Ghid de evaluare a sistemului de control intern - Curtea de Conturi

controlului intern. Ele nu sunt însă responsabile pentru proiectarea, implementarea, funcţionarea
adecvată, întreţinerea sau documentarea sistemului de control intern al instituţiei.
SAI-uri sau auditori externi
Sarcinile părţilor externe, în special ale auditorilor externi şi ale SAI, includ evaluarea
funcţionării sistemului de control intern şi informarea conducerii instituţiei în legătură cu constatările
lor. Judecata părţii externe asupra sistemului de control intern este determinată de mandatul acesteia.
Evaluarea de către auditori a procedurilor de control intern implică:
determinarea semnificaţiei şi sensibilităţii riscurilor pentru care sunt evaluate controalele;
evaluarea susceptibilităţii la utilizarea necorespunzătoare a resurselor, neatingerea
obiectivelor legate de etică, economie şi eficienţă, neîndeplinirea obligaţiilor privind
răspunderea şi neconformitatea cu legislaţia şi regulamentele;
identificarea şi înţelegerea controalelor interne relevante;
determinarea a ceea ce se cunoaşte deja în legătură cu eficienţa controlului;
evaluarea corectitudinii proiectării controlului;
determinarea, prin testare, a eficienţei controalelor;
raportarea cu privire la evaluările controlului intern şi discutarea măsurilor de corectare
necesare.
SAI este interesată să asigure existenţa unor compartimente puternice de control acolo unde
este nevoie. Aceste compartimente de audit constituie un element important al controlului intern
deoarece asigură un mijloc continuu de îmbunătăţire a activităţilor instituţiei. În unele ţări însă
compartimentele de control pot să nu fie independente, pot fi slabe sau inexistente. În astfel de
cazuri, SAI trebuie să ofere, când este posibil, asistenţă şi îndrumare pentru înfiinţarea şi dezvoltarea
unor astfel de capacităţi şi să asigure independenţa activităţilor auditorului intern. Această asistenţă
poate include detaşarea sau împrumutarea de personal, ţinerea de conferinţe, furnizarea de materiale
de instruire şi dezvoltarea de metodologii şi programe de lucru. Acest lucru trebuie făcut fără
ameninţarea independenţei auditorului extern al SAI.
Instituţia Supremă de Audit trebuie să menţină relaţii bune de lucru cu compartimentele de
audit intern pentru împărtăşirea experienţei şi cunoştinţelor şi pentru completarea activităţilor
comune. Includerea observaţiilor auditului intern şi recunoaşterea contribuţiei acestuia la raportul de
audit extern pot dezvolta aceste relaţii. SAI trebuie să elaboreze proceduri de evaluare a activităţii
compartimentului de audit intern pentru a stabili în ce măsură se poate baza pe ea. Un compartiment
puternic de audit intern poate reduce activitatea de audit a SAI şi evita paralelismele inutile din
activitate. SAI trebuie să-şi asigure accesul la rapoartele de audit intern, documentele de lucru
aferente şi informaţiile privind soluţionările de audit.
SAI va juca de asemenea, un rol conducător pentru restul sectorului public prin stabilirea
propriului document de control intern al organizaţiei într-o manieră ce cuprinde principii stabilite în
aceste linii directoare.
Nu numai SAI-urile ci şi auditorii externi joacă un rol important în îndeplinirea obiectivelor
de control intern şi în particular, „îndeplinirea obligaţiilor privind răspunderea” şi „protejarea
resurselor”. Aceasta deoarece auditul extern al rapoartelor financiare şi informaţiile sunt în totalitate
pentru răspundere şi bună guvernare. Auditurile externe sunt încă un mecanism primar pe care
acţionarii externi îl utilizează pentru a analiza performanţa, împreună cu informaţiile non financiare.
Legiuitori şi reglementatori
Legislaţia poate asigura o înţelegere comună a definiţiei controlului intern şi a obiectivelor
care trebuie atinse. Ea poate, de asemenea, prevedea politica pe care factorii interesaţi interni şi
externi trebuie să o urmeze în îndeplinirea rolurilor şi responsabilităţilor ce le revin în controlul
intern.
99