resocializarea penitenciară şi postpenitenciară a persoanelor ...

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA
ACADEMIA “ŞTEFAN CEL MARE”
RUSU OLEG
Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 343.81/.82(043.3)
RESOCIALIZAREA PENITENCIARĂ ŞI POSTPENITENCIARĂ
A PERSOANELOR SUPUSE PEDEPSEI CU ÎNCHISOARE
Specialitatea 12.00.08 – Drept penal (drept penal, criminologie, drept
execuţional penal)
AUTOREFERAT
al tezei de doctor în drept
CHIŞINĂU, 2010

AUTOREFERAT ŞTIINŢIFIC
Teza a fost elaborată la Catedra Drept Penal şi Criminologie
a Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al RM
Conducător ştiinţific: STAMATIN Ştefan, dr. în drept, con. univ.
Referenţi oficiali:
CÎRNAŢ Teodor, dr. hab. în drept, conf. univ.,
Universitatea de Stat din Moldova
CARPOV Trofim, dr. în drept, conf. univ.,
Institutul Relaţii Internaţionale din Moldova
Membri ai Consiliului Ştiinţific Specializat:
1. BÎRGĂU Mihail, Preşedinte, dr. hab. în drept, conf. univ.
2. LARII Iurie, Secretar ştiinţific, dr. în drept, conf. univ.
3. GLADCHI Gheorghe, dr. hab. în drept, prof. univ.
4. CARP Simion, dr. în drept, conf. univ.
5. FLOREA Vasile, dr. în drept, prof. univ. interimar
Susţinerea va avea loc la 12 noiembrie 2010, ora 16.00, în cadrul şedinţei Consiliului
Ştiinţific Specializat D 75.12.00.08 – 02∗ din cadrul Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al RM
(MD 2008, Republica Moldova, mun. Chişinău, str. Gh. Asachi 21, sala de conferinţe).
Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina web a CNAA (http://www.cnaa.
md), la biblioteca Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al RM.
Autoreferatul a fost expediat la 12 octombrie 2010.
Secretar ştiinţific al
Consiliului Ştiinţific Specializat,
dr. în drept, conf. univ. __________ LARII Iurie
Conducător ştiinţific,
dr. în drept, conf. univ. __________ STAMATIN Ştefan
Autor: __________ RUSU Oleg
2

REPERELE CONCEPTUALE ALE CERCETĂRII
Actualitatea şi importanţa problemei abordate. Printre multiplele probleme ale societăţii
contemporane, care necesită o atenţie deosebită a cercetătorilor şi practicienilor, este
resocializarea cetăţenilor, care au comis fapte infracţionale.
Starea criminalităţii recidive în Republica Moldova, chiar şi în condiţiile diminuării unor
indicatori statistici ai ei, trezeşte o anumită îngrijorare. Cea mai sumară analiză a criminalităţii
existente ne convinge de faptul că cauzele fenomenului dat nu sînt legate doar de existenţa unui
mecanism insuficient ajustat al reglementării juridice sau al unei activităţi nesatisfăcătoare ale
organelor de drept. Soluţionarea acestei probleme este organic legată de combaterea şi
prevenirea criminalităţii în ansamblu. Ţinînd cont de aceasta o sarcină de bază şi actuală a
organelor de stat este elaborarea unor măsuri eficiente, în măsură să asigure o luptă categorică cu
criminalitatea în general şi cu criminalitatea recidivă în particular.
Pînă în prezent pedeapsa cu închisoare rămîne a fi una din cele mai frecvent aplicate
măsuri de pedeapsă penală. Totodată statul nu trebuie să uite că după ispăşirea termenului de
pedeapsă stabilit de instanţa de judecată, iar în unele cazuri şi înainte de termen, condamnatul se
va întoarce în societate, unde va fi nevoit să se adapteze la noile împrejurări şi să-şi asigure
existenţa.
În acest context o importanţă deosebită o are problema resocializării persoanelor care îşi
ispăşesc sau şi-au ispăşit pedeapsa privativă de libertate în instituţiile penitenciare. Anume
resocializarea condamnaţilor la pedeapsa cu închisoare serveşte drept criteriu de bază al aprecierii
eficacităţii lucrului instituţiilor care pun în executare pedepsele.
Problema generală a resocializării are şi o importanţă de sinestătătoare. Sporirea cantitativă
a numărului indivizilor desocializaţi se poate răsfrînge într-o transformare calitativă în rezultatul
căreia poate fi posibilă creşterea tempourilor diferenţierii sociale, iar aceasta ameninţă cu apariţia
unui număr mare de persoane tentate să intre în conflict cu legea.
Statul îşi face un deserviciu cheltuind sume mari pentru cercetarea noilor infracţiuni,
desfăşurarea proceselor de judecată, etaparea condamnaţilor şi deţinerea lor în penitenciare
termene de lungă durată în loc de a petrece unele măsuri de mare anvergură în vederea adaptării
lor sociale prevenind astfel recidiva în rîndul acestora. Astfel, doar pentru întreţinerea sistemului
penitenciar în anul 2009, din bugetul de stat al Republicii Moldova au fost alocate 237 mln.
457,78 mii lei [1]. Necesitatea de a cheltui mijloace considerabile pentru deţinerea
condamnaţilor în penitenciare limitează posibilităţile statului de a realiza programe privind
3

prevenirea criminalităţii şi resocializarea condamnaţilor. În aceste condiţii indicii statistici relevă
faptul că din numărul total de condamnaţi 53,25% au comis recidivă [2].
Practica executării pedepsei cu închisoare este complexă şi contradictorie. Pe de o parte,
instituţiile penitenciare trebuie să modeleze viaţa condamnatului în libertate, iar pe de altă parte –
în interiorul lor se execută pedeapsa şi se realizează scopurile acesteia în condiţiile regimului
coercitiv prin regulile căruia se determină limitele şi procedeele influenţării corecţionale asupra
condamnaţilor, fapt care nu are loc la libertate.
În afară de aceasta, practica cotidiană a instituţiilor penitenciare, precum şi rezultatele
cercetărilor petrecute mai devreme (Antonean Iu.M., Rîbak M.S., Pişcelko A.V., Hohreakov
G.F., Crainova N.A. etc.) demonstrează faptul că în procesul influenţării educative asupra
condamnatului apar probleme dificile cu caracter juridic, psiho-pedagogic, organizatoric, care
necesită o soluţionare neintîrziată.
Adoptarea unei noi legislaţii execuţional-penale a pus baza unei schimbări reale a politicii
penale şi execuţional-penale în sensul umanizării ei, a creat în instituţiile penitenciare condiţii
mai favorabile pentru o resocializare reuşită a condamnaţilor.
Persoanele liberate se reîntorc în societate purtînd cu ei experienţa căpătată în detenţie. În
cele mai dese cazuri aceasta este negativă, de aceea statul este cointeresat ca persoana anterior
condamnată să înceapă cît mai curînd un mod de viaţă social acceptabil şi să nu săvîrşească din
nou infracţiuni. Revenind la libertate, foştii condamnaţi se ciocnesc cu o multitudine de
probleme, printre care probleme locative, financiare, familiale, cu anturajul etc.
Astfel, în prezent nu mai există îndoieli de faptul că calitatea activităţii instituţiilor
penitenciare, gradul de implicare a organelor administrării locale, colectivelor de muncă, familiei
şi anturajului apropiat influenţează, în mare măsură, soarta persoanei liberate şi starea
criminalităţii în general.
Deficienţele care apar în procesul organizării procesului de resocializare penitenciară şi
postpenitenciară a persoanelor supuse pedepsei cu închisoare invocă necesitatea studierii lor
multilaterale în baza experienţei istorice şi străine precum şi ţinînd cont de practica existentă în
prezent.
Totodată, soluţionarea problemelor de resocializare nu este posibilă fără o bază legislativă
adecvată, care ar reglementa procesul resocializării determinînd scopurile şi sarcinile ei.
Actualitatea temei este determinată şi de necesitatea revizuirii actualului cadru normativ privind
soluţionarea problemelor menţionate.
Descrierea situaţiei în domeniul de cercetare şi identificarea problemelor de cercetare.
4

În ceea ce priveşte gradul de studiere al temei respective în Republica Moldova la moment
atestăm că aspectele ştiinţifice, metodologice şi practice ale resocializării condamnaţilor nu au
constituit obiectul de studiu al cercetărilor ştiinţifice complexe în literatura de specialitate.
Totodată, nu putem nega şi faptul că avem cercetători care tratează problemele abordate, dar o fac
într-un mod selectiv, sau abordează subiectul respectiv în contextul altor probleme fără a urmări
scopul de a scoate în evidenţă toate conceptele şi de a face o analiză multiaspectuală a categoriei
respective, accentul fiind pus pe cercetarea anumitor noţiuni generale despre resocializare.
Nepunînd la îndoială valoarea teoretico-ştiinţifică şi aplicativă a studiilor existente,
prezenta lucrare este o încercare de a elucida elementele structurale ale resocializării
condamnaţilor, direcţiile căreia sînt determinate de scopul şi obiectivele tezei.
Scopul şi obiectivele lucrării.
Scopul lucrării constă în studierea complexă şi multilaterală a procesului de resocializare a
persoanelor supuse pedepsei cu închisoare, analiza normelor şi practicii aplicării lor în domeniul
cercetat, elaborarea propunerilor privind perfecţionarea în continuare a concepţiilor teoretice şi a
acţiunilor practice de influenţare, realizate la diferite etape ale procesului de resocializare.
În ipoteza scopului propus, au fost stabilite următoarele obiective:
- elucidarea esenţei socializării individului;
- formularea noţiunii de resocializare a persoanelor supuse pedepsei cu închisoare în baza
analizei accepţiunilor privind definirea procesului de resocializare şi cele asemănătoare cu el
cum sînt socializarea şi adaptarea socială;
- relevarea etapelor şi subetapelor resocializării persoanelor supuse pedepsei cu închisoare
şi a caracteristicii generale a particularităţilor lor;
- studierea istoricului experienţei autohtone precum şi a legislaţiei şi practicii altor state
privind resocializarea persoanelor supuse pedepsei cu închisoare;
- elucidarea particularităţilor legislaţiei Republicii Moldova referitoare la reglementarea
procesului de resocializare penitenciară a condamnaţilor;
- analiza experienţei şi conţinutului asistenţei psihologice şi sociale acordată
condamnaţilor;
- petrecerea unor cercetări empirice, orientate spre clarificarea întregului complex de
probleme, care apar în procesul resocializării, cu care se confruntă condamnaţii în condiţiile
actuale;
- analiza activităţii administraţiei instituţiilor penitenciare şi ale altor subiecţi ai
resocializării privind pregătirea condamnaţilor pentru liberare;
5

- examinarea prevederilor legislaţiei în vigoare referitoare la statutul juridic al persoanelor
liberate;
- studierea experienţei conlucrării diferitor instituţii şi organe, precum şi a problemelor
existente în domeniul adaptării sociale a persoanelor liberate;
- cercetarea problemei privind participarea membrilor comunităţii în procesul resocializării
precum şi al profilaxiei infracţiunilor în rîndul persoanelor liberate;
- formularea în temeiul rezultatelor investigaţiei, a unor propuneri şi recomandări ştiinţific
argumentate privind perfecţionarea legislaţiei şi practicii de aplicare a ei în scopul ridicării
eficacităţii procesului de resocializare a condamnaţilor.
Metodologia cercetării ştiinţifice.
Pentru realizarea scopului şi obiectivelor lucrării, ca metode de cercetare au fost folosite
metoda logică (analiză şi sinteză), istorică, sistematică, juridică, comparativă. La realizarea
studiului, drept punct de reper a servit prevederile actelor normative internaţionale privind
tratamentul deţinuţilor, Constituţia Republicii Moldova, legislaţia penală, execuţional-penală a
Republicii Moldova şi a altor state (SUA, Marea Britanie; Germania, Franţa, Republica
Belarus, etc.). Baza teoretică a investigaţiei o constituie lucrările ştiinţifice în domeniul dreptului
penal, dreptului execuţional-penal, psihologiei, pedagogiei, criminologiei şi altor ştiinţe cu profil
umanitar, care au importanţă pentru studierea şi soluţionarea cercului de probleme abordate.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică.
Caracterul novator al rezultatelor obţinute e determinat de faptul că au fost identificate
oportunităţi noi pentru aplicarea datelor ştiinţifice în scopul optimizării procesului de
resocializare penitenciară şi postpenitenciară a persoanelor supuse pedepsei cu închisoare.
Noutatea ştiinţifică a studiului rezidă şi în elaborarea unui şir de modificări de
perfecţionare a unor norme juridice din Codul de executare, Codul penal, Codul electoral, Legea
privind controlul civil asupra respectării drepturilor omului în instituţiile ce asigură detenţia
persoanelor precum şi a unor acte departamentale.
Elementele de noutate ştiinţifică, obţinute în rezultatul studiului, constau în următoarele:
1. analiza accepţiunilor privind definirea procesului de resocializare şi celor asemănătoare
cu el cum sînt socializarea şi adaptarea socială, desăvîrşirea noţiunii de resocializare a
persoanelor supuse pedepsei cu închisoare precum şi propunerea de a fixa prin lege noi formulări
ale normelor art. 61 alin. (2) CP al RM şi respectiv art. 162 alin. (2) CE al RM ţinînd cont de
coraportul noţiunilor examinate;
2. relevarea etapelor şi subetapelor procesului de resocializare a persoanelor supuse
pedepsei cu închisoare, precum şi a principiilor cărora trebuie să fie subordonat;
6

3. analiza sub aspect istoric a evoluării scopului pedepsei penale şi a reglementărilor
juridice privind corijarea şi resocializarea infractorilor;
4. studierea legislaţiei şi experienţei înaintate a altor state privind resocializarea
persoanelor supuse pedepsei cu închisoare şi identificarea căilor de valorificare a tot ce este mai
preţios ţinînd cont de specificul şi condiţiile din Republica Moldova.
5. argumentarea oportunităţii de a exclude restricţia (privind dreptul persoanelor
condamnate la privaţiune de libertate pentru infracţiuni grave, deosebit de grave şi excepţional de
grave de a alege) prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. c) din Codul electoral al Republicii Moldova şi
înlocuirea ei cu sintagma „în privinţa cărora instanţa de judecată s-a pronunţat de a fi lipsite de
dreptul de vot” urmînd ca instanţa de judecată să se pronunţe asupra lipsirii dreptului de vot în
fiecare caz în parte şi în contradictoriu.
6. argumentarea propunerii de a introduce în mod expres în art. 224 CE al RM, cerinţa
privind deţinerea separată a condamnaţilor care au fost apreciaţi la atestare cu nivelul de corijare
„nesatisfăcător” de condamnaţii care au fost apreciaţi cu nivelul de corijare „satisfăcător” şi „bine”;
7. demonstrarea necesităţii de a fixa în legislaţia execuţional-penală a noţiunilor de corijare
şi celei de resocializare prin completarea art. 168 CE al RM.
8. în baza analizei unuia din principalii factori destabilizatori, care are o influenţă negativă
asupra procesului resocializării condamnaţilor în instituţiile penitenciare, cum este subcultura
criminală s-a propus întreprinderea unor activităţi, în vederea neutralizării influenţei asociale a
tradiţiilor, obiceiurilor, moravurilor şi altor elemente ale subculturii, care pot fi realizate prin
intermediul unui complex de mijloace de influenţare cu caracter educativ, psihologic, socialeconomic
şi cultural;
9. motivarea teoretico-juridică a realizării funcţiei sociale a statului – de protecţie socială a
condamnaţilor – este apreciată ca o necesitate obiectivă, condiţionată de oportunitatea
consolidării unei societăţi cu o organizare socială unitară;
10. analiza legislaţiei execuţional-penale privind pregătirea condamnaţilor pentru liberare
şi identificarea unor noi căi şi metode de perfecţionare a procesului dat;
11. analiza elementelor specifice şi formularea noţiunii de statut juridic al persoanelor
liberate din detenţie precum şi argumentarea oportunităţii completării cap. XXVIII CE al RM
întitulat „Ajutorul acordat persoanelor eliberate din locurile de detenţie” cu un articol nou 303¹
referitor la statutul juridic al acestora;
7

12. evidenţierea problemelor organizatorice şi juridice ale procesului de adaptare socială a
persoanelor liberate din locurile de detenţie precum şi propunerea unor noi măsuri
organizatorico-juridice de perfecţionare a acestui proces;
13. cercetarea problemei privind implicarea membrilor comunităţii în procesul
resocializării precum şi al profilaxiei infracţiunilor în rîndul persoanelor liberate;
Semnificaţia teoretică
Teza de doctorat reprezintă o investigaţie teoretico-aplicativă complexă, menită să
contribuie la relevarea şi soluţionarea problemelor ce vizează problematica abordată.
Importanţa teoretică a lucrării rezidă în cercetarea complexă a bazelor teoretice,
organizatorice şi juridice ale resocializării persoanelor supuse pedepsei cu închisoare. Rezultatele
studiului vor contribui la dezvoltarea doctrinei juridice autohtone, servind ca imbold pentru
sporirea atenţiei acordate problemelor privind resocializarea infractorilor precum şi pentru
diversificarea studiilor întreprinse în acest sens.
Valoarea aplicativă a lucrării constă în următoarele:
- ideile esenţiale ale cercetării pot contribui la elaborarea unor noi mijloace, metode şi căi
de resocializare penitenciară şi postpenitenciară a persoanelor supuse pedepsei cu închisoare;
- rezultatele teoretice şi practice obţinute pot fi utilizate în procesul instructiv-didactic în
cadrul instituţiilor de învăţămînt, precum şi de către specialiştii practicieni implicaţi în procesul
de resocializare a condamnaţilor;
- concluziile, propunerile şi recomandările care se conţin în lucrare pot fi utilizate la
perfecţionarea legislaţiei, a practicii de aplicare a ei, precum şi la optimizarea organizării şi
sporirea eficienţei organelor de stat menite să contribuie la resocializarea persoanelor supuse
pedepsei cu închisoare.
În rezultatul acestei cercetări în contextul „Planului de acţiuni al MAI privind realizarea
Instrumentului de implementare al Planului de Acţiuni RM-UE în cadrul Politicii Europene de
Vecinătate” de către autor au fost înaintate unele propuneri referitoare la perfecţionarea formelor
de antrenare a condamnaţilor în activităţi de resocializare.
De asemenea, valoarea aplicativă a lucrării constă în completarea laturii teoretice a lucrării
cu rezultatele practice obţinute în urma investigaţiilor realizate, a generalizării datelor sondajului
sociologic şi celor obţinute în urma studierii caietelor pentru lucrul individual-educativ cu
condamnaţii.
Rezultatele ştiinţifice principale înaintate spre susţinere:
1. Resocializarea persoanei supuse pedepsei cu închisoare este un proces, care constă în
influenţarea ei de către instituţiile sociale prin intermediul unui complex de măsuri cu caracter
8

juridic, social-organizatoric, psiho-pedagogic, educativ etc. care se realizează la etapa penitenciară
şi postpenitenciară a procesului dat şi sînt aplicate în scopul modificării sistemului ei de valori
antisociale avînd ca scop şi rezultat firesc includerea sa în cercul de relaţii sociale pozitive şi
neadmiterea recidivei de infracţiuni.
2. Propunem următoarele etape şi subetape ale resocializării persoanelor supuse pedepsei
cu închisoare:
1. Etapa penitenciară:
a) Adaptarea la condiţiile regimului instituţiei penitenciare;
b) Procesul aplicării active a măsurilor de influenţare asupra condamnaţilor şi corijarea lor;
c) Pregătirea condamnaţilor pentru liberare.
2. Etapa postpenitenciară:
a) Excluderea sau neutralizarea influenţei nefavorabile a mediului social care îl înconjoară;
b) Încadrarea în muncă şi asigurarea condiţiilor de viaţă la locul de trai;
c) Readaptarea socială la condiţiile vieţii în libertate.
3. La art. 61 alin. (2) CP al RM termenul „corectarea” urmează a fi înlocuit cu sinonimul
„corijarea”, fiind urmat de completarea cu sintagma „şi resocializarea”. Astfel formulat după
cum urmează: „Pedeapsa are drept scop restabilirea echităţii sociale, corijarea şi resocializarea
condamnatului, precum şi prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni atît din partea condamnaţilor,
cît şi a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să
înjosească demnitatea persoanei condamnate”;
4. Ţinînd cont de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la
vot al persoanelor condamnate (cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de
Nord, Decizia nr. 2 din 6 octombrie 2005 prin care este criticabilă legea ce interzice automat şi
nediferenţiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane fiind astfel violat art. 3 din Protocolul
nr. 1 al Convenţiei, pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale) propunem de
a exclude restricţia (privind dreptul persoanelor condamnate la privaţiune de libertate pentru
infracţiuni grave, deosebit de grave şi excepţional de grave de a alege) prevăzută de art. 13 alin. (1)
lit. c) din Codul electoral al Republicii Moldova şi înlocuirea ei cu sintagma „în privinţa cărora
instanţa de judecată sa pronunţat de a fi lipsite de dreptul de vot”. Astfel, instanţa de judecată
urmează să se pronunţe asupra lipsirii dreptului de vot în fiecare caz în parte şi în contradictoriu.
Art. 13 alin. (1) lit. c) va fi formulat în următoarea redacţie:
persoanele condamnate la privaţiune de libertate prin hotărîre judecătorească definitivă în
privinţa cărora instanţa de judecată s-a pronunţat de a fi lipsite de dreptul de vot.
Implementarea rezultatelor ştiinţifice şi aprobarea rezultatelor.
9

Ideile de bază ale lucrării de faţă au fost comunicate şi discutate în cadrul seminarelor
metodico-ştiinţifice din cadrul Catedrei Drept Penal şi Criminologie a Academiei „Ştefan cel
Mare” a MAI al RM. Principalele idei şi concluzii teoretice ale investigaţiei de faţă sînt reflectate
în mai multe publicaţii inclusiv în cadrul Conferinţei ştiinţifico-practice internaţionale
„Criminalitatea regională: probleme şi perspective de combatere” (Chişinău, 25-26 mai 2005),
Conferinţei ştiinţifico-practice internaţionale „Probleme de prevenire şi combatere a
criminalităţii de către Organele Afacerilor Interne în perioada recesiunii economice” (Chişinău,
15 octombrie 2009), în unele reviste de specialitate, anale şi anuare ştiinţifice. Unele idei
conţinute în teză sînt publicate în manualul „Drept execuţional penal” elaborat în coautorat
(Chişinău 2007).
Publicaţii la tema tezei: 15 articole ştiinţifice şi un manual.
Volumul şi structura tezei: Introducere, 4 capitole, concluzii generale şi recomandări,
bibliografia din 312 titluri, 184 pagini text de bază, 22 anexe. Rezultatele obţinute sunt publicate
în 16 lucrări ştiinţifice.
Cuvinte-cheie: Resocializare, mijloace de corijare a condamnaţilor, asistenţa psihologică,
asistenţa socială, pregătirea pentru liberare, statut juridic, adaptare socială, integrare
profesională, societate civilă, profilaxia infracţiunilor.
10

CONŢINUTUL LUCRĂRII
În cadrul compartimentului Introducere este argumentată actualitatea şi importanţa
problemei abordate, sunt determinate scopul şi obiectivele tezei, este redată noutatea ştiinţifică a
rezultatelor obţinute, justificată importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Tot în
cadrul aceluiaşi compartiment, autorul se pronunţă în privinţa aprobării rezultatelor, realizând şi
un scurt sumar al compartimentelor tezei.
Capitolul 1. DOCTRINA PRIVIND RESOCIALIZAREA PERSOANELOR SUPUSE
PEDEPSEI CU ÎNCHISOARE
În paragraful 1.1 Materia de resocializare a persoanelor supuse pedepsei cu închisoare
în contextul cercetărilor actuale este efectuată o trecere în revistă a lucrărilor publicate în
literatura de specialitate la problemele de cercetare propuse şi metodele de soluţionare, în scopul
conturării nivelului de studiere a tematicii tezei, pe plan ştiinţific atît naţional cît şi internaţional.
În context se menţionează că în domeniul dreptului execuţional penal, problemele resocializării
condamnaţilor sînt precăutate insuficient. Într-o oarecare măsură problematica resocializării
infractorilor este tratată de disciplinile conexe. Informaţia cu privire la problema dată fiind
selectată, în special, din psihologia penitenciară, pedagogia penitenciară, criminologie şi
asistenţa socială, etc.
Printre cei mai distinşi autori din Federaţia Rusă, care au abordat în investigaţiile lor
problema dată, sînt savanţii: Rîbak M., Juleva I., Krainova N., Volkova T., Bagreeva E., Baranov
I., Evtuşenco I., care au elaborat lucrări ştiinţifice valoroase la această temă.
Printre autorii din România sînt menţionaţi Oancea I., Zidaru P., Florian G., Nicolae-
Anghel N., Pop O., Brezeanu O., etc.
Problemele resocializării condamnaţilor şi adaptării sociale a persoanelor liberate din
locurile de detenţie au fost examinate şi în lucrările savanţilor occidentali. Printre aceştia sînt
numiţi Gordon D., Kuin P., Kunc K., Snayder G., Eduin M., Chur M. etc.
În ceea ce priveşte gradul de studiere al temei respective în Republica Moldova, se
menţionează că aspectele ştiinţifice, metodologice şi practice ale resocializării condamnaţilor nu
au constituit obiectul de studiu al cercetărilor ştiinţifice complexe în literatura de specialitate.
Totodată, avem cercetători care tratează problemele abordate, dar o fac într-un mod selectiv, sau
abordează subiectul respectiv în contextul altor probleme fără a urmări scopul de a scoate în
evidenţă toate conceptele şi de a face o analiză multiaspectuală a categoriei respective, accentul
fiind pus pe cercetarea anumitor noţiuni generale despre resocializare.
11

1.2 Determinări conceptuale privind resocializarea persoanelor supuse pedepsei cu
închisoare
În paragraful respectiv se specifică că resocializarea face parte din categoria noţiunilor
sociale şi este utilizată pe larg în criminologie, sociologie, psihologie şi în alte ştiinţe umanistice.
Ea este obiectiv legată de noţiunea „socializarea”, fapt care reiese din analiza nemijlocită a
fenomenelor indicate şi în primul rînd, a tălmăcirii lor gramaticale. Asupra acestui fapt
accentuează Juleva I.V., menţionînd necesitatea de a avea în vedere semnificaţia prefixului „re”,
care permite de a înţelege resocializarea ca „reluarea sau repetarea acţiunii” şi ca o contracarare a
degradării asociale a personalităţii [3, p. 26].
Sînt analizate esenţa şi coraportul dintre astfel de noţiuni cum ar fi: socializarea,
resocializarea, corijarea, adaptarea socială şi integrarea socială.
În final se concluzionează că noţiunile diverşilor autori, expuse în cadrul respectivului
paragraf, dezvăluie esenţa şi conţinutul fenomenului cercetat, nu contrazic unul altuia, dar
dimpotrivă, ne prezintă instituţia dată din diverse poziţii, ceea ce permite o înţelegere mai amplă.
Astfel, resocializarea persoanei supuse pedepsei cu închisoare este determinat ca fiind
un proces, care constă în influenţarea ei de către instituţiile sociale prin intermediul unui
complex de măsuri cu caracter juridic, social-organizatoric, psiho-pedagogic, educativ etc.
care se realizează la etapa penitenciară şi postpenitenciară a procesului dat şi sînt aplicate în
scopul modificării sistemului ei de valori antisociale avînd ca scop şi rezultat firesc includerea
sa în cercul de relaţii sociale pozitive şi neadmiterea recidivei de infracţiuni.
Reieşind din noţiunile resocializării condamnaţilor analizate mai sus sînt evidenţiate
următoarele caracteristici ale procesului dat:
- vizează persoane care au săvîrşit deja o infracţiune;
- are drept scop imediat prevenirea recidivei, dar reprezintă o componentă a prevenirii speciale;
- constituie un demers social realizat în mod ştiinţific de personalul, special calificat în
acest scop.
1.3 Concluzii la capitolul 1
În concluzie, pe baza analizei situaţiei în domeniu şi a celor mai importante lucrări
ştiinţifice publicate la tema respectivă de doctorat, se remarcă că literatura specială în care este
tratată teoria şi metodica resocializării condamnaţilor în prezent în ştiinţa autohtonă este la etapa
iniţială de dezvoltare. Tematica resocializării persoanelor supuse pedepsei cu închisoare este
abordată, în mare parte, doar sub aspectul ei practic. Avînd, în vedere cele menţionate, sînt
descrise scopul şi obiectivele tezei.
12

Capitolul 2. CONSIDERAŢIUNI GENERALE PRIVIND RESOCIALIZAREA
PERSOANELOR SUPUSE PEDEPSEI CU ÎNCHISOARE
2.1 Principiile, etapele şi subetapele procesului de resocializare a persoanelor supuse
pedepsei cu închisoare
Cu referire la principiile resocializării se menţionează că acestea, determinând specificul
acestui proces, contribuie la realizarea sarcinilor activităţii de resocializare a condamnaţilor.
Cunoaşterea şi înţelegerea lor ajută de a pătrunde în esenţa procesului corijări, şi perspectivei
procesului de resocializare. În opinia autorului procesul resocializării condamnaţilor la pedeapsa cu
închisoare trebuie să fie subordonat principiilor: legalităţii, umanismului, realismului, diferenţierii
şi individualizarii înfăptuirii activităţii de resocializare, continuităţii, abordării constructive,
accesibilităţii unei informaţii complete [4].
Prin analiza şi generalizarea diverselor opinii vis-a-avis de etapele şi subetapele
resocializării şi practica efectuării măsurilor de resocializare sînt propuse următoarele etape şi
subetape ale resocializării persoanelor supuse pedepsei cu închisoare:
1. Etapa penitenciară:
a) subetapa adaptării la condiţiile regimului instituţiei penitenciare;
b) procesul aplicării active a măsurilor de influenţare asupra condamnaţilor şi corijarea lor;
c) pregătirea condamnaţilor pentru liberare.
2. Etapa postpenitenciară:
a) excluderea sau neutralizarea influenţei nefavorabile a mediului social care îl înconjoară;
b) încadrarea în muncă şi asigurarea condiţiilor de viaţă la locul de trai;
c) readaptarea socială la condiţiile vieţii în libertate.
2.2 Istoricul reglementării juridice a resocializării persoanelor supuse pedepsei
cu închisoare în Republica Moldova
În acest paragraf este efectuată analiza sub aspect istoric al evoluării scopului pedepsei
penale şi al reglementărilor juridice privind corijarea şi resocializarea infractorilor. Astfel, este
expus consecutiv în corespundere cu etapele istorice evoluţia politicilor penale începînd cu
strămoşii noştri geto-daci (sec. VI - II î.e.n.), formarea ţărilor (sec. IV-VIII), perioada dominaţiei
otomane (mijl. sec. XVI-lea – sec. al XVII-lea), perioada regimului fanariot (sec. al XVIII-lea
începutul sec. al XIX-lea), perioada interbelică (1918-1939), perioada sovietică, perioada
contemporană.
Astfel, în urma analizei sub aspect istoric a reglementării juridice a resocializării persoanelor
care au încălcat legea se concluzionează că societatea, din cele mai vechi timpuri, este în căutarea
unor metode efective de luptă cu fenomenul infracţional. Însăşi ideea corijării infractorilor a apărut
13

cu multe secole în urmă, iar scopul pedepsei a evoluat de la răzbunarea sîngelui, repararea daunei şi
intimidare spre corijarea şi resocializarea infractorului. Astfel, despre o oarecare resocializare a
acestora putem vorbi doar începînd cu prima jumătate a sec. XIX.
În context se menţionează că analiza experienţei anterioare ne va permite să evităm
eventuale greşeli în procesul de restructurare a activităţii instituţiilor implicate în procesul de
resocializare.
2.3 Studiu comparat privind resocializarea persoanelor supuse pedepsei cu închisoare
în unele state
În paragraful respectiv este propusă spre analiză experienţa relevantă (atît cu aspecte
pozitive cît şi negative) a unor state în parte privind organizarea şi funcţionarea sistemelor
penitenciare şi a resocializării condamnaţilor. Astfel, studiind experienţa acumulată de către
sistemele penitenciare care reprezintă diferite regiuni ale lumii sînt precăutate iniţial sistemele
penitenciare din ţările sistemului de drept anglo-saxon (Marea Britanie, SUA). La fel se fac
referiri şi la ţările din cadrul sistemului de drept continental (RFG, Franţa; Suedia, Belarus). În
final este analizată şi experienţa statelor din regiunea Asiatico-Pacifică (RPC, Japonia).
Prin cercetarea prevederilor normative şi practicii resocializării condamnaţilor în alte state
sînt reliefate noi căi de valorificare a experienţei înaintate în acest domeniu.
2.4 Concluzii la capitolul 2
Sînt sistematizate concluziile şi recomandările făcute cu ocazia analizei problemelor
abordate.
Capitolul 3. PROBLEME PRIVIND REALIZAREA MĂSURILOR DE
RESOCIALIZARE PENITENCIARĂ A CONDAMNAŢILOR
3.1 Aplicarea principalelor mijloace de corijare a condamnaţilor în scopul resocializării lor
Prin cercetarea principalelor mijloace de corijare a condamnatului cum ar fi: regimul,
munca social-utilă [5], munca educativă, instruirea profesională, învăţămîntul general şi influenţa
exercitată de societate, sînt nuanţate problemele juridice, psiho-pedagogice şi organizatorice
dificile care necesită o soluţionare neîntîrziată.
În final autorul apreciază că corijarea condamnaţilor poate fi determinată ca un proces
educativ, care include în sine atît elemente de pedeapsă, cît şi măsuri propriu-zise de educare şi
se înfăptuieşte în scopul socializării personalităţii, adică a formării la persoană a anumitor calităţi
şi deprinderi. În privinţa condamnaţilor aceasta nu apare ca o socializare obişnuită, dar ca o
14

esocializare, care presupune modificarea personalităţii, formarea la condamnaţi a unor calităţi
sociale pozitive, necesare pentru un comportament legal.
3.2 Aspecte psihologice ale resocializării condamnaţilor
Potrivit autorului în cadrul executării pedepsei cu închisoare este raţional de a utiliza tot
arsenalul de mijloace psihologice de influenţare. Astfel, este exprimată solidaritatea cu autorii
care consideră că faţă de toţi infractorii, inclusiv faţă de cei mai periculoşi, trebuie să se aplice o
influenţă psiho-pedagogică complexă care, în esenţă, trebuie să devină una psihoterapeutică [6,
p. 60]. Această muncă trebuie să fie petrecută individual, ţînînd cont de particularităţile de
personalitate. Totodată este necesar, într-o îmbinare rezonabilă, de a utiliza şi activităţi în grup.
În acest context este reliefată cerinţa înaintată faţă de activitatea de corijare a
condamnaţilor şi anume: optimizarea procesului de corijare printr-o fundamentare psihopedagogică
maximă [7, p. 257].
Este susţinută ideea că munca psihologică cu diferite categorii de condamnaţi are specificul
său. Căutarea „elementului slab” din calea vieţii persoanei are o importanţă principială pentru
întreprinderea măsurilor adecvate în scopul prevenirii faptelor antisociale [8, p. 266]. În viziunea
autorului este necesar a acorda o atenţie deosebită condiţiilor de formare psihospirituală a
personalităţii. De cele mai multe ori cauzele activităţii infracţionale zac în psihicul
condamnatului, iar o influenţă corectă asupra sa poate avea un efect resocializant considerabil
[9].
3.3 Subcultura penitenciară şi influenţa ei asupra resocializării condamnaţilor
În paragraful respectiv de către autor se analizează esenţa şi elementele constitutive ale
subculturii criminale şi anume: tatuarea, argoul criminal, stratificarea, distracţiile, normele
nescrise, interesele muzical-artistice şi creaţia condamnaţilor, etc.
Este expusă definirea subculturii criminale de către unii autori [10, p. 8] conform cărora
aceasta este modul de viaţă al persoanelor, care s-au unit în grupuri criminale şi care respectă
anumite legi şi tradiţii. Acestor grupuri le sînt proprii cruzimea, pierderea calităţilor generalumane
(cum ar fi mila, compasiunea etc.), lipsa interdicţiilor pentru orice soi de informaţie,
inclusiv pentru cea intimă, desfrînarea sexuală, nivelul redus de dezvoltare etc.
În urma analizei influenţei pe care o are subcultura penitenciară asupra resocializării
condamnaţilor se punctează că în calitate de sarcină primordială pe perioada executării pedepsei
în penitenciar este neutralizarea influenţei asociale a tradiţiilor, obiceiurilor, moravurilor şi altor
elemente ale subculturii. În acest sens se propune de a fi întreprinse un şir de activităţi cu
caracter educativ, psihologic, social-economic şi cultural [11].
15

3.4 Direcţiile de activitate ale asistentului social în instituţiile penitenciare
Este elucidat aspectul juridic şi conţinutul asistenţei sociale acordată condamnaţilor.
Vorbind despre activitatea asistentului social în penitenciar, autorul menţionează că scopul
principal al acestuia este asistarea persoanelor aflate în dificultate prin înţelegerea, evaluarea şi
soluţionarea problemelor sociale. Toate acţiunile întreprinse de asistentul social sînt îndreptate
spre realizarea intereselor deţinutului. El va asigura accesul deţinutului la informaţii şi servicii,
va implica deţinutul în procesul de luare a deciziilor, va respecta demnitatea individului,
unicitatea şi valoarea fiecărei persoane.
În practica de lucru a asistentului social din penitenciar sînt evidenţiate cîteva direcţii de
bază, cum ar fi: suportul juridic. asistenţa psihosocială, pregătirea deţinutului pentru liberare. În
aceste condiţii, asistenţa socială a condamnaţilor este un element al funcţiei sociale a statului
realizată în toată complexitatea conţinutului şi formei sale. Realizarea funcţiei sociale în
condiţiile privării de libertate trebuie să se bazeze pe teza că condamnatul este o personalitate şi
nu doar un obiect de influenţare, de aceea în procesul realizării ei trebuie să se ţină cont de
cercetările în domeniul pedagogiei, psihologiei, sociologiei dreptului, adică să ne bazăm pe
realizările în domeniul ştiinţelor conexe cu cele juridice.
În această ordine de idei se menţionează că asistenţa socială acordată în penitenciar este
importantă prin faptul că ea poartă un caracter universal, fapt care permite examinarea corectă a
problemei fiecărui beneficiar şi găsirea soluţiei optime de depăşire a ei, ceea ce nu poate s-o facă
nici psihologia, care examinează doar aspectele psihologice, nici dreptul, care examinează doar
latura juridică a problemei. Asistenţa socială permite de a vedea întreg spectrul de condiţii
necesare pentru a ajuta clientul.
3.5 Particularităţile pregătirii pentru liberare a condamnaţilor
O atenţie deosebită este acordată procesului de pregătire al condamnaţilor pentru liberare
fiind astfel identificate problemele pe care trebuie să le soluţioneze administraţia penitenciară.
Astfel, se menţionează că la pregătirea pentru liberare a deţinuţilor trebuie să ţină cont de
două imperative: necesitatea ca întregul sistem penitenciar să fie preocupat de această problemă
(un climat de preeliberare îndreptat spre exterior şi spre viitor); necesitatea unor programe
speciale derulate de specialişti în asistenţă socială [12, p. 3-4].
Potrivit autorului la diferenţierea metodelor, formelor şi procedeelor tactice a pregătirii
organizatorice şi psiho-pedagogice a condamnaţilor către viaţa din libertate trebuie să se ţină
cont de următoarele aspecte: tipul de penitenciar din care se efectuează liberarea; motivul
liberării; personalitatea celui care se liberează; nivelul şi calitatea relaţiilor sociale anterioare ale
persoanei care se liberează.
16

În finalul paragrafului sînt evidenţiate mai multe probleme ale procesului de pregătire
pentru liberare [13, p. 224]. De asemenea sînt propuse şi unele soluţii privind depăşirea acestora.
3.6 Concluzii la capitolul 3
Sînt prezentate concluziile la care s-a ajuns în cadrul analizei realizate în capitolul 3.
Capitolul 4. ASIGURAREA PROCESULUI DE RESOCIALIZARE A
PERSOANELOR LIBERATE DIN DETENŢIE
4.1 Statutul juridic al persoanelor liberate în contextul resocializării lor
În paragraful respectiv sînt precăutate elementele specifice ale statutului juridic al
persoanelor liberate fiind puse în evidenţă restricţiile cu caracter civil şi cele cu caracter juridicopenal.
Astfel, se punctează că executarea de către cetăţean a unei pedepse penale privative de
libertate este un fapt juridic, care atrage după sine o modificare esenţială a statutului său juridic.
În privinţa persoanei liberate de la executarea pedepsei încetează acţiunea incapacităţilor, care
constituie conţinutul pedepsei penale. Însă, persoana care a executat pedeapsa capătă un statut
juridic special, al cărui conţinut este determinat de consecinţele juridice, generate de executarea
unei pedepse penale concrete şi existenţa antecedentelor penale [14].
4.2 Probleme organizatorico-juridice ale adaptării sociale a persoanelor liberate din detenţie
În acest paragraf este întreprinsă o analiză a esenţei şi conţinutului procesului de adaptare
socială al persoanelor liberate şi al legităţilor sale social-psihologice prin nuanţarea problemelor
organizatorice şi juridice ale procesului în cauză.
Autorul specifică că resocializarea condamnaţilor, care au executat pedeapsa cu închisoare,
este destul de dificilă, deoarece pierderea multor relaţii sociale şi calităţi social-utile poartă un
caracter profund, uneori ireversibil [15, p. 86]. În aceste condiţii resocializarea include trei
aspecte de bază: socializare “secundară” (debarasarea de obişnuinţele negative din închisoare şi
obţinerea unor deprinderi social-utile); adaptarea socială (acomodarea la noile condiţii de viaţă);
reabilitarea socială (restabilirea statutului social pierdut) [16, p. 180].
Cele trei aspecte ale resocializării foştilor condamnaţi sînt în legătură reciprocă şi trebuie
examinate într-o unitate dialectică. Însă şi procesul adaptării sociale necesită, în mare măsură, o
reglementare juridică, deoarece participanţii săi sînt nu doar foştii condamnaţi, dar şi un complex
întreg de instituţii sociale.
4.3 Implicarea elementelor sociale relevante în procesul de resocializare
postpenitenciară a persoanelor liberate din detenţie
17

Este efectuată cercetarea problemei privind implicarea membrilor comunităţii în procesul
resocializării. Conform opiniilor expuse etapa de integrare poate fi împărţită în 3 perioade
corespunzător nivelului de integrare al individului – fost deţinut şi anume: a) nivelul integrării
sociale; b) nivelul integrării psihosociale; c) nivelul integrării subculturale. În această ordine de
idei se concluzionează că asigurarea unei game atît de largi de direcţii de reintegrare nu poate fi
îndeplinită doar de organele de stat.
În continuare autorul se referă la principalul factor care are un impact afectiv major asupra
fostului condamnat cum este familia, după care elucidează rolul şi implicarea celorlalţi factori
sociali cum ar fi: colectivul de muncă, Biserica, organizaţiile neguvernamentale. opinia publică,
etc.
4.4 Reglementarea juridică a profilaxiei infracţiunilor în rîndul persoanelor liberate din detenţie
Obiectul unor investigaţii separate îl constituie profilaxia infracţiunilor în rîndul
persoanelor liberate. Astfel, în funcţie de ierarhia cauzelor şi condiţiilor criminalităţii, autorul
evidenţiază cele trei nivele de bază privind prevenirea ei şi anume: general, special-criminologic
şi individual. De asemenea este prezentată o determinare a subiecţilor profilaxiei care au fost
divizaţi convenţional în trei grupe de bază. La fel este determinat şi obiectul profilaxiei. În
context se menţionează că formele de bază ale activităţilor de profilaxie depind de temeiurile
liberării. Este efectuată o analiză detaliată a unor astfel de subiecţi ai profilaxiei cum ar fi
Serviciul de probaţiune din cadrul Departamentului de executare de pe lîngă Ministerul Justiţiei
şi organele afacerilor interne [17].
4.5 Concluzii la capitolul 4
În acest paragraf autorul vine cu principalele aprecieri la capitolul 4.
18

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI
Prin generalizarea rezultatelor studiului autorul vine cu următoarele concluzii
generale vis-a-avis de problemele investigate:
1. Resocializarea persoanei supuse pedepsei cu închisoare este un proces, care constă în
influenţarea ei de către instituţiile sociale prin intermediul unui complex de măsuri cu caracter
juridic, social-organizatoric, psiho-pedagogic, educativ etc. care se realizează la etapa penitenciară
şi postpenitenciară a procesului dat şi sînt aplicate în scopul modificării sistemului ei de valori
antisociale avînd ca scop şi rezultat firesc includerea sa în cercul de relaţii sociale pozitive şi
neadmiterea recidivei de infracţiuni.
2. În condiţiile izolării de societate, corijarea infractorului poate fi realizată cu succes doar în
cazul cînd aceasta este organizată ca un proces orientat spre corecţia psihologică a persoanei, ţinînd
cont de recomandările şi legităţile psihopedagogice.
3. În instituţiile penitenciare subcultura criminală este principalul factor destabilizator care
influenţează negativ asupra procesului de resocializare a condamnaţilor. Astfel, în calitate de
sarcină primordială pe perioada executării pedepsei în penitenciar este neutralizarea influenţei
asociale a tradiţiilor, obiceiurilor, moravurilor şi altor elemente ale subculturii.
4. Asistenţa socială în instituţiile penitenciare constă în apărarea intereselor şi drepturilor
deţinutului prin toate metodele permise de lege. Însă, măsurile de asistenţă socială urmează a fi
realizate ţinîndu-se cont de interesele altor tipuri de activitate, fiind corelate cu cerinţele regimului,
sarcinile educative şi cele de instruire. Astfel, protecţia socială a condamnaţilor este o necesitate
obiectivă, condiţionată de oportunitatea consolidării unei societăţi cu o organizare socială unitară.
5. Pregătirea condamnaţilor pentru liberare este de două tipuri: pregătirea pentru liberare,
care este planificată începînd cu venirea condamnatului în penitenciar şi pregătirea care începe
nemijlocit cu şase luni pînă la liberarea condamnatului.
6. Esenţa statutului juridic special al persoanelor liberate din detenţie comparativ cu cetăţenii
care respectă legile, constă în prezenţa unui complex de drepturi şi obligaţii suplimentare precum şi
a unor restricţii în drepturi pe care le considerăm a fi întemeiate acestea fiind o prelungire logică a
politicii statului orientată spre asigurarea intereselor sale de securitate.
7. O evoluţie pozitivă a fostului condamnat, implică o coordonare şi o cooperare a eforturilor
agenţilor socializatori şi resocializatori într-o direcţie unică, constituind un proces neîntrerupt. Numai
astfel se poate evita dispersarea obiectivelor reeducării morale la nivelul familiei, al şcolii, al grupului
de prieteni etc. Totodată soluţionarea problemelor adaptării sociale a persoanelor liberate din detenţie
este una din cele mai efective căi de luptă cu criminalitatea recidivă.
În baza investigaţiilor realizate şi concluziilor formulate mai sus, în scopul
eficientizării procesului de resocializare a persoanelor supuse pedepsei cu închisoare, sînt
19

înaintate şi o serie de recomandări care vor putea fi utile în vederea perfecţionării legislaţiei
naţionale, precum şi a practicii de aplicare a ei, în special:
1. Se propun următoarele etape şi subetape ale resocializării persoanelor supuse pedepsei
cu închisoare:
1. Etapa penitenciară:
b) Adaptarea la condiţiile regimului instituţiei penitenciare;
b) Procesul aplicării active a măsurilor de influenţare asupra condamnaţilor şi corijarea lor;
c) Pregătirea condamnaţilor pentru liberare.
2. Etapa postpenitenciară:
a) Excluderea sau neutralizarea influenţei nefavorabile a mediului social care îl înconjoară;
b) Încadrarea în muncă şi asigurarea condiţiilor de viaţă la locul de trai;
d) Readaptarea socială la condiţiile vieţii în libertate.
2. Se consideră a fi oportun ca DIP să reexamineze schema statelor de personal şi să
majoreze numărul de persoane care activează în funcţie de asistent social şi psiholog, astfel ca la
fiecare sector să revină cîte unul din aceşti specialişti. De asemenea, se impune necesitatea unor
măsuri în vederea recalificării lor şi ridicării sistematice a nivelului de pregătire profesională.
3. Se recomandă de a fi majorat numărul întrevederilor de lungă durată al condamnaţilor de
la 4 la 6 pe an (art. 232 alin. (4) CE al RM).
Astfel, Art. 232 alin. (4) CE al RM urmează a fi formulat în următoarea redacţie:
(4) „Condamnatul are dreptul la cel puţin o întrevedere de scurtă durată pe lună şi la cel
puţin 6 întrevederi de lungă durată pe an. Întrevederi de lungă durată nu se acordă condamnatului
aflat în regim iniţial şi condamnatului la detenţiune pe viaţă”.
4. Principalii subiecţi ai activităţii de resocializare al persoanelor liberate trebuie să fie
organele administraţiei publice centrale şi locale. Totodată, este binevenită şi crearea unor centre
alternative de resocializare. În scopul coordonării activităţii acestora este necesară încheierea
unor acorduri de colaborare.
5. Controlul asupra persoanei liberate care a executat întregul termen de pedeapsă trebuie
să fie cel puţin acelaşi ca şi a celor liberaţi condiţionat înainte de termen, iar cerinţele înaintate
faţă de ei, chiar şi mai mari.
6. Se propune de a fixa prin lege în formularea normelor art. 61 alin. (2) CP al RM şi
respectiv art. 162 alin. (2) CE al RM următoarele:
- în art. 61 alin. (2) CP al RM termenul „corectarea” urmează a fi înlocuit cu sinonimul
„corijarea”, fiind urmat de completarea cu sintagma „şi resocializarea”. Astfel formulat după
cum urmează: „Pedeapsa are drept scop restabilirea echităţii sociale, corijarea şi resocializarea
condamnatului, precum şi prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni atît din partea condamnaţilor,
20

cît şi a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să
înjosească demnitatea persoanei condamnate”;
- la art. 162 alin. (2) CE al RM sintagma „acordarea de ajutor condamnaţilor la adaptarea
lor socială” să fie înlocuită cu sintagma „resocializarea lor”. Astfel, articolul nominalizat
urmează a fi formulat în următoarea redacţie: „Legislaţia execuţional-penală reglementează
modul şi condiţiile executării pedepsei, determină mijloacele de corijare a condamnaţilor,
stabileşte modul de executare a măsurilor de siguranţă şi preventive, avînd drept scop protecţia
drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei, precum şi resocializarea lor”.
7. Se recomandă petrecerea atestării condamnaţilor de două ori pe an (faţă de o dată pe an
prevăzute în prezent de Regulamentul cu privire la organizarea şi desfăşurarea atestării anuale a
condamnaţilor, aprobat prin Ordinul DIP nr. 52 din 14.03.2007, pct. 17).
8. Ţinînd cont de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la
vot al persoanelor condamnate (cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de
Nord, Decizia nr. 2 din 6 octombrie 2005 prin care este criticabilă legea ce interzice automat şi
nediferenţiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane fiind astfel violat art. 3 din Protocolul
nr. 1 al Convenţiei, pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale) se propune de
a exclude restricţia (privind dreptul persoanelor condamnate la privaţiune de libertate pentru
infracţiuni grave, deosebit de grave şi excepţional de grave de a alege) prevăzută de art. 13 alin. (1)
lit. c) din Codul electoral al Republicii Moldova şi înlocuirea ei cu sintagma „în privinţa cărora
instanţa de judecată sa pronunţat de a fi lipsite de dreptul de vot”. Astfel, instanţa de judecată
urmează să se pronunţe asupra lipsirii dreptului de vot în fiecare caz în parte şi în contradictoriu.
Art. 13 alin. (1) lit. c) va fi formulat în următoarea redacţie:
persoanele condamnate la privaţiune de libertate prin hotărîre judecătorească definitivă în
privinţa cărora instanţa de judecată s-a pronunţat de a fi lipsite de dreptul de vot.
9. Se consideră oportun de a reduce numărul deţinuţilor din sectoare în limitele a 30-50
(faţă de 50-120 prevăzute în prezent) de persoane, operînd modificările respective la pct. 17 din
Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţii serviciului socio-educativ şi
probaţiune din penitenciare, aprobat prin ord. DIP nr. 124 din 18.06.2007.
10. Se recomandă de a introduce în mod expres în art. 224 CE al RM, cerinţa privind
deţinerea separată a condamnaţilor care au fost apreciaţi la atestare cu nivelul de corijare
„nesatisfăcător” de condamnaţii care au fost apreciaţi cu nivelul de corijare „satisfăcător” şi
„bine”. Astfel, art. 224 alin. (1) CE al RM urmează a fi completat cu litera j) avînd următorul
conţinut: „condamnaţii care au fost apreciaţi la atestare cu nivelul de corijare „nesatisfăcător”
de condamnaţii care au fost apreciaţi cu nivelul de corijare „satisfăcător” şi „bine””.
11. Se propune ca vizitele efectuate de către comisiile de monitorizare în instituţiile de
detenţie să fie inopinate. Astfel la art. 8 alin. (2) al Legii nr. 235-XVI din 13.11.2008 privind
21

controlul civil asupra respectării drepturilor omului în instituţiile ce asigură detenţia
persoanelor, urmează de exclus sintagma „este coordonat cu organul ierarhic superior al
instituţiei care urmează a fi monitorizată” şi înlocuită cu sintagma „sînt efectuate fără un preaviz
special”, alineatul respectiv fiind formulat în următoarea redacţie:
Articolul 8. Organizarea procedurii de monitorizare
(2) Comisia de monitorizare planifică şi aprobă trimestrial programul vizitelor (programul
de monitorizare), care sînt efectuate fără un preaviz special.
De asemenea la art. 9 alin (1) sintagma „în baza programului de monitorizare, aprobat
conform prevederilor prezentei legi”, urmează a fi exclusă, alineatul respectiv fiind formulat în
următoarea redacţie:
Articolul 9. Accesul membrilor comisiilor de monitorizare în instituţiile ce asigură detenţia
persoanelor
(1) Accesul membrilor grupului de monitorizare în instituţiile ce asigură detenţia
persoanelor se efectuează la prezentarea legitimaţiilor ce confirmă calitatea de membru al
comisiei, eliberate de către preşedintele consiliului unităţii administrativ-teritoriale de nivelul
doi şi a mandatului de monitorizare, eliberat de către preşedintele comisiei, în care sînt indicate
persoanele care vor efectua monitorizarea, data vizitei şi instituţia care urmează a fi verificată.
De asemenea art. 9 alin. (3) urmează a fi exclus.
12. Este recomandată completarea art. 168 CE al RM după cum urmează:
Articolul 168. Mijloacele principale de corijare şi resocializare a condamnatului
(1) Corijarea condamnatului este un proces de modificări pozitive care au loc în
personalitatea lui şi care creează premise pentru un comportament legal.
(2) Resocializarea este restabilirea conştientă a condamnatului în statutul social de membru
al societăţii cu drepturi depline şi întoarcerea lui la o viaţă de sinestătătoare în societate.
O condiţie necesară a resocializării este corijarea condamnatului.
(3) Principalele mijloace de corijare şi resocializare a condamnatului sînt: modul şi
condiţiile de executare a pedepsei, munca social-utilă, munca educativă, instruirea profesională,
învăţămîntul general, influenţa exercitată de societate.
(4) Mijloacele de corijare şi resocializare se aplică ţinîndu-se cont de categoria infracţiunii,
de personalitatea şi comportamentul condamnatului, conform unui program individual şi continuu.
13. Se consideră oportună completarea cap. XXVIII CE al RM „Ajutorul acordat
persoanelor eliberate din locurile de detenţie” cu un articol nou referitor la statutul juridic al
acestora. În acest sens, se propune art. 303¹ cu următorul conţinut:
Art. 303¹ Statutul juridic al persoanelor care au executat pedeapsa
22

(1) Persoanele, care au executat pedeapsa, poartă obligaţiile şi se bucură de drepturile,
care sînt stabilite pentru cetăţenii Republicii Moldova, cu restricţiile, prevăzute pentru
persoanele cu antecedente penale. Astfel de restricţii pot fi stabilite doar prin lege.
(2) Persoanele, care au executat pedeapsa, cu excepţia cazurilor, expres prevăzute de lege,
au dreptul la restabilirea intereselor legitime, care nu au intrat în sfera pedepsei, dar au fost
încălcate în legătură cu executarea ei.
(3) Faptul executării pedepsei nu constituie temei pentru lezarea drepturilor şi intereselor
legitime ale persoanei supuse pedepsei penale precum şi a rudelor sale apropiate.
14. Este oportună organizarea anumitor programe informative şi de reper pentru rudele şi
apropiaţii acestora. În cadrul acestor programe rudele urmează a fi informate cum ar putea să-i
ajute pe foştii deţinuţi să depăşească problemele apărute.
15. Se recomandă a deschide anumite programe speciale televizate şi difuzate la radio.
Aceste emisiuni urmează a fi dedicate problemelor politicii execuţional-penale din Republica
Moldova, conţinînd informaţii accesibile publicului larg.
Avantajele elaborărilor propuse constau în elucidarea lacunelor la nivel de reglementare
juridică şi aplicare practică a dispoziţiilor legale în domeniul resocializării persoanelor
supuse la pedeapsa cu închisoare. În acest sens concluziile şi propunerile formulate pot contribui
la apropierea reglementărilor normative la tendinţele şi exigenţele contemporane contribuind la
optimizarea procesului vizat. În sfîrşit, avantajele elaborărilor propuse rezultă şi din insuficienţa
în literatura de specialitate, din ţara noastră, a unor studii complexe, care să nu se limiteze doar la
un aspect al procesului de resocializare.
În viziunea autorului, specificul impactului elaborărilor efectuate asupra ştiinţei rezidă în
primul rînd, în alegerea subiectului propus pentru analiză, dar şi în combinaţia a mai multor ştiinţe
socioumane. În acelaşi timp, prin conţinutul său, teza prefigurează noi direcţii de cercetare
ştiinţifică în domeniu, constituind punctul de plecare în cercetarea ulterioară a unor problematici
mult mai aprofundate. Prin conţinutul subiectelor elucidate lucrarea se integrează organic în
procesul de perfecţionare a sistemului execuţional penal, contribuind la dezvoltarea culturii juridice
a tuturor subiecţilor implicaţi direct sau indirect în procesul de resocializare a infractorilor.
În contextul rezultatelor obţinute pot fi identificate şi direcţiile de cercetare de perspectivă:
- Resocializarea femeilor condamnate la pedeapsa cu închisoare;
- Specificul resocializării condamnaţilor minori;
- Probleme privind resocializarea condamnaţilor recidivişti;
- Liberarea condiţionată înainte de termen sub aspectul resocializării condamnaţilor la
pedeapsa cu închisoare;
23

BIBLIOGRAFIE
1. Datele statistice ale DIP al MJ al RM privind activitatea economico-financiară în anul 2009.
DIP, Chişinău, 2010.
2. Informaţia privind numărul de deţinuţi în sistemul penitenciar la starea de la 01.01.10
(Caracteristica după numărul antecedentelor penale) //
http://www.penitenciar.gov.md/ro/statistica.html
3. Жулева Ю.В. Ресоциализация осуждённых несовершеннолетних женского пола,
отбывающих наказание в воспитательных колониях: правовые и криминологические
аспекты. Диссертация на соискание учёной степени кандидата юридических наук. Рязань,
2000, 223 с.
4. Rusu O. Principiile, etapele şi stadiile mecanismului de resocializare a condamnaţilor la
pedepse privative de libertate, În: Anuar ştiinţific al Academiei „Ştefan cel Mare”, „Probleme de
prevenire şi combatere a criminalităţii”, ed. a VIII –a, Chişinău- 2008, p. 238-237.
5. Rusu O. Unele consideraţii privind munca social-utilă ca unul din mijloacele de corijare a
condamnatului. În: Analele Ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al RM, Ediţia a
VI-a, Chişinău-2006, p. 219-222.
6. Байдаков Г.П. Система основных принципов процесса исправления и перевоспитания
осужденных. În: Личность преступника и вопросы исправления и перевоспитания
осужденных, Сборник научных трудов. Москва, 1991, c. 56-66.
7. Пастушеня А.Н. Психолого-педагогические аспекты правового регулирования и
исправления осужденных в условиях лишения свободы. În: Реализация гуманистических
начал решений XXVII съезда КПСС и XIX Всесоюзной партийной конференции по
совершенствованию правовой системы в сфере исполнения уголовно-правовых мер
воздействия и исправления осужденных, Материалы Всесоюзной научно-практической
конференции, Изд. РВШ МВД СССР, Рязань, 1989, c. 257-260.
8. Дубинин П., Карпец И., Кудрявцев В. Генетика, поведение, ответственность, Москва:
Наука, 1982, 304 c.
9. Rusu O. Aspecte psihologice ale resocializării penitenciare a condamnaţilor. În: Revista
„Legea şi viaţa”, nr. 5, 2009, p. 8-14.
10. Александров Ю.К. Тюремный закон. Москва: Правовое просвещение, 1998, 288 c.
11. Rusu O. Subcultura criminală şi influenţa ei asupra resocializării condamnaţilor: În analele
ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare”, a MAI al RM, ed. a VIII, Chişinău-2008, p. 106-
110.
12. Cojocaru V. ş.a. Pregătirea pentru liberare a deţinuţilor, Ghid practic, IRP, Chişinău 2009,
p. 3-4.
13. Gladchi Gh. ş.a. Noua legislaţie penală şi procesual penală (Realizări şi controverse.
Impactul asupra detenţiei). IRP, Chişinău, 2007, 240 p.
24

14. Rusu O. Statutul juridic al persoanelor liberate din locurile de detenţie în contextul
resocializării lor. În: „Revista Naţională Naţională de Drept” nr. 12, 2008, p. 71-75.
15. Шмаров И.В. Преодоление последствий отбывания уголовного наказания. În:
Советское государство и право, 1997, nr. 2, c. 84-91.
16. Рыбак М.С. Ресоциализация осужденных к лишению свободы: проблемы теории и
практики, Саратов: СГАП, 2001, 212c.
17. Rusu O. Activitatea unor organe de stat în vederea profilaxiei infracţiunilor în rîndul
persoanelor liberate. În: Materialele conferinţei ştiinţifico-practice internaţionale din 15
octombrie 2009 cu genericul „Probleme de prevenire şi combatere a criminalităţii de către
Organele Afacerilor Interne în perioada recesiunii econimice” Academia „Ştefan cel Mare”,
Chişinău, 2009, p. 168-176.
25

ADNOTARE
Rusu Oleg, „Resocializarea penitenciară şi postpenitenciară a persoanelor supuse
pedepsei cu închisoare”, teză de doctor în drept la specialitatea 12.00.08 Drept penal (drept
penal, criminologie, drept execuţional penal), Chişinău, 2010.
Structura tezei: Introducere, 4 capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografie din
312 titluri, 184 pagini text de bază, 22 anexe. Rezultatele obţinute sunt publicate în 16 lucrări
ştiinţifice.
Cuvinte-cheie: Resocializare, mijloace de corijare a condamnaţilor, asistenţa psihologică,
asistenţa socială, pregătirea pentru liberare, statut juridic, adaptare socială, integrare
profesională, societate civilă, profilaxia infracţiunilor.
Domeniul de studiu şi obiectivele lucrării. Analiza în esenţă a reglementărilor relaţiilor
sociale privind resocializarea penitenciară şi postpenitenciară a persoanelor condamnate la
pedeapsa cu închisoare. Obiectivele principale constau în analiza situaţiei în domeniu şi a
publicaţiilor la tema tezei, analiza noţiunilor generale privind resocializarea condamnaţilor la
pedeapsa cu închisoare, evoluţia istorică a acestor relaţii şi a reglementării lor. Printre alte
obiective ale lucrării enumerăm şi studiul comparat asupra resocializării infractorilor, elucidarea
problemelor ce ţin de realizarea măsurilor de resocializare penitenciară a condamnaţilor precum
şi a relaţiilor privind asigurarea procesului de resocializare a persoanelor liberate din detenţie.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică. Teza prezintă una din primele cercetări complexe din
Republica Moldova consacrată problemei resocializării infractorilor. Atît noutatea cît şi
originalitatea ştiinţifică a lucrării constă în formularea unor concluzii de ordin teoretic şi practic, şi
înaintarea propunerilor de lege ferenda care ar rezulta logic din investigaţiile efectuate în lucrare,
contribuind la îmbogăţirea doctrinei în problemele vizate, la perfecţionarea legislaţiei în vigoare,
făcînd-o mai compatibilă şi logic închegată cu reglementările naţionale şi cele internaţionale.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Importanţa teoretică a lucrării
rezidă în cercetarea complexă a bazelor teoretice, organizatorice şi juridice ale resocializării
condamnaţilor. Rezultatele studiului vor contribui la dezvoltarea doctrinei juridice autohtone,
servind ca imbold pentru sporirea atenţiei acordate problemelor privind resocializarea
condamnaţilor precum şi pentru diversificarea studiilor întreprinse în acest sens. Ideile esenţiale
ale cercetării pot contribui la elaborarea unor noi mijloace, metode şi căi de resocializare
penitenciară şi postpenitenciară a persoanelor supuse pedepsei cu închisoare.
Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Concluziile şi recomandările care se conţin în
lucrare pot fi utilizate la perfecţionarea legislaţiei, a practicii de aplicare a acesteia, precum şi la
optimizarea organizării şi sporirea eficienţei organelor de stat menite să contribuie la resocializarea
persoanelor supuse pedepsei cu închisoare. Rezultatele teoretice şi practice obţinute pot fi utilizate
în procesul instructiv-didactic în cadrul instituţiilor de învăţămînt, precum şi de specialiştii
practicieni implicaţi în procesul de resocializare a condamnaţilor.
26

АННОТАЦИЯ
Русу Олег, «Пенитенциарная и постпенитенциарная ресоциализация лиц
осужденных к лишению свободы», диссертация на соискание ученой степени
кандидата юридических наук по специальности 12.00.08 – Уголовное право
(уголовное право, криминология, уголовно-исполнительное право), Кишинэу, 2010.
Структура работы: Введение, 4 главы, общие выводы и рекомендации,
библиографический список из 312 наименований, 22 приложений, 184 страниц основного
текста. Результаты опубликованы в 16 научных статьях.
Ключевые слова: Ресоциализация, средства исправления осужденных,
психологическая подготовка, социальная работа, подготовка к освобождению, правовое
положение, социальная адаптация, трудоустройство, гражданское общество, профилактика
преступлений.
Область изучения и цели диссертации. Анализ по существу правового
регулирования общественных отношений, касающихся пенитенциарной и
постпенитенциарной ресоциализации лиц, осужденных к лишению свободы. Главные
задачи состоят в анализе ситуации в этой области и публикаций на теме диссертации,
анализу общих определений касающихся ресоциализации осужденных к лишению свободы,
историческая эволюция этих отношений и их правового регулирования, а также
сравнительно – правовое исследование ресоциализации преступников, выяснение проблем
касающихся осуществления мер пенитенциарной ресоциализации осужденных, а также
отношений, касающихся обеспечения процесса ресоциализации лиц, освобожденных из
мест лишения свободы.
Научная новизна и оригинальность. Диссертация является одним из первых
комплексных исследований в Республике Молдова, посвященных проблеме
ресоциализации преступников. Новизна и научная оригинальность работы состоят в
формировании теоретических и практических выводов, внесение предложений de lege
ferenda, которые логически вытекают из проведённых в работе исследований, способствуя
обогащению доктрины в указанных проблемах, совершенствованию действующего
законодательства, делая его более соответствующим и логически связанным с
национальными и международными нормами.
Теоретическое и прикладное значение. Теоретическое значение работы состоит в
комплексном исследовании теоретических, организационных и юридических основ
ресоциализации осуждённых. Результаты исследования будут способствовать развитию
отечественной юридической доктрины, послужив импульсом для уделения большего
внимания проблемам, касающимся ресоциализации осуждённых, а также для расширения
круга исследований, предпринятых в этой области. Главные идеи исследования могут
способствовать разработке новых средств, методов и путей пенитенциарной и
постпенитенциарной ресоциализации лиц, осужденных к лишению свободы.
Внедрение научных результатов. Выводы и рекомендации, содержащиеся в работе,
могут быть использованы для совершенствования законодательства, практического
применения, а также для оптимизации организации и повышения эффективности
государственных органов, призванных способствовать ресоциализации лиц, осужденных к
лишению свободы. Полученные теоретические и практические результаты могут быть
использованы в учебно-воспитательном процессе в юридических учебных заведениях, а
также практическими работниками, вовлеченными в процесс ресоциализации осуждённых.
27

ANNOTATION
Rusu Oleg, “Penitentiary and postpenitentiary resocialization of persons subjected to
punishment by imprisonment”, doctor degree thesis in law, speciality 12.00.08 – Criminal
Law (criminal law, criminology, criminal executive-law), Chişinău, 2010.
The structure of the thesis: Introduction, 4 chapters, general conclusions and
recommendations, bibliography from 312 titles, 184 pages basic texts, 22 annexes. The results
obtained are reflected in 16 scientific articles.
Key words: re-socialization, correctional means of convicts, psychological assistance,
social assistance, preparation for release, legal status, social adjustment, vocational integration,
civil society, crime prevention.
Field of study and objectives of research. The essential analysis of social relational
regulations according penitentiary and postpenitentiary resocialization of persons subjected to
punishment by imprisonment. The main objectives consists in analyzing the situation in the field
and publications of thesis topic, reviewing general notions on penitentiary and post-penitentiary
re-socialization of persons subjected to punishment by imprisonment, historical evolution of
these relationships and their regulation and a comparative study of offenders re-socialization,
clarifying issues related to the achievement of rehabilitation measures of prisoners and the
insurance of the process of re-socialization persons subjected to punishment by imprisonment.
Scientific novelty and originality. The thesis presents the first complex research from
Moldova on the topic of offenders’ re-socialization. Both, novelty and originality of the scientific
work is to formulate theoretical and practical conclusions, to advance proposed regulations
resulting from logical investigations, contributing to doctrine enrichment, to improve the
legislation in force, making it more compatible and logical mingled with existing national and
international regulations.
Theoretical and application significance. The theoretical importance of the research
work lies in a complex investigation of theoretical, legal and organizational base of the
offenders’ re-socialization. The results will help to develop the national legal doctrine, serving as
an impetus for increasing attention to problems of resocialization prisoners and to diversify
studies in the field. Essential ideas of research can help to develop new means, methods and
ways of social rehabilitation of convicts.
Implementing of scientific research. Conclusions and recommendation contained the
scientific work can be used to improve the legislation, its application to practice, and to optimize
the organization and increasing efficiency of state bodies meant to contribute to re-socialization
persons subjected to punishment by imprisonment. Practical results obtained can be used in
instructive educational process within educational institutions, and by practicing professionals
involved in the process of re-socialization of prisoners.
28

RUSU OLEG
RESOCIALIZAREA PENITENCIARĂ ŞI POSTPENITENCIARĂ
A PERSOANELOR SUPUSE PEDEPSEI PENALE
Specialitatea: 12.00.08 – Drept penal (drept penal, criminologie, drept
execuţional penal)
AUTOREFERAT
al tezei de doctor în drept
_____________________________________________________________________
Aprobat spre tipar: 11 octombrie 2010 Formatul hîrtiei: 60X84 1/16
Hîrtie ofset Tipar ofset Tirajul: 50 exemplare
Coli de tipar: 1,75 Comanda
____________________________________________________________________
Tipografia Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al RM
29