14.05.2013 Views

125 revista OK.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati

125 revista OK.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati

125 revista OK.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

36<br />

doar solidaritatea <strong>de</strong> cuplu matrimonial, în<br />

ciuda păcatului străbun al izgonirii din<br />

Paradis: “Voi şti chiar prea <strong>de</strong>vreme, ce<br />

veşnică-i visarea, / când fruntea-nvolburată<br />

mă-n<strong>de</strong>amnă în cuvânt, / prin gând, fanar<br />

aprins cât să-mi în<strong>de</strong>mn mirarea: / în doi să nu<br />

mai fie tăcerea <strong>de</strong> mormânt” (“Ce veşnică-i<br />

visarea”, pag. 113).<br />

Ca şi în poemul “Ni se potriveşte...”, cu <strong>de</strong>turnarea<br />

tulburătoare a dilematicei interogaţii existenţiale din toate<br />

timpurile, din toate religiile, credinţele şi eresurile<br />

civilizaţiei umane, există viaţa <strong>de</strong> dincolo <strong>de</strong> moarte?!:<br />

“De vom şti izbânda ce ni se cuvine, / nu ni se va spune,<br />

cât vom osteni, / mersu-acestor umbre în-spre morţi şi<br />

vii, / dinspre nemurirea ce în loc ne ţine”<br />

(Op. cit., pag. 131).<br />

După lirica religioasă, o bună reprezentare în planul<br />

valoric al volumului “Bună seara, domnule Mallarmé!” o<br />

are poezia <strong>de</strong> dragoste, <strong>de</strong>şi cartea poetului Ioan To<strong>de</strong>riţă<br />

nu are o structură editorială pe criterii tematice şi pe<br />

capitole; o erotică <strong>de</strong> un lirism graţios şi uşor frivol,<br />

temperat <strong>de</strong> o rezervă pudică <strong>de</strong> adolescent copleşit <strong>de</strong><br />

miracolul şi magia primului sărut: “Că-n vin e a<strong>de</strong>vărul<br />

reavăn / şi-n pâinea caldă-a-întâiului sărut... / Şi-n toate,<br />

jertfă, nopţii prefăcut, / cu vis <strong>de</strong> nemurire fără seamăn”<br />

(“Eu nu voi şti”, pag. 133).<br />

Foarte interesante şi convingătoare, pentru<br />

<strong>de</strong>mersul liric şi prozodic al scriitorului Ioan To<strong>de</strong>riţă în<br />

această carte, sunt trei poeme <strong>de</strong>-o simetrie tematică<br />

originală, pe structura poeziei <strong>de</strong> formă fixă, glossa, dar<br />

o altfel <strong>de</strong> glossă, care conferă volumului “Bună seara,<br />

domnule Mallarmé!” un plus <strong>de</strong> noutate, <strong>de</strong> altceva în<br />

aria creaţiei lirice. Poemul “Doamnă” şi altele două cu<br />

acelaşi titlu, “Scrisoare”, alcătuiesc o trilogie lirică,<br />

<strong>de</strong>zvoltată pe un joc erotic, ca un joc <strong>de</strong> puzzle,<br />

asemănător unui motiv muzical, reluat pe aceeaşi linie<br />

melodică, ca-n Simfonia Destinului, patetic şi maiestuos,<br />

idilic şi graţios, romantic şi festiv, nuanţat cu intervale<br />

lexicale <strong>de</strong> şaradă poetică. Pentru o <strong>de</strong>monstraţie<br />

convingătoare, iată câte o strofă, prima, din fiecare dintre<br />

cele trei poeme: “V-am spus, Doamnă, cred în suflet, /<br />

ca-ntr-un vis ce mă <strong>de</strong>azleagă, / <strong>de</strong> fiinţa ce mi-i dragă, /<br />

într-un somn cu mult răsunet” (“Doamnă”, pag. 48);<br />

“Ţi-am spus, Doamnă, <strong>de</strong>spre suflet, / cum că somnul ce<br />

mă leagă / <strong>de</strong> fiinţa ta întreagă, / prins e-n vis aprins <strong>de</strong><br />

cuget” (“Scrisoare”, I, pag. 50); şi “Ţi-am scris, Doamnă,<br />

cu răsunet, / un poem ce mă <strong>de</strong>s-leagă, / <strong>de</strong> un verb, ce<br />

nu mă-ncumet / să-l pronunţ cu gura-ntreagă”<br />

(“scrisoare”, II, pag. 51); cu elementele <strong>de</strong> simetrie, <strong>de</strong><br />

care aminteam, ca un lait-motiv, pe o temă <strong>de</strong> dragoste,<br />

cu o prozodie <strong>de</strong> glossă, modificată poetic, cu nuanţări<br />

lexicale în primele două versuri, în toate cele trei poeme.<br />

Alteori, nostalgic, elegiac sau trist, şi eminescian,<br />

şi bacovian, dar autentic şi convingător, Ioan To<strong>de</strong>riţă<br />

este poetul contemporan, care nu se sfieşte să se alăture<br />

marilor poeţi, şi o face cu graţie şi con<strong>de</strong>scen<strong>de</strong>nţă<br />

respectuoasă, ca un elogiu şi nu ca o sfidătoare poză:<br />

“Ştiu, în ceas, e frig şi toamnă, / şi în inimi bate vântul, /<br />

Dunărea <strong>de</strong> <strong>Jos</strong> MMXII<br />

Nr.<strong>125</strong><br />

spulberând în gând cuvântul: / o mantie ce aclamă”<br />

(“Toamnă”, pag. 55); sau alteori, în maniera simbolistminulesciană,<br />

cu o poezie erotică <strong>de</strong> atmosferă, cu un<br />

lirism al labirintului plastic, pe un tempo preclasic <strong>de</strong><br />

“Fuga în do minor” şi “Clavecinul bine temperat”,<br />

discursiv şi expresionist: “Îţi scriu scrisori e(chi)locvente,<br />

/ peceţi povaţă-n testamente, / să-ţi las o parte din<br />

tristeţe, / în elegii cu multe feţe, / cântate-încet la<br />

clavecin, / cu ritm <strong>de</strong> fugă în suspin” (“Iubiri <strong>de</strong> rând”,<br />

pag. 35).<br />

Sigur, există în cartea scriitorului Ioan To<strong>de</strong>riţă şi<br />

alte teme lirice, dar unitatea stilistică stă în formula<br />

prozodică <strong>de</strong> care aminteam la început, în care relevant<br />

este efectul simbolic, dispoziţia controlată, savant<br />

orchestrată a propoziţiei, a cuvântului în frază şi în corpul<br />

prozodic, o tehnică sincopată la ambii poeţi, francez şi<br />

român. Iată, în paralel, strofa întâi din poemul “Măsura”,<br />

în care poetul păstrează doar catrenul, ritmul <strong>de</strong> 12-14<br />

silabe şi rima îmbrăţişată, dar răstoarnă asimetric topica<br />

frazei: “De ce, măsura, cea din mâini, întregul, / acestui<br />

aprioric tărâm, îndreptăţeşte / că<strong>de</strong>rea frunzei care, cu<br />

trudă-n ceruri creşte / în ramul un<strong>de</strong> vântul ignoră-n spaţii<br />

reguli?” (Op. cit., pag. 85). Şi, iată, cum ar arăta o frază,<br />

cu aceeaşi i<strong>de</strong>e poetică, dar care respectă toate regulile<br />

gramaticale <strong>de</strong> topică standard: “Din ce cauză măsura<br />

(subiectul propoziţiei subordonate cauzale), cu toate<br />

elementele prioritare motivează că<strong>de</strong>rea frunzei<br />

(propoziţia principală, regentă), care cu trudă asigură<br />

<strong>de</strong>zvoltarea ramului (propoziţia subordonată atributivă),<br />

un<strong>de</strong> bate vântul (propoziţia subordonată<br />

circumstanţială <strong>de</strong> loc). Ba chiar există şi exerciţii <strong>de</strong><br />

virtuozitate prozodică pentru că accentul ca<strong>de</strong> nu pe<br />

topica propoziţiei sau a frazei, ci pe rima cu sonorităţi<br />

fonetice, ca în poemul “Amiază târzie”: «Ce <strong>de</strong>vreme-n<br />

“si” şi “o”, / ramul leagănă un “be-mol” / cu trei bulbi<br />

mai sus <strong>de</strong> stol / implant drept, “insitio”» (Op.cit., p. 88).<br />

Aşadar, cele 142 <strong>de</strong> poeme şi 15 <strong>de</strong>sene din cartea<br />

“Bună seara, domnule Mallarmé!”, care încep cu<br />

reconstituirea limbajului poetic şi se completează cu<br />

elocvenţa imaginilor, alcătuiesc un volum original <strong>de</strong><br />

poezie mo<strong>de</strong>rnă, pe care poetul Ioan To<strong>de</strong>riţă şi-l<br />

adju<strong>de</strong>că cu graţie şi responsabilitate artistică.<br />

Dumitru Anghel

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!