01.05.2013 Views

Citeste PDF - Biblioteca pe mobil

Citeste PDF - Biblioteca pe mobil

Citeste PDF - Biblioteca pe mobil

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Freud – O<strong>pe</strong>re esenþiale<br />

Serie coordonatã de<br />

VASILE DEM. ZAMFIRESCU<br />

1


SIGMUND FREUD<br />

OPERE ESENÞIALE<br />

vol. 5<br />

Studii despre sexualitate<br />

Traducere din germanã, notã asupra ediþiei<br />

ºi note introductive<br />

RODICA MATEI<br />

Revederea traducerii<br />

VASILE DEM. ZAMFIRESCU<br />

3


Editori<br />

Silviu Dragomir<br />

Vasile Dem. Zamfirescu<br />

Director editorial<br />

Magdalena Mãrculescu<br />

Responsabil ediþie<br />

Raluca Hurduc<br />

Design<br />

Faber Studio (S. Olteanu, B. Haþeganu, D. Dumbrãvician)<br />

Redactor<br />

Daniela ªtefãnescu<br />

Director producþie<br />

Cristian Claudiu Coban<br />

DTP<br />

Eugenia Ursu<br />

Corecturã<br />

Sînziana Doman<br />

Aceastã carte a fost tradusã dupã S. Freud – Die Sexualität in der Ätiologie der Neurosen;<br />

Drei Abhandlungen zur Sexualtheorie; Meine Ansichten über die Rolle der Sexualität in der Ätiologie<br />

der Neurosen; Zur sexuellen Aufklärung der Kinder; Über infantile Sexualtheorien; Beiträge zur<br />

Psychologie des Liebeslebens; Zwei Kinderlügen; Die infantile Genitalorganisation; Der Untergang<br />

des Ödipuskomplexes; Über libidinöse Ty<strong>pe</strong>n; Über die weibliche Sexualität<br />

© Copyright EDITURA TREI, 2010<br />

C.P. 27-0490, Bucureºti,<br />

Tel./Fax: +4 021 300 60 90, e-mail: comenzi@edituratrei.ro, www.edituratrei.ro<br />

ISBN: 978-973-707-335-8<br />

4<br />

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României<br />

FREUD, SIGMUND<br />

O<strong>pe</strong>re esenþiale / Sigmund Freud ; coord. ed.: Vasile Dem. Zamfirescu.<br />

- Bucureºti : Editura Trei, 2009-<br />

vol.<br />

ISBN 978-973-707-333-4<br />

Vol. 5 : Studii despre sexualitate / trad.: Rodica Matei.<br />

– Bibliogr. - Index.<br />

- ISBN 978-973-707-335-8<br />

I. Zamfirescu, Vasile Dem. (coord.<br />

II. Matei, Rodica (trad.)<br />

159.964.2<br />

615.851.1


CUPRINS<br />

Notã asupra ediþiei .............................................................9<br />

Sexualitatea în etiologia nevrozelor (1898) .................11<br />

Notã introductivã.............................................................12<br />

Trei eseuri asupra teoriei sexualitãþii (1905) ................39<br />

Notã introductivã.............................................................40<br />

Cuvânt înainte la a doua ediþie .......................................43<br />

Cuvânt înainte la a treia ediþie ........................................43<br />

Cuvânt înainte la a patra ediþie .......................................45<br />

I Deviaþiile sexuale ..........................................................49<br />

[1] Deviaþii în privinþa obiectului sexual ....................50<br />

(A) Inversiunea ....................................................51<br />

(B) Imaturii din punct de vedere sexual ºi animalele<br />

ca obiect sexual ............................................64<br />

[2] Deviaþii în privinþa scopului sexual .......................66<br />

(A) Transgresiuni anatomice ................................67<br />

(B) Fixarea scopurilor sexuale preliminare ............73<br />

[3] Generalitãþi despre toate <strong>pe</strong>rversiunile .................78<br />

[4] Pulsiunea sexualã la nevrotici ...............................81<br />

[5] Pulsiuni parþiale ºi zone erogene ..........................86<br />

[6] Explicarea aparentei predominãri a sexualitãþii<br />

<strong>pe</strong>rverse în psihonevroze .....................................88<br />

[7] Referire la infantilismul sexualitãþii .......................90<br />

5


6 Sigmund Freud<br />

II Sexualitatea infantilã ...................................................92<br />

[1] Perioada de latenþã sexualã a copilãriei<br />

ºi întreru<strong>pe</strong>rile ei ..................................................96<br />

[2] Manifestãrile sexualitãþii infantile .......................100<br />

[3] Scopul sexual al sexualitãþii infantile ..................104<br />

[4] Manifestãrile sexuale masturbatorii ....................106<br />

[5] Investigaþia sexualã infantilã ..............................116<br />

[6] Fazele de dezvoltare ale organizãrii sexuale .......120<br />

[7] Sursele sexualitãþii infantile ................................124<br />

III Transformãri ale pubertãþii .......................................132<br />

[1] Primatul zonelor genitale ºi plãcerea preliminarã 133<br />

[2] Problema excitaþiei sexuale ................................139<br />

[3] Teoria libidoului .................................................143<br />

[4] Diferenþierea bãrbatului ºi a femeii ....................145<br />

[5] Desco<strong>pe</strong>rirea obiectului .....................................149<br />

Rezumat ......................................................................158<br />

Opiniile mele despre rolul sexualitãþii<br />

în etiologia nevrozelor (1906 [1905]) ........................173<br />

Notã introductivã ..........................................................174<br />

Lãmurirea sexualã a copiilor (scrisoare deschisã<br />

cãtre dr. M. Fürst) (1907) ...........................................185<br />

Notã introductivã ..........................................................186<br />

Despre teoriile sexuale infantile (1908) .....................197<br />

Notã introductivã...........................................................198<br />

Contribuþii la psihologia vieþii erotice ........................217<br />

I Despre un anumit tip de alegere a obiectului<br />

la bãrbat (1910) ......................................................217<br />

Notã introductivã ..........................................................218<br />

6


Cuprins 7<br />

II Despre cea mai generalã degradare<br />

a vieþii erotice (1912) ................................................231<br />

Notã introductivã...........................................................232<br />

III Tabuul virginitãþii (1918 [1917]) ..............................247<br />

Notã introductivã ..........................................................248<br />

Douã minciuni de copil (1913) ...................................269<br />

Notã introductivã ..........................................................270<br />

Organizarea genitalã infantilã<br />

(o incursiune în teoria sexualã) (1923) ......................277<br />

Notã introductivã ..........................................................278<br />

Declinul complexului Oedip (1924) ............................285<br />

Notã introductivã...........................................................286<br />

Unele consecinþe psihice ale diferenþei anatomice<br />

dintre sexe (1925) .......................................................295<br />

Notã introductivã...........................................................296<br />

Despre tipurile libidinale (1931) .................................311<br />

Notã introductivã...........................................................312<br />

Despre sexualitatea femininã (1931) ..........................319<br />

Notã introductivã...........................................................320<br />

Bibliografie ..................................................................342<br />

Lista abrevierilor ..........................................................358<br />

Index.............................................................................360<br />

7


Notã asupra ediþiei<br />

Volumul de faþã cuprinde o serie de texte asupra sexualitãþii<br />

apãrute de-a lungul întregii o<strong>pe</strong>re freudiene, ceea ce îi<br />

<strong>pe</strong>rmite cititorului sã remarce modul în care se contureazã<br />

ºi evolueazã concepþia sa psihanaliticã. Dacã în lucrãrile din<br />

anii de început se pot încã resimþi influenþele abordãrii fiziologice,<br />

vedem cum, treptat, Freud desco<strong>pe</strong>rã rolul covâr-<br />

ºitor al proceselor psihice. Aºa cum remarcã Ernest Jones,<br />

Freud desco<strong>pe</strong>rise toate fazele principale ale dezvoltãrii psihosexuale<br />

înainte de sfârºitul secolului al XIX-lea, deºi abia<br />

în „Trei eseuri“ apare o notã de subsol în care vorbeºte despre<br />

alegerea de obiect din copilãrie. Mai mult, în primele<br />

douã ediþii ale Interpretãrii viselor el afirmã într-un pasaj cã<br />

nu existã dorinþe sexuale la copil. Putem crede cã Freud ezita<br />

sã facã publice constatãrile sale, aºteptând pânã ce ex<strong>pe</strong>rienþa<br />

îi va furniza argumente solide, dupã cum afirmã într-una<br />

dintre lucrãrile din acest volum („Unele consecinþe<br />

psihice ale diferenþei anatomice dintre sexe“).<br />

Gãsim în acest volum lucrãri care conþin <strong>pe</strong>ntru prima<br />

datã afirmarea rolului capital al sexualitãþii în geneza tulburãrilor<br />

psihice („Trei eseuri“), semnificaþia fantasmelor în viaþa<br />

psihicã („Opiniile mele despre rolul sexualitãþii în etiologia<br />

nevrozelor“), desco<strong>pe</strong>rirea rolului semnificativ <strong>pe</strong> care<br />

constatarea diferenþei anatomice dintre sexe îl are asupra dez-<br />

9


10 Sigmund Freud<br />

voltãrii copilului („Despre teoriile sexuale infantile“), stadiul<br />

falic („Organizarea genitalã infantilã“).<br />

Traducerea acestei serii de lucrãri ce provin din diverse<br />

<strong>pe</strong>rioade ale o<strong>pe</strong>rei freudiene presupune luarea în considerare<br />

a evoluþiei limbajului psihanalitic s<strong>pe</strong>cific. Am realizat unificarea<br />

terminologicã cu volumele apãrute anterior, þinând<br />

seama ºi de variantele actuale ale unor termeni.<br />

Astfel, în ceea ce priveºte formula Liebesleben („viaþa de<br />

iubire“ în traducere directã) am optat <strong>pe</strong>ntru varianta „viaþa<br />

eroticã“. Traducerea francezã a adoptat varianta „vie amoureuse“,<br />

care, în româneºte, pare învechitã ºi inadecvatã <strong>pe</strong>ntru<br />

un limbaj ºtiinþific. Am considerat cã „erotic“ cuprinde<br />

atât as<strong>pe</strong>ctul sufletesc, cât ºi cel fiziologic al iubirii.<br />

Am pãstrat traducerea, o<strong>pe</strong>ratã în volumele anterioare, a<br />

lui „Es“ prin „Se“ ºi a lui „seelisch“ („sufletesc“ în traducere<br />

directã) prin „psihic“.<br />

O altã opþiune a fost legatã de traducerea titlului „Der Untergang<br />

des Öedipuskomplexes“, „Untergang“ având diferite<br />

conotaþii, printre care: dispariþie, declin. Am ales termenul<br />

„declin“ þinând cont de conþinutul lucrãrii res<strong>pe</strong>ctive.<br />

Astfel, Freud vorbeºte de dispariþie în sensul refulãrii tendinþelor<br />

oedipale, al desexualizãrii ºi inhibãrii lor în raport cu<br />

scopul. Este vorba totuºi, spune Freud, de mai mult decât de<br />

o refulare, iar dacã procesul se realizeazã în mod ideal, complexul<br />

este distrus, suprimat.<br />

10


SEXUALITATEA ÎN<br />

ETIOLOGIA NEVROZELOR<br />

(1898)<br />

11


Notã introductivã<br />

Acest studiu, <strong>pe</strong> care Freud îl considera, într-o scrisoare cãtre<br />

Fliess, demn de dispreþ, a apãrut la doi ani dupã „Despre etiologia<br />

isteriei“ (1896). În vara lui 1897, Freud îºi începuse autoanaliza<br />

ºi în toamnã deja, aflãm din scrisorile cãtre Fliess, abandona<br />

teoria despre etiologia traumaticã a nevrozelor, desco<strong>pe</strong>rea<br />

complexul Oedip ºi sexualitatea infantilã ca o realitate normalã<br />

ºi generalã. În aceastã lucrare însã, aceste desco<strong>pe</strong>riri nu sunt<br />

menþionate, prima parte constituind o rezumare a opiniilor lui<br />

Freud despre etiologia nevrozelor, publicate pânã atunci. Potrivit<br />

lui Ernest Jones, aceastã lucrare este semnificativã din douã<br />

puncte de vedere. În primul rând, aici gãsim prima menþionare<br />

a sexualitãþii infantile. În al doilea rând, tema care îl preocupase<br />

<strong>pe</strong> Freud în anii anteriori, explicarea isteriei prin seducþia infantilã,<br />

nu este prezentã, ceea ce îl face <strong>pe</strong> Jones sã presupunã cã<br />

intervenise ceva important în desco<strong>pe</strong>ririle lui. Noutatea <strong>pe</strong>ntru<br />

acel moment o reprezintã tratarea problemelor sociologice: criticarea<br />

atitudinii medicilor faþã de sexualitate (masturbare, mijloace<br />

contraceptive) ºi faþã de problemele vieþii de cuplu, temã<br />

reluatã de-a lungul o<strong>pe</strong>rei lui Freud, de la „Morala sexualã culturalã“<br />

(1908) ºi pânã la Disconfort în culturã (1930).<br />

12


În ultimii ani, am ajuns prin cercetãri amãnunþite la desco<strong>pe</strong>rirea<br />

faptului cã factorii ce þin de viaþa sexualã reprezintã<br />

cauza cea mai imediatã ºi semnificativã din punct de vedere<br />

practic a fiecãrui caz de îmbolnãvire nevroticã. Aceastã<br />

teorie nu este cu totul nouã; în etiologia nevrozelor, a fost<br />

acordatã, dintotdeauna ºi de cãtre toþi autorii, o anumitã importanþã<br />

factorilor sexuali; <strong>pe</strong>ntru multe curente subterane<br />

din medicinã, vindecarea „tulburãrilor sexuale“ ºi a „fragilitãþii<br />

nervoase“ au fost asociate întotdeauna într-o unicã promisiune.<br />

Nu ar fi deci dificil de contestat originalitatea acestei<br />

teorii, dacã s-a renunþat deja la negarea valabilitãþii ei.<br />

În câteva scurte articole, care au apãrut în ultimii ani în<br />

„Neurologischen Zentralblatt“ 1 (1894, 1895, 1896), în „Revue<br />

neurologique“ 2 ºi în „Wiener Klinischen Rundschau“ 3<br />

(1895, 1896), am încercat sã indic materialul ºi punctele de<br />

vedere care oferã un suport ºtiinþific teoriei „etiologiei sexuale<br />

a nevrozei“. O expunere detaliatã nu a apãrut încã, în<br />

esenþã <strong>pe</strong>ntru cã, într-adevãr, de la efortul de a clarifica contextul<br />

cunoscut realmente, se ajunge la probleme mereu noi,<br />

<strong>pe</strong>ntru a cãror rezolvare lipseºte pregãtirea. În niciun caz însã<br />

nu mi se pare prematurã încercarea de a îndrepta interesul<br />

1 Revista centralã de neurologie. (N.t.)<br />

2 Revista de neurologie. (N.t.)<br />

3 Panoramic clinic vienez. (N.t.)<br />

13


14 Sigmund Freud<br />

medicului practician asupra raporturilor <strong>pe</strong> care eu le afirm,<br />

<strong>pe</strong>ntru ca el sã se convingã de justeþea acestor afirmaþii ºi de<br />

beneficiile <strong>pe</strong> care le-ar putea deriva din cunoaºterea lor în<br />

folosul îndeletnicirii lui medicale.<br />

ªtiu cã nu vor lipsi eforturile de a-l opri <strong>pe</strong> medic sã urmãreascã<br />

aceastã temã, prin argumente de coloraturã eticã.<br />

Cine vrea sã se convingã, în cazul bolnavilor sãi, dacã nevrozele<br />

lor sunt corelate cu viaþa lor sexualã, acela nu poate evita<br />

sã ia informaþii de la ei în legãturã cu viaþa lor sexualã ºi<br />

sã insiste asupra informãrii fidele în legãturã cu ea. În aceasta<br />

ar consta însã <strong>pe</strong>ricolul, atât <strong>pe</strong>ntru indivizi, cât ºi <strong>pe</strong>ntru<br />

societate. Medicul, am auzit spunându-se, nu are niciun<br />

drept sã se amestece în tainele sexuale ale pacienþilor sãi, sã<br />

le rãneascã pudoarea — mai ales <strong>pe</strong>rsoanelor de sex feminin<br />

— printr-o examinare atât de grosolanã. Mâna sa stângace<br />

poate doar sã tulbure fericirea familiei, sã rãneascã inocenþa<br />

<strong>pe</strong>rsoanelor tinere ºi sã prejudicieze autoritatea<br />

pãrinþilor; din partea adulþilor va obþine o complicitate supãrãtoare,<br />

iar propria sa relaþie cu pacientul sãu va fi <strong>pe</strong>rturbatã.<br />

Ar fi deci obligaþia sa eticã ca întreaga problematicã sexualã<br />

sã fie lãsatã deoparte.<br />

Trebuie, fãrã îndoialã, sã rãspundem: aceasta este manifestarea<br />

uneia din ipocriziile nedemne ale medicilor care<br />

mascheazã prost, prin argumente proaste, incapacitatea lor.<br />

Când într-adevãr momente din viaþa sexualã pot fi recunoscute<br />

ca fiind cauze ale bolii, investigarea ºi discutarea acestor<br />

momente intrã <strong>pe</strong> aceastã cale în sfera de obligaþii a medicului,<br />

fãrã ezitãri. Lezarea pudorii de care el se face vinovat,<br />

trebuie menþionat, nu este alta ºi nici mai supãrãtoare decât<br />

în cazul în care el, <strong>pe</strong>ntru a vindeca o afecþiune localã, insistã<br />

sã ins<strong>pe</strong>cteze organele genitale ale femeii, cerinþã la care<br />

însãºi ºcoala îl obligã. Auzim încã povestindu-se deseori de<br />

cãtre femei mai în vârstã, care ºi-au <strong>pe</strong>trecut tinereþea în pro-<br />

14


Sexualitatea în etiologia nevrozelor 15<br />

vincie, cã ele au ajuns la o stare de epuizare din cauza unor<br />

hemoragii genitale excesive, <strong>pe</strong>ntru cã nu s-au putut decide<br />

sã îi <strong>pe</strong>rmitã unui medic sã le priveascã nuditatea. Influenþa<br />

educativã exercitatã de medici asupra publicului a condus,<br />

în cursul unei singure generaþii, la faptul cã la tinerele noastre<br />

soþii asemenea rezistenþe apar doar extrem de rar. Oriunde<br />

s-ar întâlni, ele ar fi dezaprobate ca fiind pudoare de neînþeles,<br />

ruºine care nu îºi are locul. Soþul ar întreba în acest<br />

caz dacã trãim oare în Turcia, unde femeia are voie sã îi arate<br />

medicului doar braþul printr-o deschidere a unui <strong>pe</strong>rete.<br />

Nu este adevãrat cã examinarea ºi împãrtãºirea problemelor<br />

sexuale îi procurã medicului o putere <strong>pe</strong>riculoasã faþã de<br />

pacienþii sãi. Aceeaºi obiecþie s-ar fi putut ridica, cu mai multã<br />

îndreptãþire la timpul ei, contra utilizãrii anesteziei, prin<br />

care bolnavul este privat de conºtiinþã ºi de voinþã, rãmânând<br />

la latitudinea medicului dacã ºi când le va recu<strong>pe</strong>ra.<br />

Totuºi anestezia ne-a devenit astãzi indis<strong>pe</strong>nsabilã, <strong>pe</strong>ntru<br />

cã este mai utilã decât orice altceva în eforturile medicilor<br />

de a oferi ajutor, iar medicul a preluat responsabilitatea <strong>pe</strong>ntru<br />

anestezie printre celelalte obligaþii serioase ale sale.<br />

Medicul poate leza întotdeauna dacã este neîndemânatic<br />

sau lipsit de scrupule; în cazul investigãrii vieþii sexuale a pacienþilor<br />

sãi nu lezeazã nici mai mult, nici mai puþin decât<br />

în alte cazuri. Desigur, cel care dintr-o predispoziþie cãtre autocunoaºtere<br />

demnã de stimã nu are încredere în tactul sãu,<br />

în seriozitatea ºi discreþia sa de care are nevoie la examinarea<br />

nevroticului, cel care ºtie despre sine cã dezvãluirile din<br />

viaþa sexualã vor suscita în el pofte senzuale în locul interesului<br />

ºtiinþific, acela ar proceda corect dacã ar rãmâne departe<br />

de teoria etiologiei nevrozelor. Mai pretindem doar ca el<br />

sã se þinã departe ºi de la tratamentul nevrozelor.<br />

Nu este adevãrat, de asemenea, cã bolnavii opun o rezistenþã<br />

de neînvins investigãrii vieþii lor sexuale. Adulþii obiº-<br />

15


16 Sigmund Freud<br />

nuiesc ca dupã scurte ezitãri sã se comporte cum trebuie, spunându-ºi:<br />

sunt totuºi la doctor, care trebuie sã ºtie tot. Numeroase<br />

femei care din cauza obligaþiei de a-ºi ascunde senzaþiile<br />

sexuale, au rezistat destul de greu în viaþã gãsesc o uºurare<br />

în faptul cã la medic observã cã nu sunt considerate altfel decât<br />

cu referire la vindecarea lor ºi îi mulþumesc acestuia cã au<br />

dreptul în sfârºit sã se comporte deschis, omeneºte, în chestiunile<br />

sexuale. O idee vagã despre importanþa dominantã a<br />

as<strong>pe</strong>ctelor sexuale <strong>pe</strong>ntru apariþia nervozitãþii, aºa cum eu încerc<br />

de curând sã o exploatez în folosul ºtiinþei, pare sã nu fi<br />

dispãrut niciodatã din conºtiinþa profanilor. Cât de des suntem<br />

martori la scene ca aceasta: avem în faþa noastrã un cuplu<br />

din care una din pãrþi suferã de nevrozã. Dupã multe pregãtiri<br />

ºi scuze cã <strong>pe</strong>ntru medicul care ar vrea sã ajute în astfel<br />

de cazuri nu existã limite convenþionale º.a.m.d., li se comunicã<br />

celor doi cã presupusa cauzã a bolii ar fi modul nenatural<br />

ºi dãunãtor în care au loc raporturile sexuale, <strong>pe</strong> care trebuie<br />

sã îl fi ales de la ultima naºtere a soþiei. De regulã, medicii<br />

nu se intereseazã de aceste relaþii; însã un astfel de interes ar<br />

fi condamnabil doar dacã bolnavii nu ar dori sã audã de aºa<br />

ceva. Apoi unul dintre ei se apropie de celãlalt ºi spune: vezi,<br />

þi-am spus eu cã asta o sã mã îmbolnãveascã. Iar celãlalt rãspunde:<br />

ºi eu m-am gândit, dar ce sã facem?<br />

În alte situaþii, cum ar fi la tinerele fete, care sunt educate<br />

sistematic sã îºi ascundã viaþa sexualã, trebuie sã ne mulþumim<br />

cu foarte puþinã coo<strong>pe</strong>rare sincerã. Atârnã însã greu<br />

în balanþã, dacã medicul s<strong>pe</strong>cialist nu se confruntã nepregãtit<br />

cu bolnavii ºi de regulã nu le cere clarificãri, ci doar confirmãri<br />

ale presupunerilor sale. Cei care doresc sã îmi urmeze<br />

indicaþiile în ceea ce priveºte modul în care îºi pot clarifica<br />

morfologia nevrozelor ºi sã o traducã în termeni etiologici,<br />

aceia au nevoie doar de puþine mãrturisiri suplimentare din<br />

partea bolnavilor. În descrierea simptomelor <strong>pe</strong> care au dat-o<br />

16


Sexualitatea în etiologia nevrozelor 17<br />

mult prea prompt, de cele mai multe ori au trãdat faþã de<br />

medic faptul cã ei cunosc factorii sexuali care se ascund în<br />

spatele lor.<br />

Ar fi de mare folos dacã bolnavii ar ºti mai bine cu ce certitudine<br />

este posibilã acum clarificarea de cãtre medic a problemelor<br />

lor nevrotice ºi deducerea din acestea a etiologiei<br />

sexuale care a acþionat. Ar fi cu siguranþã un îndemn <strong>pe</strong>ntru<br />

ei sã renunþe la tãinuire din momentul în care s-au decis sã<br />

cearã ajutor <strong>pe</strong>ntru suferinþele lor. Avem însã cu toþii interesul<br />

ca ºi în chestiunile sexuale, sã existe între oameni obligaþia<br />

corectitudinii într-un grad mai înalt decât s-a pretins<br />

pânã acum. Moralitatea sexualã nu are decât de câºtigat din<br />

aceasta. În prezent suntem cu toþii, bolnavi sau sãnãtoºi, niºte<br />

ipocriþi în privinþa sexualitãþii. Ar fi numai în folosul nostru<br />

dacã, drept urmare a corectitudinii generale, ar cãpãta<br />

însemnãtate un anumit grad de toleranþã în privinþa chestiunilor<br />

sexuale.<br />

De obicei medicul manifestã un interes foarte neînsemnat<br />

faþã de multe dintre întrebãrile care sunt discutate între<br />

neuropatologi în privinþa nevrozelor, cum ar fi dacã suntem<br />

îndreptãþiþi sã facem o diferenþiere strictã între isterie ºi neurastenie,<br />

dacã <strong>pe</strong> lângã acestea putem deosebi o istero-neurastenie,<br />

dacã obsesiile trebuie clasificate printre neurastenii<br />

sau recunoscute ca nevroze separate º.a.m.d. Într-adevãr,<br />

asemenea distincþii îi pot fi indiferente medicului, cât timp<br />

nu decurge nimic din decizia la care s-a ajuns, nicio investigare<br />

mai profundã ºi nicio indicaþie <strong>pe</strong>ntru terapie, cât timp<br />

bolnavul va fi trimis în toate cazurile la sanatorii balneare<br />

sau i se va spune cã nu suferã de nimic. Altfel stau însã lucrurile<br />

dacã sunt adoptate punctele noastre de vedere cu privire<br />

la relaþiile cauzale dintre sexualitate ºi nevroze. Atunci<br />

se trezesc noi interese <strong>pe</strong>ntru simptomatologia cazurilor particulare<br />

de nevrozã ºi devine de importanþã practicã sã des-<br />

17


18 Sigmund Freud<br />

compunem corect tabloul complicat în componentele sale<br />

ºi sã le denumim corect <strong>pe</strong> acestea. Cãci morfologia nevrozelor<br />

poate fi tradusã în etiologie cu eforturi neînsemnate ºi<br />

din cunoaºterea acesteia derivã, ca de la sine, noi indicaþii<br />

tera<strong>pe</strong>utice.<br />

Decizia importantã care trebuie luatã, ºi <strong>pe</strong> care, cu siguranþã,<br />

o putem lua de fiecare datã prin evaluarea atentã a<br />

simptomelor, este dacã cazul are caracteristicile unei neurastenii<br />

sau ale unei psihonevroze (isterie, obsesie). Enorm de<br />

des existã cazuri mixte, în care semnele neurasteniei se asociazã<br />

cu cele ale psihonevrozei; dorim însã sã lãsãm <strong>pe</strong>ntru<br />

mai târziu evaluarea acestora. Doar în cazul neurasteniei examinarea<br />

bolnavilor a reuºit sã dezvãluie as<strong>pe</strong>ctele etiologice<br />

ce þin de viaþa sexualã; acestea sunt, dupã cum e firesc, cunoscute<br />

bolnavilor ºi aparþin prezentului, mai corect, <strong>pe</strong>rioadei<br />

de viaþã de la maturizarea sexualã (cu toate cã nici aceastã<br />

delimitare nu <strong>pe</strong>rmite aco<strong>pe</strong>rirea tuturor cazurilor). În<br />

cazul psihonevrozei, o asemenea examinare nu este prea productivã;<br />

ea duce într-o oarecare mãsurã la cunoaºterea unor<br />

factori ce pot fi recunoscuþi drept cauze ºi care pot sau nu<br />

pot fi legaþi de viaþa sexualã; în primul caz, ei nu se aratã a<br />

fi diferiþi de factorii etiologici ai neurasteniei, deci ne <strong>pe</strong>rmit<br />

<strong>pe</strong> deplin sã observãm lipsa oricãrei relaþii s<strong>pe</strong>cifice în producerea<br />

psihonevrozei. ªi totuºi, etiologia psihonevrozei se<br />

aflã, de asemenea, în toate cazurile, tot în domeniul sexual.<br />

Printr-un ciudat ocol, de care vom vorbi mai târziu, se poate<br />

ajunge la cunoaºterea acestei etiologii ºi afla cã este de înþeles<br />

faptul cã bolnavul nu ºtie sã ne spunã nimic despre ea.<br />

Evenimentele ºi influenþele care stau la baza oricãrei psihonevroze<br />

nu aparþin <strong>pe</strong>rioadei actuale, ci unei epoci de viaþã<br />

de mult trecute, aºa-zis preistoricã, a copilãriei timpurii, ºi<br />

de aceea ele nu îi sunt cunoscute nici bolnavului. El le-a uitat<br />

— doar într-un anumit sens.<br />

18


Sexualitatea în etiologia nevrozelor 19<br />

Deci etiologia sexualã existã în toate cazurile de nevrozã;<br />

dar la neurastenii ea este de tip actual, la psihonevroze<br />

factorii sunt de naturã infantilã; aceasta este prima mare<br />

opoziþie în etiologia nevrozelor. O a doua apare când luãm<br />

în considerare diferenþele în simptomatologia neurasteniei<br />

însãºi. Pe de-o parte, aici se gãsesc cazuri în care ies în<br />

prim-plan anumite tulburãri caracteristice neurasteniei: senzaþie<br />

de presiune cranianã, fatigabilitate, dis<strong>pe</strong>psie, constipaþie,<br />

iritaþie a ºirei spinãrii etc.). În alte cazuri, aceste semne<br />

trec în plan secundar ºi tabloul clinic este alcãtuit din<br />

alte simptome care <strong>pe</strong>rmit recunoaºterea unei relaþii cu<br />

simptomul central, „angoasa“ (tendinþã cãtre starea de anxietate<br />

liberã, neliniºte, anxietate anticipatorie, atacuri de<br />

anxietate complete, rudimentare ºi suplimentare, vertij locomotor,<br />

agorafobie, insomnie, hi<strong>pe</strong>rsensibilitate la durere<br />

º.a.m.d.). Am lãsat celui dintâi tip numele de neurastenie,<br />

<strong>pe</strong> cel de-al doilea însã l-am diferenþiat cu numele de „nevrozã<br />

de angoasã“ ºi am motivat aceastã separare în altã parte<br />

4 , unde iau în considerare, de asemenea, faptul cã de regulã<br />

ambele nevroze apar împreunã. Pentru scopul nostru<br />

este de-ajuns sã subliniem cã diferenþierea dintre cele douã<br />

forme, în ceea ce priveºte simptomatologia, merge în paralel<br />

cu diferenþele dintre etiologiile lor. Neurastenia poate fi<br />

întotdeauna explicatã printr-o stare a sistemului nervos,<br />

cum ar fi cea la care se ajunge prin masturbare excesivã sau<br />

care apare spontan ca urmare a poluþiilor frecvente; la nevroza<br />

de angoasã gãsim de regulã influenþe sexuale care au<br />

în comun factorul reþinerii sau satisfacerii incomplete cum<br />

ar fi: coitus interruptus, abstinenþa asociatã cu un libido<br />

4 Prima lucrare a lui S. Freud asupra nevrozei de angoasã, „Despre îndreptãþirea de<br />

a distinge de neurastenie un anumit complex de simptome sub numele de nevrozã<br />

de angoasã“ (1895 ). (N.t.)<br />

19


20 Sigmund Freud<br />

vivace, aºa-numita excitare frustratã º.a. În scurtul studiu în<br />

care m-am strãduit sã introduc nevroza de angoasã, am<br />

enunþat formula cã angoasa ar fi în general libido deturnat<br />

de la utilizarea lui (normalã).<br />

Acolo unde avem un caz în care simptomele neurasteniei<br />

se asociazã cu cele ale nevrozei de angoasã, ne aflãm deci în<br />

faþa unui caz mixt, ne oprim la principiul desco<strong>pe</strong>rit empiric<br />

conform cãruia unui melanj al nevrozelor îi corespunde<br />

o acþiune simultanã a mai multor factori etiologici ºi de fiecare<br />

datã aºteptãrile ne vor fi confirmate. Cât de frecvent<br />

aceºti factori etiologici sunt legaþi unul de altul în mod organic<br />

prin intermediul proceselor sexuale, de exemplu coitus<br />

interruptus sau potenþa insuficientã a bãrbatului asociatã<br />

cu masturbarea, acest lucru va merita <strong>pe</strong> deplin o expunere<br />

separatã.<br />

Dacã diagnosticãm cu certitudine un anumit caz de nevrozã<br />

neurastenicã ºi clasificãm corect simptomele acestuia,<br />

atunci este posibil sã traducem simptomatologia în<br />

etiologie ºi apoi sã îi cerem cu îndrãznealã bolnavului confirmarea<br />

presupunerilor noastre. Nu trebuie sã ne lãsãm<br />

derutaþi dacã iniþial suntem contraziºi; insistãm ferm asupra<br />

deducþiilor noastre, ºi în cele din urmã vom învinge<br />

orice rezistenþã subliniind caracterul de nezdruncinat al<br />

convingerii noastre. Aflãm astfel tot felul de lucruri despre<br />

viaþa sexualã a oamenilor, cu care am putea umple o carte<br />

utilã ºi instructivã, aflãm, de asemenea, ceea ce este regretabil<br />

în toate privinþele, cã ºtiinþa contemporanã despre<br />

sexualitate este încã privitã ca fiind de proastã reputaþie.<br />

Întrucât devierile mai mici de la o vita sexualis normalã<br />

sunt mult prea dese, <strong>pe</strong>ntru a putea acorda valoare desco<strong>pe</strong>ririi<br />

lor, vom admite drept explicaþii la bolnavii noºtri<br />

nevrotici doar acele anomalii ale vieþii sexuale care sunt<br />

grave ºi de lungã duratã; faptul cã am putea, prin insisten-<br />

20


Sexualitatea în etiologia nevrozelor 21<br />

þele noastre, sã determinãm un bolnav normal din punct<br />

de vedere psihic sã se autoacuze în mod fals de delicte sexuale<br />

poate fi trecut cu vederea cu toatã liniºtea, ca fiind<br />

un <strong>pe</strong>ricol imaginar.<br />

Dacã procedãm în acest mod cu bolnavii noºtri, vom cãpãta<br />

convingerea cã nu existã cazuri negative <strong>pe</strong>ntru teza<br />

etiologiei sexuale a neurasteniei. Cel puþin <strong>pe</strong>ntru mine,<br />

aceastã convingere a devenit atât de puternicã, încât am exploatat<br />

din punct de vedere diagnostic chiar ºi rezultatele<br />

negative ale examinãrii, adicã mi-am spus cã asemenea cazuri<br />

nu pot fi de neurastenie. Astfel am ajuns, în mai multe<br />

cazuri, sã presupun o paralizie progresivã în locul neurasteniei,<br />

cãci nu reuºisem sã demonstrez existenþa masturbãrii<br />

excesive, fapt necesar tezei mele, iar evoluþia acestor cazuri<br />

mi-a dat ulterior dreptate. Altã datã, când bolnavul, în absenþa<br />

unor modificãri organice clare, se plângea de senzaþii<br />

de presiune intracranianã, dureri de cap, dis<strong>pe</strong>psie, opunându-se<br />

cu sinceritate ºi, dupã ce s-a gândit bine, cu siguranþã,<br />

suspiciunilor mele legate de viaþa sexualã, am bãnuit o<br />

supuraþie latentã la unul din sinusurile nazale, iar un coleg<br />

s<strong>pe</strong>cialist a confirmat aceastã concluzie trasã din rezultatul<br />

negativ al examinãrii vieþii sexuale, prin aceea cã îl elibera<br />

<strong>pe</strong> bolnav de necazurile sale prin golirea puroiului fetid din<br />

cornetele sale nazale.<br />

Impresia cã ar exista totuºi „cazuri negative“ poate apãrea<br />

ºi în alt mod. Examinarea demonstreazã uneori o viaþã<br />

sexualã normalã la <strong>pe</strong>rsoane a cãror nevrozã, la o observare<br />

su<strong>pe</strong>rficialã, se aseamãnã într-adevãr destul de mult cu<br />

neurastenia sau cu nevroza de angoasã. Cercetarea, dusã<br />

mai în profunzime, relevã însã, întotdeauna, adevãrata stare<br />

de lucruri. În spatele unor cazuri ce au fost luate drept<br />

neurastenie se aflã o psihonevrozã, o isterie sau o nevrozã<br />

obsesionalã. În s<strong>pe</strong>cial isteria, care imitã atât de multe afec-<br />

21


22 Sigmund Freud<br />

þiuni organice, poate cu uºurinþã sã simuleze o nevrozã actualã<br />

5 prin faptul cã ridicã simptomele acesteia la rangul<br />

de simptome isterice. Asemenea isterii, ce apar sub forma<br />

neurasteniei, nu sunt nici mãcar foarte rare. Nu este însã o<br />

soluþie convenabilã sã recurgem la psihonevroze în cazul<br />

neurasteniei la care informaþiile sexuale sunt negative; putem<br />

aduce dovada <strong>pe</strong>ntru acest lucru <strong>pe</strong> acea cale care demascã<br />

fãrã greº isteria, ºi anume calea psihanalizei, ce va fi<br />

menþionatã ulterior.<br />

Este posibil ca unii dintre aceia care sunt cu adevãrat dispuºi<br />

sã þinã cont de etiologia sexualã la bolnavii sãi neurastenici<br />

sã o critice totuºi ca fiind unilateralã, dacã nu au fost<br />

provocaþi sã îºi îndrepte atenþia ºi asupra altor as<strong>pe</strong>cte care<br />

au fost menþionate în general de autori drept cauze ale neurasteniei.<br />

Nici nu mi-a trecut prin minte sã substitui etiologia<br />

sexualã a nevrozelor oricãrei alte etiologii, astfel încât sã<br />

declar cã eficacitatea acesteia din urmã este nulã. Aceasta ar<br />

reprezenta o înþelegere greºitã a lucrurilor. Cred mai degrabã<br />

cã tuturor factorilor etiologici cunoscuþi ºi celor, <strong>pe</strong> bunã<br />

dreptate, probabil, necunoscuþi menþionaþi de autori ca<br />

având un rol în apariþia neurasteniei li se adaugã cei sexuali,<br />

care nu au fost pânã acum apreciaþi îndeajuns. Dupã cât consider<br />

eu, acestora meritã însã sã li se acorde o poziþie s<strong>pe</strong>cialã<br />

în rândul factorilor etiologici. Cãci doar ei nu vor lipsi din<br />

niciun caz de neurastenie, doar ei vor fi capabili sã producã<br />

nevrozã fãrã ajutor suplimentar, iar ceilalþi factori vor pãrea<br />

reduºi la rolul unei etiologii auxiliare ºi suplimentare; doar<br />

ei îi îngãduie medicului sã recunoascã relaþii mai certe între<br />

diversitatea acestora ºi multiplicitatea tablourilor clinice.<br />

Dacã, dimpotrivã, însumez cazurile care în urma unei extenuãri,<br />

a unei agitaþii sufleteºti sau a tifosului au devenit apa-<br />

5 În textul german „aktuellen Neurosen“. (N.t.)<br />

22


Sexualitatea în etiologia nevrozelor 23<br />

rent asemãnãtoare cu neurastenia, ele nu îmi aratã cã ar avea<br />

ceva în comun în privinþa simptomelor; de asemenea, ºtiu<br />

cã nu este cazul sã îmi construiesc <strong>pe</strong> baza naturii etiologiei<br />

nicio aºteptare în privinþa simptomelor, aºa cum invers, nu<br />

pot sã fac nicio deducþie privind etiologia care a acþionat pornind<br />

de la tabloul clinic.<br />

Cauzele sexuale sunt acelea care îi oferã medicului în cea<br />

mai mare mãsurã sprijin ºi <strong>pe</strong>ntru acþiunea sa tera<strong>pe</strong>uticã.<br />

Ereditatea este fãrã îndoialã un factor important, acolo unde<br />

este prezentã; ea <strong>pe</strong>rmite sã aparã un efect patologic mai<br />

mare acolo unde ar fi rezultat unul foarte neînsemnat. Numai<br />

cã ereditatea nu este accesibilã influenþei medicului; fiecare<br />

poartã cu sine tendinþele patologice ereditare; nu mai<br />

putem schimba nimic în aceastã privinþã. De asemenea, nu<br />

trebuie sã uitãm cã tocmai în privinþa etiologiei neurasteniei<br />

trebuie neapãrat sã îi refuzãm ereditãþii primul loc. Neurastenia<br />

(în ambele ei forme) aparþine afecþiunilor <strong>pe</strong> care oricine<br />

care nu este încãrcat ereditar le poate dobândi cu uºurinþã.<br />

Dacã lucrurile ar sta altfel, ar fi de neconceput creºterea<br />

uriaºã a numãrului neurasteniilor, de care se plâng autorii.<br />

În privinþa civilizaþiei, de ale cãrei pãcate s-a scris deseori cã<br />

ar fi cauze ale neurasteniei, autorii ar putea avea dreptate (cu<br />

toate cã, probabil, <strong>pe</strong> o cu totul altã cale decât cea presupusã<br />

de ei); dar situaþia civilizaþiei noastre este <strong>pe</strong>ntru individ,<br />

de asemenea, imposibil de schimbat; în plus, acest factor,<br />

prin valabilitatea sa generalã <strong>pe</strong>ntru oricare membru al societãþii,<br />

nu explicã niciodatã selectivitatea în apariþia bolii.<br />

Medicul, care nu este neurastenic, este sub aceeaºi influenþã<br />

a civilizaþiei pretins fatale, ca ºi bolnavul neurastenic <strong>pe</strong> care<br />

acesta trebuie sã îl trateze 6 . Importanþa influenþei epuizãrii<br />

6 Vezi ºi lucrarea „Morala sexualã culturalã ºi nervozitatea modernã“ (1908), precum<br />

ºi „Disconfort în culturã“ (1930).<br />

23


24 Sigmund Freud<br />

continuã sã existe, cu restricþia datã mai sus. Dar factorul<br />

„extenuãrii“, <strong>pe</strong> care medicii îl admit cu atâta uºurinþã faþã<br />

de pacienþii lor drept cauzã a nevrozei, este folosit în mod<br />

abuziv. Este deplin corect cã fiecare dintre cei care s-au predispus<br />

la neurastenie prin activitãþi sexuale nocive îndurã cu<br />

dificultate munca intelectualã ºi eforturile psihice, dar niciodatã<br />

nimeni nu va deveni nevrotic doar prin muncã sau<br />

emoþii. Munca spiritualã este mai curând un mijloc de protecþie<br />

contra bolii neurastenice; tocmai cei care lucreazã intelectual<br />

cu cea mai mare tenacitate sunt cruþaþi de neurastenie<br />

ºi ceea ce neurastenicul acuzã drept „suprasolicitare<br />

patogenã“ nu meritã de regulã sã fie recunoscut nici în ceea<br />

ce priveºte calitatea, nici cantitatea drept „muncã intelectualã“.<br />

Medicii vor trebui sã se obiºnuiascã sã le explice funcþionarului,<br />

care se „extenueazã <strong>pe</strong>ste mãsurã“ la birou, sau<br />

gospodinei, a cãrei gospodãrie a devenit prea grea, cã nu s-au<br />

îmbolnãvit <strong>pe</strong>ntru cã au încercat sã îºi îndeplineascã datoriile<br />

lor care <strong>pe</strong>ntru o minte civilizatã sunt de fapt uºoare, ci<br />

<strong>pe</strong>ntru cã în acest timp ºi-au neglijat în mod grosolan ºi distrus<br />

viaþa sexualã. Mai mult, doar etiologia sexualã face posibilã<br />

înþelegerea tuturor detaliilor din istoricul bolii neurastenicului,<br />

ameliorãrile misterioase în mijlocul evoluþiei bolii<br />

ºi de asemenea înrãutãþirile de neînþeles care sunt puse de<br />

obicei atât de doctori, cât ºi de pacienþi în relaþie cu terapia<br />

adoptatã. În colecþia mea, ce cuprinde mai mult de douã sute<br />

de cazuri, este înregistratã, de exemplu, istoria unui bãrbat<br />

care, dupã ce tratamentul medical la domiciliu nu i-a folosit<br />

la nimic, a mers la pastorul Kneipp 7 ºi de la cura acestuia a<br />

înregistrat timp de un an o ameliorare extraordinarã a suferinþelor<br />

sale. Însã, un an mai târziu boala s-a agravat din nou<br />

7 Sebastian Kneipp (1821-97) din Bad Wörishofen din Bavaria, renumit <strong>pe</strong>ntru curele<br />

sale cu apã rece ºi procedeele tera<strong>pe</strong>utice naturiste. (N.t.)<br />

24


Sexualitatea în etiologia nevrozelor 25<br />

ºi el a cãutat din nou ajutor la Wörishofen, dar aceastã a<br />

doua curã nu a avut succes. O privire în cronica de familie a<br />

acestui pacient rezolvã dubla enigmã: la ºase luni ºi jumãtate<br />

dupã prima sa întoarcere de la Wörishofen, soþia i-a nãscut<br />

un copil; deci el a pãrãsit-o, la început neºtiind cã este<br />

gravidã, ºi a putut, dupã ce a revenit, sã întreþinã raporturi<br />

sexuale normale cu ea. Când aceastã <strong>pe</strong>rioadã beneficã <strong>pe</strong>ntru<br />

sãnãtatea lui a trecut, nevroza sa a fost din nou stârnitã<br />

de noile coitus interruptus; cea de-a doua curã a trebuit sã se<br />

dovedeascã lipsitã de succes, <strong>pe</strong>ntru cã sarcina menþionatã<br />

mai sus a rãmas ultima.<br />

Un caz asemãnãtor, în care, de asemenea, trebuia explicat<br />

un efect neaºteptat al terapiei, a evoluat într-un mod care<br />

este mai instructiv, cãci conþine o alternare enigmaticã a<br />

simptomelor nevrozei. Un adolescent nevrotic fusese trimis<br />

de cãtre medicul sãu la un renumit sanatoriu balnear <strong>pe</strong>ntru<br />

o neurastenie tipicã. Acolo starea lui s-a îmbunãtãþit la început<br />

tot mai mult, astfel încât existau toate ºansele ca el sã<br />

plece de acolo ca adept recunoscãtor al hidroterapiei. Dar în<br />

a ºasea sãptãmânã a intervenit o schimbare bruscã; bolnavul<br />

„nu mai suporta apa“, era din ce în ce mai nervos ºi în cele<br />

din urmã a pãrãsit sanatoriul dupã alte douã sãptãmâni,<br />

nevindecat ºi nemulþumit. Când mi s-a plâns de aceastã în-<br />

ºelãtorie, m-am interesat puþin de simptomele care l-au copleºit<br />

în mijlocul curei. În mod curios, s-a <strong>pe</strong>trecut o transformare<br />

în legãturã cu ele. El a plecat la sanatoriu cu presiuni<br />

intracraniene, fatigabilitate ºi dis<strong>pe</strong>psie; ceea ce l-a deranjat<br />

în timpul tratamentului era: agitaþie, accese de panicã, ameþealã<br />

în timpul mersului ºi tulburãri ale somnului. Acum îi<br />

puteam spune bolnavului: „Aþi fãcut o nedreptate hidroterapiei.<br />

V-aþi îmbolnãvit, dupã cum ºtiþi ºi singur prea bine,<br />

ca urmare a masturbãrii <strong>pe</strong> care o practicaþi de mult timp. La<br />

sanatoriu aþi renunþat la acest mod de satisfacere ºi de aceea<br />

25


26 Sigmund Freud<br />

v-aþi restabilit cu rapiditate. Însã când v-aþi simþit bine, aþi<br />

încercat, în mod lipsit de înþelepciune, sã aveþi relaþii cu o<br />

doamnã, sã presupunem cu o altã pacientã, care ar fi putut<br />

duce doar la excitare, fãrã satisfacerea normalã. Frumoasele<br />

plimbãri în împrejurimile sanatoriului v-au oferit o bunã ocazie<br />

<strong>pe</strong>ntru aceasta. Din cauza acestei relaþii v-aþi îmbolnãvit<br />

din nou, ºi nu din cauza unei intoleranþe apãrute brusc faþã<br />

de hidroterapie. Mai mult, din starea dumneavoastrã actualã,<br />

deduc cã aceastã relaþie o continuaþi ºi în oraº.“ Vã pot<br />

asigura cã bolnavul a confirmat ceea ce am spus punct cu<br />

punct.<br />

Terapia actualã a neurasteniei, aºa cum este ea folositã în<br />

modul cel mai avantajos în sanatoriile balneare, îºi propune<br />

ca scop ameliorarea stãrii nervoase prin intermediul a doi<br />

factori: menajarea ºi întãrirea pacientului. Nu pot invoca nimic<br />

altceva contra acestei terapii, decât cã nu þine cont de<br />

condiþiile sexuale ale cazului. Potrivit ex<strong>pe</strong>rienþei mele, este<br />

în mare mãsurã de dorit ca medicului care conduce un asemenea<br />

sanatoriu sã îi fie suficient de clar cã nu are de-a face<br />

cu victimele civilizaþiei sau ale ereditãþii, ci — sit venia verbo<br />

— cu infirmi din punctul de vedere al sexualitãþii. Atunci<br />

ei îºi vor explica, <strong>pe</strong> de-o parte, succesele ca ºi insuccesele cu<br />

mai mare uºurinþã, <strong>pe</strong> de altã parte vor obþine noi succese,<br />

care pânã acum erau lãsate la voia întâmplãrii sau a comportamentului<br />

neinfluenþat al bolnavului. Când trimitem o femeie<br />

anxio-neurastenicã de acasã la sanatoriul balnear, ca ea<br />

acolo, liberã de toate obligaþiile, sã facã bãi, gimnasticã ºi sã<br />

se hrãneascã din belºug, vom fi cu siguranþã înclinaþi sã punem<br />

ameliorarea deseori strãlucitã <strong>pe</strong> seama liniºtii de care<br />

bolnava s-a bucurat ºi a întãririi produse de hidroterapie. Poate<br />

fi aºa; dar se trece cu vederea faptul cã, odatã cu îndepãrtarea<br />

de casã, are loc ºi o întreru<strong>pe</strong>re a raporturilor conjugale<br />

ºi cã în primul rând aceastã eliminare temporarã a cauzei<br />

26


Sexualitatea în etiologia nevrozelor 27<br />

patogene îi dã posibilitatea sã se restabileascã prin terapia corespunzãtoare.<br />

Neglijarea acestui punct de vedere etiologic<br />

se rãzbunã ulterior prin aceea cã succesul în aparenþã atât de<br />

mulþumitor al tratamentului se dovedeºte a fi foarte trecãtor.<br />

La scurt timp dupã ce pacientul s-a întors la condiþiile<br />

sale obiºnuite de viaþã, simptomele suferinþei apar din nou<br />

ºi îl obligã fie sã îºi piardã din când în când în mod neproductiv<br />

o parte din existenþã în asemenea sanatorii, fie îl determinã<br />

sã îºi îndrepte s<strong>pe</strong>ranþele de vindecare în altã direcþie.<br />

Este deci clar cã sarcinile tera<strong>pe</strong>utice în cazul neurasteniei<br />

nu trebuie abordate în staþiunile balneare, ci în cadrul condiþiilor<br />

de viaþã ale pacientului.<br />

În alte cazuri teoria noastrã asupra etiologiei îi poate da<br />

medicului de la sanatoriu lãmuriri asupra sursei insuccesului,<br />

care are loc chiar în sanatoriu, ºi sã-l facã sã înþeleagã<br />

cum poate fi evitat. Masturbarea este mult mai des întâlnitã<br />

la fetele adulte ºi la bãrbaþii maturi decât obiºnuim sã presupunem<br />

ºi are o acþiune nocivã nu doar prin faptul cã produce<br />

simptome neurastenice, ci ºi prin aceea cã îl þine <strong>pe</strong> pacient<br />

sub povara unui secret resimþit ca fiind ruºinos.<br />

Medicul care nu este obiºnuit sã traducã neurastenia în masturbare<br />

justificã starea sãnãtãþii bolnavului referindu-se la cuvinte<br />

la modã ca anemie, subnutrire, suprasolicitare etc. ºi<br />

aºteaptã apoi vindecarea bolnavului sãu doar de la folosirea<br />

terapiei elaborate contra acestora. Spre mirarea sa, la bolnavi<br />

<strong>pe</strong>rioadele de ameliorare alterneazã însã cu altele în care toate<br />

simptomele se agraveazã odatã cu înrãutãþirea indispoziþiei.<br />

Rezultatul unui asemenea tratament este în general îndoielnic.<br />

Dacã medicul ar ºti cã bolnavul s-a luptat în tot<br />

acest timp cu obiceiurile sale sexuale, cã a ajuns la dis<strong>pe</strong>rare<br />

<strong>pe</strong>ntru cã încã o datã a fost învins de acestea, dacã s-ar price<strong>pe</strong><br />

sã îi dezvãluie bolnavului secretul lui, sã scadã gravitatea<br />

lui în ochii bolnavului ºi sã îl sprijine <strong>pe</strong> acesta în lupta<br />

27


28 Sigmund Freud<br />

împotriva obiceiului sãu, atunci succesul eforturilor tera<strong>pe</strong>utice<br />

ar fi prin toate acestea <strong>pe</strong> deplin asigurat.<br />

Dezobiºnuirea de masturbare este doar una dintre noile<br />

sarcini tera<strong>pe</strong>utice care îi revin medicului dacã se ia în considerare<br />

etiologia sexualã, ºi tocmai aceastã sarcinã pare a putea<br />

fi rezolvatã, ca orice altã dezobiºnuire, doar într-un sanatoriu<br />

ºi doar sub <strong>pe</strong>rmanenta supraveghere a medicului. Lãsat<br />

în voia lui, masturbatorul obiºnuieºte sã revinã asupra satisfacerii<br />

celei mai comode <strong>pe</strong>ntru el, la fiecare eveniment deprimant.<br />

Tratamentul medical nu poate în acest caz sã îºi<br />

propunã un alt scop decât sã îl conducã <strong>pe</strong> neurastenicul revigorat<br />

cãtre relaþii sexuale normale, cãci nevoia sexualã odatã<br />

trezitã ºi satisfãcutã vreme îndelungatã nu se mai lasã redusã<br />

la tãcere, ci doar deviatã <strong>pe</strong> un alt drum. De altfel, o<br />

constatare <strong>pe</strong>rfect analoagã este valabilã ºi <strong>pe</strong>ntru toate celelalte<br />

cure de abstinenþã care vor reuºi doar în aparenþã cât<br />

timp medicul se mulþumeºte sã îl priveze <strong>pe</strong> bolnav de narcotic,<br />

fãrã sã se intereseze de sursa din care izvorãºte nevoia<br />

im<strong>pe</strong>rioasã <strong>pe</strong>ntru acesta. „Obiºnuinþã“ este o simplã expresie<br />

fãrã valoare explicativã; nu oricine a avut ocazia sã ia <strong>pe</strong>ntru<br />

o <strong>pe</strong>rioadã morfinã, cocainã, clorhidrat º.a. dobândeºte<br />

prin aceasta adicþia 8 faþã de aceste substanþe. Investigaþiile<br />

mai minuþioase demonstreazã de regulã cã aceste narcotice<br />

sunt menite a fi — direct sau <strong>pe</strong> cale ocolitã — substitute ale<br />

plãcerii sexuale absente, ºi acolo unde o viaþã sexualã normalã<br />

nu mai poate fi restabilitã, trebuie sã ne aºteptãm cu<br />

certitudine la recidivã.<br />

Cealaltã sarcinã îi este datã medicului de etiologia nevrozei<br />

de angoasã ºi constã în a-l determina <strong>pe</strong> bolnav sã renunþe<br />

la toate tipurile nocive de raporturi sexuale ºi sã reia relaþiile<br />

sexuale normale. Cum este de înþeles, aceastã datorie<br />

8 Termenul folosit de Freud este Sucht, în traducere patimã, manie. (N.t.)<br />

28


Sexualitatea în etiologia nevrozelor 29<br />

cade în seama medicului de încredere al bolnavului, medicul<br />

de familie, care îi va provoca mult rãu clientului sãu, dacã<br />

se va considera prea distins <strong>pe</strong>ntru a se amesteca în acest domeniu.<br />

Cum de cele mai multe ori este vorba în privinþa aceasta<br />

de un cuplu marital, eforturile medicului se lovesc imediat<br />

de tendinþele maltusianice de a limita numãrul concepþiilor<br />

în cadrul cãsãtoriei. Mi se pare neîndoielnic faptul cã aceastã<br />

planificare se extinde tot mai mult la clasa noastrã de mijloc;<br />

am întâlnit cupluri care deja dupã primul copil au trecut<br />

la prevenirea concepþiei ºi altele care doreau sã þinã cont<br />

de aceastã planificare în raporturile lor sexuale începând din<br />

noaptea nunþii. Problema în ceea ce priveºte maltusianismul<br />

este de <strong>pe</strong>rs<strong>pe</strong>ctivã ºi complicatã; nu am intenþia de a o trata<br />

aici în mod exhaustiv, cum ar fi necesar de fapt <strong>pe</strong>ntru terapia<br />

nevrozelor. Intenþionez doar sã analizez ce poziþie poate<br />

cel mai bine sã adopte medicul care recunoaºte etiologia<br />

sexualã a nevrozelor faþã de aceastã problemã.<br />

Evident, cea mai mare greºealã este dacã el vrea sã ignore<br />

— întotdeauna sub oarecare pretexte — aceastã etiologie.<br />

Ceea ce este necesar nu poate fi sub demnitatea mea de medic,<br />

ºi este necesar sã susþinem cu sfaturi medicale un cuplu<br />

care intenþioneazã sã limiteze procrearea, dacã nu dorim sã-l<br />

expunem nevrozei <strong>pe</strong> unul dintre membri. Nu putem contesta<br />

faptul cã mãsurile maltusianice devin necesare la un moment<br />

dat într-un cuplu ºi, teoretic, ar fi unul din cele mai mari<br />

triumfuri ale omenirii, una din cele mai palpabile eliberãri de<br />

constrângerile naturii la care este supus neamul omenesc, dacã<br />

s-ar reuºi ca actul responsabil de procreare sã fie ridicat la rangul<br />

de acþiune voitã ºi intenþionatã, desprinzându-l de caracterul<br />

de satisfacere necesarã ce þine de nevoia naturalã.<br />

Deci un medic priceput îºi va asuma decizia legatã de<br />

condiþiile în care folosirea regulilor generale ale protejãrii<br />

29


30 Sigmund Freud<br />

împotriva concepþiei este justificatã, ºi va trebui sã distingã<br />

care dintre aceste mãsuri auxiliare sunt nocive ºi care sunt<br />

inofensive. Nociv este tot ceea ce împiedicã realizarea satisfacerii;<br />

dupã cum se ºtie însã, noi nu posedãm actualmente<br />

niciun mijloc care sã previnã concepþia, care sã îndeplineascã<br />

toate cerinþele îndreptãþite, adicã sã fie sigure,<br />

comode, sã nu prejudicieze senzaþia de plãcere la coit ºi sã<br />

nu lezeze sensibilitatea femeii. Aici medicilor le revine o sarcinã<br />

practicã, <strong>pe</strong>ntru a cãrei rezolvare pot miza <strong>pe</strong> puterile<br />

lor în mod mulþumitor. Cine umple o asemenea lacunã din<br />

tehnica noastrã medicalã acela va obþine <strong>pe</strong>ntru nenumãraþi<br />

oameni plãcerea de a trãi ºi le va ocroti sãnãtatea, ºi,<br />

prin aceasta, va iniþia o schimbare radicalã în starea societãþii<br />

noastre.<br />

Desigur, nu au fost epuizate propunerile care decurg din<br />

recunoaºterea etiologiei sexuale a nevrozelor. Principala realizare<br />

posibilã în sprijinul neurastenicilor constã în profilaxie.<br />

Dacã masturbarea este cauza neurasteniei la tineri ºi mai<br />

târziu, prin faptul cã produce scãderea potenþei, ajunge semnificativã<br />

din punct de vedere etiologic <strong>pe</strong>ntru nevroza de angoasã,<br />

atunci prevenirea masturbãrii la ambele sexe este o sarcinã<br />

care meritã mai multã atenþie decât s-a considerat pânã<br />

acum. Dacã am reflecta la toate pagubele, cele mai grosiere ºi<br />

cele mai rafinate, care decurg din neurastenia despre care se<br />

pretinde cã s-ar extinde tot mai mult, am recunoaºte într-adevãr<br />

cã este de interes public ca bãrbaþii sã înceapã raporturile<br />

sexuale în deplinãtatea potenþei. În chestiunea profilaxiei, individul<br />

este însã destul de neputincios. Comunitatea trebuie<br />

sã ca<strong>pe</strong>te interes în legãturã cu acest subiect ºi sã îºi dea consimþãmântul<br />

la crearea unor reglementãri general valabile. În<br />

prezent suntem încã foarte departe de situaþia care ar promite<br />

un remediu ºi, din cauza acestui fapt, putem sã considerãm<br />

<strong>pe</strong> bunã dreptate ºi civilizaþia noastrã rãspunzãtoare <strong>pe</strong>n-<br />

30


Sexualitatea în etiologia nevrozelor 31<br />

tru rãspândirea neurasteniei. Ar trebui sã se schimbe multe.<br />

Trebuie înfrântã opoziþia unei întregi generaþii de medici care<br />

nu îºi mai pot aminti de propria lor tinereþe; trebuie învins<br />

orgoliul taþilor care nu vor sã se coboare în faþa copiilor lor<br />

la nivelul umanitãþii, trebuie combãtutã pudicitatea de neînþeles<br />

a mamelor, cãrora le pare acum ca o fatalitate nemeritatã,<br />

dar necercetatã faptul cã „tocmai copiii lor au devenit<br />

nevrotici“. Înainte de toate însã trebuie sã creãm un spaþiu<br />

în opinia publicã <strong>pe</strong>ntru discutarea problemei vieþii sexuale;<br />

trebuie sã putem vorbi despre acest lucru fãrã sã fim calificaþi<br />

drept scandalagii sau s<strong>pe</strong>culanþi ai instinctelor ordinare. ªi<br />

astfel rãmâne ºi aici destulã muncã <strong>pe</strong>ntru secolul urmãtor,<br />

în care civilizaþia noastrã trebuie sã înþeleagã sã încheie un<br />

pact cu drepturile sexualitãþii noastre!<br />

Valoarea unei separãri diagnostice corecte a psihonevrozelor<br />

de neurastenie se manifestã, de asemenea, prin faptul<br />

cã primele pretind o altã evaluare practicã ºi mãsuri tera<strong>pe</strong>utice<br />

s<strong>pe</strong>ciale. Psihonevrozele apar în douã condiþii, fie inde<strong>pe</strong>ndent,<br />

fie ca urmare a nevrozelor actuale (neurastenie<br />

ºi nevrozã de angoasã). În cel din urmã caz, avem de-a face<br />

cu un tip nou, de altfel foarte des întâlnit de nevrozã mixtã.<br />

Etiologia nevrozei actuale a devenit etiologia auxiliarã a psihonevrozelor;<br />

rezultã un tablou clinic în care predominã într-un<br />

fel nevroza de angoasã, dar aceasta cuprinde însã de<br />

obicei trãsãturi ale veritabilei neurastenii, isterii sau nevroze<br />

obsesionale. Nu am face bine ca, în faþa unui asemenea amalgam,<br />

sã renunþãm la separarea tablourilor clinice ale nevrozelor<br />

singulare, cãci nu este totuºi dificil sã clarificãm cazul<br />

în felul urmãtor: aºa cum demonstreazã modul în care se formeazã<br />

predominant nevroza de angoasã, îmbolnãvirea ia<br />

naºtere sub influenþa etiologicã a unei activitãþi sexuale actuale<br />

nocive. Individul res<strong>pe</strong>ctiv era însã <strong>pe</strong> lângã aceasta<br />

predispus la una sau mai multe psihonevroze printr-o etio-<br />

31


32 Sigmund Freud<br />

logie s<strong>pe</strong>cificã ºi s-ar fi îmbolnãvit cândva de psihonevrozã<br />

în mod spontan sau la adãugarea unui factor care produce<br />

slãbirea organismului. Astfel, etiologia auxiliarã a psihonevrozei,<br />

care încã lipseºte, este suplinitã de etiologia actualã<br />

a nevrozei de angoasã.<br />

Pentru asemenea cazuri s-a încetãþenit, <strong>pe</strong> bunã dreptate,<br />

practica tera<strong>pe</strong>uticã de-a face abstracþie de componentele psihonevrotice<br />

din tabloul clinic, tratându-se exclusiv nevroza<br />

actualã. Reuºim în foarte multe cazuri sã stãpânim chiar ºi<br />

rafinata (psiho-)nevrozã, dacã înfruntãm corespunzãtor neurastenia.<br />

Dar necesitã o altã evaluare acele cazuri de psihonevrozã<br />

care fie apar spontan, fie rãmân de sine stãtãtoare<br />

dupã o boalã compusã din neurastenie ºi psihonevrozã. Când<br />

am vorbit de apariþia „spontanã“ a unei psihonevroze, nu<br />

voiam sã spun cã la investigaþia anamnesticã nu a fost gãsit<br />

niciun factor etiologic. Acesta ar putea sã fie foarte bine cazul,<br />

dar putem, de asemenea, sã indicãm un factor indiferent,<br />

o emoþie, o stare de slãbiciune ca urmare a unei boli somatice<br />

º.a. Totuºi trebuie sã stabilim <strong>pe</strong>ntru toate aceste<br />

cazuri cã etiologia realã a psihonevrozelor nu constã în aceste<br />

cauze, ci rãmâne de neînþeles <strong>pe</strong>ntru modul obiºnuit în care<br />

se fac constatãrile anamnestice.<br />

Dupã cum este cunoscut, s-a încercat aco<strong>pe</strong>rirea acestei<br />

lacune prin ipoteza unei predispoziþii nevropatice s<strong>pe</strong>cifice,<br />

a cãrei existenþã nu lasã ce-i drept prea mare <strong>pe</strong>rs<strong>pe</strong>ctivã succesului<br />

terapiei unei asemenea stãri patologice. Dispoziþia<br />

nevropaticã însãºi este înþeleasã ca un semn al unei degenerescenþe<br />

generale, ºi astfel acest termen de s<strong>pe</strong>cialitate ajunge<br />

sã fie folosit în mod exagerat împotriva bieþilor bolnavi,<br />

<strong>pe</strong> care medicii sunt destul de incapabili sã îi ajute. Din fericire<br />

lucrurile stau altfel. Dispoziþia nevropaticã existã, desigur,<br />

dar trebuie sã contest faptul cã este suficientã <strong>pe</strong>ntru<br />

a produce nevroza. Trebuie, în continuare, sã resping cã pre-<br />

32


Sexualitatea în etiologia nevrozelor 33<br />

zenþa simultanã a dispoziþiei nevropatice ºi a cauzelor determinante<br />

din viaþa ulterioarã reprezintã o etiologie suficientã<br />

a psihonevrozelor. Explicarea destinului bolii unui<br />

individ prin evenimentele trãite de strãbunii luia mers prea<br />

departe ºi s-a uitat faptul cã între concepþie ºi maturitate<br />

existã o <strong>pe</strong>rioadã lungã ºi importantã de viaþã, copilãria, în<br />

care poate fi dobândit germenul bolii de mai târziu. Aºa se<br />

întâmplã de fapt în cazul psihonevrozei. Adevãrata etiologie<br />

poate fi gãsitã în evenimentele din copilãrie ºi, din nou,<br />

în impresii legate — exclusiv — de viaþa sexualã. Ar fi gre-<br />

ºit sã neglijãm cu totul viaþa sexualã a copiilor; ei sunt capabili,<br />

conform ex<strong>pe</strong>rienþei mele, de toate activitãþile sexuale<br />

psihice ºi de multe activitãþi sexuale somatice. Pe cât de<br />

puþin organele sexuale externe ºi ambele glande sexuale reprezintã<br />

întregul aparat sexual al omului, tot <strong>pe</strong> atât de puþin<br />

viaþa sa sexualã înce<strong>pe</strong> abia la pubertate, aºa cum ar putea<br />

sã parã la o observare su<strong>pe</strong>rficialã. Este însã just cã<br />

organizarea ºi dezvoltarea s<strong>pe</strong>ciei umane aspirã sã evite o<br />

bogatã activitate sexualã la vârsta copilãriei; se pare cã la om<br />

forþele instinctuale sexuale trebuie înmagazinate, <strong>pe</strong>ntru ca<br />

apoi, la descãtuºarea lor în <strong>pe</strong>rioada pubertãþii, sã serveascã<br />

unor scopuri culturale mãreþe (W. Fliess). Dintr-un astfel de<br />

context putem înþelege într-o oarecare mãsurã de ce evenimentele<br />

sexuale ale copilãriei pot avea un efect patogen. Dar<br />

ele produc în cea mai micã mãsurã efecte în <strong>pe</strong>rioada în care<br />

au loc; mult mai important este efectul lor retroactiv, care poate<br />

surveni abia în <strong>pe</strong>rioada maturizãrii. Acest efect retroactiv<br />

rezultã — cum altfel nu ar fi posibil — din urmele psihice<br />

care au fost lãsate de evenimentele sexuale infantile. În<br />

intervalul dintre trãirea acestor impresii ºi reproducerea lor<br />

(mai degrabã întãrirea impulsurilor libidinale ce rezultã din<br />

ele) nu doar aparatul sexual somatic, ci ºi aparatul psihic au<br />

suferit o importantã dezvoltare, ºi de aceea din influenþa<br />

33


Dacă ți-a plăcut, intră <strong>pe</strong><br />

www.elefant.ro/ebooks<br />

descarcă volumul și citește mai departe!

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!