Ghid de evaluare a sistemului de control intern - Curtea de Conturi

Conformitatea cu
cerințele CFPI este
obligatorie
4 ACQUIS-UL COMUNITAR ÎN CADRUL CONTROLULUI FINANCIAR
CFPI este susținut de
Politica Europeană
de Vecinătate
4.1 Proceduri pentru Țările Candidate
Direcția Generală de
Extindere este
principalul
interlocutor…
Țările care au primit statutul de “țară candidată” în cadrul Uniunii
Europene intră în negociere privind un numar de capitole care
vizează transpunerea “acquis-ului comunitar ”al UE în legislația
națională a țării respective.
Capitolul 32 al Acquis-ului comunitar constă în trei elemente: CFPI,
Auditul Extern și protejarea intreselor financiare ale UE/ lupta
împotriva fraudei. Primele două elemente nu sunt acoperite de
regulamentul Uniunii Europene, în calitate de Stat Membru acestea
au libertatea de a face propriile aranjamente în domeniul controlului
resurselor bugetare naționale. Cu toate acestea, gestionarea și
controlul fondurilor europene sunt supuse unor reglementări
specifice ale UE care trebuie implementate de Țările Candidate.
Deoarece negocierile cu țările candidate au început în jurul anului
2000, CFPI și Auditul Intern au fost considerate ca fiind “soft-ul
acquis-ului”, adică nu există legislație specifică a UE pe aceste teme.
Cu toate acestea, instituțiile europene (Consiliul, Parlamentul, Curtea
de Conturi și Comisia) au convenit ca în acest Capitol, Țările
Candidate să facă reforma sistemelor de control public intern și a
auditului extern, astfel încât să urmarească și să implementeze
standardele internaționale ale UE și cele mai bune practici.
Evident, obligațiile care decurg din Capitolul 32 nu se aplică țărilor
care beneficiază de Politica Europeană de Vecinatate. Cu toate
acestea, deoarece principiile implicate în CFPI și Auditul Extern se
referă la reforma administrativă și consolidarea instituțională de care
ar putea beneficia orice țară care are un interes în reconstruirea
sistemelor sale de control public intern, UE a introdus principiile
CFPI si ale Auditului Extern într-un Program de Lucru (numit Plan
de Acțiune) pentru toate țările care fac parte din Programul de
Politică Europeană de Vecinatate.
Se obișnuiește să se facă o distincție între procedurile care se aplică
țărilor Candidate și celor care se aplică țărilor care beneficiază de
Politica Europeană de Vecinătate.
În cadrul negocierilor tehnice, aspectele legate de CFPI și Auditul
Intern sunt acoperite de Direcția Generală de Buget; protejarea
fondurilor europene este reglementată de Direcțiile Generale
relevante și lupta împotriva fraudei este acoperită de Direcția
Generală OLAF. Negocierile generale sunt derulate de Direcția
Generală de Extindere.
În timpul negocierilor de aderare, țările candidate trebuie să fie de
acord cu adoptarea modelului CFPI și introducerea standardelor
internaționale. Acest acord se reflectă în declarațiile politice
naționale relevante și reprezintă parte a angajamentului de țară și
baza legală în cursul negocierilor.
În ceea ce privește gestionarea și controlul fondurilor europene în
țara candidată există preocupare în acest sens. Acest “hard acquis”
este abordat în capitolele de negociere cum ar fi Agricultura,
173