ORGANIZAREA FERMEI AGRICOLE

1
ORGANIZAREA FERMEI
1. Introducere
AGRICOLE
În viaţa de zi cu zi şi în economie şi literatura de specialitate există un număr mare de noţiuni
diferite în ceea ce priveşte fermele: ferme de familie, fermă forestieră, ferme rurale sau ferme
agro-turistice. În funcţie de tipul producţiei sau serviciului există de asemenea denumiri mai
specifice precum fermă de creştere a animalelor sau fermă de lapte.
Noţiunea fermă se referă la o proprietate dintr-o ţară care include terenul şi toate clădirile,
care sunt construite în scopul producţiei.
În sens economic, ferma de familie este reprezentată de toate persoanele care locuiesc şi
muncesc împreună. De obicei acestea sunt toate membri ai unei familii. Fermele de familie au
diferite funcţii precum producţia şi locurile de muncă şi scopul lor principal este să sprijine
profitul.
Ferma rurală se referă la toate tipurile de producţie rurală inclusiv agricultura, prelucrarea şi
lucrul de mână.
În prezent fermele rurale se ocupă cu noi activităţi precum comerţul sau turismul.
Ferma agricolă reprezintă o unitate de bază în agricultură şi este echipată cu toate cele
necesare producţiei: teren, clădiri şi utilaje.
În Europa, Asia şi Africa majoritatea fermelor sunt cele de familie.
Producţia fermieră reprezintă adesea doar una dintre formele activităţilor unei ferme agro-
culturale. Fermele de familie şi-au răspândit activităţile şi în alte domenii. Una dintre
posibilităţi este agroturismul.
Ferma agro-turistică reprezintă o fermă agricolă îmbogăţită prin activitate agricolă. Cel mai
obişnuit motiv pentru care fermele de familie recurg la activitatea agricolă este nevoia de a-şi

2
mări venitul folosind posibilităţile de adaptare existente, forţa de muncă şi nevoia de a obţine
preţuri mai bune pentru produsele fermei.
2. Ferme
Fermele agricole reprezintă unitatea de producţie de bază în agricultură. Este compusă din
terenul şi alte elemente utilizate pentru producţie precum clădiri, utilaje şi unelte. Posedă forţă
de muncă proprie. Toate activităţile şi producţia sunt administrate de către un fermier. Ferma
diferă de alte unităţi de producţie deoarece terenul este cel mai important factor şi de
asemenea produce anumite bunuri naturale, care sunt utilizate în producţia fermieră ulterioară.
Ferma, de obicei, se ocupă cu producţia vegetală sau animalieră şi uneori posedă un fel de
societate care administrează de asemenea producţia alimentelor.
Ferma poate fi o proprietate a fermierului, poate fi închiriată, poate fi de asemenea o parte a
unei societăţi, cooperative sau asociaţii.
Ferma are două sfere. Prima este una tehnică şi productivă şi include procesarea unui tip de
produse pa cale naturală pentru obţinerea altora. A doua sferă este una economică şi se ocupă
cu procesul producţiei stabilind o relaţie între produse şi preţuri precum şi o participare
financiară şi valorică în cadrul producţiei.
Terenul şi resursele productive sunt proprietatea unei ferme. Proprietatea este un instrument
folosit pentru a atinge scopuri productive. Tot ceea ce reprezintă proprietatea poate fi împărţit
în mijloace fixe şi mobile.
Mijloacele fixe folosesc creşterea preţurilor în procesul de producţie transferându-şi progresiv
valoarea în bunurile şi serviciile recent produse.
Mijloacele mobile folosesc creşterea preţurilor într-un ciclu de producţie pe durata căruia îşi
transferă valoarea în bunurile produse. Împărţirea în mijloace fixe şi mobile este reglementată
prin directive individuale, care determină în mod strict cărui grup mijlocul respectiv trebuie să
aparţină. Mai mult, directivele stabilesc criteriile de evaluare ale mijloacelor fixe.
MIJLOACE FIXE

Clădiri,
echipament
MIJLOACE MOBILE:
- MATERIALE
- FURAJE
- ÎNGRĂŞĂMINTE
- COMBUSTIBIL
- ANIMALE TINERE
- BANI LICHIZI
- ANIMALE DE VALOARE SCĂZUTĂ
3
Structura organizării producţiei poate fi complicată şi în acest caz ferma poate fi tradiţională
sau multidirecţională. De asemenea poate fi simplă şi în acest caz avem ferme simple sau
specializate.
Echipamen
t de drenaj
ferma tradiţională este ferma în care diferite produse vegetale sau animaliere şi bunurile lor
procesate sunt produse de mult timp.
Utilaje,
unelte,
mijloace de
transport
Plantaţii de
durată
Echipamen
te de birou
şi altele
Turma de
bază

4
Fermele specializate se ocupă cu un tip de producţie şi furnizează pe piaţă o mulţime de
produse din acelaşi tip.
Diversificarea fermelor pentru a evita riscul economic nu presupune o specializare limitată
dar conduce la producţia de înaltă calitate a acestora în două sau trei domenii.
În cadrul fermelor există anumite secţii sau sectoare.
Sunt secţii de producţie şi procesare precum şi secţia general-economică şi a serviciilor. Din
cauza unei varietăţi de produse în cadrul tuturor secţiilor aceste sunt împărţite în sectoare.
3. Ferme agro-turistice
O fermă care a introdus o nouă secţie în structura sa - agro-turism - se numeşte fermă agro-
turistică. Un astfel de tip de fermă în afara produselor vegetale şi animaliere oferă servicii de
agroturism.
Secţiile agricole şi cele de turism pot fi independente în cadrul unei ferme. În acest caz nu
există nicio legătură între ele. Un exemplu îl poate reprezenta o fermă specializată în
producţia cerealieră, care este situată într-o zonă atractivă şi din acest motiv oferă servicii
turistice.
Secţiile unei ferme pot depinde una de cealaltă. Adesea producţia fermei depinde parţial sau
integral de turism, de exemplu turiştii consumă alimente produse în cadrul fermei. Măsura în
care secţiile menţionate depind una de cealaltă poate varia.
În cadrul unei ferme agricole 100% din profit provine din producţia vegetală sau animalieră
precum şi din procesarea alimentelor. În cadrul unei ferme agro-turistice o parte din profit
provine din turism iar restul din producţia agricolă. Producţia fermei poate depinde integral de
agroturism şi în acest caz 100% din profit provine din agroturism, de asemenea.
Procentul profitului din agroturism în profitul total al fermei indică importanţa agroturismului
pentru acea fermă. Cu cât profitul provine din agroturism, cu atât acesta devine mai important
pentru fermă.
Ferma agro-turistică trebuie să aibă o infrastructură adecvată care să permită atragerea
turiştilor, în timp ce fermele agricole nu au clădiri de locuit corespunzătoare deoarece
fermierul poate locui în altă parte.
ferma agricolă şi ferma agro-turistică diferă din punct de vedere al modurilor de administrare
şi al structurii producţiei. Înainte de toate se aplică modului de utilizare al terenului,

5
intensităţii producţiei, administrării forţei de muncă şi atitudinii în ceea ce priveşte protecţia
mediului.
Scopul fermei agricole este maximizarea profitului prin intermediul producţiei intensive. De
aceea aceste ferme utilizează tot terenul pentru producţia vegetală sau animalieră, care
garantează profitul.
Pe de altă parte, fermele agro-turistice folosesc majoritatea terenurilor pentru clădiri, parcări
peluze şi straturi de flori pentru a face zona mai atractivă sau terenuri de sport şi altele folosite
pentru agrement.
Modul de administrare al fermelor agricole este adesea foarte diferit de cel al fermelor agro-
turistice. De exemplu, fermele agricole încearcă să specializeze producţia concentrându-se
adesea pe un singur tip de producţie, în timp ce în cazul fermelor agro-turistice diversitatea
este mai bună deoarece acest mod este mai atractiv pentru turişti.
Fermele agricole încearcă să atingă o producţie intensivă bazându-se, de exemplu, pe
folosirea multor îngrăşăminte sau pesticide pentru protejarea plantelor sau pe adăpostirea
multor animale pe un hectar. Fermele, care îşi măresc profitul prin introducerea produselor de
curăţare ecologice, sunt de asemenea dezvoltate. Aceste ferme de obicei obţin preţuri mai
mari pentru producţia lor.
Fermele agro-turistice încearcă să îşi facă producţia mai extensivă sau ecologică pentru că
acestea vin în întâmpinarea nevoilor turiştilor Fermele agricole încearcă să introducă cât mai
mult dezvoltarea tehnică, în măsura posibilităţii lor. La sfârşitul secolului trecut mijloacele de
producţie sau schimbat radical. Scopul a fost obţinerea unei mai mari productivităţi. Tehnicile
moderne folosite în producţia agricolă nu sunt foarte atractive pentru turişti. Sunt mai mult
sau mai puţin identice în diferite ţări, în cele foarte dezvoltate şi în cele sărace.
Aceste tehnici moderne fac imposibilă participarea turiştilor în procesul de producţie din
cauză că utilajele complexe necesită personal calificat.
Metodele tradiţionale de producţie sunt de mare importanţă în agroturism, în special cele
folosite la sfârşitul anilor 60 în secolul XX. Acestea erau diferite în diferite ţări şi chiar şi în
diferite regiuni. Fermele agro-turistice acceptă dezvoltarea tehnică numai în domeniul
îmbunătăţirii serviciilor turistice.
Unghiul din care fermele privesc piaţa este de asemenea diferit. Piaţa este foarte importantă
pentru fermele cu producţie agricolă, în timp ce fermele agro-turistice consideră oamenii drept
piaţă.
Structura producţiei vegetale sau animaliere depinde de aceste moduri de a privi piaţa.

6
Legătura cu societatea din ţară este de asemenea privită diferit în cadrul acestor două tipuri de
ferme. Modul de producţie în cadrul fermelor agricole implică într-un mod destul de liber
relaţiile cu membrii comunităţii. Destul de des ţara nu reprezintă piaţa pentru fermă, iar ferma
nu este locul de angajare a populaţiei locale. Această legătură este bazată pe cooperarea dintre
ferme în domeniul utilizării utilajelor costisitoare sau ajutorarea pentru diferite activităţi.
Pe de altă parte, o ţară, arhitectura sa şi comunitatea reprezintă o atracţie pentru turişti,
îndeosebi dacă oferă tradiţii, cultură locală şi propria sa limbă care o diferenţiază de alte
comunităţi. Legătura fermelor agro-turistice cu ţara este mult mai puternică şi variată şi
permite o mai bună dezvoltare.
1. Compararea modurilor de administrare a fermelor agricole şi a celor agroturistice
Modul de
administrare
Folosirea
terenului
Structura
producţiei
Organizarea
muncii
Ferma agricolă Ferma agro-turistică
Maximizarea agriculturii
folosind terenul
Numai secţiile agricole,
procesare vegetală,
animalieră sau a alimentelor;
specializarea producţiei,
creşterea producţiei
Maximizarea recoltelor;
folosirea dezvoltării tehnice,
eficienţă, munca condiţionată
automat
Nivelul muncii Producţie intensificată,
folosirea unei multitudini de
pesticide, îndeosebi
îngrăşăminte şi protejarea
plantelor pentru maximizarea
Piaţa
produselor
producţiei
Piaţa în afara fermei, în
principal vânzarea
Folosirea parţială în scop agricol, utilizându-
l pentru turism (parcări)
Producţia agricolă şi cea a fermelor agroturistice
în cadrul diferitelor nivele de
cooperare, agricultura slujeşte agroturismul;
diversificarea, dezvoltarea echilibrată a
fermei
Organizarea producţiei într-un mod distractiv
sau chiar permiţând turiştilor să participe,
eficienţa nu este scopul
Concentrarea asupra producţiei extensive şi
protejarea mediului; folosirea raţională a
pesticidelor şi îngrăşămintelor; folosirea
optimă a zonei agro-turistice
Producţia în interiorul fermei în scopuri
turistice proprii, supraproducţia vândută pe
piaţă

Sursa profitului
şi importanţa sa
Profitul integral din
producţia vegetală,
animalieră sau de procesare
Ţara Producţia agricolă în
regiunea ţării, dar ţara nu
joacă un rol important în
producţie
7
Două surse de profit: producţie agricolă şi
turism, sau numai turism; importanţa
turismului depinde de proporţia sa în profitul
total
Legături între secţiile agro-turistice şi cele agricole pot fi diferite:
→ complementare
→ suplimentare
→ concurenţiale
→ adverse
Ţara permite agroturismul, există o
necesitate pentru folosirea tradiţiilor
populare
Legătura complementară este aceea când secţia agricolă şi cea agro-turistică reprezintă un tot
structural şi creşterea importanţei agroturismului generează creşterea importanţei agriculturii
şi invers.
Dacă ferma agro-turistică atrage mai mulţi turişti aceasta necesită o producţie mai mare de
alimente.
Exceptând acea piaţă există de asemenea noi posibilităţi de vânzarea produselor deoarece
turiştii cumpără adesea produse care nu pot fi vândute de către fermier. Această relaţie
funcţionează invers de asemenea. De exemplu, dacă fermierul a avut o plantaţie mare de
căpşuni, el va avea nevoie de mai mulţi turişti pentru culegerea recoltei.
Între producţia agricolă şi cea agro-turistică poate exista o relaţie suplimentară. Turismul
agricol suplineşte producţia agricolă. Acest lucru se întâmplă în situaţia în care ferma poate
oferi noi posibilităţi care nu au mai fost folosite până acum.
În acest caz deschiderea unei secţii de agroturism nu influenţează producţia existentă.
Secţia agro-turistică poate reprezenta un factor concurenţial pentru alte secţii ale fermei.
Concurenţa se poate referi la toate aspectele fermei precum terenul, munca şi capitalul. De
exemplu, fermierul care produce plante pentru industrie vrea să deschidă o fermă agro-
turistică. Din acest motiv, o parte a terenului sau a fondurilor trebuie să fie excluse din
producţie şi transformate în agroturism. Forţa de muncă suplimentară trebuie să fie
transformată în agroturism.
Relaţia adversă este cea în cadrul căreia o activitate o exclude pe cealaltă. Cel mai bun
exemplu de relaţie adversă între agroturism şi producţia agricolă este în cazul creşterii
animalelor, în special creşterea porcilor.

8
Agroturismul în apropiată vecinătate cu fermele de porci, vite sau păsări este imposibil.
Turiştii nu acceptă acest tip de producţie din cauza mirosului îngrozitor şi neplăcut.
Toate tipurile de producţie agricolă reprezentând o sursă de miros neplăcut exclud
agroturismul.
În cazul fermele complexe unde există doi sau trei porci sau alte animale turiştii nu au niciun
fel de nemulţumiri şi acceptă un număr redus pentru fiecare animal în parte.
Mai mult alte tipuri de producţie agricolă esclud de asemenea agroturismul. Este cazul
anumitor chimicale folosite pentru protecţia plantelor care presupun anumite restricţii din
motive de siguranţă.
4. Riscuri în agroturism
Activitatea de agroturism este legată de anumite tipuri de risc. Riscul se referă la servicii şi la
însuşi turiştii.
Pentru fermieri riscul este o consecinţă a scăderii producţiei în cadrul fermei sau a scăderii
producţiei din diferite motive. Turiştii pot în mod intenţionat să aducă anumite bacterii sau
virusuri cauzând boli grave ale animalelor sau pot cauza accidentul ce poate duce la moartea
animalelor sau distrugerea recoltei.
Locurile unde sunt produse alimente pot fi puse în pericol de către bacterii sau viruşi. Pentru a
evita ca majoritatea societăţilor să construiască galerii în care turiştii pot observa procesul
producţiei fără necesitatea de a intra în contact direct cu produsul. Birouri care să se ocupe cu
agroturismul au avut pierderi financiare serioase din diferite motive care uneori nu au depins
de ele. Motivele au fost febra aftoasă care s-a răspândit în Europa, atacurile teroriste şi
războaiele. Aceste au paralizat agroturismul pentru un timp. Zvonurile şi situaţia instabilă au
dus anumiţi societăţi de agroturism la faliment.
Un turist care este cazat într-o fermă turistică este de asemenea expus unui risc, periculos nu
numai pentru sănătatea dar şi pentru viaţa sa. Riscul este similar turismului tradiţional.
În anumite cazuri riscul poate fi mai mare în cazul contactului cu animale sau în cazul în care
copii, îndeosebi cei mici nu sunt supravegheaţi în mod constant. Utilajele agricole pot fi
periculoase pentru toţi utilizatorii neexperimentaţi. Mai mult există riscul de a contacta boli
grave ce sunt răspândite în rândul animalelor. (bruceloza, ptasia grypa)
De aceea agroturismul necesită asigurări de răspundere civilă. Închirierea zonei pentru alte
persoane poate fi legată de accidente obişnuite precum ruperea piciorului pe o suprafaţă

9
alunecoasă sau pe trepte. Asigurarea oricărui tip de activitate este atât de scumpă încât
fermierii aleg să nu o includă în oferta lor.
Răspunderea civilă este o obligaţie de refinanţare financiară pentru acţiunile proprii care au
fost dăunătoare celorlalţi.
Cauza acestei răspunderi poate fi neîndeplinirea sau îndeplinirea parţială a contractului în
mod eronat sau vătămarea altei persoane printr-o faptă interzisă.
Această răspundere este de obicei sub forma unei compensaţii financiare, ce reprezintă o
sumă de bani ce corespunde daunelor.
Asigurarea voluntară de răspundere civilă este una din metodele de tratare a riscurilor legate
de răspunderea civilă în funcţie de turiştii care vin la fermă.
5. Definiţii şi categorii ale costurilor
În procesul de administrare a societăţii finanţele joacă un rol crucial deoarece orice decizie are
dimensiunea sa financiară. Analiza financiară include anumite puncte precum analiza
structurală sau analiză de semnalizare a situaţiilor financiare, analiza nivelului de
profitabilitate, decizii de investiţie, planificarea cererii financiare sau altele.
Toate analizele menţionate reprezintă chestiuni complicate şi necesită contabilitate
specializată.
Fermele agro-turistice nu au de obicei acest tip de contabilitate.
Activitatea economică a unei societăţi este enunţată de către categoriile de profit, cheltuielile
financiare şi costuri. Aceste categorii sunt descrise în mod precis în legea fiscală împreună cu
manualele de îndrumare în domeniu.
Cheltuieli– sunt toate mijloacele nemateriale şi materiale care sunt destinate pentru realizarea
produselor şi serviciilor în agroturism. Există o diferenţă între cheltuieli şi costuri. Cheltuielile
sunt date în unităţi fizice precum kilogram, oră de lucru sau în bani lichizi.
Costurile – sunt cheltuielile şi preţurile date numai sub formă de valoare, în bani lichizi.
Cheltuiala are o dimensiune materială, pe când costurile sunt date în bani lichizi. În agro-
turism există diferite forme de costuri.

COSTURI1:
10
A ) Costuri de proprietate - cauzate de posedarea proprietăţii
B ) Costuri de producţie – costuri legate de producerea de bunuri şi servicii.
Diferenţa dintre aceste costuri este semnificativă. Dacă cineva posedă o proprietate, de
exemplu fermele care nu produc bunuri, proprietarul trebuie să aibă costuri de proprietate.
Este obligatoriu să se achite impozite şi plăţi, să se zugrăvească clădirile şi să se repare
avariile. Costurile de proprietate sunt costurile care trebuie să fie plătite chiar dacă ferma nu
produce bunuri.
Costurile de proprietate sunt speciale în agroturism. Deţinerea unei proprietăţi presupune
costuri semnificative, îndeosebi în sezonul mort cum ar fi iarna.
COSTURI2:
A) COSTURI DIRECTE– COSTURI CARE POT FI LEGATE ÎN MOD DIRECT DE
PRODUSUL SAU SERVICIUL AGRO-TURISTIC
B) COSTURI INDIRECTE– COSTURI ALE ACTIVITĂŢII AGRO-TURISTICE
GENERALE
Pentru toate produsele există diferite tipuri de costuri.
Exemplu:
Pentru activitatea agro-turistică precum călăria sunt costuri după cum urmează:
- taxe pentru îngrijirea cailor
- taxe pentru profesor sau instructor
- costuri pentru echipament
- costuri de hrană
- amortizare
- costuri pentru creşterea cailor
- cheltuieli pentru grajduri
- altele

11
O categorie foarte importantă este reprezentată de către costurile alternative ( costurile
obţinerii ocaziei) sau costurile pierderii ocaziei. Analizarea acestei categorii ajută să se
stabilească dacă alegerea sau administrarea financiară a ocaziei a fost corectă.
De exemplu, sursele financiare pot fi depozitate într-un cont bancar cu o dobândă de 3% în
timp ce investite în agroturism au adus un profit de 6%. Ocazia pierdută este dobânda
bancară. Luând în considerare cele de mai sus profitul nostru a fost de numai 3%. Analiza pe
baza costurilor alternative are o mare importanţă în luarea deciziilor financiare.
6. Calcularea ipotetică a costurilor în cadrul fermei agro-turistice
Stabilirea costurilor sectoarelor separate şi ale tipurilor de servicii în cadrul unei ferme
multifuncţionale, ferma agro-turistică, necesită anumite explicaţii metodice.
Anumite activităţi nu aduc profit direct dar numai costuri.
Mijlocul pentru obţinerea profitului îl reprezintă sectorul, produsul sau serviciul care aduce
profit şi generează costuri pentru fermă.
Mijlocul pentru generarea costurilor îl reprezintă sectorul, produsul sau serviciul care
generează costuri şi nu aduce profit. Mijlocul pentru obţinerea profitului este în acelaşi timp
centrul pentru generarea costurilor.
O fermă agro-turistică exemplară oferă servicii precum călărie şi cazare, în care sunt incluse
cazarea şi micul dejun, şi care înregistrează în acelaşi timp producţie agricolă, adică plantarea
în scopuri agricole şi pentru producerea de hrană pentru cai.
În această fermă este posibilă analizarea costurilor:
■ servicii agro-turistice:
- călărie
- cazare şi mic dejun
■producţia de plante:
- producţie pentru industrie
- hrana animalelor

12
Mai mult în cadrul acestei ferme există o secţie administrativă pentru agroturism şi producţia
agricolă.
Mijloacele de obţinere a profitului sunt: călăria, cazare şi mic dejun şi producţia agricolă.
Mijloacele de generare a profitului sunt: călărie, cazare şi mic dejun, producţie agricolă,
producerea hranei pentru cai şi activitatea de administrare.
Mijloacele de generarea a costurilor şi de obţinere a profitului sunt diferenţiate în funcţie de
necesităţile analizei.
În concluzie, se poate afirma că mijloacele de obţinere a profitului şi de generare a costurilor
sunt: călăria, cazarea şi micul dejun şi producţia în scopul vânzării.
Mijloacele pentru generarea costurilor sunt exclusiv: producerea hranei pentru cai şi
administrarea.