Cerebral blood flow & metabolism

neuroscience.ro

Cerebral blood flow & metabolism

PARTICULARITATI ALE CIRCULAŢIEI

CIRCULA EI

ŞI I METABOLISMULUI

METABOLISMULUI

CEREBRAL.

CEREBRAL.

RELATII NEURON-GLIE

NEURON GLIE

Ana-Maria Zăgrean, azagrean@univermed-cdgm.ro

Laborator Neuroştiinţe, Catedra Fiziologie,

UMF “Carol Davila” Bucureşti

Premise

- functie nervoasa ↔ status energetic celular

metabolism aerob ↔ perfuzie sanguina

- vulnerabilitatea creierului la hipoxie/deprivare de

substrat metabolic


Vulnerabilitatea creierului la hipoxie

• Metabolism aerob :

95% din ATP-ul cerebral este derivat din

fosforilarea oxidativă cerebrală

• Absenta rezervelor energetice cerebrale

• Oprirea fluxului sanguin cerebral:

- pierderea stării de conştienţă în 10-20 sec

- modificări ireversibile cerebrale în 3-5 min

De când “ştim” că avem nevoie de

oxigenul din aer?

• 1660

Robert Boyle: deprivarea de aer duce la moartea

animalului

John Mayow: 1/5 din aerul ventilat este folosit pentru

combustie

• 1772

Joseph Priestley şi Carl Scheele: izolarea unui gaz în

care şoarecii pot supravieţui mai mult

Antoine Lavoisier denumeşte acest gaz oxigen şi îi

intuieşte semnificaţia fiziologică

• 1878

Paul Bert: hipoxemia cauzează “rău de înălţime” şi

oxigenul este toxic la presiuni crescute


Ions in the brain, George Somjen, 2004

CREIERUL

= unul din organele cele mai active metabolic

doar 2% din greutatea corpului

debit ebit sanguin: 15% din debitul cardiac

consum onsum de O 2: : 20% din consumul total de 250 ml O 2/min /min

consum onsum de glucoză: glucoză:

25% din consumul total

3,5 ml O2 /100g/min

~ constant în stări de veghe sau

somn

O2 utilizat preferenţial pentru

oxidarea glucozei

ATP $

250 cal/min

1275 cal/min

1. Menţinerea gradientelor

ionice şi a potenţialului

membranar de repaus =

menţinerea excitabilităţii.

2. Sinteza de noi molecule

cu rol structural sau

funcţional func ional


Cuplarea uplarea metabolismului neuronal

cu fluxul sanguin cerebral implica

conexiuni neuro-glio neuro glio-vasculare vasculare

metabolism

cerebral

Conexiuni intercelulare in SNC

O2, , glucoză glucoză

perfuzie

sanguină

Astrocitul: rol structural; metabolic; modulare transmitere sinaptică prin

captarea de neurotransmiţători, reglarea concentraţiei ionice a spaţiului

extracelular; componenta a BHE; reglare flux sanguin

Oligodendrocitul: rol structural, mielinizare în SNC

Microglia: fagocitoză, răspuns imun

Celula ependimară: rol structural, producţie de LCR, transport

neurohormoni


Conexiuni interneuronale si

neuro-gliale in vitro

Laborator Culturi Celulare, Dr. AM Zagrean

Cuplarea metabolismului neuronal

cu fluxul sanguin cerebral

Activitate neuronala:

- metabolismului → conc. interstiţiale a H + , CO2 , K +

adenozinei

- PaO2 < 50 mmHg ( pH perivascular, adenozinei)

relaxarea muşchiului neted vascular extracţiei de O 2

rezistenţei vasculare cerebrale disponibilului de O 2

perfuziei sanguine


Creierul este dependent de glucoză

GLUCOZA:

- metabolizare aerobă obligatorie pentru menţinerea funcţiilor cerebrale

- utilizată pentru: producere de ATP (38 ATP/molec. de G)

sinteză de aminoacizi, proteine, lipide şi glicogen

neurotransm. (glutamat, aspartat, GABA, Ach)

- utilizarea rapidă a glucozei din sânge (25% din consumul total de G)

- captare în exces cu 7% faţă de necesarul energetic, depozitare foarte

scăzută sub formă de glicogen

- [G] i ~ 0

Transportori ai glucozei la nivel cerebral

Transport facilitat al glucozei,

mediat de transportori specifici:

GLUT1 – GLUT7

În creier: GLUT1, 3 şi 5:

- BHE, astrocite, neuroni: GLUT1

- Neuroni: GLUT3

- Microglii: GLUT5


Căi preferenţiale

preferen iale

de metabolizare a glucozei în n creier

• Glucoză – Glucoză-6-fosfat

1. Glicoliza = calea preferenţială în creier

→ ciclul acizilor tricarboxilici

2. Calea pentozo-fosfaţilor

3. Glicogeneza

•În mică măsură are loc metabolizarea glucozei şi prin gluconeogeneză

Suferinţa hipoglicemică cerebrală

• Hipoglicemia → creşterea concentraţiilor extracelulare

ale glutamatului, GABA şi dopaminei

• Utilizarea aminoacizilor (glutamat şi glutamină) ca

substraturi energetice alternative

→ “insuficienţă a neurotransmisiei” glutamatergice,

acetilcolinergice sau GABA-ergice însoţită de apariţia

undelor lente pe EEG


Substraturi alternative la glucoză

• Corpi cetonici (acetoacetat, β-hidroxibutirat)

- substrat normal utilizat la NN şi sugari (30-70% din MEC)

- “substrat de supravieţuire” în absenţa glucozei, în condiţii

de cetonemie, la adulţi

• Acizi graşi

• Aminoacizi (disponibilitate scăzută)

• Lactat şi piruvat (în cond. de activitate neuronală crescută,

producere intensificata la nivel astrocitar)

Rezerve energetice cerebrale minimale

• ATP:

3 µmoli/g

în absenţa glucozei, ATP se consumă în 6 sec...

prin regenerarea din 2 ADP, ATP se consumă în 9 sec...

• Fosfocreatinina (PCr):

3-5 µmoli/g

formă labilă de depozitare a energiei

la pH fiziologic funcţionează ca regenerator al ATP-ului

PCr + ADP + H + → creatinină + ATP

⇒ consumul ATP în 20 sec...

• Glicogenul de la nivel glial


Procese consumatoare de energie în SNC

• Menţinerea gradientelor electrochimice transmembranare şi

a potenţialului membranar prin transportul ionic activ

(50% din consumul energetic este utilizat de pompe:

Na + /K + -ATPaza, pompa de Ca 2+ )

• Sinteza de neurotransmiţători şi macromolecule

• Activitatea sinaptică şi recaptarea neurotransmiţătorilor

• Transportul axonal

• Menţinerea integrităţii structurale, celulare şi tisulare

• …

Menţinerea Men inerea gradientelor electrochimice

transmembranare: pompe ionice


Sinteza cerebrală a glutamatului şi i aspartatului

α-KGDH = α-ketoglutarat-dehidrogenază

GAD = decarboxilaza ac. glutamic

Glutamatul şi aspartatul:

- nu trec BHE

- sintetizaţi cerebral din glucoză şi alţi precursori

- sinteză şi metabolizare: în astrocite şi neuroni

Metabolismul glutamatului

Transportori ai glutamatului:

EAAC1 – transportor pentru AAE

GLT-1 – transportor al glutamatului

GLAST – transportor al glutamatului

şi aspartatului

Enzime implicate:

1 - transaminază

2 - glutamin sintetază

3 - glutaminază

A

EEAC1

 [Na+]i


Neurotransmisia glutamatergică:

corelaţii neuron - astrocit

GLNase – glutaminaza, GS - glutamin sintetază


Rolul astrocitelor în metabolismul cerebral

• Astrocitele perivasculare: rol în fluxul de substrat energetic

către neuroni

• Astrocitele perisinaptice: tampon pentru K + , H +

recaptare neurotransmiţători

• Rezerve de glicogen (conţin glicogen-sintetază)

• Număr scăzut de mitocondrii, rezistenţă mai bună la

hipoxie/ischemie

Contribuţia astrocitară la metabolismul

cerebral al glucozei

• rata bazală de utilizare a glucozei (determinare PET, cu 2-DG radioacticvă)

în astrocite: 10-20 nmol/mg/min

în neuroni: 6 nmol/mg/min

• numărul mai mare al astrocitelor

comparativ cu cel al neuronilor

•creştere semnificativă a metabolizării G în

astrocite în timpul activităţii neuronale


Astrocitele asigură substratul energetic necesar

neuronilor, în n funcţie func ie de starea de activitate

Activitatea neuronală

recapt. astrocitară a glutamat

[Na + ] i

activarea Na + , K + -ATPazei

[ATP] i astrocitar

(+) activitatea fosfofructokinazei

rata captării şi a metabolizării

glucozei la nivel astrocitar

Intermediari metabolici eliberaţi elibera i de astrocite

• Lactat:

- sistem de transport specific,

saturabil, prin membrana

neuronală

- 18 molec ATP/1 molec piruvat

• Piruvat

• α-ketoglutarat

• Citrat malat


Rolul astrocitelor în n metabolismul glicogenului

• Glicogenul - „tampon metabolic” în timpul activităţilor

fiziologice cerebrale.

• Rata de consum/reînnoire a glicogenului cerebral este

foarte rapidă, dependentă de activitatea sinaptică.

• Glicogenoliza în ariile cerebrale activate este declanşată

prin acţiunea receptor-mediată a unor neurotransmiţători:

monoaminele (noradrenalină, serotonină, histamină),

peptide (VIP - vasoactive intestinal peptide, PACAP –

pituitary adenylate cyclase activating peptide),

adenozina


Functia celulelor gliale

• considerate initial elemente celulare pasive, cu rol structural si

metabolic.

• evidentierea celulelor gliale ca partener activ in transmiterea

sinaptica a dat nastere conceptului de sinapsa tripartita care

considera, ca al treilea element al sinapsei, celula gliala;

celulele gliale sunt asociate in special cu conexiunile

interneuronale active.

• comunicarea bidirectionala robusta intre celulele gliale si

neuroni la nivelul sinapsei, sustinuta prin:

- prezenta receptorilor gliali pentru o gama larga de

neurotransmitatori (glutamat, GABA, catecolamine, purine,

serotonina, Ach si diferite peptide)

- eliberarea gliala de transmitatori chimici (ATP, glutamat)

care stimuleaza neuronii postsinaptici si moduleaza

transmiterea sinaptica la nivelul neuronului presinaptic

- recaptarea gliala a neurotransmitatorilor din fanta

sinaptica cu rol in controlul functiei sinaptice.

Functia celulelor gliale

• mentinerea homeostaziei mediului extra-neuronal (pH,

concentratii ionice – [K+]), cu impact in mentinerea

extitabilitatii neuronale

• astrocitele asigura o punte neuro-vasculara, cu rol in

cuplarea fluxului cerebral vascular cu statusul de activitate

neuronal si implicit cu rol de reglare a circulatiei cerebrale.

• jonctiuni de tip gap intre astrocite si neuroni, care mediaza

interactiunile electrice intre aceste tipuri celulare, prezente

in anumite zone ale creierului (locus ceruleus)

• celulele gliale pot prezenta activitate spontana evidentiata

prin oscilatii spontane ale Ca intracelular la nivel glial (unde

de calciu), identificate in sectiuni de hipocamp (Nett, 2001),

talamus ventrobazal (Parri, 2001) si retina (Newman, 2002).


Synaptic astrocytes

1. regulate synaptic transmission by

- responding to ATP and glutamate,

released from the presynaptic neuron

- uptake of glutamate from the synaptic

cleft via membrane transporters (green

arrow) or the release of glutamate upon

reversal of the transporter induced by 

[Na+]i

- D-serine released from astrocyte

strengthen synaptic transmission by

coactivating NMDA receptors in the

postsynaptic membrane, or reduce

synaptic transmission by secreting

transmitter-binding proteins (TBP

2. communicate with adjacent astrocytes

via gap junctions and with distant

astrocytes via extracellular ATP.

3. the rise in Ca2+ causes release of

glutamate from astrocytes, and ATP is

released via an unknown mechanism,

which propagates ATP signaling to

An electron micrograph of a synapse surrounded adjacent cells.

by an astrocyte (yellow) from the spinal cord of rat

From Fields and Stevens-Graham, 2005

GluR, glutamate receptor; Ado, adenosine; IP3,

inositol trisphosphate; P1, adenosine

receptor; P2, ATP receptor.

Comunicare neuro-gliala – “unda de calciu” in retele gliale

Calcium imaging reveals communication between neurons and glia. (A) Molecules

released during synaptic transmission bind receptors on glia that cause increases

in intracellular Ca2+ (rainbow colored cells), which are propagated as waves

through glial networks. (B) Increases or decreases in axonal firing may coincide

with the passage of a glial Ca2+ wave. Oligodendrocytes (purple) myelinate CNS

axons. Vm, membrane voltage.

From Fields and Stevens-Graham, 2005


CIRCULAŢIA CEREBRALĂ:

PARTICULARITATI

• Aport sanguin cerebral:

- artere carotidiene

- sistem vertebrobazilar

• Flux sanguin cerebral = 750 - 1000 ml/min

• Capacitatea complexă de adaptare a circulaţiei cerebrale:

- anatomic, prin prezenţa multiplelor vase colaterale de

comunicare şi a unor modele de organizare regională a

distribuţiei microvascularizaţiei cerebrale

- funcţional, prin modularea fină a perfuziei sanguine în

funcţie de rata metabolică cerebrală

ORGANIZAREA MACROSCOPICĂ A

CIRCULAŢIEI CEREBRALE ARTERIALE


POLIGONUL WILLIS

RAMURI PRINCIPALE CORTICALE

ŞI RELAŢIILE LOR SPAŢIALE

SSA - spaţiu subarahnoidian, A - artere,

P - pia mater, SSP - spaţiu subpial, C - creier


UNITATEA NEURO-VASCULARĂ

CIRCULAŢIA CEREBRALĂ: PARAMETRII

• Debitul sanguin cerebral (DSC)

DSC la om 50–55 ml/100 g/min, 700–770 ml/min

DSC cortical: 80 ml/100 g/min; DSC substanţă albă: 20 ml/100 g/min

• Volumul sanguin cerebral (VSC) = capacitatea patului vascular

cerebral; 100 ml; permite reînnoirea sângelui cerebral de 8-11 x / min

• Presiunea de perfuzie cerebrala (PPC): forţa de propulsie a

sângelui în patul vascular cerebral

= diferenţa dintre presiunea arteriala medie şi presiunea venoasa

intracraniana (pvi = 5–10 mmHg) ~ 80 – 100 mmHg

• Rezistenţa vascularã cerebralã (RVC)

= suma factorilor care se opun trecerii fluxului sanguin prin patul

vascular: presiunea intracerebrală, vâscozitatea sângelui, tonusul

vaselor cerebrale, calibrul vaselor cerebrale


REGLAREA CIRCULAŢIEI CEREBRALE

- sistemic & local

- nervos & umoral

Particularităţi:

intervenţia promptã şi adecvatã a factorilor locali de

control, în relaţie cu dependenţa critică a creierului

faţă de supleerea cu O 2 şi glucoză

CONTROLUL NERVOS

AL CIRCULAŢIEI CEREBRALE

La nivel sistemic, prin reglarea TA:

• centri reflecşi cardio-vasculari bulbo-pontini

• controlul circulaţiei cerebrale prin modularea TA la valori

care sã asigure un gradient presional adecvat în vasele

cerebrale (p.a. medie în limitele autoreglãrii circulaţiei

cerebrale = 60–140 mmHg la normotensivi)

La nivel local, prin inervaţia vaselor cerebrale de către:

• fibre nervoase simpatice

• fibre nervoase parasimpatice

• fibre nervoase senzitive

• posibil de fibre ce provin din căi nervoase centrale:

mediaţie posibilă: neuropeptide (NPY, VIP, SP şi CGRP),

NO, CO, etc.


Inervaţia aa. cerebrale de către sistemul nervos autonom

(simpatic & parasimpatic) şi de către nervii senzitivi.

Endoteliul poate produce oxid nitric (NO), endotelină (ET), EDHF

(endothelium derived relaxing factor), care pot influenţa tonusul

vascular.

Nervi perivasculari ai arterelor cerebrale la om. Ramuri

ale arterei comunicante posterioare: imunohistochimie

pentru (a) NPY, (b) VIP, (c) SP şi (d) CGRP.


Inervaţia simpatică

• Originea fibrelor simpatice: ggl. cervical superior

• Distribuţia şi funcţia terminaţiilor nervoase simpatice

scade odată cu diminuarea calibrului vascular.

• Receptorii adrenergici din muşchiul neted al vaselor

cerebrale de rezistenţă au o densitate mai mică şisunt

mai puţin sensibili la stimulare, comparativ cu receptorii

adrenergici din alte segmente vasculare

• Determină vasoconstricţie cerebrală, de 10 ori mai

puţin intensă decât cea din alte teritorii vasculare

Inervaţia PS

• Originea probabilã a fibrelor PS:

ggl sfenopalatin, otic, miniggl carotidei interne

• Tipuri de neurotransmiţători:

- acetilcolinã (Ach), NO

- peptidul intestinal vasoactiv (VIP):

acţ > la nivelul arterelor de calibru mic, legându-se

de receptorii VIP ai celulelor musculare netede

- peptidul histidină isoleucină (PHI)

- neuropeptidul Y

• Determină relaxarea vaselor cerebrale


Inervaţia senzitivă

• Originea fibrelor senzitive: ggl. trigeminal

• Mediatori: substanţa P, CGRP, neurokinina A (NKA),

CCK, galanina

• Determină vasodilataţie cerebrală

http://www.nti-tss.com/TIME-on-headache.html


Migrena

• Med Clin North Am. 2001 Jul;85(4):943-58

– Mechanism of migraine and action of antimigraine medications.

Spierings EL.

Department of Neurology, Brigham and Women's Hospital, Harvard

Medical School, Boston, Massachusetts, USA. spierings@mediaone.net

Dilation and inflammation of cephalic arteries and intracranial extra

cerebral arteries cause the migraine headache. The migraine-associated

symptoms result from the activation of the sympathetic nervous system

caused by the pain. The migraine aura is caused by the neurophysiological

phenomenon of spreading excitation/depression. The various mechanisms

are tied together in the so-called "parallel theory" of the pathogenesis of

the migraine attack. The abortive antimigraine medications act by

constricting the dilated arteries through stimulation of the serotonin 1B

receptor. The preventive antimigraine medications act by increasing the

tone of the extacranial arteries, inhibiting the mechanism of neurogenic

inflammation, or inhibiting pain transmission within the central nervous

system.

• Migraine - a key element is blood flow changes in the brain - blood vessels

that overreact to various triggers.

• the nervous system responds to a trigger such as stress by causing a spasm

of the nerve-rich arteries at the base of the brain. The spasm constricts

several arteries supplying blood to the brain, including the scalp artery and the

carotid or neck arteries.

• As these arteries constrict, the flow of blood to the brain is reduced. At the

same time, blood-clotting particles called platelets clump together-a process

which is believed to release the neurotransmitter serotonin. Serotonin acts as

a powerful constrictor of arteries, further reducing the blood supply to the

brain.

• Reduced blood flow decreases the brain's supply of oxygen. Neurological

symptoms signaling a headache (distorted vision or speech) may then result.

• Reacting to the reduced oxygen supply, certain arteries within the brain open

wider to meet the brain's energy needs. This widening or dilation spreads,

finally affecting the neck and scalp arteries. The dilation of these arteries

triggers the release of pain-producing substances called prostaglandins from

various tissues and blood cells. Chemicals which cause inflammation and

swelling, and substances which increase sensitivity to pain, are also released.

The circulation of these chemicals and the dilation of the scalp arteries

stimulate the pain-sensitive nociceptors.

• Neuroimaging techniques seem to show that migraine is primarily a disorder

of the brain (neurological), not of the blood vessels (vascular). A spreading

depolarization (electrical change) may begin 24 hrs before the attack, with

onset of the headache occurring at about the time of maximum brain

coverage. http://en.wikipedia.org/wiki/Migraine


Inervaţia prin fibre de origine corticală

• Origine în neuronii corticali bipolari, ale căror prelungiri

se distribuie arterelor piale

• Mediatori: VIP

• Rol: corelarea DSC local cu metabolismul neuronal

(vasodilataţie în condiţiile creşterii metabolismului

neuronal)

REGLAREA MIOGENĂ A

CIRCULAŢIEI CEREBRALE

• Independent de prezenţa endoteliului, vasele sanguine

cerebrale sunt miogenic active

• Parametru = tensiunea peretelui vascular

• Finalitate = menţinerea constantã a fluxului sanguin în

timpul variaţiilor presiunii de perfuzie cerebralã

• Vasele cerebrale de rezistenţă se dilată cu scăderea

p.a. şi se contracta când aceasta creşte

• Răspunsul vascular activ tinde să menţină în limite

normale tensiunea din peretele arterial


CONTROLUL METABOLIC AL

CIRCULAŢIEI CEREBRALE

• Cuplarea metabolismului cu fluxul sanguin cerebral:

-creşterea conc interstiţiale a H + , CO 2 , K + şi a adenozinei

-scăderea PaO 2 sau a concentraţiei de Ca 2+

produc o relaxare a muşchiului neted vascular, cu

scăderea rezistenţei vasculare cerebrale şi creşterea

perfuziei sanguine

CĂI DE COMUNICARE ÎNTRE SNC ŞI

CIRCULAŢIA SISTEMICĂ

SÂNGE ARTERIAL

CEREBRAL ŞI SPINAL

capilar cerebral: barieră hematoencefalică (BHE)

capilar coroidian: barieră hematolichidiană (BHL)

LCR ependim

capilar sanguin din organele circumventriculare

(absenţa BHE, transport neuropeptide)

COMPARTIMENT INTRACELULAR

AL CREIERULUI:

neuroni neuroglie

INTERSTIŢIU

CEREBRAL


CAPILARELE CEREBRALE

• formează oreţea anastomotică 3D

• distanţa intercapilară variază cu cererea locală de

oxigen, funcţie de numărul de neuroni şi de

densitatea sinaptică

• de 3x mai > în cortexul cerebral decât în

substanţa albă

• sunt “sediul” barierei hematoencefalice

BARIERA HEMATOENCEFALICĂ (BHE)

ISTORIC

• 1885: Paul Ehrlich – inj. i.v. a coloranţilor vitali marchează

toate organele, nu şi creierul

• 1901: Edwin Goldmann – adm. albastru trypan direct în LCR

colorarea exclusivă a creierului şi a măduvei spinării

BHE şi BHL limitează bidirecţional transportul

compuşilor polari

• 1950: ME dezvăluie ultrastructura microvascularizaţiei

cerebrale şi a plexurilor coroide.


CE ESTE BHE ?

• Endoteliul capilarului cerebral

• Interfaţă între ţesutul nervos şi sânge

• Barieră selectivă, bidirecţională integritatea BHE

este esenţială pentru menţinerea homeostaziei SNC

ALTE CAPILARE CEREBRALE,

ÎN AFARA BHE

• Bariera hemato-lichidiană (BHL), mai permisivă

comparativ cu BHE:

- comunicare sânge - lichid cefalorahidian (LCR) - mediu

intracerebral

- la nivelul capilarului plexurilor coroide, sediul şi locul de

formare a 70% din LCR.

• Capilare fenestrate: organe circumventriculare

(organ subfornical, organul vascular al laminei terminale, eminenţa

mediană, lobul posterior al pituitarei, glanda pineală, organul

subcomisural, area postrema)

- importanţă funcţională: semnalizare bidirecţională

SNC ↔ circulaţie sistemică


CAPILARUL CEREBRAL AL BHE

- “Grosimea” peretelui capilar: 0,3 µm

- Procesele astrocitare acoperă 99% din membrana bazală.

Particularităţi BHE

1. absenţa FENESTRAŢIILOR

2. COMPLEXE JONCŢIONALE:

Joncţiuni strânse (zonula occludens) &

Joncţiuni aderente

3. număr scăzut de VEZICULE DE

PINOCITOZĂ

4. prezenţa SISTEMELOR DE

TRANSPORT specializate, saturabile,

stereospecifice (ex. transportul selectiv al

D–hexozelor şi L- aminoacizilor)

5. distribuţie asimetrică a structurilor

proteice membranare şi a sistemelor de

transport ionic → POLARIZAREA

MEMBRANEI celulelor endoteliale

6. număr crescut de MITOCONDRII

7. nivel crescut al enzimelor intracelulare

care formează o BARIERĂ

ENZIMATICĂ: γ-glutamil transpeptidaza,

decarboxilaza L-aminoacizilor aromatici,

pseudocolinesteraza

→ metab subst. plasmatice şi cerebrale

8. prezenţa PERICITELOR, celule

perivasculare cu rol fagocitic


COMPLEXELE JONCŢIONALE ALE BHE

Tipuri:

1. Ocluzive, strânse

proteine asociate: ZO-1, ZO-2, cingulin, 7H6 antigen,

occludina (prot. reglatoare a cărei

prezenţă creşte rezist. el. a joncţiunii)

2. Adherens

cadherine (E,P,N)

catenine α, β, γ (intracitoplasmatic)

Roluri:

creşte rezistenţa electrică transendotelială (1.500 ohmxcm 2 )

permeabilitate scăzută la compuşii ionici

menţine pasajul paracelular al moleculelor de o

parte şi de alta a BHE la un nivel extrem de redus

BARIERA HEMATOLICHIDIANĂ (BHL)

LCR

Plexurile coroide sunt componenta principală a BHL

şi principala cale de acces a substanţelor hidrofile din

sânge spre creier.

format: 70% la nivelul plexurilor coroide

30% transependimar & prin spaţiile spa iile Virchow-Robin

Virchow Robin

0,3 - 0,4 ml/min (500 – 600 ml/zi)

volum total: 140 ml

roluri principale:

menţinerea men inerea homeostaziei cerebrale

asigură amortizarea mecanică

transportul neurohormonilor din LCR în n sânge

More magazines by this user
Similar magazines