Ghidul privind diagnosticul şi managementul sincopei - Romanian ...

Romanian Journal of Cardiology
Vol. 26(21), No. 2, 2011
ª. H. Roºianu et al
The bifocal right ventricular pacing
Figura 2. Compararea distanţei la testul de mers 6 minute pre- şi postprocedural la întreg lotul studiat (n = 22) şi la cele două subloturi - SBV (n = 17) şi
SBFVD (n = 5).
calibru redus, tortuoasă, inabordabilă sau absentă), nu
există experienţă chirurgicală în plasarea sondei epicardice,
pacientul refuză intervenţia chirugicală sau
este în stare critică, suportă greu o intervenţie de lungă
durată și anestezia generală poate fi riscantă, stimularea
bifocală VD este o alternativă rezonabilă a resincronizării
cardiace. Aceasta constă într-o procedură mai puţin
difi cilă din punct de vedere tehnic care nu implică
costuri sau materiale suplimetare și care se asociază cu
un număr redus de complicaţii și cu un risc mic de nereușită
10-11 .
În studiul nostru timpul mediu de fl uoroscopie la
pacienţii la care anatomia sinusului coronar a fost favorabilă
cu posibilitatea plasării relativ ușoare a sondei
de sinus coronar și stabilizarea ei a fost de 32,81 ± 24,47
min. În mod contrar, la pacienţii cu anatomie nefavorabilă
difi cultatea plasării sondei a dus la prelungirea
intervenţiei, timpul mediu de fl uoroscopie ajungând la
64,40 ± 14,97 min. Diferenţa mare a timpului de expunere
la radiaţii între cele două subloturi nu s-a datorat
stimulării bifocale VD în sine (procedură care presupune
un timp de iradiere net mai redus) ci încercărilor
de a poziţiona sonda dedicată sinusului coronar și de a
depăși obstacole anatomice care în fi nal s-au dovedit de
netrecut. Trebuie menţionat și faptul că lipsa unor materiale
care facilitează plasarea sondei de sinus coronar
(teci, ghiduri etc.) a contribuit la prelungirea procedurilor
și în fi nal la abandonarea abordului standard.
Stimularea bifocală VD, prin reducerea mișcării sigmoide
a SIV contribuie la ameliorarea performanţei sistolice
a VS 12 . Pentru lotul studiat atât parametri cli nici
– clasa funcţională NYHA, distanţa parcursă la testul
de mers de 6 minute cât și parametri ecocardio grafi ci
de evaluare a performanţei sistolice VS și a sincronismului
intraventricular s-au ameliorat în timp, fapt dovedit
prin rezultatele înregistrate la 3 și respectiv 6 luni.
Figura 3. Compararea valorilor FEVS înregistrate pre- şi postprocedural la întreg lotul studiat (n = 22) şi la cele două subloturi - SBV (n = 17) şi SBFVD (n = 5).