Ghid de evaluare a sistemului de control intern - Curtea de Conturi

individual sau în cadrul categoriei impactului produs transversal în cadrul entităţii. Riscurile ar trebui
evaluate atât pe bază inerentă cât şi din punct de vedere residual/restant.
2.4.2 Deși uneori termenul “evaluarea riscului” a fost utilizat în legatură cu o singură actvitate, în
contextul gestionării riscului entității, componenta de evaluare a riscului reprezintă o continuă și
iterativă influență reciprocă de acțiuni care au loc în interiorul entității. Obiectivul evaluării riscurilor
este de a identifica acele evenimente care sunt suficient de importante şi semnificative pentru a
concentra atenţia managementului.
2.4.3 Incertitudinea unor evenimente potenţiale trebuie evaluate din perspectiva probabilităţii şi
impactului. Probabilitatea reprezintă posibilitatea ca un eveniment să apară într-o perioadă de timp
dată, în timp ce impactul reprezintă dimensiunea efectului pe care evenimentul îl va avea asupra
abilităţii entităţii de a-şi îndeplini obiectivele. Perioada de timp pe care managementul o evaluează
pentru probabilitate, ar trebui să cuprindă şi strategia şi obiectivele aferente. Cele mai importante
riscuri sunt acelea cu o mare probabilitate de apariţie şi cu un impact puternic. Dimpotrivă, riscurile
cele mai puţin importante sunt acelea cu o probabilitate de apariţie scăzută şi impact scăzut.
Echilibrul concentrării atenţiei managementului ar trebui să fie pe probabilităţile ridicate şi pe
riscurile cu impact ridicat (vezi Figura 2 de mai jos). Rezultatul final al procesului va fi acela de a
atribui fiecărui risc o rată de probabilitate şi de impact. Unele entităţii utilizează o apreciere “ridicatscăzut”,
altele “sistemul de lumină de trafic roşu, galben şi verde” iar altele o măsură cantitativă cum
ar fi scorul de procente.
Figura 2: Evaluarea simplă a Riscului şi Matricea de Reacţie/răspuns
2.4.4 Metodologia de evaluare a riscului poate fi cantitativă sau calitativă. Poate să se bazeze pe
metode obiective sau subiective. Nici nu este necesar ca o entitate să utilizeze tehnici de evaluare
comune pentru domeniul ei de activitate. Oricum, managementul trebuie să fie conştient de
preferinţele umane când evaluează riscurile şi trebuie să se asigure că toţi angajaţii importanţi înţeleg
în mod unitar ce reprezintă/care este sensul terminologiei de evaluare a riscurilor. Dacă acest lucru
nu este luat în considerare, va fi dificil pentru conducerea superioară să evalueze importanţa
diferitelor riscuri.
2.4.5 Odată, ce au fost evaluate riscurile, ar trebui să iasă la iveală priorităţile riscurilor. Dacă
prezentarea riscului este inacceptabilă faţă de dispoziţia la risc/apetitul la risc a entităţii, riscul ar
trebui clasificat cu înaltă prioritate sau denumit “risc cheie”. Riscurilor cheie trebuie să li se acorde o
atenţie permanentă/riguroasă la cel mai înalt nivel al entităţii. Priorităţile riscurilor se vor schimba în
timp ca şi obiectivele entităţii, mediul riscurilor se schimbă şi riscurile cheie sunt adresate/localizate.
2.4.6 Riscul inerent este riscul apărut în cadrul unei entităţi în absenţa oricăror acţiuni ale
managementului pentru schimbarea/transformarea probabilităţii sau impactului evenimentelor.
Riscul rezidual/rămas este riscul ce rămâne după ce s-a luat în considerare răspunsul existent al
managementului. Avantajul acestei metode este acela că permite entităţii să identifice acele riscuri
137