Ghid de evaluare a sistemului de control intern - Curtea de Conturi

Răspunsurile la riscuri pot fi împărţite în patru categorii. În unele situaţii, riscurile pot fi
transferate, tolerate sau terminat 35 . Totuşi, în majoritatea situaţiilor, riscurile trebuie tratate iar
instituţia trebuie să implementeze şi să menţină un sistem eficient de control intern pentru a ţine
riscurile la un nivel acceptabil.
Scopul tratării nu este neapărat eliminarea riscurilor, ci mai degrabă controlarea acestora.
Procedurile instaurate de o instituţie pentru tratarea riscurilor se numesc activităţi de control intern.
Evaluarea riscurilor trebuie să joace un rol important în selectarea activităţilor de control adecvate
care se vor asuma. Din nou, este important să se repete că nu este posibil să se elimine toate riscurile
şi că, controalele interne pot da numai o asigurare rezonabilă cu privire la atingerea obiectivelor
instituţiei. Totuşi, instituţiile care identifică şi controlează activ riscurile pot fi mai bine pregătite să
răspundă rapid când lucrurile nu merg bine şi să reacţioneze la modificări, în general.
La proiectarea unui sistem de control intern, este important ca activitatea de control instaurată
să fie proporţională cu riscurile. Cu excepţia rezultatelor extrem de nedorite, este de obicei suficient
să se conceapă un control care să ofere o asigurare rezonabilă privind limitarea pierderii la nivelul de
înclinare spre riscuri al instituţiei. Fiecare control are un cost asociat iar activitatea de control trebuie
să fie rentabilă pentru riscul pe care îl abordează.
Deoarece condiţiile administrative, economice, de reglementare şi de funcţionare sunt în
continuă schimbare, mediul riscurilor din orice instituţie se modifică şi el permanent iar priorităţile
obiectivelor şi importanţa directă a riscurilor se vor transforma şi modifica. Esenţial pentru evaluarea
riscurilor este ca aceasta să constituie un proces iterativ continuu care să identifice condiţiile
modificate (ciclul de evaluare a riscului) şi să ia măsuri când este necesar. Modelele de risc şi
controalele aferente trebuie reanalizate în mod regulat pentru a avea asigurarea că profilul de risc
continuă să fie valabil, că răspunsurile la risc sunt adecvat adresate şi proporţionate iar controalele de
atenuare rămân eficiente în timp ce riscurile se modifică în timp.
Exemple
A se vedea anexele pentru exemplele referitoare la fiecare obiectiv şi componentă a controlului
intern.
2.3 Activități de control
Activitățile de control sunt politicile și procedurile stabilite pentru abordarea riscurilor și
atingerea obiectivelor intituției. Pentru a fi eficiente, activitățile de control trebuie să fie adecvate,
trebuie să funcționeze permanent în conformitate cu planul pentru peioada respectivăși să fie
rentabile, comprehensive, rezonabile și integrate în alte componente ale controlului intern.
Activitățile de control se desfășoară în întreaga instituție, la toate nivelurile și funcțiile acesteia. Ele
includ o gamă largă diversă de activități de control de depistare si de prevenire, cum ar fi, de
exemplu:
1. proceduri de autorizare şi aprobare;
2. separarea îndatoririlor (autorizare, procesare, înregistrare, revizuire);
3. controale privind accesul la resurse şi evidenţe;
4. verificări;
5. reconcilieri;
6. analize ale performanţei de funcţionare;
7. revizuiri ale operaţiilor, proceselor şi activităţilor;
8. supervizare (atribuire, revizuire şi aprobare, îndrumare şi instruire).
Activitățile 1-3 sunt preventive, 4-6 au un caracter de depistare iar 7-8 sunt și de prevenire și
de depistare. Instituţiile trebuie să atingă un echilibru adecvat între activităţile de control de detectare
35 Pentru unele riscuri cel mai bun răspuns poate fi transferarea lor. Acest lucru se poate realiza prin asigurare convenţională, plătind
un terţ să-şi asume riscul în alt mod, sau se poate realiza prin prevederi contractuale.
Abilitatea de a întreprinde ceva în legătură cu unele riscuri poate fi limitată sau costurile întreprinderii de măsuri pot fi
disproporţionate faţă de potenţialul beneficiu câştigat. În aceste cazuri, răspunsul poate fi tolerarea riscurilor.
Unele riscuri pot fi tratate sau controlate la niveluri acceptabile numai prin terminarea activităţii. În sectorul public, opţiunea de
terminare a activităţilor poate fi riguros limitată comparativ cu sectorul privat. O serie de activităţi sunt desfăşurate în sectorul
administrativ deoarece riscurile asociate sunt atât de mari încât nu există altă cale de obţinere a rezultatului sau produsului necesar
pentru beneficiul public.
90