click aici - Revista Pădurilor

revistapadurilor.ro

click aici - Revista Pădurilor

INTERVIU 3

LUNA PLANTĂRII

ARBORILOR

PĂDUREA ŞI MEDIUL 11

VITRINA CU CĂRŢI 24

7

LUNA PLANTĂRII

ARBORILOR

PĂDUREA ŞI MEDIUL 11

PĂDUREA ŞI MEDIUL 11

PĂDUREA EUROPEANĂ 25

7

sumar:

INTERVIU 3

LUNA PLANTĂRII 7

ARBORILOR

Ediţia 2010

PĂDUREA 11

ŞI MEDIUL

• Pădurea argeşeană

• Un prefect silvicultor

VITRINA 24

CU CĂRŢI

• “Complexuri de vânătoare

şi crescătorii de vânat mare”

PĂDUREA 25

EUROPEANĂ


25 PĂDUREA

EUROPEANĂ

30 TRIBUNA

PĂDURII

36 SĂ NE CINSTIM

ÎNAINTAŞII

42 PROFIL

DE SILVICULTOR

44 SILVICULTURA

ÎN DIVERSITATE

49 JAF “CA ÎN

CODRU“ ÎN

CODRII

BUCOVINEI

52 20 DE ANI DE LA

RE|NFIIN}AREA

SOCIET~}II

„PROGRESUL

56 DIN LIRICA

PĂDURII

PĂDUREA EUROPEANĂ 25 TRIBUNA PĂDURII 30

SĂ NE CINSTIM

ÎNAINTAŞII

36

PROFIL DE SILVICULTOR 42

JAF “CA ÎN CODRU”

ÎN CODRII BUCOVINEI

SĂ NE CINSTIM

ÎNAINTAŞII

SILVICULTURA ÎN

DIVERSITATE

49 DIN LIRICA PĂDURII 56

REDAC}IA: Rodica Ludmila DUMITRESCU, Cristian BECHERU

R.N.P. - ROMSILVA, B-dul Magheru nr. 31, Bucure[ti

revista@rnp.rosilva.ro

Fotografiile num`rului: C. BECHERU

36

44


În 14 februarie 2010, apare pe un site

de [tiri o ştire având titlul

În 25 februarie 2010, NewsIn dă

ştirea următoare:


La finele primului trimestru

al anului 2010, vă apasă şi pe

dumneavoastră vreo ?

Vă întrebăm pentru că la conferinţa de

presă din 5 februarie 2009, conducerea

de atunci a regiei făcea pomenire despre

bilanţul dezastruos al anului 2008!

Ce aţi schimbat în managementul

Regiei Pădurilor?

Personal, nu mă apasă nicio ,,grea”

moştenire, dar vorbind la modul

general, această moştenire există. Aş

enumera:

- o legislaţie din domeniul silvic

care este incompletă, incoerentă şi

inconsecventă;

- legile proprietăţii care au apărut

în cascadă şi care au fărâmiţat fondul

forestier naţional;

- adoptarea unor programe naţionale

nerealiste în domeniul silvic;

- existenţa unor norme şi normative

depăşite faţă de starea actuală

a fondului forestier.

Mare lucru în managementul Regiei

Pădurilor, nu cred că s-a schimbat.

Îmi doresc însă, o mai puternică

implicare a conducerilor direcţiilor

Interviu

cu domnul Director General Valerian Solov`stru,

pe marginea unor [tiri ap`rute \n pres`

despre R.N.P.-ROMSILVA

silvice în luarea unor decizii,

cu alte cuvinte, o delegare a unor

competenţe spre teritoriu. De asemenea,

îmi doresc o mai largă deschidere

către toate structurile statului, către

comunităţile locale.

În căreia i s-a

schimbat denumirea în , la deschiderea Târgului de

Mediu ROMENVIROTEC 2010, un

demnitar a declarat că


deşi există fonduri pentru popularea a

circa 10.000 ha de terenuri.>

În revista Green-report, unde aţi dat

un interviu, dumneavoastră declaraţi:

< …e prevăzut în Codul silvic ca până

în 2030 vom mări suprafaţa fondului

forestier cu 2 milioane de hectare, dar

dacă facem un calcul înseamnă 80.000

ha pe an şi noi abia dacă împădurim o

mie într-un an.>

Cum să înţelegem aceste texte care

pot fi citite liber, pe internet?

La nivelul Regiei Naţionale a

Pădurilor, anual, se regenerează circa

15.000 hectare, din care aproape

4

50% sunt împăduriri directe şi 50%

regenerări naturale.

România are material de împădurit

atât pentru clasa de regenerare

aferentă fondului administrat de regie

cât şi pentru suprafeţele de terenuri

degradate preluate în administrare.

Însă, aşa cum am spus în interviul dat

pentru Green-report, nu există fonduri

de la buget pentru executarea unor

astfel de lucrări. Sigur, demnitarul

respectiv, poate, se referea la banii

din Fondul de mediu, însă R.N.P. nu

poate accesa astfel de fonduri, dar

ne bucurăm că există interes pentru

accesarea de astfel de fonduri din

partea altor beneficiari: comunităţi

locale, consilii judeţene.

Codul silvic acoperă problemele

silviculturii, în anul 2010? Spuneţi, în

interviul pentru Green-report: . În ce stadiu

se află demersurile pentru accesarea

acestor fonduri?

Avem o mare problemă, totuşi, cu

prevederile Codului silvic în care, întradevăr,

este prevăzut că până în 2030

vom creşte suprafaţa fondului forestier

cu 2.000.000 ha, însă, repet, nu cred

că producerea materialului de plantat

este o problemă.

R.N.P.-Romsilva are în jur de

18.800 de angajaţi, din care circa 7000

acoperă activitatea de pază şi teren.

Sunt mulţi, sunt puţini? Ce schimbări

preconizaţi că se vor mai face în

privinţa restructurărilor de personal?

Pe ce criterii s-a întocmit actuala

organigramă, atât la nivel central

cât şi în direcţiile silvice teritoriale?

Corespunde această organigramă

momentului în care se află sectorul?

În privinţa restructurărilor de personal,

deocamdată, acestea nu cred

că se impun. Sigur că luăm în calcul

o externalizare a activităţii de pază,

însă aceasta va fi o revoluţie în sistem.

Există multe necunoscute la care va

trebui să găsim răspunsuri pentru a ne

organiza în acest mod.

Având în vedere atribuţiile R.N.P.,

organigrama acoperă în mare responsabilităţile

pe care le avem. Pe

măsură ce ne vom degreva de unele

responsabilităţi şi în măsura în care

fondul forestier de stat se va diminua,

vom fi în măsură să adoptăm o organigramă

mai suplă şi mai adecvată

noii situaţii.

Sunteţi des întrebat despre

legea picnicului… Se poate afirma că


devine necesară, în condiţiile în care

românii înţeleg ieşitul la iarbă verde

ca o dezinhibare şi eliberare de la

orice norme de igienă. Martore sunt

deşeurile pe care le lasă în urmă, după

fiecare descindere în mijlocul naturii!

Prin puşcării ispăşesc pedepse aspre

foşti pădurari, în urma unor incidente

iscate de cei care nu înţeleg să respecte

mediul. Punctual, ce ar trebui să

prevadă această lege ca să fie utilă?

În continuare, consider că nu este

necesară o asemenea lege, însă vor

trebui luate măsuri pentru respectarea

legislaţiei deja existente, implicarea

tuturor factorilor în aplicarea legilor,

repet, existente, nu numai a pădurarilor

noştri. Mă întreb unde sunt comisarii

de mediu, unde este poliţia comunitară,

unde sunt jandarmii şi chiar acele

o.n.g.-uri care sunt atât de active în

plan teoretic şi formal.

Aţi declarat că aveţi respect pentru

juriştii care sunt angajaţi ai Romsilva.

Ei, totuşi, pierd procese. Pierd procese

şi consecinţele sunt suportate de

întregul sector. Sunt aceste procese

legate de retrocedări discutabile care,

odată pierdute, duc la diminuarea

fondului forestier proprietate a statului.

Unde este greşeala? Proprietarul

este statul, regia doar administrează.

Reprezentantul statului în aceste

procese este ministerul de finanţe. Ce

ar trebui să se întâmple pentru a câştiga

un astfel de proces?

Juriştii, pe cât posibil, îşi fac treaba.

Însă, vocea lor mai trebuie şi auzită.

Avem foarte multe cazuri în care nu

ni se recunoaşte calitatea procesuală,

fiind astfel în imposibilitate de a apăra

proprietatea statului, iar alte structuri

ale statului, după cum se ştie, nu se

implică.

În ultima perioadă, am luat măsuri

suplimentare pentru a avea o mai

bună reprezentare juridică, încheind

contracte de asistenţă juridică cu

avocaţi pentru cazuri mai deosebite.

De multe ori, există o mare

discrepanţă între ceea ce prevede

legea şi ceea ce prevăd hotărârile

judecătoreşti. Dar, poate este şi o

nepricepere a noastră în a interpreta

legea.

(Jurnalul

naţional, 28.01.2010, Pădurile noastre

au dispărut în betoanele lor, Adrian

Mogoş, Petru Zoltan)

Care este realitatea ?

Sigur, din punct de vedere financiar,

nu stăm foarte bine, mă refer aici la

lichidităţi. Încercăm să încasăm toate

restanţele şi astfel să ieşim din blocaj,

ceea ce ne-ar permite achitarea tuturor

datoriilor şi reluarea investiţiilor Sigur,

pentru aceasta trebuie să ne mobilizăm

exemplar atât la nivelul direcţiilor

silvice cât şi la nivelul centralei

Romsilva.

Pagini realizate de

Rodica Dumitrescu şi

Cristian Becheru

5


6

Cheile Dâmbovicioarei - Jude]ul Arge[


15 aprilie 2010, Ocolul Silvic

Stoiceni, Direcţia Silvică Vâlcea.

Aceasta a fost ziua de încheiere oficială

a Lunii sădirii arborilor. Tradiţionala

lună dedicat` de silvicultori renaşterii

anuale a naturii, eveniment marcant în

silvicultura românească, s-a încheiat

anul acesta cu acţiunea ,,La plantat

cu arborii bătrâni’’. Organizatori au

fost pensionarii silvici care şi-au dorit

anul acesta s` meargă la plantat în

Direc]ia Silvică Vâlcea, ocolul Stoiceni.

Invitat la manifestare a fost şi directorul

general al R.N.P. - Romsilva, dl.

Valerian Solovăstru. Acesta a declarat

- atât pentru silvicultorii prezenţi la

adunare cât şi pentru cei care au fost

oaspeţii pensionarilor silvici - că le

împărtăşeşte oarecum îngrijorările

faţă de destinul pădurii româneşti [i

de programele naţionale actuale care

privesc fondul forestier naţional.

Luna Plantării Arborilor - Ediţia 2010

PĂDUREA MERITĂ ATENŢIE PRIORITARĂ ATÂT

PENTRU FUNCŢIA SA DE PROTECŢIE A MEDIULUI

CÂT ŞI PENTRU FUNCŢIA SOCIO-ECONOMICĂ!

...„ARBORII B~TRÂNI“ AU PLANTAT PUIE}I FORESTIERI LA STOICENI

Am \ncercat s` tragem semnale

de alarm`.

,,Consider că onoarea este de

partea mea, de a mă afla în mijlocul

dumneavoastră, ca invitat la această

acţiune. Încercăm să ţinem aproape, dar,

din păcate, nu suficient de aproape faţă

de cât ar trebui. Încercăm, facem chiar

eforturi de a fi în contact permanent, de

a ţine cont de părerile dumneavoastră,

însă, de foarte multe ori, nu este posibil

acest lucru şi nu este nici din cauza

dumneavoastră şi nici din a noastră…

Aţi întrebat aici despre programele pe

care le avem de realizat. Din păcate, nu

sunt în măsură să vă spun prea multe.

Ştiţi la fel de bine ca şi mine că nu avem

prea multe programe. Programul nostru

este, la ora actuală, un program disperat

de a apăra ce se mai poate apăra din

acest fond forestier care este agresat

din toate părţile. Din păcate, chiar de o

7


parte din colegii noştri care pun umărul,

mai mult sau mai puţin, cu ştiinţă sau

din neştiinţă. Astfel, unii dintre ei se

lasă antrenaţi în diverse jocuri care

nu fac bine pădurii şi rezolvarea unor

astfel de probleme ar fi un prim punct al

programului nostru! Vreau să vă spun,

poate că mulţi dintre dumneavoastră

ştiţi, în fiecare judeţ, aproape, avem

procese mari, procese scandaloase,

pentru că s-au repezit ca uliii asupra

unui cadavru şi încearcă să împartă ce a

mai rămas din fondul forestier naţional.

Noi am încercat să tragem semnale de

alarmă la toate nivelurile - se pare că nu

am prea fost înţeleşi la adevăratul sens,

la adevăratul nivel, pentru că mulţi

tratează problema cu dezinteres.

Dou` milioane de hectare.

Sigur, mai este o problemă şi aici

vorbim despre un program care s-ar

părea că a fost concretizat, este vorba

de mărirea fondului forestier naţional

cu două milioane de hectare până în

2030, ceea ce mi se pare un vis mult

prea frumos! Ar fi bine, dacă, măcar

până în 2100 am ajunge la acest nivel!

Dar, sigur, Regia naţională nu poate

susţine un asemenea program la data

la care ne aflăm! Dacă am fi susţinuţi

şi din punct de vedere financiar, dacă

banii ar ajunge la timp, poate am reuşi

să împădurim poate - zic - un 20.000

hectare pe an. Nicidecum 80.000, aşa

cum este actualmente prevăzut.

Sunt acuzaţii că nu am fi în stare

să producem puieţi. Romsilva poate

produce puieţi pentru 160.000 hectare

pe an. Problema este ce facem cu

aceşti puieţi, pentru că în fiecare an

îi producem [i nu avem cui să-i dăm.

Astfel şi anul acesta sponsorizăm

populaţia cu peste un milion de puieţi

forestieri! Noi ne-am pregătit crezând,

totuşi, că vom avea ce să facem cu ei.

Dar, din păcate, îi oferim gratuit, dar şi

din fericire, pentru că aşa sperăm să

ajungem, măcar sub această formă, să

mărim fondul forestier naţional.

Nu suntem suficient de uni]i.

Sunt şi alte probleme, legate de

administraţie, le ştiţi şi nu aş vrea să

8

le enumăr aici, nu ar fi spre cinstea

noastră! Avem suficiente probleme,

nu suntem destul de uniţi, nu reuşim

să ieşim dintr-o încrengătură de relaţii

care au reuşit să distrugă relaţiile fireşti

care existau între silvicultori. Vă spun

sincer, veneau mulţi din afara sistemului

şi-mi spuneau că apreciază relaţiile pe

care le întreţinem cu cei bătrâni, noi, ca

silvicultori. Domnule, nu ştiţi ce relaţii

existau înainte de 1990, pentru că dacă,

acum, apreciaţi chestia asta, nu ştiu

ce aţi fi spus atunci!!! Aceste relaţii

chiar existau şi exista o solidaritate

a Corpului silvic. N-aş spune că nu

mai există, dar, din păcate, tinerii

silvicultori, în afara faptului că sunt

slab pregătiţi, mai au şi altceva în cap,

ceva care nu ţine neapărat de viitorul

silviculturii româneşti!

Eu vă mulţumesc că vă gândiţi tot

timpul la pădure, vă mulţumesc pentru

poziţiile corecte pe care le-a]i avut de

fiecare dată când au apărut momente

mai dificile.

Îmi pare rău că nu s-a ţinut cont

întotdeauna de aceste poziţii. Nu vă pot

garanta că şi în continuare cineva va

ţine cont de ele, dar eu vă mulţumesc şi

vă doresc să fiţi alături de noi şi să fiţi

siguri că şi noi încercăm, pe cât posibil,

să fim alături de dumneavoastră.”


„IDEEA ESTE DE A PROMOVA REGENERAREA NATURALĂ”

D. S. Argeş: Acţiune de plantare la

pepiniera Dobrot O.S.Curtea de Argeş

20 aprilie 2010.

Deşi ploaia cădea în fire lungi şi

reci peste capetele tuturor, ziariştii

s-au bucurat să dea o mână de ajutor

silvicultorilor ce plantau puieţi de brad

în pepinieră.

Director general Valerian

Solovăstru:

,,Trebuie să marcăm cumva încheierea

Lunii plantării arborilor şi pentru

cei dinspre munte, unde primăvara vine

mai greu…

Conteaz` ce r`mâne! ...la final,

s` zicem c` fiecare a plantat câte un

arbore!

Această lună simbolică a fost

marcată în diverse puncte [i modalit`]i.

Mai ales \n prezen]a presei care

spune şi bune şi rele despre noi. Dar

e bine că scrie. S` nu se uite faptul c`

ne desf`[ur`m activitatea pe fondul

acestei crize. Faţă de ceea ce realizăm

noi, Regia Naţională a Pădurilor,

mă refer aici la cele 14.000 hectare,

sigur, acţiunea de astăzi este una pur

simbolică! Dar să ştiţi că şi din astfel

de acţiuni simbolice s-au reuşit plantări

şi regenerări pe importante suprafeţe.

Aş zice că în această primăvară a fost

o abundenţă de solicitări din partea

o.n.g-urilor, a unor diverse organizaţii,

pentru a se planta, au fost chiar acţiuni

de mare amploare care s-au derulat şi

în câte 15 judeţe concomitent, acţiuni

punctuale, şi aici aş da exemplul

acţiunii ,,România prinde rădăcini” de

la Vaslui. Dup` două săptămâni de la

desfăşurare, D. S.Vaslui a trebuit să

repete acea acţiune cu o amploare mult

mai mare, bineînţeles, fără participarea

televiziunilor. Conteaz` ce rămâne! Eu

cred că şi acţiunea de astăzi va fi un

real succes şi va îndemna - pentru că

se ştie, în zona de munte abia acum se

plantează din plin - şi va îndemna şi pe

alţi voluntari să participe la acţiuni de

plantare, astfel ca, la final, să zicem că

fiecare a plantat câte un arbore!

Scopul este de a eviden]ia

importan]a p`durilor.

Mulţumesc organizatorilor pentru

că au reuşit să creeze un cadru pentru

9


această acţiune. Principalul scop al ei

este de a evidenţia importanţa pădurilor,

a rolului acestora în menţinerea echilibrului

ecologic, dar şi rolul economic,

social şi cultural pe care îl au pentru

români.

Programul anului 2010 prevede ca

peste 14.000 hectare să fie regenerate,

din care plantări, circa 6.800 hectare.

Pentru această primăvară, suprafaţa

preconizată a fi plantată cu puieţi se

situează la nivelul a circa 3.700 hectare,

iar până acum s-au realizat aproximativ

2.000 hectare; restul urmează să fie

realizat în perioada următoare. În

zonele montane lucrările sunt în plină

desfăşurare [i chiar mai sunt suprafeţe

unde persistă zăpada. Estimăm ca până

pe 10 mai campania să se încheie şi

acolo.

Pentru a vorbi despre costuri, vă pot

spune că s-au cifrat undeva la peste 100

milioane lei, din surse proprii. Sperăm

să primim de la bugetul de stat încă

aproximativ 30 milioane lei. Speranţă

există, dar şansele sunt slabe, deoarece

nici banii alocaţi anul trecut nu ne-au

fost viraţi în totalitate. Cine ştie când şi

cât vom mai primi şi pentru acest an.

Deseori suntem acuza]i că nu am fi

în stare să producem puieţi suficienţi

pentru acoperirea necesarului pentru

plantări. Total neadevărat! Putem

produce puieţi pentru a planta 160.000

10

hectare pe an! Şi anul acesta, oferim cu

titlu gratuit peste un milion de puieţi

Noi ne pregătisem crezând că vom

avea ce face cu ei, dar ne-am trezit în

imposibilitatea de a-i utiliza.

Ne-ar trebui un plan pe o

perioad` mai lung`.

Pentru împăduriri pe suprafeţe

mari ne-ar trebui un plan pe o perioadă

mai lungă, ca să ştim şi noi ce puieţi

să producem Altfel ajungem să nu-i

putem valorifica!

Există un program naţional de

împădurire care prevede ca până în

anul 2035 să creştem fondul forestier

naţional cu două milioane de hectare,

ceea ce înseamnă cam 70-80.000 hectare

anual, în condiţiile în care maximumul

plantat într-un an a fost de circa 2.700

hectare pe an. Capacitatea regiei

situându-se undeva la aproximativ

15.000 hectare pe an. Desigur, şi în

acest caz, cu 50% regenerări naturale.

Abia la regenerările naturale ne putem

dovedi valoarea, deoarece trebuie să

conducem arboretele cu continuitate,

iar ideea este de a promova regenerarea

naturală.

Dacă am fi susţinuţi financiar, iar

banii ar ajunge la timp, am reuşi să

împădurim cam 20.000 hectare pe an,

dar nicidecum 80.000, aşa cum este

prevăzut la această dată.”

Pagini realizate de

Rodica Dumitrescu şi

Cristian Becheru


PĂDUREA ARGEŞEANĂ ŞI MEDIUL

Date generale despre pădurile

judeţului Argeş

Din suprafaţa de circa 285 mii ha

cât însumează pădurile judeţului Argeş,

D.S. Argeş gospodăreşte o suprafaţă de

circa 18 mii ha:

P`durea [i Mediul

- 130 mii ha păduri proprietate

publică a statului

- 55 mii ha păduri proprietate privată,

pentru care există încheiate contracte de

administrare, pază şi prestări servicii cu

proprietarii (persoane fizice, juridice,

obşti, primării, mănăstiri etc)

Diferenţa de circa 100 mii ha le

reprezintă:

- 15 mii ha - O.S. Mihăeşti - ICAS

Bucureşti;

- 85 mii ha - păduri proprietate

11


privată aflate în administrarea ocoalelor

silvice private: O.S. Rucăr – Păpuşa,

O.S. Dragoslavele, O.S. Loviştea,

O.S. Valea Oltului. Din acest total,

peste 10 mii ha sunt la ora actuală ale

nimănui şi pentru care nu s-au încheiat

contracte de pază sau administrare cu o

structură silvică specializată, aşa cum

prevede Legea 46/2008 (Codul silvic

în vigoare).

Pentru toate aceste suprafeţe de

păduri private circa 100 mii ha, D.S.

Argeş prin personalul din subordine nu

mai are drept de îndrumare şi control,

acest atribut revenindu-i ITRSV

Ploieşti (Inspectoratul Teritorial de

Regim Silvic şi Vânătoare, cu sediul la

Ploieşti).

12

Câteva date despre D.S. Argeş

D.S. Argeş gospodăreşte o suprafaţă

păduroasă de circa 130 mii ha pădure

proprietate de stat şi circa 55 mii ha

pădure proprietate privată pentru care

există contracte pentru pază şi prestări

servicii silvice.

În subordinea direcţiei silvice se află:

- 13 ocoale silvice;

- o fabrică de cherestea la Domneşti;

- un centru de prelucrare a lemnului,

achiziţii, refrigerare şi congelare fructe

de pădure destinate exportului la

Stâlpeni;

- o secţie de reparaţii întrţineri de

drumuri forestiere şi transport auto la

Domneşti;

- trei păstrăvării (Oeşti, Dâmbovicioara,

Cândeşti);

- 12 fonduri de vânătoare G.V.S.;

- un complex cinegetic pentru creşterea

intensivă a vânatului în captivitate

la Mozacu;

- fonduri de pescuit în apele de

munte pentru salmonide (păstrăv)

- mai multe cabane de vânătoare la

standarde europene, destinate vânătorii

propriu-zise dar şi silvoturismului;

- 15 pepiniere silvice;

- 100 pepiniere cantonale, în care

se produce asortimentul necesar de

puiet destinat împăduririlor integrale

şi completărilor inclusiv completarea

regenerărilor naturale.

Toate aceste subunităţi au contribuit

la realizarea sarcinilor din programul

de activitate pe anul 2009.

Realizări 2009 şi sarcini 2010

Cu toate greutăţile (condiţiile

vitrege) specifice unui an de criză, am

reuşit să realizăm o cifră de afaceri de

377 mild.lei vechi şi un profit de 8 mild.

lei vechi, cifre care, pentru anul 2010,

au fost majorate la peste 400 mild.lei şi

respectiv peste 10 mild. lei vechi.

Prin eforturi susţinute din partea

marii majorităţi a personalului silvic a

fost posibilă realizarea a:

- peste 300 m 3 valorificaţi prin

licitaţii de masă lemnoasă pe picior

şi prestări servicii la diverşi agenţi

economici şi în regie proprie prin

ocoalele silvice;

- peste 200 tone fructe de pădure;

- 50 tone ciuperci comestibile din

floră spontană;

- 80 tone plante medicinale;

- peste 250 mii € au fost realizaţi din

activitatea de vânătoare şi silvoturism.

Realizările de mai sus situează D.S.

Argeş în primele 10 direcţii silvice din

ţară.

Doresc să se reţină că D.S. Argeş,

ca subunitate a R.N.P. are sarcini clare

şi precise în ceea ce priveşte:

- dezvoltarea durabilă a pădurilor;

- conservarea biodiversităţii;

- reconstrucţia ecologică;

- menţinerea integrităţii fondului

forestier;

- regenerarea pădurilor;

- tăierile de îngrijire;


- paza şi protecţia pădurilor;

- gospodărirea judiciară a fondurilor

de vânătoare;

- prevenire şi stingerea incendiilor.

Greutăţi şi neajunsuri

1. Paza pădurilor împotriva tăierilor

ilegale de arbori şi a defrişărilor

abuzive.

Exista un plan comun de pază cu

acţiuni concrete pe linia prevenirii

fenomenului contravenţional şi infracţional

încheiat între D.S. Argeş, I.P.J.

Argeş, I.J.J. Argeş, acţiuni care se

derulează aproape zilnic pe anumite

trasee, în anumite zone vulnerabile.

Starea contravenţională şi infracţio-

nală în ceea ce priveşte tăierile ilegale

de arbori şi sustragerile de material

lemnos din pădurile statului situează

D.S. Argeş pe o poziţie fruntaşă la

nivel de ţară, aşa cum şi I.P.J. Argeş se

situează pe locul al doilea.

Cele patru mii de acţiuni întreprinse

din care circa 2000 cu organele de

poliţie şi jandarmerie nu s-au soldat

întotdeauna cu rezultate satisfăcătoare.

O parte dintre aceste acţiuni au

fost divulgate de către persoane

rău intenţionate, care pactizează cu

contravenienţii (este vorba de o parte

dintre organele silvice, de poliţie,

puţini la număr, dar care au preferat să

desconspire sectretul acestor acţiuni).

Au fost constatate pe parcursul

anului 2009:

- 3600 contravenţii

- 200 infracţiuni

- valoarea amenzilor aplicate este

de peste 50 mld. vechi

- peste 1000 m 3 tăieri ilegale de

arbori imputaţi personalului silvic.

Agresiuni asupra personalului silvic

1. Pădurarul Hertea Pavel - O.S.

Aninoasa - Berevoieşti, lovit cu

toporul în zona cervicală de ţiganii

din cătunul Gămăceşti. A necesitat

spitalizare şi peste 30 de zile concediu

medical. Dosar penal pe rolul instanţei

de judecată Câmpulung.

2. Pădurarul Smaranda C-tin -

O.S. Topoloveni - Râncaciov, agresat

de către doi rudari, la domiciliul său.

Întrucât a încercat să se apere cu coada

unei mături, ocazie cu care a lovit pe

unul dintre rudari, a fost reţinut pentru

tentativă de omor. Ulterior acesta a fost

pus în libertate de către Curtea de Apel

Argeş.

3. Pădurarul Geantă Radu - O.S.

Câmpulung - Badeanca, a fost bătut de

mai mulţi rudari în timp ce i-a surprins

tăind ilegal lemne din pădurea statului.

A necesitat îngrijire medicală şi peste

20 zile concediu medical. Dosar în

cercetare la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Câmpulung Muscel.

Cazurile de agresiuni asupra personalului

silvic sunt tot mai dese.

Considerăm că este cazul ca măsurile

ce se vor lua în continuare cu

aceşti infractori înrăiţi să fie tot mai

aspre, să se aplice mai uşor sancţiunea

de libertate.

Infracţiune - atunci cînd valoarea

prejudiciului depăşeşte de cinci ori

valoarea unui m 3 de masă lemnoasă pe

picior.

- Dacă fapta a fost săvârşită de două

ori în interval de un an (contravenţii

repetate) cazul celor doi rudari de la

Valea Mare Prăvat în care instanţa s-a

pronunţat pentru închisoare.

- Pe considerentul lipsei pericolului

social, în marea majoritate a acestor

infracţiuni clare se dă soluţia NUP

(neînceperea urmăririi penale).

13


Infracţiune este şi refuzul proprietarului

de pădure de a executa

împădurirea terenurilor defrişate dacă

au trecut mai mult de doi ani (două

sezoane de vegetaţie) de la tăiere.

Defrişări de păduri abuzive

Asemenea fapte au luat amploare

în ultimii ani datorită proprietarilor

de păduri care nesocotesc legislaţia în

vigoare cu abuz de putere, pe principiul

că „este proprietatea sa şi face ce vrea

cu ea”.

Proprietatea este într-adevăr garantată

de statul român, de constituţia

României, dar în conformitate cu legile

retrocedării pădurilor este supusă regimului

silvic.

Ce înseamnă regim silvic?

Proprietarul este obligat să:

- întocmească şi să respecte amenajamentul

silvic;

- să asigure paza şi integritatea fondului

forestier;

- să asigure regenerarea pădurii pe

cale naturală sau artificială, lucrările

de întreţinere până la realizarea stării

de masiv;

- să execute tăierile de îngrijire (C,

D, R);

14

- să execute lucrări de combatere a

dăunătorilor şi bolilor;

- să respecte regulile de exploatere

a masei lemnoase;

- să respecte NTS;

Pentru aceasta este obligat să

solicite încheierea de contracte de pază

cu o structură silvică specializată (ocol

silvic de stat sau privat).

O parte dintre aceşti proprietari de

pădure au înţeles, dar mai există însă,

proprietari de pădure care nu se împacă

cu ideea că nu au voie să taie orice,

oricât şi oricând din pădurea lor ci

numai ceea ce indică personalul silvic

de specialitate.

Dorind să aibe un câştig cât mai

mare şi cât mai rapid de pe urma acestor

păduri au defrişat cu de la ei putere

suprafeţe însemnate, la ora actuală

existând pe rol numeroase dosare

penale în cercetare sau în instanţă.

Cazurile cele mai cunoscute s-au

constatat în zona Rucăr - Dâmbovicioara,

de aici mutându-se în zona

Câmpulung, Aninoasa, Muşateşti şi

chiar Vidraru.

În marea majoritate a cazurilor

proprietarii de drept au vândut pădurile

la diverşi zaviti (negustori) care

le-au exploatat şi vândut după bunul

lor plac.

Competenţa în constatarea şi sancţionarea

unor asemenea fapte o are

ITRSV-ul împreună cu organele de

poliţie.

Noi am sesizat, ori de câte ori am

luat la cunostinţă despre asemenea

fapte, dar nu ne-am putut implica direct,

neavând competenţă în acest sens.

Retroced`ri ilegale de p`duri

Asemenea cazuri s-au \nmul]it

odat` cu apari]ia Legii 247/2005, când

au ap`rut, ca din senin, a[a-zi[ii pretin[i

mo[tenitori, procuratori, cump`r`tori ai

unor drepturi litigioase care, uzând de

toate tertipurile posibile au fost validaţi

de mai multe ori, \n baza acelora[i

acte, pe acelea[i amplasamente care se

suprapun cu p`durea istoric` a statului

român.

Au fost luate \n considerare acte

de proprietate false, mai vechi de anul

na]ionaliz`rii p`durilor 1948, copii

ale actelor originale cu modific`ri [i

[tampile false, declara]ii cu martori.

Dup` validarea unor suprafeţe însemnate

\n comisiile locale [i comisia

jude]ean`, s-a trecut la punerea \n


posesie, pe alte amplasamente, de

regul`, \n p`durea istoric` a statului

care a apar]inut dintotdeauna statului

roman.

Pe rolul instan]elor de judecat` sunt

zeci de procese cu aceast` spe]`.

Numai la O.S. Aninoasa, Instituţia

prefectului a formulat ac]iuni \n

revendicare pentru o suprafa]` de peste

2300 ha, p`dure atribuit` ilegal sau pe

alte amplasamente.

De asemenea, D.S. Arge[ a formulat

plângere penal` pentru trei fo[ti [efi

de ocoale silvice care [i-au dep`[it

atribuţiile [i au f`cut puneri \n posesie

preferen]iale \n p`durea Valea Ursului,

Dr`ganu, Trivale [i Berevoie[ti.

„Luna plant`rii arborilor”

1. |n fiecare an \n perioada 15 martie

- 15 aprilie, \n cadrul acestei manifest`ri

se desf`[oar` diverse acţiuni menite

s` cultive \n rândul popula]iei [i \n

primul rând a tineretului, a dragostei

fa]` de p`dure, fa]` de acest aur verde,

aceast` bog`]ie natural`, acest izvor de

s`n`tate.

Amintim numai o parte din toate

aceste ac]iuni:

- scosul puie]ilor din solarie [i

pepiniere;

- executarea sem`n`turilor [i a

repicajelor \n pepiniere [i solarie;

- sortarea puie]ilor [i transportul

acestora la [antierele de \mp`durit;

- plantarea progresiv` a puie]ilor \n

gropi dimensionate corespunz`tor;

- \ntre]inerea acestor planta]ii [i

regener`ri naturale prin mobiliz`ri de

sol, decople[iri, depresaj etc.

2. Pe lâng` aceste activit`ţi de

regenerare a p`durilor pe cale artificial`,

\n toat` aceast` perioad` de

prim`var` silvicultorii desf`[oar` [i

alte activit`ţi:

- igienizarea p`durilor prin extragerea

arborilor usca]i, rup]i, doborâ]i

de fenomene naturale;

- ordine [i cur`]enie la sediile de

cantoane [i alte construc]ii existente \n

fondul forestier, de-a lungul drumurilor

[i obiectivelor turistice;

- intensificarea propagandei silvice

prin amplasarea de t`bli]e [i panouri

avertizoare, pancarde [i benere \n locuri

vizibile, frecventate de c`tre popula]ie;

- organizarea de conferin]e \n [coli,

c`mine cultural, locuri publice, \n care

s-au prezentat date despre p`dure \n

general [i despre serviciile pe care

aceasta le ofer` tuturor cet`]enilor

indiferent de starea social`, etnie sau

apartenen]a politic`;

- t`ieri de \ngrijire \n arboretele

tinere (degaj`ri, cur`]iri, r`rituri);

- lucr`ri de combatere a bolilor [i

d`un`torilor p`durii;

- prevenirea [i combaterea t`ierilor

ilegale de arbori prin intensificarea

acţiunilor de patrulare, controlul

circulaţiei materialului lemons pe drumurile

forestiere [i publice, controlul

instala]iilor de debitat.

Evaluarea de prim`var` a vânatului,

stabilirea efectivelor reale \n baza

c`ror` se calculeaz` cota de recolt` pe

specii, sexe [i categorii de vârst` pentru

sezonul de vân`toare 2010-2011.

În toat` aceast` perioad` de o lun`

se desf`[oar` ac]iuni susţinute, concentrate

pe linia mai bunei gospod`riri

a p`durilor, dezvoltarea [i protejarea

ecosistemelor forestiere, conservarea

biodiversivităţii, reconstrucţia ecologic`

etc.

Un mare silvicultor român recomanda

cu fiecare ocazie:

„Cel mai mare bine pe care-l poţi

face p`durii este acela de a nu-i mai

face nici un r`u”.

15


PĂDUREA TRIVALE:

CUM A AJUNS O PĂDURE PARC

DE 1187 HA LA DOAR 420 HA

U.P. II Trivale are o suprafa]` de 1872

ha, din care: 1200 ha zon` de protecţie

(tampon) \n jurul municipiului [i

p`durea parc de 420 ha; este delimitat`

\n partea de sud de cartierul de blocuri

Trivale care se prelunge[te pân` la

Restaurantul „Cornul Vân`torului”,

iar de aici se merge pe [oseaua Pite[ti

– Babana pân` \n punctual Sl`tioare.

Din acest punct se coboar` pe drumul

„Silea” pân` la U.M. de la Dr`ganu [i

urm`re[te conturul (liziera) p`durii din

satul Valea Ursului, Mica, Uiasca, str.

Balote[ti, str. Plopilor, str. Schitului,

cart. G`vana II, G`vana III [i pân` la

Arhivele Militare.

|n anul 1994, printr-o hot`rare a

Consiliului Jude]ean Arge[, suprafaţa

de 1187 ha a fost declarat` p`dure

parc.

Ulterior, nu se cunoa[te misterul,

aceast` suprafa]` s-a redus la 420 ha

[i cuprinde numai parcelele de p`dure

situate de-a lungul aleii asfaltate pân` la

Gr`dina Zoologic` (u.a. 1-10) [i înapoi,

pân` la cartierul G`vana (u.a. 13-27).

Cert este c` , nu trebuia s` se reduc`

aceast` suprafa]`, deoarece nevoile

celor peste 200 mii de locuitori ai

municipiului Pite[ti sunt mult mai mari

\n ceea ce prive[te posibilit`]ile de

recreere [i de purificare a aerului poluat

pe care suntem nevoi]i s`-l respir`m.

|nainte de 1989, exista un proiect

de amenajare a Parcului Trivale care

presupunea:

- extinderea acestuia, atât pe

latura nord cât [i pe latura est, prin

amenajarea de alei pietonale asfaltate,

poteci turistice pietruite;

- executarea unor lucr`ri de colectare

a toren]ilor pe albia major` a

pârâului ce traverseaz` p`durea prin

consolidarea [i betonarea taluzelor,

construirea unor baraje din beton pentru

re]inerea aluviunilor etc;

- amenajarea unui lac de pe[te;

- extinderea gr`dinii zoologice;

- amenajarea unor terenuri de joac`,

balansoare, locuri de odihn` [i popas;

- alte amenaj`ri [i construc]ii ca:

16

b`nci, chio[curi, co[uri de gunoi, ciuperci

[i copertine, umbrele pentru

ploaie etc.

Dac` pân` \n 1989 nu s-a f`cut

mare lucru (o copertin` pentru fanfare

militar`, un restaurant, un spa]iu de

joac` pentru copii [i câteva b`nci),

dup` 1990 nu s-a f`cut chiar nimic.

Pân` \n 2005, solicit`rile privind

reconstituirea dreptului de proprietate

potrivit Legii 18/1991 [i a Legii 1/2000

au fost reînsemnate, iar \ncerc`rile

unora dintre proprietarii de drept nu

au fost luate \n considerare, prin faptul

c` p`durea respectiv` a apar]inut

dintotdeauna statului roman [i, \n plus,

constituie p`dure parc cu rol de protec]ie

\n mod deosebit.

A[a [i este, tot UP-ul Trivale este

încadrat \n grupa întâia func]ional`,

având func]ii speciale de protec]ie a

solului, climei, de recreere [i cu rol

peisagistic etc.

Dup` 2005, odat` cu apari]ia legii

247/2005, solicit`rile de punere \n

posesie a unor proprietari de p`duri

au luat amploare. Asemenea solicit`ri

s-au primit din partea unor proprietari,

mo[tenitori, procuratori sau cet`]eni

„Toţi proprietarii actuali,

majoritatea fiind cumpărători

de bună credinţă, solicită

avize şi aprobări de

defrişare în vederea construirii

de vile şi case de

vacanţă”

care au cump`rat drepturile litigioase

[i au câ[tigat \n instan]ele judec`tore[ti

pe baz` de expertize tehnice efectuate

la DNA, cu aceast` spe]`.

S-au transferat suprafe]e de zeci de

ha de p`dure de pe raza altor localit`ţi

din jude] \n p`durea Trivale, s-au

întocmit procese verbale de punere

\n posesie [i titluri de proprietate, pe

amplasamente care nu au apar]inut

niciodat` acestor persoane.

Aceste propriet`]i particulare au

fost dezmembrate, fragmentate \n mai

multe loturi pentru a putea beneficia de

aprobare de defri[are a 5% din suprafa]`,

dar nu mai mult de 200 m 2 .

S-au vândut [i revândut de câteva

ori, o parte dintre proprietari defri[ând

suprafe]e de p`dure pe care au \nceput

deja s` apar` vile [i case de vacan]`.

Unele persoane, mai ingenioase,

au \nfiin]at asocia]ii de proprietari de

p`dure care au \ntocmit proiecte de

construire a unor cartiere de locuinţe.

Exemplu: Asocia]ia de proprietari de

p`dure Zamfire[ti, care cuprinde un

num`r de 23 membri [i are o suprafa]`

de 4,477 ha. Asociaţia aceasta care

face presiuni asupra noastr` s` punem

\n aplicare un ordin al fostului ministru

Ilie Sârbu privind defri[area arborilor

de pe traseul unui drum de acces spre

cartierul de vile din u.a. 34.

Mai exact, la solicitarea acestei

asocial]ii, a ap`rut Ordinul Ministrului

nr. 361/3.05.2009, care nici nu ne-a

fost comunicat oficial prin R.N.P. sau

I.T.R.S.V., ci ne-a fost \nmânat de

c`tre numitul Dan C`p`]ân` – patronul

asociaţiei \n cauz`, prin care ni se

ordona s` facem marcarea [i exploatarea

arborilor de pe traseul drumului

respectiv, pe suprafa]a de 0,2 ha.

Nu se cunoa[te conjunctura prin

care s-a emis ordinul [i nici persoana

influent` care a mijlocit acest lucru

la nivel de conducere a I.T.R.S.V.

Ploie[ti [i mai departe la M.A.P.D.R.

Bucure[ti.

Bine\n]eles c` acest proiect a fost

vizat [i de c`tre fosta conducere a

Direc]iei Silvice Arge[ din perioada

2006 - 2009, ca [i toate celelalte puneri

\n posesie [i studii de defri[are.

La ora actual` a mai ap`rut un proiect

de defri[are a suprafe]ei de 4,3 ha,

din totalul de 9,7 ha, suprafa]` de]inut`

de S.C. PRO CIVITAS, patronul fiind

un italian pe nume PELINO TOBIAS

(ENZO).

To]i proprietarii actuali, majoritatea

dintre ei fiind cump`r`tori de bun`

credin]`, solicit` avize [i aprob`ri

de defri[are \n vederea construirii

de vile [i case de vacan]`, unii dintre


ace[tia f`când presiuni asupra noastr`

[i amenin]`ri directe cu ac]ionarea \n

instan]` [i daune cominatorii.

Aceast` p`dure care, a[a dup`

cum prefectul jude]ului s-a exprimat,

trebuie s` redevin` a pite[tenilor [i s`

se stopeze defri[`rile abuzive.

Pădurea Trivale trebuie menţinut`

\n continuare intact`, pentru a-[i

putea exercita multiplele ei funcţii de

protecţie [i nu de satisfacere a unor

interese, capricii, pofte din partea

acestor iresponsabili care nu-[i v`d

decât interesul personal, ignorând

comunitatea şi nevoile şi drepturile ei.

Unul din simbolurile pite[tenilor

\l reprezint` „P`durea Trivale”. Acest

„pl`mân verde” al municipiului

Pite[ti \nsumeaz` o suprafa]` total` de

1.872 ha, identificat` \n principal, \n

dou` mari categorii: 1. zona de protecţie

(tampon) din jurul municipiului -

1.200 ha; 2. P`durea „Parc Trivale” -

430 ha.

Regimul de gospod`rire al acestor

p`duri este reglementat printr-o conservare

deosebit` a cadrului natural, astfel

\ncât s` se asigure func]iile necesare \n

zon` (peisagistic [i recreere).

Pentru realizarea acestui obiectiv

au fost emise [i acte normative prin

care, odat` cu apari]ia legilor fondului

funciar, pădurile au fost \ncadrate

la amplasamente care nu se supun

retroced`rii, r`mânând \n continuare

incluse \n categoria suprafe]elor

aparţinând fondului forestier public de

stat.

Factorii de decizie \n ac]iunea

de retrocedare, \n special odat` cu

aplicarea Legii nr. 247/2005, au interpretat

[i aplicat, \n mod eronat, cu bun`

[tiin]`, prevederile legale ceea ce a dus

la agresiuni \mpotriva p`durilor, astfel

autorit`]ile importante ale judeţului,

precum prefectura, direcţia silvic`,

ocoalele silvice, primari [i comisii

locale de fond funciar, susţinute de

magna]i imobiliari din jude], au reu[it

ca din p`durea Trivale, p`durea statului,

f`r` nicio justificare, s` \nstr`ineze

peste 300 ha [i, mai grav, \n unele

situa]ii, chiar s` defri[eze suprafe]e

apreciabile.

O mare parte din aceste \nc`lc`ri

ale legii au fost analizate [i prezentate

pentru fiecare caz \n parte (Nicolae

B`nic` - mo[tenitor, Sânziana Pricopie,

Gheorghe Br`tianu - mo[tenitor, Ileana

Br`tianu, Gheorghe {tefan etc.) \n

presa local` sau central`.

De fapt, pentru toate aspectele care

au constat \n nerespectarea legalit`ţii

\n aplicarea legilor retroced`rii s-au

întocmit plângeri penale care sunt pe

rol la instan]ele abilitate ale statului,

urm`rindu-se \n acest fel anularea

tuturor documentelor \ntocmite ilegal

(Titluri de proprietate) [i redarea

p`durii Trivale arge[enilor, a[a cum a

fost dintotdeauna.

La ora actual` a mai

ap`rut un proiect de

defri[are a suprafe]ei de

4,3 ha, din totalul de 9,7

ha, suprafa]` de]inut`

de S.C. PRO CIVITAS,

patronul fiind un italian

pe nume Pelino Tobias

(Enzo).

17


RETROCED~RI ILEGALE DE P~DURI

C~TRE VECHII PROPRIETARI ÎN D. S. ARGEŞ

Asemenea retroced`ri au avut loc \n

baza unor valid`ri ale comisiilor locale

[i jude]ene de aplicare a legilor fondului

funciar [i chiar hot`râri judec`tore[ti

r`mase definitive [i executorii, ocazie

cu care au fost luate \n considerare acte

de proprietate mai vechi de anul 1948,

anul na]ionaliz`rii.

Din unele acte nu rezult` suprafaţa

clar`, iar alte suprafe]e au fost retrocedate

prin hot`râri anterioare, solicitându-se

chiar retroced`ri duble pentru

acelea[i suprafe]e.

S-au luat \n considerare expertize

eronate, \ntocmite la comanda solicitanţilor.

S-au f`cut puneri \n posesie \n

p`durea istoric` a statului pe baza unor

sentin]e judec`tore[ti nelegale, \n care

D.S. Arge[ nu a f`cut parte \n proces.

Nu s-au respectat amplasamentele

prev`zute \n hot`rârile respective,

punerea \n posesie f`cându-se pe alte

amplasamente, de regul` \n p`durea

proprietate public` a statului, care a

apar]inut dintotdeauna statului român.

Pentru asemenea fapte ilegale, trei

[efi de ocoale silvice au fost suspendaţi

din funcţie şi li s-au formulat plângeri

penale.

Ace[tia sunt acuza]i de falsuri

materiale \n \nscrisuri oficiale, abuz

\n serviciu contra intereselor publice,

fals intelectual, fals \n \nscrisuri sub

semn`tur` privat` etc.

Este cazul inginerului Dode Viorel,

fostul [ef al O.S. Aninoasa, ing. Ionescu

Ion, fostul [ef al O.S. Cotmeana [i

ing. {tef`nescu Sorin, fost [ef al O.S.

Pite[ti.

Ing. Ionescu Ion este învinuit de :

1. Punerea \n posesie a suprafeţei

de 3,9 ha teren forestier pe baz` de

acte false pe raza altei localit`]i, lâng`

hanul Valea Ursului [i [oseaua Pite[ti

- Râmnicu Vâlcea, care ulterior a fost

vândut cu suma de peste 1 milion euro.

2. Punerea \n posesie a suprafe]ei

de 3,48 ha p`dure \n spatele cantonului

silvic «Ursoaia» la [oseaua comunal`

18

Grajduri – Ursoaia \ntr-o p`dure fost`

proprietate de stat, pădure de r`[inoase

\n vârst` de peste 100 ani.

Ing. {tef`nescu Sorin este învinuit

de:

1. Punerea \n posesie a suprafe]ei

de 32,8 ha \n p`durea Trivale, \ntr-o

suprafa]` care a apar]inut statului,

aducând un prejudiciu major atât

din punctual de vedere economic cât

[i din punct de vedere al protec]iei

mediului.

2. Defri[area suprafe]ei de 2,9 ha

din p`durea Trivale \n vederea ob]inerii

autoriza]iei de construc]ie pentru S.C.

Magal Construct Interna]ional.

Ing. Dode Viorel este învinuit de:

1. Punerea \n posesie a unor

suprafe]e de p`dure care fac parte

din p`durea istoric` a statului, pe alte

amplasamente decât cele care au apar-

]inut proprietarilor de drept:

- Hubert Alina – 66,5 ha care a

t`iat deja 3906 mc prin firma soacrei

[efului de ocol;

- Popa Mihaela – 49,68 ha care a

t`iat deja 3.053 m 3 mas` lemnoas` prin

firma primarului comunei Berevoie[ti.

2. Modificarea amplasamentului ini-

]ial [i predarea unor noi amplasamente

\n suprafa]a de 1.235 ha \n arboreta

valoroase din punct de vedere economic

pentru mo[tenitorii Langesti \n care

s-au exploatat 22.385 m 3 prejudiciind

statul cu peste 2.296.884,32 lei.

3. A admis reconstituirea dreptului

de proprietate pentru suprafa]a de 170

ha teren cu vegeta]ie forestier` pe raza

altei localit`]i pentru Rozos P`unica \n

arboreta valoroase cuprinse \n planul

decenal care face parte din p`durea

istoric` a statului roman.

4. Schimbarea amplasamentului

pentru suprafa]a de 169,44 ha stabilit

de instan]a de judecat` pentru autorul

Prislopeanu cu un alt amplasament

cuprins \n planul decenal [i care face

parte din p`durea statului roman.

|n cadrul D.S. Arge[, pe cele 12

fonduri de vân`toare (G.V.S.) aflate \n

gestiunea noastr` [i \n cele 3 p`str`v`rii

se desf`[oar` o activitate intens`.

Prin vân`toare, noi nu \n]elegem

numai ac]iunea propriuzis` de împu[care

a unor specii de vânat ci un \ntreg

complex de m`suri de paz` [i ocrotire a

vânatului existent pe cele 12 fonduri de

vân`toare, gestionate de c`tre ocoalele

silvice, \ncepând de la câmpie [i pân` la

golul de munte.

În acest sens, de pe timpul verii,

începând cu luna iunie ne preocupăm să

recoltăm cantităţi suficiente de frunzare

din specii de arbori si arbuşti fructiferi

preferate de vânat, furaje fibroase

(fân, trifoi, lucernă), fructe şi seminţe,

concentrate (grâu, porumb, orz, ovăz,

secară), suculente (cartofi, morcovi,

sfeclă, dovleci), etc.

Peste aceste furaje recoltate la timp,

atunci când este momentul optim, se

conservă prin uscare sau însilozare,

după care se depozitează în condiţii

corespunzătoare în căpiţe, şure şi saivane

pentru a putea fi administrate pe

timpul iernii ca hrană complementară.

Această hrană recoltată şi depozitată

în condiţii corespunzătoare fără

a-şi pierde din calităţile nutritive şi

gustative se distribuie în hrănitori special

amenajate, de-a lungul liniilor somiere

şi parcelare în puncte de hrănire special

amenajate cu iesle, jgheaburi, sărării,

cărări şi poteci de acces spre ele.


ACTIVITATEA DE VÂNĂTOARE ŞI PESCUIT

Toate aceste preocupări pe linia

asigurării unor condiţii de hrană şi

adăpost favorabile, paza şi prevenirea

actelor de braconaj au condus la

înregistrarea unor efective reale care să

depăşească efectivele optime de vânat

la majoritatea speciilor.

Urmare evaluării efective de vânat

rezultă că în cuprinsul celor 12 fonduri

de vânătoare habitează un număr de

aproximativ:

- 2.000 iepuri

- 500 mistreţi

- 350 căpriori

- 250 lopătari

- 400 cerbi comuni

- 1000 capre negre

- 200 urşi

Pentru obţinerea acestor efective

D.S. Argeş nu face economii în ceea

ce priveşte aprovizionarea cu hrană a

vânatului în perioadele critice, atunci

când solul este acoperit de zăpadă, iar

temperaturile coboară, cu mult, sub

-10 0 C.

- 60 tone furaje fibroase

- 40 tone frunzare

- 1.500 tone porumb

- 10 tone alte cereale

- 2 tone r`d`cinoase [i suculente

- 20 tone hran` granulat`

- 50 tone boasc` struguri [i sâmburi

prun` (borhot).

|n tot parcursul anului, se administreaz`

sare bulg`re \ns`r`rii special

amenajate, mai ales \n perioada rutului

(\mperecherii).

|n raza O.S.Coste[ti, ocol silvic

situat \n zona de câmpie a jude]ului,

începând cu anul 2002 func]ioneaz`

un complex de cre[tere intensiv` a

vânatului \n captivitate. Este vorba de

un ]arc \mprejmuit cu plas` adus` din

Anglia pe o suprafa]` de 436 ha \n care

am introdus mistre]i. La ora actual`

avem cca. 200 exemplare de mistre],

100 lop`tari [i 60 c`priori.

Din cauza exager`rilor f`cute anii

trecu]i, \n prezent, nu se mai organizeaz`

vân`tori de mistre] la goan`,

19


pentru a nu se distruge matca (scroafele

conduc`toare de cârd). |n interiorul

]arcului organiz`m \ns` vân`tori la

pând` [i dibuit, tot timpul anului, \n

baza planului de recolt` [i selec]ie

aprobat de c`tre R.N.P. la propunerea

noastr`.

|n restul fondurilor de vân`toare din

jude] se extrag prin \mpu[care cca.:

-10 cerbi carpatini

- 40 lop`tari

- 35 capre negre

- 25 ur[i

- 200 mistre]i

- 30 c`priori

- 200 iepuri

- 2.000 p`s`ri sedectare sau de

pasaj.

Pentru realizarea cotelor de extras

stabilite de c`tre Minister, pe baz`

de formul` de calcul, ]inând cont de

efectivele reale, efectivele oprime,

recolta anterioar`, sezonul anual se

organizeaz` vân`tori cu participarea \n

principal, a turi[tilor str`ini [i mai pu]in

a românilor c`rora tarifele de vânare li

se par peste posibilit`]ile financiare de

care dispun, activitatea de vân`toare, a

devenit, \n ultimii ani, o activitate tot

mai comercial`.

Dat fiind abunden]a vânatului ca

specii [i efective, f`r` s` mai amintim

de valoarea trofeelor recoltate a creat

o concuren]` nemai\ntâlnit` \n rândul

vân`torilor str`ini din Spania \n principal,

Fran]a, Belgia, Germania, Aus-

20

tria, Italia, etc., nu putem face fa]`

solicit`rilor tot mai numeroase.

Paza vânatului [i m`surile de

prevenire [i combatere a actelor de

braconaj este deasemenea o preocupare

tot mai permanent` a noastr`. Pe lâng`

braconajul cu arma, s-au \nmul]it

cazurile de braconaj cu câinii, din care

cei mai periculo[i au devenit ogarii \n

zona de câmpie.

Datorit`, \n principal, a tuturor

m`surilor prezentate mai sus, silvicultorii

arge[eni se pot mândri [i cu

efective de vânat [i trofee deosebite la

principalele specii de vânat:

- capra neagr`

- urs

- cerb carpatin

- c`prior

- mistre]

La aceste specii, \n fiecare sezon

de vân`toare, se recolteaz` trofee deosebite

(medaliabile cu aur) ceea ce face

ca zona Arge[ului s` fie tot mai des

râvnit` de c`tre vân`torii str`ini, care

prefer`:

- goanele de urs [i mistre]

- pândele [i dibuitul la urs [i

mistre]

- vân`torilor la c`priori [i capra

neagr` \n perioada alergatului, etc.

Vân`tori cu rezultate sigure se

organizeaz` [i cu italienii la p`s`ri

sedentare [i pasaj: prepeli]`, potârnichi,

sitari, vânat de balt`, care se deplaseaz`

\mpreun` cu câini de ras`, dresa]i [i

specializa]i \n a[a ceva.

Oferind condi]ii din ce \n ce mai

bune de cazare, nas` [i recreere, pe

lâng` partidele de vân`toare, bine

organizate [i cu rezultate sigure, an

de an, acelea[i grupuri de vân`tori

revin pe acelea[i meleaguri \mpreun`

cu al]i vân`tori, prieteni [i cuno[tin]e

apropiate.

A[a dup` cum s-a re]inut \n cadrul

D.S. Arge[ func]ioneaz` un num`r de

3 p`str`v`rii \n care se produce peste

50 tone p`str`v de consum puiet de

p`str`v indigen cu care popul`m \n

fiecare prim`var` fondurile de pescuit

din apele de munte, \n care se practic`

un pescuit sportiv de mare atrac]ie \n

rândurile pescarilor amatori.


UN PREFECT DE PROFESIE SILVICULTOR:

GHEORGHE DAVIDESCU DIN JUDEŢUL ARGEŞ

,,Sunt inginer silvic. Fac parte

din promoţia 1976 a Universităţii

Transilvania Braşov, Facultatea de

Silvicultură şi Exploatări Forestiere”

- aşa se prezintă acest înalt funcţionar

public. Din vorbele sale răzbate mândria

de a fi silvicultor.

- Cum am devenit inginer silvic?

În nici un caz datorită moştenirii unei

pasiuni parentale, tata fiind pădurar.

El, de fapt, nu prea era de acord să

merg la facultatea de silvicultură…

Ar fi dorit să merg la matematică, să

devin profesor şi să mă întorc în sat!

Întâmplarea a făcut să câştig un premiu

şcolar, ca elev în clasa a XII-a, la

Liceul Dinicu Golescu din Câmpulung

Muscel. Premiul a constat dintr-o

excursie la Poiana Braşov. Pentru

tânărul care eram, a fost ceva …ca de

vis. Poiana Braşov şi oraşul în sine mi

s-au părut deosebite, extraordinare. Şi

aşa am ajuns să-mi doresc neapărat să

fiu student la Braşov… Ca specialitate,

voiam geologie, \nsă universitatea

braşoveană nu avea această facultate

şi aşa am ajuns la Silvicultură! Viaţa

e un şir de coincidenţe, de aşteptări,

superstiţii, hotărâri şi alegeri… Cum

am plecat noi din sat, dis de diminea]ă,

să mergem la cursă, spre Braşov,

ne-a ieşit în cale o femeie cu o găleată

goală! Tata a zis să facem cale-ntoarsă,

că era semn de ghinion! Eu nu am vrut,

mă hotărâsem să plec, şi odată urcaţi

în autobuz, am găsit sub scaun un

briceag şi am luat asta ca pe un semn

de succes!

- Ce s- a întâmplat la Braşov? Ploua?

- La Braşov, primul drum l-am făcut

la nişte fini, care aveau ceva relaţii, să

mă duc la o verificare a cunoştinţelor,

înainte de înscrierea la examenul de

admitere. Aşa voia tata, să ştie el ce-i

cu mine… Mai pe înserat, pe o ploaie

mare, ne-am dus la un profesor de

matematică, într-o vilă impozantă

situată în partea de sus a oraşului.

În casa profesorului, a trebuit să mă

descalţ, să nu ud covoarele, însă apa

îmi intrase şi în pantofi şi cum aveam

picioarele ude, am lăsat urme peste

tot, pe unde călcasem… Se lăsase o

linişte… Ajunşi în biroul profesorului,

acesta i-a zis tatălui meu: ,,dumneata,

chiar crezi că eu o să pot îngrăşa porcul

în ajun?” Adică… dacă nu ştiam, el

nu ar fi putut să facă minuni, cu toată

recomandarea pe care o aveam! Şi

mi-a dat o testare, exerciţii din toată

materia. Verdictul a fost: ,,băiatul nu

are nevoie de meditaţii, nu daţi banii

degeaba!” Tata, săracu’, credea că nu

vrea să mă primească…Ajunşi acasă

la finul nostru, acesta i-a dat telefon

profesorului care a confirmat că eram

pregătit pentru admitere… Am mers la

cămin, am început examenul şi la proba

de oral, era să nu mă mai prezint, pentru

că, în timp ce eu dădeam examen,

bunicul meu murise şi s-ar fi cuvenit

să fiu la înmormântare. Însă finul nu

m-a lăsat să plec şi să pierd examenul

şi de aici încolo… am intrat pe făgaşul

formării mele ca silvicultor şi ca om.

- Aţi terminat secţia silvicultură

sau de exploatări forestiere? Vă întreb

pentru că nu întotdeauna alegerea

aparţinea studentului…

21


- Exploatări forestiere. La sfârşitul

anului al doilea se făcea partajarea

studenţilor pe cele două secţii. Fiecare

şef de grupă trăgea la sorţi pentru

toată grupa… Eu eram şef de grupă

şi am tras pentru toţi ceilalţi din

grupă biletul ,,exploatare forestieră”.

Ce de ,,felicitări” am mai primit

pentru norocul de la sorţi… Secţia de

exploatare cuprinde materii mult mai

tehnice, formule de calcul: geotehnică,

funiculare, căi ferate forestiere…

materii unde ,,papagalul” nu prea te

poate salva… Ca student, nu am venit

acasă pentru practica studenţească, mi-a

plăcut să cunosc cât mai mult, mi-am

dorit să văd cât mai mult din ţară.

- Aţi făcut politică în studenţie?

- În toţi anii am fost şef de grupă.

Aveam note mari. Prin anul al treilea,

prof. I. Florescu, de silvicultură, în

calitatea pe care o avea de secretar

PCR pe facultate, mi-a propus să mă

înscriu în partidul comunist. Eu eram

mai… nonconformist, purtam plete,

eram mai liber… şi am refuzat. După

asta, am cam avut de suferit! De la

profesorul Florescu cel mai mult! La

fiecare examen, mă pregăteam, aveam

emoţii chiar, pentru că eu mergeam

pentru nota zece. Singurul examen

pentru care nu m-am pregătit a fost cel

de socialism, pentru că urmărind ştirile

la televizor, nu am mai avut nevoie de

nicio pregătire!

- La începutul discuţiei noastre,

mi-aţi spus că proiectul de diplomă a

constituit ceva special…

- E locul aici să vorbesc despre

profesorul Johann Kruch, căruia îi

port o foarte frumoasă amintire, atât

pentru calităţile sale didactice cât şi

pentru personalitatea sa deosebită!

Dom’le, neamţul e neamţ! şi cu asta

am spus tot… Încă din anul al patrulea,

începusem să lucrez cu domnul Kruch

la proiectarea unui funicular. A fost o

lucrare grea şi poate de aceea acum,

mă gândesc cu atâta plăcere la acea

perioadă în care m-am afirmat şi am

avut rezultate bune! Până la urmă,

proiectul de diplomă, la sugestia

domnului profesor, l-am făcut pe

calculator, ceea ce în anii aceia a fost

o premieră. Am lucrat împreună cu un

coleg, Antonoaie Nicolae, care a rămas

22

asistent, în universitate. Eu nu am vrut

să rămân la facultate, mi-am dorit să

revin acasă, în Argeş. Familia e un cult

pentru mine!

Aşa am fost educat. Aş fi putut să

plec în Germania, prin căsătorie, însă

nu mi-am dorit aşa ceva. La repartiţie

am ales ocolul Piteşti, şeful comisiei

a fost Gh. Constantinescu, fostul

ministru, absolvent şi el al secţiei de

exploatări forestiere. M-a abordat

atunci cu recomandarea de a alege

un ifet şi nu ocolul silvic… Astfel am

ajuns la ocolul Piteşti, la biroul de fond


forestier. După zece ani de la repartiţie,

prin 1986, am făcut operaţii de tăieri

de substituire într-un arboret degradat

care se găsea în apropierea unei vile de

protocol a partidului. La puţină vreme

după efectuarea lucrărilor, [eful statului

a venit într-o vizită şi s-a mâniat foarte

tare când a văzut că se făcuseră tăieri…

Nu a îndrăznit nimeni să-i explice lui

Ceauşescu rostul lucrărilor care se

făcuseră şi aşa m-am trezit retrogradat

la districtul silvic unde erau lucrările.

Desigur, o astfel de întâmplare te

marchează pe viaţă! Rezultatul este că

după aproape 25 de ani, sunt mândru

de acea lucrare: pădurea s-a dezvoltat

foarte frumos, ca la carte! Mai am o

întâmplare care a avut efecte negative

asupra carierei mele de inginer silvic în

România comunistă : un frate al mamei

mele, sportiv, a fugit în America şi

din acel moment, drumul meu spre

promovare a fost blocat. Mi se spunea

în faţă asta… Astfel, când a promovat

Filip Georgescu - actual parlamentar

PSD - am vrut să mă prezint la concurs

pe locul lăsat liber de acesta. Nu am

avut voie să mă înscriu la concurs!

Astăzi, deşi am urmat secţia de

exploatare a facultăţii, mă mândresc

cu rezultatele muncii mele la fondul

forestier. Sunt doctorand, din 2008,

la disciplina silvicultură, cu o teză al

cărei subiect este legat de reconstrucţia

ecologică a arboretelor din Ocolul

Silvic Topoloveni, unde, în urma

retrocedărilor s-au defrişat peste trei

mii de hectare de arborete tinere…

- Ce face prefectul Davidescu pentru

pădurile judeţului Argeş?

- Multe… În primul rând, urmăresc

să finalizez ceea ce am început fiind

directorul direcţiei silvice. Din 2006,

când am plecat, până în 2009, când

am revenit, o mare parte a Parcului

Trivale a fost înstrăinată din fondul

forestier proprietate a statului. Către

aşa-zişi foşti proprietari. Absolut toată

documentaţia care există în chestiunea

pădurii parc Trivale demonstrează că

suprafeţele înstrăinate sunt parte din

pădurile statului. Până în 2009, din

calitatea de director, am formulat acţiuni

în anularea titlurilor de proprietate

emise pentru pădurea parc Trivale.

Am formulat, de asemenea, acţiuni

de anulare a titlurilor de proprietate

pentru ARBORETE CU VALOARE

DEOSEBITĂ ECONOMICĂ, DE

PROTECŢIE, ARBORETE CARE

AU APARŢINUT STATULUI. Mă

refer la cele 1300 ha din Ocolul Silvic

Aninoasa, la cele 300 ha din Ocolul

Silvic Cotmeana, la arboretele şi

pădurile situate în proximitatea unor

drumuri naţionale… Cei care au ajutat

şi au favorizat aceste împroprietăriri

abuzive au fost sancţionaţi şi deferiţi

justiţiei.

Am acceptat să fiu numit prefect al

judeţului Argeş fiind mânat de dorinţa

de a se face dreptate în cazul acestor

păduri înstrăinate din fondul forestier

al statului. Cei care au devenit prin

fals şi abuz proprietari în pădurea

Trivale sunt cumpărători de drepturi

litigioase de la nişte moştenitori care

nu mai sunt în România. A ajuns chiar

să se vorbească despre un mister care

planează asupra acestor înstrăinări

de terenuri forestiere… Eu vreau să

elucidez acest mister! Sunt prefect, am

toate competenţele şi atribuţiile acestei

funcţii de înalt funcţionar public, însă

nu uit că sunt inginer silvic… Înainte

de 1989, am lucrat la un proiect de

modernizare a parcului Trivale. O parte

din acest proiect care a fost realizat la

cererea primăriei, s-a materializat în

acei ani, în parte. Îmi doresc ca acel

proiect să devină realitate şi pădurea

parc Trivale să fie redată piteştenilor,

aşa cum fiecare dintre noi dorim…

- Sunteţi un bun coleg, lucraţi bine

în echipă ?

- Am avut întotdeauna relaţii bune

cu toţi colegii… am făcut echipă în

relaţiile de muncă. Nu mi-e ruşine

de rezultatele pe care le-am obţinut.

Desigur, pentru multe lucruri, le sunt

recunoscător celor alături de care am

avut aceste realizări , care m-au susţinut

în eforturile mele…

- Vă urăm succes!

Rodica Dumitrescu

23


Lucrarea are ca autori pe Remus

Unici, Horváth Böjthe István, Petre

G`rg`rea [i cuprinde \n cele aproape

200 de pagini reflectarea acestei

activit`]i \n România, unde prima

realizare de acest fel a fost construit`

\n anul 1304, \n jude]ul Timi[ (Parcul

Regal de vân`toare {arlota). De[i pân`

\n 2002, dup` cum precizeaz` autorii,

s-au mai construit \nc` patru asemenea

parcuri (Valea Lung` de la Brad, jude-

]ul Hunedoara, \n anul 1934, pentru cerb

comun, lop`tar [i mistre]i): Scrovi[tea,

jud. Ilfov, pentru cerbi lop`tari, mufloni

[i mistre]i, parcul de la B`neasa, pentru

gestionarea popula]iei de mufloni;

parcul de la Bolovani, jud. Dâmbovi]a

pentru cre[terea intensiv` de mistre]i.

Regia Na]ional` a P`durilor a

\nfiin]at din decembrie 2002 pân` \n

mai 2004, 12 complexuri de vân`toare,

bazate pe cercet`ri ale Institutului de

Amenaj`ri Silvice din Bucure[ti.

Lucrarea cuprinde 31 de capitole

care abordeaz` \ntreaga tematic` a

acestui domeniu, de la defini]ii ale

termenilor utiliza]i, legisla]ie, elemente

tehnice constructive, compartimentare

interioar`, amenaj`ri interioare, cicluri

de produc]ie, activit`]i specifice

\n complexurile de vân`toare [i \n

cresc`toriile de vânat, planificarea

recoltei de vânat, tehnologia vân`rii,

24

Vitrina cu C`r]i

COMPLEXURI DE VÂNĂTOARE

ŞI CRESCĂTORII DE VÂNAT MARE

hr`nirea [i metoda de asigurare a

unei bune st`ri de s`n`tate pentru

principalele specii de vânat ce pot

popula cresc`toriile [i complexurile de

vân`toare.

Bogat ilustrat`, lucrarea este

destinat` speciali[tilor \n domeniu, dar

[i studen]ilor, proprietarilor de terenuri

agricole [i forestiere.

Cristian Becheru


În perioada 12-16 aprilie 2010

a fost organizată, la Nancy, a doua

săptămână a tradiţionalului modul

comun franco-german, organizat de

către Universitatea Albert Ludwigs din

Freiburg (Germania) şi AgroParisTech-

ENGREF Nancy (Franţa). La programul

comun de pregătire au participat, din

partea germană, 11 studenţi, între care

patru spanioli ERASMUS, precum şi

25 studenţi francezi (FIF2).

Între numeroasele activităţi comune

realizate în cursul săptămânii nanceene

s-a numărat şi un exerciţiu practic,

desfăşurat în Forêt de Brin. Această

pădu-re, celebră în lumea silviculturii

ca fiind locul unde, pentru prima oară

în lume, s-a început conversiunea unei

păduri de crâng compus spre codru (Lorentz,

1825), aparţine AgroParisTech-

ENGREF din anul 1991.

În suprafaţă de 604,22 ha, Forêt

de Brin prezintă câteva condiţii de

vegetaţie interesante:

- altitudine: 210-275 m

- geologie: calcare, marne, gresii,

acoperite cu un strat gros de lut

- temperatura medie anuală = 9,1

oC, precipitaţii medii anuale = 697,4

mm, lungimea sezonului de vegetaţie

= 180 zile

Din punct de vedere al vegetaţiei, în

Forêt de Brin dominante sunt speciile

de cvercinee (gorun, stejar), care ocupă

79% din suprafaţă, urmate de fag 6%,

alte foioase (paltin de munte, carpen,

frasin comun, cireş, sorb) 10% etc.

La finalul lunii martie 2010, un grup

P`durea European`

UN EXERCIŢIU COMUN FRANCO-GERMAN

ÎN FORÊT DE BRIN (MEURTHE-ET-MOSELLE, FRANŢA)

de studenţi FIF2 (autorii materialului

de faţă) din cadrul AgroParisTech-

ENGREF, sub conducerea dr.M. Sc. ing.

Valeriu-Norocel Nicolescu, profesor

contractual la Nancy, a instalat în cadrul

u.a. 19 o suprafaţă demonstrativă (SD)

pentru exerciţii de puneri în valoare

fictive. Această SD are mărimea de

1.200 m2 (40 x 30 m) şi este situată

într-un gorunet cu vârsta medie de 60

de ani, regenerat pe cale naturală din

sămânţă consecutiv fructificaţiilor

bogate din anii 1949 şi 1961. În cadrul

arboretului s-a intervenit cu lucrări

de degajări (în anii 1954, 1959, 1964,

1966, 1970), curăţiri (1974, 1979,

1982) şi rărituri (1997 şi 2003). Prin

amenajamentul în vigoare se propune,

în continuare, aplicarea unor rărituri

de sus, pentru favorizarea a 60 arbori

de viitor/ha aleşi şi marcaţi cu vopsea

în anul 1998. Vârsta exploatabilităţii

arboretului = 180 ani, diametrul ţel =

75 cm.

În cadrul SD instalat în u.a. 19 există

115 arbori (96 exemplare de gorun,

alături de 19 arbori de fag, carpen,

cireş, tei cu frunză mică, mesteacăn),

la care s-au măsurat diametrul de bază,

înălţimea totală şi înălţimea elagată,

patru raze ale coroanei dispuse în unghi

de 90 de grade. Toţi cei 115 arbori au fost

ulterior echipaţi cu numere de ordine şi

semnul T la 1,30 m înălţime (foto 1).

Toate exemplarele din SD au

fost localizate în coordonate x-y, iar

proiecţia orizontală a acestor arbori,

precum şi principalele date biometrice

Foto 1. Aspectul SD din u.a. 19 după lucrările efectuate în martie 2010

rezultate în urma inventarierii realizate,

se prezintă în fig. 1 şi tab. 1.

25


Diverse foioase: fag, carpen, cireş,

tei cu frunză mică, mesteacăn.

În cadrul lucrărilor de teren aferente

modulului franco-german, după ce

au fost explicate detaliat cele mai

importante caracteristici ale arboretului

din u.a. 19 şi ale silviculturii practicate

până în prezent, respectiv recomandate

pentru viitor, toţi studenţii participanţi,

împărţiţi în grupe franco-germane de

către şase persoane, precum şi trei cadre

didactice însoţitoare (prof. Nicolescu,

ing. Yves Ehrhart, de la AgroParisTech-

ENGREF, şi ing. Arno Mattes, de la

Universitatea Albert Ludwigs), au

Fig. 1. Proiecţia orizontală a arborilor din SD instalată în u.a. 19; cu roşu: gorun;

cu negru: diverse specii de foioase (fag, carpen, cireş, tei cu frunză mică, mesteacăn)

Specia Numărul

de

arbori/ha

participat la un exerciţiu complex,

coordonat de prof. Nicolescu, în care s-a

cerut realizarea următoarelor lucrări:

Suprafaţa de

bază,/ha

nr. % m 2 %

Diametrul

mediu,

cm

Înălţimea

medie,

m

Înălţimea

dominantă,

m

- alegerea arborilor de viitor în

cadrul SD, pe baza criteriilor clasice (în

primul rând vigoare, urmată de calitate

şi spaţiere cât mai uniformă);

- alegerea arborilor de extras prin

prima răritură recomandată a se aplica

în cursul anului 2011.

Cele mai edificatoare rezultate

ale acestui exerciţiu formativ pentru

viitorii ingineri silvici pot fi rezumate

astfel:

a. Din punct de vedere al alegerii

arborilor de viitor

În cadrul SD, numărul de arbori

de viitor aleşi de cele nouă echipe

participante (şase formate exclusiv

din studenţi iar trei din persoanele

menţionate mai sus) a variat între 6 şi

11, respective între 50 şi 92 arbori/ha.

Dominante (6 din 9) au fost echipele

care au ales maximum 8 arbori la

SD (67 arbori/ha). Trei dintre echipe,

formate exclusiv din studenţi, au ales

10-11 arbori la SD, respectiv 83-92

arbori/ha.

Dintre cele 115 exemplare arborescente

existente în SD au fost alese ca

arbori de viitor, în total, 19 exemplare,

din care doar două (nr. 39 şi 100) de

către toate cele nouă echipe participante.

Dacă se adaugă la acestea arborii de

viitor aleşi de opt echipe (1 exemplar =

nr. 72), şapte echipe (1 exemplar = nr.

52), şase echipe (1 exemplar = nr. 29)

şi cinci echipe (2 exemplare = nr. 2 şi

109), se constată că doar şapte arbori

existenţi în SD şi menţionaţi mai sus au

întrunit sufragiile majorităţii echipelor

participante la exerciţiu.

Indicele de

zvelteţe

mediu

(h/d)

Diametrul

mediu al

coroanei,

Gorun 800 84 23,90 92 18,59 19,74 22,50 106 317

Diverse foioase 158 16 2,05 8 12,47 15,37 16,60 123 283

Total 958 100 25,95 100 - - - - -

26

Tabel 1. Principalele caracteristici biometrice ale arboretului din SD instalată în u.a. 19

cm


. Din punct de vedere al arborilor

de extras prin prima răritură

Numărul total al arborilor

consideraţi “de extras prin prima

răritură” de către echipele participante

la nivel de SD a oscilat între 14 şi 36,

ceea ce indică o intensitate a răriturii

pe număr de arbori (I ) de la 12,2% la

N

31,3%. Cele mai multe echipe (patru)

au ales ca arbori de extras între 25 şi

27 exemplare (intensitatea răriturii pe

număr de arbori = 21,7-23,5%).

În privinţa intensităţii răriturii pe

suprafaţă de bază (I ), aceasta a oscilat

G

între 14,1% şi 31,8%. Dominante (5

din 9) au fost echipele care au optat

pentru intensităţi pe suprafaţă de bază

cuprinse între 23% şi 27%.

Din compararea celor două intensităţi

(pe număr de arbori şi pe suprafaţă

de bază) se observă un rezultat fundamental

al acestui exerciţiu: indiferent

dacă intensitatea a fost moderată

(maximum 15%), puternică (16-25%)

sau foarte puternică (peste 25%), toate

echipele au adoptat şi aplicat rărituri

de sus, în care valorile lui lui I şi I N G

au fost sensibil apropiate, în general (7

echipe din 9) valoarea lui I depăşind-o

G

pe cea a lui I . N

În total, cele nouă echipe au ales ca

arbori de extras prin prima răritură 71

exemplare, din care doar 2 arbori (nr.

86 şi 93) au fost selectaţi de către toate

echipele. La acestea se adaugă 1 arbore

(nr. 12) ales de opt echipe, 5 arbori (nr.

7, 25, 26, 54, 106) aleşi de şapte echipe,

3 arbori (22, 36, 62) aleşi de şase echipe,

precum şi 5 exemplare (nr. 23, 40, 46,

56, 110) alese de cinci echipe. Aceasta

face ca doar 16 arbori din totalul celor

71 să fi fost aleşi pentru extragere de

majoritatea echipelor participante.

Pe baza celor constatate după

analiza rezultatelor obţinute de echipele

participante se pot trage cateva

concluzii interesante:

a. Chiar dacă toţi participanţii au

fost instruiţi asupra unui mod comun

de lucru şi s-au utilizat aceleaşi

criterii pentru alegerea arborilor de

viitor (vigoare, calitate, spaţiere), nici

numărul acestora, nici indivizii aleşi,

nu au fost identici în cele nouă echipe.

În general, însă, numărul de arbori de

viitor stabilit de către toate echipele nu

a depăşit 100 ex/ha.

b. Arborii de extras, ale căror criterii

de alegere (specii nedorite, exemplare

prea apropiate de arborii de viitor, cu

defecte diverse gen cancere, răni de

exploatare, aplecaţi, uscaţi etc.) au fost

prezentate în detaliu participanţilor

înainte de începerea exerciţiului, au

oscilat atât ca număr total/echipă, cât

şi ca indivizi/echipă. Cu toate acestea,

intensităţile lucrării pe număr de arbori

şi pe suprafaţă de bază, indiferent

de valorile realizate şi de echipa

participantă, au indicat o variantă de

sus a răriturii propuse.

Aceste concluzii care indică, în mod

cert, motivul pentru care silvicutura este

considerată atât o ştiinţă, cât şi o artă,

trebuie privite şi cu oarecari rezerve,

atât datorită mărimii oarecum reduse a

SD instalate, care conduce la limitarea

opţiunilor pentru alegerea arborilor

de viitor sau a celor de extras, cât şi a

nivelului de experienţă profesională al

celor trei cadre didactice participante,

în comparaţie cu studenţii francogermani.

Cu toate acestea, toţi participanţii

(foto 3) au considerat exerciţiul ca un

Foto 3. Participanţii la modulul franco-german, la finalul lucrărilor din u.a. 19.

instrument util pentru pregătirea lor

profesională, care ar trebui extins şi în

alte formaţii forestiere şi clase de vârstă

cât mai variate.

July ALET, Vanessa ANCEL, Hélène DELHAY, Marie LEROUX, Marie PARROT,

Bénédicte SCHENCK, Laura VINCENT, Benoît CHARLES, Jonathan DEBRUYNE,

Ludovic LEJOUR, Gauthier de BOISGELIN

Studenţi FIF2, AgroParisTech-ENGREF Nancy, Franţa

27


FRANŢA FORESTIERĂ ÎN CIFRE ŞI IMAGINI

- suprafaţa pădurilor: 14,853 milioane

ha (28,6% din teritoriul naţional) = locul

trei între ţările comunitare, după Suedia

(27 milioane ha păduri) şi Finlanda (22

milioane ha păduri).

- la suprafaţa pădurilor se adaugă

185.000 ha culturi de plopi euramericani

şi interamericani.

- dacă, la începutul secolului al XIXlea,

suprafaţa pădurilor era de doar 8

milioane ha, prin aplicarea Codului

silvic din 1827 şi datorită eforturilor de

împădurire ulterioare, aceasta a ajuns

la 10 milioane ha la începutul secolului

următor. După cel de-al doilea război

mondial, mai ales prin împăduririle

finanţate sub egida Fondului Forestier

Naţional, suprafaţa de păduri a crescut

la nivelul actual iar tendinţa de creştere

se menţine în numeroase zone ale

Hexagonului, datorită împăduririi prioritare

a terenurilor agricole abandonate

(CRPF, 2008).

- pădurile franceze sunt majoritar

private (11,1 milioane ha = 74,1%), fiind

urmate de cele comunale (2,4 milioane

Foto 2. Arboret amestecat de răşinoase şi fag din Munţii Vosgi

28

ha = 16%) şi de stat (1,47 milioane ha

= 9,8%) (FCBA, 2008). Dacă pădurile

publice – comunale şi de stat – sunt

concentrate în nord-estul ţării (regiunile

Alsacia, Lorena, Franche-Comté),

cele private sunt localizate prioritar în

jumătatea vestică, atlantică, a Franţei şi

mai ales în regiunea Aquitaine (din cele

1,78 milioane ha păduri ale regiunii,

92% sunt private) (CRPF, 2008).

- dacă pădurile private au aproape

3,5 milioane proprietari (unităţi de

gestiune) şi mărimea medie de cca 3,2

ha, cele comunale sunt în număr de

15.220 şi au o talie medie de 158 ha,

iar cele de stat sunt 1.533, cu mărimea

medie de 959 ha.

- între pădurile private, 35% au

maximum 10 ha, 16,6% între 10 şi 25

ha, iar 48,4% peste 25 ha, din care 24%

peste 100 ha. Doar 1,3 milioane de

proprietari posedă peste 1 ha de păduri

(deci 2,2 milioane proprietăţi forestiere

sunt sub 1 ha!), cca. 40.000 proprietari

având în posesie păduri mai mari de

25 ha.

Foto 1. Gorunet amestecat, Forêt de

Brin (Meurthe-et-Moselle)

- volumul pe picior al pădurilor

franceze este de 2,43 miliarde m 3 (162

m 3 /ha).

- creşterea curentă totală a pădurilor

este de cca 102,2 milioane m 3 (6,8 m 3 /

an/ha), din care foioasele contribuie cu

56% iar răşinoasele cu 44%.


Foto 3. Arboret de pin maritim în Landele Gasconiei

- arboretele de foioase pure, cu o

creştere curentă de 5,7 m 3 /an/ha şi un

volum de 156 m 3 /ha, ocupă 58% din

suprafaţa pădurilor franceze şi sunt

urmate de răşinoasele pure (22%)

(creştere curentă 11,5 m 3 /an/ha, volum

la ha 219 m 3 ) şi arboretele amestecate

de răşinoase şi foioase (12%) (creştere

curentă 7,8 m 3 /an/ha, volum 185 m 3 /

ha).

- foioasele sunt dominante şi

ocupă 70% din suprafaţa pădurilor

franceze, fiind urmate de răşinoase

la mare distanţă (30%). Între foioase,

cvercineele (în special stejarul

pedunculat şi gorunul - foto 1) ocupă

36% (5,39 milioane ha, cu o creştere

curentă de 5,6 m 3 /an/ha).

Din aceste arborete se recoltează

anual cca 3,2 milioane m 3 de lemn

de lucru (pentru cherestea, furnire,

construcţii, parchete, butoaie), ceea ce

face ca Franţa să fie considerată “ţara

cvercineelor” şi să reprezinte primul

producător de lemn de cvercinee din

Europa şi al doilea în lume după S.U.A.

(Bary-Lenger şi Nebout, 1993).

Acestor specii li se adaugă fagul

(609 mii ha = 4%; creşterea curentă =

6,3 m 3 /an/ha), castanul bun (336 mii

ha = 2%; creştere curentă 8,8 m 3 /an/

ha) şi alte foioase (2,208 milioane ha

= 15%), între care foioasele preţioase

(cireş, sorb, paltini, frasin etc.) ocupă

un loc foarte important.

- bradul şi molidul (foto 2) sunt

speciile de răşinoase dominante,

ocupând peste 10% din suprafaţa

pădurilor şi având o creştere curentă,

în arborete pure sau amestecuri între

ele, de 15,1 m 3 /an/ha. Ele sunt urmate

de pinul maritim (5%, creştere curentă

11,8 m 3 /an/ha - foto 3), principala

specie franceză pentru producerea de

lemn pentru plăci (3,3 milioane m 3 /

an) şi pe locul 2, după molid şi brad,

pentru lemnul de lucru-răşinoase (5,6

milioane m 3 /an).

- volumul de lemn recoltat anual

pentru nevoi industriale este de cca. 38

milioane m 3 , din care 23 milioane m 3

lemn de lucru (pentru cherestea, furnire,

butoaie etc.), 12 milioane m 3 lemn

industrial (celuloză şi hârtie, panouri

de particule, MDF) şi 3 milioane

m 3 lemn pentru energie. Volumul de

lemn de lucru provine în special din

răşinoase (72% - majoritar molid, brad,

pin maritim), foioasele (în principal

cvercinee, fag, plopi) contribuind cu

doar 28% la producţia totală de lemn

de lucru.

- producţia anuală de cherestea

este de 9,9 miloane m 3 (răşinoase 8,0

milioane m 3 , foioase 1,9 milioane m 3 ),

din care brad şi molid 4,6 milioane m 3 ,

pin maritim 1,8 milioane m 3 , duglas 0,8

milioane m 3 , cvercinee 0,8 milioane m 3

etc.

- consumul de lemn de foc în Franţa

este estimat la cca 33 milioane m 3 /an.

- balanţa comercială lemn +

produse derivate (2007): exporturi

11,030 miliarde euro, importuri 15,748

miliarde euro, deci un sold de 5,718

miliarde euro provenit din hârtie şi

cartoane (-1,736 miliarde euro), mobilă

(-1,275 miliarde euro), cherestea

(-0,913 miliarde euro)

Bibliografie

Bary-Lenger, A., Nebout, J.-P., 1993: Les

chênes pédonculé et sessile en France

et en Belgique. Editions du Perron,

Liège, 604 p.

CRPF, 2008: Panorama forestier de

l’Aquitaine. CRPF d’Aquitaine,

Bordeaux, 25 p.

FCBA, 2008: Mémento 2008-2009. FCBA

Institut Technologique, 35 p.

Prof. dr. M. Sc. ing.

Valeriu-Norocel NICOLESCU

29


„Bun sau r`u, `sta am fost

[i, îi mul]umesc lui Dumnezeu,

mai sunt!”

Dr. Ing. I. Mu[at

• Via]a \n cartierul Chibrit

Se afirm` c` \n formarea unui om

sunt importante trei elemente: familia,

[coala (\n toate etapele sale), mediul

\n care tr`ie[te [i se dezvolt`. Nu [tiu

care dintre acestea este mai important.

A[ fi tentat, gândindu-m` la mine,

c` familia, „cei [apte ani de acas`”,

de[i sunt numeroase cazurile când,

din aceea[i familie, pleac` \n via]`

caractere diferite.

M-am n`scut \n Bucure[ti, \ntr-o

familie extrem de modest`. Tat`l era

„fochist” de locomotiv`, cel ce asigur`

func]ionarea locomotivei cu aburi la

parametrii necesari (presiunea aburilor)

vitezei de deplasare cerute de orar (pe

atunci, pentru o \ntârziere de câteva

minute-tat`l deservea numai trenuri de

persoane-trebuia dat` not` explicativ`

asupra cauzelor!

30

Tribuna Pădurii

Am urmat [coala elementar` din

cartier (se numea cartierul „Chibrit”,

la cap`tul C`ii Grivi]a, lâng` pasajul

Bucure[tii-Noi). Nu a[ putea spune

cum m` preg`team pentru [coal` dar

am fost \n to]i cei patru ani premiant

\ntâi ([i era unul singur pe clas`, nu ca

\n prezent 4-5, iar dac` mai adaugi [i pe

cei cu premiile doi [i trei, eventual [i

cu men]iuni ai tot efectivul clasei).

Bine\n]eles c` nu putea fi vorba de

ajutor din partea p`rin]ilor, tat`l

absolvise numai [coala elementar` \n

satul natal iar mama era analfabet`.

Cât prive[te medita]iile, nu cuno[team

aceast` no]iune pe atunci [i nici \n liceu

nu am auzit pe vreun coleg despre a[a

ceva.

Oricum, aveam timp [i pentru joac`

([i erau numeroase tipurile de jocuri),

dar eram ocupa]i [i nu [tiu cazuri din

cartier care „s` fi c`lcat strâmb” \n

via]`. {tiu, \n schimb, c` de acolo,

din acest cartier de familii cu venituri

modeste au plecat profesori universitari,

speciali[ti de valoare \n diverse domenii,

pilo]i de vaz` ai avia]iei civile, sportivi

de renume (Th. Paladescu-antrenor lot

na]ional de tir, Carol Korcek-antrenor

polo-Dinamo, Gh.Toma fotbal-Dinamo

[.a.

• Respins... la vizita medical`

Dup` absolvirea (1941) [colii

primare am f`cut dou` tentative de

admitere la licee militare (m` atr`gea

uniforma), N. Filipescu - la Predeal, [i

M. Viteazu - Timi[oara (nu [tiu de ce

examenele s-au ]inut la date diferite la

cele dou` licee dar, la ambele am fost

respins la...vizita medical` (dup` ce c`

eram slab fizic, ca [i acum, mai eram [i

foarte mic de statur`, situa]ie care s-a

men]inut pân` \n ultima clas` de liceu,

stând mereu \n prima banc`).

Am ajuns, astfel, la liceul teoretic

„Aurel Vlaicu” din Bucure[ti, liceu

\n care erau admi[i numai copii

(b`ie]i [i fete - dar \n clase separate) ai

salaria]ilor C.F.R. indiferent de rangul

acestora, liceul fiind finan]at, \n

totalitate, de c`tre C.F.R (de unde or fi

g`sit fonduri atunci, perioada de r`zboi

[i mult [i dup` aceea?)


• Marea [ans` de a avea cadre

didactice de excep]ie

M-am bucurat de marea [ans` de

a avea, \n toate stadiile de instruire,

cadre didactice de excep]ie. |n [coala

elementar` o \nv`]`toare - Florica

{tef`nescu - extrem de sever`, (de[i

premiant I tot am \ncasat-o la palm` cu

o rigla de stejar pe care o am [i acum \n

minte) dar cu un deosebit dar pedagogic,

chiar dac` mai [i „atingea”.

La liceu, profesori, ca: Pompiliu

Constantinescu, cunoscut critic literar

la vremea respectiv`, la român`.

Sterie Diamandi, cunoscut filosof

- Filosofie; Vasile B`dulescu (matematic`),

Remus Ilie (istorie), Marcel

Saras (francez`) autori de manuale

[colare, s.a. {i datorit` lor, \n to]i anii

de liceu am fost printre primii 10 din

clas` iar \n cls.VI (actuala IX) chiar al

IV-lea.

• Student la Bra[ov [i Harkov

La facultate: Am urmat la Bra[ov

numai anul I (1949-I950) având

profesori absolut remarcabili, printre

care Aurel Rusu, Th. B`l`nic` [.a..

|n anii II -V, la facultatea de

„Ameliora]ii Silvice” din Harkov-

Ukraina: Academicienii: A. N.

Sokolovskii (pedologie), membru al

Academiei de {tiin]e a Ukrainei, S.

S. Piatnitkii (dendrologie) [i D. V.

Vorobiov (silvicultur`), membri ai

Academiei Unionale de {tiin]e Agricole

[i Silvice.

Laurea]i ai Premiului Stalin: N. A.

Nedaskovskii - creatorul ma[inilor de

plantat SLN-I [i SLN-2 (mecanizare),

I. V. Lazarev, cercet`tor \n domeniul

Fizicii atomice (fizic`).

{i la alte discipline au predat

speciali[ti cunoscu]i \n domeniile

respective (ex. B. I. Logginov, autor

de tratate \n domeniul perdelelor

forestiere de protec]ie) facultatea având

avantajul situ`rii \n imediata vecin`tate

a Institutului Ukrainian de Silvicultur`

[i Ameliora]ii Silvice.

• Doctorat la Moscova

Teza de doctorat „Solu]ii de

\mp`durire a terenurilor degradate din

zona SHEN-Por]ile de fier” a avut drept

conduc`tor [tiin]ific pe academicianul

S. S. Sobolev, fiind elaborat` \n cadrul

Institutului Silvotehnic din Moscova.

{i ca urmare a delicatei dar competentei

\ndrum`ri a acestuia, \n concluziile

la sus]inere pre[edintele comisiei de

doctorat a putut s` afirme „....Ar trebui

s` fim mul]umi]i c` cel pu]in jum`tate

din doctoranzii no[tri s` sustin` la acest

nivel...”.

• Am deschis ochii \n meserie

Imediat dup` absolvirea facultăţii

(1954), am fost \ncadrat la actualul

ICAS (pe atunci ICES), la Laboratorul

„|mp`durirea terenurilor degradate”

sub conducerea ing. E. Costin, \n

cadrul Sec]iei IV-Culturi forestiere de

protec]ie [i corectarea toren]ilor, sub

conducerea Dr. doc. I. Z. Lupe.

Activitatea de cercetare nu \mi era

necunoscut` având \n vedere c`, \nc`

din anul trei de facultate, participasem

activ la activitatea cercului [tiin]ific

studentesc, prezentând [i comunic`ri

[tiin]ifice. Dac` bazele preg`tirii

generale din liceu mi-au creeat

premisele unei temeinice preg`tiri

profesionale \n cursul facult`]ii,

activitatea \ntr-un colectiv al`turi de

speciali[ti ca E. Costin [i C. Traci,

c`rora le p`strez o profund` [i nestins`

recuno[tin]`, mi-a permis s`-mi aduc

contribu]ia la stabilirea solu]iilor de

împ`durire a terenurilor degradate din

diferite zone din ]ar`, fie c` a fost vorba

de Vrancea (unde „am deschis ochii \n

meserie”), de Câmpia Transilvaniei sau

Valea lui Bogdan (Sinaia), Putreda (Rm.

S`rat) [i, ca o \ncununare, versantul

stâng al Dun`rii \n toat` zona lacului

de acumulare „Por]ile de Fier - I” (teza

de doctorat).

• Specializ`ri \n Danemarca [i

Libia

Specializarea din Danemarca [i

Libia (1975) a facilitat abordarea \n

mod independent (mai participasem la

cercet`ri \n zona Letea) a problemelor

privind \mp`durirea nisipurilor, fie cele

fluviale (Caraorman) fie cele marine,

s`r`turate, de litoral, de la Sf. Gheorghe

- Ivancea din Delta-Dun`rii. Dac`

primele au ridicat numai probleme

de cercetare [tiin]ific` (studierea

am`nunţit` a condi]iilor microclimatice

[i hidrofizice de pe nisipurile respective

precum [i comportarea unor specii

forestiere încercate \n acele condi]ii),

activitatea de la Sf. Gheorghe a cuprins,

pe lâng` problemele de cercetare

[tiinţific`, efectuate pentru prima dat`

\n ]ar` \n asemenea condi]ii sta]ionale

(stabilirea unor solu]ii \n condi]ii de

31


mobilitate a nisipurilor, de s`r`turare a

acestora, a posibilit`]ilor de a le sp`la

prin lucr`ri concomitente de irigare

[i desecare), o extrem de dificil`,

prin complexitate [i volum, activitate

administrativ`, \n calitate de [ef al

unit`]ii. Pe lâng` organizarea unit`]ii

nou create, a fost necesar` organizarea

unei pepiniere, preg`tirea, \n vederea

împ`duririi înc` din primul an, a 600

ha teren absolut virgin, \mp`durirea

\ntr-o singur` campanie (toamn`iarn`,

f`r` întrerupere) a suprafe]ei

respective, cu tot ce a \nsemnat aceast`

operaţiune (procurare [i exploatare

utilaje, recrutare muncitori din diverse

zone din ]ar` [i asigurarea caz`rii [i

hranei lor, procurare puie]i deasemeni

din diverse pepiniere din ]ar`, toate

acestea fiind transportate numai pe

ap`. Toate acestea, \n condi]iile \n care,

cu excepţia campaniei de \mp`durire

propriu-zise, când ICAS a deta[at un

numar de 6 tehnicieni, unitatea era

încadrat` numai cu 2 tehnicieni din care

unul se ocupa exclusiv de pepiniera

nou creat` (5 ha).

Colateral, am mai efectuat cercet`ri

privind crearea perdelelor

forestiere de protec]ie pe malul

lacurilor de acumulare, privind

influen]a, la vârste \naintate, a

perdelelor forestiere de protecţie

a câmpului asupra propriet`ţilor

chimico-fizice ale solurilor, privind

32

solu]iile de stabilizare a iazurilor de

decantare de la exploat`rile miniere

de metale neferoase, precum [i analiza

comport`rii unui mare num`r de clone

de plop, introduse pentru prima dat` \n

cultur` \n ]ara noastr`, atât \n pepinier`

cât [i \n Lunca [i Delta Dun`rii.

• Priorit`]i \n cercetare

|n fapt, fiecare tem` de cercetare

este sau ar trebui s` fie o prioritate

\n cercetare. Desigur, cele mai multe

pot fi priorit`]i \n ]ar`, ideal fiind s`

reprezinte prioritate [i \n lume. Nu [tiu

dac` reprezint` priorit`]i \n lume, dar

nu am g`sit \n literatur` date privind

aspecte pe care le-am cercetat, [i

anume:

Solu]ii privind stabilizarea prin

împ`durire a iazurilor de decantare

de la exploat`rile miniere de metale

neferoase.

Studierea influen]ei mulcirii cu

piatr`, pe terase, asupra condi]iilor

microclimatice [i dezvolt`rii puie]ilor

pe acestea.

Utilizarea buta[ilor de c`tin` alb` la

fixarea nisipurilor mobile.

Ca priorit`]i \n ]ar` pot fi

enumerate:

- Am f`cut parte din colectivul care

a introdus metoda creerii puie]ilor

(de r`[inoase) \n pungi de polietilen`,

metod` preluat` apoi [i \n viticultur`;

- Am efectuat primele cercet`ri

privind crearea perdelelor forestiere

de protec]ie pe malul lacurilor de

acumulare (Bicaz, Vidraru);

- Ini]iat [i efectuat primele cercet`ri

privind utilizarea substanţelor

antitranspirant pentru men]inerea

viabilit`]ii puie]ilor \nainte de

plantare;

- Primele cercet`ri privind condi]iile

microclimatice pe diferitele elemente

ale teraselor amenajate pe versan]i

(zona de s`p`tur`, zona de umplutur`,

taluz \ntre terase) pentru stabilirea celor

mai indicate locuri de plantare);

- Primele cercet`ri privind influenţa

perdelelor forestiere de protec]ie a

câmpului, de vârste \naintate, asupra

propriet`]ilor fizico-chimice ale

solurilor;

- Adaptarea, cu rezultate foarte

bune, a ma[inii de sem`nat arpagic,

folosit` \n legumicultur`, la sem`natul

ghindei.

• Cunoa[terea limbilor str`ine

Am dat o aten]ie deosebit` \n

activitatea mea document`rii permanente

din literarura de specialitate. Dac`

\n ce prive[te cea din ]ar` problema

se pune numai \n ce prive[te g`sirea

timpului necesar [i al interesului pentru

g`sirea publica]iilor respective, pentru

cea str`in` se impune, se \n]elege de la

sine, cunoa[terea limbilor str`ine (c`ci

nu sunt suficiente recenziile din Revista

p`durilor). Am avut ([i am) avantajul

cunoa[terii limbii franceze (\n ultimele

clase de liceu lec]iile includeau temeinice

analize literare) [i, mai ales a celei

ruse, care prezenta avantajul, pe lâng`

numeroasele publica]ii ruse[ti propriuzise,

numeroase traduceri din alte

limbi, \n special german` [i englez` de

tratate etc.

Am considerat \ns` c` nu era

suficient [i, \mpreun` cu câ]iva colegi

din actualul ICAS., am \nceput, pe

cale particular`, cursuri organizate

de limbă englez`. Mai mult decât atât,

într-o anumit` perioad` am consacrat

zilnic câte o or` studierii unor articole

de specialitate \mpreun` cu colegii Al.

Alexe [i C. Traci. Am avut [i marea

[ans` de a frecventa cursurile intensive

cu durat` de trei luni, cu scoatere


din produc]ie, \n cadrul Universit`ţii

Bucure[ti. Cursurile erau predate \n

fiecare zi din s`pt`mân` de alt cadru

didactic (inclusiv str`ini) [i exclusiv \n

l. englez`. |n opinia mea, nu trebuie s`

se apuce de cercetare [tiin]ific` cel ce

nu cunoa[te o limb` str`in` de circula]ie

interna]ional`. Nu numai c` nu

poţi fi la curent cu ce se scrie [i se face

\n domeniu dar, oricât ai fi de valoros,

nu te po]i face cunoscut \n mediile

de specialitate, nu po]i participa la

manifest`ri [tiin]ifice interna]ionale.

Participarea la manifest`ri [tiin]ifice

interna]ionale (un coleg extrem de activ

\n acest domeniu este Dl. dr. I. Blada), a

ar`tat c`, de[i nu am dispus de dot`rile

[tiin]ifice ale altora, cercet`torii români

au cu ce se prezenta.

• Pe cheltuial` proprie, la

congresul IUFRO

La congresul IUFRO de la

Eberswalde (1992) am participat

pe cheltuial` proprie. Comunicarea

privind fixarea prin \mp`durire a

iazurilor de decantare de la Baia-

Mare nu era trecut` \n program. A

fost suficient \ns` ca, la solicitarea

mea, moderatorul grupei respective de

lucru s` citeasc` rezumatul (destul de

extins) pentru a fi inclus` \n program [i

prezentat` \n sesiunea de lucru, trezind

interes \n rândul destul de numero[ilor

participan]i (9 \ntreb`ri, 5 aprecieri

\n discu]ii). Aceast` comunicare [i

activitatea ce st`tea \n spatele ei au

determinat Biroul Executiv IUFRO s`

adopte hot`rârea \nfiin]`rii unui grup

special de lucru \n domeniul haldelor

miniere, s` m` numeasc` pre[edintele

acestui grup [i, ca urmare a activit`]ii

depuse \n aceast` func]ie s`-mi acorde

o distinc]ie.

Pentru un cercet`tor, consider ca [i o

obliga]ie participarea [i la manifest`rile

[tiin]ifice interne. Aceasta \i va permite

a fi la curent cu ce fac al]ii dar [i pentru

a face cunoscute altora preocup`rile

[i rezultatele sale [i, prin aceasta, [i

instituţia din care face parte. Conform

acestei concep]ii am participat cu

comunic`ri la multiple manifest`ri, \n

afara celor organizate de Corpul silvic,

fie c` au fost la Baia-Mare, Bra[ov,

Cluj, Piatra Neam], Pite[ti, Ploie[ti, Rm.

Vâlcea etc. Am mobilizat la asemenea

manifest`ri [i colegii mai tineri, pe cei

de la colectivul de cercetare Mih`e[ti.

|n ce prive[te documentarea din

literatura de specialitate, consider ca

necorespunz`toare starea de lucruri

din rândul corpului de ingineri silvici

din produc]ie. Am privit cu deosebit

respect activitatea unor colegi din

produc]ie (I. {chiopu-Or[ova, Gh.

Popescu-Ploie[ti, Vlahely-Pite[ti),

cu o intens` activitate publicistic` \n

paginile Revistei p`durilor, dar nu pot

omite faptul c`, \n deplas`rile pe teren

am \ntâlnit foarte, foarte multe cazuri

când exemplare din revistă z`ceau

aruncate pe diverse dulapuri. Recent,

având nevoie de un număr din Revista

p`durilor, m-am adresat la sediul unei

direc]ii silvice jude]ene convins c` \l

voi g`si \n biblioteca acesteia. Ei bine,

cu toate eforturile amabilei doamne

care r`spunde de bibliotec`, cu mare

greutate a reu[it, dup` ce a colindat

toate birourile, s` g`seasc` la un singur

domn inginer.

• Subaltern dificil

Am fost atât un subaltern dificil,

neadmi]ând ordine pe care le

consideram neadecvate rezolv`rii

problemelor date (f`r` a m` considera

un indisciplinat c`ci, prin modul \n

care rezolvam problemele respective

se vedea c` am avut dreptate), dar [i

un [ef dificil datorit` unei exigen]e

uneori, poate, exagerate. Am respectat

\ns` \ntotdeauna omul muncitor [i

am c`utat s`-i fie respectat` munca

printr-o remunerare corespunz`toare [i

nu numai. A[ putea da ca exemplu, \n

acest sens, activitatea la Baza B`r`gan

unde am introdus plata fiec`ruia

dup` volumul dar [i calitatea muncii

depuse (nu la gr`mad`, cu echipa [i

uneori pe spinarea acesteia), ceea ce

a f`cut ca unii muncitori s` realizeze

câ[tiguri lunare ce dep`[eau salariul

[efului de sta]iune. Aceasta a f`cut

ca, deplasându-m` dup` câ]iva ani la

unitatea respectiv`, s` fiu \ntrebat de

unii dintre muncitori dac` nu m` re\

ntorc, c`ci de la plecarea mea nu mai

realizaser` asemenea câ[tiguri. Tot

acolo, \nc`lcând unele prevederi de la

vremea respectiv` (privind consumul

de carburan]i) am asigurat transportul

zilnic de la [i la domiciliul al

muncitorilor cu mijlocul de transport

al bazei (distan]a dintre unitate [i

comun` fiind de 3 km) considerând

c` era mai eficient ca oamenii s`

vin` la munc` odihni]i [i, de ce nu, [i

multumi]i.

De asemenea, tot \nc`lcând unele

prevederi, am acordat fiec`rui muncitor,

\n folosin]`, o suprafa]` de 0,4 ha teren

33


arabil pentru a fi cultivată cu porumb,

o mare parte din recolt` revenind totu[i

sta]iunii.

Dar tot acolo l-am dat afar` (f`r`

s` cer aprob`ri, f`r` parlament`ri etc.)

mecanicul-[ef pentru indisciplin`,

iar unii muncitori au plecat singuri,

nef`când fa]` ritmului de lucru

(înv`ţaţi s` stea pe spinarea echipei)

[i exigenţelor mele privind calitatea

muncii [i deci erau afecta]i la salariu.

Trebuie s` men]ionez faptul c` la

B`r`gan am [i g`sit un colectiv de

muncitori extrem de performant,

disciplinat [i bine calificat (nu cred c`

se mai f`cea sau se face \n multe locuri

elagaj artificial la nivelul calitativ

la care se f`cea la B`r`gan) datorat,

cred, \n primul rând fostei conduceri

a sta]iunii, Victor [i apoi Silviu-Cristu

Papadopol. Cu acei muncitori m`

sf`tuiam \n fiecare diminea]` asupra

a ceea ce aveam de f`cut, cum este

mai bine s` facem [i, cred, aceasta a [i

determinat faptul c` nu era necesar s`

fie „\mpin[i de la spate”.

• Tactic` [i simpatie

|n atitudinea mea fa]` de diverse

situa]ii am adoptat o pozi]ie tran[ant`

„alb` sau neagr`”, ceeace nu dovede[te

prezen]a sim]ului tactic [i nu mi-a atras

simpatia multora. M-a \nt`rit \n aceast`

pozi]ie a mea [i discu]ia, particular`,

avut` \n tinere]e cu un mare specialist

\ntr-un domeniu medical, vicepre[edinte

al societ`]ii interna]ionale \n domeniul

respectiv care, \ntrebat de mine dac`

\n disputa dintre cele dou` curente

ce existau \n cadrul domeniului,

respectiv dansul, se situeaz` pe o

pozi]ie de mijloc, mi-a r`spuns c` o

asemenea pozi]ie denot` oprtunism nu

numai [tiin]ific ci [i moral [i ea este

d`un`toare \ns`[i celui ce o adopt`

c`ci nici una nici cealalt` dintre tabere

nu \l va b`ga \n seam`, pe când,

adoptând una dintre pozi]ii, conform

concep]iei tale despre fenomenul dat,

unii te vor \njura, ceilal]i te vor l`uda, dar

to]i vor fi nevoi]i s` te pomeneasc` ([i a

\ncheiat cu o expresie plastic` pe care

nu o reproduc).

34

• Oameni deosebi]i \ntâlni]i \n

activitate

Îl men]ionez, \n primul rând, pe

prof. Aurel Rusu, Om [i Domn cu litere

mari. Profesor de topografie \n an. I de

facultate, dup` sesiunea de examene

din iarn`, când m-am num`rat printre

cei ce primisem nota maxim`, m-a

chemat la catedr`, mi-a \nmânat 1000

lei (ianuarie 1950) [i mi-a spus s` mai

iau doi colegi, pe care s`-i aleg eu, [i s`

mergem la concertul cameral sus]inut

de trioul: Valentin Gheorghiu - pian,

{tefan Gheorghiu - vioar` [i Radu

Aldulescu - violoncel. Cine cunoa[te

cât de cât via]a muzical` simfonic` [tie

ce valoare reprezentau [i reprezint`

ace[ti mari arti[ti. Nu cred c` se mai

cunosc asemenea gesturi.

- Gh.Vezeteu – directorul ICES la

\ncadrarea mea \n institut, de profesie

muncitor la atelierele CFR-Bucure[ti-

Triaj. La pu]in timp dup` \ncadrare ne-a

chemat pe Horia Alm`[an [i pe mine

(am fost \ncadra]i \n acela[i timp) \n

birou, unde era prezent` [efa bibliotecii,

d-na Dimitriu si i-a dat dispozi]ie s` ne

duc` \n depozitul bibliotecii [i s` ne dea

la fiecare \ntreaga colec]ie a Revistei

p`durilor, \nc` de la apari]ie. De[i

institutul era dotat cu autoturism, acest

om se deplasa la serviciu (institutul

era lâng` Arcul de Triumf) [i \napoi,

\n cartierul Chitila, cu trei mijloace

de transport \n comun. La \ncheierea

sistemului oamenilor politici \n fruntea

institu]iilor, i s-a propus un post la un

serviciu \n minister. A refuzat [i s-a

\ntors la vechiul s`u loc de munc`.

Nu poate s` nu \]i marcheze via]a un

asemenea om.

- I. Popescu-Zeletin. |n perioada

de \nceput a activit`]ii mele \n ICESdirector

[tiin]ific al Institutului.

Sub conducerea sa, \n institut se

desf`[ura o permanent` [i activ` via]`

[tiin]ific` (analiza tuturor metodicilor

de cercetare [i referatelor [tiin]ifice

\n colectivele de sec]ie, Consiliul

{tiin]ific, \n trei sesiuni [tiin]ifice

anuale, la cea cu referate finale

participând to]i cercet`torii din ]ar`).

Toate acestea constituiau o adevarat`

[coal` pentru to]i cercet`torii, analizele,

inclusiv cele din sesiuni, neavând nimic

festivist, permi]ând un schimb activ de

idei [i cunoa[terea a tot ce se cerceta

\n institut.

Au contribuit, dup` p`rerea mea,

substan]ial la formarea unor valoro[i

cercet`tori \n domeniul amenaj`rii

p`durilor: R. Dissescu, Ilie Decei,

GH. Predescu, Mihnea Stanescu s.a.

Pe nici una din lucr`rile publicate

de ace[tia \n perioada respectiv` nu

ve]i g`si ca autor pe I. Popescu-Zeletin

dac` nu lucrase efectiv (cum se mai

\ntâlne[te pe alocuri) ci, cel mult „Sub

\ndrumarea..., dar [i atunci, numai dac`

era cazul.

- Th. B`l`nic`, „p`rintele document`rii”

\n silvicultur`, cel care, \n

prelegerea de deschidere a cursurilor

pentru noi, cei din anul I, (la prelegere

au asistat nu numai noi „bobocii”,

ci [i studen]i din to]i anii de studii

facând sala absolut ne\nc`p`toare) ne-a

\nv`]at, printre multe altele, c`

„... inginerul silvic nu trebuie s` intre

\n p`dure f`r` aparatul de fotografiat...”

[i, mai ales c` „...nu trebuie s` mergi pe

teren \mbr`cat de bal [i la bal \mbr`cat

de teren” (nu [tiu dac` aforismul \i

apar]inea ca original). El a fost cel care,

atunci când i-am cerut sfatul, a sus]inut

s` \mi continui studiile \n fosta URSS

c`ci, spunea el, „...a cunoa[te o limb`

str`in`, [i mai ales acum limba rus`,

este o avere...” Mi-a dat [i explica]ia

de ce el \nv`]ase aceast` limb`, \nc`

\n 1937, mergând la cursuri facultative

la Universitatea Bucure[ti. De altfel,

vorbea fluent germana, franceza,

engleza, italiana [i rusa. Tot urmând

exemplul lui m-am apucat [i mi-am

însu[it limba englez`. Th. B`l`nic`

a fost [i cel care, dup` intrarea mea

\n ICES „mi-a pus condeiul \n mân`”

[i m-a \ndrumat cum s` scriu articole

la Revista p`durilor. P`strez [i acum

noti]a sa scris` de mân` cuprinzând

îndrum`rile cu privire la cum se scrie

un articol. M-am str`duit [i sper c` am

reu[it, cel pu]in \n parte, s` respect aceste

\ndrum`ri. Era un mare orator [i lec]iile

sale din an I de facultate (meteorologia)

erau ascultate cu mare aten]ie. Trebuie

s` m`rturisesc c` am cunoscut, direct de


la cei direct implicaţi, omenia de care a

dat dovad` \n timpul r`zboiului fa]` de

popula]ia civil` din teritoriile ocupate.

- Au fost numero[i colegii din

produc]ie care m-au impresionat prin

activitatea lor [i nu pot s` nu îl menţionez

pe I. {chiopu, fost [ef al ocolului silvic

Or[ova (a fost coleg de promo]ie cu ing.

Gogu Popescu), cel care mi-a fost prima

c`l`uz` profesional` [i chiar [tiin]ific`

\n abordarea problemelor terenurilor

degradate de la Por]ile de Fier.

• Publica]ii

Am publicat un mare num`r de

lucr`ri [tiin]ifice (articole, comunic`ri,

referate) dar [i publicistic` \n cotidiene

centrale [i locale.

La toate acestea trebuiesc ad`ugate

cele peste 100 recenzii ale articolelor

române[ti publicate \n Buletinul

Institutului Unional (URSS) de

Informare Tehico-{tiin]ific` pentru

Agricultur` [i Silvicultur`, ca [i

numeroasele recenzii asupra unor

articole de specialitate din literatura

str`in` publicate \n Revista p`durilor.

|ncerc, \n continuare, s` folosesc

organe de pres` centrale [i locale pentru

a ar`ta func]iile p`durii, rolul ei \n

via]a omului [i a societ`]ii [i a sus]ine

necesitatea protej`rii ei. Acela[i lucru

\l urm`resc prin expuneri la cercuri

[colare de ecologie, \n special la licee

din Sf. Gheorghe (Covasna).

• Pasiuni: dansul, caii, munca

Nu pot afirma c` am avut pasiuni

anume. |n liceu am fost membru al

unui ansamblu de dansuri populare cu

activitate inclusiv interna]ional`. Nu

mi-a fost str`in nici sportul, \n special

\n facultate atingând nivel relativ ridicat

(categorie de clasificare).

Mi-au pl`cut [i \mi plac caii,

probabil [i datorit` faptului c` am

copil`rit \n preajma hipodromului

B`neasa, pe gardul c`ruia ne c`]`ram s`

urm`rim cursele [i chiar antrenamentele

de galop. Atrac]ia pentru cai a f`cut

ca, la B`r`gan, datorit` colabor`rii

cu herghelia Jeg`lia (nu era pe

atunci \n sistemul silviculturii), s`

asigur un efectiv de 11 cai cu care se

executa un mare volum de lucr`ri \n

unitate, s` aprovizion`m cu cai [i alte

unit`]i ICAS iar eu s` fac, c`lare, cu un cal

de ras`, aproape cu regularitate rondul

unit`]ii pentru a controla punctele de

lucru sau s` m` deplasez la diverse

unit`]i \nvecinate \n func]ie de

necesit`]i.

Dragostea pentru cai (s` fi ferit D-zeu

pe vreun muncitor s` \ndr`zneasc` s`

bat` caii) nu a concurat-o pe cea pentru

motoare. Aceasta din urm` m-a ajutat

mult \n activitate, \n special la Sf. Gh.

- Delt` unde puteam [i controla dar [i

ajuta efectiv \n munc` mecanicii de

utilaje. Au fost multe situa]ii \n care,

pentru a face fa]` marelui volum de

lucr`ri, iar uneori pentru a da psibilitate

tractori[tilor s` se odihneasc`, m-am

urcat personal pe tractor, efectuând fie

lucr`ri de transport din port (navele

nu puteau s` sta]ioneze inutil) fie

chiar lucr`ri de preg`tire a terenului

(discuiri) pentru a crea front de lucru

marelui num`r de muncitori. Tot

aceast` \nclina]ie a ajutat ca, folosind

[i calificarea muncitorilor, s` adapt`m

sau chiar s` transform`m unele utilaje

pentru u[urarea muncii (discuri purtate

la Sf. Gh., ma[ina de sem`nat ceap`,

la sem`natul ghindei la B`r`gan,

adaptarea scoabei de scos puie]i cu

trac]iune hipo la trac]iune mecanic`,

tot la B`r`gan [i, prin acest sistem am

putut ajuta [i C.A.P.-ul din comun` la

scosul sfeclei de zah`r, scutind oamenii

de efortul extrem de mare pe care \l

reclama scosul manual.

• Cercetarea [tiin]ific`, pe primul

loc

Cred c` ar trebui, totusi, s` consider

drept pasiune cercetarea [tiin]ific`.

S-ar putea considera c` fac pe grozavul

dar aduc \n sprijinul acestei afirmaţii

faptul c`, \n anumite perioade am

avut func]ii de \nalt nivel \n diverse

institu]ii (Consilier, cu rang [i salariu

de Dir. Gl., \n C.N.S.T., [ef de sec]ie \n

Prim`ria Capitalei) sau cadru didactic

universitar, la toate renun]ând la cerere,

cerere care, mai ales \n cazul Primariei,

a fost aprobat` numai dup` multe, multe

insisten]e [i ajungând numai la nivelul

cel mai \nalt al conducerii acesteia

(cea care [i f`cuse \ndelungi [i intense

presiuni asupra conducerii Ministerului

Silviculturii - Dl Ion Cioar` pentru

a fi de acord cu transferul meu la

Prim`rie).

Renun]area la func]ia didactic` mi-a

atras repro[uri severe din partea d-nei

prof. Felicia Iliescu (fiica acad. C.

Chiri]`) fost` student`, care considera

c` am gre[it grav nededicându-m`

carierei universitare.

• Ce nu mi-a pl`cut \n via]`

Nu am agreat niciodat` atitudinea de

„ploconeal`”, fie ea \n via]a particular`

fie \n cea profesional`, practicat` de

unii pentru func]ii. Am \nv`]at tot de

la oameni integri c` „...func]ia este

relativ` dar scara este absolut`...”

(\n]elegându-se scara valorilor). |n

activitatea de [ef de unitate am refuzat

cererile de a livra gratuit material de

plantat chiar conducerii la cel mai \nalt

nivel a Consiliului Jude]ean Ialomiţa

sau a comitetului Or`[enesc de Partid

C`l`ra[i (la B`r`gan) sau puie]i

ornamentali, fazani, sucuri de fructe

etc (la {tef`ne[ti).

Nu \mi place mecantilismul instaurat

\n rândul unor persoane (când m-am

prezentat cu diploma de excelen]`

primit` de la IUFRO la o persoan` din

conducerea de atunci a ICAS, considerând

c` era [i un merit al Institutului, am fost \

ntrebat „...[i câ]i bani ]i-au dat dom’le?”,

ca [i cum o asemenea distinc]ie poate fi

evaluat` \n bani; \n afar` de faptul c` nu

se dau bani).

*

Atât cât \nc` „m` mai ]in pe

picioare”, \n ciuda afec]iunii maligne de

care suf`r, m` str`duiesc s` \mi men]in

condi]ia fizic` \ngrijind gospod`ria de

la Mih`e[ti unde \ntre]in mica gr`din`

de legume, sparg lemne pentru foc ([i

este nevoie o lung` perioad` din an,

chiar dac` nu locuiesc acolo \n perioada

decembrie-martie) s.a.

A consemnat

Rodica Dumitrescu

35


36

S` Ne Cinstim |nainta[ii

AMINTIRI {I CUGET~RI DIN 50 ANI

DE DRUME}IE PE BUCEGI *

„...întorcându-mă iarăşi cu gândul spre acele zile ale anului 1919, când îmi ridicam privirile copilăreşti

către culmile Sinaiei, întrebându-mă: Ce poate fi acolo sus? Voi putea ajunge oare?”

Alexandru Beldie

Ascensiunule colective \n zonele

abrupte ale Bucegilor, organizate iniţial

de A.D.M.I.R., apoi de Clubul Alpin

Român [i Clubul Carpatin Român,

constituie cea mai de seam` activitate

propagandistic` pentru turismul alpin,

desf`[urat` cu deosebire \n perioada

anilor 1933 - 1940 [i totodat` un

important capitol al activit`]ii mele

turistice.

Nu mai p`strez decât r`bojul

ascensiunilor din cadrul Clubului

Carpatin Român, dup` care, \ntre 1935

[i 1938 am condus 24 de „colective”,

cu un total de 210 participan]i \n timp

ce altele erau conduse mai ales de

colegii Leova Stolear [i V. Costovici.

Num`rul participan]ilor la o ascensiune

varia obi[nuit \ntre 5 [i 20. La fiecare

obstacol al traseului (s`ritori, hornuri,

fe]e stâncoase, puternic \nclinate) a

c`ror trecere, adesea riscant`, necesita

oarecare iscusin]` \n cunoa[terea

locurilor, conduc`torul escalada primul,

singur, apoi odat` ajuns deasupra

obstacolului, asigura cu frânghia pe

fiecare participant \n parte, uneori chiar

„ajutând” prin trac]iune pe cei mai

puţin \ndemânatici \n folosirea izelor”,

câteodat` trebuind s` tragi ca la galere,

\nvingân greutatea „mazdropului”, plus

coeficientul de frecare pe stânc`. Urma

apoi trac]iunea de spate, de asemenea pe

rând. Am trecut [i clipe grele, a[ putea

spune dramatice, prilejuite de vreo

brusc` schimbare a vremii, ploi toren-

]iale care transformau hornurile \nguste

\n adev`rate cascade, cea]` deas`,

pr`v`liri de bolovani sau alunecarea

vreunui membru al grupului, r`mânând

suspendat \n coard`. Odat`, \n Col]ul

M`linului, la o ingrat` traversare pe

stânc` gola[e, vertical`, un coechipier,

asigurat de mine \n frânghie, [i-a

pierdut pentru o clip` cump`tul [i

reazemul, pendulând deasupra unui

perete de vreo 200 de metri. N-am

reu[it s` \mpiedic alunecarea brusc`,

nea[teptat`, decât dup` ce frânghia

mi-a alunecat [i ea dintre degete vreo

20 cm, ie[ind \nro[it` de sânge din

strânsoarea palmei.

Conducând grupurile f`r` [ov`ire

pe trasee bine studiate [i c`utând a

impune o disciplin` cam milit`reasc`

dar indispensabil` [i consim]it` pân`

la urm` de to]i participan]ii la aceste

ascensiuni colective mi-au acordat

încredere, fiind bucuro[i c` \n acea

[coal` elementar` a for]elor, mai \nva]`

câte ceva [i despre folosirea ra]ional`

a for]elor, despre etica comport`rii,

despre florile [i ierburile muntelui.

Recuno[tin]a [i \ncrederea acestori

oameni a fost deseori exprimat`,

bun`oar` \n registrul de impresii [i

sugestii al Clubului Carpatin Român,

unde sunt consemnate numeroase

aprecieri ale participan]ilor. Unul din

ace[tia, Mi[u Stroescu, la 1 septembrie

1935, dup` ascensiunea abruptului

nordic al Morarului prin Valea Râpa

Z`pezii, se exprima foarte lapidar:

„Cu Dumnezeu [i Beldie” (Cred [i eu

*Autorul acestui text, trecut în nefiinţă de ceva vreme, a fost primul doctor în silvicultură, cu titlul obţinut în România. Personalitatea sa răzbate dincolo de rândurile acestor note de drumeţie care se constituie şi

astăzi întru-un îndemn pentru noi toţi, de a trăi frumos.


c` poate singur Beldie nu l-ar fi putut

scoate la crest`, cânt`rind nu mai puţin

de 95 de kilograme, constatate pe

cântarul de bagaje al g`rii Bu[teni!).

|n epoca eroic` a dezvolt`rii

turismului \n Bucegi mi-a fost dat s`

asist chiar s` particip [i la ac]iunile

privind construc]ia de cabane, drumuri [i

executarea de marcaje turistice. Astfel,

\n 1936 se des`vâr[ea construirea a 2

cabane „cheie”, Babele [i Caraiman,

a[ezate la \nsemnate r`scruci de poteci,

ambele ridicate cu mari greut`]i [i

sacrificii, \n lipsa drumurilor porivite

pentru transportul materialelor, c`rate

cu ]ârâita, cu furnicarul fabricii de

hârtie Bu[teni, apoi cu cai [i c`ru]e, [i

sub criza de muncitori care nu rareori se

l`sau p`guba[i, abandonând [antierul,

izgoni]i de vitregiile climatului alpin.

„Cetatea de piatr`” a cabanei Babele a

fost durat` de societatea A.D.M.I.R.,

construc]ia fiind ini]ial finan]at` printr-o

dona]ie substan]ial` a doctorului Gh.

Dumitrescu, pre[edintele de onoare al

asocia]iei [i apoi \ntr-o bun` m`sur`

de Uzinele Comunale Bucure[ti, prin

str`dania [i rela]iile entuziastului

pre[edintelui activ al asocia]iei, Ion

Udri[te - Olt.

{i mai greu s-a ridicat modesta

dar cocheta cabana „Caraiman”,

îndeplinându-se astfel visul unui grup

de b`ie]i \ndr`gosti]i de munte, de

pe vremea când erau colegi la liceul

„Mihai Viteazul”, [i anume „Grupul

Alpin Brav” care avea s` devin` Clubul

Carpatin Român, \n frunte cu inimosul

energicul lui fondator [i pre[edinte,

Dumitru Gherassy.

Prea pu]ini din aceia poposesc la

cabana „Caraiman”, \ndr`zne] a[ezat`

pe marginea abruptului v`ii Jepilor, \n

plin` poart` de vânturi, cu acoperi[ul

smuls de dou` ori de furtuni, cunosc

eforturile cu care s-a \n`l]at aceast` cas`

cu cotiza]iile [i dona]iile membrilor

clubului, cu fonduri ob]inute prin

organizarea de serate dansante, uneori

deficitare [i cu zgârcita finanţare

din partea „Oficiului Na]ional de

Turism” depe acea vreme, [i aceea

ob]inut` cu greu, dar dup` „captarea”

directorului acelui oficiu printr-o

Fotografii puse la dispozi]ie de Administra]ia Parcului Natural Bucegi

masa la restaurantul „Modern”, oferit`

acestuia de asocia]ie, \ns` pl`tit` din

buzunarele noastre nevoia[e, ca tineri

membri ai comitetului, cu care prilej

i-am „b`gat sub nas”, spre aprobare,

cererea de subven]ie. {i apoi câte

greut`]i cu transportul materialului de

construc]ie [i cu muncitorii! Noroc cu

antreprenorul construc]iei, regretatul

sin`ian Petre Pascu, bun me[ter [i om

de suflet, devotat ideii construc]iei de

cabane \n Bucegi, frate cu Costic`,

Filic` [i Victor Pascu (ast`zi numai

ultimul \n via]`), to]i buni cunosc`tori

[i iubitori ai Bucegilor, oameni de

isprav` care s-au \nscris la loc de cinste

\n istoria turismului \n ace[ti mun]i

prin construirea de diferite amenaj`ri

turistice, executarea primelor marcaje

de poteci ale Turing - Clubul României,

organizarea tehnic` a concursurilor de

schi, precum [i ca neîntrecute c`l`uze.

Costic` era nelipsit de la petrecerile

noastre la „Casa Pe[tera”, când ne

uimea cu m`iestria lui de a cânta sârbe

cu muzicu]a de gur` [i de la care am

\nv`]at câteva cotloane prea pu]in

cunoscute ale Bucegilor. Filic` a fost

pân` \n ultima vreme „consilier” la

trasarea pârtiilor pentru concursurile de

schi, iar mezinul Victor, ast`zi bunic,

mi-a fost mult` vreme tovar`[ al`turat

[i de esen]ial ajutor \n str`dania mea de

ocrotitor al naturii \n Bucegi.

|n toamna anului 1937 cabana

„Caraiman” era aproape gata [i to]i

37


ardeam de ner`bdare s` o inaugur`m

de Anul Nou. Dar visteria asocia]iei era

sec`tuit` [i funicularul de la Bu[teni nu

func]iona, a[a c` am pornit la c`ratul

cu spinarea a paturilor [i diferitelor

obiecte de mobilier, lenjerie [i menaj,

\n parte luate de acas` [i donate de noi

(p`turi, cr`ti]i, oale [i pe deasupra... un

ceas cu cuc). Am pornit organizaţi \n

caravane de câte 15-20 b`ie]i [i fete,

membrii ai asocia]iei, \n frunte cu

comitetul, \n zilele lui octombrie, pe

vreme de burni]`, neguri [i vânt rece cu

spic de z`pad`, de-]i trecea toat` pofta

[i de munte [i de caban`, dar \nsufle]i]i

numai de gândul de a des`vâr[i ceea ce

\ncepusem, f`r` s` b`nuim c` \n acele

zile \mplineam o fil` de neuitat din

cartea istoriei turismului românesc.

|n preajma Anului Nou am pornit-o

iar`[i \n caravan`, urmând s` inaugur`m

cabana noastr`. De data aceasta, mie,

ca student la silvicultur`, mi-a revenit

sarcina s` car \n spinare un brad de

aproape dou` staturi de om, ales [i t`iat

din p`durile Sinaiei, având pe deasupra

\n sacul de spate [i o damigean`

pântecoas`, plin`. Dar odat` ajun[i

pe \n`l]imile platoului, numai ce se

porne[te o viforni]` ame]itoare. A[a se

umfla vântul \n „cetina-i tot verde” a

bradului meu, c` m` tot \nvârtea printre

n`me]i ca un titirez, de nu [tiu de câte

ori mi-a venit s`-l las prad` stihiilor,

fiind cât pe-aci s` inaugur`m cabana [i

s` petrecem Cr`ciunul f`r` tradiţionalul

pom \mpodobit.

Una dintre ac]iunile propagandistice

pentru \nlesnirea p`trunderii \n munte

consta atunci \n amplificarea reţelei de

marcaje. Am pornit astfel, cu bidonul

38

de vopsea [i pensula, \n cadrul Clubului

Alpin Român, la executarea marcajului

„triunghi ro[u” de la Bu[teni la „Pichetul

Ro[u”, apoi la marcarea intr`rilor \n

v`ile Co[tilei [i G`lbinelelor. Tot la

aceste ac]iuni se înscriu [i ghidurile

turistice, ca „Bucegi [i Piatra Craiului”

de I. Ionescu-Dun`reanu, ap`rut`

\n 1936, apoi mai târziu „Bucegii -

turism, alpinism” de Em. Cristea [i N.

Dumitriu [i, \n fine, lucrarea mea „80

trasee turistice \n mun]ii Bucegi”, din

1968.

{i pentru c` este vorba de scrieri

despre mun]i, nu pot trece cu vederea

cartea de c`p`tâi a mea [i a altor

mul]i iubitori ai mun]ilor, „Cartea

Mun]ilor” a Bucurei Dumbrav`, dat`

la iveal` \n 1921 [i publicat` apoi

\nc` \n dou` ediţii. Nu este un ghid

turistic tehnic, ci o c`l`uz` spiritual`

pentru cunoa[terea mun]ilor [i vie]ii la

munte, pe care autoarea „Haiducul”-ui

i-a iubit atât de mult, v`zându-i „vatr`

de entuziasm [i de mari idei, g`tit` cu

flori [i \ncins` de fulgere”, \n ale c`rei

pagini „pline de izvoare, de flori de

munte, stâne [i de stele” cum scria \n

prefa]a ei poetul Emanoil Bucu]a (el

\nsu[i din vechea gard` a „Hanului

Drume]ului” [i tovar`[ de drume]ie cu

Bucura Dumbrav`). G`sim \ndemnuri

la \mbog`]irea minţii [i sufletului pe

pliurile mun]ilor [i înv`]`turi de cum

trebuie s` ne purt`m [i s` ne adapt`m

acolo sus unde „e numai armonie”.

{i Bucura Dumbrav`, pe adev`ratul

ei nume Fany Seculici, pe care am

cunoscut-o copil fiind, întâlnindu-ne

amândoi singuratici pe c`r`rile din

p`durea Pele[ului, \[i \ncepe cartea

cu cuvintele: „\nchin aceast` carte

tineretului. Doresc tineretului dorul de

munte. Dorul de munte s`-i fie c`l`uza

pe pragul unei ere noi”.

Ajung acum cu amintirile \n preajma

unei zile ale anului 1934, hotarâtoare

pentru via]a mea profesional` de mai

târziu. Acele zile când m-am aplecat

pentru prima oar` asupra florilor

[i ierburilor de munte, cu gândul

cunoa[terii numelui [i vie]ii lor, [i

îndr`gindu-le din ce \n ce mai mult.

{i astfel \n primul an de studen]ie la

silvicultur`, pe vechea mea pasiune a

drume]iei la munte s-a grefat [i pasiunea

cunoa[terii tainelor lumii plantelor.

Str`b`tând acelea[i povârni[uri, creste

[i bârne ale Bucegilor, de ast` dat`

cu ochii cercet`torului acestei lumi,

colec]ionând toate soiurile de plante [i

însemnând particularit`]ile condi]iilor

lor de via]`, s-ar putea spune c` am

încetat de a mai fi turist; cel pu]in dac`

accept`m defini]ia dat` de ciobanii

br`neni, dup` care turi[tii sunt oameni

care umbl` pe munte f`r` nici o treab`,

umbl` „flean]a”, de unde [i pitorescul

dar [i dispre]uitorul epitet, de „flen]ari”

dat acestor intru[i, adesea zgomoto[i,

pe culmile mult` vreme odinioar`

st`pânite [i cunoscute numai de ei, \n

lini[tea str`b`tut` doar de clinchetul

t`l`ngilor. „Flen]arul” de mine a scos

\ns` o dat` la drum un cioban. Astfel,

m-am \ntâmplat o dat` la cabana de

pe Vârful Omu pe o cea]` ca laptele,

de nu vedeai la câ]iva pa[i. Afar` era

un cal priponit [i \n`untru un mocan

vârstnic, pe nume Clinci dintr-o mare

familie de br`neni oieri din tat`-n fiu.

Uitându-se du[m`nos la cea]a de afar`,

tot blestema, nec`jit c` nu poate nimeri

el pe asemenea vreme Hornul Ţapului

ca s` coboare de acolo la stâna din

Guţanu. Dar eu zic „M`i omule, eu

cunosc locurile, hai cu mine”. Mi-a

aruncat o privire cam chiondorâ[` [i

a t`cut. Am ie[it un pic din buc`t`ria

cabanei [i \ntre timp cabanierul i-a

spus: „Du-te cu `sta c` [tie fiecare

metru p`trat din Bucegi”. M-am

înapoiat [i-l aud c` zice: „Zici D-ta

c` nimere[ti }apu pe blurhaiul p`trat

din Bucegi”. S-a ridicat, [i-a luat calul

de dârlogi [i am plecat. Nu pot uita

uimirea zugr`vit` pe chipul mocanului,

când dup` vreun ceas bun de mers pe

culmile Doamnelor [i B`trânei, o pal`


de vânt a risipit dintr-o dat` negurile,

l`sând s` apar` la câ]iva pa[i de noi

vechea cruce de lemn \nfipt` \n pragul

Hornului }apului [i marcând cap`tul

vechiului drum al contrabandi[tilor

brâneni de pe vremuri, drum pe care a

coborât apoi singur, cu bine, spre cas`,

b`trânul Clinci, dumirit, minunat [i

poate [i ru[inat. Asta nu mai pomenise

el; s`-l scoat` un „flen]ar” la drum.

|nv`]`tura muntelui câ[tigat` timp

de 15 ani ca simplu drume] mi-a fost

de nepre]uit folos \n cercet`rile mele

botanice; mi-a prilejuit investigarea

sistematic` pentru prima oar` a

zonelor abrupte, greu accesibile, cu

descoperirea a numeroase aspecte de

vegeta]ie necunoscute pân` atunci \n

Bucegi, \mbog`]ind inventarul, floristic

al acestui masiv cu 170 specii de plante

nesemnalate anterior, \n mare parte

rarit`]i de valoare [tiin]ific`, [i descriind

20 noi asocia]ii vegetale, unele unice

\n Europa. |n numeroase din aceste

cercet`ri am fost \nso]it de inimoasa

[i neobosita mea asistent` de pe acea

vreme, Maria Ciuc`, a c`rei dragoste

pentru florile mun]ilor a \ndemnat-o

f`r` [ov`ire s` \mi fie al`turi cu cutia

de herborizat [i carnetul de noti]e, pe

cele mai aspre [i primejdioase clean]uri

[i bârne ale Bucegilor.

|nm`nunchind cuno[tin]ele datorate

botani[tilor \nainta[i [i ad`ugând la

acestea nout`]ile mele, am reu[it s`

dau la iveal` \n 1976 „Flora [i vegetaţia

mun]ilor Bucegi”, cuprinzând [i

numeroase noi cuno[tin]e asupra

ecologiei plantelor alpine.

|ntre timp am organizat [i condus \n

Bucegi numeroase excursii de studii cu

oameni de [tiin]` de la noi [i de peste

hotare, dornici s` cunoasc` bog`]ia [i

str`lucirea florei Bucegilor mi-a fost

h`r`zit`; cinstea de a prezenta valorile

[tiin]ifice [i podoabele din lumea

plantelor acestor mun]i unor somit`ţi

mondiale, ca Prof. O. Schwartz de la

Jena, Prof. H. Meusel de la Halle, Prof.

H. Ellenberg de la Gőttingen, veni]i \n

Bucegi cu asisten]i [i studen]i de-ai lor.

|n cei aproape 50 de ani de drumeţie

\n Bucegi mi-a fost dat s` fiu martor al

unor cruciale transform`ri [i evoluţii

ale turismului de munte, de neb`nuit

nici pe departe pe vremea din care se

trag \nceputurile acestor amintiri, [i

determinate de scurgerea implacabil`

a timpului, jalonat \n aceast` jum`tate

de veac de mari evenimente istoricosociale

[i de impetuosul progres al

tehnicii.

Am asistat, a[adar, la apari]ia

primului motociclist pe Vârful Omu, prin

1931, [i a primului automobil „Citroën”

ajuns la crucea de pe Caraiman, tot

pe acea vreme, [i \napoiat \n vale sub

form` de piese deta[ate. {i au trecut

mai bine de treizeci de ani de la aceste

performan]e izolate pân` atunci, când,

\n zilele de afluen]` turistic`, parc` s-ar

sim]i nevoia [i de agen]i de circula]ie

pe drumurile modernizate, ajunse pân`

la crestele Babelor [i Co[tilei, [i de pe

care, drume]ii clasici cu sac de spate [i

bocanci ]intui]i, priviţi prin geamurile

vreunei „Dacia 1300” lansat` \n 60 km

pe or`, apar ca imagini de-a dreptul

desuete.

Am asistat la prima pâlpâire a

flac`rei gazului metan \n vatra cabanei

„Piatra Ars`”, cu lacrimi \n ochi de

emo]ie [i de bucurie, v`zând \n acea

flac`r` semnul \ncet`rii despuierii

Bucegilor de podoaba jnepeni[urilor,

singura surs` de combustibil de pân`

atunci pentru cabanele de pe culmi.

{i am mai asistat la instalarea

primei linii telefonice ce leag` cabanele

cu Sinaia [i a liniei electrice de \nalt`

tensiune care avea s` aduc` \n cabane

str`lucirea tuburilor fluorescente de

ast`zi, amândou` liniile, primele \n

ţar` la peste 2000 de metri altitudine,

ini]ial aeriene, pr`p`dite câteva ierni

de-a rândul de vijeliile cu ghea]` [i

chiciur`, a c`ror str`[nicie dep`[ea

socotelile [i priceperea \n ale muntelui

ale proiectan]ilor [i de abia dup` aceea

ascunse \n p`mânt (vorba aceea „mintea

românului de pe urm`”).

{i, \n fine, odat` cu aceste \nlesniri

la care se adaug` recentul teleferic din

Sinaia, am asistat la rapida [i de neb`nuit

impetuoasa cre[tere a circulaţiei

turistice, [i ca urmare la urbanizarea

tot mai accentuat` a culmilor domoale

ale platoului Bucegilor, lipsite ast`zi

de farmecul [i lini[tea odihnitoare de

odinioar`.

La grea \ncercare sunt supuse ast`zi

cabanele \n zilele de var`, asaltate de

mul]imea celor dornici de a cunoa[te

frumuse]ile muntelui, de a se odihni \n

mijlocul acestor frumuse]i sau numai

de a schimba aerul [i decorul cotidian,

[i de mul]imea acelora de a schimba

numai... cârciuma din vale cu alta

coco]at`.

Bie]ii cabanieri sunt de asemenea

greu \ncerca]i, adesea neputând prididi

s`-i mul]umeasc` pe to]i, fie ei \n grupuri

„organizate” sau porni]i de capul lor,

capacitatea de g`zduire a cabanelor

fiind prea mic` fa]` de solicitarea lor

\n perioadele de mare afluen]`. Unii

rezist` cu greu impactului turistic,

C`utând adesea a convinge \n

diferite chipuri pe turi[tii supranumerari

s`-[i ia valea spre alte ad`posturi. A[a,

bun`oar`, faimosul Gore Spiridonescu,

meteorolog la sta]ia de pe vârful Omu,

girând [i cabana turistic` respectiv`, se

f`cea c` cerceteaz` indica]iile aparatelor

meteo de fa]` cu solicitanţii la cazare

39


[i \i sf`tuia pe ace[tia s` coboare cât

mai au timp, c` se anun]`... o vijelie

nemaipomenit` etc. Asta îmi aminte[te

de o scen` la care am asistat, tot pe acea

vreme, la cabana Babele, unde \ntr-o

dup` amiaz` de var`, cabanierul Gelu

Bondoiu, o alt` „figur`” pitoreasc` a

Bucegilor, \n faţa insisten]elor repetate

ale unei tinere perechi de a se caza \n

cabana rezervat` \n \ntregime \n seara

aceea pentru un grup ONT a[teptat,

v`zând c` explicaţiile manierate pe

care le d`dea la ghi[eu fiica sa c` nu-i

pot convinge pe cei doi s` porneasc`

spre alt` caban` nerezervat`, sub

tensiunea prilejuit` de organizarea

primirii grupului, cât [i de „obuzierul”

de ]uic` din mân` cu care se \nvârtea

prin buc`t`rie ca leul \n cu[c`, n-a mai

rezistat [i a explodat: „Ei, gata! Ce atâta

vorb`? }i-a spus fata c` nu e locuri.

Hai! Salt`-te Georgic`, ia-]i turturica

[i... vira!” S-a dus buhul \n Bucegi de

aceast` replic` care - de prisos s` mai

spunem - [i-a f`cut imediat efectul

conving`tor.

Noroc c` echipa de ast`zi din

Bucegi mai num`r` câ]iva adev`ra]i

cabanieri, c`li]i \n treaba aceasta

[i oameni de munte, cunosc`tori ai

locurilor [i nevoilor turi[tilor, ca

bun`oar` C. Moiceanu (Piatra Ars`), I.

Vila (Padina), Gh. Râ[noveanu (Cota

1500), Gh. Bordea (Babele), Gh. St`nil`

(Poiana Izvoarelor), acesta din urm`

dintr-un neam de râ[noveni, to]i din

tat`-n fiu cabanieri sau cu îndeletniciri

legate de mun]i ca p`stori, vân`tori de

ur[i [i capre negre. Unul dintre ace[tia

a ]inut ani de-a rândul cabana Vârful

Omu, singur cuc aproape toat` iarna \n

c`su]a rezemat` de stânc` [i \ngropat`

\n n`me]i, dar gata s` primeasc` pe rarii

turi[ti hivernali. Mai recent am apucat

s` v`d aceast` caban` \nchis` pe timpul

iernii, chipurile ca „nerentabil`”. {i

asta \mi aminte[te [i de al]i cabanieri

inimo[i [i d`rui]i pân` la sacrificiu

meseriei de gazd` de drume]i, de

pe vremea când nu se pomenea cu

autocamionul s` le aduc` marfa la u[a

cabanei. A[a a fost bun`oar` Englitera

Ni]oiu, sin`ianc` n`scut` [i crescut`

\n cabana ]inut` de taic`-s`u, firav` [i

40

pu]intic` la trup, de te minunai de unde

atâta putere s` care - cum am v`zut de

atâtea ori - cu spinarea sau c`ruciorul,

cele trebuincioase cabanei, perfect`

gospodin` [i mam`, r`pus` \ns` mult

prea timpuriu din via]`, de extenuare.

Apoi, Moise Ro[cule], de care am

pomenit \n aceste pagini, exemplu de

ospitalitate româneasc`, surprins [i

ucis de o avalan[` de z`pad` sub Colţii

Gu]anului, \n fruntea unei caravane

de transport de alimente la cabana

„Pe[tera” pe care o gospod`rea.

A fost, [i nu demult, o vreme

când s-au perindat pe la cabane [i

aventurieri, pu[i pe c`p`tuial` sau

oameni „nevinova]i” care au v`zut

pentru prima oar` mun]ii \n ziua

când li s-a \ncredin]at cabana de c`tre

întreprinderea respectiv`, exclusiv

mercantil`. O dat`, \ntr-o zi neguroas`

unul din ace[tia, de ba[tin` se pare de

prin C`l`ra[i, pornind din Sinaia pe

traseul clasic spre cabana „lui” de la

Vârful cu Dor, a pierdut... marcajul, nu

i-a mai dat drumului de rost [i f`când

calea \ntoars` a e[uat la „Cota 1500”,

primit [i g`zduit de c`tre colegul s`u,

ca un biet turist novice r`t`cit.

Revenind la traseul de munte,

trebuie s` constat`m, c` din p`cate, înc`

prea numero[i „turi[ti” nu pre]uiesc

farmecul muntelui, având ca singur

obiectiv cabana, [i privind drumul

numai ca un mijloc, adesea plicticos,

pentru atingerea acestui obiectiv. M-am

convins de aceasta urm`rind purt`rile [i

vorbele lor. Socotesc c` firesc ar fi tocmai

invers: cabana s` fie doar mijlocul de

reconfortare [i odihn`, drumul \n sine

constituind scopul pornirii la munte, cu

\nsufle]ire pentru cunoa[terea farmecului

Firii, dar [i preg`ti]i pentru \nfruntarea

vitregiilor ei.

Mijloacele de transport auto [i

telefericul duc ast`zi pe culmi mul]ime

de oameni de tot felul, iar reclamele

te \mbie: „Vizita]i cabana X... care

v` ofer`...”. Dar n-am v`zut \nc` nici

o pancart` care s` avertizeze c` pe

mun]i, \n afar` de cabane mai exist`

[i pr`p`stii, mai exist` [i neguri care

ascund marcajele, pospaiuri de z`pad`

chiar \n miez de var` care ascund

potecile [i vijelii stârnite din senin. {i

nu ar strica, pentru c` \n ultima vreme

telefericul depune la 2000 m altitudine

din ce \n ce mai mul]i amatori, \n ţinuta

potrivit` bulevardului din Sinaia,

având adesea ca singur echipament un

tranzistor. Unii din ace[tia, ca urmare

a vreunei \ntâmpl`toare confrunt`ri

cu stihiile muntelui, [i mai ales dac`

au fost buni clien]i la barul cabanei,

î[i \ncheie plimbarea ca clien]i ai...

SALVAMONT-ului.

{i aceast` institu]ie are mult de

furc`, putându-se spune c` oamenii

ei, pe lâng` ac]iunile lor de salvare fac

mult oficiul de ciocli pentru aceia, care

pornind spre culmi, vorba românului

„izmene pe c`l`tor” [i necunoscând

legile aspre [i ineluctabile ale

în`lţimilor, \[i \ncheie \n mod tragic

„Week-end”-ul \n vreuna din genunile

muntelui necru]`tor. De aceea, unul din

vrednicii b`ie]i de la SALVAMONT

Sinaia [i om de duh, propunea mai

deun`zi schimbarea denumirii \n

IRVCA - Sinaia, adic` \ntreprinderea

pentru recuperarea [i valorificarea

cadavrelor alpine.

|nchei aceste amintiri [i cuget`ri

dintr-o via]` ale c`rei rosturi dintre

cele mai \nsemnate s-au pecetluit acolo

sus, pe Bucegi, \ntorcându-m` iar`[i cu

gândul spre acele zile ale anului 1919,

când \mi ridicam privirile copil`re[ti

pentru prima oar` c`tre culmile de

deasupra Sinaiei, \ntrebându-m`: Ce

poate fi acolo sus? Voi putea ajunge

oare? {i ast`zi, ridicându-mi ochii

c`tre acelea[i culmi ve[nice, ce oare a[

mai putea s` \ntreb?

Mai bine nu mai \ntreb nimic. Mi-e

team` c` de data aceasta Bucegii \mi

vor r`spunde; \ns` nu prea cred.

Al. Beldie

Iulie 1974


CLIPA

De câtva timp, \ncerc s`-mi pun \n

ordine multe dintre \ntâmpl`rile vie-

]ii. Acest lucru se \ntâmpl` mai ales

de când v-am promis c` vom sta de

vorb`. Nu pot face un \ntreg inventar

al \ntâmpl`rilor, experien]elor [i

deciziilor luate de mine, dar la cele

mai importante consider acum c`

nu am gre[it [i sunt \mp`cat cu ceea

ce am f`cut. A[a \ncepe dl. inginer

Ionescu Marcel decanul de vârst` al

pensionarilor silvici, povestea unor

\ntâmpl`ri ai c`ror protagoni[ti sunt

imortaliza]i \ntr-o fotografie pe care o

p`streaz` de zeci de ani. |ntâmpl`rile

au marcat destinul tat`lui domniei sale

[i implicit pe al membrilor familiei

acestuia. Desprinse din alte timpuri,

care pentru cei mai mul]i dintre noi

apar]in istoriei, amintirile sunt vii \n

memoria domniei sale [i au constituit

una dintre lec]iile pe care via]a a ]inut

s` i le predea. De aceea nu a putut s`

uite, cu toate c` au trecut atâ]ia ani.

Era prin anii 1918, imediat dup`

r`zboi, când o \ntreag` genera]ie care

luptase pentru \ntregirea României

Mari se desc`tu[a, dup` ce aceasta se

\nf`ptuise. România [i intelectualitatea

român` ob]inuse ceea ce \[i dorea,

unirea tuturor românilor \ntr-o ]ar`

a lor. Lumea, ca [i România, p`rea

mare [i plin` de inten]ii bune. Iar

aceast` lume... bun` avea obiceiuri

care au urcat nestingherite pragul

anilor pân` ast`zi.

Nimic nu e nou sub soare. S` \l

l`s`m \ns` pe seniorul silvicultorilor

români s` \[i depene amintirile de

acum nou`zeci de ani.

Vân`toarea a fost organizat`

imediat dup` ce ur[ii au intrat la

iernat. La ocolul V`ratec-ocol CAPS,

pe care \l conducea tat`l meu, era un

p`durar care intra \n bârlogul ursului

cu o lumânare aprins` [i ie[ea cu

ursul venind \ncet dup` el, condus

de lumina lumân`rii. Era foarte

periculos, dar la fiecare vân`toare se

juca aceast` pies`, care p`rea ireal`,

pericolul ca ursul deranjat s` omoare

omul fiind enorm. Nu s-a \ntâmplat

\ns` niciodat`, m`iestria p`durarului

fiind deplin`. La vân`toare a participat

vestitul, pe atunci, dr. Costinescu,

ministrul liberal al s`n`t`]ii, dup`

care a r`mas Fabrica de Mecanic`

Fin` Sinaia, care era un cunoscut

politician al vremurilor [i un vân`tor

\mp`timit. A venit la vân`toare \n

superba sa ma[in` Steir, condus` de

[oferul ministerului.

Tata l-a primit \n birourile

ocolului, dup` care l-a invitat \n

locuin]a noastr` care era \n \nc`perile

ce ocupau partea din spate a cl`dirii.

Pe atunci [eful de ocol [i angaja]ii din

cancelaria ocolului st`teau la ocol.

Ast`zi marea majoritate a [efilor de

ocol sunt naveti[ti, fapt care d`uneaz`

enorm, pentru c` nu sunt prezen]i

mereu \n mijlocul oamenilor pe care

\i conduc [i al p`durii.

S-au vânat doi ur[i mari [i un

cerb carpatin. Aveam câ]iva ani [i era

prima vân`toare la care m` lua tata.

Mi-a r`mas de atunci [i din anii care

au urmat o idee fix`, cât conteaz` o

clip` \n via]a unui om, a unei familii,

a unui popor c`ruia o clip`, \i schimb`

cursul \ntregii istorii. Tot a[a o vorb`

spus` \ntr-o clip` de tat`l meu,

\ntr-una de relaxare [i siguran]` de

sine, avea s` ne trimit` \n cel mai

izolat ocol din România, Ocolul

Lozova.

La terminarea vân`torii, \nainte

de a se urca vânatul \n ma[in`,

mul]umit de felul \n care fusese

organizat` ac]iunea de vân`toare,

ministrul a ]inut s`-i mul]umeasc` [i

s`-l laude pe tat`l meu pentru reu[it`.

A \ncheiat spunându-i: “[i acum sunt

sigur c` ve]i vota cu noi,\n alegeri.” La

care tat`l meu, fiu de ]`ran, i-a spus:

“... Domnule ministru, eu numai cu

partidul dvs. nu votez.” Ministrul

s-a \ntors pe c`lcâie sup`rat, nu a

mai salutat, s-a urcat \n ma[in` [i a

plecat.

La sfâr[itul lunii erau alegeri [i au

ie[it liberalii. Doctorul Costinescu nu

l-a uitat pe tat`l meu [i nu l-a iertat.

L-a transferat \n cel mai izolat ocol

silvic al României Mari, la Ocolul

silvic Lozova, jude]ul L`pu[na,

Basarabia. Sediul ocolului era \n

p`dure, cea mai apropiat` sta]ie de

cale ferat` fiind la 45 de kilometri iar

satul Lozova la 8 kilometri.

Ca s` vede]i ce \nseamn` clipa...

Ing. Cristian Becheru

Fotografia este f`cut` \n curtea birourilor ocolului, unde erau molizi. Am

rev`zut locul dup` 45 de ani. Un loc pitoresc plin de tradi]ii monahale datorate

prezen]ei M`n`stirii V`ratec la câteva sute de metrii mai la deal [i a “P`durii

de Argint” a lui Eminescu, gard \n gard cu ocolul. La revedere, aceasta

mi-a f`cut o impresie deplorabil`. Acum era f`cut` praf. Numai a p`dure de

mesteac`n nu mai ar`ta. Ca silvicultor l-am considerat cel mai estetic [i mai

frumos arbore. P`cat, mare p`cat.

41


42

Profil de Silvicultor

DATE PERSONALE DESPRE SALARIATUL D. S. ARGEŞ

ION DOBRINOIU*

• Direcţia Silvică Argeş se

situează în primele zece direcţii

silvice din ţară.

Doresc să se reţină că în calitatea

noastră de subunitate a RNP avem

obiective concrete şi, pentru anul

2010, avem sarcini clare, legate de:

- dezvoltarea durabilă

- conservarea biodiversităţii

- reconstrucţia ecologică

- menţinerea integrităţii fondului

forestier

- regenerarea pădurilor

- taierile de îngrijire

- paza pădurii

- gospodărirea fondurilor de vânătoare

- prevenirea şi stingerea incendiilor

• Nu suntem scutiţi de neajunsuri.

Din cele patru mii de acţiuni de

pază întreprinse, două mii au fost

împreună cu organele de poliţie şi

jandarmerie.

Nu întotdeauna rezultatele

au fost cele mai bune. O parte din

intenţiile noastre au fost divulgate de

către acele persoane care pactizează

cu contravenienţii! Şi ei nu sunt doar

din rândurile noastre.

• S-au înmulţit cazurile de

retrocedări de păduri litigioase,

acest lucru s-a petrecut odată cu

apariţia Legii 247 din 2005. Din

senin, parcă, s-au ivit pretinşi

moştenitori, procuratori, cumpărători

ai unor drepturi litigioase şi, astfel

de impostori au fost validaţi, chiar

de mai multe ori, în baza aceloraşi

acte, pe aceleaşi amplasamente care

se suprapun cu pădurea statului.

Au fost luate în considerare acte de

proprietate false, mai vechi de anul

naţionalizării pădurilor etc. Pe rolul

instanţelor de judecată sunt zeci de

procese cu aceste aspecte...

*s-a preluat titlul original dat de „subiect”

Motto: „...nu voi \nceta s` lupt

pentru aceste lucruri!”

Ion Dobrinoiu

Am fost prima promoţie cu opt

clase a şcolii generale. Am urmat

liceul, la Campulung Muscel, Liceul

teoretic Dinicu Golescu, care la timpul

respectiv beneficia de cele mai

valoroase cadre didactice, fiind la

concurenţă cu Liceul Nicolae Bălcescu

din Piteşti.

Am locuit întreaga perioadă la

internat, satul natal, Văleni - jud.

Dâmboviţa, fiind la 30 km distanţă şi

nu mergeam decât o dată sau de două

ori pe trimestru acasă. Nu îmi

permiteam mai mult. În anii de liceu am

făcut toate nebuniile şi prostiile

specifice vârstei de adolescent, când

pentru fumat, fiind identificat pe stradă

de directorul liceului, prof. Solomon,

după şapcă şi matricolă, era să fiu

exmatriculat!


Având dascăli buni, renumiţi, m-am

putut pregăti bine şi aşa am mers la

examenul de admitere la facultatea

de silvicultură din Braşov, unde am

fost declarat admis cu media 9,70,

locul al doilea din 120! A fost în anul

acela o concurenţă de 15 candidaţi

pe loc... Braşovul oferea mari

posibilităţi unui tânăr şi aşa se făcea

ca aproape la fiecare sfârşit de

săptămână mergeam în drumeţie, cu

rucsacul în spinare, cu hrană rece de la

cantina studenţească. Cred că nu

mi-a rămas niciun traseu turistic

nestrăbătut!

Începând cu anul patru, după ce

am fost instruiţi în legatură cu practica

vânătorii, mergeam la vânătoare

fie cu arma, fie ca gonaci, la

iepuri, fazani şi mistreţi.

După drumeţie, vânătoarea a fost

şi este una din cele mai mari pasiuni

ale mele. Dar, dacă în tinereţe îmi

plăcea să împuşc, la ora actuală

această pasiune de a vâna, s-a diminuat

foarte mult. Mă ocup, în prezent, de

acţiunile de ocrotire a vânatului,

de acele acţiuni de prevenire şi

combatere a braconajului, de recoltare,

conservare şi administrare a hranei

suplimentare a vânatului pe timp

de iarnă, combatere a dăunătorilor

vânatului sau observare a mişcărilor

vânatului în teren şi al mărimii

trofeelor.

De pe timpul studenţiei am fost

atras de natură, mediu, pădure, vânat. Şi

acum, la maturitate, sunt încredinţat

că trebuie să dăm o mare atenţie

mediului şi calităţii vieţii.

Chiar dacă meseria de silvicultor

este râvnită de foarte mulţi, pentru

că oferă multiple satisfacţii, pe

lângă faptul că se desfăşoară în

mijlocul naturii, departe de ochii

lumii, eu unul susţin că am fost un om

serios care nu a exagerat din niciun

punct de vedere, că mi-am văzut de

casă, de serviciu şi am încercat să fiu

de folos în toate ocaziile.

Pe linie de serviciu, consider că

am parcurs toate etapele specifice

activităţii din silvicultură, începând

de la inginer amenajist, la ICAS,

inginer stagiar la O.S. Costeşti şi în

continuare, inspector, şef de ocol,

director.

Dacă în perioada 2000-2001 am fost

director la D.S. Dâmboviţa, în restul

perioadei am lucrat în pădurea

judeţului Argeş, gospodărind fondul

forestier arondat ocoalelor silvice

Cotmeana, Piteşti, Domneşti, Câmpulung,

Rucăr, Costeşti.

Cea mai îndelungată funcţie a fost

cea de şef ocol la O.S. Piteşti, peste

12 ani. Vobesc în cunoştinţă de

cauză despre Pădurea Trivale şi ce

înseamnă ea pentru piteşteni. La

fiecare sfârşit de săptămână, aleile

pietonale şi potecile erau pline de

copii, tineri, şi bătrâni dornici să

respire aer curat, nepoluat, dornici de

plimbare şi recreere. Pe vremuri, nu

demult trecute, toţi cetăţenii, de la

mic la mare, aveau un cult şi un

respect faţă de pădure în general şi

în mod special faţă de PĂDUREA

TRIVALE!!!

Nu acelaşi lucru se întâmplă

astăzi, când procentul majoritar îl deţin

proprietăţile private, când proprietarii

nu doresc altceva decât să

construiască case de vacanţă, vile

în locul arborilor care au vârste

seculare şi care continuă să-şi

exercite rolul de protecţie al mediului

şi să încânte ochiul şi sufletul...

Se mai gândeşte astăzi cineva la

rolul de protecţie, recreere, educaţie

al pădurii în viaţa oraşului? -

desigur, e o întrebare retorică! Şi e

locul aici să spun că nu voi înceta

să lupt pentru aceste lucruri!

A consemnat

Rodica Dumitrescu

43


• Direcţia Silvică Argeş estimează

pentru 2010 o cifră de afaceri de 40

milioane lei, ceea ce reprezintă o

creştere faţă de 2009 cu 6% şi un profit

de un milion de lei, respectiv cu peste

25% mai mare decât anul trecut.

În 2009, D. S. Argeş a valorificat

prin licitaţie 300 metri cubi de masă

lemnoasă, peste 200t de fructe de

pădure, 50t de ciuperci comestibile

şi 80t de plante medicinale. Din

44

Silvicultura \n Diversitate

activitatea de vânătoare s-au obţinut

peste 250.000 euro.

• În a doua jumătate a lunii aprilie

a. c., Guvernul României a adoptat o

hotărâre privind certificatele de emisii

de dioxid de carbon, în urma căreia

România ar putea obţine circa două

miliarde de euro din vânzarea acestor

drepturi.

Ministrul mediului, Laszlo Borbely

a declarat pe marginea acestui subiect:

,,…o hotărâre care prevede unde poţi

să te duci cu aceşti bani. Conform

prevederilor Protocolului de la Kyoto

şi înţelegerilor internaţionale.“ O serie

de state, printre care se numără Spania

şi Japonia, au anunţat că sunt interesate

să cumpere surplusul de certificate

de emisii poluante de care dispune

România.

,,Contează valoarea certificatelor

de pe bursă. Nu am pornit negocierile

oficiale, dar ştim că unele ţări sunt

interesate: Spania, Japonia… vom porni

negocierile după ce avem legislaţia

pusă la punct ”, a explicat dl. Borbely.

Se pare că România este într-o

poziţie avantajoasă, ea închizând,

după 1989, o mare parte din fabricile

poluante şi astfel se găseşte în poziţia de

a putea vinde aceste certificate pentru

emisiile de dioxid de carbon, însă

România a întârziat cu doi ani procesul

de tranzacţionare a acestor certificate:

,,Trebuie să spunem că România a

întârziat în acest proces, s-au pierdut

doi ani - a declarat ministrul Borbely.

Când am venit la minister, am luat

legătura cu ministrul economiei şi în

două luni avem ordonanţa de urgenţă,

în legătură cu contractul de stat, fără de

care nu se poate porni negocierea.”

• Guvernul a aprobat cadrul

legal pentru ini]ierea [i dezvoltarea

schemelor de investi]ii verzi.

Guvernul a aprobat \n 28.04.2010

printr-o Hot`râre, cadrul legal [i instituţional

pentru ini]ierea [i dezvoltarea

schemelor de investi]ii verzi, a anun-

]at ministrul Economiei, Comer]ului [i

Mediului de Afaceri, Adriean Videanu.

„Scopul actului normativ este de a

se valorifica eficient surplusul de unit`ţi

ale cantit`]ii atribuite prin Protocolul de

la Kyoto, unit`]ile AAU-uri, a[a cum

sunt ele definite de Protocolul de la

Kyoto, a declarat ministrul economiei

comer]ului [i mediului de afaceri. El

a ar`tat c` \n 2010 România poate

valorifica un disponibil de aproximativ

300 de milioane de AAU-uri, \n pachete

de 1 milion de tone.

|n acest sens, s-a constituit o

comisie format` din reprezentan]i ai

Ministerului Economiei, Comer]ului [i

Mediului de Afaceri, Ministerul Mediului

şi Pădurilor, Ministerul Finanţelor

Publice, Ministerul Afacerilor Externe

[i ai altor autorit`ţi, dup` caz,

care va negocia \n numele statului

român valorificarea acestor unit`ţi

de atribuire. Negocierile cu statele

semnatare ale Protocolului de la Kyoto,

poten]iali cump`r`tori ai surplusului de

unit`]i ale cantit`ţii atibuite, vor \ncepe

dup` publicarea \n Monitorul Oficial a

Hot`rârii de Guvern privind ini]ierea

[i dezvoltarea schemelor de investi]ii

verzi, a mai precizat ministrul Adriean

Videanu.


Conform Protocolului de la Kyoto,

sumele rezultate \n urma valorific`rii

acestui disponibil de emisii de dioxid

de carbon se vor utiliza pentru investiţiile

de mediu [i pentru proiecte

Greenfield care s` \nlocuiasc` unit`]ile

care, la acest moment, emit dioxid de

carbon \n atmosfer`, a ar`tat ministrul

economiei, comer]ului [i mediului de

afaceri. De asemenea, domeniile \n

care vor fi utiliza]i banii ob]inu]i din

comercializarea surplusului de unit`]i

ale cantit`]ii atribuite prin Protocolul

de la Kyoto vizeaz` tehnologii curate,

incluzând co-generarea de \nalt` eficien]`,

modernizarea [i reabilitarea

grupurilor energetice, cre[terea producţiei

de energie din surse regenerabile,

\mbun`t`]irea utiliz`rii eficiente a

energiei \n cl`diri, reducerea emisiilor

de gaze cu efect de ser` \n agricultur` [i

\n transporturi, prin stimularea utiliz`rii

autovehiculelor hibrid [i a celor

electrice, managementul de[eurilor cu

reducerea emisiilor de gaze cu efect

de ser`, \mp`durirea unor suprafe]e de

teren.

Banii ob]inu]i \n urma valorific`rii

disponibilului de emisii de dioxid de

carbon vor fi gestiona]i prin Fondul de

mediu.

• Guvernul a adoptat un proiect de

lege care prevede mărirea amenzilor

contravenţionale în cazul tăierilor

ilegale de arbori.

Potrivit ministrului mediului,

Laszlo Borbely, proiectul prevede un

număr mult mai mare de sancţiuni,

având o valoare a amenzilor mult mai

mare în comparaţie cu legislaţia încă în

vigoare. În proiect sunt prevăzuţi mai

mulţi agenţi constatatori, din mai multe

instituţii ale statului: jandarmerie,

poliţia de frontieră, inspectoratul pentru

situaţii de urgenţă, personalul silvic din

parcurile naturale, structurile silvice.

Prin acest proiect de lege, aplicarea

sancţiunilor este mult simplificată.

Materialul lemnos pentru care

nu sunt documente de provenienţă

este confiscat pe loc, constatarea

contravenţiilor se face fără rezoluţia

şefului ocolului silvic.

Dl. ministru Borbely a declarat: ,,De

când am preluat ministerul, am făcut o

analiză şi am constatat că timp de 20 de

ani s-au făcut foarte multe tăieri ilegale

de arbori. Foarte puţini oameni au fost

condamnaţi. Scopul nostru nu este să

condamnăm oameni ci să prevenim, să

verificăm şi să protejăm pădurea“.

• Guvernul a adoptat un proiect de

lege pentru protejarea biodiversităţii

biologice în Carpaţi, în baza unei

convenţii semnate de România în

2008. ,,Obiectul acestei convenţii este

conservarea şi utilizarea durabilă a

diversităţii biologice şi peisagistice

prin intensificarea acţiunilor de

consevare, refacere şi utilizare durabilă

a diversităţii şi peisagistice - a spus

dl. ministru Borbely. Acest protocol

are ca scop promovarea unei politici

cuprinzătoare de protecţie şi dezvoltare

durabilă a Carpaţilor, unde noi suntem

interesaţi şi de întărirea cadrului legal

cu privire la posibilitatea de consevare

a ecosistemelor, habitatelor, speciilor

din Carpaţi.”

• ,,Numai 2% dintre români sunt

interesaţi de ecologie, în timp ce restul

preferă dezvoltarea economică în orice

condiţii şi cu orice preţ - a declarat într-o

conferinţă de presă din luna aprilie a.c.,

Cristian Apostol, secretar de stat în

Ministerul Mediului şi Pădurilor. „Deşi

2010 este anul biodiversităţii, fiind cel

mai bun moment pentru noi să arătăm

că avem biodiversitate, statisticile

arată că numai 2% dintre români sunt

interesaţi de aspectul ecologic, iar 98%

preferă dezvoltarea economică în orice

condiţii, cu orice preţ .”

Oficialul a amintit despre strategia

de conservare a biodiversităţii pe care

ministerul mediului o desfăşoară la

nivel naţional şi care se află în dezbatere

publică pe site-ul ministerului pentru

completare. Strategia va fi bugetată

abia după definitivarea proiectelor.

Liviu Mihaiu, membru fondator

şi preşedinte onorific al Asociaţiei

Salvaţi Dunărea şi Delta a declarat:

,,În România, lucrurile sunt mult mai

groaznice decât în alte ţări. Practic,

suntem într-o maşină care se deplasează

cu peste 200 km la oră direct spre un

zid de beton. Din păcate, în România,

cea mai mare luptă pentru protejarea

biodiversităţii o duce societatea civilă.

Pe de altă parte, şi românii, de cele

mai multe ori, cred că natura este

inepuizabilă, dar ei trebuie să înţeleagă

faptul că protecţia mediului ţine de

educaţie.”

• Comisia Europeană (C.E.) a lansat

o campanie privind responsabilizarea

socială pentru biodiversitate, în care

este inclusă şi România. La această

campanie participă Spania, Italia,

Olanda, Bulgaria şi Polonia, iar costul

estimativ, la nivel european, este

de cinci milioane de euro. În fiecare

din aceste ţări, se vor organiza evenimente

publice, în colaborare cu

artişti, autorităţi locale, celebrităţi şi

reprezentanţi U.E.

Între toate ţările membre U.E.,

România deţine cea mai mare diversitate

biogeografică, repartizată în cinci

regiuni biogeografice: continentală

(cea mai comună), alpină (în ţările cu

zone montane), panonică (se găseşte

în Ungaria şi în ţările vecine), pontică

(doar în România şi Bulgaria), stepică

(doar în România).

Suprafaţa totală a propunerilor de

situri Natura 2000 reprezintă 17,84%

din suprafaţa ţării. Urm`toarea raportare

pe care România trebuie să o

susţină în faţa oficialilor de la Bruxelles

este în 2013. În prezent se lucrează la o

definitivarea a unei cercetări realizate

de Institutul Naţional de Biologie. În

prima jumătate a anului 2011, C.E.

va prezenta un punct de vedere cu

privire la viitoarele surse de finanţare

a programului Natura 2000.

45


• România este în campania

europeană de promovare a biodiversităţii,

este vorba de o campanie de

conştientizare a publicului cu privire

la biodiversitate. Campania se va

derula pe tot parcursul anului 2010 şi

va fi împărţită în două etape: prima va

evidenţia faptul că biodiversitatea este

în pericol, iar în cea de-a doua se va

evidenţia modul în care fiecare poate

contribui la protejarea acesteia.

Implicate în această campanie

vor fi şi Spania, Olanda, Bulgaria,

Polonia şi Italia, unde se vor organiza

evenimente publice, în colaborare cu

artişti, autorităţi locale, celebrităţi şi

reprezentanţi ai Uniunii Europene.

După conferinţa de lansare - 21 aprilie

a.c. - în Piaţa Universităţii a avut loc un

eveniment public pe durata căruia s-au

realizat desene reprezentative pentru

biodiversitate, pentru a atrage atenţia

asupra importanţei acestei şi implicării

fiecărui cetăţean în protejare.

România se înscrie în limitele

impuse de Uniunea Europeană în ceea

ce priveşte biodiversitatea cu o marjă

cumulată la 17%.

România deţine 91 de habitate de

interes comunitar protejate la nivel

naţional şi aproape 110 specii de păsări

ce trebuie încadrate în Reţeaua naţională

Natura 2000. România se înscrie în

limitele impuse de U.E. în privinţa

siturilor de importanţă comunitară SCI

în conformitate cu Directiva Habitate

şi a Listei Ariilor de Protecţie Specială

Avifaunistică SPA în conformitate cu

Directiva Păsări, cu 13% şi respectiv

12%.

• Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare

Rurală şi Pescuit - APDRP - a primit

969 de cereri de finanţare pentru

adoptarea Măsurii 125 ,,Îmbunătăţirea

şi dezvoltarea infrastructurii legate de

dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şi

silviculturii“ din cadrul Programului

Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-

2013.

Proiectele au fost depuse în cadrul

primei sesiuni aferente măsurii 125

care a fost deschisă în perioada 15

martie-15 aprilie 2010, urmând ca

în al doilea semestru al acestui an, în

46

conformitate cu decizia Comitetului de

Monitorizare al PNDR, să se deschidă

o a doua sesiune. 870 de cereri de

finanţare au fost declarate conforme

şi vor trece în etapa de verificare a

eligibilităţii. Valoarea totală a cererilor

de finanţare conforme este de 923,504

milioane euro, cel mai mare interes

suscitând proiectele pentru dezvoltarea

infrastructurii agricole - submăsura

a din Măsura 125. Pentru submăsura

b aferentă dezvoltării infrastructurii

silvice au fost primite 151 de cereri de

finanţare cu valoare totală de 215,080

milioane de euro. Submăsura b din

Măsura 125 se referă la îmbunătăţirea

şi dezvoltarea infrastructurii legate de

dezvoltarea şi adaptarea silviculturii şi

urmăreşte dezvoltarea infrastructurii

pădurii în vederea asigurării competitivităţii

sectorului forestier, precum şi

diminuarea riscului incidenţei fenomenelor

naturale periculoase asupra

pădurii.Obiectivele operaţionale ale

acestei submăsuri sunt construirea

şi sau modernizarea infrastructurii

forestiere (drumuri forestiere, căi ferate

forestiere şi funiculare) şi efectuarea de

lucrări de corectare a torenţilor.

• Direcţiile silvice au depus 22 de

proiecte în valoare de circa 33 milioane

de euro pentru construirea de drumuri

forestiere şi lucrări de corectare a

torenţilor din fonduri europene - a

declarat Valerian Solovăstru, directorul

general al R.N.P.- Romsilva

Directorul general al Regiei

Pădurilor consideră mulţumitor dacă

direcţiile sivice vor atrage cel puţin

10 milioane de euro din fondurile

europene \n prima sesiune, \n condiţiile

în care suma alocată pe componenta

silvică este foarte mică, de numai 49

de milioane de euro. Pentru sesiunea

de toamnă direcţiile silvice vor putea

atrage mai multe fonduri europene.

• Sectorul de vân`toare a adus

Regiei Naţionale a pădurilor - Romsilva

venituri totale de peste 16 milioane lei

în 2009. Ponderea cea mai mare, circa

62%, o reprezintă veniturile obţinute

din vânătoarea cu străini, obţinându-se

un profit brut de numai 1,3 milioane

lei, întrucât cheltuielile au fost mari,

de 15,1 milioane lei, iar interesul

vânătorilor în această perioadă de criză

a fost destul de scăzut, mai ales pentru

vânatul mare, repectiv urs şi cerb.

Pentru 2010, conducerea regiei

estimează să obţină venituri de peste

17 milioane de lei din activitatea de

vânătoare, pe fondul unor cheltuieli

similare cu cele din 2009 sau chiar mai

mici.

,,Ne propunem să păstrăm în

gestiune cele 524 de fonduri cinegetice,

să recoltăm integral cotele de vânat

care se vor stabili. De asemenea, ne

propunem să ne creştem veniturile

spre 17 milioane de lei în 2010, dar să

menţinem cheltuielile la nivelul celor de

anul trecut. Nu ne propunem investiţii

prea mari, ci doar mici reparaţii la

cabanele de vânătoare” - a explicat dl.

Solovăstru.

În privinţa tarifelor de vânătoare,

Romsilva va opera modificări doar la

cele aferente vânătorii cerbilor lopătari,

dar numai pe zona de vest a ţării, unde

există şi solicitări mai mari datorită

facilităţilor de acces.


PRODUSELE DIN LEMN

|NMAGAZINEAZ~ CARBON

• P`durile [i absorb]ia carbonului

• Lemnul este un depozit de carbon

• Carbon salvat prin substituire

• P`durile şi absorb]ia carbonului

Protocolul de la Kyoto

Protocolul de la Kyoto, semnat

\n 1997, fixeaz` sarcini pentru

diminuarea emana]iilor de gaze \n

atmosfer`, semnatarii obligându-se s`

nu dep`[easc` anumite nivele.

Calea efectiv` de reducere a

cantit`ţilor de gaze, \n special de CO 2 ,

este reducerea emisiilor acestora,

majorând \n acela[i timp absorb]ia lor.

|n acest sens, un rol important \l au atât

produsele forestiere, cât [i p`durile.

Absorb]ia carbonului

Carbonul este prezent \n mediul

înconjur`tor sub diferite forme,

depozitat \n diferite medii: \n oceane

(dizolvat \n ap`), \n biomas` (\n

vegetaţie [i \n faun`), \n atmosfer`

(\n special sub form` de CO 2 ), \n roci

(c`rbune, piatr` de var...) etc.

Schimbul regulat \ntre aceste

medii, poart` denumirea de “ciclul

carbonului”.

|n natur`, sunt medii, forme

absorbante de carbon, elemente din

ciclul care pot absorbi [i stoca CO 2 ,

reducând astfel concentra]ia de carbon

din atmosfer`, una din principalele

cauze ale \nc`lzirii globale.

Principalele rezervoare naturale

de carbon, sunt oceanele [i biomasa,

p`duri [i plante.

Carbonul atmosferic

Concentra]ia de carbon din atmosfer`

este \n prezent, \n cre[tere cu 3300

milioane de tone pe an.

Dispari]ia unei p`r]i din p`durea

tropical`, contribuie \n mod semnificativ

la acest fapt, care, \n parte, este

contracarat de \mp`duririle [i cre[terile

de biomas` \n alte zone ale lumii, \n

special din Europa.

Principalii contribuabili la

carbonul atmosferic

Anual sunt expulza]i \n atmosfer`

7900 milioane tone de carbon, din care,

6300 din arderea combustibililor fosili

[i 1600 din pierderea p`durii tropicale.

|n acela[i timp, absorb]ia de carbon

se cifreaz` la 4600 milioane tone, din

care 2300 prin m`ri [i lacuri [i 2300

prin cre[terea p`durii [i a biomasei.

Ca atare, rezult` c` anual cantitatea

de carbon atmosferic se majoreaz` cu

330 milioane tone.

• Lemnul depoziteaz` carbon

Prin procesul de fotosintez`, arborii

absorb CO 2 din atmosfer`, fixeaz`

carbonul \n masa lor organic` [i

elibereaz` \n atmosfer` oxigenul: 6(CO 2

+ H 2 O) - C 6 H 12 O 6 (biomas`) + 6O 2 .

Un arbore de dimensiuni obi[nuite

absoarbe prin fotosintez`, \n medie

echivalentul unei tone de bioxid

de carbon la fiecare m 3 de cre[tere,

eliberând \n acela[i timp, echivalentul

a 727 Kg de oxigen.

(ECCM - Centrul pentru

Managementul Carbonului-Edinburgh)

Dintr-o lucrare realizat` de G. J.

Nabnurs [i colaboratorii \n 2002 \n

care s-a studiat acumularea carbonului

pe o suprafa]` de un hectar de p`dure

neexploatat`, a rezultat c` \n acumulare

se disting 4 faze, [i anume:

- faza de instalare a arboretului;

- faza de cre[tere viguroas`;

47


- faza de maturitate;

- faza de echilibru pe termen lung.

Din m`sur`tori a rezultat c` \n

faza de maturitate au loc cele mai

mari acumul`ri de carbon, nivele de

stocuri de peste 200 tone de carbon pe

hectar \n timp ce \n faza de echilibru,

acumul`rile sunt reduse prin pierderi

naturale, atingându-se totu[i un nivel

mediu de 165 tone pe hectar.

Dac` p`durea este exploatat`, lemnul

extras va fi utilizat pentru a creea produse

cu valori ad`ugate, \n care carbonul

r`mâne \nmagazinat \n continuare. |n

acela[i timp se planteaz` mai mul]i

arbori [i astfel p`durea î[i men]ine rolul

de absorbant al carbonului.

Cantitatea total` de carbon stocat`

\n p`durile Europei, f`r` Federa]ia

Rus`, este estimat` la 9522 milioane

tone, cu o cre[tere anual` de 115,83

milioane tone carbon.

|ntinsele zone \mp`durite ale

Federa]iei Ruse \nmagazineaz` \nc`

37 000 milioane tone de carbon, cu

o cre[tere anual` de 440 milioane

tone carbon. (MCPFE/UNECE FAO,

P`durile Europei, 2003).

Contribu]ia produselor din lemn

la stocarea carbonului

Produsele din lemn sunt adev`rate

depozite de carbon, mai mari decât cele

care se disperseaz` \n natur`.

Carbonul con]inut \n produsele din

lemn r`mâne stocat pe tot parcursul

ciclului lor de via]`: utilizare, reutilizare,

reciclare [i recuperare, pân` la

ardere sau putrezire.

Din masa total` a unui produs din

lemn, carbonul reprezint` 49%.

Se estimeaz` c` stocul de produse

din lemn \n Europa este de 60 milioane

48

tone [i astfel joac` un rol important \n

reducerea schimb`rilor de clim` prin

cantitatea de carbon \nglobat`.

Extinderea stoc`rii carbonului

Dup` ce produsele din lemn au

fost utilizate \n scopul pentru care au

fost realizate, ele pot fi reutilizate sau

reciclate, \ntr-o ultim` etap` fiind arse

sau l`sate s` putrezeasc`, moment când

stocul de CO 2 este returnat \n atmosfer`.

Lungimea vie]ii acestor produse

\nseamn` un mare beneficiu pentru

mediul \nconjur`tor. Dup` ultimele

estim`ri, media de via]` a produselor

din lemn variaz` \ntre dou` luni, pentru

ziare, pân` la 75 de ani pentru lemnul

din structurile caselor.

Conform studiilor publicate \n

octombrie 2002 de dr. A. Fruhwald

(Centrul pentru [tiin]a [i tehnologia

lemnului - Universitatea din Hamburg),

\n Germania vârsta medie de

via]` a produselor din lemn este de 33

de ani, din care: ziare - 2 luni, reviste -

5 luni, c`r]i - 25 ani, ambalaje - 2 ani,

mobil` ieftin` - 10 ani, mobil` scump`

- 30 ani, obiecte de exterior - 15 ani,

decora]iuni exterioare - 30 ani, structuri

de cl`diri - 75 ani.

• Carbon redus prin substituire

|nlocuirea altor materiale

|n timp ce stocarea carbonului

\n produsele din lemn contribuie la

p`strarea CO 2 \n afara atmosferei, un

efect [i mai mare \n evitarea polu`rii

aerului s-ar ob]ine prin utilizarea

lemnului \n locul altor materiale [i a

combustibililor fosili.

|n medie pentru producerea unui

m 3 de lemn, se consum` cu 1,1 tone

CO 2 mai pu]in decât pentru producerea

unei cantit`]i echivalente de material

energo-intensiv, precum o]elul, betonul

sau materialul plastic. La aceast`

cantitate ad`ugând cei 0,9 tone de CO 2

din compozi]ia lemnului, se deduce ca

la fiecare m 3 de lemn utilizat \n locul

altui material energo-intensiv se evit`

eliminarea \n atmosfer` a unei cantit`ţi

de 2 tone de CO 2 . (Dr. A. Fruwald,

2002).

|nlocuitor pentru combustibilii

fosili

Dup` ce a fost utilizat ca produs,

lemnul, poate servi drept combustibil

\nlocuind combustibilii fosili f`r` a

perturba echilibrul global.

Lemnul utilizat ca surs` de energie,

nu numai c` este regenerabil, dar [i

produce emisii de CO 2 \n cantit`ţi

mult mai sc`zute comparativ cu al]i

combustibili.

ECCM – Centrul pentru managementul

carbonului din Edinburg, a

publicat \n 2004, rezultatul studiilor

privind intensitatea emisiilor de

carbon produse de diverse surse de

energie, inclusiv a emisiilor de CO 2

din timpul transportului [i procesului

de producţie. Astfel, pentru ob]inerea

unei energii de 1GJ, c`rbunele degaj`

100 Kg de CO 2 , gazul natural - peste

50 Kg de CO 2 , motorin` - peste 71 Kg

de CO 2 , combustibilul Biodiesel - sub

30, iar lemnul degaj` \n atmosfer` sub

5 Kg CO 2 .

|n concluzie, produsele din lemn

reprezint` un mijloc eficient de extindere

a stoc`rii carbonului din rezervorul

de carbon care este p`durea. Majorarea

eficien]ei [i importan]ei \n atenuarea

schimb`rilor de clim`, se poate realiza

prin:

- extinderea pie]elor produselor

din lemn prin promovare [i inovare

tehnic`,

- m`rirea duratei de via]` a produselor

din lemn,

- reciclarea a cât mai multor produse

din lemn spre a extinde stocarea carbonului,

- recuperarea energiei stocate \n

lemn prin arderea produselor din lemn

la sfâr[itul ciclului lor de utilizare.

Ing. I. Sberea


Jaf „ca \n codru” |n Codrii Bucovinei

FE}E BISERICE{TI „POFTESC” LA BUNUL PUBLIC,

BUNUL POPORULUI ROMÂN

La sfâr[itul anului 2009, Curtea

de Apel Timi[oara a dat sentin]a de

\mpropriet`rire a unor persoane particulare,

constituite \ntr-o funda-

]ie zice-se “umanitar`”, denumit`

Fondul Bisericesc Ortodox Roman al

Bucovinei, (FBORB) cu nu mai pu]in

de 166.244 ha p`duri. L`ca[urile de cult

din Bucovina de]in deja \n proprietate,

prin aplicarea Legii Fondului Funciar, o

suprafa]` de 166.244 ha. Ad`ugate celor

ce fac obiectul sentin]ei men]ionate mai

sus, ar rezulta o suprafa]` ce reprezint`

circa 50% din \ntreg fondul forestier al

jude]ului Suceava. Se dore[te, \n acest

fel, revenirea la situa]ia din anul 1774

când, la data ocup`rii de c`tre austrieci,

mai mult de jum`tate din suprafa]a

Bucovinei se afla \n st`pânirea celor 31

m`n`stiri [i schituri existente, ceea ce

a [i determinat, probabil, \ncamerarea

averilor m`n`stire[ti, aceste averi

devenind avere a statului, care [i este

proprietarul acestor averi.

Dar cine este FBORB? Este o

funda]ie umanitar` de drept privat.

Cu excep]ia a 5 din cei 22 membrii

fondatori, to]i sunt prela]i sau salaria]i

ai Arhiepiscopiei Sucevei [i R`d`u]ilor

(inclusiv contabil-[ef, revizori contabili,

casier, referent) având \n frunte pe

|PS Pimen Suceveanul Arhiepiscopul

respectivei Arhiepiscopii.

Nu poate s` nu trezeasc` mirare

faptul c` instan]a judec`toreasc` care

a hot`rât acordarea personalit`]ii

juridice respectivei funda]ii, a \nc`lcat

grav legile ]`rii. Conform prevederilor

legale, membrii fondatori ai unei

fundaţii pot fi “persoane fizice sau

juridice”. Ori, \n eviden]ele populaţiei

României nu exista nicio persoan`

fizic` cu carte de identitate pe numele

|PS Pimen Suceveanul, Arhimandrit

Melchisedec Velnic s.a.

Conform acelora[i prevederi, la

constituire, funda]ia trebuia s`-[i

destine [i s`-[i constituie un patrimoniu.

Care a fost patrimoniul funda]iei la

constituire?

49


Faptul c` dup` constituire, mai precis

dup` intentarea ac]iunii de revendicare,

FBORB [i-a schimbat de câteva ori

statutul, adoptând formul`ri destinate a

servi intereselor \n procesele ce figurau

pe rol \n diversele instan]e, denot`

fragilitatea juridic` a revendic`rilor.

Nu \n ultimul rând trebuie menţionat

faptul c` actuala FBORB nu poate

fi considerat` succesoarea fostului

FBORB din cel pu]in dou` motive [i

anume:

- fostul FBORB a func]ionat ca o

funda]ie de interes public (nu privat

ca actuala funda]ie) care nu a de]inut

\n proprietate p`durile revendicate \n

prezent, acestea apar]inând, \nc` din

1786, fie statului austriac (până \n 1918)

fie celui român, deci \n toat` perioada de

func]ionare a FBORB [i dup` desfiin-

]area acestuia (22 iunie 1949);

- Arhiepiscopia Sucevei [i R`d`u-

]ilor nu este succesoarea fostei

Mitropolii a Bucovinei având \n

vedere c`, \n conformitate cu statutul

privind organizarea [i func]ionarea

Bisericii Ortodoxe Române, aprobat

prin Decretul 233 din 23.02.1949, deci

\nainte de desfiin]area FBORB, exista

Mitropolia Moldovei [i Sucevei, care

includea [i eparhiile Arhiepiscopia

Ia[ilor [i Episcopia Romanului [i

Hu[ilor. Aceasta a fost redenumit`

dup` 1990 \n ”Mitropolia Moldovei

[i Bucovinei”, cu sediul la Ia[i, [i

cuprinde [i teritoriile care au apar]inut

fostei Mitropolii a Bucovinei.

50

Este complet fals` [i afirmaţia

actualei funda]ii, conform c`reia,

fostul FBORB a fost desfiin]at abuziv

[i confiscat \n 1949. |n primul rând

nu putea fi confiscat un patrimoniu ce

apar]inea proprietarului s`u de drept

care era tocmai statul român (toate

legile [i decretele din 1918 [i pân` \n

1949 cu privire la patrimoniul respectiv

confirm` acest lucru, FBORB fiind

numai administrator. Acest patrimoniu

fusese trecut, \nc` \n 1946, deci \nainte

[i de na]ionalizare, \n diverse alte forme

de organizare, \n 1948 fiind trecut \n

administrarea unic` a Ministerului

Silviculturii.

Nu se poate s` nu se pun` \ntrebarea,

retoric` de altfel, \n condi]iile \n care

l`ca[ele de cult din Bucovina au fiecare

\n proprietate câte 30 ha p`dure, pentru

nevoile proprii, ce va face fundaţia

FBORB cu cele peste 166 mii ha

p`dure dac` le va primi (s` fereasc`

Bunul Dumnezeu s` le primeasc`)? Le

va arenda \n acelea[i condi]ii \n care

fostul Fond Bisericesc le arenda \n

1911 societ`]ii “Bucovina” societate

cu nume românesc dar apar]inând

magnatului str`in Max Aubach (a[a


cum sunt zeci de societ`]i [i \n prezent)

28 decembrie 1820

Decretul Cur]ii c`tre Guvernul

imperial de stat din

Lemberg, nr. 38670/2127

|n 12 decembrie Guvernul

prezint` un raport cu

cheltuielile fondului, din care

rezult` c` s-au folosit bani

[i \n alte scopuri, nu numai

pentru cult. Astfel \mp`ratul

hot`r`[te „Deoarece Fondul

Religios din Bucovina a luat

na[tere din averea CON-

FISCAT~ a episcopului [i

m`n`stirilor de acolo, aceasta

poate fi folosit` doar pentru

p`strarea cultului...”

arendare care a adus enorme prejudicii

statului proprietar? Vom vedea [i \n

Bucovina pr`p`dul pe care \l vedem

acum \n Valea Trotu[ului, \n p`durile

Neam]ului, Vrancei etc.?

Diferitele sondaje de opinie au

ar`tat c`, al`turi de armat`, biserica se

bucur` de mare \ncredere din partea

românilor. Dar ave]i grij`, unele (Nu

Prea) Cucernice Fe]e Biserice[ti,

prea înc`lca]i unele din cele 10 sfinte

porunci (vezi poruncile nr. 8, 9 [i 10). {i

mai ]ine]i seama de cuvântul din Sfânta

Scriptur`: “Cine va p`zi toat` legea,

dar va gre[i \ntr-o singur` porunc`, s-a

f`cut vinovat fa]` de toate poruncile”

(Iacov-2, 10)

Oare Patriarhia Bisericii Ortodoxe

Române chiar nu poate pune stavil`

unor asemenea apuc`turi care nu fac

deloc cinste unor prela]i din rândul

celor p`stori]i de Dânsa?

Este necesar un fierbinte apel c`tre

toate autorit`]ile Statului (Ministerul

de Finan]e, Ministerul Mediului,

Regia Na]ional` a P`durilor) care

trebuie s` vegheze la p`strarea [i

buna gospod`rire a bunurilor acestui

popor, s` depun` toate eforturile pentru

demontarea tuturor chichi]elor juridice

folosite pentru satisfacerea unor pofte

hulpave ale celor care arat` c` nu au

nimic sfânt \n ei.

Dr. Ing. Ilie Mu[at *

*) Autorul îşi exprimă poziţia şi poartă răspunderea pentru aceasta.

51


DOUĂ DECENII DE LA REÎNFIINŢAREA

SOCIETĂŢII „PROGRESUL SILVIC”

La 12 februarie 2010 s-au împlinit

20 de ani de la reînfiinţarea Societăţii

„Progresul Silvic”, asociaţie

profesională nonguvernamentală,

continuatoarea de drept a aceleaşi

societăţi înfiinţate la 1 aprilie 1886 de

către un grup de silvicultori, oameni

de ştiinţă şi proprietari de păduri.

Scopul societăţii, recunoscută

prin înaltul Decret regal nr. 1620

din 1904 al regelui Carol I, este

acela de ,,a lupta pentru răspândirea

ideilor moderne asupra îngrijirii,

conservării şi exploatării pădurilor

ţării precum şi pentru prosperitatea în

genere a ştiinţei silvice; a lucra pentru

explorarea bogăţiilor pădurăreşti din

ţară; a discuta şi propune măsurile

necesare relative la dezvoltarea

industriei lemnoase, la vânat şi

piscicultură precum şi la stabilirea

regimului apelor; a ţine la curent pe

membrii săi şi publicul interesat de

progresele ce realizează în alte ţări

economia forestieră; a încuraja pe

tinerii sârguitori şi talentaţi care se

destină carierei silvice’’.

Societatea „Progresul Silvic”

a fost una dintre primele asociaţii

profesionale din România, iar

la conducerea ei s-au perindat o

serie de personalităţi academice,

ştiinţifice şi universitare ca: C. F.

Robescu (1886-1888), academician I.

C. Kalinderu (1888-1813), profesor

Al. Constantinescu (1913-1926),

M. Tănăsescu (1928-1929), prof.

C. P. Georgescu (1930-1934), prof.

M. Drăcea (1934-1944), prof. C. C.

Georgescu (1944-1949).

Încă de la înfiinţarea ei şi până în

anul 1948, când a fost desfinţată de

noua putere comunistă, Societatea

„Progresul Silvic” a avut un rol de

mare importanţă în acţiunile de

gospodărire a pădurilor, dar mai ales

de conservare a acestora.

Politica nesăbuită de punere în

valoare a oricăror resurse, politică

caracteristică începutului capi-

52

talismului românesc, a făcut din

exploatarea resurselor ţării, şi deci

şi a pădurilor, unul din sectoarele cu

pondere importantă.

Prin alegerea lui Ion Kalinderu

ca preşedinte al Societăţii „Progresul

Silvic”, în anul 1898, societatea

capătă un preşedinte activ, un om

cu o vastă cultură şi de un înalt

prestigiu, un sfătuitor al regelui Carol

I şi un dovedit amic al pădurilor şi al

Corpului silvic. Aici se simte şi mâna

binevoitoare a înţeleptului rege Carol

I care ar fi dorit ca mănunchiul de

silvicultori ai societăţii să înlesnească

crearea în România a unei silviculturi

aşa cum o cunoscuse el, în tinereţea

sa, în Germania natală.

La scurt timp după primul

război mondial, ţara are mari nevoi

financiare şi pădurile îi puteau da

ceva. Prin pătrunderea capitalului

străin în ţară situaţia pădurilor se

agravează şi mai mult. Apar astfel,

în faţa tinerei administraţiei silvice,

noi provocări, iar societatea cu un

număr restrâns de membrii (circa

200 în anul 1910) nu avea nici forţa

necesară să realizeze obiectivele

propuse şi nici înţelegerea pentru

revendicările profesionale.

Societatea devine mai puternică

odată cu realizarea României

Mari, prin venirea în rândurile ei a

confraţilor ardeleni, bucovineni şi

basarabeni. Un punct de cotitură l-a

constituit memorabilul congres din

anul 1919 de la Bucureşti deschis de

însuşi regele Ferdinand I, congres în

care s-a făcut sudarea românismului

forestier de pretutindeni.

Aşa cum se preciza în anul 1936 la

50 de ani de la înfinţarea ei, Societatea

„Progresul Silvic”, prin organul

ei de presă, Revista Pădurilor, a

strâns, a precizat idealuri şi a înălţat

rândurile Corpului silvic românesc”.

Ea a căutat în acelaşi timp să creeze

o înţelegere generală pentru rosturile

pădurilor, pentru menirea tânărului

Corp silvic şi pentru însemnătatea

economiei forestiere ce se năştea. În

tot timpul existenţei sale, societatea

a concentrat în jurul ei întrega

mişcare silvică a epocii căreia a

căutat să-i înlesnească accesul în

opinia publică. Aşa cum spunea şi

profesorul M. Drăcea, în anul 1956,

Revista Pădurilor ,,a fost organul

central şi permanent al cugetării

silvice în spaţiul carpato-danubian

(…), ea nu a fost numai un organ

de informare ştinţifică şi practică

ci şi un organ activ de atitudine

care a apărat cu curaj bunăstarea

economiei forestiere”.

Societatea „Progresul Silvic”

a luptat încă de la început pentru

încadrarea învăţământului ei silvic

superior în cadrul Universităţii sau

Politehnicii din Bucureşti, pentru

creşterea gradului de pregătire a

inginerului silvic şi a prestigiului său

social.

În decursul timpului, din diverse

donaţii, dar şi din contribuţa

membrilor săi Societatea „Progresul

Silvic” şi-a îmbogăţit patrimoniul prin

inaugurarea în anul 1926 a clădirii

de pe b-dul Magherul nr. 31, actualul

sediu al Regiei Naţionale a Pădurilor,

în prezenţa regelui Ferdinand şi a

patriarhului Miron Cristea. Ulterior

patrimoniul societăţii s-a îmbogăţit

cu Vila „Silva” de la Govora Băi şi

cu unele proprietăţi imobiliare la

Amara, Techirghiol, Călimăne[ti,

Păltiniş - Sibiu etc.

Convinşi de faptul că ,,pădurile

sunt obrazul unei ţări „aşa cum

spunea Simion Mehedinţi şi că

,,arhitectura pădurilor unei ţări şi

ale unei epoci este una din cele mai

organice expresii ale condiţiilor în

care trăieşte un popor şi că ea nu

se poate improviza şi drege de azi

pe mâine şi că ea rămâne unul din

cei mai fini indicatori ai culturii şi

civilizaţiei acestui popor”, membrii

societăţii au luptat pentru apărarea


şi conservarea pădurilor ţării încă de

la înfiinţarea sa.

,,Arhitectul pădurilor este inginerul

silvic, prin sufletul său, prin munca

şi personalitatea sa se transpune pe

cuprinsul ţării pentru un secol şi mai

bine arhitectura pădurii pe care o

impun împrejurările. Mai cu seamă

într-o epocă în care toate popoarele

vor să repare greşelile din trecut şi

să se întoarcă şi să se adâncească în

specificul naţional, în pieirea căreia

piere şi poporul respectiv. De aici şi

nobleţea, dar şi marea răspundere a

inginerului silvic.

A mai rezolva problema lipsei de

păşunat prin despăduriri înseamnă a

nu înţelege lucruri foarte simple sau

a comite o ipocrizie administrativă

îmbătând ţăranii cu opium’’.

Societatea „Progresul Silvic”

a militat întotdeauna pentru

interzicerea păşunatului în păduri

convinsă de faptul că nu pe seama

pădurii se poate dezvolta zootehnia ci

prin îngrijirea raţională a islazurilor şi

prin schimbarea modului de hrănire a

vitelor.

În anul 1934 vine la preşedinţia

societăţii prof. M. Drăcea, consilier

silvic, cel care va marca destinele

societăţii pentru o perioadă îndelungată

de timp. În acest timp societatea

desfăşoară o activitate intensă pe

tărâmul publicaţiilor, conferinţelor,

propagandei pentru ideea forestieră.

Lupta nu a încetat nicio clipă pentru

apărarea patrimoniului forestier naţional

contra exproprierilor, defrişărilor

şi păşunatului. Sunt sprijinite puternic

şi revendicările personale şi de breaslă,

precum şi toate acţiunile legislative ce

privesc şi pădurile, cum ar fi legea

organizării CAPS-ului, a Cooperaţiei,

a Turismului, a Camerelor de

Agricultură, a Vânătorii, a organizării

Ministerului Domeniilor.

Prin adunările sale generale

Societatea „Progresul Silvic”

s-a preocupat de crearea unei

terminologii forestiere româneşti, a

militat pentru organizarea comisiilor

de amenajament pentru pădurile

statului, pentru reîmpădurirea

dunelor de nisip a Bărăganelor şi a

coastelor golaşe, pentru creşterea

proporţiei de răşinoase în făgete,

pentru ameliorarea terenurilor

degradate şi corectarea torenţilor,

pentru aplicarea diferenţiată a

tratamentelor în pădurile ţării,

pentru accesibilizarea fondului

forestier, pentru protecţia monumentelor

naturii şi a peisajelor,

pentru asocierea micilor proprietari

de păduri, pentru educaţia poporului

şi conturarea conştiinţei forestiere,

pentru reorganizarea învăţământului

silvic, pentru îndrumarea exploatărilor

în regie etc. Aproape că nu a

existat problemă de ordin silvic care

să nu facă obiectul dezbaterilor din

adunările generale ale societăţii. În

aceste dezbateri se prezentau fapte şi

se propuneau soluţii şi căi de urmat.

În deceniul al patrulea al

secolului trecut activitatea Societăţii

„Progresul Silvic” ajunge la apogeu,

iar silvicultura românească a

înregistrat succese remarcabile.

În viaţa Societăţii „Progresul

Silvic” intervin o serie de schimbări

generate de politicianismul de

stânga, încurajat de pătrunderea

trupelor sovietice. Astfel, la 12

noiembrie 1944, un grup restrâns

de silvicultori constituit în ,,grupul

democratic al membrilor corpului

silvic”, care înfiinţează suplimentul

profesional al Revistei Pădurilor ca

organ de presă, de luptă ideologică

pentru aşa-zisa democratizare a

Corpului silvic, forţează convocarea

adunării generale a societăţii unde

consiliul de conducere, în frunte

cu profesorul Marin Drăcea, este

destituit. Acest moment marchează

începutul declinului societăţii şi

declanşarea unei ofensive împotriva

elitei Corpului silvic rămasă fidelă

societăţii şi silviculturii tradiţionale

româneşti. Toate funcţiile destinate

profesorului Marin Drăcea sunt

transferate profesorului C. C. Georgescu,

cel care a făcut compromisul

cu sovieticii în detrimentul intereselor

româneşti.

În anul 1948, Societatea „Progresul

Silvic” devine Secţia de

silvicultură şi este afiliată Societăţii

Generale a Inginerilor din România,

ea însăşi înrobită de noua conducere

politică [i astfel se întrerupe pentru

42 de ani activitatea societăţii.

Chiar dacă activitatea Societăţi

„Progresul Silvic” a fost interzisă,

doctrina acesteia a dăinuit în sufletele

membrilor ei, educaţi în spiritul şi

tradiţiile silviculturii româneşti. Din

fericire Revista Pădurilor ca organ

de presă al societăţii, a continuat să

apară şi să menţină pe cât s-a putut

în noile condiţii, idealurile membrilor

societăţii. Ea a fost aniversată la 70,

80, 90 şi 100 de ani de la apariţie,

ceea ce într-un fel a însemnat,

implicit, şi aniversarea societăţii care

a înfiinţat-o.

În această perioadă de restrişte, o

serie de idei ale societăţii au fost duse

la bun sfârşit, printre care amintim:

etatizarea pădurilor, stăvilirea

divizării şi fragmentării proprietăţii

forestiere. Zonarea funcţională a

pădurilor şi amenajarea lor integrală,

reîmpădurirea suprafeţelor restante,

realizarea perdelelor de protecţie

a culturilor agricole, a căilor de

comunicaţie şi aşezărilor omeneşti,

dezvoltarea cercetării ştiinţifice,

dotarea pădurilor cu drumuri şi

căi ferate forestiere, promovarea

tratamentelor intensive, extinderea

ariilor protejate etc.

În acelaşi timp, în perioada

dictaturii comuniste, în trupul pădurii

româneşti, s-au produs răni

profunde. Printr-o exploatare excesivă,

prin extinderea tăierilor rase

şi cvasirase, înrăşinarea forţată a

unor făgete şi gorunete, extinderea

exagerată a plopilor euramericani şi

a salcâmului, aplicarea combaterilor

chimice, dezvoltarea exagerată a

unor activităţi din afara profilului

silvic (sericicultură, apicultură,

zootehnie etc). De asemenea, multe

suprafeţe de păduri de pin silvestru

şi salcâm de pe solurile nisipoase au

fost defrişate pentru agricultură,

iar ulterior perdelele forestirere de

protecţie au fost defrişate.

La fel de dureroase au fost şi

53


traumele sufleteşti aduse Corpului

silvic printr-o serie de epurări, comprimări

de posturi în învăţământul

silvic superior şi chiar privaţiuni de

libertate.

Învăţământul silvic superior a fost

bulversat şi organizat după modelul

sovietic, iar partea de cultură a

pădurilor a fost ruptă de exploatarea

pădurilor, tot după acelaşi model

sovietic.

La 12 februarie 1990, un număr

de circa 90 de membrii fondatori,

ingineri silvici, predominant din

Bucureşti şi Braşov, majoritatea

doctori în ştiinţe şi cadre didactice

universitare, au hotărât reînfiinţarea

societăţii.

La 28 februarie 1990 Judecătoria

sectorului 1 Bucureşti acordă Societăţii

„Progresul Silvic” calitatea

de personalitate juridică. Primul

preşedinte al societăţii a fost ales

prof. univ. dr. doc. Victor Giurgiu,

membru al Academiei Române.

Societatea a început cu rezolvarea

unor probleme organizatorice, şi

anume: adoptarea statutului şi

regulamentului de funcţionare,

înfiinţarea de filiale ale societăţii la

Bucureşti, Braşov, Timişoara, Reşiţa,

Alba Iulia, Râmnicu Vâlcea, Suceava,

Cluj, Maramureş, Craiova, Arad,

etc, afilierea societăţii la Societatea

Europeană Prosilva, colaborarea cu

alte organizaţii nonguvernamentale

din ţară şi străinătate etc.

De asemenea societatea s-a îngrijit

de publicarea unor lucrări referitoare

la protejarea şi dezvoltarea durabilă

a pădurilor României în anul 1995 şi

salvarea pădurilor României în anul

1993, precum şi de organizarea unor

manifestări ştiinţifice pe diferite teme

majore din silvicultură. Un punct

important în activitatea societăţii îl

reprezintă organizarea unui simpozion

Prosilva la Timişoara şi în

munţii Banatului, în anul 1998, cu o

largă participare internaţională. De

asemenea, societatea s-a preocupat

pentru primirea de noi membrii din

cadrul inginerilor silvici din ţară.

Sub raportul politicii şi

strategiei forestiere, societatea a

făcut propuneri pentru întocmirea

strategiei naţionale de dezvoltare

a silviculturii, a făcut recomandări

pentru revizuirea şi adaptarea

legislaţiei silvice la noile condiţii

economice, politice şi sociale, a

contribuit la elaborarea unui nou

Cod silvic, a sprijinit propunerea de

înfiinţarea a unei Regii Naţionale

a Pădurilor după modelul Casei

Autonome a Pădurilor Statului

existentă între cele dou` războaie

mondiale. De asemenea membrii

societăţii au făcut propuneri

privind reconstituirea dreptului de

proprietate asupra pădurilor şi a

modului de administrare şi gestionare

a pădurilor proprietate privată. În

acelaşi timp, membrii societăţii au

făcut numeroase propuneri privind

reconstrucţia ecologică a pădurilor şi

creşterea proporţiei suprafeţelor de

pădure prin împădurirea terenurilor

degradate inapte pentru agricultură,

soluţii adecvate pentru protecţia

biodiversităţii pădurilor etc.

Membrii şi conducerea societăţii

au militat pentru organizarea

sectorului forestier la nivel central şi

regional şi a Institutului de Cercetări

şi Amenajări Silvice. Totodată,

membrii societăţii au militat pentru

organizarea corespunzătoare a

învăţământului silvic de toate

gradele şi împotriva dispersării

învăţământului silvic superior. Un

loc important în acţiunile societăţii

l-a constituit şi preocuparea pentru

creşterea unităţii Corpului silvic şi

a prestigiului profesional şi social al

inginerului silvic. Nu puţine sunt şi

acţiunile membrilor societăţii privind

pericolul politizării silviculturii

şi promovarea în structurile de

conducere pe criterii politice.

La conducerea societăţii,

după anul 1994, a fost aleasă o

altă personalitate a silviculturii

româneşti, prof. univ. dr. Ioan

Milescu, care a continuat acţiunile

întreprinse de vechea conducere a

societăţii.

În anul 2001, în viaţa societăţii a

intervenit un moment de răscruce,

generat de intervenţiile unui grup de

silvicultori cu vederi de stânga, susţinuţi

de factorii politici din silvicultură

care au organizat în luna octombrie

o adunare generală nestatutară, fără

aprobarea consilului de conducere în

funcţiune, din dorinţa de a schimba,

pe motive politice, vechea conducere

a societăţii.

În prezent, la nivelul anului

2010 scopurile, căile şi mijloacele de

acţiune ale societăţii trebuie să se

adapteze noilor condiţii politice,

economice şi sociale, generate

de integrarea ţării în Uniunea

Europeană.

Plecând de la experien]a altor

]`ri din Europa [i America consiliul

de conducere al societ`]ii din

perioada 1999-2001 a inten]ionat

să facă din „Progresul Silvic” o

asocia]ie profesională a inginerilor

silvici, asemănătoare cu cea a

avoca]ilor sau geodezilor, care să

contribuie la cre[terea prestigiului

inginerului silvic, atât prin nivelul

pregătirii sale profesionale cât [i al

con[tiin]ei sale forestiere.

Actuala conducere nu a mai continuat

demersurile necesare astfel

încât, până în prezent, nu s-a realizat

nimic din acest punct de vedere.

Mult mai regretabil este faptul

că actuala conducere nu a respectat

prevederile statutului aprobat

cu ocazia re\nfiin]`rii [i nu a mai

organizat după patru ani, a[a cum

era necesar, o adunare generală

pentru alegerea unor noi organe de

conducere.

De aceea se impune, de urgen]`,

organizarea după nou` ani a

unei adunări generale a societ`-

]ii în vederea alegerii unui nou

consiliu de conducere [i a unui nou

pre[edinte tânăr, dornic de a face

din societatea noastră o organiza-

]ie al cărui cuvânt să fie auzit,

ascultat [i respectat atât la nivelul

autorit`]ii centrale care răspunde de

silvicultură [i în rândul membrilor

societ`]ii, cât [i în rela]iile cu societ`-

]ile similare din alte ]`ri.

Prof. univ. dr. ing.

Dumitru Romulus Târziu *

Membru corespondent al ASAS

*) Autorul îşi exprimă poziţia şi poartă răspunderea pentru aceasta.

55


P`durarul

Sunt p`durar din tat`-n fiu.

Un om destoinic vreau s` fiu,

C`ci natura m` iube[te,

P`durea m`-ntinere[te.

Printre ur[i, printre mistre]i,

Printre oameni cert`re]i,

Printre [atre de ]igani,

Sunt p`durar de-atâ]ia ani.

Printre oameni hr`p`re]i,

Printre ho]i [i prin n`me]i,

Pe la stâni printre dul`i,

M` ud` ploile pe v`i.

Gestiunea-i \n spinare,

De am lips`… r`u m` doare.

Printre bu[teni [i metri steri,

Trec anii… parc` au fost ieri.

{i m` trezesc \n zori de zi,

La boc`nit pentru a fi,

La coco[i de diminea]`,

Doar a[a o s` fac fa]`.

Iar cu ursul fa]`-n fa]`,

Dumnezeu, El \mi d` via]`,

Nu m` mi[c [i o s` plece,

Ca s` fug, prin gând nu-mi trece.

Printre izvoare, pe poteci,

Care cu greu po]i s` le treci,

Printre stânci [i bolovani,

Am rezistat atâ]ia ani.

P`durar de meserie,

Eu nu [tiu ce o s` vie,

Azi lucrez [i mâine’s [omer,

Dar \n via]` tot mai sper.

56

Din Lirica Pădurii

Eu, p`durea [i Divinul,

Am ales din via]` chinul,

Printre cerbi [i c`prioare,

Sus pe mun]i cu pieptu-n soare.

Printre fagi, printre molizi,

Inima de ]i-o deschizi,

Poieni]ele \n floare,

Dau izvoarelor culoare.

O s` am pensie mic`,

Dar s` vin`, nu \mi stric`.

Reumatismul? El m` pa[te!

Moare omul de se na[te!

Printre ur[i, printre mistre]i,

Printre oameni cert`re]i,

Printre [atre de ]igani,

M-am tot luptat ca s` fac plan.

Vor r`mane doar amintiri

Adev`ratele iubiri,

Cu multe vise de[arte,

To]i anii c`ra]i \n spate.

Pentru nepo]ii aduna]i,

Stors de ani [i b`trâne]e,

To]i mun]ii cutreiera]i,

Li-i descriu din tinere]e.

Genera]iilor viitoare,

Le-am plantat p`duri \n soare,

Ca neuitat de timp s` fiu,

Fost p`durar din tat`-n fiu.

*) Autorul, sub pseudonim, a întocmit pe versuri fi şa postului de pădurar...

Artangel *

More magazines by this user
Similar magazines