Anul II, Nr. 7(9), Iunie 2012 - Revista de Cultura Universala Regatul ...

regatulcuvantului.editii.org

Anul II, Nr. 7(9), Iunie 2012 - Revista de Cultura Universala Regatul ...

68 Regatul Cuvântului Anul II, Nr. 7(9), Iulie 2012

Conceptul comportã sensuri multiple, experimentând atitudini estetice fundamentale ce se caracterizeazã prin tendinţa de a

observa stãrile, fenomenele în contextul universal şi de a le închega într-un sistem proporţional şi armonios, corespunzãtor

frumosului şi concordant cu norme raţionale care impun modelul, perfecţiunea, idealul.

Ideile se probeazã prin idei. La drept vorbind, cele mai multe dintre dovezile ingenios ascunse, invizibile, sunt emise,

deopotrivã, şi pentru a ne convinge, şi pentru a ne seduce, aceastã subtilizare a evidenţei ţinând de tactica „Mãrturisitorului.”

Nu, sã nu credeţi cã avem de-a face cu o carte religioasã, chiar dacã sunt suficiente elemente, la prima vedere, care ar putea

deruteze!

O conştiinţã înaltã este în sfânta alarmã a Poetului pururi nemulţumit de sine, care îşi scrie şi rescrie Opera, dovadã cã,

pentru el, important nu este creatorul, ci creaţia.

De la textele sumeriene pânã la Metamorfozele lui Ovidiu, de la Codex Sturdzanus pânã la Vasile Voiculescu, de la

Rig-Veda pânã la Mihai Eminescu, de la Varlaam pânã la Tudor Arghezi, de la Antim Ivireanul pânã la Lucian Blaga, de la

Miron Costin pânã la Daniel Corbu, de la Nechifor Crainic pânã la Marta Petreu, de la Epopeea lui Ghilgameş pânã la

Dimitrie Cantemir, de la Dante Alighieri pânã la Nichita Stãnescu, iatã, numai câteva dintre „vocile”care s-au apropiat cu

nesfârşitã dragoste de componenta eshatologicã a imaginarului literar al Apocalipsei.

Îmi trece prin gând afirmaţia unui distins om de culturã, mai adevãratã ca oricând: „Ca Poetul sã scrie un poem valabil,

trebuie sã fi bãut apã din trei izvoare: lumea ebraicã a Vechiului Testament, lumea greacã a Noului Testament şi lumea latinã,

pentru cã limba latinã a fost, timp de veacuri întregi, limba sacrã în care s-au exprimat cele mai mari gânduri. Aceste trei izvoare

trebuie cunoscute îndeaproape de un poet care vrea sã facã ceva şi sã spunã ceva oamenilor.” (Ioan ALEXANDRU)

Mi-am amintit această „spunere”, constatând că Evanghelia Apocalipsei – Epifanii este concepută după o altă structură

decât a tuturor celorlalte creaţii amintite aici.

Creatorul reflintextului ‒ Theodor Rãpan, încã din Evanghelia inimii – Anotimpuri – Jurnal de poet ne obişnuise cu

un text nou, o formã de introspecţie a sinelui. Se recunoaşte în totalitate în crezul spaniolului Juan Ramón Jiménez, potrivit

cãruia: „Poezia, precum Dumnezeu, nu este decât credinţã.” De aici, dar şi din cele patru mottouri sugestive, porneşte cãlãtoria

prin anotimpurile spiritului: Primãvara – Floralia, Vara – Iubitor, Toamna – Melanholia şi Iarna – Ultima Thule, cuprinzând

fiecare câte un ciclu de 33 de poeme.

Teodor Râpan

În fiecare, îşi manifestã, ca o constantã, intensitatea plãcerii de a crea, de a scrie, de a

nemuri „Clipa cea repede”, cãci pe ea a zidit-o cu har între filele acestei cãrţi, în care se

defineşte când interogativ, când afirmativ, când exclamativ, dar întotdeauna inedit: „Poet?

Nicidecum! Sunt testamentul dintâi al iubirii. Prima silabã ori ultimul şopot? Nu ştiu!

Moarte, acordeazã clavirul tãcerii din mine şi ajutã-mã, Doamne, sã trec…”

Spaţiul liric distinct, Evanghelia inimii – Anotimpuri – Jurnal de poet este ofranda

adusã credinţei sale, nu întâmplãtor aşezatã pe pilonii trainici ai unor simboluri în care

identificarea Poetului cu frumuseţea, cu plenitudinea realului, cu puritatea înaltului, este

absolutã: „La echinocţiu smirna se preface în muceniţa Nimfodora, sfânta, pe cumpene de

vânt slãvesc ghindarul, din muritor sunt rãspopit Cuvânt. Nu am murit! Nu am murit?”

Rostirea lui rotunjeşte cu prisosinţã crezul: „Aflaţi: nu voi trãi niciodatã în dispreţul Cuvântului,/ în pleava uitãrii

înnopteazã poeţii!/ Cât despre Moarte,/nimic în rostire şi cutumã de foc.”

Evanghelia Cerului ‒ Zodii de poet, pe baza intertextualitãţii, cultivã reflintextul. Sunt variate punctele din care

porneşte: privirea în oglindã, referenţialitatea, redefinirea poeticului, subtilitatea metaforei, plãsmuirea unui univers propriu,

insolitul imaginilor artistice, toate dobândind noi valenţe estetice.

Cei 144 de poeţi ai „zodiilor lirice” (12 zodii, pentru fiecare zodie 12 poeţi) sunt prezenţi în cea de a doua evanghelie în

sistem reflex, compunând „inima” cãrţii, într-o manierã subiectivã, înţeleasã ca modalitate de „a fi” a eului, situat în centrul unui

univers pe care îl reconstruieşte de la temelie. Aici, lumea poeticã este un macrocosmos, în care grupãrile se fac dupã semnele

zodiacale. Fiecare simbol, semnificaţie, fiecare metaforã sau rimã este, de fapt, un indiciu al destinului ce va fi urmat.

Motivul se construieşte ca un dialog între textul citat şi replica, la baza cãreia stã actul creaţiei. Vocea liricã devine ecoul

propriei arte. Remarcãm, astfel, viziunea înnoitoare în ceea ce priveşte modul de a recepta poemele confraţilor de condei, dar şi

creaţiile originale inspirate de aceştia, oferindu-ne şansa unei alte receptãri.

Reflexe de stare, de atmosferã, de idee, de mãiestrie artisticã sunt marca originalitãţii lui Theodor Rãpan: „ªtiu, Carlos, poezia

este criminalã din naştere. Cer înspinat! Cum nici «dragostea nu-i mai mult decât ceea ce vezi». Poeziei nu i te poţi împotrivi,

morţii, da! De aceea mã pãstrez întreg pentru lectura la prima vedere cu Dânsa. Uneori, ştiu ce sunt: umbra Cuvântului, când

tãcerea rãsunã-n surdinã! O fi ea, lumea, de beton armat, dar eu beau de fiecare datã în cinstea escadrei ce nu va sosi niciodatã!

«Nu, inima mea nu-i mai mare ca lumea./ E mult mai micã./ Nu-mi încap în ea nici durerile./ De aceea îmi place sã povestesc atât

de mult despre mine.» Între dragoste şi poezie, între apã şi foc o lebãdã neagrã-mi pluteşte prin suflet. Nu scriu versuri despre

întâmplãri, nu fac poezie cu trupul, nu-mi cânt oraşul, nu dramatizez, nu invoc, nu cercetez, nu readuc în ochean copilãria, nu

şovãi între oglindã şi memoria-n risipire. La îndemnul tãu, Carlos, pãtrund tãcut în regatul cuvintelor! «Acolo sunt poemele careaşteaptã

sã fie scrise./ Stau paralizate, dar nu disperate!» Aştept ca fiecare dintre ele «sã se împlineascã,/ sã se consume cu

Similar magazines