Buletin de Perinatologie 3_2008 - Baza de date a revistelor ştiinţifice

NB: este necesar de
confirmat diagnosticul
AB şi de exclus
comorbiditatea
După depanarea accesului se revine la
bronhodilatatoare de acţiune scurtă, la necesitate pe
fondul terapiei de control conform pasului.
3
sau
Сorticosteroizi oral (0,25-2 mg/kg/zi)
cu reducerea treptată a dozei până la cea de
menţinere a stabilităţii simptomelor.
sau/şi
Anti-IgE preparate (Omalizumab) 1
• Methylxanthinele vor fi utilizate în calitate de tratament alternativ în AB acut, în cazul receptivităţii scăzute la tratamentul
iniţial.
• Tratamentul trebue să fie revizuit 1 dată la 3 - 6 luni. În cazul obţinerii unui efect clinic dozele preparatelor pot fi reduse cu
revizuirea pasului tratamentului pe parcursul a 1-3 luni de la începutul tratamentului.
• În cazul ineficienţei tratamentului a efectua controlul respectării de către pacient a recomandăţiilor şi indicaţiilor medicale
(inclusiv excluderea factorilor alergici), apoi a revedea pasul tratamentului.
• Fiecare pas include: educaţia pacienţilor, controlul mediului în care se află pacientul, tratamentul maladiilor concomitente
SCOPUL ŞI COMPONeNTeLe CONDUITeI
ASTMULUI BRONŞIC
Scopul conduitei în astmul bronşic este de a atinge
şi menţine controlul manifestărilor clinice ale maladiei
pentru perioade îndelungate de timp. În timp intervalul
în care astmul este controlat, pacienţii pot, în majoritatea
cazurilor, să-şi prevină declanşarea acceselor, pot să evite
simptomele deranjante diurne şi nocturne şi să menţină o
activitate fizică optimă.
Pentru atingerea acestui scop, este necesară
respectarea a patru componente de bază ale conduitei
terapeutice:
- dezvoltarea parteneriatului pacient/familie/medic;
- identificarea şi reducerea expunerii la factorii de
risc;
- evaluarea, tratamentul şi monitorizarea astmului
bronşic;
- managementul acceselor de astm.
TRATAMENTUL se bazează pe frecvenţa şi
severitatea acutizărilor şi gradul afectării funcţionale a
plămâinilor, de obicei evaluate prin testele funcţionale
(peack-flow-metria, volumul expirator forţat/sec)
(tab.2). Remediile terapeutice în AB pot fi administrate
per os, parenteral şi inhalator. Administrarea inhalatorie
a preparatului în special la copii are mai multe avantaje:
medicamentul pătrunde nemijlocit în organul afectat,
acţiunea lui este rapidă, efectele adverse se minimizează.
În prezent, cel mai efectiv mijloc de a administra
preparatul în caz de AB, în special în cazul acutizărilor
la copii mici şi sugari, se consideră nebulaizerul (în
bază de compresie sau cu ultrasunete). Administrarea
preparatului prin nebulaizer durează în jur de 5 minute.
Însă, spre regret, formele preparatelor prevăzute pentru
administrarea prin nebualizer nu sunt încă disponibile în
republică.
Dozarea medicamentelor utilizate – vezi tabelele 3,
4, 5.
AB persistent va fi efectiv controlat în cazul unei terapii
antiinflamatoare de durată. Controlul maladiei poate
fi obţinut prin diferite moduri de abordare terapeutică.
Pentru a obţine rapid controlul asupra maladiei se
recurge la schema de tratament corespunzător unei trepte
mai avansate (ex: cură scurtă de corticosteroizi per os
în combinaţie cu β2-agonişti cu acţiune lungă drept
completare a terapiei ce corespunde treptei pacientului).
Un alt mod de abordare constă în iniţierea tratamentului
corespunzotor treptei cu trecerea la o treaptă superioară
în caz de necesitate.
Un pas în sus (“step up”) – recurgem în cazul
insuccesului pe parcursul a 30 de zile. Neapărat verificaţi
corectitudinea administrării preparatelor, tehnica
inhalaţiilor, evitarea factorilor de risc etc.).
Un pas în jos (“step down”) – recurgem în cazul
controlului asupra maladiei pe parcursul a 3 luni. Dozele
preparatelor se vor micşora în medie cu 25%.
Schemele de tratament vor fi reviziute o dată la 3-
6 luni (în cazul cînd controlul asupra maladiei a fost
obţinut).
Un moment important al monitoringului AB este
completarea unei agende de autocontrol.
Regulile generale de utilizare a inhalatorului dozat
aerosolic:
1. Se scoate capacul, se agită sticluţa, se instalează
spais-erul (în caz dacă utilizarea acestuia este
prevăzută).
2. Inspiraţi lent şi uniform.
3. Luaţi inhalatorul (sau spais-erul) în gură sau ţineţil
la distanţa de 5 cm de gura deschisă.
4. Apăsaţi pe balonaş concomitent făcând un inspir
adânc, lent.
5. Reţineţi respiraţia pe aproximativ 10 sec.
6. Expiraţi lent şi uniform.
În accesele de AB nu se recomandă a administra
(GINA-2006):
- preparate antihistaminice (Dimedrol, Pipolfen,
Suprastin etc.);
- preparate sedative (Seduxen, Oxibutirat de Na,
Aminazin);
preparate de Ca;
mucolitice (Tripsin, Himotripsin);
- terapie fizică şi fizioterapia;
- MgSO4 intravenos – acţiunea nu este studiată la
copii;
- antibiotice (sunt indicate numai în asocierea cu
pneumonii sau alte infecţii bacteriene);
- terapie infuzională de volum mare (poate fi necesară
la copii foarte mici);