Pompierii Brasoveni nr.4

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă 

“Ţara Bârsei” al judeţului Braşov 

13 

septembrie 

Ziua 

Pompierii 

braşoveni 

nr. 4, septembrie 2009 

Pompierilor din România 

ASOCIAŢIA POMPIERILOR “ŢARA BÂRSEI” - BRAŞOV 

În caz de urgenţă, sunaţi la 112!

www.isujbv.ro 

CUPriNS septembrie 2009 

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR 

Mesajul ministrului administraţiei şi internelor 

cu ocazia aniversării Zilei Pompierilor din România 


INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE 

URGENŢĂ: Ordin de zi al inspectorului general al 

Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă cu 

ocazia sărbătoririi Zilei Pompierilor din România 

GUVERNUL ROMÂNIEI 

Instituţia Prefectului – Judeţul Braşov. Inspectoratului 

pentru Situaţii de Urgenţă “Ţara Bârsei” al judeţului Braşov 

MESAJUL PREŞEDINTELUI CONSILIULUI JUDEŢEAN 

MESAJUL PRIMARULUI MUNICIPIULUI BRAŞOV 

Ordinul de zi al Inspectorului Şef al Inspectoratului pentru 

Situaţii de Urgenţă “Ţara Bârsei” al judeţului Braşov 

OBIECTIVELE SPECIFICE ALE STRATEGIEI DE 

PREVENIRE A SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ 

Un vrednic străjer 

al “Roţii pojarnicilor” din “Ţara Bârsei” 

CONSIDERAŢII GENERALE privind influenţa factorilor 

de stres asupra personalului operativ din subunităţile 

Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Ţara Bârsei” al 

judeţului Braşov. 

Din activitatea Asociaţiei Internaţionale a 

Poliţiştilor, Secţia Română – Regiunea 2 Braşov 

Managementul stingerii incendiilor de pădure în ţări 

cu tradiţie 

“Dăruind vei dobândi” 

SEPTEMBRIE - pentru toţi cei care îşi riscă zilnic viaţa pentru a 

salva o alta! 

IPA cu undiţe 

3 

4 

5 

6 

7 

8 

9 

12 

15 

19 

22 

27 

29 

30 

Redactor: Lt. Botezatu Marius; 

Colaboratori: Col. Mircea Şoglu, Lt. col. Valentin Lepădatu, Lt. Ciprian Nan, Lt. Lucian 

Marciu, Plt. Adj. Şef Mihai Olteanu, Plt. Adj. Ştefan Olăianuş


Mesajul 

ministrului administraţiei şi internelor 

cu ocazia aniversării Zilei Pompierilor din România 

Ziua de 13 septembrie 1848 a rămas în 

conştiinţa românilor ca un important act de curaj 

săvârşit de Pavel Zăgănescu şi ostaşii pompieri, 

care s-au opus trupelor otomane venite să înfrângă, 

prin forţa armelor, mişcarea revoluţionară română 

paşoptistă. 

În inegala bătălie, devenită memorabilă, 

pompierii români nu au pregetat să facă sacrificiul 

suprem pentru a-şi apăra patria, mai mult de 

jumătate dintre aceştia îmbrăţişând pentru totdeauna 

glia sfântă a ţării. 

Eroismul lor s-a confirmat şi în alte momente 

importante ale istoriei moderne a României, 

precum în Războiul de Independenţă sau pe timpul 

misiunilor de stingere a incendiior provocate de 

bombardamentele celor 2 conflagraţii mondiale. 

În spiritul tradiţiilor glorioase ale 

înaintaşilor, pompierii îşi onorează şi în prezent 

misiunea de protejare a vieţii şi avutului cetăţenilor 

împotriva efectelor distrugătoare ale incendiilor, 

catastrofelor şi altor calamităţi. 

Deşi la începuturile armei pompieri, aceasta 

a avut ca misiune exclusiv combaterea incendiilor, 

în prezent, răspunzând solicitărilor cetăţenilor şi 

nevoilor comunităţii, are loc un accentuat proces 

de diversificare şi creştere a complexităţii misiunilor. 

Descarcerarea şi asistenţa persoanelor aflate 

în situaţii critice, intervenţia la inundaţii sau alte 

calamităţi naturale sunt doar câteva dintre exem- 

PomPierii 

septembrie 2009 

braşoveni brasoveni 

plele în care a fost necesară creşterea capacităţii de 

reacţie în intervenţii. 

De altfel, urmărindu-vă evoluţia 

profesională, am remarcat o atenţie permanentă 

pentru creşterea eficienţei şi operativităţii acţiunilor, 

personalul - militar şi civil - fiind preocupat de a 

asigura o prestaţie exemplară, profesionistă, în domeniul 

apărării împotriva incendiilor şi a altor dezastre. 

Am convingerea că, în pofida vicisitudinilor, 

a actualei crize economice, a nevoii de dotare 

cu mijloace de intervenţie performante, pompierii 

militari îşi vor îndeplini la cele mai înalte standarde 

misiunile încredinţate. 

La ceas aniversar, doresc să exprim convingerea 

că şi pe viitor aceştia vor fi în prima linie de 

apărare în faţa focului dezlănţuit şi a stihiilor naturii. 

Vă adresez cu acest prilej sincere urări de 

sănătate, satisfacţii depline şi eficienţă în nobila profesie 

pe care aţi îmbrăţişat-o. 

La Mulţi Ani ! 

VICEPRIM-MINISTRU, 

MINISTRUL ADMINISTRAŢIEI ŞI 

INTERNELOR, 

DAN NICA 

PomPierii 

ASOCIAŢIA POMPIERILOR „ŢARA BÂRSEI” BRAŞOV 3

aşoveni rasoveni 

4 

PomPierii 



INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ 

Ordin de zi 

al inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă 

La 13 septembrie aniversăm Ziua Pompierilor 

din România, în amintirea unei strălucite pagini de 

istorie naţională: lupta eroică purtată în Dealul Spirii, 

cu 161 de ani în urmă, de Compania de Pompieri 

din Bucureşti condusă de căpitanul Pavel Zăgănescu, 

împotriva trupelor otomane venite să înfrângă mişcarea 

revoluţionară de la 1848. 

Peste timp, curajul, devotamentul şi spiritul 

de sacrificiu au rămas repere permanent autentice ale 

pompierilor, evenimentele din istoria României fiind 

edificatoare în acest sens. 

Integraţi astăzi în Inspectoratul General pentru 

Situaţii de Urgenţă, pompierii români se remarcă prin 

profesionalism în toate zonele ţării, onorând neîncetat 

misiunea de apărare a vieţii şi bunurilor împotriva 

efectelor distrugătoare ale calamităţilor, în confruntarea 

cu incendii, inundaţii ori alte catastrofe, făcând adesea 

sacrificiul suprem, punându-şi viaţa în pericol pentru a 

cu ocazia sărbătoririi Zilei Pompierilor din România 

ASOCIAŢIA POMPIERILOR „ŢARA BÂRSEI” BRAŞOV 

o salva pe cea a semenilor. 

Inspectoratul General pentru Situaţii de 

Urgenţă - IGSU, instituţie de specialitate din Ministerul 

Administraţiei şi Internelor, face parte din forţele 

de protecţie ale Sistemului de Securitate şi Apărare 

Naţională şi asigură punerea în aplicare a legislaţiei în 

vigoare în domeniul prevenirii şi gestionării situaţiilor 

de urgenţă. 

Integrator al Sistemului Naţional de 

Management al Situaţiilor de Urgenţă, IGSU 

coordonează acţiunile instituţiilor participante la 

managementul situaţiilor de urgenţă, fiind şi punct 

naţional de contact în relaţiile cu organizaţiile 

internaţionale, guvernamentale şi neguvernamentale 

cu responsabilităţi în domeniu. 

Activităţile pompierilor vizează eficientizarea 

acţiunilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de 

urgenţă, în vederea menţinerii stării de normalitate 

a vieţii comunităţilor umane, acordând importanţă 

gestionării echilibrate a riscurilor majore şi celor 

curente. 

Pentru efortul continuu şi implicarea 

deosebită, zi de zi, disciplina, pasiunea şi devotamentul 

demonstrate, pompierii români, militari şi civili 

deopotrivă, merită respectul, preţuirea şi stima 

concetăţenilor. 

Sărbătorirea Zilei Pompierilor din 

România, la 161 de ani de la bătălia din Dealul Spirii, 

reprezintă un emoţionant moment aniversar, care 

îmi oferă ocazia de a adresa tuturor pompierilor din 

România, din toată inima, cele mai calde felicitări, 

multă sănătate, putere de muncă şi succes în împlinirea 

nobilei şi generoasei noastre meniri. 

La Mulţi Ani ! 

INSPECTOR GENERAL, 

General-locotenent Vladimir SECARĂ

PomPierii 

GUVERNUL ROMÂNIEI 

Instituţia Prefectului – Judeţul Braşov. 

Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă “Ţara Bârsei” al judeţului 

Braşov 

Pompierii braşoveni au dovedit cu prisosință 

că fac parte din acea categorie de oameni care au pus 

în slujba comunității pe care o apără, o pregătire de 

excepție dublată de un profund umanism. 

Curajul cu care ați înțeles să acționați în 

situații de dificultate extremă, solicitudinea cu care 

ați răspuns la apelurile cele mai disperate şi responsabilitatea 

cu care vegheați la siguranța noastră, au 

făcut ca lupta cu flăcările şi apele să fie bătălii încununate 

de izbândă. 

Prin abnegație, voi, eroi ai zilelor noastre, 

ați făcut ca unitățile de pompieri să devină adevărate 

simboluri în ceea ce priveşte siguranța oamenilor şi 

a bunurilor noastre. Profesionalismul de care ați dat 

dovadă, atât în faza de prevenire a evenimentelor 

nedorite cât şi în timpul intervențiilor specifice, ne 

fac să vă privim cu respect şi recunoştință. 

De aceea, în acest moment aniversar, vă 

mulțumesc pentru toate serviciile aduse cetățenilor 

din județul nostru. 

Va felicit de ziua voastră şi, împreună, ne 

dorim sa avem parte de cât mai puține evenimente 

nefaste. 

La Multi Ani ! 

IOAN GONŢEA 

PREFECTUL JUDEŢULUI BRAŞOV 



PomPierii 



6 

PomPierii 


MESAJUL PREŞEDINTELUI 

CONSILIULUI JUDEŢEAN 


Lupta eroică purtată în Dealul Spirii de 

Compania de Pompieri din Bucureşti împotriva armatei 

otomane este un prilej de rememorare a unei 

pagini importante a istoriei neamului românesc, 

Ziua de 13 Septembrie reprezentând un punct de 

referință al armatei române moderne şi a trupelor 

de pompieri. 

Curajul, profesionalismul, determinarea, 

demnitatea, promptitudinea şi, nu în ultimul rând, 

spiritul de sacrificiu sunt doar câteva dintre calitățile 

ce conturează profilul pompierilor români. 

Dumneavoastră, pompierii braşoveni, 

demonstrați aceste calități în fiecare zi în lupta cu focul, 

cu apele şi în alte nenumărate misiuni, salvând 

vieți şi oferind siguranță oamenilor deznădăjduiți. 

Am deosebita onoare şi bucurie să fiu alături 

de dumneavoastră în această zi, să vă adresez salutul 

meu personal şi să vă transmit cele mai sincere 

urări de sănătate, fericire, viață lungă şi împliniri 

profesionale. Fie ca, întotdeauna, să vă încheiați 

misiunile cu succes, cu sentimentul că v-ați făcut 

datoria față de semeni! 

La Mulți Ani ! 

PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN 

Aristotel CĂNCESCU

PomPierii 

MESAJUL PRIMARULUI 

MUNICIPIULUI BRAŞOV 

Societatea românească a cunoscut necesitatea 

înființării unei instituții care să asigure protejarea 

vieții oamenilor şi a bunurilor acestora, în fața dezastrelor, 

crizelor-eveniment, a ceea ce literatura de specialitate 

a numit situații de urgență. 

Rolul Inspectoratului pentru Situații de 

Urgență a crescut de la an la an, dobândind astăzi 

noi valențe. Dumneavoastră, dragi pompieri, sunteți 

pregătiți să faceți față eficient intervențiilor rapide, în 

pas cu aşteptările semenilor şi cu cerințele societății. 

În ultimii ani, angajații ISUJ Braşov au intervenit 

cu profesionalism şi curaj în cazuri limită: 

inundații, alunecări de teren, secetă şi alte situații de 

urgență ce au necesitat intervenții prompte. 

Aveți o meserie de vocație care implică 

dăruire, curaj şi solidaritate cu oamenii aflați în 

situații limită. Astăzi, Inspectoratul pentru Situații de 

Urgență dă încredere şi siguranță braşovenilor, dovadă 

fiind misiunile dificile încheiate cu succes. 

Dumneavoastră, ca profesionişti, cunoaşteți 

foarte bine că este important să intervii, dar este 

esențial să previi! Din acest considerent, accentul pus 

pe prevenire trebuie să rămână o constantă a misiunii 

pompierilor şi a celorlalte servicii de intervenție 

rapidă. 

La acest moment aniversar, vă felicit pentru 

devotamentul şi profesionalismul dovedit în timpul 

misiunilor şi vă asigur de întreaga mea prețuire. 

La Mulți Ani! 

PRIMARUL MUNICIPIULUI BRAȘOV 

George SCRIPCARU 



PomPierii 



8 

PomPierii 


Ordinul de zi 

al 

Inspectorului Şef al 

Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă “Ţara Bârsei” al judeţului Braşov 

Anul revoluționar 1848 va consacra pentru 

totdeauna virtuțile patriotice şi jertfa de sine 

a pompierilor militari. 

La 13 septembrie 1848, sângele ostaşilor 

pompieri din Bucureşti şi a infanteriştilor a curs, 

nu doar în cazarma din Dealul Spirii, ci şi în împrejurimile 

sale. 

Această remarcabilă implicare a pompierilor 

într-un eveniment crucial ce a marcat profund 

istoria modernă a românilor - Revoluţia 

Română de la 1848 – nu a fost singulară, deoarece, 

pompierii militari se regăsesc încadraţi în 

bateriile de artilerie din timpul Războiului de 

Independenţă de la 1877- 1878, unde îşi aduc o 

recunoscută contribuţie la câştigarea victoriei. 

Recunoaşterea faptului că 13 Septembrie 

1848 este unul dintre cele mai semnificative 

momente din tradițiile de luptă ale armei pompierilor 

a fost unanimă, indiferent de epocile 

istorice şi regimurile politice prin care a trecut 

țara. Drept urmare, Ziua de 13 Septembrie a fost 

sărbătorită dintotdeauna ca fiind Ziua Pompieril- 


or din România însă, a fost legal oficializată după 

război, prin HCM nr. 2077 din 1953, prin Legea 

121/1996 prin organizarea şi funcționarea Corpului 

Pompierilor Militari, dar şi prin Hotărârea 

Guvernului 1490/2004 pentru aprobarea regulamentului 

de organizare şi funcționare a Inspectoratului 

General pentru Situații de Urgență. 

Niciodată capitolul din Istoria Națională 

dedicat anului revoluționar 1848 n-a făcut 

abstracție, indiferent de vremuri, de sângeroasa 

şi inegala confruntare dintre ostaşii companiei 

de pompieri din Bucureşti şi o coloană a armatei 

otomane. Atunci au căzut la datorie aproape 

jumătate din efectivele pompierilor, Dealul Spirii 

devenind, prin această tragică faptă de arme, un 

simbol al jertfei şi iubirii de țară. 

Eficiența tipului de organizare şi pregătire 

militară a pompierilor se va materializa pe timpul 

Războiului pentru Independența de Stat 

a României din anii 1877-1878, a celor două 

conflagrații mondiale precum şi a parcursului tuturor 

evenimentelor importante prin care a trecut 

țara noastră. 

Cu ocazia acestei zile de sărbătoare, în 

care se împlinesc 161 de ani de la bătălia din 

Dealul Spirii, gândul meu, însoţit de sincere felicitari, 

urări de sănătate şi împliniri, se îndreaptă 

către toţi pompierii, militari şi civili, către cei 

care şi-au pus serviciile în slujba comunităţii. 

Inspector şef 

col. Stelian RECHIȚEAN

OBIECTIVELE 

SPECIFICE ALE 

STRATEGIEI DE 

PREVENIRE A 

SITUAŢIILOR DE 

URGENŢĂ 

Col. Stelian RECHIŢEAN 

Prevenirea situaţiilor de urgenţă 

generate de riscuri naturale. 

Activitatea de prevenire a situaţiilor de urgenţă 

generate de riscuri naturale presupune un efort conjugat 

şi multidisciplinar, implicând resurse umane şi materiale 

deosebite. Cum împiedicarea manifestării acestor riscuri 

nu este posibilă, activitatea de prevenire are în vedere 

influențarea caracteristicilor legate în primul rând 

de vulnerabilitatea populaţiei, bunurilor materiale şi 

proprietăţii, prin măsuri şi acţiuni de apărare. 

Obiectivele specifice sunt: 

a) identificarea şi delimitarea zonelor expuse riscului; 

b) întreţinerea lucrărilor şi amenajărilor de apărare şi 

realizarea unora noi în zonele expuse riscului; 

c) implementarea sistemelor de prognoză, avertizare 

şi alarmare; 

d) întocmirea planurilor de apărare în vederea unei 

gestionări eficiente a situaţiilor de urgenţă determinate 

de manifestarea riscului specific: 

1. planuri de intervenţie; 

2. planuri de înştiinţare-alarmare a populaţiei; 

3. planuri de evacuare a populaţiei în cazul situaţiilor 

de urgenţă; 

4. asigurarea logistică în cazul situaţiilor de urgenţă; 

e) elaborarea hărţilor de risc pentru localităţile vulnerabile; 

f) elaborarea politicilor de amenajare a teritoriului în 

concordanţă cu hărţile de risc; 

g) implementarea unor sisteme de asigurări obligatorii 

pentru locuinţele din zonele de risc; 

h) pregătirea populaţiei şi a autorităţilor privind 

responsabilităţile şi modul de acţiune în fazele predezastru, 

dezastru şi post-dezastru; 

i) elaborarea unor programe naţionale şi locale care 

să vizeze strămutarea comunităţilor din zonele de risc 

major, în care nu se pot aplica alte măsuri de reducere 

a riscului sau acestea nu sunt viabile din punct de vedere 

al costurilor. 

Prevenirea situaţiilor de urgenţă 

generate de riscuri tehnologice 

Din punct de vedere al riscurilor tehnologice, 

activitatea de prevenire are drept obiectiv evitarea 

manifestării acestora prin aplicarea unor măsuri şi acţiuni 

încă din etapă de proiectare, continuând în fazele de exploatare 

şi dezafectare în condiţii de siguranţă. 

Accidente industriale 

Prevenirea accidentelor industriale reprezintă un 

aspect deosebit de important, fiind reglementată printr-o 

serie de acte normative, în conformitate cu reglementările 

existente la nivelul Uniunii Europene şi presupune obiective 

concrete şi responsabilităţi pentru toate componentele 

Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de 

Urgenţă. 

Principalele obiective specifice sunt: 

a) identificarea şi realizarea unui inventar unic cu operatorii 

economici de tip Seveso; 

b) elaborarea unor politici eficiente de prevenire a accidentelor 

majore şi aplicarea practică a acestora; 

c) reducerea riscului tehnologic prin utilizarea celor 

mai sigure tehnici disponibile şi retehnologizare; 

d) reducerea impactului negativ asupra comunităţilor 

şi mediului prin politici coerente de amenajare şi utilizare 

a teritoriului; 

e) implementarea unui sistem de management de 

siguranţă, la nivelul operatorului economic, care să 

conducă la o gestionare mai eficientă a accidentelor 

pe amplasamente; 

f) elaborarea unor planuri de urgenţă externă viabile 

şi care să ofere un instrument eficient autorităţilor 

administraţiei publice locale pentru limitarea şi 

înlăturarea efectelor accidentelor industriale în exteriorul 

amplasamentelor; 

g) dezvoltarea cooperării între comunităţile locale şi 

operatorii economici, pentru asigurarea măsurilor de 

protecţie a populaţiei în zonele de planificare la urgenţă; 

PomPierii 



10 

PomPierii 


h) elaborarea unor programe pentru conştientizarea 

populaţiei expuse, prin îmbunătăţirea comunicării cu 

publicul şi implicarea mass-media; 

i) îmbunătăţirea colaborării în context transfrontalier, 

în vederea mai bunei gestionări a situaţiilor de urgenţă 

declanşate de accidente industriale în care sunt implicate 

substanţe periculoase. 

Accidente nucleare şi radiologice 

Prevenirea accidentelor nucleare şi a urgenţelor 

radiologice constă în identificarea şi monitorizarea 

surselor potenţiale generatoare de urgenţe radiologice, 

evaluarea informaţiilor şi analiza situaţiei iniţiale, elaborarea 

de prognoze, stabilirea variantelor optime pentru 

reducerea efectelor produse de radiaţiile ionizante concomitent 

cu îmbunătăţirea continuă a capabilităţii de a 

utiliza şi asigură managementul deşeurilor, a materialelor 

radioactive şi a combustibilului nuclear, într-o manieră 

care să asigure protecţia sănătăţii publicului şi securitatea 

mediului. 

Principalele obiective sunt: 

a) asigurarea securităţii nucleare, a protecţiei sănătăţii 

publicului şi a mediului; 

b) asigurarea utilizării şi gospodăririi materialelor radioactive 

în condiţii de protecţie fizică; 

c) menţinerea şi îmbunătăţirea continuă a capacităţilor 

proprii de intervenţie În caz de situaţii de urgenţă; 

d) asigurarea unei pregătiri sistematice a personalului 

implicat în evaluarea situaţiilor de urgenţă; 

e) menţinerea dotării corespunzătoare cu echipamente 

şi modernizarea centrelor de răspuns la urgenţă, aflate 

pe amplasament, precum şi în zona de excludere; 

f) organizarea de exerciţii, pe baza unor scenarii de 

accident realiste, cu implicarea organizaţiilor locale şi/ 


sau naţionale care au responsabilitatea de a interveni 

în cazul producerii unui eveniment real, în scopul 

verificării eficienţei modului de organizare, a mijloacelor 

de comunicare şi a măsurilor prevăzute pentru 

atenuarea consecinţelor unui accident; 

g) folosirea evaluărilor exerciţiilor de răspuns la 

urgenţă pentru identificarea acţiunilor necesar a fi implementate 

pentru îmbunătăţirea planului de răspuns 

la urgenţă; 

h) realizarea educării şi informării corecte a populaţiei 

şi autorităţilor în probleme specifice prevenirii 

urgenţelor nucleare şi radiologice; 

i) stabilirea şi menţinerea unor relații de deschidere, 

transparenţă şi încredere cu mass - media; 

j) implementarea Deciziei Consiliului nr. 87/600/ 

Euratom privind acordurile Comunităţii pentru 

schimbul rapid de informaţii în caz de urgenţă 

radiologică şi a Acordului între Euratom şi statele 

ne-membre ale UE privind participarea acestora la 

acţiunile Comunităţii pentru schimbul anticipat de 

informaţii în caz de urgenţă radiologică; 

k) îmbunătăţirea sistemului de alarmare în zonele de 

risc nuclear, care să asigure alarmarea şi informarea 

populaţiei în eventualitatea producerii unui accident 

nuclear sau a unei urgenţe radiologice. 

Accidente pe timpul transportului 

materialelor periculoase 

Prevenirea accidentelor pe timpul transportului 

materialelor periculoase constituie o activitate de interes 

naţional şi este reglementată prin legislaţie specifică, în 

conformitate cu acordurile internaţionale la care România 

este parte. 

Principalele obiective sunt: 

a) realizarea hărţilor de risc cu rutele cele mai susceptibile 

la accidente de transport în care sunt implicate 

materiale şi deşeuri periculoase; 

b) realizarea unui sistem de monitorizare a transporturilor 

de materiale periculoase în vederea asigurării 

unei intervenţii oportune şi operative în caz de accidente; 

c) elaborarea unor planuri judeţene de răspuns la accidente 

de transport în vederea unei gestionări adecvate. 

IMPLEMENTAREA STRATEGIEI 

Planuri, programe şi parteneriate 

Pentru implementarea strategiei componentele 

Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de 

Urgenţă, instituţiile şi operatorii economici elaborează 

planuri şi programe, respectiv: 

a) programe de prevenire şi eliminare/diminuare a riscurilor 

în domeniul situaţiilor de urgenţă, elaborate 

anual de către comitetele ministeriale în domeniul de 

competenţă, care vor fi supuse spre aprobare Comitetului 

Naţional pentru Situaţii de Urgenţă. Coordonarea 

îndeplinirii măsurilor stabilite în programele

de prevenire revine, la nivel naţional, inspectoratului 

general, iar la nivel teritorial inspectoratelor judeţene 

pentru situaţii de urgenţă; 

b) planuri de analiză şi acoperire a riscurilor, planuri 

de intervenţie şi cooperare în domeniul situaţiilor de 

urgenţă; 

c) planuri de susţinere financiară, materială şi umană 

a activităţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă; 

d) planuri de evacuare a populaţiei, animalelor şi 

bunurilor în cazul producerii situaţiilor de urgenţă; 

e) programe de management pe termen scurt, mediu 

şi lung. 

f) programe de promovare şi stimulare a voluntariatului 

şi a ONG-urilor cu activităţi în domeniul prevenirii 

şi intervenţiei în situaţii de urgenţă; 

g) parteneriate cu mass-media, organizaţii nonguvernamentale 

de utilitate publică şi cu atribuţii în managementul 

situaţiilor de urgenţă, asigurarea sănătăţii 

populaţiei, educaţia în diverse domenii etc; 

h) parteneriate cu structuri private care deţin forţe, 

mijloace şi utilaje ce pot fi folosite în gestionarea 

situaţiilor de urgenţă. 

Activităţi pe termen scurt 

a) Elaborarea Programului naţional de asigurare cu 

resurse necesare prevenirii, întervenţiei şi înlăturării 

efectelor situaţiilor de urgenţă. 

b) Elaborarea programelor naţionale pe tipuri de 

situaţii de urgenţă. 

c) Elaborarea procedurilor de prevenire şi intervenţie 

pe tipuri de dezastre. 

d) Instituirea, funcţionarea şi perfecţionarea unui 

sistem viabil şi adecvat de pregătire a structurilor specializate, 

a populaţiei, economiei şi teritoriului pentru 

a face faţă situaţiilor de urgenţă. 

e) Elaborarea legislaţiei naţionale în acord cu directivele 

europene. 

Activităţi pe termen mediu 

a) Perfecţionarea cadrului normativ şi organizatoric 

propriu şi a celui conceptual, remodelarea misiunilor, 

metodelor şi procedurilor de acţiune. 

b) Dezvoltarea interoperabilităţii şi cooperării cu 

structuri similare din alte state. 

c) Realizarea sistemului naţional integrat de înştiinţare, 

avertizare şi alarmare a populaţiei. 

d) Elaborarea planului centralizat (naţional) de evacuare 

a populaţiei şi bunurilor materiale. 

e) Elaborarea planurilor de înştiinţare şi alarmare şi 

a planurilor de intervenţie la nivelul tuturor inspectoratelor 

judeţene/al municipiului Bucureşti pentru 

situaţii de urgenţă. 

f) Elaborarea metodologiilor de investigare a zonelor 

de risc şi implementare a planurilor naţionale. 

g) Încadrarea şi dotarea corespunzătoare a serviciilor profesioniste 

şi voluntare, la nivelul cerinţelor europene. 

Activităţi de control 

Activitatea de control şi autoritatea statului 

în domeniul situaţiilor de urgenţă este exercitată de 

inspecţia de prevenire şi inspecţiile judeţene de prevenire 

din cadrul Inspectoratului general şi, respectiv, al inspectoratelor 

judeţene pentru situaţii de urgenţă. 

Activitatea de control cuprinde : 

a) verificarea respectării actelor normative şi 

reglementărilor privind apărarea împotriva incendiilor 

şi protecţia civilă la proiectarea, executarea, exploatarea 

şi postutilizarea construcţiilor, instalaţiilor şi 

amenajărilor; 

b) verificarea organizării activităţii privind depistarea 

pericolelor potenţiale generatoare de riscuri pe timpul 

exploatării construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor; 

c) verificarea concepţiei de apărare împotriva evenimentelor 

generatoare de situaţii de urgenţă, în scopul 

menţinerii riscurilor în limite acceptabile, stabilinduse, 

după caz, măsuri în condiţiile legii; 

d) controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente 

majore, în care sunt implicate substanţe periculoase; 

e) coordonarea şi controlul realizării pregătirii şi instruirii 

specifice a populaţiei şi salariaţilor, a modului 

de însuşire de către aceştia a regulilor şi măsurilor 

specifice, precum şi a comportamentului pe timpul 

manifestării unei situaţii de urgenţă; 

f) înştiinţarea autorităţilor responsabile în managementul 

riscului despre existenţa, dimensiunea şi 

consecinţele riscului identificat în domeniul respectiv; 

g) îndrumarea, controlul şi coordonarea serviciilor 

publice voluntare şi serviciilor private pentru situaţii 

de urgenţă; 

h) verificarea utilizării produselor, substanţelor şi mijloacelor 

certificate conform legii; 

Strategia naţională de prevenire a situaţiilor de 

urgenţă poate fi dezvoltată, conţinutul său va putea fi 

completat, modificat şi ideile perfecţionate, în raport 

de evoluţia situaţiei operative pe plan naţional, precum 

şi pe măsura acumulării experienţei ca urmare a contactelor 

europene şi internaţionale. Viitoarea legislaţie 

naţională şi europeană specifică managementului 

situaţiilor de urgenţă, precum şi experienţa ulterioară, 

rezultat al activităţilor preventive desfăşurate pentru 

gestionarea adecvată a situaţiilor de urgenţă vor putea 

constitui importante surse de perfecţionare a acesteia. 

PomPierii 



12 

PomPierii 


Un vrednic străjer 

al “Roţii pojarnicilor” din “Ţara Bârsei” 

Mereu în bună dispoziție, preocupat de ultimele 

noutăți legate de lumea sportului, în special de tenis de masă şi 

fotbal, plt. adj. şef Mihai Olteanu, „nea Mişu”, cum îi spun colegii 

mai tineri, este prietenul tuturor. Privit cu respect de vechii 

camarazi de armă şi cu admirație de cei mai tineri, nea Mişu 

este militarul prin excelență, curajos şi modest. Dar toate până 

la terenul de fotbal, acolo devine „om de fotbal” şi se transformă 

în „antrenorul emerit” Mihai Olteanu. Încă de departe îi auzi 

„dispozițiile” pe care le trimite coechipierilor. Că sunt bune sau 

nu, rezultatul o demonstrează, dar un lucru e sigur, pericolul de 

a nu fi auzit este exclus din start. Volumul vocii, pe care o are „în 

dotare”, depăşeşte, în mod lejer, pe cea a antrenorilor de Divizia 

C. La tenis de masă a câştigat câteva competiții, dar despre acest 

lucru vorbeşte prea puțin sau deloc. În universul său, nea Mişu 

este un om onoare, aşa cum le stă bine bărbaților adevărați, de la 

care cei mai tineri, şi nu numai, au de învățat. 

Profitând de disponibilitatea-i caracteristică, mă îndrept 

către Detaşamentul 1 de Pompieri Braşov pentru a realiza 

acest interviu. Îl găsesc în biroul GIS-ului conspectânduşi 

temele de pregătire continuă. Când îl anunț despre scopul 

prezenței mele acolo, realizarea interviului, îmi răspunde: 

„Oricând, oriunde şi despre orice, dar consideri că am eu ce să 

spun în interviul ăsta?” „Bineînțeles şi te rog să nu refuzi!”, i-am 

răspuns. N-a refuzat, aşa că, iată ce a ieşit: 

1) Care au fost împrejurările(motivele) care v-au 

determinat să îmbrățișați cariera militară în 

cadrul armei pompieri? 


Interviu realizat de Lt. Marius BOTEZATU 

Eu am fost şi sunt un tip căruia îi place acțiunea, 

suspansul, ca militar în termen mi-am satisfăcut serviciul la 

paraşutişti, iar unde lucram în anul 1986 nu aveam parte de aşa 

ceva. 

În primăvara anului 1986, într-una din zile, treceam 

prin fața Grupului de Pompieri Braşov unde am văzut un anunț 

pus pe avizierul de la poartă. Abia mai târziu am realizat că acel 

„banal” moment din viața mea, faptul de a alege „întâmplător” 

acel drum către casă, a fost primul pas către un „drum” de ani de 

carieră militară şi m-a făcut să fiu ceea ce sunt astăzi un „pompier 

bătrân”(râde). Aşa cum probabil v-ați dat seama, acel anunț 

informa despre înscrierile la Şcoala Militară de Pompieri ce se 

făceau în anul 1986. Vă închipuiți că n-am mai stat nici un 

minut pe gânduri, am trecut la fapte şi… iată-ne aici! 

2) Ați întâlnit persoane care v-au marcat cariera 

în vreun fel? 

Da, am întâlnit mulți oameni de calitate, n-aş putea 

să-i enumăr pe toți! Sper să nu se supere cei pe care nu-i amintesc. 

Primul, pe care doresc să-l menţionez, este Popa 

Dorian, mi-a fost comandant pe toată perioada şcolii militare. 

A fost mentorul nostru din anii formării ca viitori pompieri. Era 

un pompier foarte priceput, cu o pregătire profesională solidă, 

dar mai ales, era un om cu carismă. Avea un dar de a ne capta 

atenția încât, eram capabili să-l ascultăm ore în şir la intensitate 

maximă. El ne-a inițiat în primele taine ale meseriei şi, pentru 

mine, în acei ani, reprezenta „adevărul absolut” în ale pomp-

ieristicii (râde), nici prin „anticamera minții” nu-mi trecea să-l 

contrazic. Acum este colonel la unitatea de la Ciolpani. 

Un alt om, prieten şi coleg adevărat, foarte drag mie, 

a fost Tița Vasile. A fost cel mai bun coleg pe care l-am avut 

vreodată. Din păcate a trecut la cele veşnice, (fața capătă un aer 

trist) Dumnezeu să-l ierte! M-a îmbărbătat de fiecare dată când 

am avut nevoie, mai ales ca tânăr absolvent, însuflețit de idei 

inovatoare, venit în trupe printre foarte mulți conservatori. Ne 

încuraja şi ne apăra de fiecare dată când ne simțea „jos” cu moralul 

sau nedreptățiți. Ca „specii”, nemuritoare şi bine reprezentate, 

existau şi atunci linguşitorii, invidioşii, răutăcioşii, care-şi atribuiau 

toate reuşitele iar nerealizările le „pasau” către cei tineri, 

erau aşa numiții „specialişti în deviație”. Acestea erau momentele 

în care se făcea simțit Vasile Tița. Ne susținea şi aducea echilibrul 

în astfel de situații. Fără a-l mitiza câtuşi de puțin pentru faptul 

că nu mai e printre noi, a fost un om cu inimă mare şi un mare 

caracter. Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu că am avut şansa de a 

cunoaşte astfel de oameni. 

3) Domnule plt. adj. șef, dumneavoastră ați activat 

în cadrul acestei arme și în perioada premergătoare 

înființări Inspectoratului pentru Situații de 

Urgență Țara Bârsei al județului Brașov, ne puteți 

rezuma câteva aspecte din ambele perioade? Cele pe 

care dumneavoastră le considerați a fi mai importante! 

Ar fi multe de povestit şi aici! În perioada în care 

funcționam ca Grup de Pompieri, programul de lucru era altul, 

se lucra în ture 24/24, iar intervenția o realizam doar cu militari 

în termen. Acest ultim fapt era de cele mai multe ori o muncă 

de Sisif şi ne crea o sumedenie de neajunsuri. Din ce cauză!? În 

nici un caz din cauza militarilor, băieții nu aveau nici o vină! 

Dar, când intrau pe poarta unității, la încorporare, în mod absolut 

normal, habar nu aveau de ceea ce însemna un dispozitiv 

de intervenție, furtun de tip A, tip B sau C, țeavă de refulare şi 

altele. Asta însemna că trebuia să îi iei de la zero şi să-i instruieşti 

pentru ca într-o zi să poți ieşii cu ei la intervenție, fapt care cerea 

timp. Odată însuşite aceste cunoştințe, erau scoşi la intervenție, 

dar dispuşi în zone mai puțin „fierbinți” deoarece trebuiau să 

acumuleze un minim de experiență, nu atât pentru a interveni, 

dar mai ales pentru a şti să se ferească de eventualele pericole 

de accident. Și acest lucru presupunea o altă perioadă de timp. 

După toate astea, când erau cât de cât instruiți şi te puteai baza 

pe ei, le mai rămânea de executat o lună de stagiu, după care se 

împlinea anul şi se lăsau la vatră. Și asta se întâmpla cu fiecare 

ciclu de militari! 

În forma actuală, primul lucru pe care aş dori să-l 

menționez este diversificarea acțiunilor de intervenție. Activitatea 

noastră a căpătat noi valențe şi are acum o dinamică mult 

mai amplă. Frecvența cu care se iese acum la intervenție este 

una foarte ridicată. Asta, probabil, datorită creşterii economiei. 

Zic şi eu! (râde). Ca atmosferă între colegi, s-a produs o schimbare 

în bine odată cu venirea celor de la Inspectoratul Județean 

de Protecție Civilă. Au o manieră diferită de a privi lucrurile. 

Prezintă o atitudine mai destinsă şi mai prietenoasă şi asta sper 

să se transfere şi la noi în abordarea problemelor uzuale. 

4) La ce număr se ridică intervențiile la care ați 

participat? 

Nu le-am numărat, asta mai lipsea! Dar cred că o medie, 

cât de cât aproape de adevăr, ar fi cea de 10/lună, deci cam 

120/an şi înmulțiți cu 23 de ani de activitate şi-o să vedeți cât vă 

dă! Nici nu ştiu dacă s-a inventat număru ăla! (glumeşte) 

R: Îl inventăm noi acum nea Mișule (fac calculul și ies 

2760 de intervenții). 

R: Sunt 2760 de intervenții, vi se par multe, puține? 

C-or fi multe, c-or fi puține, c-or fi fost mai multe 

sau mai puține asta contează mai puțin. Important este că la 

aceste intervenții, toți cei care am participat am făcut-o pentru 

a salva pe cineva sau a salva ceva, şi asta-mi este de ajuns! Câte 

intervenții ați spus că au fost? 

R: 2760! 

Asta în 23 de ani, deci vă dați seama la ce număr ajung 

peste alți 50 de ani de activitate, cât mai intenționez să rămân la 

ISU Braşov!( zâmbeşte) 

R: Că după aia vă faceți transferul la alt inspectorat! 

(râde) 

5) Ne puteți relata o intervenție mai dificilă sau 

una care v-a impresionat într-un fel sau altul? 

Fiecare intervenție are partea ei de dificultate. Gândițivă 

doar la drumul pe care-l parcurgi până la fața locului, şi aici 

nu mă refer la distanța fizică unitate - locul intervenției, ci la 

imprevizibil, la gândurile pe care ți le faci pe timpul drumului, 

pentru că nu ştii niciodată ce găseşti când ajungi acolo, nu ştii 

niciodată ce te aşteaptă! Ieşitul la foc nu e o plimbare în parc! Au 

fost multe dificile şi mi-e greu să numesc una ca fiind cea mai 

dificilă, dar am una la care „țin” în mod deosebit şi pe asta am să 

v-o povestesc. A fost un incendiu la Direcția Agricolă, pe strada 

Mureşenilor. Era iarnă şi afară, fără să exagerez, erau -25 o C. Țin 

minte că la sfârşitul intervenției, care a durat vreo 8 ore, aveam 

prezanta înghețată ca un sloi, pantalonul nici nu se mai îndoia 

când flexam piciorul, parcă era armură din secolul XIV. A fost 

un incendiu înşelător, când priveai din stradă, nu părea a fi cine 

ştie ce, dimpotrivă, unii chiar comentau „Ia uite dom’le, ard două 

perdele și au venit ăștia cu cinci mașini de pompieri!”, dar când 

intrai înăuntru ți se prezenta un „mic iad”. Totul ardea, focul 

se propagase la toată clădirea, ardeau şi balcoanele din curtea 

interioară, cădeau elemente de construcție, era un fum încât ne 

reperam între noi prin intermediul furtunului, ne luam după 

linia de furtun pentru a identifica locul servantului şi a verifica 

dacă totul era în ordine. „Pe intervenție” erau atunci militari în 

termen, mulți dintre ei erau la a 2-a sau la a 3-a intervenție, nu 

aveau experiență. Îmi amintesc că aveam în dotare, ca şi astăzi de 

altfel, dispozitive cu oxigen care te avertizau printr-un semnal 

PomPierii 



14 

PomPierii 


acustic de faptul că oxigenul e pe terminate şi că trebuie să te 

retragi pentru a schimba aparatul. „Urlau” astea în disperare, dar 

militarii, săracii, cuprinşi, care de teamă, care de emoție, nici nu 

le mai auzeau. Eu când le auzeam că „fluieră” mă apuca groaza 

pentru că, după cum v-am spus, din cauza fumului nu puteam 

să-i văd şi trebuia să-l caut pe fiecare în direcția dinspre care venea 

sunetul, trebuia să văd unde-i linia de furtun, să mă iau după 

ea pentru a putea ajunge la el şi să-l atenționez „bă băiete vezi căți 

fluieră „plămânii” și imediat rămâi fără aer, du-te și schimbă-ți 

buteliile că-ți țin eu locul până atunci, vezi pe unde mergi, asigurăte 

și urmează linia de furtun”, şi aşa cu fiecare. Răspundeam pentru 

fiecare om al meu, vă dați seama! Și nu numai pentru asta, 

dar erau copii tineri. Trebuie să menționez că marele ajutor l-am 

găsit în persoana domnului, sergent major, pe atunci, acum plutonier 

în cadrul Pichetului de Pompieri Poiana Braşov, Mihu 

Costel. A avut un aport esențial în lichidarea acelui incendiu. 

A fost omul care „a tras cot la cot” cu mine timp de 8 ore, cât a 

durat intervenția. 

Făcea focul acela un vacarm înfiorător, trebuia, efectiv, 

să urli pentru a te auzi. Iar când ieşeai în stradă, parcă schimbai 

lumea, totul era liniştit, se adunaseră oameni, râdeau, făceau 

glume, iar mie îmi venea să turbez, mi se părea „o fabulă” tot 

ce se întâmpla în jurul meu, chiar îmi ziceam „ce Dumnezeu, 

parcă am fi pe-un platou de filmare!”. Asta şi datorită tipului de 

construcție. Acest incendiu a fost în zona Braşovului vechi, iar 

casele, în această parte a oraşului, sunt dispuse într-un mod specific, 

sunt foarte înalte, pereții vin până în stradă, iar în interior 

au curți foarte mari. Totul se întâmpla în partea interioară. 

Ardea toată clădirea cu tot ce era în curtea interioară, iar din 

stradă, părea, cum v-am mai spus, o glumă proastă(râde). Și în 

condițiile astea am dus-o 8 ore. 

A fost o intervenție grea, chiar eroică aş îndrăzni să 

spun, deoarece exista pericolul ca focul să se propage la toată 

strada. În aceste cartiere vechi, săseşti, cu casele îngrămădite 

în mod organizat, dacă „scapi” focul de sub control, şi acesta 

trece şi la clădirea vecină, acea stradă o poți considera o „cauză 

pierdută” deoarece se transformă într-un foarte mare incendiu. 

Un exemplu elocvent este evenimentul care a adus bisericii 

cetății Braşovului celebrul supranume de „Biserica Neagră”, a 

fost tot un incendiu produs în aceeaşi zonă, atunci a ars o mare 


parte din Braşovul vechi. 

6) S-a întâmplat, de-a lungul carierei 

dumneavoastră, să fiți oprit pe stradă de vreo 

persoană pe care ați salvat-o sau de către cei cărora 

le-ați salvat bunurile în urma vreunei intervenții? 

Am cunoscut multe persoane în timpul intervențiilor 

cu care, ulterior, dacă ne întâlneam pe stradă, ne salutam. Eu 

am fost un tip de om care, spre exemplu, la o deblocare, mai 

bine escaladam câteva etaje ale unui bloc pentru a intra pe geam 

în apartament decât să-i distrug uşa de la intrare, care era mult 

mai scumpă decât geamul. Și oamenii, în general, apreciau acest 

lucru. 

7) Care sunt satisfacțiile, la nivel uman, pe care 

această meserie vi le-a ”dăruit”? 

Sunt multe şi acestea. Dar satisfacția mereu prezentă, 

şi cea mai „dulce”, este cea a războiului câştigat. Pentru noi, 

pompierii, acum poate exagerez puțin, de fiecare dată când 

sună alarma este ca o declarație de război, cel puțin eu, personal, 

mereu am privit lucrurile aşa. Inamicul nostru numărul I a 

fost întotdeauna focul sau, mai nou, situațiile de urgență. Dar 

de câte ori l-am învins, am avut mari satisfacții, mai ales că, în 

„parşivenia” lui nu te anunță niciodată de intențiile pe care le are, 

cele de a intra în „război” cu tine, pompierul, şi asta îți amplifică 

sentimentul de învingător. Vedeți, ca „pompier bătrân”, ajungi 

să ai o relație specială cu focul! (râde) 

8) Considerați că este o simplă meserie sau, 

dimpotrivă, faptul de a fi pompier implică ceva 

mai mult, poate chiar o ”vocație” specială, care cuprinde 

valori ca, solidaritate, curaj, dăruire? 

În primul rând, suntem militari şi acest lucru implică 

deja o vocație aparte, bazată pe o disponibilitate totală. Întradevăr, 

aceasta este o profesie care nu poate fi făcută cu jumătăți 

de măsură, adică să mă implic mai puțin, sau poate doar 60%, 

70%. Nu! Aici ori eşti 100% ori, mai bine, te laşi! Misiunile 

noastre necesită exactitate! Dacă întârzii, dacă ai o atitudine 

amatorială în timpul unei intervenții sau dacă nu ai prezență 

de spirit, consecințele pot fi grave! În domeniul situațiilor de 

urgență, greşeala se plăteşte scump, uneori chiar cu viața, din 

păcate. Nu poți face față dacă nu te dăruieşti cu curaj şi din solidaritate 

față de semeni! Am cuprins toate cele trei valori pe care 

le-ați enumerat dumneavoastră, ați văzut? Dar..., este adevărat, 

un pompier adevărat trebuie să fie înzestrat cu curaj, dăruire şi 

solidaritate! 

9) Acum, vă rog să transmiteți un gând către cei 

mai tineri pompieri care, de curând, au îmbrățișat 

această carieră! 

Au în față o carieră frumoasă şi îmbracă o haină care, 

întotdeauna, a atras admirație şi respect. N-o să caut acum să 

le spun vorbe mari, le transmit gânduri simple dar sincere şi 

anume, să fie sănătoşi şi să-şi îndeplinească misiunile în aşa fel 

încât să fie mândri şi ei şi urmaşii lor! 

Pentru că merită!

CONSIDERAŢII 

GENERALE 

privind influenţa factorilor de stres asupra 

personalului operativ din subunităţile 

Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă 

„Ţara Bârsei” al judeţului Braşov. 

Col. Mircea ŞOGLU 

(continuatre din nr. 2) 

Factorii de stres au un caracter potenţial stresant, 

generând totuşi stresul psihic numai în anumite condiţii, 

chiar dacă unii dintre aceştia ar fi capabili să declanşeze 

un astfel de sindrom la majoritatea celor ce participă la 

intervenţii (de exemplu vizualizarea unor flăcări intense, 

a unor persoane grav rănite sau decedate, avarierea unor 

autovehicule sau a unei autospeciale) afectează în genere pe 

fiecare comandant sau servant, dar poate produce un stres 

asupra militarului din subunitatea respectivă. 

Intervenţiile personalului din cadrul instituţiei 

noastre sunt caracterizate prin apariţia a numeroşi factori 

de stres de natură variată, determinând veritabile situaţii 

stresante „polimorfe”, cum sunt de exemplu variaţii ale 

zgomotelor produse de explozii, incendii, comentariile 

altor cetăţeni, sirenele autospecialelor, autosalvărilor, etc. 

Enumerarea ansamblului general al factorilor 

de stres care acţionează pe timpul intervenţiilor ne arată 

solicitările deosebite de natură biologica, fizică, chimică, 

psihică şi socioculturală la care este supus personalul 

participant. Despre unele modalitaţi de manifestare a 

unora dintre aceşti factori vom face câteva referiri, astfel: 

accesoriile şi tehnica de luptă, prin performanţele 

tehnico-tactice şi posibilităţile folosirii în diferite momente 

şi situaţii permanente ale intervenţiilor are o influenţă 

deosebită asupra integrităţii biologice a fiecărui participant 

la intervenţii. 

Privarea de somn şi întreruperea ritmurilor 

circadiene evidenţiază efecte grave asupra capacităţii 

personalului, alterarea comportamentului său. 

Sedativele de tipul alcoolului, tranchilizantele 

şi somniferele trebuie evitate, deoarece întârzie adaptarea 

diurnă şi pot produce stări euforice (alcoolul în special) pe 

moment, dar care în timp afectează organismul uman. 

Influenta condiţiilor meteorologice asupra 

integrităţii fizice a militarilor, a capacităţii de luptă a 

acestora este dată de prezenţa următorilor factori: gerurile 

iernii, ploile de primavară sau toamnă, căldurile excesive, 

trecerile bruşte de la temperaturi joase în timpul nopţii la 

temperaturi caniculare ziua etc. 

Formele, procedeele, fazele şi intensitatea 

actiunilor de intervenţie constituie factorul ce produce în 

mod continuu o anumită tensiune psihică, dar, în acelaşi 

timp, prin amplificarea şi accentuarea trăirilor emoţionale, 

acesta devine producător de stres psihic. 

O altă categorie de factori stresanţi intrapsihici o 

constituie formele privind organizarea şi desfăşurarea 

intervenţiilor. Astfel, pregătirea de luptă şi acţiunile în 

diverse situaţii de urgenţă provoacă teama şi prejudiciază 

odihna efectivelor din cauza nervozităţii şi necesităţii de a 

se pregăti: militarii obosesc repede, capacitatea de luptă şi 

încrederea le sunt afectate. Toate acestea conduc la creşterea 

sentimentului de teamă, constituindu-se, astfel, într-un 

cerc vicios. 

De asemenea, odată cu apropierea de locul 

intervenţei tensiunea creşte, atenţia se măreşte iar stările de 

febrilitate, iritare, de agitaţie şi nestăpânire sporesc. Aceeaşi 

situaţie determină şi alte urmări, putând provoca în unele 

cazuri împietrire, mutism. 

După declanşarea acţiunii de intervenţie, se pierde 

noţiunea lucrurilor si primejdiilor din jur. La apariţia unui 

semnal, ordin sau a vreunui element deosebit, realitatea 

reapare şi atunci este din nou declanşată tensiunea internă 

determinată de voinţa de a-ţi face datoria, de voinţa de a 

lupta şi de spiritul de conservare. Dacă acesta din urmă 

predomină, apare sentimentul de frică, duşmanul cel mai 

primejdios în intervenţiile specifice situaţiilor de urgenţă, 

agent eficient în producerea stresului. 

Teama, frica şi panica, ca factori generatori ai 

stresului psihic de luptă, pot fi provocate în mod diferit 

de fiecare intervenţie în parte, funcţie de dificultatea 

acesteia, de posibilităţile tehnicii de luptă şi a accesoriilor, 

PomPierii 



16 

PomPierii 


de pregătirea comandanţilor şi camarazilor. 

Prezenţa unui alt agent stresor intrapsihic îl 

constituie pericolul de a fi ucis, care poate produce o 

tensiune atât de mare, încât să provoace o cădere psihică. 

Astfel, fiecare participant la intervenţii, fie comandant sau 

simplu servant ştie că poate suferi un accident sau poate fi 

omorât în orice moment, lucru care îi este prezent şi intărit 

permanent în minte prin exemplul camarazilor răniţi, morti 

sau mutilati despre care a luat cunoştinţă. Fiecare moment 

al intervenţiei poate provoca o tensiune atât de mare, încât 

militarii pot fi supuşi căderii psihice direct proporţional 

cu durata şi intensitatea expunerii la intervenţie. Căderea 

apărării conştiente, a rezistenţei psihicului, vulnerabilitatea 

la acţiunea factorilor stresori creşte şi odată cu prezenţa 

acţiunii factorilor stresori socio-culturali. 

De asemenea, factorii interpersonali pot asigura 

scăderea vulnerabilităţii militarilor la actiunea celorlalţi 

factori de stres sau, dimpotrivă, pot determina sau accentua 

efectele psihice disfuncţionale producătoare de stres psihic. 

Fiecare militar aparţine atât unui grup primar 

cât şi altor grupuri secundare. Apartenenţa militarului la 

grupul primar (unitate, subunitate, grupa, echipaj, pluton, 

dupa caz) este dată de numarul şi calitatea legăturilor cu 

ceilalţi membri, care, odată consolidate, creează coeziunea, 

ca o puternică forţă motrice pentru învingerea oricărui 

pericol. Orice militar, ca membru al grupului, are nevoie 

de grup, de puterea coeziunii acestuia pentru a-şi putea 

îndeplini misiunea şi a fi protejat faţă de vicisitudinile de 

tot felul din mediul înconjurător, de a-şi satisface unele 

dorinţe personale. 

În împrejurările deosebite ale intervenţiilor, prin 

avantajele care favorizează îndeplinirea misiunii, prin 

protecţia oferită în faţa acţiunii factorilor stresori biologici şi 

intrapsihici, precum şi prin satisfacerea necesităţilor sociale, 

grupul coeziv poate atinge o însemnătate semnificativă, iar 

viaţa de grup o intensitate pe care nu o poate cunoaşte în 

alte împrejurări. 

Lipsa coeziunii, a solidarităţii dintre comandant 

si subordonaţi, ca şi dintre militarii înşişi, distorsionează şi 

degradează sentimentul de încredere reciprocă, liantul ce-l 

ajută pe militar să se menţină în starea de luptă, să reziste la 

senzaţiile de izolare şi pericol. Atâta timp cât oricare militar 


are în apropierea sa un camarad cu care îndeplineşte aceeaşi 

misiune, care-l ajută şi pe care îl va ajuta, acesta va căpăta 

siguranţă şi încredere, dorinţă şi putere de a trece peste 

orice obstacol. Deci, putem aprecia că orice militar integrat 

în grup reuşeşte, o data în plus faţă de individul retras în 

sine, nu numai să lupte, dar şi să se dăruiască cu mult spirit 

de sacrificiu. 

Pe lîngă aceste aspecte, şi cei apropiati militarului, 

părinţi, copii, soţie, alte rude, pot influenteaza rezistenţa 

şi stabilitatea psihică, voinţa de a face faţă la intervenţii a 

militarilor. 

Însă, un rol important îl are activitatea de formare 

a convingerilor in calitatea grupului, echipei din care 

face parte, a încrederii în acesta, în competenţa şefilor 

şi comandanţilor, care constituie o premisă favorabilă 

pentru ca militarii să facă faţă pericolelor care se manifestă 

în plan psihic, social şi fizic. Rămâne foarte importantă şi 

calitatea raporturilor umane întreţinute de comandanţi 

cu subordonaţii. Exemple ale influenţei comandantului 

în situaţii de luptă sunt nenumărate, fie care au slăbit 

capacitatea psihică şi de luptă, fie care au ridicat şi întărit 

starea psihică a subordonaţilor. 

Experienţa ne arată că militarii se deosebesc unii 

de alţii nu numai prin însuşirile exterioare, ci şi prin cele 

interioare, psihice, prin modul în care reacţionează la 

întâmplările „obişnuite” ale pauzelor dintre intervenţii si la 

evenimentele deosebite ale pregătirii, declanşării, ducerii şi 

încheierii misiunilor specifice. 

Cele mai importante tehnici de control, relaxare 

şi fortificare psihică, aflate la dispoziţia fiecărui participant 

la o intervenţie, sunt: autosugestia, respiraţia controlată, 

relaxarea analitică şi meditaţia. 

Autosugestia este o metoda de autoreglare a 

stărilor psihice prin reacţia proprie la un semnal, utilizând 

ca stimul declanşator cuvântul, gândurile. Este metoda prin 

care se asigură depaşirea unor bariere psihologice şi fizice, 

a unor imagini despre sine, luptătorul, negative, ce au ca 

element central ideea de „nu pot”, „îmi este imposibil”, 

„sunt epuizat”, „sunt bolnav” etc. 

Specificul metodei constă în realizarea unei stări 

de relaxare, de detaşare de preocuparile curente, şi repetarea 

de câte 20-30 de ori a ţelului propus, cu voce şoptită. Se 

face de doua ori pe zi (dimineaţa şi seara), iar formula 

utilizată este întotdeauna la timpul prezent şi afirmativă

(negativă). Exemplu: „sunt calm şi energic”, „ies bine din 

orice situaţie”, „sunt puternic”, „sunt sănătos”, „nu sunt 

singur”, „nu sunt slab” etc. Se repetă aceeaşi formulă până 

la reuşita deplină care apare rapid dupa 2-3 săptămâni. 

Respiraţia controlată, ca cea mai simplă tehnică 

de învăţat, constă în controlul voluntar propriu al respiraţiei. 

Se începe cu o inspiraţie profundă, completă, abdominală, 

se continuă cu expiraţia completă a aerului din plămâni 

şi apoi cu deplasarea abdomenului spre coloana vertebrala, 

prin comprimarea diafragmei, concomitent cu închiderea 

traheii (fără a inspira) şi dilatarea toracelui. Se creează o 

„formă de aer” care se menţine 10-15 secunde; apoi urmează 

o inspiraţie totală, aerul umple complet plămânii, toate 

alveolele fiind oxigenate (de regulă capacitatea pulmonară 

este redusă la 1/3 din posibilităţi, pentru că nu se respiră 

decât la nivelul treimii superioare a plămânilor). Se execută 

de 1-10 ori pe zi. 

Relaxarea analitică constă în conştientizarea de 

către luptător a concentraţiei diferitelor grupe musculare, 

urmată de intenţia de a le reduce si anihila. 

Pentru început ne aşezăm, la orizontală, ne 

eliberăm constrângerea vestimentaţiei şi închidem 

ochii. Apoi, conştientizăm crisparea diferitelor gupe de 

muşchi parcurgând mental şi rapid toate zonele corpului; 

percepem această stare şi o aducem în prim planul atenţiei. 

Ne concentrăm, fie pentru a încerca să risipim senzaţia de 

disconfort, fie pentru a o menţine în controlul atenţiei, 

fără să ne imaginăm nimic. În câteva minute tensiunea 

se reduce, respiraţia este profundă şi lentă, starea de 

disconfort este înlocuită cu o senzaţie de relaxare. Treptat, 

luptătorul se deprinde cu relaxarea diferenţială, pe grupe 

musculare ale întregului corp, în mod progresiv şi analitic. 

Meditaţia reprezintă tehnica de a pătrunde sistematic şi 

voluntar în propriile profunzimi interioare ale individului. 

În ceea ce priveşte gestionarea stresului, un rol important 

revine şi comadnanţilor care pot asigura adaptarea şi 

integrarea fiecărui luptător în grup, rezolvarea oportună 

şi eficientă a fiecărei situaţii conflictuale din grupurile 

militare. Prevenirea relaţiilor neregulamentare, rezolvarea 

problemelor personale ale militarilor, folosirea unui limbaj 

cald şi autoritar, promovarea unor relaţii corecte cu toţi 

subordonaţii, instaurarea spiritului de ordine, disciplină si 

întrajutorare sunt câteva dintre posibilităţile pe care le are 

comandantul în mobilizarea şi manifestarea coeziunii. 

Astfel, apare în mod evident faptul că exemplul şi 

modalitatea de valorificare a statusului comandantului, 

este o acţiune specifică în cadrul gestionării stresului 

luptătorilor din cadrul formaţiunilor de luptă în situaţii de 

urgenţă. 

Comportarea comandantului pe timpul 

acţiunilor de intervenţie, modul cum acesta reacţionează 

la diversitatea solicitărilor, stimulilor exteriori, rămâne o 

modalitate eficientă de influenţă oportună şi continuă în 

ansamblul acţiunilor de gestionare a stresului, poate cea 

mai importantă de cele mai multe ori. Privirea şi mintea 

tuturor subordonaţilor sunt îndreptate asupra lui; el este 

cel care poate genera încredera, inspira curajul, spiritul de 

sacrificiu şi convingerea în ducerea la bun sfârşit a acţiunilor 

de luptă. 

Comandantul însuşi trebuie să fie sănătos 

psihic şi fizic, să fie deprins cu munca intensă, cu 

exercitarea actului de conducere în conditiile unor 

privaţiuni de tot felul. Pentru stabilirea şi exercitarea 

unui management al stresului, comandantul trebuie 

să dispună de anumite calităţi fizice, psihice şi morale. 

Calităţi fizice. Un comandant ar trebui să fie robust, 

PomPierii 



18 

PomPierii 


bine clădit fizic, capabil de a executa cu usurinţă misiuni de 

lungă durată în condiţii de efort, să fie plăcut si respectat 

de către subordonati. 

Calităţi psihice. Un comandant călit psihic este 

în măsură să analizeze şi să hotărască calm, corect şi rapid 

oricare situaţie şi eveniment care apare în raza de acţiune 

a subunităţii sau echipajului pe care îl conduce, induce o 

stare de încredere şi linişte la fiecare subordonat. Voinţa şi 

spiritul de hotărâre, iniţiativa şi prezenţa de spirit permit 

comandantului să găsească repede soluţiile de rezolvare a 

diferitelor situaţii şi pentru a menţine un nivel constant al 

angajării subordonaţilor în luptă. 

Calităţi morale. Energia fizică şi construcţia 

psihică sănătoasă sunt indispensabile fiecărui comandant, 

pentru ca acesta să devină un exemplu semnificativ pentru 

subordonaţi, să deţină valori morale bine structurate. 

Gestionarea stresului de luptă, prin exemplul 

comandantului, creşte ca eficienţă dacă cel ce conduce 

este apreciat ca un om cu o înaltă ţinută morală. 

Moralitatea reprezintă ansamblul calităţilor fără de care 

acţiunile în domeniul gestionării stresului de luptă sunt 

lipsite de fermitate, îndrăzneală şi curaj al răspunderii. 

Exemplul comandantului are o deschidere şi 

influenţă deosebită dacă acesta insuflă subordonaţilor 

instaurarea unui climat afectiv, care asigură un suport 

psihic protector împotriva stresului de luptă. 

Considerăm că gestionarea stresului psihic de 

luptă, având drept scop înzestrarea luptătorilor cu calităţi 

fizice şi psihice, merită o atenţie deosebită din partea 

fiecărui lider militar. Prin acţiunile specifice, gestionarea 

stresului psihic dă puterea cu ajutorul căreia fiecare luptător 

şi grupul militar în totalitatea lui vor putea, nu doar să 

reziste solicitărilor câmpului de luptă, ci şi să întreprindă 

fapte ostăşeşti remarcabile prin indrăzneală, luciditate şi 

capacitatea de a învinge. 

Pregătirea militarului pentru intervenţia în 

situaţii de urgenţă, trebuie să realizeze o dezvoltare 

superioară a rezistenţei şi stabilităţii psihice, a posibilităţilor 

de intervenţie conştientă în cazul declanşării stresului de 

luptă, cu alte cuvinte, a-i forma şi a-i educa dimensiunea 

psihică a personalităţii sale, părţi fără de care nici o armată 

modernă, oricât de bine pregătită şi dotată ar fi, pe câmpul 

de luptă ar avea mai puţini sorţi de reuşită. 

Gestionarea stresului generat de acţiunile de 

intervenţie poate fi definit ca ansamblu coerent de metode, 

tehnici şi mijloace care urmăresc menţinerea şi consolidarea 

sănătăţii psiho-fizice a fiecărui luptător şi a grupului 

militar în totalitatea lui, fiind concretizat prin formarea 

unor luptători căliţi psihic şi consolidaţi fizic, capabili să 

îndeplinească misiuni de luptă specifice oricăror solicitări 

ale războiului. 

Managementul stresului psihic de luptă este o 

activitate complexă care nu se poate face la întâmplare 

după cum crede cineva că este bine, pentru că s-ar putea 

ca urmările să nu fie pozitive ba, din contră, să producă 

disfuncţionalităţi psihice. 

Gestionarea stresului de luptă nu înseamnă 

aplicarea unor clişee, nici în ceea ce priveşte instrucţia 


pentru luptă şi însuşirea ca atare a tot ceea ce semnifică 

personalitatea luptătorului, nici în metodologia stăpânirii 

acesteia. Comandantul, ajutat de psihologul unităţii, 

pe baza cunoştinţelor şi deprinderilor de a cunoaşte 

psihologia subordonaţilor, legităţile funcţionării acesteia, 

va putea prevedea în fiecare moment urmările eforturilor 

psihice, fizice, intelectuale şi profesionale la care sunt 

supuşi aceştia. Pe această bază işi va putea construi în mod 

raţional demersul său care să angajeze treptat posibilităţile 

fizice, psihice şi morale ale subordonaţilor. Nu va putea 

obţine rezultate cu adevărat profesioniste dacă urmăreşte 

numai „a se cunoaste cât mai mult” în dauna lui „a 

se cunoaşte cât mai bine”, „ceea ce trebuie” pentru 

„ceea ce este necesar”. 

Privitor la pregătirea psiho-pedagogică a 

comandanţilor şi militarilor în general, în domeniul 

gestionării stresului, putem afirma că nu s-a început o 

pregătire specială a lor. Ceea ce se face, urmăreşte cadrul 

general al educaţiei militare, formarea priceperilor, 

deprinderilor teoretice şi practice şi a trăsăturilor morale, 

fără însă a urmări în mod distinct şi modalităţile gestionării 

stresului. 

În formarea luptătorului şi în desfăşurarea 

instrucţiei pentru luptă, în cadrul acţiunilor premergătoare 

intrării în luptă şi ale luptei propriu-zise, pregătirea psihică 

îşi dovedeşte tot mai mult actualitatea şi necesitatea. 

Măsurile şi acţiunile ce vor fi cuprinse în 

pregătirea psihică pentru luptă, vor include prevenirea şi 

ameliorarea sănătăţii militarilor în toate dimensiunile ei 

psihice, fizice, sociale şi spirituale. În acest context, stresul 

rămâne un revelator al dificultăţilor câmpului de luptă, 

în care luptătorii nu mai pot face faţă, satisfacator, dacă 

nu sunt pregătiţi pentru a-l înfrunta şi a-l învinge. Este de 

datoria fiecărui comandant, ca, împreună cu psihologul 

unităţii, să creeze condiţiile necesare instrucţiei pentru 

luptă la limita posibilităţilor psiho-fizice ale militarilor, 

pentru asigurarea gestionării corespunzatoare a stresului în 

general şi a stresului de luptă, în special de către fiecare 

dintre aceştia.

Din activitatea 

Asociaţiei Internaţionale 

a Poliţiştilor, 

Secţia Română – Regiunea 2 

Braşov 

Secretarul Asociaţiei, Ciprian NAN 

Stelian RECHIŢEAN, preşedinte de onoare; 

Anul 2008 coincide cu înfiinţarea celei de-a 

doua regiuni a I.P.A. la nivelul judeţului Braşov. 

În data de 17. 04. 2008, s-a desfăşurat prima 

Adunare Generală pentru constituirea Asociaţiei Internaţionale 

a Poliţiştilor - Secţia Română Regiunea 2 Braşov 

şi a procedurilor legale de înscriere ca regiune I.P.A., finalizându-se 

odată cu obţinerea certificatului de înscriere 

a persoanei juridice, fără scop patrimonial, al Regiunii 2 

Braşov în data de 08.09.2008. 

Anul acesta, în 10 iunie, la Hotelul “Aro 

Palace”, din Braşov, s-a desfăşurat a doua Adunare 

Generală a Asociaţiei Internaţionale a Poliţiştilor, 

Trei dintre membrii Comitetului Executiv al I.P.A. Secţia Română - Regiunea 2 Braşov 

de la dreapta spre stânga: 

preşedinte - Viorel MĂZĂREL, vicepreşedinte - Valentin LEPĂDATU, secretar - Ciprian NAN; 



20 

PomPierii 


Secţia Română - Regiunea 2 Braşov. Cu această 

ocazie, s-a ales noul Comitet Executiv al Regiunii 2 

Braşov, cu următoarea componenţă: 

• Rechiţean STELIAN - preşedinte de onoare; 

• Viorel MĂZĂREL - preşedinte; 

• Valentin LEPĂDATU - vicepreşedinte; 

• Adam Pal BECSEK - vicepreşedinte; 

• Ciprian NAN - secretar; 

• Lucian DOBRIN - trezorier. 

În prezent, Asociaţia Internaţională a 

Poliţiştilor, Secţia Română - Regiunea 2 Braşov 

numără 620 membrii de drept, cadre militare ale Inspectoratului 

pentru Situaţii de Urgenţă „Ţara Bârsei” 

al judeţului Braşov şi ale Depozitului de Rezerve 

Proprii Şinca Veche. De asemenea, Regiunea 2 Braşov 

a primit în rândurile sale şi 3 membrii simpatizanţi, 

după cum urmează: 

• domnul Teodorescu Constantin, care 

a sponsorizat Asociaţia Internaţională a 

Poliţiştilor – Secţia Română - Regiunea 2 


Sediul I.P.A. Secţia Română - Regiunea 2 Braşov; 

Braşov cu suma de 5000 lei; 

• domnul Dobrovolschi Oleg, care a sponsorizat 

Asociaţia Internaţională a Poliţiştilor 

– Secţia Română - Regiunea 2 Braşov cu reducere 

de 30% din tarifele Complexului Ho- 

Membrii I.P.A. Secţia Română - Regiunea 2 Braşov, 2009;

telier „Apolonia”, din Mun. Braşov, pe durată 

nelimitată pentru toţi membrii I.P.A.; 

• domnul Nedelciuc Marian, care a sonsorizat 

Asociaţia Internaţională a Poliţiştilor – Secţia 

Română - Regiunea 2 Braşov cu reducere de 

30% din tarifele Complexului Hotelier „Impuls”, 

din Mun. Sibiu, pe durată nelimitată 

pentru toţi membrii I.P.A. 

Asociaţia Internaţională a Poliţiştilor, Regiunea 

2 Braşov a venit în sprijinul activităţii instituţiei 

noastre şi a sponsorizat Inspectoratul şi subunităţile 

subordonate cu o serie de bunuri: 

• un calculator AMD Athlon X2 5000 

+(monitor, tastatură şi mouse); 

• 12 calculatoare AMD Sempron 1300 

+(monitor, tastatură şi mouse); 

• 1 imprimantă Canon IP1800; 

• 1 UPS Blazer 600VA; 

• 12 căşti cu microfon; 

• 1 monitor 17” Benq; 

• 1 multifuncţional Canon Pixma MP190; 

• televizor ORION K 2110 SLIM 54 cm; 

• 1 imprimantă HP F2280; 

• 50 lanterne Foton Super LED 2D. 

Valoarea sponsorizării a fost de 22350, 61 

RON. 

Începând cu data de 01.07.2009, Comitetul 

Executiv al Regiunii 2 Braşov îşi desfăşoară activitatea 

într-un spaţiu modern, amenajat în sediul Inspectoratului, 

strada M.Viteazu nr. 11, Braşov, unde s-au executat 

lucrări ce au constat din: 

• achiziţionarea şi montarea unei ferestre termopan; 

• achiziţionarea materialelor pentru renovarea 

spaţiului în valoare de 1.099,83 lei; 

• dotarea spaţiului respectiv cu mobilier modern. 

Valoarea lucrărilor şi achiziţiilor s-a ridicat la 

3301,33 RON. 

Printre alte activităţi susţinute de Regiunea 2 

Braşov, s-au numărat sponsorizarea, în luna noiemb- 

rie a anului 2008 cu suma de 769,93, a unei activităţi 

desfăşurate de către Inspectoratul pentru Situaţii de 

Urgenţă “Ţara Bârsei” al judeţului Braşov cu prilejul 

Zilei Internaţionale a Drepturilor Copilului, precum 

şi organizarea, în data de 08.08.2009, a unui concurs 

de pescuit sportiv pe lacul Vadul Roşu din localitatea 

Rotbav, judeţul Braşov, cu o largă participare a membrilor 

Asociaţiei. 

PomPierii 



22 

PomPierii 


Managementul 

stingerii 

incendiilor de pădure 

în ţări 

cu tradiţie 

Procesul de modernizare şi industrializare a 

societăţii consumiste în care ne trăim viața, neglijenţa 

omului în calitatea lui de exploatator, coroborate cu 

încălzirea globală, una din principalele contraperformanțe 

ale lumii moderne, continuă să afecteze zone importate ale 

planetei. Incendiile de pădure reprezintă unul din efectele 

colaterale pe care ni-l „serveşte” constant acest fenomen al 

încălzirii globale, atunci când la baza lor nu stă lipsa de 

educație în ce priveşte mediul înconjurător sau, bineînțeles 

vreo manie criminală. Dacă luăm o statistică a ultimilor 

ani, vom observa că aceste incendii s-au constituit deja întrun 

fenomen care provoacă pagube materiale consistente şi 

care afectează, în mod substanțial, mediul înconjurător. 

M-am orientat asupra acestui subiect deoarece 

este important şi totodată interesant să vedem concepţia de 

lucru a pompierilor din ţări cu tradiţie privind intervenţia la 

incendiile de pădure, dar şi dintr-un considerent subiectiv, 

„alimentat” de faptul că sunt comandantul unei subunităţi 

care este expusă riscurilor producerii unor incendii de 

pădure. O primă impresie a fost aceea că nu este suficient 

Lt. Lucian MARCIU 


doar entuziasmul salvării persoanelor, 

animalelor, bunurilor şi mediului, indiferent 

de costuri, ci, ar trebui să ne orientăm spre 

o direcţie în care tehnica de intervenţie să ne 

ajute factual în managementul procesului de 

stingere şi nu de a-i fi redusă potențialitatea 

la simple misiuni de transportare a 

materialelor în zona de intervenţie. 

Multiplele articole apărute în presă şi 

care fac referire la modul de intervenție a 

pompierilor pentru stingerea incendiilor 

la fondul forestier, se „întrec” în titluri ca: 

„Pompierii se luptă cu incendiile montane 

cărând apă cu cârca” sau „In județul …., 

focul este stins cu găleata” ori afirmații ca, 

„pompierii se folosesc de un echipament 

care poate stârni cel mult râsul, dar în 

nici un caz nu poate stăvili un incendiu 

forestier de proporții. In acest context, nu 

e de mirare faptul că unele dintre incendii 

au fost stinse abia după o săptămână.” 

Aceste mesaje au, cu siguranţă, un ecou în rândul 

opiniei publice. Incontestabil, vor diminua încrederea 

pe care populaţia o are în instituţia noastră, încredere pe 

care, de altfel, ne-am câştigat-o în urma a nenumărate 

intervenţii şi vieţi salvate. Este drept că natura ne poate 

surprinde orcând, oricât de pregătiţi am fi în ce ne priveşte, 

contribuţia ne-am adus-o de fiecare dată, cu prisosinţă. 

De-a lungul timpului, incendiile care au izbucnit, fie în 

oraşe sau în zonele învecinate, au produs pagube imense, 

măsurate, fie în vieţi omeneşti ca şi în bunuri materiale. 

Nu de puţine ori, arderile produse la distanţe mari 

de zonele populate au ajuns, prin concursul dat de o vreme 

prielnică propagării focului sau lipsa de profesionalism a 

forţelor de intervenţie, la periferia acestora provocând ceea 

ce cu toţi ştim că poate provoca o astfel de catastrofă. 

Prin utilizarea de echipamente şi tehnică specifică

În tabelul de mai jos prezint o serie de incendii ce au avut luc de-a lungul istoriei: 

Loc Dată Categorie Eveniment Dimensiune 

Roma 64 incendiu în oraş; în timpul lui Nero; arde o mare parte din Roma; 

Londra 1666 incendiu în oraş; Incendiul din Londra; 

de intervenţie, personal specializat şi special pregătit 

pentru tipuri specifice de intervenţii, în timp, se pot realiza 

următoarele: 

- asigurarea accesului personalului şi utilizarea 

tehnicii de intervenţie în cazul intervenţiei la 

incendii de pădure; 

- deplasarea operativă (asigurarea accesului rapid 

în zonele operaţionale) în locaţii (raioane) greu 

accesibile, cu elicopterul şi o rapidă intrare în 

dispozitiv, realizată prin rapel sau coborâre, etc., 

o contracarare la metodele actuale care ar duce la 

instituirea stării de oboseală în râdul personalului 

înainte ca acesta să se confrunte cu incendiul; 

- salvarea cu profesionalism şi în condiţii de 

siguranţă a răniţilor sau accidentaţilor din locurile 

înalte sau greu accesibile; 

- executarea unor misiuni în teren muntos. 

Modalităţi de intervenţie a pompierilor francezi în cazul 

unui incendiu de pădure 

Departamentele de pompieri şi protecţia civilă 

au responsabilitatea organizării şi desfăşurării activităţilor 

de stingere a incendiilor. De asemenea, asociaţiile şi 

administraţiile locale şi alte departamente ale statului se 

ocupă de managementul stingerii incendiilor de pădure. 

Cei din urmă pot fi echipaţi cu autospeciale de mică 

capacitate care se pot ocupa de incendiile minore. 

Resursele umane în Franţa: 

a. 195917 pompieri voluntari sau plătiţi cu ora; 

b. 45.172 pompieri profesionişti; 

c. 10.000 pompieri militari (Paris, Marseilles şi 

Unitatea de pregătire şi operaţiuni pentru răspuns 

în situaţie de urgenţă); 

d. 6200 doctori; 

13 000 de case şi 87 de biserici 

distruse; 

Hardegsen 1678 incendiu în oraş; Incendiu la Crăciun; o mare parte din centru distrus; 

Hamburg 1842 incendiu în oraş; Incendiul din Hamburg; 

Chicago 1871 incendiu în oraş; Incendiul din Chicago; 

Peshtigo, 

Wisconsin, 

USA 

Lüneburger 

Heide 

Peloponez şi 

Eubeea 

1871 

v.a. incendiu de 

pădure, de asemenea 

incendiu în oraş; 

Furtuna din Peshtigo, incendiu 

favorizat de furtunä 4850 km², 

12 localităţi distruse; 

1975 incendiu de pădure; incendiu in Lüneburger Heide; 

24, 25 şi 26 

august 2007 

incendiu de pădure; 

Peste 300 de incendii în 

Peloponez şi Eubeea. 

peste 25 % din oraş este 

distrus; 

cca. 300 de morţi, 17 000 

clădiri distruse; 

cca. 1200 - 2500 morţi, 

victime la un incendiu şi 

catastrofă naturală în SUA; 

5 morţi, 7418 ha pădure 

distrusă; 

64 de morti. 

e. 900 de pădurari. 

Antrenamentul 

a. în zonele de risc, orice pompier are pregătirea 

necesară pentru stingerea incendiilor de pădure. Mai 

mult de 50% din pompierii francezi sunt pregătiţi 

pentru stingerea incendiilor de pădure, chiar şi la 

nivel de bază, pentru a putea fi utilizaţi ca forţe de 

sprijin, dacă este necesar; 

b. Există 5 nivele de pregătire, de la „servant” până 

la „comandant şef”. De asemenea, există şi calificări 

speciale precum „ofiţer de avion”, „specialist în 

tactica focului”, „ofiţer şef de escadron”; 

c. Academia naţională pentru pregătirea ofiţerilor 

pentru comandă generală. „Centrul de Antrenament 

Castelul Valabre” din sudul Franţei este specializat în 

tehnica şi conducerea operaţiunilor pentru stingerea 

incendiilor de pădure. Din această privinţă, în 

cadrul şcolii s-a dezvoltat un simulator special 3D 

interactiv. Ofiţerii îşi pot îmbunătăţi cunoştinţele 

teoretice prin simularea uni incendiu, la nivelul 

pregătirii fiecăruia (ofiţer de avion, şef de pluton, 

şef de escadron, comandant şef, şef de punct de 

PomPierii 



24 

PomPierii 


comandă înaintat, etc.). Chiar şi piloţii de avion şi 

elicopter se antrenează pe acest simulator. 

Metodele franceze de stingere a incendiilor de pădure. 

Principiile de stingere se bazează pe anticiparea 

incendiilor. Obiectivul primar este de a ajunge la focar 

cât mai repede posibil. Construcţiile şi casele se găsesc, 

întotdeauna, în aproprierea focarelor. Protejarea localităţilor 

necesită foarte multe mijloace. Acesta este deseori motivul 

pentru care focul devine un foc sălbatic. 

Doctrina generală este: 

- salvarea vieţilor; 

- salvarea bunurilor şi materialelor; 

- protejarea mediului. 

Centrele de comandă trebuie să fie pregătite tot 

timpul. Ofiţerii departamentelor lucrează împreună cu 

meteorologii de la Institutul Naţional de Meteorologie. 

Biologii şi fizicienii de la CEREN (laboratoarele de studiu 

al focului) sunt de asemenea consultaţi. Pe timpul verii sau 

primăverii timpurii, un nivel al riscului este publicat zilnic 

astfel încât, brigăzile de pompieri, pădurarii, echipajele 

avioanelor, poliţiştii, patrulele orăşeneşti etc. să fie în 

alertă. Pe timpul unei zile cu temperaturi ridicate (Severe+) 

de exemplu, sute de pompieri sunt poziţionaţi la diferite 

intersecţii de drumuri pentru a fi pregătiţi. Avioanelor li se 

face plinul şi sunt trimise să patruleze asupra zonelor de 

risc, motocicliştii brigăzilor de pompieri şi călăreţii acestora 

sunt trimişi în pădure, unele parcuri se închid publicului, 

patrulele veghează suburbiile. Picnicurile şi grătarele sunt 

strict interzise chiar şi acasă. 

Pe timpul primului antrenament, cadeţii învaţă 

să-şi ajusteze echipamentul. De asemenea, ei învaţă 

tehnicile de protecţie şi retragere. Aceste antrenamente se 

concentrează în izolarea unui echipaj de către un grup de 

autospeciale (pluton). 

Acest pluton constă în: 

- o maşină de comandă (Land Rover Tip 110); 

- trei maşini de capacitate medie; 

- o maşină de capacitate mare sau una de medie 

capacitate. 

În concordanţă cu evoluția focului/dificultățile 

întâlnite, există mai multe tactici posibile. Aceste tactici 

pot fi clasificate in doua categorii: 

- tactici ofensive, 

- tactici defensive. 

Tactici ofensive: 

- atac frontal, 

- atac pe flancuri, 

- străpunge pe flancuri. 

Tactici defensive: 

- protecția zonelor vulnerabile, 

- autoprotecția, 

- linia de oprire a focului. 


A. Manevre ofensive 

- 4 LDV 250 (patru ţevi de tip B) 

Acest tip de manevre este utilizat pentru stingerea 

focurilor în creştere. Sunt realizate, simultan, cu 

patru autospeciale, care permit un atac masiv, fiind 

posibile doua tactici: 

- atac în linie – distanţa acoperită este de ~350m 

- atac frontal pentru focuri mici – distanţa acoperită 

~100m 

Fig. 1 Stingerea incendiilor cu patru țevi tip B 

- Doua țevi de tip B 

Acest tip de manevră este utilizat pentru atacul 

flăcărilor în creştere. Două autospeciale care dau 

două ţevi de tip B şi alte două autospeciale de 

umplere cu apă pentru primele două. 

Astfel, este posibil să se execute: 

- atac în linia frontului; 

- inundarea limitelor focarelor. 

Fig. 2 Stingerea incendiilor cu doua țevi tip B

- Țeava de tip B la distanta (200-700m) 

Utilizată pentru incendiile mici sau cele localizate, în 

zone neaccesibile, această manevră necesită un timp 

îndelungat pentru a fi pusă în practică. Trebuie sa fie 

compatibilă cu un comportament estimat al focului. 

Condițiile principale sunt: 

- țevile sa fie amplasate la mai puțin de 700m, 

- diferența de nivel sa fie de maximum 150m, 

- se vor utiliza două ţevi de tip C sau o ţeavă de tip B. 

Fig. 3 Stingerea incendiilor cu țevi amplasate la distanţă 

4.9.1. 4. O țeavă de tip B amplasată la 200m; țevi de 

tip C amplasate în linie pentru protecţie 

Este utilizată pentru focul în creştere şi pusă în 

spatele focului, către zona de înaintare a acestuia. 

Această manevră permite o avansare rapidă a 

pompierilor şi utilizează: 

- o țeavă de tip B pentru reducerea flăcărilor, 

- țevi de tip C pentru stingerea incendiului, 

inundarea marginilor şi protecția zonei din spate. 

De asemenea, pot fi utilizate pentru: 

- atacul flancului cu protecția țevii principale, 

- străpungerea flancului, 

- inundarea zonelor mărginaşe. 

Oricum, manevra cere un timp mai lung pentru a 

fi pusă în practică şi poate rămâne până la stingerea 

completă a zonelor de margine. 

Fig. 4 Stingerea incendiilor cu o ţeavă de atac de tip B şi 

ţevi de tip C pentru protecţie 

- Manevre defensive 

- protecția zonelor vulnerabile, 

- autoprotecția, 

- inițializarea unei linii de oprire a focului, 

- inițializarea unei linii de oprire a focului cu 

autospeciale de capacitate mare. 

-Protecția zonelor vulnerabile 

Comandantul grupului adaptează manevra în 

concordanţă cu tipul zonei vulnerabile (case, relee 

radio, stații de gaz, industrie etc.) şi în concordanţă 

cu situația existentă. 

Indiferent de tipul zonei vulnerabile, trebuie 

procedat obligatoriu la: 

- evacuarea completă sau parțială a populației, 

- verificarea stabilității podelelor sau acoperişului, 

- închiderea uşilor şi a ferestrelor, 

- căutarea zonelor cu risc, a surselor de energie, 

- zonele disponibile cu apă. 

- Autoprotecția 

Fiind destul de riscantă, această manevră se va 

aplica dacă retragerea este imposibilă din varii 

motive: drumurile sunt tăiate, vehiculele sunt 

imobilizate. 

Principiul se bazează pe parcarea compactă a 

vehiculelor, într-un mod precis, şi un sistem 

hidraulic specific. Obiectivul este de a pune țevi de 

apă în faţa flancului flăcărilor, astfel încât, să asigure 

protecția vehiculelor. 

Fig. 5 modalitate de realizare a autoprotecţiei 

PomPierii 



26 

Fig. 6 modalitate de realizare a autoprotecţiei 

PomPierii 


- Inițializarea unei linii de oprire a focului 

Această manevră se poate face prin întoarcerea 

către zona de înaintare a focului. Trebuie realizată 

într-o zona deschisă, astfel încât, să asigure o 

evacuare imediată a autospecialelor în caz de eşec. În 

concordanță cu extinderea focului, pot exista unul 

sau mai multe grupuri de vehicule. 

Această manevră presupune ca: 

- autospecialele să fie pe aceeaşi parte a drumului şi 

pe acelaşi sens, 

- se fie aliniate la spaţii de maxim 20m între ele, 

- fiecare vehicul să aibă o țeavă de tip B către linia 

focului, 

- țevile să fie amplasate la mai puțin de 40m, 

- fiecare autospeciala să aibă încă o țeavă de 

protecţie de partea cealaltă, pentru autoprotecția 

autospecialelor, 

- drumul să fie deschis de comandantul grupului 

într-o autospecială uşoară de tip APIC. 

În funcție de situație, comandantul grupului 

păstrează inițiativa de adaptare a manevrelor. 

Fig. 7 Inițierea unei linii de oprire a focului 

- Inițializarea unei linii de stingere a focului cu 

autospeciala de mare capacitate 

Această manevră este identică cu cea anterioara, dar 

cu o capacitate mai mare de apă. 

Aceasta presupune ca: 

- autospecialele să fie de aceeaşi parte a drumului; 

- să se afle la 50m distanţă una de cealaltă; 

- fiecare autospecială să lucrează cu tun de apă 

(1000litri/min) către zona focului. 

Fig. 8 Inițializarea unei linii de stingere a focului cu 

autospeciala de mare capacitate 


Concluzii 

Din literatura de specialitate, reiese că procesul 

de despădurire declanşat de incendiile cauzate antropic, 

contribuie la aproximativ „o cincime din efectul de seră 

cauzat de oameni”. Incendiile de pădure nu sunt doar un 

răspuns la încălzirea globală ci ele au şi un efect de accentuare 

a acesteia. Este un mecanism pe care specialiştii îl 

numesc „feedback pozitiv”, adică temperatura mediului, 

care contribuie semnificativ la susţinerea şi propagarea incendiilor 

de pădure spontane, de exemplu, va fi la rândul ei 

afectată în sens crescător de incendiile de pădure pe care le 

alimentează. De asemenea, eliberarea masivă a dioxidului 

de carbon în porcesul de combustie contribuie la creşterea 

semnificativă a efectului de seră. 

Problema incendiilor este mult mai subtilă decât 

ar părea la o primă vedere. Incendii de pădure au existat 

dintotdeauna în istoria Pământului. Se cunosc foarte 

puţine lucruri despre locul şi rolul incendiilor în ecologie, 

climatologie, paleoecologie şi altele. Conform specialiştilor 

din Centrul Naţional de Analiză şi Sinteză Ecologică din 

Santa Barbara, California, există „o aparentă intensificare 

recentă a feedbackului incendiilor care au fost exacerbate 

de schimbările climatice”. 

La nivel europen, Comisia Europeană a demarat 

cu ceva ani buni în urmă un sistem informatic al incendiilor 

de pădure din Europa, EFFIS (European Forest Fire 

Information System), prin colectarea de date de la statele 

membre sau în proces de aderare. Acesta conţine date statistice 

istorice valoroase care ar putea fi exploatate în direcţia 

descifrării legăturii dintre incendii şi încălzirea globală.

“Dăruind 

vei dobândi” 

Sunt lucruri pe care nu le poți cumpăra cu bani! 

Spune o zicală! Sau doar spune?!? Păi….! Uneori....., de 

fapt….., de foarte multe ori, suntem constrânşi să credem 

tot mai puțin în esența mesajului. Sau să credem că vorbele 

care o compun se reduc la banalul nivel al vorbelor. Vorbe 

goale... care s-au perpetuat doar pentru că sună frumos! 

Dar ce sunt vorbele fără fapte ?!? Deseori, din păcate, vorbe 

fără fapte suntem chiar noi, oamenii. Totul însă se schimbă 

atunci când vine vorba despre viață! Viața noastră sau a 

celor dragi. Facem tot ce ne stă în putință pentru a o păstra 

şi suferim enorm atunci când nu reuşim! Oare de ce? Poate 

pentru că viața e una… şi e sacră?! Dreptul la viață este un 

principiu fundamental al moralei şi al eticii umane! Menirea 

noastră însăşi este aceea de a respecta viața, de a iubi 

viața, de a dărui viață! Iar ca un „supliment necesar” în tot 

acest dat al ființei umane, se ridică cei care sunt capabili 

să salveze viața. Sunt OAMENII care fac ceea ce trebuie 

să facă la momentul în care trebuie s-o facă, indiferent de 

consecințe. Și pe aceştia, noi îi numim EROI! 

Acum o lună şi jumătate în urmă, la Braşov, comuna 

Dumbrăvița, s-a consumat un fapt care a „generat” 

un astfel de OM! Este vorba despre OMUL Olaianoş 

Ștefan, tată a doi copii, doi băieți în vârstă de 11 respectiv 

17 ani, mândrii de tatăl lor, plutonier adjutant în cadrul 

Detaşamentului 1 de Pompieri Braşov. Are „la activ” două 

persoane salvate de la înec, adică două vieți salvate, dar, 

spune el: „a doua situație a fost foarte grea, prima a fost 

mai simplă, dar la a doua, totul a fost mult mai complicat, 

m-am scufundat de 5 ori ca să-l pot salval!” . Totul s-a petrecut 

în ziua de 24 a lunii iulie, dar, atunci când începe 

să povestească filmul evenimentelor, totul se transpune în 

prezent şi acest lucru este „trădat” de non-verbal, de priviri, 

de gesturi, de mimică, de funcția fatică a limbajului, de 

tonalitatea vocii dar, mai ales, de starea interioară pe care o 

provoacă celor din jurul său, atunci când povesteşte. Este 

impresionant, mai ales că are mina omului modest! 

Povestirea evenimentelor va „curge” de la sine, 

fără a impieta asupra ei cu vreun comentariu, menit să 

îngroaşe rândurile ridicolului. Aşadar: 

„Mergeam spre lac cu băiatul meu mai mic, ca să 

facem o baie! Eram în concediu și afară era soare și cald, o zi 

numai potrivită pentru a o petrece la plajă. Eram în mașină, 

aproape de lac, îl puteam vedea chiar. Într-o parte a lui, se 

distingeau trei persoane care, ulterior am aflat că se jucau în 

apă cu o minge. La un moment dat, unul dintre ei atrăgea 

atenția prin faptul că avea un comportament nefiresc, adică 

specific celor care sunt în „prag” de a se îneca, în sfârșit, disperat. 

Toate acestea le observam, după cum v-am spus, din 

mașină, și chiar îi spuneam fiului meu „- Uite tată, îl vezi 

pe omu ăla? Ăla, ori se joacă, înotând aiurea, ori se îneacă” și 

continuam să mă apropii de lac. Apropiindu-mă, am observat 

că cei de pe margine se agitau, iar cei din apă începuseră să 

intre în panică, între timp, privind spre acel loc, am observat 

că respectiva persoană nu se mai vedea, dispăruse în lac. 

Lt. Botezatu Marius 

- N. Steinhardt 

Am parcat mașina și am alergat către apă. Cei care se jucau 

împreună cu acest băiat, pentru că e un băiat, are doar 19 ani 

și jumătate, intraseră în panică, țipau după ajutor, pentru că 

nici unul dintre ei nu știa să înoate. Am spus celor de pe margine 

să sune la 112 și am sărit în apă. M-am îndreptat rapid 

spre locul în care-l văzusem ultima dată. Am început să mă 

scufund și să-l caut pe fundul lacului. Vizibilitatea era foarte 

scăzută, apa era foarte murdară și nu reușeam să văd mai 

departe de 20 de centimetri, așa că, mă ajutam și de mâini 

pentru a-l căuta. M-am scufundat de patru ori, dar fără nici 

un rezultat. Nu reușeam să-l găsesc. Stăteam sub apă câte 30- 

40 de secunde la fiecare scufundare și reveneam la suprafață 

pentru a respira. Aș fi putut să rămân și un minut sau poate 

chiar mai bine de un minut pe fundul lacului, dar asta însemna 

să mă epuizez deodată cu riscul de a nu-l găsi și de a 

nu mai putea să-mi continui căutările. După cea de-a patra 

scufundare, ridicându-mă la suprafață, eram decis să renunț. 

Mă încerca un sentiment de neputință și ciudă pe mine însumi, 

eram frustrat pentru că nu reușeam să dau de el. Ajuns 

ASOCIAŢIA ASOCIAŢIA POMPIERILOR POMPIERILOR „ŢARA „ŢARA BÂRSEI” BÂRSEI” BRAŞOV BRAŞOV 27

28 

la suprafață, am văzut cum toată lumea de pe mal mă privea 

cu „sufletul la gură” ca pe unicul salvator din lumea asta, toți 

se așteptau ca eu să-l salvez, observam cum trăiau cu mine 

fiecare secundă și de fiecare dată când ieșeam la suprafață, 

sperau să ies însoțit de băiat. Unul dintre cei de pe margine, 

am aflat ulterior că era vărul celui înghițit de ape, plângea și 

urla efectiv, îndemnându-mă și rugându-mă să-l găsesc, să nu 

renunț, să continui să-l caut. Așa că m-am decis să mă mai 

scufund încă o dată. L-am căutat în același mod uitândumă 

prin apă și pipăind cu mâinile pământul de pe fundul 

lacului, dar și de această dată, totul părea să fie în zadar. 

Hotărât să închei și această ultimă tentativă, m-am răsucit 

cu partea superioară a corpului pentru a lua direcția către 

suprafață iar următoarea mișcare a fost o „bătaie” a picioarelor 

pentru a-mi lua avântul necesar și... acolo s-a-ntâmplat 

minunea…, am simțit cum picioarele se lovesc de „ceva”, fapt 

care m-a determinat să mai privesc încă o dată către fundul 

lacului și atunci l-am văzut. Mă lovisem de el, a fost ca și cum 

m-ar fi atenționat „ sunt aici, nu mă lăsa să mor, scote-mă la 

suprafață pentru că sunt tânăr, mai am multe de spus, mai am 

de trăit” cam așa aș interpreta eu acea lovire „întâmplătoare” 

(se oprește puțin din povestit, este vădit emoționat). Era în 

poziția orizontal, cu picioarele întinse, bustul îi era ușor orientat 

către partea superioară, ochii îi erau deschiși. L-am prins 

cu brațul drept pe dimprejurul bustului și am ieșit cu el la 

suprafață. Îmi este greu să vă povestesc reacția oamenilor care 

asistau la tot ce se petrecea acolo… cuvintele îmi sunt prea 

sărace…nu știu să exprim exact… Unul dintre ei a intrat în 

apă pentru a mă ajuta să-l transport pe mal. Ajunși pe malul 


apei, l-am așezat cu fața în sus. Atunci am observat că nu mai 

avea puls iar întreg corpul căpătase o culoare cadaverică, a om 

mort. Imediat am început manevrele de resuscitare, era prima 

dată în viața mea când făceam acest lucru. După aproximativ 

40 de secunde de masaj cardiac, am simțit…., nu știu cum să 

explic…,(se oprește iarăși preț de câteva secunde, continuă cu 

voce gâtuită) ca o „mică explozie” care venea din interiorul 

lui și… am simțit cum începe să-i bată inima… atunci… 

am zis că…(se oprește din nou)… simțeam…, nu știu… că 

mă copleșește tot ceea ce se întâmpla în jurul meu, modul în 

care l-am găsit, faptul că efectiv l-am reîntors din morți…, 

aveam impresia că e prea mult pentru mine… simțeam că 

nu mai am eu aer (râde). Imediat culoarea a început să i se 

schimbe, să capete o nuanță de om viu. L-am întors „pe-o 

parte” și a început să vomite. Intrase deja în convulsii și era 

inconștient. La scurt timp, a sosit ambulanța, preț de 40 de 

minute, personalul medical a rămas pe malul lacului pentru 

a-l stabiliza. Datorită cantității foarte mari de apă pe care o 

înghițise, starea lui avea să rămână critică până a doua zi. În 

tot acest timp, și eu și soția am ținut legătura cu familia și cu 

cei de la spital pentru a ne informa despre evoluția stării lui 

de sănătate. A doua zi, în jurul orelor 15:00, m-a sunat tatăl 

său și mi l-a „dat” la telefon, zicându-mi : „poftim, ți-l dau 

pe Radu la telefon! (acesta este numele băiatului)”. Am vorbit 

puțin cu el, i-am spus în glumă, pentru a detensiona puțin 

situația, să-mi povestească ceva de pe lumea cealaltă, l-am 

îmbărbătat și l-am felicitat pentru că a ieșit învingător într-o 

„bătălie” cu adevărat „pe viață și pe moarte” recâștigânduși 

viața. L-am vizitat la spital, acolo mi-a povestit cum s-a 

întâmplat totul, cum se jucau cu mingea, aceasta, aruncată 

fiind de unul dintre ei, s-a depărtat de locul în care erau 

poziționați. El s-a dus după ea și acolo a început totul. A 

simțit că nu mai are pământ sub picioare, neștiind să înoate, 

a intrat în panică, a fost luat de curenți, a început să se zbată 

într-o ultimă încercare de a se salva. Era exact ceea ce văzusem 

eu din mașină. Unul dintre cei cu care se juca a încercat să-l 

ajute cumva, să-l prindă de-o mână dar, când a simțit că apa 

îl va depăși și pe el, l-a cuprins frica și s-a retras. S-a mai 

zbătut cât a mai avut forță și apoi a dispărut sub apă. Locul 

în care s-a petrecut totul este foarte periculos, eu îl cunosc din 

copilărie. Acolo a fost, acum 30 de ani, un câmp care, ulterior, 

a fost inundat pentru a se crea un lac pentru irigații. Fundul 

lacului este destul de denivelat și te poate surprinde oricând. 

Apa, în locul în care l-am găsit pe Radu, are o adâncime de 

aproximativ 2 m. 

Acum ne întâlnim destul de des, împreună cu familiile. 

Părinții lui sunt încă sub șocul a ceea ce se putea întâmpla, 

le dau lacrimile atunci când mă văd și rămân aproape 

fără cuvinte. Mi-au mărturisit că pentru ei, copilul ăsta s-a 

născut a doua oară și că, eu nu-mi pot imagina ce înseamnă 

pentru ei gestul pe care l-am făcut”. 

Cu siguranță, un asemenea eveniment va rămâne 

în istoria acestei familii şi a generațiilor ei următoare. 

El, Plt. adj. Olaianoş Ștefan, prea curând, nu va fi uitat 

de aceşti oameni. Cât despre noi, cei de la ISU Braşov, îl 

asigurăm de toată stima şi de tot respectul: 

Suntem mândri că ești colegul nostru!

SEPTEMBRIE 

pentru toţi cei care îşi riscă zilnic 

viaţa pentru a salva o alta! 

Dr. Cristina VECERDI 

Majoritatea întamplărilor care au dat sens 

existentei mele s-au petrecut la început de toamnă. 

În aceeaşi cadenţă, exact în urmă cu un an, cu un 

efort conjugat, susţinuţi la distanţă de doua ministere, 

am pornit la drum cu structura SMURD. 

Fiecare pornire la drum îţi inspiră mai întâi 

teamă. În acelaşi timp reprezintă şi o promisiune a 

ceva nou. 

Trebuie să recunosc că mie, cel putin, mi-a 

fost teamă. Trebuia să ne întâlnim doua echipe antrenate 

să salveze vieţi iar despre una din ele nu ştiam 

mai nimic. Paramedicii pompieri. Urma să lucrăm 

împreună. 

Cu puţin timp înainte de inaugurare neam 

întâlnit să echipăm maşinile şi bineînţeles să ne 

cunoaştem. Atunci mi-am dat seama că teama mea 

este nejustificată. Pentru că pasiunea noastră pentru 

medicina de urgenţă se regasea şi se completa cu pasiunea 

lor de a fi „acolo” şi de a ajuta în miezul evenimentelor 

fierbinţi. 

Suntem deja de un an împreună, ne-am 

confruntat cu aproape 3000 de intervenţii, am de- 

venit o singură echipă. O familie. Cu momente de 

maximă bucurie dar şi clipe de tristeţe, cu problemele 

noastre, cu aşteptările noastre, cu consolarile 

noastre, cu glumele noastre. 

Pentru că atunci când sună alarma, viaţa 

noastră se decupează din cotidian. În timp ce alţii 

fac un duş cald, să se trezească, noi suntem departe 

de bază, într-o ploaie rece, noaptea, la un accident 

cu multiple victime! În timp ce alţii se plang de „durere 

de cap” şi anunţă că nu vin la servici, noi facem 

masaj cardiac unui copil de 5 ani în drum spre 

spital! În timp ce alţii ies la promenadă, noi căutam 

pe marginea drumului ramaşitele a ceea ce, cu zece 

minute înainte, a fost o viaţă de om! În timp ce alţii 

râd pe seama prietenilor care nu sunt de faţă, noi 

asigurăm viaţa colegilor noştri care intră în flăcări! În 

timp ce alţii ne critică pentru că am ajuns târziu la o 

intervenţie, noi stăm blocaţi în trafic, cu sirena şi girofarele 

pornite, pentru că nimeni nu se dă la o parte! 

În timp ce alţii sărbătoresc Craciunul în familie, 

noi admirăm brazii îngheţaţi pe şosea, la graniţa de 

judeţ, după un apel fals! În timp ce alţii sunt nervoşi, 

pentru că o maşină le-a „tăiat” calea, noi susţinem 

viaţa victimei pe durata descarcerarii! 

Unii spun că facem asta pentru că suntem 

platiţi să o facem, alţii spun că e şi asta o meserie pe 

care trebuie să o facă cineva. 

Eu revin şi spun că, peste toate acestea, este 

pasiune. Cine poate consimţi cu pasiune la ceva, 

acela poate să lupte cu pasiune şi pentru viaţă! 

PomPierii 




30 

PomPierii 

În data de 08.08.2009, membrii Regiunii 2 

Braşov, din cadrul IPA Secţia Română, au organizat 

un antrenant concurs de pescuit sportiv la Baza 

Piscicolă „Doripesco” din localitatea Rotbav, judeţul 

Braşov. 

Participarea a fost destul de numeroasă, în 

ciuda faptului că vremea nu se anunţa favorabilă unei 


IPA 

CU UNDIŢE 

Vicepreşedinte Valentin LEPĂDATU 

partide de pescuit. 

Concursul s-a dovedit a fi o reuşită, au fost 

evidenţiate valorile sportive şi de prietenie existente 

între membrii Regiunii, dar şi pasiunea pentru pescuit 

care i-a îndemnat pe participanţi să reziste ceţii de 

dimineaţă şi soarelui dogoritor al acelei zile de august. 

Câştigătorii au fost recompensaţi cu diplome, cupe, 

undiţe şi alte accesorii care să-i ajute în continuare în 

aventurile lor pe malul lacului. Aceştia sunt: 

• Locul I și premiul special pentru cea mai mare 

captură, dl. Budileanu Radu, de la Detașamentul 

2 de Pompieri Brașov; 

• Locul II dl. Czica Istvan, de la Detașamentul 

de Pompieri Făgăraș; 

• Locul III dl. Andrioaia Ciprian, de la 

Detașamentul de Pompieri Făgăraș. 

În speranţa că v-am atras atenţia, aşteptăm 

propuneri din partea membrilor Regiunii noastre 

privind locaţiile viitoarelor ediţii ale concursului de 

pescuit sportiv şi, de asemenea, contăm pe dorinţa 

dumneavoastră de participare.

Uniformã din anul 1835, Iaºi; Uniformã din anul 1845, Bucureºti; Uniformã din anul 1848; Uniformã din anul 1874; Uniformã din anul 1912; 

Prima decoraþie militarã româneascã 

Pro virtute militari, 

înfiinþata de marele domn al Unirii de la 1859, 

Alexandru Ioan Cuza. 

Pompa manuala “gât de barza” 

250l / min; razã 30 m; anul 1865. 

Incendiul din 23 martie 1847, Bucureºti. 

Pompierii, 

Istorie ºi 

Tradiþii

În caz de 

la112 112 

urgenţă sunaţi la 

ASOCIAŢIA POMPIERILOR “ŢARA BÂRSEI” - BRAŞOV

Pompierii Brasoveni nr.4

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?