ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - CNSP

GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE
administrării publice locale, de populaţie şi organizaţiilor autohtone şi internaţionale, potenţial donatoare
de utilaj tehnic, finanţare întru procurarea vaccinului, reactivelor de laborator şi alte necesităţi.
datele expuse dau speranţa că scopul reducerii morbidităţii până la indicii majorităţii ţărilor
europene poate şi trebuie realizat. o importanţă deosebită o are prevenţia acestor maladii în
instituţiile medicale – sarcină profesională nobilă a lucrătorilor medicali.
2.4 Infecţiile septico-purulente
48 ediţia i
2.4.1 Infecţia chirurgicală
În literatura de specialitate infecţia chirurgicală poate fi întâlnită sub diferiţi termeni: „infecţia
postchirurgicală”, „infecţia chirurgicală de plagă”, „infecţia septico-purulentă”, „infecţia supurativă”. În
occident pentru desemnarea infecţiei chirurgicale mai frecvent se utilizează termenul „infecţia în regiunea
intervenţiei chirurgicale” (35).
Frecvenţa infecţiilor chirurgicale
necătând la succesele obţinute în domeniul chirurgiei în ultimul timp, infecţiile legate de intervenţiile
chirurgicale continuă de a fi o problemă stringentă pentru sănătatea publică (9, 10, 15, 21, 31, 38).
infecţia chirurgicală este una din cele mai frecvente patologii nosocomiale.
În sua, de exemplu, rata infecţiilor chirurgicale în totalul de infecţii nosocomiale constituie circa
24,0%. În acelaşi timp ele constituie 40% din patologia nosocomială la pacienţii operaţi şi pe seama lor
revin 80% din decesuri în staţionarele chirurgicale (11,35).
un studiu efectuat pe modelul mun. chişinău, perioada 1996-2002, a constatat faptul, că din 1301
cazuri de ispn înregistrate oficial, 66,3% din ele vin din staţionarele de profil chirurgical (19, 21).
conform literaturii de specialitate în staţionarele de profil chirurgical rata complicaţiilor prin insp
variază la diferiţi autori de la 5,0% până la 35% din numărul de pacienţi operaţi (1, 7, 8, 12, 20, 22, 31, 32,
33, 34, 36, 38).
Frecvenţa infecţiilor chirurgicale în mare măsură depinde de profilul instituţiei, de tipul operaţiei,
apartenenţa pacientului la grupele de risc, şi nu în ultimul rând de calitatea depistării, înregistrării şi
evidenţei, cât şi de prezenţa studiilor speciale în acest domeniu.
un studiu internaţional iniţiat de oMs a constatat o incidenţă înaltă prin infecţii nosocomiale în
ţările mediterane din occidentul mijlociu şi asiei de sud-est (11,8% şi 10,0%, corespunzător), cât şi în
regiunea europeană şi regiunea apusiană a oceanului liniştit (7,7 şi 9,0%, corespunzător) (17).
În sua frecvenţa prin infecţii chirurgicale constituie de la 0,5 până la 25,0% din numărul pacienţilor
operaţi, în or. Moscova – 9,8%, în sankt-petersburg – 9,0% (35).
un studiu aprofundat în infecţia chirurgicală nosocomială a fost efectuat de Е.Б. Брусина (2002),
care a cuprins supravegherea a 45327 de pacienţi din staţionarele chirurgicale, pe o durată de 20 de
ani (1980-2001) cu 4002 cazuri de infecţii septico-purulente nosocomiale. În rezultat s-a constatat
că frecvenţa medie a complicaţiilor postoperatorii de acest gen constituie 88,3±1,65 la 1000 operaţi,
iar în secţiile de reanimare frecvenţa complicaţiilor septico-purulente este şi mai mare şi constituie
230,86±10,78 la 1000 de pacienţi.
aceste rezultate sunt confirmate, practic, şi de studiile noastre pe modelul staţionarelor chirurgicale
din or. chişinău. s-a constatat că în secţiile de chirurgie abdominală incidenţa prin infecţiile septicopurulente
postchirurgicale constituie 83,16 la 1000 operaţi sau 8,31%±0,87 din pacienţii operaţi, iar
în secţiile de traumatologie acest indice constituie, respectiv, 74,2 şi 7,42%±1,05 (23). s-a constatat, că
circa 45,0% din osteita posttraumatică este de origine nosocomială (23, 27).
În serviciul neurochirurgical, de exemplu, incidenţa infecţiilor variază de la 1,8% la 22,2% în funcţie
de tipul operaţiei (24a, 29).
incidenţa prin infecţii postchirurgicale este în funcţie directă de tipul intervenţiei chirurgicale. un
studiu efectuat recent (23) a demonstrat că în staţionarele de chirurgie generală cea mai înaltă incidenţă