125 revista OK.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati
125 revista OK.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati
125 revista OK.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
36<br />
doar solidaritatea <strong>de</strong> cuplu matrimonial, în<br />
ciuda păcatului străbun al izgonirii din<br />
Paradis: “Voi şti chiar prea <strong>de</strong>vreme, ce<br />
veşnică-i visarea, / când fruntea-nvolburată<br />
mă-n<strong>de</strong>amnă în cuvânt, / prin gând, fanar<br />
aprins cât să-mi în<strong>de</strong>mn mirarea: / în doi să nu<br />
mai fie tăcerea <strong>de</strong> mormânt” (“Ce veşnică-i<br />
visarea”, pag. 113).<br />
Ca şi în poemul “Ni se potriveşte...”, cu <strong>de</strong>turnarea<br />
tulburătoare a dilematicei interogaţii existenţiale din toate<br />
timpurile, din toate religiile, credinţele şi eresurile<br />
civilizaţiei umane, există viaţa <strong>de</strong> dincolo <strong>de</strong> moarte?!:<br />
“De vom şti izbânda ce ni se cuvine, / nu ni se va spune,<br />
cât vom osteni, / mersu-acestor umbre în-spre morţi şi<br />
vii, / dinspre nemurirea ce în loc ne ţine”<br />
(Op. cit., pag. 131).<br />
După lirica religioasă, o bună reprezentare în planul<br />
valoric al volumului “Bună seara, domnule Mallarmé!” o<br />
are poezia <strong>de</strong> dragoste, <strong>de</strong>şi cartea poetului Ioan To<strong>de</strong>riţă<br />
nu are o structură editorială pe criterii tematice şi pe<br />
capitole; o erotică <strong>de</strong> un lirism graţios şi uşor frivol,<br />
temperat <strong>de</strong> o rezervă pudică <strong>de</strong> adolescent copleşit <strong>de</strong><br />
miracolul şi magia primului sărut: “Că-n vin e a<strong>de</strong>vărul<br />
reavăn / şi-n pâinea caldă-a-întâiului sărut... / Şi-n toate,<br />
jertfă, nopţii prefăcut, / cu vis <strong>de</strong> nemurire fără seamăn”<br />
(“Eu nu voi şti”, pag. 133).<br />
Foarte interesante şi convingătoare, pentru<br />
<strong>de</strong>mersul liric şi prozodic al scriitorului Ioan To<strong>de</strong>riţă în<br />
această carte, sunt trei poeme <strong>de</strong>-o simetrie tematică<br />
originală, pe structura poeziei <strong>de</strong> formă fixă, glossa, dar<br />
o altfel <strong>de</strong> glossă, care conferă volumului “Bună seara,<br />
domnule Mallarmé!” un plus <strong>de</strong> noutate, <strong>de</strong> altceva în<br />
aria creaţiei lirice. Poemul “Doamnă” şi altele două cu<br />
acelaşi titlu, “Scrisoare”, alcătuiesc o trilogie lirică,<br />
<strong>de</strong>zvoltată pe un joc erotic, ca un joc <strong>de</strong> puzzle,<br />
asemănător unui motiv muzical, reluat pe aceeaşi linie<br />
melodică, ca-n Simfonia Destinului, patetic şi maiestuos,<br />
idilic şi graţios, romantic şi festiv, nuanţat cu intervale<br />
lexicale <strong>de</strong> şaradă poetică. Pentru o <strong>de</strong>monstraţie<br />
convingătoare, iată câte o strofă, prima, din fiecare dintre<br />
cele trei poeme: “V-am spus, Doamnă, cred în suflet, /<br />
ca-ntr-un vis ce mă <strong>de</strong>azleagă, / <strong>de</strong> fiinţa ce mi-i dragă, /<br />
într-un somn cu mult răsunet” (“Doamnă”, pag. 48);<br />
“Ţi-am spus, Doamnă, <strong>de</strong>spre suflet, / cum că somnul ce<br />
mă leagă / <strong>de</strong> fiinţa ta întreagă, / prins e-n vis aprins <strong>de</strong><br />
cuget” (“Scrisoare”, I, pag. 50); şi “Ţi-am scris, Doamnă,<br />
cu răsunet, / un poem ce mă <strong>de</strong>s-leagă, / <strong>de</strong> un verb, ce<br />
nu mă-ncumet / să-l pronunţ cu gura-ntreagă”<br />
(“scrisoare”, II, pag. 51); cu elementele <strong>de</strong> simetrie, <strong>de</strong><br />
care aminteam, ca un lait-motiv, pe o temă <strong>de</strong> dragoste,<br />
cu o prozodie <strong>de</strong> glossă, modificată poetic, cu nuanţări<br />
lexicale în primele două versuri, în toate cele trei poeme.<br />
Alteori, nostalgic, elegiac sau trist, şi eminescian,<br />
şi bacovian, dar autentic şi convingător, Ioan To<strong>de</strong>riţă<br />
este poetul contemporan, care nu se sfieşte să se alăture<br />
marilor poeţi, şi o face cu graţie şi con<strong>de</strong>scen<strong>de</strong>nţă<br />
respectuoasă, ca un elogiu şi nu ca o sfidătoare poză:<br />
“Ştiu, în ceas, e frig şi toamnă, / şi în inimi bate vântul, /<br />
Dunărea <strong>de</strong> <strong>Jos</strong> MMXII<br />
Nr.<strong>125</strong><br />
spulberând în gând cuvântul: / o mantie ce aclamă”<br />
(“Toamnă”, pag. 55); sau alteori, în maniera simbolistminulesciană,<br />
cu o poezie erotică <strong>de</strong> atmosferă, cu un<br />
lirism al labirintului plastic, pe un tempo preclasic <strong>de</strong><br />
“Fuga în do minor” şi “Clavecinul bine temperat”,<br />
discursiv şi expresionist: “Îţi scriu scrisori e(chi)locvente,<br />
/ peceţi povaţă-n testamente, / să-ţi las o parte din<br />
tristeţe, / în elegii cu multe feţe, / cântate-încet la<br />
clavecin, / cu ritm <strong>de</strong> fugă în suspin” (“Iubiri <strong>de</strong> rând”,<br />
pag. 35).<br />
Sigur, există în cartea scriitorului Ioan To<strong>de</strong>riţă şi<br />
alte teme lirice, dar unitatea stilistică stă în formula<br />
prozodică <strong>de</strong> care aminteam la început, în care relevant<br />
este efectul simbolic, dispoziţia controlată, savant<br />
orchestrată a propoziţiei, a cuvântului în frază şi în corpul<br />
prozodic, o tehnică sincopată la ambii poeţi, francez şi<br />
român. Iată, în paralel, strofa întâi din poemul “Măsura”,<br />
în care poetul păstrează doar catrenul, ritmul <strong>de</strong> 12-14<br />
silabe şi rima îmbrăţişată, dar răstoarnă asimetric topica<br />
frazei: “De ce, măsura, cea din mâini, întregul, / acestui<br />
aprioric tărâm, îndreptăţeşte / că<strong>de</strong>rea frunzei care, cu<br />
trudă-n ceruri creşte / în ramul un<strong>de</strong> vântul ignoră-n spaţii<br />
reguli?” (Op. cit., pag. 85). Şi, iată, cum ar arăta o frază,<br />
cu aceeaşi i<strong>de</strong>e poetică, dar care respectă toate regulile<br />
gramaticale <strong>de</strong> topică standard: “Din ce cauză măsura<br />
(subiectul propoziţiei subordonate cauzale), cu toate<br />
elementele prioritare motivează că<strong>de</strong>rea frunzei<br />
(propoziţia principală, regentă), care cu trudă asigură<br />
<strong>de</strong>zvoltarea ramului (propoziţia subordonată atributivă),<br />
un<strong>de</strong> bate vântul (propoziţia subordonată<br />
circumstanţială <strong>de</strong> loc). Ba chiar există şi exerciţii <strong>de</strong><br />
virtuozitate prozodică pentru că accentul ca<strong>de</strong> nu pe<br />
topica propoziţiei sau a frazei, ci pe rima cu sonorităţi<br />
fonetice, ca în poemul “Amiază târzie”: «Ce <strong>de</strong>vreme-n<br />
“si” şi “o”, / ramul leagănă un “be-mol” / cu trei bulbi<br />
mai sus <strong>de</strong> stol / implant drept, “insitio”» (Op.cit., p. 88).<br />
Aşadar, cele 142 <strong>de</strong> poeme şi 15 <strong>de</strong>sene din cartea<br />
“Bună seara, domnule Mallarmé!”, care încep cu<br />
reconstituirea limbajului poetic şi se completează cu<br />
elocvenţa imaginilor, alcătuiesc un volum original <strong>de</strong><br />
poezie mo<strong>de</strong>rnă, pe care poetul Ioan To<strong>de</strong>riţă şi-l<br />
adju<strong>de</strong>că cu graţie şi responsabilitate artistică.<br />
Dumitru Anghel