ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - CNSP

GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE
programul de imunizări recomandat pentru stafful medical include: hepatitele virale a şi b, gripa, rujeola,
oreionul, rubeola , tetanosul şi difteria. imunizările contra varicelei şi rabiei trebuie efectuate doar în
situaţile specifice respective. testul cutanat Mantoux va documenta o expunere anterioară la tuberculoză.
este necesar de elaborat, aprobat şi de asigurat funcţionarea unor programe specifice de acţiune
post-expunere pentru Hiv/sida, hepatite virale, gripa aviară, varicelă, rubeolă şi tuberculoză.
186 ediţia i
5.61. Consultarea şi monotorizarea lucrătorului medical care a
suferit un accident profesional
testarea serologică a lucrătorului medical la Hiv trebuie efectuat îndată după traumă, apoi peste 6
săptămâni, 3 luni şi 6 luni. lucrătorului medical, care în timpul contactului a contractat hepatita virală c,
este necesar de efectuat testarea la Hiv şi peste 12 luni, deoarece în caz de infectare cu vHc seroconversia
Hiv se poate produce mai târziu.
determinarea încărcăturii virale poate fi efectuată, deoarece viremia precede apariţia rezultatelor
pozitive ale investigaţiilor serologice. acest test trebuie efectuat doar lucrătorilor medicali la care a
apărut febra şi alte semne clinice caracteristice pentru sindromul retroviral acut.
lucrătorului medical, care a suportat un accident profesional i se recomandă pe parcursul
monitorizării practicarea sexului protejat sau abţinerea de la contacte sexuale până la obţinerea rezultatului
negativ al investigaţiilor serologice peste 6 luni de la contact. cel mai mare risc de transmitere a
Hiv are loc în primele 6-12 săptămâni după contact.
profilaxia medicamentoasă postcontact este necesar de început cât mai rapid, de dorit în primele
1-2 ore după contact, dar nu mai târziu de 36 ore după accident.
investigarea pacientului cu al cărui lichid biologic s-a produs contactul se recomandă de efectuat
prin utilizarea testelor expres, mai ales, dacă el nu a efectuat un test Hiv în trecutul apropiat.
testele expres permit de a exclude infecţia Hiv tot atât de eficient ca şi testele serologice standard,
iar aplicarea lor este justificată din punct de vedere economic, deoarece permite de a preveni administrarea
empirică a unor cure scurte de preparate antiretrovirale. investigarea serologică standard poate
dura de la 3 la 7 zile, dar rezultatul negativ al reacţiei imunofermentative de obicei poate fi obţinut peste
24-48 ore şi este suficient pentru a lua decizia de întrerupere a tratamentului antiretroviral profilactic,
atunci când nu este posibilă efectuarea testului expres.
testarea la Hiv a pacientului cu lichidul biologic al căruia s-a produs contactul poate fi efectuată
fără obţinerea acordului informat. dacă acest pacient are semne clinice care se pot manifesta în caz de
Hiv-infecţie acută, investigarea lui trebuie să includă analiza la arn-Hiv în plasma sanguină.
au fost stabiliţi următorii factori de risc pentru seroconversie:
1) trauma adâncă;
2) urme vizibile de sânge pe instrumentul medical;
3) traumă produsă de un ac cu care s-au efectuat injecţii intraarterial sau intravenos;
4) stadiu avansat al Hiv-infecţiei (cu probabilitate mare de viremie înaltă) la pacient cu al cărui lichid
biologic a avut loc contactul.
pentru profilaxia postexpunere a Hiv pot fi utilizate azidotimidina, lamivudina, stavudina, abacavirul,
didanozina, tenofovirul, efavirenz, nevirapina, lopinavir, în combinaţie câte 2-3 preparate conform
schemelor aprobate (vezi capitolul 5.7.).
5.6.2. Aplicarea precauţiilor unversale impune ca fiecare pacient
să fie considerat potenţial infectat cu vHb, vHc, Hiv sau cu alţi
germeni patogeni cu transmitere pe cale sangvină sau prin produse
de sânge.
În cazurile de profilaxie postexpunere a Hvb se foloseşte o schemă de vaccinare cu 4 doze administrate
în lunile 0, 1, 2 şi 10 sau schema de imunizare rapidă 0, 1, 2.