RESPECTUL VIEŢII PRIVATE – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ...
RESPECTUL VIEŢII PRIVATE – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ...
RESPECTUL VIEŢII PRIVATE – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ...
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
5 Respectul vieţii private<br />
la publicarea fără autorizare a fotografiilor private, la protecţia împotriva<br />
spionajului şi a indiscreţiilor nejustificate sau inadmisibile, la protecţia împotriva<br />
utilizărilor abuzive a comunicărilor private, la protecţia împotriva informaţiilor<br />
confidenţiale comunicate sau primite de către un particular. Nu se pot prevala de<br />
dreptul la protecţia vieţii lor private persoanele care, prin propriile lor activităţi au<br />
încurajat indiscreţiile de care se plâng”.<br />
Rezoluţia conţine două idei pe care le putem reţine ca jaloane ale ocrotirii vieţii<br />
particulare: divulgarea faptelor cu caracter privat este licită dacă acestea sunt notorii;<br />
consimţământul celui vizat este condiţia sine qua non, prealabilă oricărei dezvăluiri.<br />
Este lesne de observat că Rezoluţia recurge la delimitarea vieţii private prin<br />
enumerarea diferitelor sale aspecte. Este, de altfel, una dintre modalităţile preferate<br />
şi de o parte a doctrinei. Exemplificativ enumerate, elementele vieţii private sunt<br />
viaţa familială (îndeosebi căsătoria, filiaţia, divorţul), viaţa sentimentală, imaginea,<br />
sursele de venit şi impozitele, modul de petrecere a timpului liber, viaţa<br />
profesională şi sănătatea 23 .<br />
Decizii de speţă au subliniat că viaţa privată se integrează patrimoniului<br />
moral al persoanei fizice şi constituie prelungirea personalităţii acesteia. Totodată,<br />
au sesizat conflictul dintre ocrotirea vieţii private, libertatea presei şi dreptul la<br />
informare al opiniei publice. Practica judiciară a îmbogăţit cu noi aspecte sfera de<br />
protecţie privată: identitatea persoanei <strong>–</strong> nume, domiciliu, reşedinţă (Jean Ferrat);<br />
viaţa sentimentală (speţele Antoine, France Gall, Gunther Sachs); intimitatea<br />
căminului (afacerea Bardot); sănătatea (Gérard Philippe, Rachel); dreptul la uitare<br />
(Ferrat); amintirile personale (Marlène Dietrich); imaginea persoanei (Whistler,<br />
Bardot, Papillon, Soraya) 24 ; averea personală (afacerea Calvet) 25 .<br />
2.2. DEFINIREA ÎN MANIERĂ NEGATIVĂ A <strong>VIEŢII</strong> <strong>PRIVATE</strong><br />
Confruntaţi cu dificultatea fixării terminologice a vieţii private (s-a precizat<br />
chiar că aceasta este imposibil de precizat 26 ), unii autori au fost tentaţi să o<br />
definească în mod negativ: tot ceea ce nu ţine de viaţa publică a individului este de<br />
resortul vieţii sale private. Apare deci, o nouă interogaţie: ce este viaţa publică?<br />
Cu precădere doctrina franceză a dezvoltat dihotomia viaţă publică<strong>–</strong>viaţă<br />
privată. Acceptând că viaţa publică înglobează ansamblul activităţilor desfăşurate<br />
în locuri publice (locaţii accesibile tuturor), viaţa privată este spaţiul închis terţilor,<br />
înăuntrul căruia subiectul se găseşte la adăpost de orice atingere adusă bunurilor<br />
personalităţii 27 .<br />
23 R. Lindon, op.cit., p. 14<strong>–</strong>15.<br />
24 Hotărârile sunt citate după R. Lindon, op. cit., p. 21<strong>–</strong>28.<br />
25 A se vedea F. Deboissy, J.-C. Saint-Pau, La divulgation d’une information patrimoniale (à<br />
propos de l’affaire Calvet), „Recueil Dalloz”, nr. 17, 2000, p. 267<strong>–</strong>274.<br />
26 F. Rigaux, La protection de la vie privée et des autres biens de la personnalité, Paris,<br />
Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence, 1990, p. 725.<br />
27 A se vedea F. Rigaux, op. cit., p. 718.<br />
343