Revista - Asociatia Cadrelor Militare in Rezerva si Retragere

VITRALII - LUMINI ªI UMBRE 45
înseamnă că s-au împăcat ceilalţi cu gândul că au pierdut, ci au acţionat în
permanenţă. Nu a fost o pauză. În 1989, comunismul îşi pierduse din vigoare,
se perimase. A mers ce a mers, dar s-a terminat. Era o ideologie utopică. Mereu
a fost o luptă între capitalism şi comunism, iar în ’89 au găsit şi terenul prielnic
pentru răsturnarea regimului. Toată lumea – nu numai din România – se
săturase de comunism şi de „succesele‖ comunismului şi socialismului şi
atunci sigur că a fost uşor. Am mai spus că nu există nimic spontan pe lumea
asta! Poate doar în natură.
Cine trebuie să plătească pentru ceea ce s-a întâmplat în 1989, pentru cei care
au murit atunci?
Nimeni nu trebuie să mai
plătească. La ce ajută? Nu
ajută la nimic. Cei care au
făcut toate treburile astea
murdare au dirijat toată vina
spre noi, cei care am făcut
parte din serviciile secrete
româneşti, ceea ce nu era
susţinut de absolut nimic, de
nici o probă. S-a sperat că
trebuie să fi existat măcar
unul care a ieşit şi a tras,
măcar cu un pistolet. Am spus că nici măcar cu o praştie nu s-a tras, nici măcar
cu un briceag nu s-a ieşit, căci nu ăsta e rostul unui serviciu secret de
informaţii. El nu are ce să caute în stradă.
Aţi afirmat că în perioada decembrie 1989 – martie 1990 nu au existat servicii
secrete, iar asta a fost o greşeală, cu urmări catastrofale pentru România. La
ce urmări v-aţi referit?
Da, s-au deschis graniţele, s-au furat valori culturale româneşti, arhive. A fost
un dezastru. Ar trebui traşi la răspundere cei care au luat asemenea hotărâri.
Până la urmă este sau nu important un serviciu care acţionează pentru
securitatea statului?
Deosebit de important. Un membru al unui serviciu de informaţii este într-o
luptă permanentă. Şi ajungi să fii în luptă şi după ce ieşi din sistem.
***