Citeste PDF - Biblioteca pe mobil
Citeste PDF - Biblioteca pe mobil
Citeste PDF - Biblioteca pe mobil
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Freud – O<strong>pe</strong>re esenþiale<br />
Serie coordonatã de<br />
VASILE DEM. ZAMFIRESCU<br />
1
SIGMUND FREUD<br />
OPERE ESENÞIALE<br />
vol. 5<br />
Studii despre sexualitate<br />
Traducere din germanã, notã asupra ediþiei<br />
ºi note introductive<br />
RODICA MATEI<br />
Revederea traducerii<br />
VASILE DEM. ZAMFIRESCU<br />
3
Editori<br />
Silviu Dragomir<br />
Vasile Dem. Zamfirescu<br />
Director editorial<br />
Magdalena Mãrculescu<br />
Responsabil ediþie<br />
Raluca Hurduc<br />
Design<br />
Faber Studio (S. Olteanu, B. Haþeganu, D. Dumbrãvician)<br />
Redactor<br />
Daniela ªtefãnescu<br />
Director producþie<br />
Cristian Claudiu Coban<br />
DTP<br />
Eugenia Ursu<br />
Corecturã<br />
Sînziana Doman<br />
Aceastã carte a fost tradusã dupã S. Freud – Die Sexualität in der Ätiologie der Neurosen;<br />
Drei Abhandlungen zur Sexualtheorie; Meine Ansichten über die Rolle der Sexualität in der Ätiologie<br />
der Neurosen; Zur sexuellen Aufklärung der Kinder; Über infantile Sexualtheorien; Beiträge zur<br />
Psychologie des Liebeslebens; Zwei Kinderlügen; Die infantile Genitalorganisation; Der Untergang<br />
des Ödipuskomplexes; Über libidinöse Ty<strong>pe</strong>n; Über die weibliche Sexualität<br />
© Copyright EDITURA TREI, 2010<br />
C.P. 27-0490, Bucureºti,<br />
Tel./Fax: +4 021 300 60 90, e-mail: comenzi@edituratrei.ro, www.edituratrei.ro<br />
ISBN: 978-973-707-335-8<br />
4<br />
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României<br />
FREUD, SIGMUND<br />
O<strong>pe</strong>re esenþiale / Sigmund Freud ; coord. ed.: Vasile Dem. Zamfirescu.<br />
- Bucureºti : Editura Trei, 2009-<br />
vol.<br />
ISBN 978-973-707-333-4<br />
Vol. 5 : Studii despre sexualitate / trad.: Rodica Matei.<br />
– Bibliogr. - Index.<br />
- ISBN 978-973-707-335-8<br />
I. Zamfirescu, Vasile Dem. (coord.<br />
II. Matei, Rodica (trad.)<br />
159.964.2<br />
615.851.1
CUPRINS<br />
Notã asupra ediþiei .............................................................9<br />
Sexualitatea în etiologia nevrozelor (1898) .................11<br />
Notã introductivã.............................................................12<br />
Trei eseuri asupra teoriei sexualitãþii (1905) ................39<br />
Notã introductivã.............................................................40<br />
Cuvânt înainte la a doua ediþie .......................................43<br />
Cuvânt înainte la a treia ediþie ........................................43<br />
Cuvânt înainte la a patra ediþie .......................................45<br />
I Deviaþiile sexuale ..........................................................49<br />
[1] Deviaþii în privinþa obiectului sexual ....................50<br />
(A) Inversiunea ....................................................51<br />
(B) Imaturii din punct de vedere sexual ºi animalele<br />
ca obiect sexual ............................................64<br />
[2] Deviaþii în privinþa scopului sexual .......................66<br />
(A) Transgresiuni anatomice ................................67<br />
(B) Fixarea scopurilor sexuale preliminare ............73<br />
[3] Generalitãþi despre toate <strong>pe</strong>rversiunile .................78<br />
[4] Pulsiunea sexualã la nevrotici ...............................81<br />
[5] Pulsiuni parþiale ºi zone erogene ..........................86<br />
[6] Explicarea aparentei predominãri a sexualitãþii<br />
<strong>pe</strong>rverse în psihonevroze .....................................88<br />
[7] Referire la infantilismul sexualitãþii .......................90<br />
5
6 Sigmund Freud<br />
II Sexualitatea infantilã ...................................................92<br />
[1] Perioada de latenþã sexualã a copilãriei<br />
ºi întreru<strong>pe</strong>rile ei ..................................................96<br />
[2] Manifestãrile sexualitãþii infantile .......................100<br />
[3] Scopul sexual al sexualitãþii infantile ..................104<br />
[4] Manifestãrile sexuale masturbatorii ....................106<br />
[5] Investigaþia sexualã infantilã ..............................116<br />
[6] Fazele de dezvoltare ale organizãrii sexuale .......120<br />
[7] Sursele sexualitãþii infantile ................................124<br />
III Transformãri ale pubertãþii .......................................132<br />
[1] Primatul zonelor genitale ºi plãcerea preliminarã 133<br />
[2] Problema excitaþiei sexuale ................................139<br />
[3] Teoria libidoului .................................................143<br />
[4] Diferenþierea bãrbatului ºi a femeii ....................145<br />
[5] Desco<strong>pe</strong>rirea obiectului .....................................149<br />
Rezumat ......................................................................158<br />
Opiniile mele despre rolul sexualitãþii<br />
în etiologia nevrozelor (1906 [1905]) ........................173<br />
Notã introductivã ..........................................................174<br />
Lãmurirea sexualã a copiilor (scrisoare deschisã<br />
cãtre dr. M. Fürst) (1907) ...........................................185<br />
Notã introductivã ..........................................................186<br />
Despre teoriile sexuale infantile (1908) .....................197<br />
Notã introductivã...........................................................198<br />
Contribuþii la psihologia vieþii erotice ........................217<br />
I Despre un anumit tip de alegere a obiectului<br />
la bãrbat (1910) ......................................................217<br />
Notã introductivã ..........................................................218<br />
6
Cuprins 7<br />
II Despre cea mai generalã degradare<br />
a vieþii erotice (1912) ................................................231<br />
Notã introductivã...........................................................232<br />
III Tabuul virginitãþii (1918 [1917]) ..............................247<br />
Notã introductivã ..........................................................248<br />
Douã minciuni de copil (1913) ...................................269<br />
Notã introductivã ..........................................................270<br />
Organizarea genitalã infantilã<br />
(o incursiune în teoria sexualã) (1923) ......................277<br />
Notã introductivã ..........................................................278<br />
Declinul complexului Oedip (1924) ............................285<br />
Notã introductivã...........................................................286<br />
Unele consecinþe psihice ale diferenþei anatomice<br />
dintre sexe (1925) .......................................................295<br />
Notã introductivã...........................................................296<br />
Despre tipurile libidinale (1931) .................................311<br />
Notã introductivã...........................................................312<br />
Despre sexualitatea femininã (1931) ..........................319<br />
Notã introductivã...........................................................320<br />
Bibliografie ..................................................................342<br />
Lista abrevierilor ..........................................................358<br />
Index.............................................................................360<br />
7
Notã asupra ediþiei<br />
Volumul de faþã cuprinde o serie de texte asupra sexualitãþii<br />
apãrute de-a lungul întregii o<strong>pe</strong>re freudiene, ceea ce îi<br />
<strong>pe</strong>rmite cititorului sã remarce modul în care se contureazã<br />
ºi evolueazã concepþia sa psihanaliticã. Dacã în lucrãrile din<br />
anii de început se pot încã resimþi influenþele abordãrii fiziologice,<br />
vedem cum, treptat, Freud desco<strong>pe</strong>rã rolul covâr-<br />
ºitor al proceselor psihice. Aºa cum remarcã Ernest Jones,<br />
Freud desco<strong>pe</strong>rise toate fazele principale ale dezvoltãrii psihosexuale<br />
înainte de sfârºitul secolului al XIX-lea, deºi abia<br />
în „Trei eseuri“ apare o notã de subsol în care vorbeºte despre<br />
alegerea de obiect din copilãrie. Mai mult, în primele<br />
douã ediþii ale Interpretãrii viselor el afirmã într-un pasaj cã<br />
nu existã dorinþe sexuale la copil. Putem crede cã Freud ezita<br />
sã facã publice constatãrile sale, aºteptând pânã ce ex<strong>pe</strong>rienþa<br />
îi va furniza argumente solide, dupã cum afirmã într-una<br />
dintre lucrãrile din acest volum („Unele consecinþe<br />
psihice ale diferenþei anatomice dintre sexe“).<br />
Gãsim în acest volum lucrãri care conþin <strong>pe</strong>ntru prima<br />
datã afirmarea rolului capital al sexualitãþii în geneza tulburãrilor<br />
psihice („Trei eseuri“), semnificaþia fantasmelor în viaþa<br />
psihicã („Opiniile mele despre rolul sexualitãþii în etiologia<br />
nevrozelor“), desco<strong>pe</strong>rirea rolului semnificativ <strong>pe</strong> care<br />
constatarea diferenþei anatomice dintre sexe îl are asupra dez-<br />
9
10 Sigmund Freud<br />
voltãrii copilului („Despre teoriile sexuale infantile“), stadiul<br />
falic („Organizarea genitalã infantilã“).<br />
Traducerea acestei serii de lucrãri ce provin din diverse<br />
<strong>pe</strong>rioade ale o<strong>pe</strong>rei freudiene presupune luarea în considerare<br />
a evoluþiei limbajului psihanalitic s<strong>pe</strong>cific. Am realizat unificarea<br />
terminologicã cu volumele apãrute anterior, þinând<br />
seama ºi de variantele actuale ale unor termeni.<br />
Astfel, în ceea ce priveºte formula Liebesleben („viaþa de<br />
iubire“ în traducere directã) am optat <strong>pe</strong>ntru varianta „viaþa<br />
eroticã“. Traducerea francezã a adoptat varianta „vie amoureuse“,<br />
care, în româneºte, pare învechitã ºi inadecvatã <strong>pe</strong>ntru<br />
un limbaj ºtiinþific. Am considerat cã „erotic“ cuprinde<br />
atât as<strong>pe</strong>ctul sufletesc, cât ºi cel fiziologic al iubirii.<br />
Am pãstrat traducerea, o<strong>pe</strong>ratã în volumele anterioare, a<br />
lui „Es“ prin „Se“ ºi a lui „seelisch“ („sufletesc“ în traducere<br />
directã) prin „psihic“.<br />
O altã opþiune a fost legatã de traducerea titlului „Der Untergang<br />
des Öedipuskomplexes“, „Untergang“ având diferite<br />
conotaþii, printre care: dispariþie, declin. Am ales termenul<br />
„declin“ þinând cont de conþinutul lucrãrii res<strong>pe</strong>ctive.<br />
Astfel, Freud vorbeºte de dispariþie în sensul refulãrii tendinþelor<br />
oedipale, al desexualizãrii ºi inhibãrii lor în raport cu<br />
scopul. Este vorba totuºi, spune Freud, de mai mult decât de<br />
o refulare, iar dacã procesul se realizeazã în mod ideal, complexul<br />
este distrus, suprimat.<br />
10
SEXUALITATEA ÎN<br />
ETIOLOGIA NEVROZELOR<br />
(1898)<br />
11
Notã introductivã<br />
Acest studiu, <strong>pe</strong> care Freud îl considera, într-o scrisoare cãtre<br />
Fliess, demn de dispreþ, a apãrut la doi ani dupã „Despre etiologia<br />
isteriei“ (1896). În vara lui 1897, Freud îºi începuse autoanaliza<br />
ºi în toamnã deja, aflãm din scrisorile cãtre Fliess, abandona<br />
teoria despre etiologia traumaticã a nevrozelor, desco<strong>pe</strong>rea<br />
complexul Oedip ºi sexualitatea infantilã ca o realitate normalã<br />
ºi generalã. În aceastã lucrare însã, aceste desco<strong>pe</strong>riri nu sunt<br />
menþionate, prima parte constituind o rezumare a opiniilor lui<br />
Freud despre etiologia nevrozelor, publicate pânã atunci. Potrivit<br />
lui Ernest Jones, aceastã lucrare este semnificativã din douã<br />
puncte de vedere. În primul rând, aici gãsim prima menþionare<br />
a sexualitãþii infantile. În al doilea rând, tema care îl preocupase<br />
<strong>pe</strong> Freud în anii anteriori, explicarea isteriei prin seducþia infantilã,<br />
nu este prezentã, ceea ce îl face <strong>pe</strong> Jones sã presupunã cã<br />
intervenise ceva important în desco<strong>pe</strong>ririle lui. Noutatea <strong>pe</strong>ntru<br />
acel moment o reprezintã tratarea problemelor sociologice: criticarea<br />
atitudinii medicilor faþã de sexualitate (masturbare, mijloace<br />
contraceptive) ºi faþã de problemele vieþii de cuplu, temã<br />
reluatã de-a lungul o<strong>pe</strong>rei lui Freud, de la „Morala sexualã culturalã“<br />
(1908) ºi pânã la Disconfort în culturã (1930).<br />
12
În ultimii ani, am ajuns prin cercetãri amãnunþite la desco<strong>pe</strong>rirea<br />
faptului cã factorii ce þin de viaþa sexualã reprezintã<br />
cauza cea mai imediatã ºi semnificativã din punct de vedere<br />
practic a fiecãrui caz de îmbolnãvire nevroticã. Aceastã<br />
teorie nu este cu totul nouã; în etiologia nevrozelor, a fost<br />
acordatã, dintotdeauna ºi de cãtre toþi autorii, o anumitã importanþã<br />
factorilor sexuali; <strong>pe</strong>ntru multe curente subterane<br />
din medicinã, vindecarea „tulburãrilor sexuale“ ºi a „fragilitãþii<br />
nervoase“ au fost asociate întotdeauna într-o unicã promisiune.<br />
Nu ar fi deci dificil de contestat originalitatea acestei<br />
teorii, dacã s-a renunþat deja la negarea valabilitãþii ei.<br />
În câteva scurte articole, care au apãrut în ultimii ani în<br />
„Neurologischen Zentralblatt“ 1 (1894, 1895, 1896), în „Revue<br />
neurologique“ 2 ºi în „Wiener Klinischen Rundschau“ 3<br />
(1895, 1896), am încercat sã indic materialul ºi punctele de<br />
vedere care oferã un suport ºtiinþific teoriei „etiologiei sexuale<br />
a nevrozei“. O expunere detaliatã nu a apãrut încã, în<br />
esenþã <strong>pe</strong>ntru cã, într-adevãr, de la efortul de a clarifica contextul<br />
cunoscut realmente, se ajunge la probleme mereu noi,<br />
<strong>pe</strong>ntru a cãror rezolvare lipseºte pregãtirea. În niciun caz însã<br />
nu mi se pare prematurã încercarea de a îndrepta interesul<br />
1 Revista centralã de neurologie. (N.t.)<br />
2 Revista de neurologie. (N.t.)<br />
3 Panoramic clinic vienez. (N.t.)<br />
13
14 Sigmund Freud<br />
medicului practician asupra raporturilor <strong>pe</strong> care eu le afirm,<br />
<strong>pe</strong>ntru ca el sã se convingã de justeþea acestor afirmaþii ºi de<br />
beneficiile <strong>pe</strong> care le-ar putea deriva din cunoaºterea lor în<br />
folosul îndeletnicirii lui medicale.<br />
ªtiu cã nu vor lipsi eforturile de a-l opri <strong>pe</strong> medic sã urmãreascã<br />
aceastã temã, prin argumente de coloraturã eticã.<br />
Cine vrea sã se convingã, în cazul bolnavilor sãi, dacã nevrozele<br />
lor sunt corelate cu viaþa lor sexualã, acela nu poate evita<br />
sã ia informaþii de la ei în legãturã cu viaþa lor sexualã ºi<br />
sã insiste asupra informãrii fidele în legãturã cu ea. În aceasta<br />
ar consta însã <strong>pe</strong>ricolul, atât <strong>pe</strong>ntru indivizi, cât ºi <strong>pe</strong>ntru<br />
societate. Medicul, am auzit spunându-se, nu are niciun<br />
drept sã se amestece în tainele sexuale ale pacienþilor sãi, sã<br />
le rãneascã pudoarea — mai ales <strong>pe</strong>rsoanelor de sex feminin<br />
— printr-o examinare atât de grosolanã. Mâna sa stângace<br />
poate doar sã tulbure fericirea familiei, sã rãneascã inocenþa<br />
<strong>pe</strong>rsoanelor tinere ºi sã prejudicieze autoritatea<br />
pãrinþilor; din partea adulþilor va obþine o complicitate supãrãtoare,<br />
iar propria sa relaþie cu pacientul sãu va fi <strong>pe</strong>rturbatã.<br />
Ar fi deci obligaþia sa eticã ca întreaga problematicã sexualã<br />
sã fie lãsatã deoparte.<br />
Trebuie, fãrã îndoialã, sã rãspundem: aceasta este manifestarea<br />
uneia din ipocriziile nedemne ale medicilor care<br />
mascheazã prost, prin argumente proaste, incapacitatea lor.<br />
Când într-adevãr momente din viaþa sexualã pot fi recunoscute<br />
ca fiind cauze ale bolii, investigarea ºi discutarea acestor<br />
momente intrã <strong>pe</strong> aceastã cale în sfera de obligaþii a medicului,<br />
fãrã ezitãri. Lezarea pudorii de care el se face vinovat,<br />
trebuie menþionat, nu este alta ºi nici mai supãrãtoare decât<br />
în cazul în care el, <strong>pe</strong>ntru a vindeca o afecþiune localã, insistã<br />
sã ins<strong>pe</strong>cteze organele genitale ale femeii, cerinþã la care<br />
însãºi ºcoala îl obligã. Auzim încã povestindu-se deseori de<br />
cãtre femei mai în vârstã, care ºi-au <strong>pe</strong>trecut tinereþea în pro-<br />
14
Sexualitatea în etiologia nevrozelor 15<br />
vincie, cã ele au ajuns la o stare de epuizare din cauza unor<br />
hemoragii genitale excesive, <strong>pe</strong>ntru cã nu s-au putut decide<br />
sã îi <strong>pe</strong>rmitã unui medic sã le priveascã nuditatea. Influenþa<br />
educativã exercitatã de medici asupra publicului a condus,<br />
în cursul unei singure generaþii, la faptul cã la tinerele noastre<br />
soþii asemenea rezistenþe apar doar extrem de rar. Oriunde<br />
s-ar întâlni, ele ar fi dezaprobate ca fiind pudoare de neînþeles,<br />
ruºine care nu îºi are locul. Soþul ar întreba în acest<br />
caz dacã trãim oare în Turcia, unde femeia are voie sã îi arate<br />
medicului doar braþul printr-o deschidere a unui <strong>pe</strong>rete.<br />
Nu este adevãrat cã examinarea ºi împãrtãºirea problemelor<br />
sexuale îi procurã medicului o putere <strong>pe</strong>riculoasã faþã de<br />
pacienþii sãi. Aceeaºi obiecþie s-ar fi putut ridica, cu mai multã<br />
îndreptãþire la timpul ei, contra utilizãrii anesteziei, prin<br />
care bolnavul este privat de conºtiinþã ºi de voinþã, rãmânând<br />
la latitudinea medicului dacã ºi când le va recu<strong>pe</strong>ra.<br />
Totuºi anestezia ne-a devenit astãzi indis<strong>pe</strong>nsabilã, <strong>pe</strong>ntru<br />
cã este mai utilã decât orice altceva în eforturile medicilor<br />
de a oferi ajutor, iar medicul a preluat responsabilitatea <strong>pe</strong>ntru<br />
anestezie printre celelalte obligaþii serioase ale sale.<br />
Medicul poate leza întotdeauna dacã este neîndemânatic<br />
sau lipsit de scrupule; în cazul investigãrii vieþii sexuale a pacienþilor<br />
sãi nu lezeazã nici mai mult, nici mai puþin decât<br />
în alte cazuri. Desigur, cel care dintr-o predispoziþie cãtre autocunoaºtere<br />
demnã de stimã nu are încredere în tactul sãu,<br />
în seriozitatea ºi discreþia sa de care are nevoie la examinarea<br />
nevroticului, cel care ºtie despre sine cã dezvãluirile din<br />
viaþa sexualã vor suscita în el pofte senzuale în locul interesului<br />
ºtiinþific, acela ar proceda corect dacã ar rãmâne departe<br />
de teoria etiologiei nevrozelor. Mai pretindem doar ca el<br />
sã se þinã departe ºi de la tratamentul nevrozelor.<br />
Nu este adevãrat, de asemenea, cã bolnavii opun o rezistenþã<br />
de neînvins investigãrii vieþii lor sexuale. Adulþii obiº-<br />
15
16 Sigmund Freud<br />
nuiesc ca dupã scurte ezitãri sã se comporte cum trebuie, spunându-ºi:<br />
sunt totuºi la doctor, care trebuie sã ºtie tot. Numeroase<br />
femei care din cauza obligaþiei de a-ºi ascunde senzaþiile<br />
sexuale, au rezistat destul de greu în viaþã gãsesc o uºurare<br />
în faptul cã la medic observã cã nu sunt considerate altfel decât<br />
cu referire la vindecarea lor ºi îi mulþumesc acestuia cã au<br />
dreptul în sfârºit sã se comporte deschis, omeneºte, în chestiunile<br />
sexuale. O idee vagã despre importanþa dominantã a<br />
as<strong>pe</strong>ctelor sexuale <strong>pe</strong>ntru apariþia nervozitãþii, aºa cum eu încerc<br />
de curând sã o exploatez în folosul ºtiinþei, pare sã nu fi<br />
dispãrut niciodatã din conºtiinþa profanilor. Cât de des suntem<br />
martori la scene ca aceasta: avem în faþa noastrã un cuplu<br />
din care una din pãrþi suferã de nevrozã. Dupã multe pregãtiri<br />
ºi scuze cã <strong>pe</strong>ntru medicul care ar vrea sã ajute în astfel<br />
de cazuri nu existã limite convenþionale º.a.m.d., li se comunicã<br />
celor doi cã presupusa cauzã a bolii ar fi modul nenatural<br />
ºi dãunãtor în care au loc raporturile sexuale, <strong>pe</strong> care trebuie<br />
sã îl fi ales de la ultima naºtere a soþiei. De regulã, medicii<br />
nu se intereseazã de aceste relaþii; însã un astfel de interes ar<br />
fi condamnabil doar dacã bolnavii nu ar dori sã audã de aºa<br />
ceva. Apoi unul dintre ei se apropie de celãlalt ºi spune: vezi,<br />
þi-am spus eu cã asta o sã mã îmbolnãveascã. Iar celãlalt rãspunde:<br />
ºi eu m-am gândit, dar ce sã facem?<br />
În alte situaþii, cum ar fi la tinerele fete, care sunt educate<br />
sistematic sã îºi ascundã viaþa sexualã, trebuie sã ne mulþumim<br />
cu foarte puþinã coo<strong>pe</strong>rare sincerã. Atârnã însã greu<br />
în balanþã, dacã medicul s<strong>pe</strong>cialist nu se confruntã nepregãtit<br />
cu bolnavii ºi de regulã nu le cere clarificãri, ci doar confirmãri<br />
ale presupunerilor sale. Cei care doresc sã îmi urmeze<br />
indicaþiile în ceea ce priveºte modul în care îºi pot clarifica<br />
morfologia nevrozelor ºi sã o traducã în termeni etiologici,<br />
aceia au nevoie doar de puþine mãrturisiri suplimentare din<br />
partea bolnavilor. În descrierea simptomelor <strong>pe</strong> care au dat-o<br />
16
Sexualitatea în etiologia nevrozelor 17<br />
mult prea prompt, de cele mai multe ori au trãdat faþã de<br />
medic faptul cã ei cunosc factorii sexuali care se ascund în<br />
spatele lor.<br />
Ar fi de mare folos dacã bolnavii ar ºti mai bine cu ce certitudine<br />
este posibilã acum clarificarea de cãtre medic a problemelor<br />
lor nevrotice ºi deducerea din acestea a etiologiei<br />
sexuale care a acþionat. Ar fi cu siguranþã un îndemn <strong>pe</strong>ntru<br />
ei sã renunþe la tãinuire din momentul în care s-au decis sã<br />
cearã ajutor <strong>pe</strong>ntru suferinþele lor. Avem însã cu toþii interesul<br />
ca ºi în chestiunile sexuale, sã existe între oameni obligaþia<br />
corectitudinii într-un grad mai înalt decât s-a pretins<br />
pânã acum. Moralitatea sexualã nu are decât de câºtigat din<br />
aceasta. În prezent suntem cu toþii, bolnavi sau sãnãtoºi, niºte<br />
ipocriþi în privinþa sexualitãþii. Ar fi numai în folosul nostru<br />
dacã, drept urmare a corectitudinii generale, ar cãpãta<br />
însemnãtate un anumit grad de toleranþã în privinþa chestiunilor<br />
sexuale.<br />
De obicei medicul manifestã un interes foarte neînsemnat<br />
faþã de multe dintre întrebãrile care sunt discutate între<br />
neuropatologi în privinþa nevrozelor, cum ar fi dacã suntem<br />
îndreptãþiþi sã facem o diferenþiere strictã între isterie ºi neurastenie,<br />
dacã <strong>pe</strong> lângã acestea putem deosebi o istero-neurastenie,<br />
dacã obsesiile trebuie clasificate printre neurastenii<br />
sau recunoscute ca nevroze separate º.a.m.d. Într-adevãr,<br />
asemenea distincþii îi pot fi indiferente medicului, cât timp<br />
nu decurge nimic din decizia la care s-a ajuns, nicio investigare<br />
mai profundã ºi nicio indicaþie <strong>pe</strong>ntru terapie, cât timp<br />
bolnavul va fi trimis în toate cazurile la sanatorii balneare<br />
sau i se va spune cã nu suferã de nimic. Altfel stau însã lucrurile<br />
dacã sunt adoptate punctele noastre de vedere cu privire<br />
la relaþiile cauzale dintre sexualitate ºi nevroze. Atunci<br />
se trezesc noi interese <strong>pe</strong>ntru simptomatologia cazurilor particulare<br />
de nevrozã ºi devine de importanþã practicã sã des-<br />
17
18 Sigmund Freud<br />
compunem corect tabloul complicat în componentele sale<br />
ºi sã le denumim corect <strong>pe</strong> acestea. Cãci morfologia nevrozelor<br />
poate fi tradusã în etiologie cu eforturi neînsemnate ºi<br />
din cunoaºterea acesteia derivã, ca de la sine, noi indicaþii<br />
tera<strong>pe</strong>utice.<br />
Decizia importantã care trebuie luatã, ºi <strong>pe</strong> care, cu siguranþã,<br />
o putem lua de fiecare datã prin evaluarea atentã a<br />
simptomelor, este dacã cazul are caracteristicile unei neurastenii<br />
sau ale unei psihonevroze (isterie, obsesie). Enorm de<br />
des existã cazuri mixte, în care semnele neurasteniei se asociazã<br />
cu cele ale psihonevrozei; dorim însã sã lãsãm <strong>pe</strong>ntru<br />
mai târziu evaluarea acestora. Doar în cazul neurasteniei examinarea<br />
bolnavilor a reuºit sã dezvãluie as<strong>pe</strong>ctele etiologice<br />
ce þin de viaþa sexualã; acestea sunt, dupã cum e firesc, cunoscute<br />
bolnavilor ºi aparþin prezentului, mai corect, <strong>pe</strong>rioadei<br />
de viaþã de la maturizarea sexualã (cu toate cã nici aceastã<br />
delimitare nu <strong>pe</strong>rmite aco<strong>pe</strong>rirea tuturor cazurilor). În<br />
cazul psihonevrozei, o asemenea examinare nu este prea productivã;<br />
ea duce într-o oarecare mãsurã la cunoaºterea unor<br />
factori ce pot fi recunoscuþi drept cauze ºi care pot sau nu<br />
pot fi legaþi de viaþa sexualã; în primul caz, ei nu se aratã a<br />
fi diferiþi de factorii etiologici ai neurasteniei, deci ne <strong>pe</strong>rmit<br />
<strong>pe</strong> deplin sã observãm lipsa oricãrei relaþii s<strong>pe</strong>cifice în producerea<br />
psihonevrozei. ªi totuºi, etiologia psihonevrozei se<br />
aflã, de asemenea, în toate cazurile, tot în domeniul sexual.<br />
Printr-un ciudat ocol, de care vom vorbi mai târziu, se poate<br />
ajunge la cunoaºterea acestei etiologii ºi afla cã este de înþeles<br />
faptul cã bolnavul nu ºtie sã ne spunã nimic despre ea.<br />
Evenimentele ºi influenþele care stau la baza oricãrei psihonevroze<br />
nu aparþin <strong>pe</strong>rioadei actuale, ci unei epoci de viaþã<br />
de mult trecute, aºa-zis preistoricã, a copilãriei timpurii, ºi<br />
de aceea ele nu îi sunt cunoscute nici bolnavului. El le-a uitat<br />
— doar într-un anumit sens.<br />
18
Sexualitatea în etiologia nevrozelor 19<br />
Deci etiologia sexualã existã în toate cazurile de nevrozã;<br />
dar la neurastenii ea este de tip actual, la psihonevroze<br />
factorii sunt de naturã infantilã; aceasta este prima mare<br />
opoziþie în etiologia nevrozelor. O a doua apare când luãm<br />
în considerare diferenþele în simptomatologia neurasteniei<br />
însãºi. Pe de-o parte, aici se gãsesc cazuri în care ies în<br />
prim-plan anumite tulburãri caracteristice neurasteniei: senzaþie<br />
de presiune cranianã, fatigabilitate, dis<strong>pe</strong>psie, constipaþie,<br />
iritaþie a ºirei spinãrii etc.). În alte cazuri, aceste semne<br />
trec în plan secundar ºi tabloul clinic este alcãtuit din<br />
alte simptome care <strong>pe</strong>rmit recunoaºterea unei relaþii cu<br />
simptomul central, „angoasa“ (tendinþã cãtre starea de anxietate<br />
liberã, neliniºte, anxietate anticipatorie, atacuri de<br />
anxietate complete, rudimentare ºi suplimentare, vertij locomotor,<br />
agorafobie, insomnie, hi<strong>pe</strong>rsensibilitate la durere<br />
º.a.m.d.). Am lãsat celui dintâi tip numele de neurastenie,<br />
<strong>pe</strong> cel de-al doilea însã l-am diferenþiat cu numele de „nevrozã<br />
de angoasã“ ºi am motivat aceastã separare în altã parte<br />
4 , unde iau în considerare, de asemenea, faptul cã de regulã<br />
ambele nevroze apar împreunã. Pentru scopul nostru<br />
este de-ajuns sã subliniem cã diferenþierea dintre cele douã<br />
forme, în ceea ce priveºte simptomatologia, merge în paralel<br />
cu diferenþele dintre etiologiile lor. Neurastenia poate fi<br />
întotdeauna explicatã printr-o stare a sistemului nervos,<br />
cum ar fi cea la care se ajunge prin masturbare excesivã sau<br />
care apare spontan ca urmare a poluþiilor frecvente; la nevroza<br />
de angoasã gãsim de regulã influenþe sexuale care au<br />
în comun factorul reþinerii sau satisfacerii incomplete cum<br />
ar fi: coitus interruptus, abstinenþa asociatã cu un libido<br />
4 Prima lucrare a lui S. Freud asupra nevrozei de angoasã, „Despre îndreptãþirea de<br />
a distinge de neurastenie un anumit complex de simptome sub numele de nevrozã<br />
de angoasã“ (1895 ). (N.t.)<br />
19
20 Sigmund Freud<br />
vivace, aºa-numita excitare frustratã º.a. În scurtul studiu în<br />
care m-am strãduit sã introduc nevroza de angoasã, am<br />
enunþat formula cã angoasa ar fi în general libido deturnat<br />
de la utilizarea lui (normalã).<br />
Acolo unde avem un caz în care simptomele neurasteniei<br />
se asociazã cu cele ale nevrozei de angoasã, ne aflãm deci în<br />
faþa unui caz mixt, ne oprim la principiul desco<strong>pe</strong>rit empiric<br />
conform cãruia unui melanj al nevrozelor îi corespunde<br />
o acþiune simultanã a mai multor factori etiologici ºi de fiecare<br />
datã aºteptãrile ne vor fi confirmate. Cât de frecvent<br />
aceºti factori etiologici sunt legaþi unul de altul în mod organic<br />
prin intermediul proceselor sexuale, de exemplu coitus<br />
interruptus sau potenþa insuficientã a bãrbatului asociatã<br />
cu masturbarea, acest lucru va merita <strong>pe</strong> deplin o expunere<br />
separatã.<br />
Dacã diagnosticãm cu certitudine un anumit caz de nevrozã<br />
neurastenicã ºi clasificãm corect simptomele acestuia,<br />
atunci este posibil sã traducem simptomatologia în<br />
etiologie ºi apoi sã îi cerem cu îndrãznealã bolnavului confirmarea<br />
presupunerilor noastre. Nu trebuie sã ne lãsãm<br />
derutaþi dacã iniþial suntem contraziºi; insistãm ferm asupra<br />
deducþiilor noastre, ºi în cele din urmã vom învinge<br />
orice rezistenþã subliniind caracterul de nezdruncinat al<br />
convingerii noastre. Aflãm astfel tot felul de lucruri despre<br />
viaþa sexualã a oamenilor, cu care am putea umple o carte<br />
utilã ºi instructivã, aflãm, de asemenea, ceea ce este regretabil<br />
în toate privinþele, cã ºtiinþa contemporanã despre<br />
sexualitate este încã privitã ca fiind de proastã reputaþie.<br />
Întrucât devierile mai mici de la o vita sexualis normalã<br />
sunt mult prea dese, <strong>pe</strong>ntru a putea acorda valoare desco<strong>pe</strong>ririi<br />
lor, vom admite drept explicaþii la bolnavii noºtri<br />
nevrotici doar acele anomalii ale vieþii sexuale care sunt<br />
grave ºi de lungã duratã; faptul cã am putea, prin insisten-<br />
20
Sexualitatea în etiologia nevrozelor 21<br />
þele noastre, sã determinãm un bolnav normal din punct<br />
de vedere psihic sã se autoacuze în mod fals de delicte sexuale<br />
poate fi trecut cu vederea cu toatã liniºtea, ca fiind<br />
un <strong>pe</strong>ricol imaginar.<br />
Dacã procedãm în acest mod cu bolnavii noºtri, vom cãpãta<br />
convingerea cã nu existã cazuri negative <strong>pe</strong>ntru teza<br />
etiologiei sexuale a neurasteniei. Cel puþin <strong>pe</strong>ntru mine,<br />
aceastã convingere a devenit atât de puternicã, încât am exploatat<br />
din punct de vedere diagnostic chiar ºi rezultatele<br />
negative ale examinãrii, adicã mi-am spus cã asemenea cazuri<br />
nu pot fi de neurastenie. Astfel am ajuns, în mai multe<br />
cazuri, sã presupun o paralizie progresivã în locul neurasteniei,<br />
cãci nu reuºisem sã demonstrez existenþa masturbãrii<br />
excesive, fapt necesar tezei mele, iar evoluþia acestor cazuri<br />
mi-a dat ulterior dreptate. Altã datã, când bolnavul, în absenþa<br />
unor modificãri organice clare, se plângea de senzaþii<br />
de presiune intracranianã, dureri de cap, dis<strong>pe</strong>psie, opunându-se<br />
cu sinceritate ºi, dupã ce s-a gândit bine, cu siguranþã,<br />
suspiciunilor mele legate de viaþa sexualã, am bãnuit o<br />
supuraþie latentã la unul din sinusurile nazale, iar un coleg<br />
s<strong>pe</strong>cialist a confirmat aceastã concluzie trasã din rezultatul<br />
negativ al examinãrii vieþii sexuale, prin aceea cã îl elibera<br />
<strong>pe</strong> bolnav de necazurile sale prin golirea puroiului fetid din<br />
cornetele sale nazale.<br />
Impresia cã ar exista totuºi „cazuri negative“ poate apãrea<br />
ºi în alt mod. Examinarea demonstreazã uneori o viaþã<br />
sexualã normalã la <strong>pe</strong>rsoane a cãror nevrozã, la o observare<br />
su<strong>pe</strong>rficialã, se aseamãnã într-adevãr destul de mult cu<br />
neurastenia sau cu nevroza de angoasã. Cercetarea, dusã<br />
mai în profunzime, relevã însã, întotdeauna, adevãrata stare<br />
de lucruri. În spatele unor cazuri ce au fost luate drept<br />
neurastenie se aflã o psihonevrozã, o isterie sau o nevrozã<br />
obsesionalã. În s<strong>pe</strong>cial isteria, care imitã atât de multe afec-<br />
21
22 Sigmund Freud<br />
þiuni organice, poate cu uºurinþã sã simuleze o nevrozã actualã<br />
5 prin faptul cã ridicã simptomele acesteia la rangul<br />
de simptome isterice. Asemenea isterii, ce apar sub forma<br />
neurasteniei, nu sunt nici mãcar foarte rare. Nu este însã o<br />
soluþie convenabilã sã recurgem la psihonevroze în cazul<br />
neurasteniei la care informaþiile sexuale sunt negative; putem<br />
aduce dovada <strong>pe</strong>ntru acest lucru <strong>pe</strong> acea cale care demascã<br />
fãrã greº isteria, ºi anume calea psihanalizei, ce va fi<br />
menþionatã ulterior.<br />
Este posibil ca unii dintre aceia care sunt cu adevãrat dispuºi<br />
sã þinã cont de etiologia sexualã la bolnavii sãi neurastenici<br />
sã o critice totuºi ca fiind unilateralã, dacã nu au fost<br />
provocaþi sã îºi îndrepte atenþia ºi asupra altor as<strong>pe</strong>cte care<br />
au fost menþionate în general de autori drept cauze ale neurasteniei.<br />
Nici nu mi-a trecut prin minte sã substitui etiologia<br />
sexualã a nevrozelor oricãrei alte etiologii, astfel încât sã<br />
declar cã eficacitatea acesteia din urmã este nulã. Aceasta ar<br />
reprezenta o înþelegere greºitã a lucrurilor. Cred mai degrabã<br />
cã tuturor factorilor etiologici cunoscuþi ºi celor, <strong>pe</strong> bunã<br />
dreptate, probabil, necunoscuþi menþionaþi de autori ca<br />
având un rol în apariþia neurasteniei li se adaugã cei sexuali,<br />
care nu au fost pânã acum apreciaþi îndeajuns. Dupã cât consider<br />
eu, acestora meritã însã sã li se acorde o poziþie s<strong>pe</strong>cialã<br />
în rândul factorilor etiologici. Cãci doar ei nu vor lipsi din<br />
niciun caz de neurastenie, doar ei vor fi capabili sã producã<br />
nevrozã fãrã ajutor suplimentar, iar ceilalþi factori vor pãrea<br />
reduºi la rolul unei etiologii auxiliare ºi suplimentare; doar<br />
ei îi îngãduie medicului sã recunoascã relaþii mai certe între<br />
diversitatea acestora ºi multiplicitatea tablourilor clinice.<br />
Dacã, dimpotrivã, însumez cazurile care în urma unei extenuãri,<br />
a unei agitaþii sufleteºti sau a tifosului au devenit apa-<br />
5 În textul german „aktuellen Neurosen“. (N.t.)<br />
22
Sexualitatea în etiologia nevrozelor 23<br />
rent asemãnãtoare cu neurastenia, ele nu îmi aratã cã ar avea<br />
ceva în comun în privinþa simptomelor; de asemenea, ºtiu<br />
cã nu este cazul sã îmi construiesc <strong>pe</strong> baza naturii etiologiei<br />
nicio aºteptare în privinþa simptomelor, aºa cum invers, nu<br />
pot sã fac nicio deducþie privind etiologia care a acþionat pornind<br />
de la tabloul clinic.<br />
Cauzele sexuale sunt acelea care îi oferã medicului în cea<br />
mai mare mãsurã sprijin ºi <strong>pe</strong>ntru acþiunea sa tera<strong>pe</strong>uticã.<br />
Ereditatea este fãrã îndoialã un factor important, acolo unde<br />
este prezentã; ea <strong>pe</strong>rmite sã aparã un efect patologic mai<br />
mare acolo unde ar fi rezultat unul foarte neînsemnat. Numai<br />
cã ereditatea nu este accesibilã influenþei medicului; fiecare<br />
poartã cu sine tendinþele patologice ereditare; nu mai<br />
putem schimba nimic în aceastã privinþã. De asemenea, nu<br />
trebuie sã uitãm cã tocmai în privinþa etiologiei neurasteniei<br />
trebuie neapãrat sã îi refuzãm ereditãþii primul loc. Neurastenia<br />
(în ambele ei forme) aparþine afecþiunilor <strong>pe</strong> care oricine<br />
care nu este încãrcat ereditar le poate dobândi cu uºurinþã.<br />
Dacã lucrurile ar sta altfel, ar fi de neconceput creºterea<br />
uriaºã a numãrului neurasteniilor, de care se plâng autorii.<br />
În privinþa civilizaþiei, de ale cãrei pãcate s-a scris deseori cã<br />
ar fi cauze ale neurasteniei, autorii ar putea avea dreptate (cu<br />
toate cã, probabil, <strong>pe</strong> o cu totul altã cale decât cea presupusã<br />
de ei); dar situaþia civilizaþiei noastre este <strong>pe</strong>ntru individ,<br />
de asemenea, imposibil de schimbat; în plus, acest factor,<br />
prin valabilitatea sa generalã <strong>pe</strong>ntru oricare membru al societãþii,<br />
nu explicã niciodatã selectivitatea în apariþia bolii.<br />
Medicul, care nu este neurastenic, este sub aceeaºi influenþã<br />
a civilizaþiei pretins fatale, ca ºi bolnavul neurastenic <strong>pe</strong> care<br />
acesta trebuie sã îl trateze 6 . Importanþa influenþei epuizãrii<br />
6 Vezi ºi lucrarea „Morala sexualã culturalã ºi nervozitatea modernã“ (1908), precum<br />
ºi „Disconfort în culturã“ (1930).<br />
23
24 Sigmund Freud<br />
continuã sã existe, cu restricþia datã mai sus. Dar factorul<br />
„extenuãrii“, <strong>pe</strong> care medicii îl admit cu atâta uºurinþã faþã<br />
de pacienþii lor drept cauzã a nevrozei, este folosit în mod<br />
abuziv. Este deplin corect cã fiecare dintre cei care s-au predispus<br />
la neurastenie prin activitãþi sexuale nocive îndurã cu<br />
dificultate munca intelectualã ºi eforturile psihice, dar niciodatã<br />
nimeni nu va deveni nevrotic doar prin muncã sau<br />
emoþii. Munca spiritualã este mai curând un mijloc de protecþie<br />
contra bolii neurastenice; tocmai cei care lucreazã intelectual<br />
cu cea mai mare tenacitate sunt cruþaþi de neurastenie<br />
ºi ceea ce neurastenicul acuzã drept „suprasolicitare<br />
patogenã“ nu meritã de regulã sã fie recunoscut nici în ceea<br />
ce priveºte calitatea, nici cantitatea drept „muncã intelectualã“.<br />
Medicii vor trebui sã se obiºnuiascã sã le explice funcþionarului,<br />
care se „extenueazã <strong>pe</strong>ste mãsurã“ la birou, sau<br />
gospodinei, a cãrei gospodãrie a devenit prea grea, cã nu s-au<br />
îmbolnãvit <strong>pe</strong>ntru cã au încercat sã îºi îndeplineascã datoriile<br />
lor care <strong>pe</strong>ntru o minte civilizatã sunt de fapt uºoare, ci<br />
<strong>pe</strong>ntru cã în acest timp ºi-au neglijat în mod grosolan ºi distrus<br />
viaþa sexualã. Mai mult, doar etiologia sexualã face posibilã<br />
înþelegerea tuturor detaliilor din istoricul bolii neurastenicului,<br />
ameliorãrile misterioase în mijlocul evoluþiei bolii<br />
ºi de asemenea înrãutãþirile de neînþeles care sunt puse de<br />
obicei atât de doctori, cât ºi de pacienþi în relaþie cu terapia<br />
adoptatã. În colecþia mea, ce cuprinde mai mult de douã sute<br />
de cazuri, este înregistratã, de exemplu, istoria unui bãrbat<br />
care, dupã ce tratamentul medical la domiciliu nu i-a folosit<br />
la nimic, a mers la pastorul Kneipp 7 ºi de la cura acestuia a<br />
înregistrat timp de un an o ameliorare extraordinarã a suferinþelor<br />
sale. Însã, un an mai târziu boala s-a agravat din nou<br />
7 Sebastian Kneipp (1821-97) din Bad Wörishofen din Bavaria, renumit <strong>pe</strong>ntru curele<br />
sale cu apã rece ºi procedeele tera<strong>pe</strong>utice naturiste. (N.t.)<br />
24
Sexualitatea în etiologia nevrozelor 25<br />
ºi el a cãutat din nou ajutor la Wörishofen, dar aceastã a<br />
doua curã nu a avut succes. O privire în cronica de familie a<br />
acestui pacient rezolvã dubla enigmã: la ºase luni ºi jumãtate<br />
dupã prima sa întoarcere de la Wörishofen, soþia i-a nãscut<br />
un copil; deci el a pãrãsit-o, la început neºtiind cã este<br />
gravidã, ºi a putut, dupã ce a revenit, sã întreþinã raporturi<br />
sexuale normale cu ea. Când aceastã <strong>pe</strong>rioadã beneficã <strong>pe</strong>ntru<br />
sãnãtatea lui a trecut, nevroza sa a fost din nou stârnitã<br />
de noile coitus interruptus; cea de-a doua curã a trebuit sã se<br />
dovedeascã lipsitã de succes, <strong>pe</strong>ntru cã sarcina menþionatã<br />
mai sus a rãmas ultima.<br />
Un caz asemãnãtor, în care, de asemenea, trebuia explicat<br />
un efect neaºteptat al terapiei, a evoluat într-un mod care<br />
este mai instructiv, cãci conþine o alternare enigmaticã a<br />
simptomelor nevrozei. Un adolescent nevrotic fusese trimis<br />
de cãtre medicul sãu la un renumit sanatoriu balnear <strong>pe</strong>ntru<br />
o neurastenie tipicã. Acolo starea lui s-a îmbunãtãþit la început<br />
tot mai mult, astfel încât existau toate ºansele ca el sã<br />
plece de acolo ca adept recunoscãtor al hidroterapiei. Dar în<br />
a ºasea sãptãmânã a intervenit o schimbare bruscã; bolnavul<br />
„nu mai suporta apa“, era din ce în ce mai nervos ºi în cele<br />
din urmã a pãrãsit sanatoriul dupã alte douã sãptãmâni,<br />
nevindecat ºi nemulþumit. Când mi s-a plâns de aceastã în-<br />
ºelãtorie, m-am interesat puþin de simptomele care l-au copleºit<br />
în mijlocul curei. În mod curios, s-a <strong>pe</strong>trecut o transformare<br />
în legãturã cu ele. El a plecat la sanatoriu cu presiuni<br />
intracraniene, fatigabilitate ºi dis<strong>pe</strong>psie; ceea ce l-a deranjat<br />
în timpul tratamentului era: agitaþie, accese de panicã, ameþealã<br />
în timpul mersului ºi tulburãri ale somnului. Acum îi<br />
puteam spune bolnavului: „Aþi fãcut o nedreptate hidroterapiei.<br />
V-aþi îmbolnãvit, dupã cum ºtiþi ºi singur prea bine,<br />
ca urmare a masturbãrii <strong>pe</strong> care o practicaþi de mult timp. La<br />
sanatoriu aþi renunþat la acest mod de satisfacere ºi de aceea<br />
25
26 Sigmund Freud<br />
v-aþi restabilit cu rapiditate. Însã când v-aþi simþit bine, aþi<br />
încercat, în mod lipsit de înþelepciune, sã aveþi relaþii cu o<br />
doamnã, sã presupunem cu o altã pacientã, care ar fi putut<br />
duce doar la excitare, fãrã satisfacerea normalã. Frumoasele<br />
plimbãri în împrejurimile sanatoriului v-au oferit o bunã ocazie<br />
<strong>pe</strong>ntru aceasta. Din cauza acestei relaþii v-aþi îmbolnãvit<br />
din nou, ºi nu din cauza unei intoleranþe apãrute brusc faþã<br />
de hidroterapie. Mai mult, din starea dumneavoastrã actualã,<br />
deduc cã aceastã relaþie o continuaþi ºi în oraº.“ Vã pot<br />
asigura cã bolnavul a confirmat ceea ce am spus punct cu<br />
punct.<br />
Terapia actualã a neurasteniei, aºa cum este ea folositã în<br />
modul cel mai avantajos în sanatoriile balneare, îºi propune<br />
ca scop ameliorarea stãrii nervoase prin intermediul a doi<br />
factori: menajarea ºi întãrirea pacientului. Nu pot invoca nimic<br />
altceva contra acestei terapii, decât cã nu þine cont de<br />
condiþiile sexuale ale cazului. Potrivit ex<strong>pe</strong>rienþei mele, este<br />
în mare mãsurã de dorit ca medicului care conduce un asemenea<br />
sanatoriu sã îi fie suficient de clar cã nu are de-a face<br />
cu victimele civilizaþiei sau ale ereditãþii, ci — sit venia verbo<br />
— cu infirmi din punctul de vedere al sexualitãþii. Atunci<br />
ei îºi vor explica, <strong>pe</strong> de-o parte, succesele ca ºi insuccesele cu<br />
mai mare uºurinþã, <strong>pe</strong> de altã parte vor obþine noi succese,<br />
care pânã acum erau lãsate la voia întâmplãrii sau a comportamentului<br />
neinfluenþat al bolnavului. Când trimitem o femeie<br />
anxio-neurastenicã de acasã la sanatoriul balnear, ca ea<br />
acolo, liberã de toate obligaþiile, sã facã bãi, gimnasticã ºi sã<br />
se hrãneascã din belºug, vom fi cu siguranþã înclinaþi sã punem<br />
ameliorarea deseori strãlucitã <strong>pe</strong> seama liniºtii de care<br />
bolnava s-a bucurat ºi a întãririi produse de hidroterapie. Poate<br />
fi aºa; dar se trece cu vederea faptul cã, odatã cu îndepãrtarea<br />
de casã, are loc ºi o întreru<strong>pe</strong>re a raporturilor conjugale<br />
ºi cã în primul rând aceastã eliminare temporarã a cauzei<br />
26
Sexualitatea în etiologia nevrozelor 27<br />
patogene îi dã posibilitatea sã se restabileascã prin terapia corespunzãtoare.<br />
Neglijarea acestui punct de vedere etiologic<br />
se rãzbunã ulterior prin aceea cã succesul în aparenþã atât de<br />
mulþumitor al tratamentului se dovedeºte a fi foarte trecãtor.<br />
La scurt timp dupã ce pacientul s-a întors la condiþiile<br />
sale obiºnuite de viaþã, simptomele suferinþei apar din nou<br />
ºi îl obligã fie sã îºi piardã din când în când în mod neproductiv<br />
o parte din existenþã în asemenea sanatorii, fie îl determinã<br />
sã îºi îndrepte s<strong>pe</strong>ranþele de vindecare în altã direcþie.<br />
Este deci clar cã sarcinile tera<strong>pe</strong>utice în cazul neurasteniei<br />
nu trebuie abordate în staþiunile balneare, ci în cadrul condiþiilor<br />
de viaþã ale pacientului.<br />
În alte cazuri teoria noastrã asupra etiologiei îi poate da<br />
medicului de la sanatoriu lãmuriri asupra sursei insuccesului,<br />
care are loc chiar în sanatoriu, ºi sã-l facã sã înþeleagã<br />
cum poate fi evitat. Masturbarea este mult mai des întâlnitã<br />
la fetele adulte ºi la bãrbaþii maturi decât obiºnuim sã presupunem<br />
ºi are o acþiune nocivã nu doar prin faptul cã produce<br />
simptome neurastenice, ci ºi prin aceea cã îl þine <strong>pe</strong> pacient<br />
sub povara unui secret resimþit ca fiind ruºinos.<br />
Medicul care nu este obiºnuit sã traducã neurastenia în masturbare<br />
justificã starea sãnãtãþii bolnavului referindu-se la cuvinte<br />
la modã ca anemie, subnutrire, suprasolicitare etc. ºi<br />
aºteaptã apoi vindecarea bolnavului sãu doar de la folosirea<br />
terapiei elaborate contra acestora. Spre mirarea sa, la bolnavi<br />
<strong>pe</strong>rioadele de ameliorare alterneazã însã cu altele în care toate<br />
simptomele se agraveazã odatã cu înrãutãþirea indispoziþiei.<br />
Rezultatul unui asemenea tratament este în general îndoielnic.<br />
Dacã medicul ar ºti cã bolnavul s-a luptat în tot<br />
acest timp cu obiceiurile sale sexuale, cã a ajuns la dis<strong>pe</strong>rare<br />
<strong>pe</strong>ntru cã încã o datã a fost învins de acestea, dacã s-ar price<strong>pe</strong><br />
sã îi dezvãluie bolnavului secretul lui, sã scadã gravitatea<br />
lui în ochii bolnavului ºi sã îl sprijine <strong>pe</strong> acesta în lupta<br />
27
28 Sigmund Freud<br />
împotriva obiceiului sãu, atunci succesul eforturilor tera<strong>pe</strong>utice<br />
ar fi prin toate acestea <strong>pe</strong> deplin asigurat.<br />
Dezobiºnuirea de masturbare este doar una dintre noile<br />
sarcini tera<strong>pe</strong>utice care îi revin medicului dacã se ia în considerare<br />
etiologia sexualã, ºi tocmai aceastã sarcinã pare a putea<br />
fi rezolvatã, ca orice altã dezobiºnuire, doar într-un sanatoriu<br />
ºi doar sub <strong>pe</strong>rmanenta supraveghere a medicului. Lãsat<br />
în voia lui, masturbatorul obiºnuieºte sã revinã asupra satisfacerii<br />
celei mai comode <strong>pe</strong>ntru el, la fiecare eveniment deprimant.<br />
Tratamentul medical nu poate în acest caz sã îºi<br />
propunã un alt scop decât sã îl conducã <strong>pe</strong> neurastenicul revigorat<br />
cãtre relaþii sexuale normale, cãci nevoia sexualã odatã<br />
trezitã ºi satisfãcutã vreme îndelungatã nu se mai lasã redusã<br />
la tãcere, ci doar deviatã <strong>pe</strong> un alt drum. De altfel, o<br />
constatare <strong>pe</strong>rfect analoagã este valabilã ºi <strong>pe</strong>ntru toate celelalte<br />
cure de abstinenþã care vor reuºi doar în aparenþã cât<br />
timp medicul se mulþumeºte sã îl priveze <strong>pe</strong> bolnav de narcotic,<br />
fãrã sã se intereseze de sursa din care izvorãºte nevoia<br />
im<strong>pe</strong>rioasã <strong>pe</strong>ntru acesta. „Obiºnuinþã“ este o simplã expresie<br />
fãrã valoare explicativã; nu oricine a avut ocazia sã ia <strong>pe</strong>ntru<br />
o <strong>pe</strong>rioadã morfinã, cocainã, clorhidrat º.a. dobândeºte<br />
prin aceasta adicþia 8 faþã de aceste substanþe. Investigaþiile<br />
mai minuþioase demonstreazã de regulã cã aceste narcotice<br />
sunt menite a fi — direct sau <strong>pe</strong> cale ocolitã — substitute ale<br />
plãcerii sexuale absente, ºi acolo unde o viaþã sexualã normalã<br />
nu mai poate fi restabilitã, trebuie sã ne aºteptãm cu<br />
certitudine la recidivã.<br />
Cealaltã sarcinã îi este datã medicului de etiologia nevrozei<br />
de angoasã ºi constã în a-l determina <strong>pe</strong> bolnav sã renunþe<br />
la toate tipurile nocive de raporturi sexuale ºi sã reia relaþiile<br />
sexuale normale. Cum este de înþeles, aceastã datorie<br />
8 Termenul folosit de Freud este Sucht, în traducere patimã, manie. (N.t.)<br />
28
Sexualitatea în etiologia nevrozelor 29<br />
cade în seama medicului de încredere al bolnavului, medicul<br />
de familie, care îi va provoca mult rãu clientului sãu, dacã<br />
se va considera prea distins <strong>pe</strong>ntru a se amesteca în acest domeniu.<br />
Cum de cele mai multe ori este vorba în privinþa aceasta<br />
de un cuplu marital, eforturile medicului se lovesc imediat<br />
de tendinþele maltusianice de a limita numãrul concepþiilor<br />
în cadrul cãsãtoriei. Mi se pare neîndoielnic faptul cã aceastã<br />
planificare se extinde tot mai mult la clasa noastrã de mijloc;<br />
am întâlnit cupluri care deja dupã primul copil au trecut<br />
la prevenirea concepþiei ºi altele care doreau sã þinã cont<br />
de aceastã planificare în raporturile lor sexuale începând din<br />
noaptea nunþii. Problema în ceea ce priveºte maltusianismul<br />
este de <strong>pe</strong>rs<strong>pe</strong>ctivã ºi complicatã; nu am intenþia de a o trata<br />
aici în mod exhaustiv, cum ar fi necesar de fapt <strong>pe</strong>ntru terapia<br />
nevrozelor. Intenþionez doar sã analizez ce poziþie poate<br />
cel mai bine sã adopte medicul care recunoaºte etiologia<br />
sexualã a nevrozelor faþã de aceastã problemã.<br />
Evident, cea mai mare greºealã este dacã el vrea sã ignore<br />
— întotdeauna sub oarecare pretexte — aceastã etiologie.<br />
Ceea ce este necesar nu poate fi sub demnitatea mea de medic,<br />
ºi este necesar sã susþinem cu sfaturi medicale un cuplu<br />
care intenþioneazã sã limiteze procrearea, dacã nu dorim sã-l<br />
expunem nevrozei <strong>pe</strong> unul dintre membri. Nu putem contesta<br />
faptul cã mãsurile maltusianice devin necesare la un moment<br />
dat într-un cuplu ºi, teoretic, ar fi unul din cele mai mari<br />
triumfuri ale omenirii, una din cele mai palpabile eliberãri de<br />
constrângerile naturii la care este supus neamul omenesc, dacã<br />
s-ar reuºi ca actul responsabil de procreare sã fie ridicat la rangul<br />
de acþiune voitã ºi intenþionatã, desprinzându-l de caracterul<br />
de satisfacere necesarã ce þine de nevoia naturalã.<br />
Deci un medic priceput îºi va asuma decizia legatã de<br />
condiþiile în care folosirea regulilor generale ale protejãrii<br />
29
30 Sigmund Freud<br />
împotriva concepþiei este justificatã, ºi va trebui sã distingã<br />
care dintre aceste mãsuri auxiliare sunt nocive ºi care sunt<br />
inofensive. Nociv este tot ceea ce împiedicã realizarea satisfacerii;<br />
dupã cum se ºtie însã, noi nu posedãm actualmente<br />
niciun mijloc care sã previnã concepþia, care sã îndeplineascã<br />
toate cerinþele îndreptãþite, adicã sã fie sigure,<br />
comode, sã nu prejudicieze senzaþia de plãcere la coit ºi sã<br />
nu lezeze sensibilitatea femeii. Aici medicilor le revine o sarcinã<br />
practicã, <strong>pe</strong>ntru a cãrei rezolvare pot miza <strong>pe</strong> puterile<br />
lor în mod mulþumitor. Cine umple o asemenea lacunã din<br />
tehnica noastrã medicalã acela va obþine <strong>pe</strong>ntru nenumãraþi<br />
oameni plãcerea de a trãi ºi le va ocroti sãnãtatea, ºi,<br />
prin aceasta, va iniþia o schimbare radicalã în starea societãþii<br />
noastre.<br />
Desigur, nu au fost epuizate propunerile care decurg din<br />
recunoaºterea etiologiei sexuale a nevrozelor. Principala realizare<br />
posibilã în sprijinul neurastenicilor constã în profilaxie.<br />
Dacã masturbarea este cauza neurasteniei la tineri ºi mai<br />
târziu, prin faptul cã produce scãderea potenþei, ajunge semnificativã<br />
din punct de vedere etiologic <strong>pe</strong>ntru nevroza de angoasã,<br />
atunci prevenirea masturbãrii la ambele sexe este o sarcinã<br />
care meritã mai multã atenþie decât s-a considerat pânã<br />
acum. Dacã am reflecta la toate pagubele, cele mai grosiere ºi<br />
cele mai rafinate, care decurg din neurastenia despre care se<br />
pretinde cã s-ar extinde tot mai mult, am recunoaºte într-adevãr<br />
cã este de interes public ca bãrbaþii sã înceapã raporturile<br />
sexuale în deplinãtatea potenþei. În chestiunea profilaxiei, individul<br />
este însã destul de neputincios. Comunitatea trebuie<br />
sã ca<strong>pe</strong>te interes în legãturã cu acest subiect ºi sã îºi dea consimþãmântul<br />
la crearea unor reglementãri general valabile. În<br />
prezent suntem încã foarte departe de situaþia care ar promite<br />
un remediu ºi, din cauza acestui fapt, putem sã considerãm<br />
<strong>pe</strong> bunã dreptate ºi civilizaþia noastrã rãspunzãtoare <strong>pe</strong>n-<br />
30
Sexualitatea în etiologia nevrozelor 31<br />
tru rãspândirea neurasteniei. Ar trebui sã se schimbe multe.<br />
Trebuie înfrântã opoziþia unei întregi generaþii de medici care<br />
nu îºi mai pot aminti de propria lor tinereþe; trebuie învins<br />
orgoliul taþilor care nu vor sã se coboare în faþa copiilor lor<br />
la nivelul umanitãþii, trebuie combãtutã pudicitatea de neînþeles<br />
a mamelor, cãrora le pare acum ca o fatalitate nemeritatã,<br />
dar necercetatã faptul cã „tocmai copiii lor au devenit<br />
nevrotici“. Înainte de toate însã trebuie sã creãm un spaþiu<br />
în opinia publicã <strong>pe</strong>ntru discutarea problemei vieþii sexuale;<br />
trebuie sã putem vorbi despre acest lucru fãrã sã fim calificaþi<br />
drept scandalagii sau s<strong>pe</strong>culanþi ai instinctelor ordinare. ªi<br />
astfel rãmâne ºi aici destulã muncã <strong>pe</strong>ntru secolul urmãtor,<br />
în care civilizaþia noastrã trebuie sã înþeleagã sã încheie un<br />
pact cu drepturile sexualitãþii noastre!<br />
Valoarea unei separãri diagnostice corecte a psihonevrozelor<br />
de neurastenie se manifestã, de asemenea, prin faptul<br />
cã primele pretind o altã evaluare practicã ºi mãsuri tera<strong>pe</strong>utice<br />
s<strong>pe</strong>ciale. Psihonevrozele apar în douã condiþii, fie inde<strong>pe</strong>ndent,<br />
fie ca urmare a nevrozelor actuale (neurastenie<br />
ºi nevrozã de angoasã). În cel din urmã caz, avem de-a face<br />
cu un tip nou, de altfel foarte des întâlnit de nevrozã mixtã.<br />
Etiologia nevrozei actuale a devenit etiologia auxiliarã a psihonevrozelor;<br />
rezultã un tablou clinic în care predominã într-un<br />
fel nevroza de angoasã, dar aceasta cuprinde însã de<br />
obicei trãsãturi ale veritabilei neurastenii, isterii sau nevroze<br />
obsesionale. Nu am face bine ca, în faþa unui asemenea amalgam,<br />
sã renunþãm la separarea tablourilor clinice ale nevrozelor<br />
singulare, cãci nu este totuºi dificil sã clarificãm cazul<br />
în felul urmãtor: aºa cum demonstreazã modul în care se formeazã<br />
predominant nevroza de angoasã, îmbolnãvirea ia<br />
naºtere sub influenþa etiologicã a unei activitãþi sexuale actuale<br />
nocive. Individul res<strong>pe</strong>ctiv era însã <strong>pe</strong> lângã aceasta<br />
predispus la una sau mai multe psihonevroze printr-o etio-<br />
31
32 Sigmund Freud<br />
logie s<strong>pe</strong>cificã ºi s-ar fi îmbolnãvit cândva de psihonevrozã<br />
în mod spontan sau la adãugarea unui factor care produce<br />
slãbirea organismului. Astfel, etiologia auxiliarã a psihonevrozei,<br />
care încã lipseºte, este suplinitã de etiologia actualã<br />
a nevrozei de angoasã.<br />
Pentru asemenea cazuri s-a încetãþenit, <strong>pe</strong> bunã dreptate,<br />
practica tera<strong>pe</strong>uticã de-a face abstracþie de componentele psihonevrotice<br />
din tabloul clinic, tratându-se exclusiv nevroza<br />
actualã. Reuºim în foarte multe cazuri sã stãpânim chiar ºi<br />
rafinata (psiho-)nevrozã, dacã înfruntãm corespunzãtor neurastenia.<br />
Dar necesitã o altã evaluare acele cazuri de psihonevrozã<br />
care fie apar spontan, fie rãmân de sine stãtãtoare<br />
dupã o boalã compusã din neurastenie ºi psihonevrozã. Când<br />
am vorbit de apariþia „spontanã“ a unei psihonevroze, nu<br />
voiam sã spun cã la investigaþia anamnesticã nu a fost gãsit<br />
niciun factor etiologic. Acesta ar putea sã fie foarte bine cazul,<br />
dar putem, de asemenea, sã indicãm un factor indiferent,<br />
o emoþie, o stare de slãbiciune ca urmare a unei boli somatice<br />
º.a. Totuºi trebuie sã stabilim <strong>pe</strong>ntru toate aceste<br />
cazuri cã etiologia realã a psihonevrozelor nu constã în aceste<br />
cauze, ci rãmâne de neînþeles <strong>pe</strong>ntru modul obiºnuit în care<br />
se fac constatãrile anamnestice.<br />
Dupã cum este cunoscut, s-a încercat aco<strong>pe</strong>rirea acestei<br />
lacune prin ipoteza unei predispoziþii nevropatice s<strong>pe</strong>cifice,<br />
a cãrei existenþã nu lasã ce-i drept prea mare <strong>pe</strong>rs<strong>pe</strong>ctivã succesului<br />
terapiei unei asemenea stãri patologice. Dispoziþia<br />
nevropaticã însãºi este înþeleasã ca un semn al unei degenerescenþe<br />
generale, ºi astfel acest termen de s<strong>pe</strong>cialitate ajunge<br />
sã fie folosit în mod exagerat împotriva bieþilor bolnavi,<br />
<strong>pe</strong> care medicii sunt destul de incapabili sã îi ajute. Din fericire<br />
lucrurile stau altfel. Dispoziþia nevropaticã existã, desigur,<br />
dar trebuie sã contest faptul cã este suficientã <strong>pe</strong>ntru<br />
a produce nevroza. Trebuie, în continuare, sã resping cã pre-<br />
32
Sexualitatea în etiologia nevrozelor 33<br />
zenþa simultanã a dispoziþiei nevropatice ºi a cauzelor determinante<br />
din viaþa ulterioarã reprezintã o etiologie suficientã<br />
a psihonevrozelor. Explicarea destinului bolii unui<br />
individ prin evenimentele trãite de strãbunii luia mers prea<br />
departe ºi s-a uitat faptul cã între concepþie ºi maturitate<br />
existã o <strong>pe</strong>rioadã lungã ºi importantã de viaþã, copilãria, în<br />
care poate fi dobândit germenul bolii de mai târziu. Aºa se<br />
întâmplã de fapt în cazul psihonevrozei. Adevãrata etiologie<br />
poate fi gãsitã în evenimentele din copilãrie ºi, din nou,<br />
în impresii legate — exclusiv — de viaþa sexualã. Ar fi gre-<br />
ºit sã neglijãm cu totul viaþa sexualã a copiilor; ei sunt capabili,<br />
conform ex<strong>pe</strong>rienþei mele, de toate activitãþile sexuale<br />
psihice ºi de multe activitãþi sexuale somatice. Pe cât de<br />
puþin organele sexuale externe ºi ambele glande sexuale reprezintã<br />
întregul aparat sexual al omului, tot <strong>pe</strong> atât de puþin<br />
viaþa sa sexualã înce<strong>pe</strong> abia la pubertate, aºa cum ar putea<br />
sã parã la o observare su<strong>pe</strong>rficialã. Este însã just cã<br />
organizarea ºi dezvoltarea s<strong>pe</strong>ciei umane aspirã sã evite o<br />
bogatã activitate sexualã la vârsta copilãriei; se pare cã la om<br />
forþele instinctuale sexuale trebuie înmagazinate, <strong>pe</strong>ntru ca<br />
apoi, la descãtuºarea lor în <strong>pe</strong>rioada pubertãþii, sã serveascã<br />
unor scopuri culturale mãreþe (W. Fliess). Dintr-un astfel de<br />
context putem înþelege într-o oarecare mãsurã de ce evenimentele<br />
sexuale ale copilãriei pot avea un efect patogen. Dar<br />
ele produc în cea mai micã mãsurã efecte în <strong>pe</strong>rioada în care<br />
au loc; mult mai important este efectul lor retroactiv, care poate<br />
surveni abia în <strong>pe</strong>rioada maturizãrii. Acest efect retroactiv<br />
rezultã — cum altfel nu ar fi posibil — din urmele psihice<br />
care au fost lãsate de evenimentele sexuale infantile. În<br />
intervalul dintre trãirea acestor impresii ºi reproducerea lor<br />
(mai degrabã întãrirea impulsurilor libidinale ce rezultã din<br />
ele) nu doar aparatul sexual somatic, ci ºi aparatul psihic au<br />
suferit o importantã dezvoltare, ºi de aceea din influenþa<br />
33
Dacă ți-a plăcut, intră <strong>pe</strong><br />
www.elefant.ro/ebooks<br />
descarcă volumul și citește mai departe!