Cerebral blood flow & metabolism
PARTICULARITATI ALE CIRCULAŢIEI
CIRCULA EI
ŞI I METABOLISMULUI
METABOLISMULUI
CEREBRAL.
CEREBRAL.
RELATII NEURON-GLIE
NEURON GLIE
Ana-Maria Zăgrean, azagrean@univermed-cdgm.ro
Laborator Neuroştiinţe, Catedra Fiziologie,
UMF “Carol Davila” Bucureşti
Premise
- functie nervoasa ↔ status energetic celular
↔ metabolism aerob ↔ perfuzie sanguina
- vulnerabilitatea creierului la hipoxie/deprivare de
substrat metabolic
Vulnerabilitatea creierului la hipoxie
• Metabolism aerob :
95% din ATP-ul cerebral este derivat din
fosforilarea oxidativă cerebrală
• Absenta rezervelor energetice cerebrale
• Oprirea fluxului sanguin cerebral:
- pierderea stării de conştienţă în 10-20 sec
- modificări ireversibile cerebrale în 3-5 min
De când “ştim” că avem nevoie de
oxigenul din aer?
• 1660
Robert Boyle: deprivarea de aer duce la moartea
animalului
John Mayow: 1/5 din aerul ventilat este folosit pentru
combustie
• 1772
Joseph Priestley şi Carl Scheele: izolarea unui gaz în
care şoarecii pot supravieţui mai mult
Antoine Lavoisier denumeşte acest gaz oxigen şi îi
intuieşte semnificaţia fiziologică
• 1878
Paul Bert: hipoxemia cauzează “rău de înălţime” şi
oxigenul este toxic la presiuni crescute
Ions in the brain, George Somjen, 2004
CREIERUL
= unul din organele cele mai active metabolic
doar 2% din greutatea corpului
debit ebit sanguin: 15% din debitul cardiac
consum onsum de O 2: : 20% din consumul total de 250 ml O 2/min /min
consum onsum de glucoză: glucoză:
25% din consumul total
3,5 ml O2 /100g/min
~ constant în stări de veghe sau
somn
O2 utilizat preferenţial pentru
oxidarea glucozei
ATP $
250 cal/min
1275 cal/min
1. Menţinerea gradientelor
ionice şi a potenţialului
membranar de repaus =
menţinerea excitabilităţii.
2. Sinteza de noi molecule
cu rol structural sau
funcţional func ional
Cuplarea uplarea metabolismului neuronal
cu fluxul sanguin cerebral implica
conexiuni neuro-glio neuro glio-vasculare vasculare
metabolism
cerebral
Conexiuni intercelulare in SNC
O2, , glucoză glucoză
perfuzie
sanguină
Astrocitul: rol structural; metabolic; modulare transmitere sinaptică prin
captarea de neurotransmiţători, reglarea concentraţiei ionice a spaţiului
extracelular; componenta a BHE; reglare flux sanguin
Oligodendrocitul: rol structural, mielinizare în SNC
Microglia: fagocitoză, răspuns imun
Celula ependimară: rol structural, producţie de LCR, transport
neurohormoni
Conexiuni interneuronale si
neuro-gliale in vitro
Laborator Culturi Celulare, Dr. AM Zagrean
Cuplarea metabolismului neuronal
cu fluxul sanguin cerebral
Activitate neuronala:
- metabolismului → conc. interstiţiale a H + , CO2 , K +
adenozinei
- PaO2 < 50 mmHg ( pH perivascular, adenozinei)
relaxarea muşchiului neted vascular extracţiei de O 2
rezistenţei vasculare cerebrale disponibilului de O 2
perfuziei sanguine
Creierul este dependent de glucoză
GLUCOZA:
- metabolizare aerobă obligatorie pentru menţinerea funcţiilor cerebrale
- utilizată pentru: producere de ATP (38 ATP/molec. de G)
sinteză de aminoacizi, proteine, lipide şi glicogen
neurotransm. (glutamat, aspartat, GABA, Ach)
- utilizarea rapidă a glucozei din sânge (25% din consumul total de G)
- captare în exces cu 7% faţă de necesarul energetic, depozitare foarte
scăzută sub formă de glicogen
- [G] i ~ 0
Transportori ai glucozei la nivel cerebral
Transport facilitat al glucozei,
mediat de transportori specifici:
GLUT1 – GLUT7
În creier: GLUT1, 3 şi 5:
- BHE, astrocite, neuroni: GLUT1
- Neuroni: GLUT3
- Microglii: GLUT5
Căi preferenţiale
preferen iale
de metabolizare a glucozei în n creier
• Glucoză – Glucoză-6-fosfat
1. Glicoliza = calea preferenţială în creier
→ ciclul acizilor tricarboxilici
2. Calea pentozo-fosfaţilor
3. Glicogeneza
•În mică măsură are loc metabolizarea glucozei şi prin gluconeogeneză
Suferinţa hipoglicemică cerebrală
• Hipoglicemia → creşterea concentraţiilor extracelulare
ale glutamatului, GABA şi dopaminei
• Utilizarea aminoacizilor (glutamat şi glutamină) ca
substraturi energetice alternative
→ “insuficienţă a neurotransmisiei” glutamatergice,
acetilcolinergice sau GABA-ergice însoţită de apariţia
undelor lente pe EEG
Substraturi alternative la glucoză
• Corpi cetonici (acetoacetat, β-hidroxibutirat)
- substrat normal utilizat la NN şi sugari (30-70% din MEC)
- “substrat de supravieţuire” în absenţa glucozei, în condiţii
de cetonemie, la adulţi
• Acizi graşi
• Aminoacizi (disponibilitate scăzută)
• Lactat şi piruvat (în cond. de activitate neuronală crescută,
producere intensificata la nivel astrocitar)
Rezerve energetice cerebrale minimale
• ATP:
3 µmoli/g
în absenţa glucozei, ATP se consumă în 6 sec...
prin regenerarea din 2 ADP, ATP se consumă în 9 sec...
• Fosfocreatinina (PCr):
3-5 µmoli/g
formă labilă de depozitare a energiei
la pH fiziologic funcţionează ca regenerator al ATP-ului
PCr + ADP + H + → creatinină + ATP
⇒ consumul ATP în 20 sec...
• Glicogenul de la nivel glial
Procese consumatoare de energie în SNC
• Menţinerea gradientelor electrochimice transmembranare şi
a potenţialului membranar prin transportul ionic activ
(50% din consumul energetic este utilizat de pompe:
Na + /K + -ATPaza, pompa de Ca 2+ )
• Sinteza de neurotransmiţători şi macromolecule
• Activitatea sinaptică şi recaptarea neurotransmiţătorilor
• Transportul axonal
• Menţinerea integrităţii structurale, celulare şi tisulare
• …
Menţinerea Men inerea gradientelor electrochimice
transmembranare: pompe ionice
Sinteza cerebrală a glutamatului şi i aspartatului
α-KGDH = α-ketoglutarat-dehidrogenază
GAD = decarboxilaza ac. glutamic
Glutamatul şi aspartatul:
- nu trec BHE
- sintetizaţi cerebral din glucoză şi alţi precursori
- sinteză şi metabolizare: în astrocite şi neuroni
Metabolismul glutamatului
Transportori ai glutamatului:
EAAC1 – transportor pentru AAE
GLT-1 – transportor al glutamatului
GLAST – transportor al glutamatului
şi aspartatului
Enzime implicate:
1 - transaminază
2 - glutamin sintetază
3 - glutaminază
A
EEAC1
[Na+]i
Neurotransmisia glutamatergică:
corelaţii neuron - astrocit
GLNase – glutaminaza, GS - glutamin sintetază
Rolul astrocitelor în metabolismul cerebral
• Astrocitele perivasculare: rol în fluxul de substrat energetic
către neuroni
• Astrocitele perisinaptice: tampon pentru K + , H +
recaptare neurotransmiţători
• Rezerve de glicogen (conţin glicogen-sintetază)
• Număr scăzut de mitocondrii, rezistenţă mai bună la
hipoxie/ischemie
Contribuţia astrocitară la metabolismul
cerebral al glucozei
• rata bazală de utilizare a glucozei (determinare PET, cu 2-DG radioacticvă)
în astrocite: 10-20 nmol/mg/min
în neuroni: 6 nmol/mg/min
• numărul mai mare al astrocitelor
comparativ cu cel al neuronilor
•creştere semnificativă a metabolizării G în
astrocite în timpul activităţii neuronale
Astrocitele asigură substratul energetic necesar
neuronilor, în n funcţie func ie de starea de activitate
Activitatea neuronală
recapt. astrocitară a glutamat
[Na + ] i
activarea Na + , K + -ATPazei
[ATP] i astrocitar
(+) activitatea fosfofructokinazei
rata captării şi a metabolizării
glucozei la nivel astrocitar
Intermediari metabolici eliberaţi elibera i de astrocite
• Lactat:
- sistem de transport specific,
saturabil, prin membrana
neuronală
- 18 molec ATP/1 molec piruvat
• Piruvat
• α-ketoglutarat
• Citrat malat
Rolul astrocitelor în n metabolismul glicogenului
• Glicogenul - „tampon metabolic” în timpul activităţilor
fiziologice cerebrale.
• Rata de consum/reînnoire a glicogenului cerebral este
foarte rapidă, dependentă de activitatea sinaptică.
• Glicogenoliza în ariile cerebrale activate este declanşată
prin acţiunea receptor-mediată a unor neurotransmiţători:
monoaminele (noradrenalină, serotonină, histamină),
peptide (VIP - vasoactive intestinal peptide, PACAP –
pituitary adenylate cyclase activating peptide),
adenozina
Functia celulelor gliale
• considerate initial elemente celulare pasive, cu rol structural si
metabolic.
• evidentierea celulelor gliale ca partener activ in transmiterea
sinaptica a dat nastere conceptului de sinapsa tripartita care
considera, ca al treilea element al sinapsei, celula gliala;
celulele gliale sunt asociate in special cu conexiunile
interneuronale active.
• comunicarea bidirectionala robusta intre celulele gliale si
neuroni la nivelul sinapsei, sustinuta prin:
- prezenta receptorilor gliali pentru o gama larga de
neurotransmitatori (glutamat, GABA, catecolamine, purine,
serotonina, Ach si diferite peptide)
- eliberarea gliala de transmitatori chimici (ATP, glutamat)
care stimuleaza neuronii postsinaptici si moduleaza
transmiterea sinaptica la nivelul neuronului presinaptic
- recaptarea gliala a neurotransmitatorilor din fanta
sinaptica cu rol in controlul functiei sinaptice.
Functia celulelor gliale
• mentinerea homeostaziei mediului extra-neuronal (pH,
concentratii ionice – [K+]), cu impact in mentinerea
extitabilitatii neuronale
• astrocitele asigura o punte neuro-vasculara, cu rol in
cuplarea fluxului cerebral vascular cu statusul de activitate
neuronal si implicit cu rol de reglare a circulatiei cerebrale.
• jonctiuni de tip gap intre astrocite si neuroni, care mediaza
interactiunile electrice intre aceste tipuri celulare, prezente
in anumite zone ale creierului (locus ceruleus)
• celulele gliale pot prezenta activitate spontana evidentiata
prin oscilatii spontane ale Ca intracelular la nivel glial (unde
de calciu), identificate in sectiuni de hipocamp (Nett, 2001),
talamus ventrobazal (Parri, 2001) si retina (Newman, 2002).
Synaptic astrocytes
1. regulate synaptic transmission by
- responding to ATP and glutamate,
released from the presynaptic neuron
- uptake of glutamate from the synaptic
cleft via membrane transporters (green
arrow) or the release of glutamate upon
reversal of the transporter induced by
[Na+]i
- D-serine released from astrocyte
strengthen synaptic transmission by
coactivating NMDA receptors in the
postsynaptic membrane, or reduce
synaptic transmission by secreting
transmitter-binding proteins (TBP
2. communicate with adjacent astrocytes
via gap junctions and with distant
astrocytes via extracellular ATP.
3. the rise in Ca2+ causes release of
glutamate from astrocytes, and ATP is
released via an unknown mechanism,
which propagates ATP signaling to
An electron micrograph of a synapse surrounded adjacent cells.
by an astrocyte (yellow) from the spinal cord of rat
From Fields and Stevens-Graham, 2005
GluR, glutamate receptor; Ado, adenosine; IP3,
inositol trisphosphate; P1, adenosine
receptor; P2, ATP receptor.
Comunicare neuro-gliala – “unda de calciu” in retele gliale
Calcium imaging reveals communication between neurons and glia. (A) Molecules
released during synaptic transmission bind receptors on glia that cause increases
in intracellular Ca2+ (rainbow colored cells), which are propagated as waves
through glial networks. (B) Increases or decreases in axonal firing may coincide
with the passage of a glial Ca2+ wave. Oligodendrocytes (purple) myelinate CNS
axons. Vm, membrane voltage.
From Fields and Stevens-Graham, 2005
CIRCULAŢIA CEREBRALĂ:
PARTICULARITATI
• Aport sanguin cerebral:
- artere carotidiene
- sistem vertebrobazilar
• Flux sanguin cerebral = 750 - 1000 ml/min
• Capacitatea complexă de adaptare a circulaţiei cerebrale:
- anatomic, prin prezenţa multiplelor vase colaterale de
comunicare şi a unor modele de organizare regională a
distribuţiei microvascularizaţiei cerebrale
- funcţional, prin modularea fină a perfuziei sanguine în
funcţie de rata metabolică cerebrală
ORGANIZAREA MACROSCOPICĂ A
CIRCULAŢIEI CEREBRALE ARTERIALE
POLIGONUL WILLIS
RAMURI PRINCIPALE CORTICALE
ŞI RELAŢIILE LOR SPAŢIALE
SSA - spaţiu subarahnoidian, A - artere,
P - pia mater, SSP - spaţiu subpial, C - creier
UNITATEA NEURO-VASCULARĂ
CIRCULAŢIA CEREBRALĂ: PARAMETRII
• Debitul sanguin cerebral (DSC)
DSC la om 50–55 ml/100 g/min, 700–770 ml/min
DSC cortical: 80 ml/100 g/min; DSC substanţă albă: 20 ml/100 g/min
• Volumul sanguin cerebral (VSC) = capacitatea patului vascular
cerebral; 100 ml; permite reînnoirea sângelui cerebral de 8-11 x / min
• Presiunea de perfuzie cerebrala (PPC): forţa de propulsie a
sângelui în patul vascular cerebral
= diferenţa dintre presiunea arteriala medie şi presiunea venoasa
intracraniana (pvi = 5–10 mmHg) ~ 80 – 100 mmHg
• Rezistenţa vascularã cerebralã (RVC)
= suma factorilor care se opun trecerii fluxului sanguin prin patul
vascular: presiunea intracerebrală, vâscozitatea sângelui, tonusul
vaselor cerebrale, calibrul vaselor cerebrale
REGLAREA CIRCULAŢIEI CEREBRALE
- sistemic & local
- nervos & umoral
Particularităţi:
intervenţia promptã şi adecvatã a factorilor locali de
control, în relaţie cu dependenţa critică a creierului
faţă de supleerea cu O 2 şi glucoză
CONTROLUL NERVOS
AL CIRCULAŢIEI CEREBRALE
La nivel sistemic, prin reglarea TA:
• centri reflecşi cardio-vasculari bulbo-pontini
• controlul circulaţiei cerebrale prin modularea TA la valori
care sã asigure un gradient presional adecvat în vasele
cerebrale (p.a. medie în limitele autoreglãrii circulaţiei
cerebrale = 60–140 mmHg la normotensivi)
La nivel local, prin inervaţia vaselor cerebrale de către:
• fibre nervoase simpatice
• fibre nervoase parasimpatice
• fibre nervoase senzitive
• posibil de fibre ce provin din căi nervoase centrale:
mediaţie posibilă: neuropeptide (NPY, VIP, SP şi CGRP),
NO, CO, etc.
Inervaţia aa. cerebrale de către sistemul nervos autonom
(simpatic & parasimpatic) şi de către nervii senzitivi.
Endoteliul poate produce oxid nitric (NO), endotelină (ET), EDHF
(endothelium derived relaxing factor), care pot influenţa tonusul
vascular.
Nervi perivasculari ai arterelor cerebrale la om. Ramuri
ale arterei comunicante posterioare: imunohistochimie
pentru (a) NPY, (b) VIP, (c) SP şi (d) CGRP.
Inervaţia simpatică
• Originea fibrelor simpatice: ggl. cervical superior
• Distribuţia şi funcţia terminaţiilor nervoase simpatice
scade odată cu diminuarea calibrului vascular.
• Receptorii adrenergici din muşchiul neted al vaselor
cerebrale de rezistenţă au o densitate mai mică şisunt
mai puţin sensibili la stimulare, comparativ cu receptorii
adrenergici din alte segmente vasculare
• Determină vasoconstricţie cerebrală, de 10 ori mai
puţin intensă decât cea din alte teritorii vasculare
Inervaţia PS
• Originea probabilã a fibrelor PS:
ggl sfenopalatin, otic, miniggl carotidei interne
• Tipuri de neurotransmiţători:
- acetilcolinã (Ach), NO
- peptidul intestinal vasoactiv (VIP):
acţ > la nivelul arterelor de calibru mic, legându-se
de receptorii VIP ai celulelor musculare netede
- peptidul histidină isoleucină (PHI)
- neuropeptidul Y
• Determină relaxarea vaselor cerebrale
Inervaţia senzitivă
• Originea fibrelor senzitive: ggl. trigeminal
• Mediatori: substanţa P, CGRP, neurokinina A (NKA),
CCK, galanina
• Determină vasodilataţie cerebrală
http://www.nti-tss.com/TIME-on-headache.html
Migrena
• Med Clin North Am. 2001 Jul;85(4):943-58
– Mechanism of migraine and action of antimigraine medications.
Spierings EL.
Department of Neurology, Brigham and Women's Hospital, Harvard
Medical School, Boston, Massachusetts, USA. spierings@mediaone.net
Dilation and inflammation of cephalic arteries and intracranial extra
cerebral arteries cause the migraine headache. The migraine-associated
symptoms result from the activation of the sympathetic nervous system
caused by the pain. The migraine aura is caused by the neurophysiological
phenomenon of spreading excitation/depression. The various mechanisms
are tied together in the so-called "parallel theory" of the pathogenesis of
the migraine attack. The abortive antimigraine medications act by
constricting the dilated arteries through stimulation of the serotonin 1B
receptor. The preventive antimigraine medications act by increasing the
tone of the extacranial arteries, inhibiting the mechanism of neurogenic
inflammation, or inhibiting pain transmission within the central nervous
system.
• Migraine - a key element is blood flow changes in the brain - blood vessels
that overreact to various triggers.
• the nervous system responds to a trigger such as stress by causing a spasm
of the nerve-rich arteries at the base of the brain. The spasm constricts
several arteries supplying blood to the brain, including the scalp artery and the
carotid or neck arteries.
• As these arteries constrict, the flow of blood to the brain is reduced. At the
same time, blood-clotting particles called platelets clump together-a process
which is believed to release the neurotransmitter serotonin. Serotonin acts as
a powerful constrictor of arteries, further reducing the blood supply to the
brain.
• Reduced blood flow decreases the brain's supply of oxygen. Neurological
symptoms signaling a headache (distorted vision or speech) may then result.
• Reacting to the reduced oxygen supply, certain arteries within the brain open
wider to meet the brain's energy needs. This widening or dilation spreads,
finally affecting the neck and scalp arteries. The dilation of these arteries
triggers the release of pain-producing substances called prostaglandins from
various tissues and blood cells. Chemicals which cause inflammation and
swelling, and substances which increase sensitivity to pain, are also released.
The circulation of these chemicals and the dilation of the scalp arteries
stimulate the pain-sensitive nociceptors.
• Neuroimaging techniques seem to show that migraine is primarily a disorder
of the brain (neurological), not of the blood vessels (vascular). A spreading
depolarization (electrical change) may begin 24 hrs before the attack, with
onset of the headache occurring at about the time of maximum brain
coverage. http://en.wikipedia.org/wiki/Migraine
Inervaţia prin fibre de origine corticală
• Origine în neuronii corticali bipolari, ale căror prelungiri
se distribuie arterelor piale
• Mediatori: VIP
• Rol: corelarea DSC local cu metabolismul neuronal
(vasodilataţie în condiţiile creşterii metabolismului
neuronal)
REGLAREA MIOGENĂ A
CIRCULAŢIEI CEREBRALE
• Independent de prezenţa endoteliului, vasele sanguine
cerebrale sunt miogenic active
• Parametru = tensiunea peretelui vascular
• Finalitate = menţinerea constantã a fluxului sanguin în
timpul variaţiilor presiunii de perfuzie cerebralã
• Vasele cerebrale de rezistenţă se dilată cu scăderea
p.a. şi se contracta când aceasta creşte
• Răspunsul vascular activ tinde să menţină în limite
normale tensiunea din peretele arterial
CONTROLUL METABOLIC AL
CIRCULAŢIEI CEREBRALE
• Cuplarea metabolismului cu fluxul sanguin cerebral:
-creşterea conc interstiţiale a H + , CO 2 , K + şi a adenozinei
-scăderea PaO 2 sau a concentraţiei de Ca 2+
produc o relaxare a muşchiului neted vascular, cu
scăderea rezistenţei vasculare cerebrale şi creşterea
perfuziei sanguine
CĂI DE COMUNICARE ÎNTRE SNC ŞI
CIRCULAŢIA SISTEMICĂ
SÂNGE ARTERIAL
CEREBRAL ŞI SPINAL
capilar cerebral: barieră hematoencefalică (BHE)
capilar coroidian: barieră hematolichidiană (BHL)
LCR ependim
capilar sanguin din organele circumventriculare
(absenţa BHE, transport neuropeptide)
COMPARTIMENT INTRACELULAR
AL CREIERULUI:
neuroni neuroglie
INTERSTIŢIU
CEREBRAL
CAPILARELE CEREBRALE
• formează oreţea anastomotică 3D
• distanţa intercapilară variază cu cererea locală de
oxigen, funcţie de numărul de neuroni şi de
densitatea sinaptică
• de 3x mai > în cortexul cerebral decât în
substanţa albă
• sunt “sediul” barierei hematoencefalice
BARIERA HEMATOENCEFALICĂ (BHE)
ISTORIC
• 1885: Paul Ehrlich – inj. i.v. a coloranţilor vitali marchează
toate organele, nu şi creierul
• 1901: Edwin Goldmann – adm. albastru trypan direct în LCR
colorarea exclusivă a creierului şi a măduvei spinării
BHE şi BHL limitează bidirecţional transportul
compuşilor polari
• 1950: ME dezvăluie ultrastructura microvascularizaţiei
cerebrale şi a plexurilor coroide.
CE ESTE BHE ?
• Endoteliul capilarului cerebral
• Interfaţă între ţesutul nervos şi sânge
• Barieră selectivă, bidirecţională integritatea BHE
este esenţială pentru menţinerea homeostaziei SNC
ALTE CAPILARE CEREBRALE,
ÎN AFARA BHE
• Bariera hemato-lichidiană (BHL), mai permisivă
comparativ cu BHE:
- comunicare sânge - lichid cefalorahidian (LCR) - mediu
intracerebral
- la nivelul capilarului plexurilor coroide, sediul şi locul de
formare a 70% din LCR.
• Capilare fenestrate: organe circumventriculare
(organ subfornical, organul vascular al laminei terminale, eminenţa
mediană, lobul posterior al pituitarei, glanda pineală, organul
subcomisural, area postrema)
- importanţă funcţională: semnalizare bidirecţională
SNC ↔ circulaţie sistemică
CAPILARUL CEREBRAL AL BHE
- “Grosimea” peretelui capilar: 0,3 µm
- Procesele astrocitare acoperă 99% din membrana bazală.
Particularităţi BHE
1. absenţa FENESTRAŢIILOR
2. COMPLEXE JONCŢIONALE:
Joncţiuni strânse (zonula occludens) &
Joncţiuni aderente
3. număr scăzut de VEZICULE DE
PINOCITOZĂ
4. prezenţa SISTEMELOR DE
TRANSPORT specializate, saturabile,
stereospecifice (ex. transportul selectiv al
D–hexozelor şi L- aminoacizilor)
5. distribuţie asimetrică a structurilor
proteice membranare şi a sistemelor de
transport ionic → POLARIZAREA
MEMBRANEI celulelor endoteliale
6. număr crescut de MITOCONDRII
7. nivel crescut al enzimelor intracelulare
care formează o BARIERĂ
ENZIMATICĂ: γ-glutamil transpeptidaza,
decarboxilaza L-aminoacizilor aromatici,
pseudocolinesteraza
→ metab subst. plasmatice şi cerebrale
8. prezenţa PERICITELOR, celule
perivasculare cu rol fagocitic
COMPLEXELE JONCŢIONALE ALE BHE
Tipuri:
1. Ocluzive, strânse
proteine asociate: ZO-1, ZO-2, cingulin, 7H6 antigen,
occludina (prot. reglatoare a cărei
prezenţă creşte rezist. el. a joncţiunii)
2. Adherens
cadherine (E,P,N)
catenine α, β, γ (intracitoplasmatic)
Roluri:
creşte rezistenţa electrică transendotelială (1.500 ohmxcm 2 )
permeabilitate scăzută la compuşii ionici
menţine pasajul paracelular al moleculelor de o
parte şi de alta a BHE la un nivel extrem de redus
BARIERA HEMATOLICHIDIANĂ (BHL)
LCR
Plexurile coroide sunt componenta principală a BHL
şi principala cale de acces a substanţelor hidrofile din
sânge spre creier.
format: 70% la nivelul plexurilor coroide
30% transependimar & prin spaţiile spa iile Virchow-Robin
Virchow Robin
0,3 - 0,4 ml/min (500 – 600 ml/zi)
volum total: 140 ml
roluri principale:
menţinerea men inerea homeostaziei cerebrale
asigură amortizarea mecanică
transportul neurohormonilor din LCR în n sânge
Change language