandibulare sunt 

reprezentate de : 

a) versanţii ocluzali ai cuspizilor vestibulari maxilari ; 

b) versanţii ocluzali ai cuspizilor palatinali maxilari ; 

c) inconstant suprafeţele palatinale şi / sau marginile incizale ale incisivilor şi caninilor 

maxilari ; 

d) versanţii ocluzali ai cuspizilor vestibulari mandibulari ; 

e) versanţii ocluzali ai cuspizilor linguali mandibulari. 

53

261. În cursul mişcării de lateralitate, pot interveni mai multe tipuri de ghidaj : 

a) ghidajul canin,apare în 40 % din cazuri ; 

b) la ghidajul canin poate participa uneori incisivul lateral ; 

c) la ghidajul de grup, pe lângă canin, participă şi premolarii şi molarii de pe partea 

nelucrătoare ; 

d) Slavicek a denumit acest concept ” ghidaj lateral secvenţial cu dominanţă canină ” ; 

e) pe baza înregistrării poziţiei de lateralitate se va programa pe articulator amplitudinea 

mişcării Bennett de pe partea contralaterală şi unghiul Bennett de pe aceeaşi parte. 

262. Poziţia de relaţie centrică are următoarele caracteristici : 

a) e determinată de contactele dento-dentare ale celor două arcade, şi poate fi influenţată 

de tonusul musculaturii mobilizatoare a mandibulei ; 

b) este constantă de-a lungul vieţii ; 

c) este o poziţie de referinţă din care mandibula pleacă şi revine în principalele mişcări pe 

care le efectuează ; 

d) este o poziţie diagnostică de la care porneşte orice analiză ocluzală ; 

e) este reproductibilă, putând fi înregistrată şi transferată pe simulatoare ale ATM ( 

articulatoare, ocluzoare ). 

263. Despre tratamentul preprotetic sunt adevărate următoarele afirmații: 

a. este numit și tratament specific; 

b. este numit și tratament nespecific; 

c. cuprinde, printre altele, tratamentul parodontal, tratamentul de echilibrare ocluzală și 

tratamentul ortodontic; 

d. cuprinde, printre altele, intervenții chirurgicale asupra mucoasei și osului; 

e. cuprinde intervenții asupra dinților stâlpi. 

264. Prepararea dinților stâlpi care nu necesită acoperirea cu microproteze și 

nici obturații sau incrustații se face prin: 

a. realizarea planurilor de ghidare; 

b. remodelarea dinților stâlpi prin reducerea convexităților mezio-distale exagerate; 

c. remodelarea dinților stâlpi prin reducerea convexităților vestibulo-orale exagerate ; 

d. prepararea lăcașelor pentru pintenii interni; 

e. prepararea lăcașelor pentru pintenii externi. 

265. Acoperirea dinților stâlpi cu microproteze este indicată în 

următoarele situații: 

54

a. prezența retentivităților naturale în condițiile unei igiene bune; 

b. tendința la carii; 

c. utilizarea sistemelor speciale de menținere; 

d. lăcașe ocluzale care nu depășesc stratul de smalț; 

e. dinți mobili care vor fi solidarizați cu ajutorul microprotezelor lipite între ele. 

266. Zonele protetice pozitive sunt: 

a. acele zone ale câmpului protetic care trebuie ocolite de proteză sau despovărate de 

presiuni; 

b. la maxilar, reprezentate de: papila incisivă, rugile palatine, rafeul median și torusul 

palatin; 

c. la mandibulă, reprezentate de: mucoasa procesului alveolar în zona linguală și torusul 

mandibular; 

d. acele elemente ale câmpului protetic cu care proteza vine în contact intim; 

e. la maxilar, dinții restanți, dinții stâlpi, crestele alveolare, bolta palatină și tuberozitățile. 

267. Rafeul median maxilar, atunci când se prezintă sub forma unei creste 

ascuțite sensibile la palpare, trebuie despovărat prin foliere în grosime de: 

a. 0,20-0,30 mm; 

b. 0,30-0,40 mm; 

c. 0,50-1 mm; 

d. 0,30-0,40 nm; 

e. nu trebuie foliat niciodată, deoarece constituie o importantă zonă protetică pozitivă. 

268. În cadrul tratamentului proprotetic, intervenții chirurgicale asupra 

mucoasei sunt necesare în următoarele cazuri: 

a. tuberozități exagerat de retentive sau procidente; 

b. fren lingual inserat în apropierea parodonțiului marginal, împiedicând aplicarea barei 

linguale; 

c. hipertrofii și hiperplazii la nivelul versantelor crestelor; 

d. creste retentive în diferite regiuni, dar mai ales frontal; 

e. fren labial inserat aproape de muchia crestei frontale, împiedicând extinderea șeii și 

favorizând leziunile de decubit. 

269. Remodelarea dinților stâlpi cuprinde următoarele intervenții: 

a. reducerea convexităților vestibulo-orale exagerate; 

b. reducerea unor retentivități datorate migrării orizontale a dinților stâlpi; 

c. reducerea unor zone care nu interferează suficient cu brațele croșetului; 

d. remodelarea dinților laterali cu miloliză; 

e. remodelarea dinților laterali abrazați, la care ecuatorul protetic se află la colet. 

55

270. Proteza scheletată, deși reprezintă un tot structural și funcțional, se 

poate diviza, d.p.d.v. didactic, în următoarele părți componente: 

a. conectorii principali (majori); 

b. conectorii secundari (majori); 

c. croșetele divizate Roach; 

d. mijloacele de menținere, sprijin și stabilizare; 

e. șeile și dinții artificiali. 

271. Bara linguală are următoarele dimensiuni: 

a. 1-3 mm înălțime; 

b. 4-5 mm înălțime; 

c. 1 mm grosime la extremitatea inferioară; 

d. 1 mm grosime la extremitatea superioară; 

e. 3 mm grosime la extremitatea superioară. 

272. Rolul croșetului continuu este de: 

a. solidarizare a dinților restanți; 

b. rigidizare a barei linguale și mărire a rezistenței mecanice a protezei; 

c. rigidizare a plăcii palatinale fenestrate și mărire a rezistenței mecanice a protezei; 

d. menținere indirectă a protezelor terminale; 

e. sprijin parodontal al protezei. 

273. Varietatea mare de croșete se poate grupa în patru categorii și 

anume: 

a. croșete circulare, croșete Roach, croșete Ney, croșete speciale; 

b. croșete circulare, croșete Ackers, croșete Roach, croșete speciale; 

c. croșete circulare, croșete Ney, croșete Bonyhard, contracroșete; 

d. croșete circulare, croșete Ackers, croșete Bonwill, croșete speciale; 

e. croșete circulare, croșete CLUSTIR, croșete RPI, croșete speciale. 

274. Sistemele speciale de menținere, sprijin și stabilizare cuprind: 

a. croșetele circulare; 

b. croșetele speciale; 

c. sistemele de telescopare; 

d. sistemele articulate; 

e. sistemele magnetice. 

56

275. Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o șa de proteză 

scheletată sunt următoarele: 

a. adaptarea relativă la țesuturile cu care vine în contact; 

b. adaptarea intimă și precisă la țesuturile cu care vine în contact; 

c. să aibă o bună conductibilitate electrică; 

d. să refacă și să mențină fizionomia; 

e. să permită efectuarea căptușirilor, rebazărilor și reparațiilor. 

276. Se cunosc următoarele tipuri de conectori secundari: 

a. conectori secundari interdentari; 

b. conectori secundari proximali; 

c. conectori secundari ai brațelor elastice ale croșetelor divizate; 

d. conectorul secundar de întărire al croșetului unibar; 

e. conectorul secundar de întărire al croșetului inelar (circular cu 4 brațe). 

277. În afara forței funcționale de masticație, asupra protezelor parțiale 

mai acționează o serie de alte forțe și anume: 

a. gravitația, care pune probleme de obicei la mandibulă; 

b. forțele date de alimentele lipicioase; 

c. lipsa de echilibrare ocluzală; 

d. actele reflexe ca strănutul și tusea; 

e. forțele date de musculatura periferică. 

278. Axa de rotație secundară sau linia fulcrum secundară: 

a. trece prin vârfurile extremității libere a brațelor retentive ale croșetelor plasate cel mai 

posterior; 

b. este dată de bascularea prin desprinderea extremității distale a șeilor; 

c. este dată de bascularea prin înfundarea extremității distale a șeilor; 

d. trece prin pintenii cei mai apropiați de edentație; 

e. este dată de bascularea laterală (rotațiile transversale). 

279. Determinarea şi ȋnregistrarea relaţiei intermaxilare este: 

a. O fază clinică ce urmează probei scheletului metalic al protezei; 

b. Are ca obiectiv transferul şi poziţionarea modelelor funcţionale ȋn 

ocludator sau articulator; 

c. Poziţionarea modelelor se face ȋn relaţii diagnostice asemănătoare cu 

relaţiile funcţionale dintre cele două maxilare; 

d. O fază clinică ce precede proba scheletului metalic; 

e. Toate variantele de mai sus. 

57

280. Poziţionarea modelelor cu ajutorul materialelor de ȋnregistrare a 

poziţiei de IM este indicată: 

a. ȋn edentaţii de clasa a III-a cȃnd există destul de mulţi dinţi restanţi; 

b. ȋn edentaţiile de clasa a II-a ȋntinse; 

c. prin această metodă modelele nu pot fi poziţionate sigur ȋn IM; 

d. ȋn edentaţiile de clasa a IV-a ȋntinse; 

e. ȋn edentaţiile de clasa I ȋntinse. 

281. Poziţionarea manuală a modelelor ȋn IM: 

a. Această metodă este posibilă atunci cȃnd există cel puţin patru unităţi de 

masticaţie, repartizate cȃte două bilateral; 

b. Metoda are aplicabilitate ȋn edentaţiile reduse clasa a III-a şi a IV-a, cu 

ocluzie stabilă şi DVO păstrată; 

c. Această determinare a RIM nu poate fi realizată ȋn aceeaşi etapă clinică de 

probă şi adaptare a scheletului metalic; 

d. Această metodă poate fi aplicată ȋn orice situaţie; 

e. Această determinare a RIM poate fi realizată ȋn aceeaşi etapă clinică de 

probă şi adaptare a scheletului metalic. 

282. ȋnregistrare perfectă a RIM comportă: 

a. Precizie; 

b. Cuprinderea tuturor dinţilor restanţi; 

c. Indentaţii puţin adȃnci şi care să redea numai faţa ocluzală; 

d. Comoditate pentru pacient; 

e. O ȋnregistrare de lungă durată pentru a putea ȋnregistra toate 

detaliile. 

283. Ȋn tehnica ȋnregistrării cu ceară de ocluzie: 

a. Ceara se ramoleşte ȋn apă la 50-55˚C 

b. Ceara se ramoleşte ȋn apă la temperatura camerei 

c. Ceara se ramoleşte ȋn apă la 30-40˚C 

d. Ceara se ramoleşte ȋn apă la 50-60˚C 

e. Ceara se ramoleşte ȋn apă la 60-70˚C 

58

284. Ȋn cazul ȋn care se utilizează şablonul de ocluzie cu val de ocluzie din 

ceară: 

a. Acesta trebuie să fie mai scurt cu 1-2 mm decȃt dinţii restanţi; 

b. Acesta trebuie să fie mai ȋnalt cu 1-2 mm decȃt dinţii restanţi; 

c. Valul de ceară se ramoleşte uniform pe toată suprafaţa cu spatula fierbinte; 

d. Ȋntre indentaţii şi suprafaţa modelului antagonist nu trebuie să existe 

niciun spaţiu; 

e. Modelele se fixează ȋn poziţia corectă cu beţe de chibrit. 

285. Determinarea funcţională a RIM : 

a. Poate fi utilizată cȃnd se tratează o edentaţie de Cl. a II-a; 

b. Poate fi utilizată cȃnd se tratează o edentaţie de Cl. a III-a; 

c. Poate fi utilizată cȃnd se tratează o edentaţie de Cl. a I-a; 

d. Poate fiutilizată cȃnd se tratează o edentaţie de Cl. a IV-a; 

e. Nu poate fi utilizată cȃnd se tratează o edentaţie de Cl. a IV-a. 

286. Forţele care acţionează asupra protezelor parțiale sunt: 

a. Forţa de masticaţie; 

b. Forţele date de alimentele lipicioase; 

c. Gravitaţia; 

d. Musculatura periferică; 

e. Forţe extinseci. 

287. Tendinţele şi deplasările posibile ale protezelor parţiale se fac: 

a. ȋn sens vertical; 

b. ȋn sens orizontal; 

c. ȋn sens rotatoriu; 

d. nu se deplasează; 

e. antero-posterior. 

288. Adȃncimea de retenţie a croşetelor turnate suficientă pentru 

menţinere este: 

a. 0,25 mm pentru croşetele turnate circulare; 

b. 0,75 mm pentru croşetele turnate circulare; 

c. 2,5 mm pentru croşetele turnate circulare; 

d. 0,5 mm pentru croşetele turnate divizate; 

e. 0,75-1mm maxim pentru coşetele cu braţ elasitc din sȃrmă. 

59

289. Mijloacele auxiliare de retenţie ale protezelor mobilizabile sunt 

reprezentate de: 

a. Retentivităţi anatomice; 

b. Adeziunea dintre mucoasă şi baza protezei; 

c. Lustrul perfect al protezei; 

d. Tonicitatea musculară; 

e. Asperităţile bazei protezei. 

290. Menţinerea indirectă depinde de următorii factori: 

a. Eficacitatea menţinerii indirecte; 

b. Eficacitatea menţinerii directe; 

c. Distanţa de plasare a elementelor contrabasculante; 

d. Situarea axei de basculare; 

e. Distanţa de plasare a elementelor basculante. 

291. Ȋn menţinerea indirectă mai intervin cu rol secundar: 

a. Adeziunea, tonicitatea musculară, retentivităţi anatomice fricţiunea dintre 

dinţii restanţi şi proteză; 

b. Mărirea dimensiunii mezio-distale a arcadei artificiale; 

c. Lustrul perfect al protezei; 

d. Croşete circulare deschise dental; 

e. Modelarea fără retentivităţi a şeilor. 

292. Diminuarea, chiar evitarea basculării este posibilă prin următoarele 

metode: 

a. Amprente compresive mai ales la maxilar; 

b. Şei terminale extinse la maxim; 

c. Conectori principali la maxilar, de lăţime echivalentă cu ȋntinderea 

edentaţiei; 

d. Căptuşire şi rebazare; 

e. Acoperirea zonelor biostatice reprezentate de tuberozităţi şi tuberculul 

piriform. 

60

293. Alegerea materialului si a tehnicii de amprentare preliminara se face 

in functie de: 

A. dotarea cabinetului 

B. dotarea laboratorului 

C. gradul de instruire a medicului 

D. duritatea campului protetic 

E. comfortul pacientului 

294. Amprenta preliminara cu protezele vechi, utilizeaza ca material de 

amprentare: 

A. materiale cu vascozitate lent progresiva 

B. siliconii 

C. alginatul 

D. gipsul 

E. mase termoplastice 

295. In tehnica de amprentare mucostatica: 

A. marginile lingurii vor fi mult scurtate si distantate de zonele ce trebuie protejate de 

presiuni 

B. marginile lingurii vor trebui prelungite pana in fundul de sac 

C. se va aplica un rulou de ceara pe fata externa a lingurii 

D. se va aplica un rulou de ceara pe faţa interna a lingurii 

E. marginile lingurii vor trebui bine rasucite la nivelul formatiunilor mobile 

296. Care din urmatoarele afirmatii privind lingurile individuale sunt 

corecte: 

A. se confectioneaza pe modelul functional 

B. nu este necesara adaptarea lor in cavitatea orala 

C. se confectioneaza numai acrilat 

D. pot fi confecţionate distanţat faţa de model in anumite zone 

E. se confectioneaza numai din placa de baza 

297. Principiile care stau la baza amprentarii in edentatia totala enuntate 

de Greene sunt: 

A. sa se determine inaltimea, forma si grosimea marginilor protezei 

B. sa se obtina o suprafata protetica intinsa la maximum 

C. sa se asigure transmiterea armonioasa a presiunilor asupra tesuturilor campului 

protetic 

D. sa se obtina o suprafata protetica neregulata 

61

E. sa se asigure transmiterea neuniforma, selectiva a presiunilor asupra tesuturilor 

campului protetic 

298. Ce caracteristici prezinta metoda Schreinemackers de amprentare in 

edentatia totala: 

A. marginile lingurilor standard utilizate urmaresc creasta milohioidiana 

B. lingura individuala mandibulara se ingroasa in zona linguala centrala 

C. lingura individuala maxilara prezinta o nervura in zona Ah 

D. amprenta preliminara se face cu stents 

E. amprenta finala se face cu materiale bucoplastice 

299. La alegerea materialului de amprentare în edentatia totala sunt 

valabile urmatoarele reguli: 

A. Existenta tuberozitatilor retentive impune folosirea unui material elastic 

B. Mucoasa rezilienta necesita un material cu vâscozitate mare 

C. Mucoasa rezilienta necesita un material cu vâscozitate mica 

D. La câmpul dur se folosesc materiale cu vâscozitate mica 

E. Pentru lingurile individuale directe se poate folosi stents-ul. 

300. Erorile amprentei cu alginate ce necesita repetarea amprentei sunt 

A. amprentarea asimetrică a câmpului protetic 

B. apariţia unui exudat pe suprafaţa amprentei 

C. neacoperirea cu alginat a tuturor zonelor 

D lipsuri 

E. margini subţiri balante de material nesusţinut 

301. In cazul tuberozitatilor procidente planul de ocluzie in zona laterala 

este orientat: 

A. paralel cu planul Camper 

B. paralel cu planul Frankfurt 

C. divergent spre distal fata de planul Camper 

D. convergent spre distal faţa de planul Camper 

E. divergent spre mezial fata de planul Frankfurt 

302. Testarea miscarii de basculare a sablonului de ocluzie pe campul 

protetic se face: 

A. prin presiuni V – O executate pe bordura de ceara 

B. apasand alternativ pe suprafata ocluzala a valurilor de ocluzie in dreptul premolarilor 

C. prin presiuni O – V executate pe bordura de ceara 

D. prin tracţiune iin ax ale sablonului 

E. prin balansarea mandibulei dreapta – stanga 

62

303. Pentru determinarea dimensiunii verticale de ocluzie (DVO) 

Silverman: 

A. Recomanda confectionarea unei masti de acrilat care va pastra toate dimensiunile 

faciale; 

B. Recomanda confectionarea unui profil din acrilat sau metal care va putea pastra toate 

dimensiunile faciale; 

C. Recomanda pastrarea dimensiunii verticale de ocluzie determinata cu vechile proteze 

mobilizabile correct confectionate; 

D. Propune tatuarea pe mucoasa fixa in zona frontala, la maxilarul superior si la 

mandibula, a doua puncte colorate cu tus de China sau cu pulbere de tantal si masurarea 

distanţei dintre ele si poziţia de DVO si RC pe care o inregistreaza intr-o fisa. 

E. Propune inregistrarea DVO inainte de extractia ultimilor dinti si transferul la noile 

proteze. 

304. Determinarea curburii vestibulare a bordurii sablonului maxilar la 

edentatul total are ca scop: 

A. Refacerea functiei masticatorii 

B. Refacerea functiei fizionomice 

C. Refacerea functiei fonetice 

D. Pozitionarea corecta a incisivilor in sens vertical 

E. Pozitionarea corecta a incisivilor in sens sagital 

305. Baza sabloanelor de ocluzie prezinta urmatoarele caracteristici: 

A. se realizeaza din placa de baza 

B. rigida 

C.usor deformabila 

D. adaptata perfect pe model 

E. marginile acesteia nu trebuie sa patrunda in fundurile de sac 

306. Semnele unei supraevaluari a DVO la edentatul total sunt: 

A. aspect neplacut datorita vizibilitatii exagerate a dintilor 

B. accentuarea santurilor peri si paralabiale 

C. "zgomot de castagnete 

D. vizibilitate redusa a rosului buzelor 

E. facies crispat 

63

307. Valul de ocluzie al sablonului maxilar la un edentat total trebuie sa 

aiba urmatoarele caracteristici: 

A. in regiunea frontala trebuie situat anterior de papila incisiva 

B. in zona incisivilor sa aiba o latime de 10 mm 

C. in zona molarilor sa aiba o inaltime de 10 mm 

D. in regiunea laterala sa fie plasat strict pe creasta 

E. in zona incisivilor sa aiba o latime de 5-6 mm 

308. Tehnica de montare Hanau pleacă de la ideea că articularea 

echilibrată şi valoarea funcţională a unei proteze toatale depind de armonia 

între cinci factori care alcătuiesc quintetul Hanau: 

a. înclinarea pantei condiliene; 

b. profunzimea curbei de compensaţie a lui Spee; 

c. înclinarea planului protetic de orientare în raport cu orizontala articulatorului; 

d. înălţimea traiectoriei incisive determinată de plăcuţa incizală a articulatorului; 

e. înălţimea ambrazurilor ocluzale. 

309. Tehnica de montare Sears are următoarele caracteristici: 

a. porneşte de la ideea că planurile înclinate sunt generatoare de forţe orizontale; 

b. se renunţă la curbele de ocluzie dar se menţin feţele ocluzale cuspidate; 

c. funcţia de triturare se realizează ca în cazul montării clasice; 

d. montarea se face în ocluzor; 

e. în zona laterală se montează unităţi echilibrante cu rol de a contabalansa forţele 

orizontale dezechilibrante care apar la miscările de lateralitate şi propulsie. 

310. Gingia artificială: 

a. trebuie să înlocuiască toate pierderile de substanţă osoasă; 

b. are rolul de a menţine formaţiunile de la periferia câmpului protetic în poziţia 

lor iniţială; 

c. are rol estetic prin volum, modelaj şi culoare; 

d. trebuie să redea un contur armonios buzelor; 

e. să menţină şanţurile periorale. 

311. Culoarea gingiei artificiale: 

a. nu trebuie să se armonizeze neapărat cea a mucoasei din jur; 

b. poate fi mai dechisă la barbaţi şi mai închisă la femei; 

c. poate fi mai deschisă în jurul coletelor dentare şi mai închisă în şanţurile 

interadiculare; 

d. poate fi deosebită folosind acrilate care conţin vinişoare; 

e. realizarea în totalitate a bazei din acrilat transparent dă un aspect artificial lipsit 

de viaţă. 

64

312. La controlul exobucal al machetelor, pe modeletrebuie să fie trasate 

următoarele linii de referinţă: 

a. linia mediană; 

b. linia caninilor; 

c. curbura sagitală; 

d. linia planului de ocluzie; 

e. curbura transversală. 

313. La controlul exobucal al machetelor: 

a. cei şase frontali trebuie să ocupe spaţiul dintre cele două linii ale caninilor; 

b. dinţii trebuie să relizeze unităţi masticatorii de câte trei dinţi; 

c. dinţii laterali trebuie să nu fie montaţi pe tuberozitate sau tuberculul piriform; 

d. dinţii laterali trebuie să fie montaţi pe mijlocul crestei; 

e. direcţia curburii sagitale să fie paralelă cu cu curbura crestei maxilare. 

314. Bazele din ceară ale machetelor trebuie să respecte limitele 

funcţionale ale câmpului protetic: 

a. să intre până în fundurile de sac ale modelelor funcţionale; 

b. să acopere 1/3 anterioare ale tuberculului piriform; 

c. să cuprindă şanţurile pterigomaxilare şi restul zonei de închidere marginală 

distală; 

d. versantele vestibulare ale machetelor să fie modelate concav; 

e. versantul lingual al machetei protezei mandibulare să fie modelat convex. 

315. La examinarea endoorală a machetelor de ceară, cănd pacientul este 

examinat cu gura întredeschisă trebuie luate în considerare următoarele 

aspecte: 

a. linia mediană interincisivă superioară trebuie să se suprapună pe planul mediosagital 

al feţei; 

b. lăţimea celor 6 frontali superiori să se incadreze între cele două comisuri 

bucale; 

c. curbura vestibulară să fie simetrică; 

d. curbura incizală să fie aproximativ paralelă cu marginea liberă a buzei 

superioare; 

e. faţa ocluzală a dinţilor superiori nu trebuie să “atârne”. 

65

316. Frush şi Fisher, care au făcut o serie de studii privitoare la dentogenie 

recomandă următoarele: 

a. anomaliile în poziţionarea dinţilor nu trebuie reproduse simetric pe ambele 

hemiarcade; 

b. diastemele şi tremele realizează de cele mai multe ori un aspect neplăcut şi 

împietează asupra rezistenţei mecanice a protezei; 

c. poziţia forma şi culoare incisivului centreal domină fizionomia, lateralul 

întotdeauna maschează însă expresia centralului; 

d. încălecarea lateralului peste central conferă un aspect de feminitate. 

e. curbura incizală este concavă la femei şi convexă la bărbaţi. 

317. La controlul endooral al machetelor protezelor totale, dacă 

dimensiunea verticală de ocluzie (DVO) este mărită: 

a. aspectul feţei este crispat; 

b. aspectul feţei este îmbătrânit; 

c. roşul buzelor este diminuat; 

d. dinţii sunt prea vizibili; 

e. şanţurile peribucale sunt accentuate. 

318. Factorii locali care ar putea contribui la apariţia unei stomatite 

protetice includ: 

a. autocurăţirea care diminuă atât prin acoperirea câmpului protetic cât şi prin 

scăderea fluxului salivar, datorită atrofiei glandelor salivare; 

b. scăderea temperaturii locale sub proteză; 

c. microporozităţile acrilatului care oferă condiţii optime de dezvoltare a 

germenilor; 

d. imperfecţiuni de execuţie a protezei; 

e. igiena necorespunzătoare a piesei protetice. 

319. Eroziunile pot apărea în orice zonă de la marginea protezei totale însă 

au mai frecvent următoarele localizări: 

a. în dreptul frenurilor şi bridelor nedegajate; 

b. în dreptul liniei milohioidiene; 

c. în dreptul crestei zigomato-alveolare; 

d. la zona Ah datorită gravării exagerate; 

e. la nivelul tuberculului piriform datorită gravării exagerate. 

66

320. Mucoasa masticatorie se găsește pe: 

a. Gingie 

b. Fața dorsală a limbii 

c. Fața ventrală a limbii 

d. Palatul moale 

e. Palatul dur 

321. Lizozimul este: 

a. O polipeptidă bazică sulfurată 

b. O polipeptidă acidă sulfurată 

c. Un azotat cu moleculă mică 

d. Un azotat cu moleculă mare 

e. O enzimă mucopolizaharidică 

322. Herpesul catamenial apare în: 

a. Tulburări umorale 

b. După vaccinuri 

c. Intervenții chirurgicale 

d. Intoxicații 

e. Ciclul menstrual 

323. Celulele Tzanck sunt caracteristice în: 

a. Hemangiom 

b. Granulom piogen 

c. Pojar 

d. Scarlatină 

e. Pemfigus vulgaris 

324. Granulomul piogen are culoarea: 

a. Albastră 

b. Roșie 

c. Albastră și se roșește la presiune 

d. Roșie și se albăstrește la presiune 

e. Roșie și se albește la presiune 

325. Diagnosticul diferențial al garanulomului periferic cu celule gigante se 

face cu : 

a. Lichen plan 

b. Pemfigus vulgar 

c. Lupus eritematos 

d. Granulomul piogen 

e. Gingivita cu celule plasmatice 

67

326. Diagnosticul diferențial al cheilitei angulare se face cu: 

a. Candidoza hiperplazică 

b. Dermatoza periorală 

c. Candidoza mucocutanată 

d. Lichen plan eroziv 

e. Lupus eritematos discoid 

327. Afecțiunile infecțioase generale bacteriene specifice sunt: 

a. Rujeola 

b. Rubeola 

c. Sifilis 

d. TBC 

e. HIV 

328. Submucoasa mucoasei de mărginire conține: 

a. Papile gustative 

b. Glande sebacee 

c. Fibre elastice 

d. Glande salivare minore 

e. Aglomerări de țesut limfoid 

329. pH-ul salivei parotidiene este: 

a. 6,85-6,90 

b. 6-7 

c. 6,8-7,5 

d. 7,9 

e. 7,3 

330. Tratamentul profilactic al leziunilor herpetice secundare constă în: 

a. Reechilibrare hidroelectrolitică 

b. Repaus 

c. Antitermice 

d. Spălături bucale cu soluții antiseptice 

e. Aplicarea unui strat de cremă-ecran 

331. Hemangiomul face parte din categoria: 

a. Leziuni intravasculare focale 

b. Leziuni de dezvoltare 

c. Leziuni reactive 

d. Neoplasme 

e. Afecțiuni cu etiologie necunoscută 

332. Granulomul piogen poate fi: 

a. Nodular 

68

. Boselat 

c. Pediculat 

d. Cu bază largă de implantare 

e. Plat 

333. Granulomul piogen afectează mai frecvent: 

a. Copiii 

b. Adulții tineri 

c. Vârstnicii 

d. Femeile 

e. Bărbații 

334. Philtrum se termină în jos cu: 

a. șanțul labiomentonier 

b. șanțul labiogenian 

c. tuberculul impar 

d. tuberculul piriform 

e. tubrculul labial 

335. Mucoasa de pe fața internă a buzelor are: 

a. Epiteliu gros 

b. Epiteliu subțire 

c. Epiteliu keratinizat 

d. Epiteliu nekeratinizat 

e. Lamina proprie subțire 

336. Sistemul de autoprotecție constituit de betalizine este un component: 

a. Normal de secreție a glandei parotide 

b. Normal de secreție a glandei submaxilare 

c. Normal de secreție a glandelor salivare mici 

d. Al serului sanguin 

e. Normal în fluidul șanțului gingival 

337. Caracteristic veziculei este: 

a. Conținut purulent 

b. Se transformă în ulcerație 

c. Acumulare de fluid în țesut 

d. Peste 5 mm 

e. Sub 5 mm 

338. Histopatologic glosita mediană romboidală prezintă 

a. Îngroșare epitelială 

69

. Atrofie epitelială 

c. Hiperplazia papilelor 

d. Atrofia papilelor 

e. Infiltrat de limfocite si neutrofile 

339. În pemfigoid cicatriceal oral sunt afectate: 

a. Mucoasa alveolară 

b. Palatul 

c. Mucoasa jugală 

d. Limba 

e. Planșeul bucal 

340. Granulomul piogen este o reacție față de: 

a. Sarcină 

b. Pubertate 

c. Diabet 

d. Stimuli 

e. Traume 

341. Sindromul Plummer-Vincent se întâlnește în: 

a. Deficiența de vitamina B 

b. Anemia pernicioasă 

c. Anemia feriprivă 

d. Burning mouth syndrom 

e. Scarlatină 

342. În lichenul plan forma buloasă leziunile tegumentare sunt: 

a. Bule mici 

b. Papule mici 

c. Violacee 

d. Poligonale 

e. Cu vârful plat 

343. Buza superioară este despărțită de obraz prin: 


b. șanțul labiogenian 



e. tuberculul labial 

344. Funcția de protecție a mucoasei orale este asigurată prin: 

a. Suplețea epiteliului 

70

. Keratinizarea zonelor superficiale 

c. Numărul crescut al fibrelor din zonele profunde 

d. Potențial crescut de remaniere epitelială 

e. Integritatea mucoasei 

345. Varicele sublinguale apar: 

a. La naștere 

b. În prima copilărie 

c. La pubertate 

d. La adultul tânăr 

e. La adultul vârstnic 

346. În pemfigoid cicatriceal extraoral sunt afectate: 

a. Conjunctiva 

b. Laringele 

c. Mucoasa genitală 

d. Esofagul 

e. Tegumentele 

347. În hemangiomul congenital și malformațiile congenitale leziunile sunt mai 

frecvent localizate la nivelu: 

a. Palatului 

b. Gingiei fixe 

c. Buzelor 

d. Limbii 

e. Mucoasei jugale 

348. Diagnosticul diferențial al granulomului piogen se face cu: 

a. Granulomul periferic cu celule gigante 

b. Glosita rombică mediană 

c. Eritroplazia 

d. Gingivita cu celule plasmatice 

e. Fibromul periferic 

349. Candidoza acută poate fi: 

a. Pseudomembranoasă 

b. Atrofică 

c. Hiperplazică 

d. Localizată 

e. Familială 

350. Buza inferioară este despărțită de regiunea mentonieră prin: 


71

. șanțul labiogenian 



e. tuberculul labial 

351. Acțiunea fagocitară la nivelul cavității orale se referă la: 

a. Funcția de digestie parenterală 

b. Funcția de lubrefiere și insalivație 

c. Funcția de resorbție 

d. Funcția emunctorială 

e. Capacitatea de apărare a mucoasei orale 

352. Histopatologic în pemfigiod cicatriceal apare: 

a. Despicare suprabazală 

b. Despicare subbazală 

c. Acantoliză 

d. Modificări epiteliale degenerative 

e. Separare clară la nivelul membranei bazale 

353. Tratamentul granulomului piogen constă în: 

a. Sclerozări 

b. Corticoterapie 

c. Excizie chirurgicală 

d. Îndepărtarea factorilor etiologici 

e. Vitaminoterapie 

354. Candidoza cronică poate fi: 


b. Atrofică 



e. Familială 

355. Pars glabra se referă la: 

a. O afecțiune veziculo-buloasă 

b. O afecțiune virală 

c. O afecțiune contagioasă 

d. Roșul buzelor 

e. Limbă 

356. Papula este: 

a. Cu suprafață mică 

72

. Cu suprafață mare 

c. Circumscrisă 

d. Moale 

e. Tare 

357. Virusul herpes simplex tip I determină: 

a. Gingivo-stomatite herpetice primare 

b. Herpes oral secundar 

c. Varicela 

d. Zona zoster 

e. Infecți herpetice ale degetelor 

358. Pemfigus vulgaris este caracterizat prin: 

a. Formarea de bule intraepiteliale 

b. Formarea de macule 

c. Formarea de papule 

d. Pierderea conexiunii intercelulare 

e. Acantoliză 

359. Diagnosticul diferențial al pemfigoid cicatriceal se face cu: 

a. Lichen plan 

b. Pemfigus vulgar 

c. Lupus eritematos 

d. Alergia de contact 

e. Gingivita cu celule plasmatice 

360. Clinic granulomul periferic cu celule gigante apare la nivelul: 

a. Palatului 

b. Gingiei 

c. Buzei inferioare 

d. Limbii 

e. Mucoasei jugale 

361. În Burning mouth syndrom semnele sunt: 

a. Arsură 

b. Durere 

c. Alterarea gustului 

d. Limbă saburală 

e. Xerostomie 

362. În stomatita nicotinică la nivelul mucoasei apar: 

a. Reacție de tip eritematos 

73

. Creșterea keratinizării 

c. Opacifierea mucoasei 

d. Pete roșii 

e. Pete roșii înconjurate de un halou alb 

363. Candidoza mucocutanată poate fi: 


b. Atrofică 



e. Familială 

364. Obrajii sunt alcătuiți din: 

a. Piele 

b. Bula lui Bichat 

c. Strat muscular 

d. Submucoasa 

e. Mucoasa 

365. Papula are configurația: 

a. Ascuțită 

b. Rotundă 

c. Boselată 

d. Reliefată 

e. Plată 

366. În gingivostomatilele herpetice primare simptomatologia generală se 

instalează: 

a. Înaintea erupției herpetice 

b. După erupția herpetică 

c. În timpul erupției herpetice 

d. La câteva zile până la 2 sâptămâni după erupția herpetică 

e. La câteva zile până la 3 sâptămâni după erupția herpetică 

367. Aspectul radiografic de ” fagure de miere” apare în: 

a. Granulomul piogen 

b. Granulomul periferic cu celule gigante 

c. Eritroplazie 


e. Hemangiom 

368. Aspectul radiografic sub formă de cupă apare în: 

a. Granulomul piogen 

74

. Granulomul periferic cu celule gigante 

c. Eritroplazie 


e. Hemangiom 

369. Deficiența de vitamina B are ca agent etiologic: 

a. Alcoolismul 

b. Fumatul 

c. Diete neadecvate 

d. Malnutriție 

e. Tulburări gastrointestinale 

75

370. Factorul etiologic determinant al bolii parodontale este reprezentat de 

a) bacteriile saprofite ale santului gingival; 

b) tartrul dentar; 

c) factorii iatrogeni de microiritatie cronica; 

d) placa bacteriana 

e) factorii sistemici 

371. Placa bacteriană: 

a) reprezintă un ecosistem nestructurat de microorganisme; 

b) reprezintă principalul factor favorizant al bolii parodontale; 

c) conţine leucocite, macrofage, apă, nu şi celule epiteliale; 

d) poate fi situată supra şi subgingival. 

e) e format din resturile alimentare accumulate pe dinți 

372. Placa bacteriana este factorul etiologic determinant al : 

a) gingivitei descuamative; 

b) traumei ocluzale parodontale; 

c) parodontitei cronice; 

d) gingivitei de placă 

e) niciuneia. 

373. Care dintre următoarele enunţuri cu privire la placa bacteriană este 

adevărat? 

76

a) în sănătate parodontală există o cantitate bine reprezentată de placă 

supragingivală şi cantităţi reduse de placă subgingivală; 

b) în gingivită există placă supra şi subgingivală; 

c) în gingivite predomină bacteriile Gram (-) anaerobe, de tipul Aggreggatibacter 

Actinomycetemcomitans; 

d) în parodontita cronică, placa bacteriană poate lipsi dar întotdeauna există tartru 

supra şi subgingival. 

e)în parodontitele agresive nu există placă bacteriană. 

374. Adâncimea santului gingival este in medie : 

a) 2 mm 

b) 1,5 mm 

c) 1 mm 

d) 1,8 mm 

e) 1,2 mm 

375. Factorii predispozanţi locali ai bolii parodontale sunt: 

a) tartrul, placa bacteriană, materia albă, resturile alimentare 

b) placa bacteriană, tartrul; 

c) coloraţiile, tartrul, procesele carioase proximale, placa bacteriană; 

d) tratamentele stomatologice incorecte, tartrul, procesele carioase; 

e) consistenţa scăzută a alimentelor, coloraţiile tabagice, placa bacteriană, 

malocluziile. 

376. Factorii predispozanţi funcţionali ai bolii parodontale sunt: 

a) respiraţia orală; 

77

) consistența alimentelor 

c) diabetul zaharat decompensat; 

d) hidantoina 

e) niciun răspuns nu este corect. 

377. Zonele de elecţie în care se depune placa bacteriană sunt reprezentate de: 

a) feţele proximale, 1/3 incizală/ocluzală a dinţilor; 

b) cele 2/3 incizale/ocluzale ale feţelor libere, şanţuri, fose şi fosete; 

c) procese carioase, restaurări morfofuncţionale incorecte; 

d) fețele libere ale lateralilor 

e) toate răspunsurile sunt corecte. 

378. Tartrul: 

a) este o placă mineralizată; 

b) provine din mineralizarea resturilor alimentare 

c) este unul dintre factorii determinanţi ai bolii parodontale; 

d) cel supragingival se îndepărtează cu ajutorul chiuretelor Gracey; 

e) toate răspunsurile sunt corecte. 

379. Rezistenţa locală a gazdei este asigurată de următoarele mecanisme şi 

structuri, mai puţin: 

a) prezenţa unui ţesut epitelial intact şi sănătos; 

78

) lipsa de cheratinizare a epiteliului oral; 

c) acţiunea antibacteriană şi de autocurăţire a salivei; 

d) fluidul sulcular 

e) acţiunea de autocurăţire a muşchilor masticatori şi ai limbii. 

380. Din punct de vedere histologic,epiteliul sulcular este 

a) cheratinizat; 

b) necheratinizat; 

c) stratificat 

d) papilar; 

e) nici una din cele enumerate. 

381. Examinarea parodonţiului îşi propune să determine: 

a) dacă parodonţiul pacientului este sănătos sau bolnav; 

b) activitatea şi extinderea afectării tisulare, 

c) evaluarea factorilor de risc; 

d) caracteristicile bolii; 

e) prezența factorilor sistemici 

382. În parodontita cronică, prezenţa bolii se poate manifesta prin următoarele 

aspecte: 

a) culoare roz-coral; 

79

) contur ascuţit, în cazul dinţilor frontali; 

c) textura de “coaja de portocala” ştearsă sau chiar pierdută; 

d) deplasarea inserţiei epitelială în sens apical 

e) niciuna din cele enumerate 

383. Sondajul parodontal se execută în : 

a) 3 puncte/dinte; 

b) 4 puncte/dinte 

c) 5 puncte/dinte 

d) 6 puncte/dinte; 

e) 8 puncte/dinte. 

384. Sonda parodontală: 

a) se inseră într-un unghi de 45º faţă de axul radicular, ţinând vârful sondei în 

contact cu dintele; 

b) se inseră paralel cu axul dintelui; 

c) are gradațiile colorate 

d) este gradată şi cu vârful bine definit, ascuţit; 

e) poate fi doar manuală. 

385. Sondajul parodontal permite evaluarea următorilor parametri, mai puţin: 

a) distrucţia osoasă; 

b) adâncimea pungilor 

80

c) prezenţa subgingivală a tartrului; 

d) vitalitatea dinţilor parodontotici; 

e) afectarea furcaţiei. 

386. Mobilitatea dentară este crescută în următoarele cazuri: 

a) inflamaţia parodonţiului 

b. alveoliză; 

c) prezenţa traumei ocluzale; 

d) în cod 1 CPITN; 

e) în cod CPITN 2 

387. Setul minim de chiurete Gracey conţine următoarele chiurete: 

a) 5/6, 7/8, 9/10, 11/12; 

b) 5/6, 7/8, 9/10, 15/16 

c) 5/6, 7/8, 11/12, 13/14; 

d) 1/2, 5/6, 11/12, 13/14; 

e) 1/2, 3/4, 5/6, 7/8. 

388. Următoarele aspecte pot fi determinate doar prin evaluare radiografică, cu 

excepţia: 

a) integritatea laminei dura crestale; 

b) prezenţa depozitelor de tartru; 

c) prezenţa pungilor parodontale; 

d) prezența mobilității dentare 

e) cantitatea şi tipul distrucţiei alveolare. 

389. Ce se înţelege prin “adâncime de sondaj”? 

81

a) distanţa dintre JSC şi epiteliul joncţional; 

b) distanţa dintre marginea gingivală liberă şi JSC; 

c) distanţa dintre marginea gingivală liberă şi epiteliul joncţional; 

d) distanţa dintre JSC şi creasta osoasă. 

e)distanța dintre JSC și marginea gingivală retractată 

390. Dacă adâncimea de sondaj = 7 mm iar retracţia gingivală = 4 mm, nivelul 

ataşamentului epitelial este egal cu: 

a) 3 mm; 

b) 4 mm 

c) 11 mm; 

d) 9 mm; 

e) nu poate fi calculat. 

391. Indicele de igienă OHI: 

a) a demonstrat că severitatea bolii parodontale este corelată cu diferenţele rasiale, 

geografice şi demografice; 

b) prezintă 2 componente: componenta placă şi componenta tartru; 

c) se notează în funcţie de distribuţia depozitelor de pe feţele examinate 

d)se notează cu valorile 1, 2 sau 3; 

e) a fost descris în anul 1995 de către Greene. 

392. Interpretaţi codul 2 al indicelui gingival Löe şi Silness: 

a) gingie inflamată , hemoragie spontană; 

b) există placa vizibilă; 

82

c) există tartru 

d) gingie inflamată, hemoragie la sondaj; 

e) placa se situează în cele 2/3 cervicale ale dinţilor. 

393. Sonda CPITN: 

a) reprezintă prima sonda electronică; 

b) are următoarele gradaţii: 3,5-6,5-9,5-12,5 (mm); 

c) prezintă segmentul 3,5-5,5 colorat iar vârful este bine definit, ascuţit; 

d) prezintă în vârf o biluţă cu diametrul de 0,5 mm. 

e) niciuna din cele enumerate 

394. Indicele CPITN porneşte de la 3 indicatori: 

a) gingivoragie, procese carioase, vârstă; 

b) placă bacteriană, mobilitate, gingivoragie; 

c) gingivoragie, prezenţa tartrului, prezenţa pungilor parodontale; 

d) prezenţa tartrului, prezenţa factorilor sistemici, gingivoragia. 

e)gingivoragie, retracție gingivală, mobilitate 

395. Codul 3 CPITN se caracterizează prin: 

a) pungi parodontale = 4-5 mm; 

b) porţiunea colorată a sondei rămâne complet vizibilă; 

c) porţiunea colorată a sondei este parţial vizibilă; 

d) raspunsurile a) şi c) sunt corecte. 

e) niciun răspuns nu este correct 

396. Ce tratament se indică în cod 1 CPITN? 

83

a) SRP şi educarea igienei orale; 

b) periaj şi educarea igienei orale; 

c) îndepărtarea tuturor factorilor de microiritaţie cronică şi educarea igienei orale; 

d) detartaj supragingival și periaj 

e) niciun fel de tratament. 

397. Avantajele CPITN sunt următoarele, cu excepţia: 

a) exactitate în aprecierea adâncimii de sondaj; 

b) rapiditate în diagnosticul gravităţii bolii; 

c) precizarea complexităţii tratamentului care trebuie instituit; 

d) identificarea pacienţilor cu probleme grave parodontale, pacienţi care vor fi 

rechemaţi în vederea unui examen parodontal minuţios. 

e) niciunul din cele enumerate 

398. Indicele de placă Silness şi Löe: 

a) indică prezenţa plăcii prin colorare cu revelatori de placă; 

b) prezintă 5 coduri de severitate (04); 

c) indică prezenţa plăcii prin raclare cu sonda a suprafeţelor vestibulare a dinţilor 

dinspre cervical spre incizal/ocluzal; 

d) codul 2 al acestui indice reprezintă “placă invizibilă prin inspecţie dar care 

poate fi evidenţiată cu ajutorul sondei, prin raclare”. 


399. Din categoria parodontitelor ca manifestări ale bolilor sistemice face parte: 

a) Abcesul parodontal 

b) Gingivita din timpul sarcinii 

84

c) Parodontita din boli hematologice 

d) Parodontita ulcero-necrotică 

e) Parodontita agresivă 

400. Din punct de vedere al clasificării bolii parodontale, forma generalizată de 

boală este specifică următoarei categorii: 

a) Parodontite în legătură cu leziuni endodontice 

b) Parodontite agresive 

c) Gingivite 

d) Boli parodontale necrozante 

e) Traumei ocluzale parodontale 

401. Parodontitele cronice pot îmbrăca următoarele forme clinice: 

a) Modificări ale mucoasei crestelor alveolare edentate 

b) Localizate 

c) Generalizate 

d) Abcese parodontale 

e) Leziuni combinate endo-parodontale 

402. Gingivitele ca și afecțiuni ale parodonțiului cuprind următoarele entități 

clinice: 

a) Gingivita neindusă de placă 

b) Abcesul gingival 

c) Gingivita ulcero-necrotică 

d) Factori locali de natură dentară care faciliteză retenția de placă 

e) Gingivita de placă 

85

403. Modificările și deformările înnăscute sau dobândite ale parodonțiului se 

referă la: 

a) Gingivitele neinduse de placă 

b) Gingivitele de placă 

c) Parodontitele ca manifestări ale unor tulburări genetice 

d) Interrelații muco-gingivale 

e) Leziuni mixte endo-parodontale 

404. Diagnosticul diferențial între gingivită și parodontită se face pe baza: 

a) Nivelului marginii gingivale libere 

b) Gradului de inflamație gingivală 

c) Nivelul de atașament clinic 

d) Prezenței factorilor sistemici 

e) Caracterul localizat sau generalizat al afecțiunii 

405. Retracția gingivală generalizată este consecința: 

a) Obturațiilor de amalgam debordante ce determină inflamarea papilei 

interdentare 

b) Scăderii inflamației gingivale după terapia inițială parodontală 

c) Factorilor de risc ai bolii parodontale 

d) Fumatului) 

e) Acumulării de placă bacteriană în exces la pacienții cu un indice procentual de 

placă crescut 

406. Indicele procentual de gingivoragie se calculează în felul următor: 

86

a) Numărul total de site-uri sângerânde împărțit la numărul total de site-uri, 

înmulțit cu 100 

b) Numărul total de site-uri cu placă bacteriană împărțit la numărul total de site- 

uri sângerânde, înmulțit cu 100 

c) 100% din numărul de site-uri sângerânde de la o arcadă supra numărul total de 

site-uri sangerânde 

d) Numărul total de site-uri îmulțit cu numărul total de site-uri sângerânde 

împărțit la 100 

e) Niciunul din cele enumerate 

407. Următoarea afirmaţie este adevărată: 

a) Indicele gingival se calculează în funcţie de adâncimea de sondaj a fiecărui 

dinte 

b) Indicele gingival se calculează la nivelul a 6 dinți specifici. 

c) Valoarea 2 pentru IG reprezintă gingie inflamată, cu hemoragie spontană 

d) IG Löe şi Silness reprezintă o valoare medie calculată în funcţie de IG al 

fiecărui dinte în parte 

e) Evaluarea IG pentru fiecare dinte în parte ţine cont caracterul spontan al 

gingivoragiei şi de cantitatea de placă bacteriană 

408. Indicele CPITN utilizeaza urmatorii indicatori: 

a) hemoragia gingivala; 

b) prezenta tartrului; 

c) prezenta pungilor; 

d) toate cele enumerate. 


409. Cod CPITN 1 inseamna: 

87

a) absenta oricarui simptom, gingie sanatoasa; 

b) gingivoragie spontană și provocată 

c) gingivoragie prezenta la sondaj desi gingia este aparent sanatoasa; 

d) prezenta factorilor locali de microiritatie cronica; 

e) prezenta tartrului subgingival. 

410. Cod CPITN 4 inseamna: 

a) prezenta pungilor de 4-5 mm; 

b) prezenta pungilor mai mari de 6 mm; 

c) prezența pungilor parodontale 

d) retractie mai mare de 7 mm; 

e) afectarea furcatiei. 

411. Tratamentul recomandat in cazul codului CPITN 2 si 3 este: 

a) educarea igienei bucale; 

b) scaling si root-planing; 

c) indepartarea tuturor factorilor de microiritatie cronica; 

d) toate cele enumerate. 


412. Calcularea indicelui CPITN: 

a) Presupune împărţirea cavităţii bucale în 4 cadrane şi atribuirea unui cod pentru 

fiecare cadran 

b) În funcţie de starea parodonţiului există un număr de 6 coduri, de la 0 la 5, atribuit 

în funcție de simptomatologie 

c) Cod 1 reprezintă adâncime de sondaj de până în 3,5mm și gingivoragie provocată 

d) Niciuna din afirmațiile de mai sus nu sunt corecte 

e) Toate afirmațiile de mai sus sunt corecte 

88

413. Care din afirmațiile următoare este falsă: 

a) Valoare medie 1,8 pentru indicele gingival reprezintă o formă medie de gingivită 

b) Cod 3 pentru indicele CPITN se atribuie la o adâncime de sondaj de 4-5 mm 

c) Adâncimea de sondaj se măsoară de la joncțiune smalț-cement până la nivelul 

atașamentului epitelial 

d) Retracția gingivală reprezintă diferența de la marginea gingivală liberă până la 

joncțiune smalț-cement 

e) Orice pungă de 6 mm este o pungă parodontală 

414. Adâncimea de sondaj: 

a) Se determină cu ajutorul periotestului 

b) Se exprimă în mm și reprezintă distanța de la nivelul de atașament clinic până la 

JSC 

c) Reprezintă distanța de la marginea gingivală liberă și nivelul atașament clinic 

d) Reprezintă distanța de la marginea gingivală liberă și JSC 

e) Niciuna din afirmații nu este adevărată 

415. Marcați afirmația adevărată: 

a) Mobilitatea dentară este direct dependentă de indicele procentual de placă și 

gingivoragie 

b) Mobilitatea dentară epinde de implantarea dintelui 

c) Gradul I de mobilitate reprezintă o mobilitate a dintelui în sens vestibulo-oral 

d) Afectarea furcației gradul III apare ca urmare a mobilității dintelui gradul III 

e) Mobilitatea dentară se exprimă în patru grade, numerotate cu cifre romane de la I 

la IV 

416. Se intelege prin trauma ocluzala: 

89

a. totalitatea fortelor generate de contactele nefiziologice din timpul masticatiei; 

b. leziunea degenerativa datorita fortelor ocluzale ce depasesc capacitatea de 

adaptare a tesuturilor parodontale; 

c. existenta unor parafunctii cu efect nociv asupra parodontiului; 

d. existenta unor circumstante care reduc numarul dintilor pe care se exercita 

fortele ocluzale. 

e) afectarea ligamentuli parodontal 

417. Trauma ocluzala are ca rezultat: 

a.-distructia parodontiului de sustinere 

b) mobilizarea dintilor; 

b.- aparitia pungilor parodontale infraalveolare ; 

c.- disfunctia temporo-mandibulara; 

d.- aparitia dezechilibrului ocluzo-articular. 

418. Indicați secvența corectă de tratament parodontal: 

a) Evaluare, reevaluare, terapie inițială, terapie de menținere, terapie corectoare 

b) Evaluare, terapie inițială, reevaluare, terapie corectoare, terapie de menținere 

c) Terapie inițială, evaluare, terapie corectoare, reeevaluare, terapie de menținere 

d) Terapie corectoare, terapie de menținere, evaluare, terapie inițială, reevaluare 

e) Terapie inițială și de menținere. 

419. Terapia inițială reprezintă: 

90

a) O manevră terapeutică parodontală ce are drept scop corectarea distrucțiilor din 

boala parodontală 

b) Instilarea de soluții antiseptice (CHX 0.2%) și geluri pe bază de CHX în șanțurile 

gingivale 

c) Prima manevră parodontală profilactică la care este supus pacientul parodontopat 

după examinare. 

d) Etapa terapeutică ce are drept scop controlul tuturor factorilor etiologici. 

e) Toate cele enumerate. 

420. Terapia inițială: 

a) Debutează cu un tratament ortodontic preliminar, de îndată ce pacientul s-a 

prezentat la specialistul parodontolog 

b) Presupune cunoașterea unor noțiuni legate de celelalte specialități stomatologice 

(protetică, cariologie, endodonție, etc.) pentru executarea aleatorie a unor 

manevre terapeutice specifice acestora solicitate de către pacientul parodontopat 

c) Se aplică doar în cazul pacienților parodontopați ce prezintă defecte osoase 

verticale cu o adâncime de cel puțin 4mm 

d) Are drept scop controlul a cât mai mulți factori etiologici înaintea fazei de terapie 

corectoare și de menținere 

e) Toate cele enumerate 

421. Prima manevră terapeutică din cadrul terapiei inițiale se referă la: 

a) Rezolvarea urgențelor de factură parodontală sau a celorlalte urgențe 

stomatologice 

b) SRP pe jumătate din cavitatea bucală (1 arcadă) 

c) SRP în toată cavitatea bucală 

d) Controlul factorilor sistemici care pot contraindica terapia parodontală 

e) Evaluare sau reevaluare parodontală, în funcție de necesități 

91

422. Punga parodontala se formeaza prin : 

a.hipertrofia marginii gingival in sens coronar; 

b.retractia marginii gingivale ; 

c.migrarea insertiei epiteliale in sens apical; 

d.egresia dintelui. 

e. niciuna din cele enumerate 

423. Punga de 6 mm adancime si cu epiteliul jonctional localizat coronar fata 

de JSC este: 

a. pungă falsa; 

b. pungă adevărată 

b. pungă supraalveolara; 

c. pungă parodontala; 

d. afectare a furcatiei. 

e. . niciuna din cele enumerate 

424. O tânără de 18 ani cu igiena bucala buna prezinta urme mici de tartru 

supragingival, modificari minore de culoare a gingiei, absenta edemului,prezenta 

aspectului de coaja de portocala. Sondajul releva existenta pungilor de 5-8 mm la 

nivelul incisivilor si primilor molari superiori si inferiori. Diagnosticul probabil 

este: 

a.-gingivita de placa; 

b.-parodontita cronica; 

c.-parodontita agresiva; 

d.-parodontita acuta ulceronecrotica. 


92

425. In etiologia bolii parodontale, obturatiile debordante actioneaza ca: 

a.-iritanti mecanici; 

b.-zone retentive pentru placa; 

c.-suprafete supraconturate; 

d.-spine iritative ale gingiei proximale 

e. toate cele enumerate 

426. Care din urmatorii factori pot produce parodontita in absenta bacteriilor: 

a.-diabetul; 

b.-sarcina; 

c. pubertatea 

d.-trauma ocluzala parodontala; 

e.-niciunul. 

427. In general, gingivoragia din boala parodontala este data de : 

a.-folosirea unei perii de dinti prea aspre; 

b.-pierderea severa a atasamentului epitelial; 

c.-deficienta severa de vitamina C; 

d.-colonizarea dintilor de catre microorganisme. 


93

428. Pierderea atasamentului epitelial este determinata prin masurarea distantei 

intre : 

a.-marginea gingivala si JSC; 

b.-marginea gingivala si fundul pungii; 

c.-JSC si fundul pungii; 

d.- marginea gingivala si insertia epiteliala. 

e. niciunul din cele enumerate 

429. Controlul placii la nivelul unei furcatii se face cu: 

a.-matase dentara; 

b.-stimulatoare; 

c.-periute interdentare; 

d.-irigatii bucale. 


430. Dupa terapia activa,controlul pacientului se face: 

a.-la 3 luni; 

b.-la 6 luni; 

c.-anual; 

d.-la diferite intervale, in functie de reactivitatea tisulara, dexteritatea pacientului in 

mentinerea controlului placii si motivatia lui. 

e. niciunul din cele enumerate 

94

431. Modificarile histologice din gingivita de placa sunt caracterizate prin: 

a.-pierderea digitatiilor epiteliale si distructia membranei bazale; 

b.-infiltrat inflamator in care predomina neutrofilele si mastocitele; 

c.-distructia fibrelor gingivale si infiltrat inflamator de celule plasmatice,limfocite si 

neutrofile; 

d. distrucția epiteliului joncțional 

e.-niciuna din cele de mai sus. 

432. Celulele care predomina in fluidul gingival sunt: 

a.-plasmocite; 

b.-macrofage; 

c.-limfocite; 

d.-polimorfonucleare. 

e. histiocite 

433. Care din urmatoarele afectiuni pot cauza defecte gingival care necesita 

gingivoplastie pentru eliminarea defectului: 

a.-lichen plan eroziv; 

b.-gingivita descuamativa; 

c.-gingivostomatita acuta herpetica; 

d.-ANUG. 


434. In care afecțiune se recomandă antibioterapia pe cale generala: 

a.-gingivita descuamativa; 

b.-parodontita adultului; 

c.-ANUG; 

d. abcesul gingival 

e.-niciuna. 

95

435. In etiologia bolii parodontale, obturatiile debordante actioneaza ca: 

a.-iritanti mecanici; 

b.-zone retentive pentru placa; 

c.-suprafete supraconturate; 

d.-spine iritative ale gingiei proximale. 


436. Obturatiile debordante trebuiesc corectate deoarece: 

a.-retentioneaza resturile alimentare; 

b.-produc dizarmonii ocluzale; 

c.-produc iritatii mecanice; 

d.-impiedica controlul placii. 


437. Indicatia majora a imobilizarilor in terapia parodontala o constituie: 

a.-imobilizarea dintilor foarte mobili pentru confortul pacientului; 

b.-eliminarea traumei ocluzale; 

c.-redirectionarea fortelor ocluzale spre osul de suport; 

d.-reducerea ischemiei gingival care rezulta din fortele axiale asupra vaselor 

ligamentului parodontal. 


438. Tratamentul ANUG incepe cu: 

a.-vitaminoterapie; 

b.detartraj; 

c.-spalaturi bucale cu apa oxigenata 30 la sut@; 

d.-cauterizari chimice. 


96

439. Semnele clinice ale inflamatiei gingivale implica modificari ale: 

a)conturului gingival 

b)culorii gingiei 

c)resorbtia osoasa 

d)consistenta gingiei 

e) toate cele enumerate 

440. Indicele de sângerare papilară ( PBI ) este cotat cu : 

a) Gradul 1 în caz de sângerare care umple întreg spaţiul interdentar 

b) Gradul 3 în caz de sângerare care umple întreg spaţiul interdentar 

c) Gradul 2 în caz de sângerări punctiforme multiple sau pe o arie interdentară 

redusă 

d) Gradul 4 în caz de sângerare punctiformă, izolată, unică 

e) Niciuna din cele enumerate 

441. Indicele gingival ( GI ) este cotat cu : 

a) Gradul 3 când există inflamaţie medie : gingie congestionată, edemaţiată, 

lucioasă, sângerare la sondare 

b) Gradul 1 când există inflamaţie uşoară : discretă modificare de culoare, discret 

edem, tendinţă de sângerare spontană 

c) Gradul 3 când există inflamaţie severă : discretă modificare de culoare, 

ulceraţii, tendinţă de sângerare spontană 

d) Gradul 2 când există inflamaţie medie : gingie congestionată, edemaţiată, 

lucioasă, sângerare la sondare 


97

442. Prezenţa plăcii sau a tartrului în treimea coronară cervicală, nedepăşind 

treimea medie este notată după indicele de igienă orală ( OHI ) cu : 

a) Grad 2 

b) Grad 3 

c) Grad 1 

d) Grad 4 


443. Indicele de igienă orală : 

a) Are 2 componente : de placă ( DI-S ) şi de tartru ( TI-S ) 

b) Nu prezintă şi o variantă simplificată 

c) Varianta OHI-S evaluează prezenţa plăcii bacteriene pe 10 suprafeţe 

prestabilite 

d) Varianta OHI-S evaluează prezenţa plăcii bacteriene pe feţele linguale ale 

dinţilor 3.6 şi 4.6 


444. Indicele de placă ( PII – Silness & Lӧe ) : 

a) Evaluează greutatea stratului de placă dentară ce se acumulează prin raclare 

cu sonda parodontală 

b) Este cotat cu gradul 1 când placa nu este vizibilă cu ochiul liber, ci doar prin 

raclare cu vârful sondei parodontale 

c) Este cotat cu gradul 3 când placa este prezentă în strat gros ce acoperă şanţul 

gingival, marginea gingivală liberă până la suprafaţa dentară 

d) Este cotat cu gradul 2 când placa este prezentă în strat gros ce acoperă şanţul 

gingival, marginea gingivală liberă până la suprafaţa dentară 

e) Nici o afirmație nu este adevărată 

98

445. Care sunt metodele preconizate de OMS pentru prevenirea cariei 

dentare? 

A. sigilarea santurilor si fosetelor, fluorizarea generala si locala, igiena alimentara, 

igiena buco-dentara 

B. sigilarea santurilor si fosetelor, fluorizarea generala, educatia sanitara 

C. fluorizarea locala, sigilarea santurilor si fosetelor, restaurarea preventiva cu 

rasini 

D. igiena alimentara, vaccinarea, igiena buco-dentara 

E. educatia sanitara, detartrajul, periajul professional. 

446. Cantitatea cea mai mare de fluor eliberata de rasinile de sigilare se 

realizeaza in urmatorul interval de: 

A. primele 48 de ore 

B. primele 24 de ore 

C. primele 72 de ore 

D. primele 36 de ore 

E. primele12 de ore. 

447. Concentratia cea mai frecvent folosita a agentului demineralizant 

(H3PO4) este de: 

A. 40 % 

B. 50% 

C. 47% 

D. 37% 

E. 20% 

448. Debutul cariilor ocluzale din santuri si fosete are loc la nivelul: 

A. pantelor cuspidiene; 

B. bazei santurilor ocluzale; 

C. orificiului si peretilor verticali ai santurilor ; 

D. peretilor vestibulari ai santurilor; 

E. peretilor orali ai santurilor. 

449. Timpul de actiune al agentului demineralizant pentru dintii 

permanenti este: 

A. 15 secunde; 

B. 120 secunde; 

C. 60 secunde; 

D. 100 secunde; 

E. 45 secunde. 

450. Timpul de actiune al agentului demineralizant pentru dintii 

temporari este: 

99

A. 30 secunde; 

B. 60 secunde; 

C. 120 secunde; 

D. 90 secunde; 

E. 150 secunde. 

451. Varsta optima indicata pentru efectuarea sigilarilor la dintii 

temporari este: 

A. 2-3 ani; 

B. 3-4 ani; 

C. 4-5 ani; 

D. 5-6 ani; 

E. 6 ani. 

452. Varsta optima indicata pentru efectuarea sigilarilor la molarii de 12 

ani si premolari este: 

A. 9-10 ani; 

B. 10-11 ani; 

C. 11-12 ani; 

D. 11-13 ani; 

E. 12-14 ani. 

453. Efectele sigilantilor sunt: 

A. favorizeaza aparitia marmoratiilor ocluzale; 

B. blocheaza"locusul"preferat al streptococului mutans si al altor microorganisme 

cariogene; 

C. ofera o protectie minima fata de caria dentara, 

D. elibereaza ionii de calciu; 

E. opresc evolutia in profunzime a unui proces carios deja initiat. 

454. In tehnica sigilarii nu se executa urmatorii timpi operatori: 

A. controlul relatiilor ocluzale; 

B. spalarea si uscarea; 

C. extensia preventiva. 

D. izolarea; 

E. verificarea sigilarii. 

455. La care din următoarele materiale folosite pentru sigilare, retenţia 

sigilării este mai slabă: 

A. Delton 

100

B. Concise White Sealant 

C. Helioseal 

D. Fuji Ionomer Type III 

E. Visio-Seal. 

456. La indivizii cu carioactivitate scăzută, care prezintă suprafeţe ocluzale 

cu şanţuri largi, Şcoala Scandinavă recomandă: 

A. Sigilare 

B. Sigilare lărgită 

C. Expectativă 

D. Aplicaţii de lacuri fluorate 

E. Nici una dintre acestea. 

457. Obturaţiile preventive cu răşini tip B se realizează: 

A. când leziunea a ajuns la joncţiunea smalţ-dentină 

B. când leziunea de carie a progresat în dentină sar este încă mică 

C. când leiunea are o extindere mare în dentină 

D. în cazul eşecului unei sigilări 

E. în cazul contraindicaţiei odontotomiei profilactice. 

458. Obturaţiile preventive cu răşini tip C sunt indicate: 

A. când leziunea are o extindere mai mare în dentină 

B. când leziunea a deschis camera pulpară 

C. când şeziunea a traversat joncţiunea smalt-dentină 

D. în cazul eşecului unei obturaţii preventive cu răşini tip A 

E. în cazul contraindicaţiilor sigilării. 

459. În cazul obturaţiei preventive cu răşini tip 3: 

A. sigilantul trebuie să se aplice imediat după introducerea compozitului 

B. sigilantul trebuie să se aplice imediat după fotopolimerizarea compozitului 

C. sigilantul se aplică după ce peste compozit a fost aplicat agentul de legătură 

D. nu se aplică sigilant 

E. sigilantul se aplică strict peste compozit. 

460. O sigilare efectuată corect durează: 

A. şase luni 

B. câţiva ani. 

C. aproximativ un an 

D. până la atriţia dinţilor 

E. variabil în funcţie de materialul utilizat. 

101

461. Dezavantajele odontomiei profilactice sunt: 

A. se intervine pe dinti sanatosi; 

B. se trateaza cariile denatre; 

C. este o metoda foarte scumpa de tratament; 

D. este o tehnica non-invaziva; 

E. necesita mai multe sedinte. 

462. Cimenturile ionomere de sticla sunt indicate ca sigilanti: 

A. In santurile greu accesibile 

B. In santurile în formă de I 

C. In santurile accesibile pe cel putin 100 mm 

D. In santurile inaccesibile sondei 

E. Nici un răspuns nu este corect. 

463. Controalele periodice dupa sigilari cu rasini compozite: 

A. sunt necesare odata la 6 luni 

B. sunt necesare odata la 3 luni 

C. verifica inchiderea etansa, clinic, prin examen cu sonda dentara 

D. verifica inchiderea etansa numai prin inspecţie 

E. verifica inchiderea etansa folosind fuxina bazica 0,25%. 

464. Calitatile unui material de sigilare (dupa Bratu) sunt: 

A. biocompatibilitate 

B. aderenta buna la suprafetele negravate 

C. priza rapida in conditiile cavitatii bucale 

D. nu necesita calitaţi fizionomice 

E. fluiditate 

465. Enameloplastia se recomanda in cazul: 

A. suprafetelor ocluzale cu santuri adanci 

B. suprafetelor ocluzale cu santuri in forma de"Y" 

C. santurilor adanci si inguste 

D. sanţurilor care prezinta modificari de culoare 

E. cariilor superficiale 

466. În mod clasic timpul de demineralizare in cazul folosirii rasinilor 

compozite pentru sigilari este de: 

A. 60 secunde pentru dintii permanenti 

B. 120 secunde pentru dintii permanenti 

102

C. 60 secunde pentru dintii temporari 

D. 120 secunde pentru dinţii temporari 

E. nu necesita demineralizare 

467. Materialul de sigilare romanesc denumit SIGILAR are urmatoarele 

proprietati: 

A. timp de lucru si de priza foarte mare 

B. adeziune slaba 

C. rezistenta 

D vascozitate 

E. hidrofilie redusa. 

468. Metodele de prevenire a cariei dentare sunt: 

A. fluorizarea generala si locala 

B. obturatii cu galss-ionomeri 

C. sigilarea santurilor si fosetelor 

D. igiena alimentaţiei 

E. igiena buco-dentara 

469. Tehnica sigilarii cu ciment glass-ionomer cuprinde urmatoarele etape: 

A. curatirea suprafetei dentare 

B. izolare 

C. demineralizare 

D. aplicarea materialului 

E. aplicarea unui lac protector. 

470. Zonele cele mai vulnerabile la aparitia proceselor carioase sunt: 

A. fata meziala 

B. fata distala 

C. la colet 

D. sanţurile ocluzale 

E. fosetele ocluzale 

471. Proprietatile"Sigilar"-ului sunt: 

A. adeziune buna 

B. rezistenta 

C. contractie mare la polimerizare 

D. biocompatibilitate 

E. capacitate de etansare. 

103

472. Tehnica sigilarii presupune urmatoarele faze importante: 

A. curatirea suprafetelor dentare 

B. aplicarea obturatiei de baza 

C. pregatirea dintelui 

D. aplicarea sigilantului 

E. prepararea cavitatii. 

473. Dupa Garcia Godoy, avantajele obturatiilor preventive cu glass 

ionomeri sunt: 

A. rezistenta crescuta la fortele masticatorii; 

B. adeziune excelenta la smalt si dentina; 

C. aplicare in doi timpi; 

D. posibila acţiune cariostatica prin eliberare de fluor; 

E. stimularea neodentinogenezei. 

474. Dezavantajele folosirii sigilantilor pe baza de cimenturi ionomere de 

sticla autoplimerizabile: 

A. timp de priza scurt; 

B. sensibilitate in mediul umed; 

C. finisare slaba din cauza rugozitatii superficiale; 

D. aplicare greoaie; 

E. rezistenta medie in zonele supuse direct solicitarii masticatorii. 

475. Simonsen clasifica obturatiile preventive cu rasina in functie de 

extinderea si adancimea procesului carios astfel: 

A. tipul A, cand leziunea de carie a progresat in dentina; 

B. tipul B, cand leziunea de carie a progresat in dentina dar este inca mica; 

C. tipul D, cand leziunea are o extindere mai mare in dentina; 

D. tipul C, cand leziunea are o extindere mai mare in smalţ; 

E. tipul C, cand leziunea are o extindere mai mare in dentina. 

476. Indicatia majora a sigilarii o constituie: 

A. santurile si fosetele molarilor; 

B. santurile si fosetele premolarilor; 

C. santuri si fosete in forma de "U"; 

D. sanţuri si fosete aberante; 

E. santuri si fosete neretentive. 

477. La controlul clinic al sigilarii, sunt posibile urmatoarele situatii: 

A. sigilarea este intacta – se controleaza cu radiografii bite-wing; 

B. sigilantul este pierdut in totalitate – se repeta sigilarea; 

C. sigilarea este partial pierduta – se completeaza cu un nou sigilant; 

104

D. sigilarea are microneadaptari – se repeta sigilarea; 

E. sigilarea are microneadaptari – se controleaza cu radiografii bitewing. 

478. Materialele folosite pentru sigilare au urmatoarele efecte importante: 

A. umplu in mod mecanic fosetele si santurile adanci cu o rasina acido-rezistenta; 

B. usureaza manoperele de curatire a santurilor si fosetelor; 

C. blocheaza locusul preferat al Streptococului mutans si al altor microorganisme 

cariogene; 

D. prezinta o rezistenţa mecanica crescuta la forţele masticatorii; 

E. expansiune termica crescuta. 

479. Perioadele potrivite pentru sigilare(dupa Simonsen): 

A. varsta de 3-4 ani pentru molarii temporari; 

B. varsta de 10-12 ani pentru molarii permanenti; 

C. varsta de 11-13 ani pentru molarii doi permanenti; 

D. varsta de 6-7 ani pentru molarii primi permanenţi; 

E. varsta de 11-13 ani pentru premolari. 

480. Tehnica odontomiei profilactice este utila in urmatoarele cazuri: 

A. copii cu policarii; 

B. imposibilitatea efectuarii unor controale periodice; 

C. copii indemni de carii; 

D. copii handicapaţi; 

E. dinti temporari. 

481. Sigilarea santurilor si fosetelor are urmatoarele caracteristici: 

A. impiedica progresia cariei 

B. suprafetele de smalt demineralizate anterior si sigilate, sunt mai rezistente la atacul 

acid ulterior decat smaltul sanatos. 

C. interfata smalt-rasina creaza o bariera de protectie impotriva colonizarii 

microorganismelor 

D. maturarea smalţului continua 

E. nu permit trecerea in santul ocluzal a substratului nutritiv. 

482. Actiunea materialelor de sigilare consta in: 

A. blocheaza"locusul"preferat al streptococului mutans; 

B. blocheaz eliberarea locala de fluor; 

C. umple in mod mecanic fosetele si santurile adanci cu o rasina acido-rezistenta ; 

D. manoperele de curatire a santurilor si fosetelor nu mai sunt necesare; 

E. penetranta redusa. 

105

483. Eficienta redusa a materialelor de sigilare activate de ultraviolete se 

datoreaza: 

A. inconstantei fasciculului provenit de la sursa de raze UV; 

B. polimerizarea necorespunzatoare a benzilor de material patrunse in spatiile create 

prin demineralizarea smaltului; 

C. radicalilor liberi care inactiveaza benzoil-metil-eterul; 

D. deficientelor de tehnica propriu-zisa a sigilantilor; 

E. incapacitatii luminii UV de a penetra in profunzimea zonelor de smalt 

demineralizate. 

484. Prevalenta si incidenta crescuta a cariei ocluzale se datoreza 

urmatorilor factori: 

A. capacitatii de retinere a microorganismelor si alimentelor in fosetele sau santurile 

adanci ca intr-o nisa retentiva; 

B. concentratiei mai mici a fluorului in smaltul ocluzal decat in cel proximal; 

C. orientarii prismelor de smalt la nivelul santurilor; 

D. imposibilitatii realizarii unei curatiri foarte bune indiferent de mijlocul utilizat; 

E. concentratiei mai mari a fluorului in smaltul ocluzal decat in cel proximal. 

485. Sigilarea este indicata la: 

A. pacienti carioactivi cu nivel crescut de streptococ mutans; 

B. pacienti care consuma zilnic cantitati mari de dulciuri; 

C. carii ocluzale superficiale; 

D. pacienti cu handicap fizic sau psihic care nu isi pot efectua igiena bucala; 

E. numai pe suprafetele ocluzale ale molarilor de 6 ani. 

486. Avantajele enameloplastiei sunt: 

A. impiedica patrunderea profunda a sigilantului; 

B. permite patrunderea profunda a sigilantului; 

C. creste rezistenta la uzura a materialului aplicat; 

D. asigura o adapatre deficitara la smalt; 

E. asigura o adaptare mai buna la smalt. 

487. Succesul sigilarii depinde de: 

A. rigurozitatea cu care practicantul respecta tehnica de lucru; 

B. rigurozitatea cu care practicantul respecta instructiunile firmei producatoare; 

C. varsta copilului; 

D. profunzimea procesului carios; 

E. marimea suprafetei ocluzale. 

488. Care din afirmaţiile următoare despre răşinile de sigilare care 

eliberează fluor sunt corecte: 

A. Sunt răşini schimbătoare de ioni 

B. Eliberarea ionilor de fluor se face printr-un mecanism de difuziune/substituire 

106

C. Cantitatea cea mai mare de fluor se eliberează în prima săptămână după aplicare 

D. În cazul desprinderii materialului de sigilare suprafaţa de smalţ rămâne rezistentă 

la carie 

E. Nu există variaţii ale cantităţii de fluor eliberate în funcţie de tipul de material 

utilizat. 

489. În cazul sigilării cu răşini compozite, agentul demineralizant sub 

formă de soluţie se aplică: 

A. Prin frecarea suprafeţei de smalţ 

B. Prin atingerea suprafeţei de smalţ 

C. Strict pe suprafaţa care va fi acoperită cu materialul de sigilare 

D. Pe o suprafaţă mai mare decât cea care va fi acoperită cu materialul de sigilare 

E. Cu pensula, minibureţi, bulete mici de vată sau aplicator furnizat de producător. 

490. Obturaţiile preventive cu răşini tip A se realizează: 

A. când leziunea de carie în şanţ şi fosetă este minimă 

B. când leziunea de carie în şanţ şi fosetă este cantonată numai în smalţ 

C. atât pe suprafeţe ocluzale c’t şi pe cele proximale ale molarilor 

D. când există dubii în privinţa existenţei cariei 

E. când leziunea a traversat joncţiunea amelo-dentinară. 

491. Timpul bucal al deglutitiei se termina prin: 

A. miscari ale limbii in regiunea faringiana 

B. miscari ale limbii in regiunea laringiana 

C. trecerea bolului in laringe 

D. oprirea bolului in cavitatea bucala 

E. patrunderea bolului in esofag. 

492. Echilibrul dintre morfologia scheletala si cea musculara este: 

A. imobil 

B. temporar 

C. absolut 

D. relativ 

E. permanent. 

493. in producerea unor anomalii dentomaxilare isi pot da concursul unele 

ticuri. Pot fi adevarate urmatoarele afirmatii: 

A. deprinderea unor copii de a musca buza inferioara poate duce la modificari de ax 

ale incisivilor 

107

B. in muscarea buzei inferioare forta este aplicata de contractia muschilor coboratori 

ai mandibulei 

C. pentru ticul de muscare a buzei superioare sensul deplasarii dentare si al 

tulburarilor de ocluzie consecutive este, desigur, acelasi 

D. la copiii care strang ambele buze si le aplica pe dinţi se poate instala o ocluzie 

adanca 

E. Rheinwald si Becker admit obiceiul unor copii de a retruda mandibula in timpul 

mirarii. 

494. Eficienta masticatorie poate fi micsorata prin: 

A. reducerea suprafetei de contact ocluzal; 

B. amploarea miscarilor masticatorii; 

C. reeducarea functiei masticatorii; 

D. introducerea unei alimentatii rationale; 

E. corectarea anomaliilor dento-maxilare. 

495. In interpozitia cu succiune intensa are loc o scadere a: 

A. presiunii intraorale; 

B. presiunii exoorale; 

C. presiunii intraorale si exoorale; 

D. presiunii muschilor ridicatori ai mandibulei; 

E. presiunii orbicularului intern superior. 

496. Electromiografia este o metoda care apreciaza: 

A. functia musculara dupa potentialele de actiune; 

B. fortele de la nivelul arcadelor dentare; 

C. modificari de pozitie ale organelor in componenta carora intra muschii; 

D. modificari de forma si dimensiuni ale organelor pe care le insera muschii; 

E. fortele de presiune exercitate pe fetele vestibulare sau orale ale dintilor. 

497. In cadrul functiei fonatorii tulburarile de ritm cuprind: 

A. dislalia; 

B. sigmatismul; 

C. rotacismul; 

D. rinolalia; 

E. tahilalia. 

498. In mod normal in deglutitia de tip"adult": 

A. limba are o pozitie posterioara; 

B. varful limbii este asezat la nivelul sau imediat sub nivelul planului incisivilor 

inferiori; 

108

C. arcadele sunt in contact; 

D. limba vine in contact cu incisivii superiori; 

E. limba vine in conatct cu treimea ocluzala a suprafetelor orale a dintilor laterali. 

499. Factorii principali care determina retrognatia mandibulei sunt: 

A. cauze congenitale; 

B. alimentatia artificiala; 

C. obiceiurile vicioase; 

D. respiratia orala; 

E. interpozitia limbii intre arcadele dentare. 

500. Partea statica a comportamentului muscular se refera la: 

A. tonusul de repaus; 

B. tonusul de efort; 

C. tonusul de postura; 

D. tonusul de repaus si de postura; 

E. variantele a,b,c sunt corecte. 

501. Perioadele principale ale variatiilor functionale masticatorii sunt; 

A. perioada prenatala:schita functionala; 

B. perioada primei dentitii neabrazate care cere o presiune functionala maxima; 

C. perioada primei dentitii abrazate; 

D. a II-a dentitie neabrazata; 

E. a II-a dentitie abrazata care cere o presiune functionala minima. 

502. Terapia cu aparate functionale se bazeaza pe: 

A. declansarea in mod reflex a contractiilor musculare; 

B. inhibarea contractiilor grupelor musculare hipertone; 

C. normalizarea functiilor perturbate; 

D. volum redus care nu incomodeaza actiunea limbii; 

E. rezultate stabile postterapeutice. 

503. Anomaliile care influenteaza in mod special respiratia sunt: 

A. ingustarea maxilarului superior; 

B. retropozitia mandibulei; 

C. ocluzia adanca acoperita; 

D. ocluzia deschisa; 

E. prognatie mandibulara. 

504. Inconvenientele alimentatiei artificiale constau in special in: 

A. copilul evita sa faca miscari de propulsie; 

B. ingestia de aer (aerofagie); 

C. creste secretia salivara; 

109

D. absenta stimulilor functionali; 

E. influente de ordin general. 

505. Interpozitia cu succiune intensa se caracterizeaza prin: 

A. nu exista decat teoretic; 

B. este modalitatea principala de producere a interpozitiilor; 

C. apar contractii ritmice ale musculaturii labiale in jurul elementului interpus; 

D. fortele declansate de aceste miscari sunt minime; 

E. scaderea pronuntata a presiunii intraorale. 

506. Al patrulea timp al deglutiţiei, după unii autori, constă în: 

A. relaxarea sfincterului cardial; 

B. trecerea bolului alimentar în stomac; 

C. contracţia sfinterului piloric; 

D. declanşarea secreţiei gastrice; 

E. inhibarea secreţiei salivare. 

507. Alimentele de consistenţă crescută oferă cele mai bune condiţii 

pentru: 

A. efectuarea unor mişcări masticatorii susţinute; 

B. creşterea secreţiei salivare; 

C. creşterea secreţiei gastrice; 

D. scăderea secreţiei salivare; 

E. efectuarea unor mişcări masticatorii lente. 

508. După Costa, stereotipurile dinamice de masticaţie sunt: 

A. stereotipul dinamic masticator tocător; 

B. stereotipul dinamic masticator frecător; 

C. stereotipul dinamic masticator intermediar; 

D. stereotipul dinamic masticator masseterin; 

E. stereotipul dinamic masticator pterigoidian. 

509. După Korkhaus, retrognaţia mandibulară se poate datora: 

A. unei lipse de închidere a fantei labiale în repaus; 

B. unor cauze congenitale; 

C. unei proeminenţe anterioare a arcadei superioare; 

D. unei alăptări artificiale; 

E. unor obiceiuri vicioase. 

510. Echilibrarea tonusului muscular se realizează în practică prin: 

A. reducerea tonusului muscular al unei grupe; 

B. mărirea tonusului muscular al altei grupe; 

C. efectuarea ritmică a unor exerciţii de gimnastică musculară; 

110

D. micşorarea masei musculare prin metode chirurgicale; 

E. reinserţii musculare. 

511. Electromiografia: 

A. este o metodă care apreciază funcţia musculară după potenţialele de acţiune; 

B. este o metodă care apreciază funcţia musculară după pragul de sensibilitate 

musculară; 

C. se realizează în perioadele de repaus muscular; 

D. se realizează în perioadele de acţiune a muşchiului; 

E. potenţialele de acţiune se materializează prin apariţia unui platou izoelectric. 

512. În timpul deglutiţiei de tip adult, mişcarea dorsumului limbii: 

A. ondulează către anterior; 

B. ondulează către posterior; 

C. este asemănătoare peristaltismului; 

D. separă cavitatea bucală de cea nazală; 

E. face contact cu peretele posterior al faringelui. 

513. Influenţa muşchilor aparatului dento-maxilar asupra oaselor 

maxilare se realizează prin următoarele modalităţi: 

A. prin aplicarea directă a presiunilor musculare pe suprafeţele osoase; 

B. prin intermediul inserţiilor osoase; 

C. prin aplicarea directă a forţelor musculare; 

D. prin poziţia pe care o ocupă în contextul aparatului dento-maxilar; 

E. prin intermediul sistemului dentar (aplicare indirectă a forţelor musculare). 

514. Interpunerea cu muşcare a buzei inferioare poate produce: 

A. înclinarea palatinală a dinţilor superiori; 

B. înclinarea vestibulară a dinţilor inferiori; 

C. înclinarea vestibulară a dinţilor superiori; 

D. înclinarea orală a dinţilor inferiori; 

E. vestibularizarea dinţilor superiori şi inferiori. 

515. Reflexul masticator iniţial: 

A. este tactilogustavokinestezic; 

B. este tactilokinestezic; 

C. este caracterizat prin mişcări de sugere; 

D. este caracterizat prin secreţie salivară; 

E. este precedat de schiţe de mişcări masticatorii pentru alimentele păstoase, 

concomitent cu erupţia dinţilor. 

111

516. Timpii deglutiţiei sunt următorii, cu excepţia: 

A. timpul bucal; 

B. timpul faringian; 

C. timpul epiglotic; 

D. timpul esofagian; 

E. timpul gastric. 

517. Tonicitatea buzelor se apreciază: 

A. În funcţie de rezistenţa pe care o opune la deget; 

B. în funcţie de rezistenţa pe care o opune la două degete; 

C. în funcţie de rezistenţa pe care o opune la police; 

D. în funcţie de rezistenţa pe care o opune la aplicarea palmei; 

E. în funcţie de rezistenţa pe care o opune la tracţionarea cu oglinda. 

518. Alimentarea artificiala a sugarului prezinta unele inconveniente 

A. copilul executa miscari de retropulsie 

B. ingestia unei cavitati de aer(aerofagie) 

C. cresterea secretiei salivare 

D. absenta stimulilor functionali de propulsie a mandibulei 

E. prezenta deformatiei rahitice a maxilarelor. 

519. Intensitatea fortei masticatorii ca factori predispozanti pentru 

producerea anomaliilor dentomaxilare intervin prin mai multe cai: 

A. musculatura masticatorie si oasele maxilare sunt dezvoltate mai putin 

B. abraziunea fiziologica lipseste sau este foarte redusa 

C. aparitia ocluziei adanci acoperite 

D. aparitia hipersecretiei salivare 

E. migrari verticale si orizontale ale dintilor cu aparitia blocajelor in miscarile 

mandibulei. 

112

variante grile 2

Transform your PDFs into Flipbooks and boost your revenue!

Delete template?

Save as template ?