Manualul Schengen - Ijpfiasi.ro

protecţie internaţională, poliţistul de frontieră trebuie să consulte autoritatea (autorităţile)
responsabilă (e) de examinarea cererilor de protecţie internaţională.
10.2 Toţi resortisanţii ţărilor terţe care îşi exprimă dorinţa de a solicita azil/protecţie
internaţională la frontieră (inclusiv în zonele de tranzit aeroportuare şi maritime) trebuie să
aibă posibilitatea de a efectua acest demers. În acest scop, autorităţile de frontieră trebuie
să informeze solicitanţii, într-o limbă pe care aceştia se poate presupune în mod rezonabil
că o înţeleg, despre procedura care va urma (cum şi unde să fie înaintată cererea), precum
şi despre drepturile şi obligaţiile care le revin, inclusiv despre posibilele consecinţe în cazul
neîndeplinirii obligaţiilor şi a refuzului cooperării cu autorităţile.
Pentru a evita neînţelegerile şi pentru a garanta că solicitanţii sunt informaţi în mod
corespunzător despre drepturile şi obligaţiile care le revin, precum şi despre procedură, în
cazul în care un solicitant de protecţie internaţională nu cunoaşte suficient de bine limba
vorbită în statul membru respectiv, trebuie să se apeleze la serviciile unui interpret.
10.3 Orice cerere de protecţie internaţională trebuie să fie transmisă fie autorităţii naţionale
competente desemnată de fiecare stat membru în vederea examinării/procesării acestui tip
de cerere, fie autorităţii abilitate să decidă dacă permite solicitantului (solicitantei) să intre
pe teritoriu, astfel încât cererea sa să poată fi examinată de autoritatea competentă.
Poliţistul de frontieră nu adoptă nicio decizie de returnare a solicitantului (solicitantei), fără
consultarea prealabilă a autorităţii (autorităţilor) naţionale competente.
10.4 Amprentele digitale ale fiecărui solicitant de azil în vârstă de cel puţin 14 ani trebuie
prelevate, în conformitate cu legislaţia internă a fiecărui stat membru, şi transmise unităţii
centrale EURODAC, pentru a fi verificate în sistemul EURODAC.
* Temeiul juridic:
- Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 şi Protocolul de la New York;
- Regulamentul 2725/2000 al Consiliului;
- Regulamentul (CE) nr. 407/2002 al Consiliului;
- Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului;
RO 58 RO