Anul II, Nr. 7(9), Iunie 2012 - Revista de Cultura Universala Regatul ...

regatulcuvantului.editii.org

Anul II, Nr. 7(9), Iunie 2012 - Revista de Cultura Universala Regatul ...

72 Regatul Cuvântului Anul II, Nr. 7(9), Iulie 2012

Emilia Dănescu

Castele de nisip

Castele de nisip am construit...

Degeaba, tălpi de piatră le-au

strivit!

Trec zile şi nopţi albe-n

căutări,

Iubirea mi-e-nşelată-n

aşteptări.

Inimi de foc în ticăit pervers,

Mă ispitesc să mă opresc din

mers.

Castele de nisip am construit...

Degeaba, tălpi de piatră le-au

strivit!

Dar nu vreau înapoi să mai

privesc

La spinii trandafirilor cum

cresc

Ca nişte aripi, înspre asfinţit,

Însângerându-mi cerul

răstignit.

Ciocârlia cântă clipa

Castele de nisip am construit...

Cum cântă o chitară în surdină,

Şoptind pe strune vorbe de

iubire!

Iar paşii tăi în mare mă adună...

Desculţ, destinul scurmă-n

amintire.

Să zbor aş vrea, precum o

ciocârlie,

Spre focul soarelui, cu aripi

frânte,

Să-mi cânt iubirea, norilor,

târzie,

Stiletul clipa-n loc să o împlânte!

Te chem în noapte, luna mă

aude,

Şi mângâie cu braţele-i de stele.

Se-aruncă-n mare, degetele-i ude

Îţi tatuează gândurile mele.

poem cu albastru

am adormit aseară mian

într-un răsărit de lună târzie

şi nu erai lângă mine

umblai desculţ printre cuvinte

m-ai sărutat în zori

cu toate poemele tale

fată de iarbă mi-ai spus

zămislită din partea albastră

a sufletului

Poveste de toamnă

Strâng cioburi arămii dintro

poveste...

Când cearcănele vieţii îmi

ascund,

Nici lacrima săpată nu mai

este

În orizontul ce-l credeam

rotund.

Prin nori, străpunge-o

suliţă din soare

Şi negurile-n zări

perdeluiesc,

Se zbate-o coardă-n inima

ce doare

În neputinţa visului

grotesc.

Grăbiţi, cocorii să îmi dea

de ştire,

Spre sud vâslesc în stoluri

gri, din zori,

Se-aşterne toamna iarăşi

peste fire,

Melancolia îmi musteşte-n

pori.

Sub ochiul de lună

Sub ochiul de lună, în tainicul ceas,

În umbra de nouri înalţi, fac popas,

Să număr în tihnă ce stele-au căzut,

În anii ce-n goană prin mine-au

trecut.

Când deapănă viaţa povestea ca-n

vis,

Lăsăm totu-n urmă, aşa ne-a fost

scris,

Nimic nu vom duce cu noi în

pământ,

Rămâne doar ce am lăsat prin cuvânt.

Se spune că-n viaţă-ai fost vrednic ca

om,

De–ai pus temelie, sădind şi un pom,

Dar nimeni nu este mai mult preţuit,

Decât e acel ce, trăind, a iubit!

De număr din nou câte stele-au căzut

Şi anii pierduţi într-o viaţă-n trecut,

Atât de puţine secunde-au rămas,

Sub ochiul de lună, în tainicul ceas!

Zestrea toamnei

Mărăcini mă împresoară

Dinspre toamna ce-a venit

Şi-mi dă veste-ntâia oară,

Că trecutu-i asfinţit!

Cerul înstelat, cunună,

Şoaptă dulce de amor,

Într-un curcubeu mi-adună

Un poem nemuritor.

Când aud chitare-n zare,

Îngânând frânturi de vers,

Un luceafăr mă apare

Într-un colţ de univers.

sinapse nocturne

când am vrut să

iubesc

iubirea mi-a întors

spatele

când am vrut să

scriu

cuvintele au fugit

de mine

am sorbit până la

fund

paharul

dezamăgirii

apoi am vrut să râd

dar râsul s-a

prefăcut

în migdale amare

în nopţile albe

cu lună

singurătatea mi-a

fost

prietenă bună

cântec pentru tine

când taci

te aud cu ochiul

minţii

te sorb de pe buzele

mării

te respir din porii

amintirilor

când te caut

noaptea îmi ascunde

tristeţea

în umărul mării

mă simt bine în

hainele tale

de bărbat

liberă

pasăre călătoare

sub ochiul de lună

mă doare

îndepărtarea

şi sunt singură

doar eu vaierul mării

şi plaja

picioarele-mi prind

rădăcini

în uitare

Similar magazines