Anul II, Nr. 7(9), Iunie 2012 - Revista de Cultura Universala Regatul ...

regatulcuvantului.editii.org

Anul II, Nr. 7(9), Iunie 2012 - Revista de Cultura Universala Regatul ...

38 Regatul Cuvântului Anul II, Nr. 7(9), Iulie 2012

de când Herodot mai putea fi informat prin martori oculari ai evenimentelor, aceste mişcări erau definitiv încheiate, ba chiar erau

aşa de demult încheiate, încât amintirea lor aproape se pierduse.» (PGet, 142).

186) SIGEŞTI s. m. / pl. < pelasgo[>valaho]-dac. < pelasgo[>valaho]-dac. sâg[ă] / sîgă + suf. col. -eşti: „de locul / neamul

sâgenilor“ (v. supra, sâgeşti).

187) SIGET s. n. < pelasgo[>valaho]-dac. sîg[ă] + suf. col. -et „sîget“, „mulţime / droaie de sâgi“, „sâgi sparte“, „gresiiş“.

(v. supra, seget > siget / sîget „sâget“ > sighet).

188) SIGGIDAVA – transliterare corectă: Σιγγίδαυα / Sighidava – < pelasgo[valaho]-dac. compus: Siggi[u]- > Sighi[u]-

> [Sîgi[u]- / Sîghi[u]- „sâghiul“ + dava „cetate a Cavalerilor Zalmoxianismului“, „oraşul-cetate al Cavalerilor Zalmoxianismului“;

vectorizarea semantică a toponimului: „dava sâgului“, „dava sighiului / sîghiului“) – davă / urbe [a Cavalerilor Zalmoxianismului]

din Dacia – provincia Arutela > Arudela > Arudeal / Ardeal, având coordonatele date de Ptolemeu, în al său Îndreptar

geografic, din orizontul anului 150 d. H.: 48 0 – 46 0 20’ (cf. Fontes, I, 544 sq. / fig. 15 şi fig.18, supra).

Nu multe sunt toponimele compuse ale pelasgo(>valaho)-dacilor / thracilor, toponime ce au păstrat până în secolul nostru,

în întregime, al doilea element formant, dava („fort / oraş al Cavalerilor Zalmoxianismului“), chiar şi fără încărcătura semanticreligioasă,

lucru firesc prin cele aproape două milenii scurse de când Zalmoxianismul poporului nostru pelasg > valah s-a

metamorfozat în Creştinismul Ortodox / Cosmic (cu un Sol / Mesager Celest, aruncat „tot în al cincilea an“ – HIst, I, 345 – în

nemurirea sighinelor / suliţelor din rotundul Templu / Sanctuar al Soarelui Tânăr / Războinic [în „Cucuionul / Cogaionul micii“

Sarmisegetusa – capitala religioasă a Daciei], sol substituit de răstignitul pe cruce, Iisus Hristos), ca, de pildă, Capidava, de lângă

Topalu, de pe malul / braţul drept, de la „capul de sâgă“, al Dunării (v. fig. 72, infra), din judeţul Constanţa (cf. CPLR, 19), ori cu

-a- închizându-se posterior, în labiala mijlocie -o- (-dava > -dova), ca, de exemplu, în toponimul Moldadava („dava dintre albiile /

moldele râurilor“) > Moldova etc. Metamorfozându-se Zalmoxianismul, prin veacuri, în Creştinism Cosmic-Ortodox, elementul

formant-secund, -dava, şi-a pierdut încărcătura semantic-zalmoxian-cavalerească şi a cunoscut apocopa silabei finale

(Tur[ris]da[va] „dava cu turn“, „dava turnului“ etc.), sau, în spiritul „legii economiei de semnificant“, „s-a desprins“, evoluând

„independent“ (cu -a- deschizându-se „anterior“ şi „mijlociu“, în nelabiala -e- [-dava > -deva]), ca, de exemplu, în toponimele:

Deva, desemnând azi un foarte important municipiu din judeţul Hunedoara, Deve – localitate din judeţul Alba (cf. CPLR, 35) etc.

Dar, din majoritatea toponimelor pelasgo(>valaho)-dace compuse, cu elementul formant-secund religios-zalmoxian, -dava („fort“ /

„oraş“ al Cavalerilor Zalmoxianismului), s-a păstrat până în zilele noastre doar primul element formant, cunoscând (din motivul

precizat mai sus) o evoluţie „independentă“ în lucrarea legilor lingvistice prin secoli, ca şi în cazul de faţă, ori în altele, similare:

Siggidava (Σιγγίδαυα), Sacidava, Sagadava, Saggidava (Σαγγίδαυα) etc.

Anticul toponim pelasgo(>valaho)-dac format prin compunere, Siggidava (Σιγγίδαυα: siggi[u]- / sighi[u]- < sîgh[u]-

„sâgul“ + -dava „fort / oraş al Cavalerilor Zalmoxianismului“), în epoca evmezic-timpurie, „renunţă“ la elementul formant-secund,

-dava, după cum s-a mai subliniat, pe măsură ce funcţiile zalmoxian-administrativ-militare ale davei „se înceţoşează“ datorită

treptatei treceri de la monoteismul tetradic al Zalmoxianismului la monoteismul triadic al Creştinismului, râmânând „în circuit“

doar primul element formant, Siggi[u]- < Sîghi[u]- „sâg[ul]“ şi cunoscând, „independent“, lucrarea legilor lingvistice specifice

limbii pelasge, adică ale limbii arhaic-valahe. Pelasgo(>valaho)-dacii antici, cu mult înainte de orizontul anului 150 d. H., al

înregistrării toponimului din Dacia, de către Ptolemeu, în al său Îndreptar geografic (v. fig. 18, supra), pronunţau Sîghidava (şi

aici reamintim că anticii copişti greco-latini de istorii, îndreptare geografice etc. nu transliterau prin „dublele“ / „geminatele“ -γγ- /

-gg-, ca în greaca / alfabetul de astăzi – cu primul -γ- [-g-], redând -ν-[-n-] –, ci ca în elina din orizontul anului 150 d. H., când -γγ-

/ -gg- reprezenta / translitera consoana oclusiv-palatal-sonoră -g’-[ghi]; în orizontul temporal al anului 150 d. H., în elină / greacă,

nu era „generalizată“ regula potrivit căreia „γ înainte de alt γ şi înainte de κ, χ, ξ, se citeşte n“; totodată mai precizăm: limbile elină

/ greacă şi latină, alfabetele lor, bazele lor de articulare nu cunoşteau vocalele ă şi â / î specifice limbii pelasge > valahe – cum, de

altfel şi alte consoane: ş, ţ etc. –, sunete pentru care n-aveau nici litere în alfabetele lor). Siggidava (Σιγγίδαυα) trebuie scris /

pronunţat Sighidava / Sîghidava (Sâghidava) „dava sîgului / sâghiului“, nu Singidava şi nici Sînghidava. Toponimul Siggidava

s-a transmis corect de la Ptolemeu. Multe erori de transliterare a toponimelor pelasgo(>valaho)-dace se datorează şi „bazei de

articulare“ a administaţiei romanic-imperiale, ori, mai exact spus, a „administratorilor“ Imperiului Roman, din Dacia; una dintre

astfel de erori ne este semnalată, indirect, de marele latinist valah, G. Guţu: «Sagaris, is m. 1. râu în Frigia şi Bitinia – numit [de

latinii / romanii imperiali] şi Sangarius, ii n.[...]» (GDlr, 1083); aşadar, hidronimul pelasgo(> valaho)-thrac-frigian / bitinian,

Sagaris / Sâgăriş „râul cu sâgăriş“ devine – după „voinţa imperial-romanilor“ Sangarius.

Fără elementul formant secund, -dava, pelasgo(>valaho)-dacul Sighidava (Σιγγίδαυα) devine Sighi[ul] / Sîghi[ul], însemnând în

pelasgă > valahă: „fortul / oraşul [de la] sîg / sâg“, „fortul / oraşul sîghiului / sâghiu-lui“, din Dacia – provincia Arutela > Arudela

> Arudeal / Ardeal –, cu coordonatele ptolemeice: 48 0 – 46 0 20’. După cum bine se ştie, şi astăzi autohtonii valahi din mediile

rurale rostesc numele municipiului lor de reşedinţă judeţeană, fostă „capitală culturală a Europei în anul 2007“, Sâghiu / Sîghiu,

nu Sibiu. Constatăm că Sîghiul / Sibiul are coordonatele (stabilite „la secundă“ cu mijloacele ultramoderne ale cartografiei,

inclusiv cele oferite prin sateliţi) foarte apropiate de cele ptolemeice: 45° 47′ 45″ N – 24° 9′ 8″ E // 45° 47′ 45″ N – 24° 9′ 8″ E. O

pecete pelasgo(>valaho)-dacă / zalmoxiană (ce facilitează identificarea anticei cetăţi-oraş din Dacia, Sighidava, în modernul

municipiu din România contemporană, Sîghiu / Sibiu) se relevă nu numai dinspre o istoric-lingvistică realitate, ci şi dinspre o

realitate arheologic-istorică, dinspre o realitate etnic-religioasă etc.: Sîghiul / Sibiul forma (în antichitatea Daciei) şi formează

Similar magazines