Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

MELAOBLASTOM orice tumoră malignă constituită din proliferarea melanoblastelor.
MELAOCIT celulă care conţine un pigment brun închis sau negru.
MELAODERMIC care are pielea de culoare închisă.
MELAODERMIE denumire generică pentru hiperpigmentări cutanate difuze sau
circumscrise, localizate sau generalizate; apar din cauza unor infecţii
cronice, a unor tulburări metabolice, endocrine (boala Addison), a unui
parazitism cutanat prelungit.
MELAOFOR (gr. melas – închis la culoare + phoros - purtător) purtător de pigment
negru.
MELAOGE un precursor incolor al melaninei.
MELAOM (gr. melas + omos – sălbatic, crud) sin. tumoare pigmentară; termen
generic pentru formaţiuni tumorale provenite din celule formatoare de
pigment melanic.
MELAOPTIZIE expectoraţie abundentă, negricioasă, pe care o prezintă câteodată
persoanele cu antracoză.
MELAOSARCOM tumoră melanică malignă, sarcomatoasă, care se dezvoltă mai ales în
globii oculari, pornind de la melanoblastele din coroidă.
MELAOSTIMULIĂ fiecare din hormonii secretaţi de lobul intermediar al hipofizei, care
stimulează sinteza de melanină în celulele apte să o elaboreze.
MELAOZĂ prezenţa de depozite anormale de melanină în piele şi alte ţesuturi.
MELAURIE prezenţa în urină de pigmenţi care, în contact cu aerul, se transformă în
melanină.
MELASĂ subprodus provenit de la fabricarea zahărului, de culoare brun-neagră, cu
aspect siropos; conţine 50% zahăr şi 50% amide; se foloseşte în industria
fermentativă şi în hrana animalelor ca nutreţ energetic cât şi pentru
creşterea palatabilităţii.
MELCUL OSOS parte a urechii interne, formată dintr-un canal lung helicoidal, precum
conchilia unui melc.
MELEAGRIDAE termen care se utilizează pentru a desemna păsări asemănătoare cu curca,
respectiv diversele curci domestice cât şi sălbatice împreună cu bibilicile
de diferite genuri.
MELEĂ simptom care constă în evacuarea prin anus de sânge negru (digerat),
amestecat sau nu cu materii fecale, are aspect de păcură.
MELIFERE (lat. mel-miere; ferre –a purta), plante ale căror flori produc din
adundenţă nectar şi polen, din care albinele prepară mierea; sunt melifere
majoritatea speciilor de plante din familia leguminoaselor (salcâmul,
trifoiul, lucerna, bobul sulfina etc.), precum şi salvia, roiniţa, teiul,
floarea-soarelui etc.
MELITOCOCIE (lat. Malta – insula + kokkos - grăunte), sin. febra ondulată; boală
infecţioasă transmisibilă la om prin lapte sau direct de la capră, oaie, vacă,
produsă de Brucella melitensis sau B. abortus.
MELITURIE (gr. meli-melitos – miere + oyron - urină) eliminarea de glucoză în urină.
321