Roznovul in marturii documentare

roznov.ro

Roznovul in marturii documentare

Iulian-Mihail Vasile

Iulian-Mihail Vasile

Roznovul

Roznovul

în mărturii documentare

în mărturii documentare

(până la jumătatea veacului al XIX-lea)


Iulian – Mihail Vasile

___________________

Roznovul în mãrturii documentare

(pânã la mijlocul veacului al XIX-lea)


Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

VASILE, IULIAN-MIHAIL

Roznovul în mărturii documentare (până la mijlocul veacului al XIX-lea) /

Vasile Iulian-Mihail – Piatra-Neamţ : Alfa, 2011

Bibliogr.

ISBN 978-606-8090-78-8

94(498 Roznov)"../18"


Iulian – Mihail Vasile

Roznovul

în mãrturii documentare

(pânã la mijlocul veacului al XIX-lea)

Carte tipărită cu binecuvântarea

Înaltpreasfinţitului Teofan

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Editura ALFA

Piatra Neamț - 2011


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mărturii documentare

I. Prolegomena

Exemplară lucrarea preotului Iulian Vasile, dedicată unei comunităţi de care

şi-a legat, astfel, definitiv numele. Scrisă cu nerv de explorator care se insinuează

pînă în cele mai profunde limite ale cercetării, răscolind rădăcinile istoriei locului

pentru a le stîrni viaţa care le-a animat prin secole, monografia aceasta este, de fapt,

o probă de iubire. Dincolo de document e viaţa. Dincolo de pagina scrisă e

zbuciumul atâtor destine. Familia roznovenilor îşi (re-)defineşte, prin această

monografie, identitatea. Pentru un tînăr preot într-o comunitate veche şi orgolioasă

cum este Roznovul, începerea carierei prin realizarea unei monografii de mare

ţinută înseamnă un plus de respect pentru tradiţie, respect pentru propria menire.

Monografia aceasta se citeşte ca o poveste în care documentul e ca o geană

de viaţă. Iar acolo unde documentul a fost neputincios şi datele nu au fost

suficiente, preotul Iulian Vasile a pus, cu generozitate, suflet.

Profesor doctor Adrian Alui Gheorghe,

Directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional – jud. Neamţ

5


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

II. Prefaţă

Fiecare localitate îşi are istoria sa. Are oameni care s-au remarcat în diferite

domenii sau au rămas doar în conştiinţa celor apropiaţi. „A scrie istoria unei comunităţi

înseamnă a prezenta evenimente şi fapte ce s-au petrecut de-a lungul timpului pe un

anumit teritoriu. De cele mai multe ori, ne interesează acele acte cu rezonanţă mare, cu

impact asupra unui număr însemnat de persoane. Uităm că există şi o altă istorie, la fel

de adevărată, aceea a unor colectivităţi mici, care trăiesc, cu intensităţi diferite viaţa de

zi cu zi. Aproape nimeni nu s-a ocupat de ele. Şi totuşi, aici pulsează viaţa, aici sunt

mii de fapte mărunte care ne ajută să recompunem segmente de istorie socială” 1 .

Scrierea unei monografii complete este un deziderat greu de atins, deoarece

presupune abordarea unor realităţi complexe, istorice, geografice, sociologice,

etnologice, demografice, toponimice, psihologice etc., lucru imposibil de realizat în

lipsa unui colectiv de autori specializaţi în respectivele domenii 2 . Calitatea unei

astfel de întreprinderi este dată de cantitatea, calitatea şi valoarea informaţiei pe

care autorul o foloseşte, cu mai multă sau mai puţină abilitate. Un număr însemnat

de monografii apărute în ultimul timp nu au făcut altceva decât „să compromită,

prin amatorismul şi superficialitatea autorilor, o specie a literaturii istorice, mult

mai bine cotată în alte orizonturi culturale” 3 . Nu exagerăm cu nimic dacă afirmăm

că astfel de monografii, scrise pe „înţelesul tuturor”, fac grave compromisuri faţă

de adevărul istoric, cum ar fi: lipsa spiritului critic în interpretarea evenimentelor,

folosirea informaţiilor neverificate, adesea legendare, uneori chiar absurde,

exagerările cu privire la „faptele măreţe” la care au participat localnicii şi....

exemplele pot continua. Dar acesta-i adevărul? Nu cumva pornim de la idei

preconcepute şi uneori încercăm să „păcălim” realitatea transmisă de informaţiile

documentare pentru a scrie aşa cum credem noi că s-au petrecut lucrurile? 4

De asemenea, istoria unei localităţi nu trebuie confundată cu istoria

naţională. În rândul multor autori de monografii există încetăţenită ideea că trebuie

găsit cu orice preţ informaţii ce pornesc din comuna primitivă şi ajung până în ziua

1

Silviu Văcaru, Istoria comunei Sagna, în Sagna. File de monografie istorică, coordonator Dănuţ

Doboş, Iaşi, 2003, p. 13.

2

Mircea Ciubotaru, Petroliana Zară, Comuna Horleşti, Iaşi, 1999, p. 5-6.

3

Mircea Ciubotaru, Comuna Vultureşti. I. Studiu de istorie socială. Onomastică, Iaşi, 2003, p. 5.

4

Silviu Văcaru, Horgeşti: moşia şi proprietarii (sec. al XV-lea – jumătatea secolului al XIX-lea), în

„Buletin Istoric”, nr. 10 (2009), Iaşi, p. 133.

6


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mărturii documentare

de astăzi, că există o continuitate neîntreruptă de locuire pe teritoriul acelei

aşezări 1 . Aşa se face că „în loc să ne cunoaştem mai întâi proprii noştri strămoşi,

trecutul familiei şi neamului nostru, apoi pe acela al colectivităţii mai mici sau mai

mari din care facem parte” 2 , ştim mai multe despre „Decebal decât despre bunici şi

străbunici trăitori cu doar o jumătate sau trei sferturi de veac în urmă” 3 . Oare câţi

dintre noi mai ştim zilele de naştere ale bunicilor sau câţi pot face o genealogie a

propriei familii pe mai mult de trei generaţii? Din acest motiv „nedeprinşi cu

gândul că doar scrisul fixează pentru viitorime ceva din substanţa momentului

prezent, oamenii lasă să zboare clipa, ziua şi anul şi, câteodată, cu ele, timpul,

istoria, memoria” 4 .

Lucrarea de faţă, rodul strădaniei de mai mulţi ani a preotului Iulian –

Mihail Vasile, încearcă să aducă în faţa cititorului informaţii dintre cele mai diverse

referitoare la istoria Roznovului. Acest volum are ca punct de rezistenţă istoria

moşiei Roznov până la reforma agrară înfăptuită de domnitorul Alexandru Ioan

Cuza. Celelalte surse documentare nu fac altceva decât să completeze universul în

care au trăit oamenii locului. Autorul are meritul de a se fi consultat cu specialişti

în domeniu aproape pentru fiecare ipoteză avansată, lucru pe care cu corectitudine

îl recunoaşte în notele de subsol. A înţeles că este necesar să elimine adevăruri

nesusţinute de niciun document, dar cunoscute de toată lumea. În acelaşi timp, s-a

străduit să scrie cu onestitate despre localitatea în care trăieşte şi slujeşte,

respectând pe cât este posibil, adevărul transmis de documentele istorice. De aceea

considerăm că monografia de faţă poate fi încadrată în rândul acelora care se

adresează unui public avizat.

Abundenţa şi noutatea informaţiei este o altă caracteristică a prezentei

lucrări. Strădania de a strânge la un loc cât mai multe mărturii documentare este

lăudabilă, mai ales că, pentru cine va dori să scrie o altă monografie a aceleaşi

localităţi, nu mai este nevoie să caute în atâtea locuri acte referitoare la Roznov. E

foarte posibil să mai existe acte nedescoperite prin arhive, dar un prim pas s-a

făcut. Această monografie constituie o piedică în calea uitării trecutului, o păstrare

a memoriei înaintaşilor, care prin strădania lor au lăsat valori ce merită a fi preţuite.

Dr. Silviu Văcaru,

Cercetător ştiinţific grad II la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” Iaşi

1 Ibidem.

2 Idem, Comuna Ipatele. I. Studiu istoric. Toponimele, Iaşi, 2000, p. 7.

3 Ibidem.

4 Ibidem.

7


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

I. Cuvânt către cititori

Pasionat fiind de istorie, odată cu venirea mea ca preot în satul Chintinici

(Roznov), mi-am propus să aflu cât mai multe informaţii despre aceste meleaguri.

Am început căutările prin lucrările de specialitate şi arhive, dar greutăţile

întâmpinate în aprofundarea unor evenimente m-au determinat să apelez şi la

specialişti în domeniu. Rodul muncii noastre de câţiva ani şi a colaborării

menţionate mai sus este lucrarea de faţă pe care o oferim spre lectură tuturor celor

interesaţi de trecutul Roznovului.

Aşa cum semnalam şi în titlu, cartea de faţă este o radiografie istorică a

faptelor şi evenimentelor petrecute la Roznov pe parcursul a peste două secole şi

jumătate. Am ales acest interval de timp deoarece considerăm că multe din

informaţiile pe care le publicăm, inedite în cea mai mare parte, vin să aducă

lămuriri în ceea ce priveşte istoria acestei localităţi.

Cercetarea noastră nu s-a oprit doar asupra Roznovului, ci asupra întregii

moşii cu acelaşi nume, deoarece majoritatea documentelor păstrate, mai ales cele

fiscale, nu fac deosebire între satele componente ale moşiei. Pentru a evita, pe cât

posibil, unele erori de interpretare, am folosit materialul aşa cum este el în

documente, lăsând cercetătorii care se vor ocupa de acum încolo de istoricul

Roznovului să descâlcească „iţele” încurcate ale statisticilor.

În lucrările scrise până acum despre Roznov, este drept, nu de specialişti în

domeniu, s-au strecurat o mulţime de erori, unele dintre ele preluate necritic din

carte în carte. Aşa se face că ele nu au fost luate în considerare, deşi în ediţiile mai

noi de documente editorii arătă, fără nicio putinţă de tăgadă, că o parte din

documente sunt false. Pornind de la început de la ipoteze false s-a ajuns, cum era şi

firesc, să apară neconcordanţe între adevărul istoric şi ce este îndeobşte cunoscut de

oamenii din Roznov.

Am încercat, în limita experienţei noastre în cercetarea istorică, să lămurim

o serie de amănunte cu privire la începuturile localităţii, să aducem informaţii

inedite despre trecutul acesteia. Chiar dacă nu avem studii de specialitate, am

încercat, sprijiniţi fiind de reputaţi specialişti, să abordăm, pe scurt, şi controversata

problemă a unor toponime din zonă. Sperăm ca opţiunile noastre să fie cele corecte.

Specialiştii şi timpul vor hotărî dacă avem sau nu dreptate.

În alcătuirea textului am încercat să introducem cât mai multe pasaje din

actele cercetate. În felul acesta am lăsat să vorbească mai mult documentul decât

8


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mărturii documentare

autorul acestor rânduri. Nu am intervenit decât acolo unde am considerat necesar

pentru a corecta greşelile de ortografie. Acest mod de a prezenta evenimentele ni se

pare cel mai corect deoarece dăm posibilitatea cititorului să vadă cum se exprimau

şi cum gândeau cei de la care am luat informaţia.

Dorinţa noastră de a pune la dispoziţia cititorului cât mai multe documente,

din cele folosite în text şi considerate de noi reprezentative, s-a materializat în

alcătuirea unei Anexe. Prin aceasta oferim posibilitatea celor care vor dori să scrie

despre trecutul Roznovului să aibă o bază de plecare mult mai consistentă decât am

avut-o noi.

Înainte de a „porni la drum” cu istoria Roznovului, socot că-mi fac o datorie

de suflet exprimându-mi şi pe această cale, gratitudinea faţă de toţi care m-au

sprijinit, într-un fel sau altul, pe întreg parcursul documentării mele: domnului

Mircea Ciubotaru, Profesor dr. la Facultatea de Filologie, Universitatea „Al. I.

Cuza” Iaşi, pentru răbdarea şi modul cum ne-a făcut să înţelegem controversatele

probleme legate de toponimia locului; doamnei Livia Cotorcea, Profesor dr.

consultant la Catedra de Slavistică, Facultatea de Filologie, Universitatea „Al. I.

Cuza” Iaşi, pentru punerea la dispoziţie a materialelor referitoare la terminologia

slavă; domnului cercetător dr. Silviu Văcaru de la Institutul de Istorie „A. D.

Xenopol” Iaşi, pentru ajutorul acordat în depistarea, colaţionarea şi interpretarea

documentelor şi tânărului cercetător Sorin Grigoruţă, de la acelaşi institut, pentru

amabilitatea de a ne pune la dispoziţie fotocopiile de la Arhivele Naţionale Iaşi şi

Bucureşti.

Recunoştinţa noastră se îndreaptă, în aceeaşi măsură, către Preacuviosul

Părinte Protosinghel Hrisostom Rădăşanu (Consilier pe probleme de învăţământ al

Arhiepiscopiei Iaşilor), către domnul Profesor dr. Adrian Alui Gheorghe,

(Directorul Direcţiei judeţene Neamţ pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural

Naţional), care ne-au încurajat în demersul nostru şi au girat desfăşurarea

evenimentelor şi către domnul Ionel Ciubotaru, Primar al oraşului Roznov, care s-a

implicat în organizarea şi susţinerea activităţii noastre.

În final, doresc să mulţumesc familiei mele care a dat dovadă de înţelegere

şi mi-a oferit cadrul necesar pentru aprofundarea cercetărilor. Dedic această carte în

memoria tatălui socru Camelin Jireghie, care şi-a legat destinul de oraşul Roznov,

prin faptul că timp de douăzeci de ani a lucrat ca şef de depozit la Fabrica de

cherestea „11 Iunie”.

Preot drd. Iulian – Mihail Vasile,

Paroh la parohia „Sf. Ilie” Chintinici (Roznov)

9


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

IV. Aşezarea geografică

Oraşul Roznov este situat în partea de sud a judeţului Neamţ la întersecţia

paralelei de 46 0 50`08`` latitudine nordică şi 26 0 31`42`` longitudine estică. Pornind

de la comparaţia metaforică potrivit căreia teritoriul judeţului este dispus sub forma

unui amfiteatru natural cu faţada expusă către est 9 . Roznovul ar trebui plasat

undeva la mijlocul acestui amfiteatru ce-şi sprijină partea vestică pe culmile înalte

ale Carpaţilor Orientali, mai precis în unitatea Subcarpaţilor Moldoveneşti. Situată

la est de aria montană, unitatea subcarpatică se caracterizează printr-un relief de

dealuri şi depresiuni 10 , ea cuprinzând pe teritoriul judeţului Neamţ depresiunile

Neamţ, Cracău-Bistriţa şi o parte din depresiunea Tazlău 11 . Cea de-a doua

depresiune, Cracău-Bistriţa, unde avea să se formeze şi actualul oraş Roznov, are

aspectul unei unităţi relativ uniforme, cu fragmentare slabă, relieful, predominant

deluros 12 , cunoscând o scădere progresivă de la nord la sud, în sensul de curgere a

principalelor râuri care o traversează: Cracăul şi Bistriţa 13 . Cele două râuri sunt

strâns legate de oraşul Roznov, punctul de vărsare a râului Cracău în albia Bistriţei

fiind situat la sud de oraş.

La rândul ei, depresiunea Cracău – Bistriţa se subdivide în alte două

compartimente: unul nordic, ce se întinde până în dreptul Pietricicăi Neamţului şi

cel sudic, aflat în lungul văii Bistriţei, acesta din urmă purtând şi numele de

Depresiunea Roznovului 14 .

Altitudinea maximă este de 415 m (dealul Hagiu), iar cea minimă 260 m

(albia Bistriţei). Actualul teritoriu al oraşului se află în apropierea poalelor munţilor

Goşman, a dealurilor Osoiu şi Şovoaia spre SV şi a dealului Cracăului şi dealului

Izvoarelor spre NE.

În preajma Roznovului, Bistriţa adună de pe partea dreaptă apele pârâului

Iapa, iar de pe partea sângă pe cele ale Cracăului. Râul Bistriţa curge pe teritoriul

oraşului aproximativ 3 km, lăţimea albiei majore fiind, în medie, de 10 m.

Adâncimea râului variază în funcţie de precipitaţii şi de cantitatea de apă eliberată

de la hidrocentrala de la Bicaz. Alimentarea cu apă a Bistriţei, Cracăului, a pârâului

9

Ion Bojoi, Ioniţă Ichim, Judeţul Neamţ, Bucureşti, 1974, p. 9.

10

Ibidem, p. 29.

11

Gh. Dumitroaia (red. resp.), Judeţul Neamţ. Monografie, Piatra Neamţ, 1995, p. 10.

12 Ibidem, p. 12.

13 Ion Bojoi, Ioniţă Ichim, op. cit., p. 31.

14 Ibidem, p. 33.

10


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Iapa şi pâraielor este de timp pluvial moderat, 30%-40% pluvial şi din zăpezi, iar

din ape subterane 10-35%. Pe teritoriul oraşului mai sunt şi pâraie cu scurgere

temporară dintre care amintim: Bahna, Bagniţa, Bândeşti, Simeria, Papuc, Tudora

etc.

Clima este una temperat continentală, cu o temperatură medie de 8,5 0 -9 0 C,

precipitaţiile multimedii anuale fiind de aproximativ 650 mm.

Roznovul se învecinează la NV cu comuna Săvineşti (3 km), la NE cu

comuna Dochia (5 km), la E cu comuna Mărgineni (15 km), la SE cu comuna

Zăneşti (2 km), la S cu comuna Borleşti (5 KM) şi la SV cu comuna Piatra

Şoimului (3 km).

Cele mai apropiate centre urbane sunt municipiile Piatra Neamţ, la la o

distanţă de 15 km şi municipiul Bacău la 45 km. Legătura cu aceste oraşe se face

pe DN 15 şi pe calea ferată ce leagă cele două municipii, dată în exploatare la data

de 17 septembrie 1892.

11


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

V. Etimologia toponimului Roznov

În documentele moldoveneşti toponimul Roznov apare pentru prima dată în

a doua jumătate a secolului al XVI-lea.

Nu cunoaştem de unde se trage acest nume. Există mai multe ipoteze

susţinute de-a lungul timpului de filologi şi lingvişti, dar şi de persoane fără

competenţă în domeniul toponimiei.

Până în prezent s-au emis mai multe ipoteze pe care le vom menţiona mai

jos. Una dintre ele, la care aderăm şi noi, acceptată şi susţinută de o parte dintre

cercetători, este aceea că Roznov vine de la un antroponim. Conform părerii

profesorului Mircea Ciubotaru „numele Roznov este un antroponim în genitiv slav

cu sufixul –ov. Localitatea Roznov are un nume dat de români în secolul XV,

pornind de la o persoană numită Roznov, patronim de origine slavă” 15 .

De obicei, o localitate îşi trage numele, fie de la stăpânul satului, fie de la

întemeietorul lui. Roznov e un nume de persoană, ca atâtea altele în Moldova

(Zeletin, Bohotin, Strahotin, Horga, Tǎutul, Dǎmǎcuş etc.), care s-a aşezat pe un

teren, ca stǎpân sau întemeietor al aşezǎrii. Românii au creat toponimul românesc,

iniţial La Roznov, ca de obicei, fǎrǎ sǎ ştie ce însemna antroponimul Roznov.

La rândul ei, Livia Cotorcea 16 consideră că rădăcina roz/raz vine din slava

comună orz, slava veche raz, rusa veche rozino, în sanscrită ardhas, care înseamnă

parte, jumătate.

Sensurile cuvintelor cu rădăcina roz/raz sînt: diferit, felurit, altul, de capul

lui, independent, neasemenea, oricare, risipit, separat, despărţit –polonă różne,

slovacă rôzne, cehă různé, rusă pазные, bulgară различни, ukraineană різні, sârbă

razlicyit, croată različitih etc. În limba rusă rădăcina roz/raz a dat roznyj/raznyj

prin sufixare cu sufixul n, plus terminaţia adjectivală.

Tot în rusă există substantivul rozn cu sensul de duşmănie, rivalitate, în

bielorusă roznỉ, în polonă różny, în slovacă rôzny, în bulgară razen.

Prezentăm în continuare argumentele altor două ipoteze care vor să

15 Mulţumim pe această cale domnului Mircea Ciubotaru, prof. univ. dr. la Facultatea de

Filologie, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, fost cercetător ştiinţific grad I la Institutul de filologie

„A. Philippide” al Academiei Române (filiala Iaşi) pentru amabilitatea cu care ne-a oferit aceste

informaţii.

16 Mulţumiri şi doamnei Livia Cotorcea, prof. univ. dr. consultant la Catedra de Slavistică,

Facultatea de Filologie, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, care ne-a pus la dispoziţie o bogată

bibliografie referitore la cuvintele de origine slavă în limba română.

12


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

stabilească etimologia numelui Roznov.

Prima ipoteză este analogia cu localitatea Râşnov (Râjnov) de lângă Braşov,

prin care s-ar putea susţine că numele Roznovului are aceeaşi semnificaţie.

Se pare că primii colonişti saşi la Râşnov provin de pe malul stâng al

Rinului, din ,,Rosenau”, o aşezare aflată în zona posesiunii de la Koblenz a

ordinului teuton. Astfel, denumirea germană, ,,Rosenau” (Valea Trandafirilor <

germ. rosen – trandafiri şi au(e) – luncă, vale), poate fi o amintire a originii

primilor colonişti germani.

Prima menţionare documentară a Râşnovului datează din 1331, însă sub

numele româno-slav de Rosnou, într-un document emis de regele Ungariei, Carol

Robert de Anjou, care se referă la locul de origine al nobilului Nicolaus Magnus.

Mai târziu în 1343 apare cu numele de Rosnov, când este menţionat ca târg

în care trăiau ţărani liberi şi meşteşugari organizaţi în bresle; în jurul anului 1377

este menţionat cu numele Rasnow, Râşnovul fiind una din cele treisprezece comune

săseşti 17 apoi, în 1388, sub denumirea de Villa Rosarum (Rosendorf), adică Satul

trandafirilor.

George Giuglea (1884-1967, linvist şi etnolog) spunea următoarele:

„Râşnov nu este altceva decât vechiul slav žrŭnovy «molae», adică « [satul sau

valea] morii» şi arată că, întrucât nu se găseşte în niciuna din formele slave,

metateza s-a petrecut în limba română ca să se poată păstra şi într-un anume topic

şi că numai după aceea a fost împrumutat de unguri care îi zic Rozsnyó şi de saşi

care îl numesc, cu etimologia populară Rosenau, dar în secolul al XIV-lea

Rasnov” 18 .

Toponimicele formate cu sufixul –ov(a) şi varianta –av(a), constituite ca

adjectiv, de origine slavă, sunt foarte numeroase şi vin să susţină această idee:

Bârnova (


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

curând Rojneu, ci trebuie pus în legătură cu verbul românesc a râjni, provenit la

rândul său din bulg. žrŭny. Genitivului žrŭnovy, dacă i se aplică metateza, apare

rŭžnovy, adică „ [satul sau valea] morii” 20 . Afirmăm acest lucru în baza faptului,

dovedit documentar, că instalaţiile de industrie casnică: mori, pive, şteze nu lipseau

din satele aşezate lângă o apă curgătoare.

Dacă toponimul Râşnov este de origine slavă Rosnou sau săsească Rosenau

nu putem preciza cu siguranţă şi nu face obiectul cercetării noastre. Conform

părerii toponimistului Mircea Ciubotaru, cert este că ipoteza are o deficienţă: între

moară şi râşniţă (instalaţie rudimentară de măcinat cerealele compusă din două

pietre suprapuse dintre care cea de deasupra se învârteşte cu ajutorul unui mâner)

există o deosebire evidentă, aşa încât Roznovul poate însemna prin analogie doar

„[satul sau valea] râşniţei”!

Cealaltă ipoteză, oarecum similară, este aceea a preotului cărturar Victor

Gervescu, susţinătorul ideii că satul a fost întemeiat de cei ce au construit Cetatea

Neamţului. După terminarea lucrului, unii s-au stabilit aici, făcându-şi case mari,

cu livezi şi grădini cu flori, în special trandafiri, adevărate „curţi ale trandafirilor”,

Rosenhoff, de unde şi numele de Roznov, care ar fi o etimologie populară, prin

deformarea cuvântului german 21 .

Victor Gervescu explică astfel teoria sa: „Le plăcea cavalerilor teutoni

meleagurile nostre, şi au organizat o etapă pe valea Bistriţei cam la 15 km la sud de

târgul «Pietrei lui Crăciun» şi i-au dat numele «Rosenhof», care înseamnă «Curtea

Rozelor». Acest nume a stăruit a exista şi mai departe. Dar de pe la anii 1200 şi

ceva până acum trei sute de ani, numirea de «Rosenhof» tot s-a muiat Rosenhof –

Rosenof – Roznov” 22 .

Acest toponimic nu a fost luat niciodată în discuţie în studiile de

specialitate. Analiza în profunzime a acestei ipoteze arată că ea nu este sustenabilă

pentru mai multe motive:

1. Stabilirea unor grupuri de saşi sau a cavalerilor teutoni în zona

Roznovului, după ce ar fi zidit Cetatea Neamţului (conform părerii lui B.P. Haşdeu

şi A. D. Xenopol), ar fi trebuit să lase urme adânci în istoria localităţii, pentru ca să

primească numele german Rosenhoff. În toponimia locului nu se găsesc nume şi

20

Nicolae Drăganu, Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei şi a onomasticei, Bucureşti,

1933, p. 569.

21

Constantin Botez, Ioan Burduja, Constantin Turcu, Platforma industrială Săvineşti şi

împrejurimile, Piatra Neamţ, 1974, p. 37.

22

Vezi articolul „Rosenhof (Crâmpeie din Monografia Roznovului)” în ziarul „Avântul”, Anul V

Nr. 140, Piatra Neamţ, Duminică 17 iunie 1934, p. 3 semnat de Pr. Victor Gervescu.

14


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

cuvinte de origine germană, ci predomină cele slave: Săucăuţi, Brăşăuţi, Văscăuţi,

Girov, Ruseni, Calu-Iapa (sinonimul slav. kobyle); prin urmare, nu se explicǎ aşazisa

deformare a cuvântului german Rosenhof – Rosenof – Roznov prin nicio

evoluţie, sincopă etc. ori alte legi fonetice şi morfologice care să se înscrie în

norme lingvistice cunoscute. Altfel, scenariul denominaţiei iniţiale ar fi unic în

sistemul românesc al denumirii localitǎţii 23 .

2. Opiniile sunt împărţite însă şi în privinţa toponimului Neamţ. O părere

deosebită de B.P. Haşdeu şi A. D. Xenopol a avut Ilie Minea (1943) susţinut de

lingviştii şi istoricii Al. Lepădatu, N. Iorga, R. Rosetti, N. Constantinescu, N.

Grigoraş, Gh. Cojoc, D. Constantinescu, C. Turcu, care consideră toponimul Neamţ

de origine slavă, de la termenul nemetic, care înseamnă liniştit sau tăcut, definind

caracteristicile zonei şi ale râului principal.

3. Cultivarea rozelor (trandafirilor) la acel moment de timp, anul 1576,

când este menţionat prima dată numele localităţii (când trandafirii abia dacă existau

la curţile domneşti în secolul al XVIII-lea) nu se poate dovedi din moment ce nu

avem informaţii despre această îndeletnicire a locuitorilor.

4. Existenţa a numeroase localităţi în spaţiul ţărilor slave, cu nume identic

ori similare cu numele Roznovului, arată clar că toponimul Roznov este de origine

slavă, iar nu germană – două localităţi Roznov, în Cehia; o localitate Roznove şi

şase localităţi Roznava în Slovacia; patru localităţi Roznow, respectiv Roznowo în

Polonia.

Întrebarea care se ridică astfel este următoarea: de ce ar fi apărut la o

perioadă de peste două-trei secole acest nume de origine germană în condiţiile în

care nu avem informaţii despre o prezenţă germană consistentă în zona

Roznovului? De ce nu există nici un toponim german în zonă? Existenţa unor

strămoşi nemţi din secolul XII–XIV care să fi dat în secolul al XVI-lea numele

unui sat, aflat la circa 50 km distanţă de Cetatea Neamţului este puţin probabilă!

Toate aceste argumente arată astfel că numele Roznov este un

antroponim în genitiv slav cu sufixul –ov (exemple: Rubliov, Cehov, Borisov,

Carpov, Bulgakov, Rebrov, Romanov etc. care ar fi similare numelor româneşti

de genul Ababei, Amariei, Aioanei, Alui Gheorhe etc.).

23 Conform părerii lui Mircea Ciubotaru.

15


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

VI. Toponime ce interferează cu istoria Roznovului

Sauca (Săuceşti, Seucăuţi). Fost sat la gura Cracăului. M. Costăchescu,

afirmă că Sauca „era pe unde e Roznovul de astăzi” 24 , lucru infirmat de editorii

colecţei naţionale Documenta Romania Historica, care consideră că acest sat s-ar fi

aflat la actualul teritoriu al satului Slobozia 25 . Explicaţia este întemeiată,

considerăm noi, pentru faptul că Slobozia se află pe râul Cracău, iar Roznovul pe

râul Bistriţa.

În ceea ce priveşte originea toponimului Sauca, N. A. Constantinescu este

de părere vine de la numele Sava. Acesta a dat Savca apoi Sauca. Prefacerea

sufixului –avca în –auca are origine, probabil, ucraineană 26 .

Prin adăugarea sufixului patronimic românesc –eşti, Sauca devine Săuceşti;

prin adăugarea sufixului de origine ucrainiană –ovtsi (în limba română –ăuţi),

Sauca devine Săucăuţi-Săvcăuţi-Seucăuţi 27 .

Ştiri despre satul Seucăuţi de la gura Cracăului avem până la jumătatea

secolului al XV-lea. Apoi el s-a desfiinţat şi devenit silişte; nu se cunosc motivele

care au stat la baza acestui fapt, însă acest fenomen (mutarea populaţiei dintr-un loc

în altul, apariţia „curăturilor” şi a siliştilor) era normal pentru acele vremuri. Acest

fapt este întărit de documentule emise de Cancelaria domească a Moldovei din

1599 28 şi 1600 29 .

Slobozia. Prima menţiune a satului apare sub transcrierea de „Slobosia”, în

1790, în „Topographische Beschreibung der fünf moldavischen Districten”

(Topografia celor 5 ţinuturi moldovene Suceava, Roman, Neamţ, Bacău şi Putna) a

lui Otzellowitz, colaţionată parţial cu harta sa 30 . Aici se menţionează că satul

24

M. Costăchescu, Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, Iaşi, 1932, p. 265.

25

Documenta Romaniae Historica, Seria A, Moldova, vol. I, întocmit de C. Cihodaru, I. Caproşu

şi Leon Şimanschi, Bucureşti, 1975, vezi vocea de la indice (în continuare se va cita DRH).

26

I. Iordan, op. cit., p. 339 (vezi explicaţia satului Ghilavca).

27

N. A. Constantinescu, Dicţionar onomastic român, Bucureşti, 1963, p. 142; vezi şi I. Iordan, op.

cit., p. 421.

28

Vezi documentul din 10 ianuarie 1959 de la Ieremia Movilă (DIR, A. Moldova, veacul XVI, vol.

IV, p. 242, nr. 296).

29

Document emis de Mihai Viteazul la 17 august 1600 la Alba Iulia (Ibidem, p. 300, nr. 366).

30

Cf. Tezaurul toponimic al României. Moldova, vol. I. Repertoriul istoric al unităţilor

admnistrativ-teritoriale, 1772-1988, partea I1, A. Unităţi simple (Localităţi şi moşii), P-Z,

16


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Roznov pierde o parte din teritoriu, pe care se formează satul Slobozia.

Satul s-a format a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, căci în Catagrafia

din 1774, la Roznov şi cătunele sale apar multe nume de persoane care se regăsesc

astăzi în Slobozia.

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi începutul celui următor,

datorită lipsei de braţe de muncă, domnii Moldovei iau o serie de măsuri pentru

aducerea în ţară a unui număr însemnat de oameni. Scutirile fiscale acordate

acestror „străini”, oferirea de terenuri pentru casă şi hrană a făcut ca Moldova să fie

locul de venire a multor emigranţi din ţările din jur. Cei mai mulţi dintre ei veneau

din Transilvania, cunoscuţi în epocă drept ungureni sau ardeleni. Alături de aceştia

au venit ruşi, unguri, polonezi, sârbi, bulgari etc. Pe mulţi dintre ei populaţia locală

i-a denumit după locul de unde au venit, în timp porecla devenind nume

(Ardeleanu, Ungureanu, Rusu, Bulgaru, Pruteanu ş.a.). Generic emigranţii purtau

în epocă denumirea de bejenari, de unde şi numele Bejenariu.

Chintinici. Este sat aparţinător oraşului Roznov. Prima sa menţiune apare

sub transcrierea de „Chintinici”, în anul 1835, în Harta rusă din 1835 31 .

Satul s-a format la începutul secolului al XIX-lea, căci în Catagrafia din

1820, la Roznov şi cătunele sale, apar multe nume de persoane care se regăsesc

astăzi în Chintinici. Poiana „Pi hău” („Pihas” în alte documente) de peste Bistriţa,

din faţa satului Roznov, este aproximativ locul unde va apărea, la începutul

secolului al XIX-lea, satul Chintinici.

În ceea ce priveşte originea numelui satului sunt mai multe ipoteze: numele

va fi venind de la vreun termen comun „cântici” sau „chitici” (peştişori), ori un alt

cuvânt care va fi primit sufixul –ici, ca de exemplu, „pinten”, căci aşezarea se află

lângă un pinten de deal. Cuvântul „pinten” a devenit „chinten” prin palatizare, apoi

„chintinici”, un diminutiv. Acestea sunt totuşi simple ipoteze, care nu au suport

lingvistic. Numele nu a fost discutat în niciun dicţionar toponimic.

Profesorul Mircea Ciubotaru susţine că mai degrabă numele trebuie să ne

ducă la un patronim cu sufixul posesivului slav masculin –ici, sau chiar la un

patronim care primeşte deodată sufixele posesivului slav –in şi –ici. Aceste sufixe

înlocuiesc sufixul românesc –escul, a cărui funcţie patronimică nu era clară: de

coordonator Dragoş Moldovan, Bucureşti, 1991, p. 1080.

31 Constantin C. Giurescu, Principatele române la începutul secolului XIX. Constatări istoricogeografice,

economice şi statistice pe temeiul hărţii ruse din 1835, Bucureşti, 1957, p. 253-254.

17


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

exemplu „Popovici” în loc de „al Popei sau Popescul” 32 .

Personal, susţin această ipoteză, pentru faptul că există astfel de nume, mai

ales în nord-estul Moldovei, care primesc deodată sufixele –in şi –ici: Arminici,

Aftinici, Badinici, Calinici, Clatinici, Cutinici, Irinici, Maghinici, Olinici, Turinici,

Zinici ş.a.

În ceea ce priveşte etimologia patronimului Chintinici, Livia Cotorcea

afirmă o posibilă interpretatre: kintinişce înseamnă „loc năpădit de iarbă” sau „loc

populat”.

Săvineşti. Sat de lângă Roznov, pe Bistriţa, a purtat numele Sobolea şi

Soboleştii. Pe o hartă de moşie din anul 1802, privitoare la moşiile vecine cu

Roznovul, se precizează că moşia Săvineşti cuprinde patru silişti: Brăşăuţi,

Văscăuţi, Area şi Soboleştii.

Brăşăuţi există şi azi ca sat, în comuna Dumbrava-Roşie; numele e

menţionat în documentele vremii la 1411 33 .

Văscăuţi îl găsim în documente la 1462 34 şi numele lui vine de la un Vasco

(nume de origine slavă corespunzător numelui românesc Vasile). Astăzi satul nu

mai există.

Area apare ca sat în documentul din 15 septembrie 1462 35 , sub numele de

Zdvijinăţi de la Doamna. În actul din 18 aprilie 1576 36 satul Drăjinţi (Dvâjinţi) se

numeşte Area, apoi se uneşte cu Roznovul în 1616 37 ; mai târziu e trup în moşia

Săvineşti.

Numele actual al satului Săvineşti vine de la un Savin şi de la urmaşii lui,

necunoscuţi documentar până acum. Catagrafia din 1820 cuprinde multe persoane

cu numele Savin. În Moldova mai există un sat cu numele Săvineşti, pe Bistriţa de

Sus, lângă Galu. E posibil să fi fost cândva o roire de locuitori, dintr-un loc în

32

N. A. Constantinescu, op. cit., p. XXXI şi LX).

33

6 ianuarie 1411 (DRH, A. Moldova, vol. I, p. 42, nr. 29).

34

Document emis de cancelaria domnească a lui Ştefan cel Mare la 15 septembrie 1462 (Ibidem,

vol. II (1449-1486), vol. întocmit de Leon Şimanschi în colaborare cu Georgeta Ignat şi Dumitru

Agache, Bucureşti, 1976, p. 153, nr. 107).

35

Ibidem.

36

Documente privind Istoria României, A. Moldova, veacul XVI, vol. III (1571-1590), Bucureşti, p.

68, nr 87 (în continuare se va cita DIR).

37

Radu Mihnea întărea Mănăstirii Bistriţa satul Roznov în a cărui hotar a întrat şi satul Area (DIR,

A. Moldova, veacul XVII, vol. IV (1616-1620), Bucureşti, 1956, p. 29, nr. 43).

18


altul 38 .

Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Zăneşti. Sat aflat la gura Cracăului, spre sud, lângă Roznov. Numele lui

vine de la un Zane (nume slav care a dat Zanevici). Exista în secolul al XVI-lea,

când este întărit cu poiană şi vecini Mănăstirii Tazlău (satele Zăneşti şi Stolnici,

mai jos de gura Cracăului, fiind numite Dingani şi Faur) 39 . A făcut parte din moşia

Roznovul şi fost stăpânit de Mănăstirea Tazlău 40 până la secularizarea averilor

mănăstireşti.

Biserica de la Zanevici (Zăneşti) este menţionată la 11 iulie 1428 41 întru-un

act de la Alexandru cel Bun, fiind închinată Mănăstirii Bistriţa. Actul fiind fals nu

putem să-l luăm în considerare în ceea ce priveşte vechimea satului.

Fauri. Sat de lângă Roznov; în Catagrafia din 1845 găsim două sate cu

acest nume: „Faurii de Sus” şi „Faurii de Jos”, cotune ale Roznovului. Originea

numelui vine de la ocupaţia locuitorilor (fauri, făurari sau fierari) ori, poate, de la

un întemeietor numit Faur. Prima sa menţiune e într-un document din 3 februarie

1467 42 , când a fost donat Mănăstirii Bistriţa de către Ştefan cel Mare. Satul a făcut

parte din ocolul târgului Piatra şi avea îndatoriri speciale, legate de ocupaţia

locuitorilor.

Ivăneşti. În actele satului Troiţa de pe râul Cracău, se distinge clar că, în

apropiere de satul Slobozia, în partea de răsărit, pe pâpâul Câlneş-Jideşti, era satul

Ivăneşti, amintit într-un suret din 22 noiembrie 1621 43 . Ivănceştii şi Bilăeştii, moşii

vecine în regiunea Girovului, erau în stăpânirea Mănăstirii Pângăraţi. Nu putem lua

în calcul actul din 11 iunie 1428 44 , deoarece actul de danie al lui Alexandru cel Bun

către Mănăstirea Bistriţa este unanim recunoscut ca fiind fals.

38

C. Botez, I. Burduja, C. Turcu, op. cit., p. 30-40.

39

4 februarie 1592, satul Stolniceni care se numeşte Dinganii (DIR, A. Moldova, veacul XVI, vol.

IV, 1952, p. 47, nr. 55); 20 aprilie 1593, „Zăneştii şi Stolnicii ce se numesc Dinganii şi

Faurii”(Ibidem, p. 79-80, nr. 98).

40

Arhivele Naţionale Iaşi, fond Vistieria Moldovei, dosar 218/1845, f. 9 v. – 10 r. şi urm.

41

DRH, A. Moldova, vol. I, p. 425, d. VI. Document fals, 11 iulie 1428.

42

DRH, A. Moldova, vol. II, p. 212, nr. 146.

43

„Carte moldovinească de la Ştefan Tomşa voievod ci scrie la sluga domniei boeriul…. că după

jaloba ce au dat rugătorii săi călugări de la mănăstire Pângăraţi, să nu superi satile monastirii, anume

Ivăneştii, Bilăeştii şi morile ci le au acile moşii în apa Cracăului” (DIR, A. Moldova, veacul XVII,

vol. V (1621-1625), Bucureşti, 1957, p. 78, nr. 103).

44

DRH, A. Moldova, vol. I, p. 425, nr. VI.

19


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Numele satului poate veni de la un Ivan, stăpân al acestor pământuri. Inclus

la Roznov până la 1887, apoi la Slobozia, satul a dispărut, astăzi fiind trup de

moşie în comuna Girov, lângă Troiţa.

Negriteşti. Se crede că satul poartă numele boierului Negre, căci şi pârâul

era numit în unele acte, Negriteasca ( –easca este un sufix pentru toponime, e un

derivat normal din Negriteşti, baza fiind Negritu. Despre existenţa satului şi a

bisericii din Negriteşti nu putem vorbi sigur decât din secolul al XVII-lea, deoarece

primele două acte în care este menţionat satul sunt considerate false (actul de danie

al lui Alexandru cel Bun către Mănăstirea Bistriţa din 1428 45 şi cel din 9 martie

1479 46 , în care se afirmă că satului Podoleni, era la gura pârâului Negriteasca).

Începând cu a doua jumătate a secolului al XVII-lea, satul apare sub stăpânirea

Rosetteştilor. Toponimul este şi astăzi întâlnit, parte din moşia Roznovului purtând

numele de Negriteşti.

Câmpul lui Dragoş. Aceast toponim care cuprinde o arie geografică mai

mare apare în secolul al XV-lea şi este prezentă până în secolul al XIX-lea. Această

unitate geografică (un adevărat „ţinut”, o „ţară” ca Vrancea, Bârladul, Câmpulung

şi Dornele) e situată pe şesul din dreapta râului Bistriţa, începând de sub masivul

Cernegura, din faţa Roznovului, şi până dincolo de Buhuşi, la Lespezi, iar în lăţime

se întinde de la apa Bistriţei şi până la valea Tazlăului. De-a curmezişul, Câmpul

lui Dragoş este brăzdat de trei mari pâraie (Calu, Iapa şi Nechitul).

Originea numelui „Câmpul lui Dragoş” se explică de la sine, însă părerile

istoricilor sunt împărţite. Dimitrie Onciu afirma că amintirea lui „Dragoş vodă

descălecătorul de ţară” se păstra în numele acestui Câmp. Mihai Costăchescu este

de părere că „numirea de Câmpul lui Dragoş sună ca ceva vechi tare”. Poate fi

vorba de vreun cnezat al lui Dragoş, găsit aici de descălecători 47 .

Slavistul I. Bogdan cosideră că întemeietorul a fost un curtean al lui Roman

I, Ştefan I şi al lui Alexandru cel Bun; în documentele acestuia din urmă (29 iunie

1400 48 şi 16 septembrie 1408 49 ), Dragoş Viteazul e numit „Dragoş de la Neamţ”,

dregător ce a făcut parte din Sfatul Domnesc. Aurelian Sacerdoţeanu afirmă că nu i

45 Ibidem.

46 Ibidem, vol. II, p. 454, nr. XX.

47 Constantin Matasă, Câmpul lui Dragoş, 1943, p. 21-27.

48 DRH, A. Moldova, vol. I, p. 15, nr. 10.

49 Ibidem, p. 33, nr. 23.

20


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

se poate tăgădui primului voievod Dragoş locul de descălecare. Poate a fost aici o

tabără militară a sa, ori o primă luare în stăpânire de către voievod, care va fi

statornicit aici pe credincioşii săi 50 .

Bistriţa. Râul străbate Moldova de la nord la sud, fiind o importantă cale de

comunicaţie, prin plutele ce coborau din ţinutul Dornelor până la Galaţi. Numele

râului înseamnă „repede”, căci într-adevăr apa are aceste caracteristici. Bistriţa

vine de la slav. bystrica < bystra = repede, iute 51 .

Cracău. Pe valea Cracăului există o serie de aşezări foarte vechi: Muntenii

şi Pânteceştii, la 1400 52 , Cornii şi Strâmbii, la 2 aprilie 1428 53 , Oşlobenii 54 ,

Drăgoteştii 55 şi Vârtopul 56 . I. Iordan spune că numele Cracău, după unii cercetători,

apare în secolul XIII de la ung. Karako, iar după alţii, de la pol. Kraków=Cracovia

57 . Cronicarii moldoveni scriau numele oraşului slav Cracău.

50

C. Botez, I. Burduja, C. Turcu, op. cit., p. 33-34.

51

Nicolae Drăganu, op. cit., p 600.

52

Datat: (DRH, A. Moldova, vol. I, p. 9, nr. 7).

53

Ibidem, p. 105, nr. 71.

54

Prima menţiune la 8 martie 1432 (DIR, A. Moldova, veacul XIV-XV, vol. I (1384-1475),

Bucureşti, 1954, p. 99, nr. 114)

55 1 februarie 1481 (DRH, A. Moldova, vol. II, p. 354, nr. 233).

56 17 februarie 1436 (Ibidem, vol. I, p. 201, nr. 145).

57 Constantin Mătasă, Câmpul lui Dragoş, p. 15; Iorgu Iordan, op. cit., p. 56.

21


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

VII. Moşia şi stăpânii

Toţi cei care se încumetă să scrie istoria unei aşezări din Moldova de la

început întâmpină o serie de greutăţi. Cea mai importantă este aceea a numărului

mic de documente pe care le găseşte în arhive şi a faptului că, de cele mai multe

ori, actele se referă la vânzarea sau cumpărarea moşiilor. În cuprinsul acestor

înscrisuri sunt foarte rare menţiunile legate de adevărata istorie a localităţii.

Considerăm că N. Iorga avea dreptate când aprecia că „Apariţia publicaţiilor de

documente regionale înseamnă pentru cunoaşterea acelei regiuni un eveniment

deoarece pornind de la aceste mărturii ce au fost ascunse cercetătorului prin sipete

bătrâneşti, prin colţuri de arhive prăfuite, prin dulapuri de mănăstiri, uitate, sau

strânse cu grijă de urmaşi se pot crea lucrări trainice de descifrarea istorice,

instituţiilor şi datinilor acelei regiuni, prin pana istoricului de chemare, care e

pentru dânsele al doilea creator, învietorul” 58 .

Acelaşi savant sesizând că informaţia istoricului român este mai săracă

decât a celui occidental, deoarece nu dispune şi de „o istorie scrisă de cei mici”, de

acea istorie „care nu este compusă, ci numai însăilată, notată incidental şi sporadic,

de cei modeşti şi puţin cărturari uneori, care nu se gândesc la nici un patron, nici la

public, ci pun pe hârtie ce ştiu, din simplu impuls instinctiv de a nu lăsa faptele să

se piardă ori din nevoia de a face şi pe alţii, necunoscuţi, martori ai suferinţelor,

isprăvilor şi întâmplătoarelor bucurii ale lor” 59 , propunea strâgerea acestor

fragmente de istorie pentru a crea adevărata istorie naţională.

În opinia profesorului Ştefan S. Gorovei „în arhive şi în diverse publicaţii

greu accesibile – prin vechimea lor, prin tirajul lor foarte restrâns sau prin limba lor

– stau, încă neintroduse în circuitul ştiinţific de la noi şi, deci, nepuse la îndemâna

cercetătorilor, cantităţi mari de ştiri care privesc trecutul nostru. A le aduce la

cunoştinţa publică pe măsură ce specialiştii le «dezgroapă» din arhive şi din

biblioteci devine, astfel, o obligaţie elementară” 60 , lucru pe care şi noi încercăm

să-l facem cu documentele Roznovului.

Pentru a înţelege mai bine efortul pe care istoricul trebuie să-l facă în

recompunerea istoriei Roznovului trebuie să menţionăm că din secolul secolul al

58 N. Iorga, Despre adunarea şi tipărirea izvoarelor, în Prinos lui D. A. Sturza, Buc., 1903, p. 2.

59 Idem, Istoria ţării prin cei mici, în „Revista Istorică”, VII, nr. 1-3, 1921, p. 26.

60 Ştefan S. Gorovei, Cuvânt înainte, în Izvoare străine pentru istoria românilor, vol. III/1, volum

îngrijit de Ştefan S. Gorovei, Iaşi, 1988, p. XI.

22


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

XVI-lea şi până la 1800 ne-au rămas doar câteva zeci de documente. Pe unele

dintre ele am avut şansa de a le descoperi „în colbul arhivelor” şi a le publica acum

pentru prima dată, dar, cele mai multe au văzut lumina tiparului în diverse lucrări

de specialitate. Norocul nostru este că din ele putem, cu doar puţine verigi lipsă, să

urmărim evoluţia moşiei până la jumătatea secolui al XIX-lea.

Stăpânirea asupra pământului este cea mai importantă dimensiune a vieţii în

aşezările românesti din Evul Mediu şi până astăzi. Potrivit cercetătorului Mircea

Ciubotaru „istoria unei aşezări înseamnă, în primul rând, evoluţia stăpânirii asupra

moşiei satului”. De aceea „un studiu istoric al unei aşezări rurale trebuie să aibă în

vedere, în primul rând, evoluţia formelor de stăpânire asupra moşiei satului, aspect

esenţial al vieţii materiale şi sociale, generator al relaţiilor de muncă, al codului

comportamentului faţă de proprietate şi de transmiterea ei, chiar al unor

comportamente ale moralităţii şi psihologiei sociale” 61 . În rândurile ce urmează şi

noi vom încerca să urmărim cursul stăpânirii pentru a înţelege mai bine mersul

istoriei pe aceste meleaguri.

VII.1 Roznovul – la întretăierea unor drumuri comerciale

În decursul timpului Roznovul nu a fost pe una din principalele căi de

comunicaţie ale ţării. A avut şansa de a fi fost la întretăierea unor drumuri

comerciale ce leagă centre importante din nordul Moldovei cu sudul provinciei sau

fac legătura între oraşele din Transilvania cu cele din Moldova. Aşezarea

geografică i-a permis să fie destul de departe de incursiunile turceşti, tătărăşti sau

cazace, şi mai apoi de cele ruseşti, ferindu-l astfel de pustiirile războaielor. În acest

fel populaţia a avut parte de o relativă linişte 62 şi a putut păstra agoniseala strânsă

cu trudă. Nu acelaşi lucru se poate spune de stăpânii Roznovului, mai ales despre

cei din secolul al XVII-lea, care şi-au disputat satul cu o deosebită îndârjire până

când acesta intrat în posesia familiei Rosetti. Din acel moment şi până la reforma

61 Mircea Ciubotaru, Comuna Vultureşti, I, Studiu de istprie socială. Onomastică, p. 9.

62 Între momentele de cumpănă pe care le-au trăit locuitorii Roznovului sunt şi cele prilejuite de

trecerea unei coloane a oştilor lui Mihai Viteazul când a intrat în Moldova în anul 1600 (Silviu

Văcaru, Diecii Ţării Moldovei în prima jumătate a secolului al XVII-lea, Iaşi, 2006, p. 231; vezi şi

documentul din 20 iulie 1609 (DIR, A. Moldova, veacul XVII, vol. II, Bucureşti, 1953, p. 228-229,

nr. 304).

23


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

agrară înfăptuită de Al. I. Cuza în anul 1864 moşia Roznovul, care cuprindea mai

multe sate, va rămâne în stăpânirea Rosetteştilor. De acum înainte foştii stăpâni

rămân doar cu un mic domeniu până în 1908, când moare Alexandrina Rosetti

Roznovanu, soţia colonelului Roznovanu, care prin testament lăsa întreaga sa avere

bisericii construite de soţul său în Roznov.

Moldova medievală era traversată de la nord la sud şi de la est la vest de o

adevărată reţea de drumuri principale, care aveau şi ele numeroase ramificaţii

secundare. Pe una din aceste ramificaţii se găsea Roznovul. Drumul ce ducea de la

Suceava la Braşov (Suceava - Fălticeni - Boroaia - Tg. Neamţ - Piatra Neamţ)

cobora pe apa Bistriţei „până la Roznov, de unde, trecând pe dreapta apei, apoi

continua cu direcţia spre sud, la Tazlău. De la Tazlău la Teţcani, de aici se desfăcea

în două ramuri: una ce ducea spre Moineşti şi Comăneşti spre trecătoarea Ghimeş,

iar alta prin Oneşti, Tg. Trotuş către Oituz” 63 .

O altă arteră de comunicaţie care venea din Transilvania către Moldova, din

Trei Scaune în special, trecea prin pasul Tulgheş, cobora pe valea Bistricioarei până

în valea Bistriţei, la Hangu. De aici urma valea Bistriţei spre Piatra Neamţ, unde

drumul se bifurca în două direcţii: unul urma calea spre Girov – Bozieni – Dulceşti

– Roman - Vaslui – Huşi, trecea Prutul străbătând ţinutul Lăpuşnei ajungând la

Chilia, altul o cotea de pe valea Bistriţei, pe la Roznov – Buhuşi – Bacău -

Mărăşeşti, de unde se despărţea spre Focşani - Bucureşti sau spre Galaţi 64 .

VII.2 Roznovul – în mărturiile documentelor

din secolele XVI – XVIII

Prima atestare documentară a satului Roznov este din 18 aprilie 1576 anul

de la Hristos şi 7084 de la Facerea Lumii 65 . În acea zi Petru Şchiopul, în prezenţa

marilor boieri din Divanul Domnesc, întărea Mănăstirii Bistriţa, „ocinele şi

dedinele” ei drepte primite danie de-a lungul timpului de la Alexandru cel Bun,

ctitorul mănăstirii, Ştefan cel Mare şi Petru Rareş. Între satele pe care „Theodor,

egumenul Mănăstirii Bistriţa şi cu toţi fraţii întru Hristos” primeau întărire se

63 Al. Gonţa, Legăturile economice dintre Moldova şi Transilvania în secolele XIII-XVII, Bucureşti,

1989, p. 38-39.

64 Ibidem, p. 42.

65 DIR, A. Moldova, veacul XVI, vol. III, p. 272-273, doc. 87.

24


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

numărau şi cele de pe valea Bistriţei printre care Soboleştii, Drăjinţii, „care se

numesc acum Area” Văscăuţii, Braşăuţii şi Roznovul 66 . Oare acesta să fie

adevărul?

Pentru a înţelege mai bine curgerea stăpânirii în Roznov trebuie să ne oprim

pentru început asupra documentelor pe care Mănăstirea Bistriţa le deţinea în a doua

jumătate a secolului al XVI-lea şi cu care se prezenta în procesele de hotar sau

venea în faţa domnului pentru a primi întărire pe moşiile pe care le deţinea. Aici se

impune o menţiune: multe din cărţile domneşti cu danii făcute Mănăstirii Bistriţa

s-au dovedit a fi prelucrate de călugări în prima parte a veacului al XVII-lea. Abia

editorii colecţiei naţionale Documenta Romania Historica au stabilit cu certitudine

acest lucru.

De aceea, aşa cum vom vedea în continuare, trebuie să fim destul de

rezervaţi faţă de unele documente care, la prima vedere, par a fi originale. Aceasta,

deoarece în evoluţia proprietăţii apar sincope care cu greu pot fi explicate, mai ales

că pentru cele mai multe sate mănăstireşti curgerea stăpânirii este continuă şi în

rare cazuri se observă vânzări sau confiscări, ceea ce nu se poate aplica şi

Roznovului.

Cu toate că nu vom putea rezolva problema documentelor false în lucrarea

de faţă, vom încerca să ne exprimăm îndoiala asupra unora dintre ele. Aceste

documente sunt cele pe care le deţinea mănăstirea până la preluarea moşiei de către

vornicul Bilăi. Chiar dacă sunt cărţi domneşti în care se confirmă stăpânirea pe

satele mănăstirii, unele din probele aduse ca mărturie par a fi false. În aceste

condiţii actul original prelua o mărturie minciunoasă şi dădea dreptul de stăpânire

mănăstirii, fără ca aceasta să-l fi avut vreodată. Luându-ne această măsură de

prevedere pentru secolele XV-XVI, vom încerca să scriem istoria Roznovului aşa

cum reiese din actele ce astăzi le avem la dispoziţie.

Până acum s-au făcut multe supoziţii, s-a încercat legarea teritoriului pe

care se găseşte actualul oraş de sate de mult dispărute, doar pentru a demonstra că

aşezarea este mai veche.

Pornindu-se de la o localizare aproximativă a satului Sauca sau a Gurii

Cracăului 67 , M. Costăchescu consideră că „este pe unde e Roznovul de astăzi” 68 .

66 Ibidem.

67 Prima menţiune despre Gura Cracăului o avem din 2 ianuarie 1432, când, la porunca lui Ilie

Voievod, se întărirea lui Dragoş Urlat satul lui de pe Tutova. Actul era scris de Ghedeon diac (DRH,

A, Moldova, vol. I, p. 157, nr. 106). Câţiva ani mai târziu, tot din acelaşi loc, la 13 septembrie 1439,

voievodul Ilie întărea Mănăstirii Bistriţa vama de la Bacău (Ibidem, p. 287, nr. 200). Editorii

documentului spun despre satul de la Gura Cracăului că este „inclus în Roznov” (vezi la indice,

25


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Citind cu mare atenţie documentele, vom observa că Sauca şi satul de la Gura

Cracăului sunt de la început dăruite de domnii Moldovei Mănăstirii Neamţ.

La 23 februarie 1438, Ilie, domnul Moldovei, făcea cunoscut „cu acestă

carte a noastră, tuturor celor care vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că am cugetat

cu gândul nostru bun şi am dat mănăstirii noastre, Sfânta Înălţare de la Neamţ, un

sat la gura Cracăului, anume Seucăuţi, unde este Samoil vătăman” 69 .

La rândul său Ştefan voievod, anunţa din Satul lui David, la 11 martie 1446,

tot printr-o carte domnească, faptul că întăreşte aceleiaşi mănăstiri satele primite

danie de la domnii anteriori 70 . Câteva luni mai târziu, Mănăstirea Neamţ primea

întărire pe „o mănăstire la Boişte, unde a fost chilia vlădicăi Iosif, unde sunt

călugăriţe, cu toate hotarele vechi, pe unde au folosit din veac.

Încă am dat mănăstirii mai înainte zise pe toţi popii din satele mănăstireşti,

anume: biserica din Telebecinţi, şi biserica din Başoteni, şi biserica din Dvorineşti,

şi biserica din Baloşeşti, şi biserica de la Gura Cracăului, şi biserica din Trestiana

de la Balomireşti, ca să asculte de mănăstirea noastră, cu toate veniturile. Toate

aceste mai sus-scrise să fie mănăstirii noastre uric, cu toate veniturile, nemişcat

niciodată, în veci” 71 .

Schimbarea domniei nu aduce modificări în ceea ce priveşte stăpânirea de

către mănăstire a satului de la Gura Cracăului, el fiindu-i reîntărit de două ori: la 22

august 1447 72 şi 8 decembrie 1454 73 .

De acum înainte nu mai avem nici o informaţie despre Sauca sau satul de la

Gura Cracăului. După cum se poate observa, niciodată satul nu este amintit ca fiind

al Mănăstirii Bistriţa sau Tazlău, mănăstiri ce aveau moşii în zonă.

Abia după mai mult de 120 de ani de la ultima menţiune a satului Sauca

avem prima menţiune documentară a Roznovului. În mod firesc se pune întrebarea

dacă Sauca este una şi aceeaşi localitate cu Roznovul, de ce şi-a schimbat numele,

stăpânul şi de ce nu mai apare o perioadă aşa de lungă în documente?

Un prim răspuns ar fi acela că satul s-a putut risipi din cauza vitregiilor

vremii, aşa cum s-a întâmplat cu multe sate din Moldova. Oştile maghiare ale lui

vocea).

68

M. Costăchescu, documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, Iaşi, 1932

69

DRH, A. Moldova, vol. I, p. 254-256, nr. 180.

70

Ibidem, p. 377-378, nr. 266.

71

Documentul era dat la 6 iunie 1446, la Vaslui (Ibidem, p. 378-379, nr. 267).

72

Ibidem, p. 387-388, nr. 273.

73

Ibidem, vol. II, întocmit de Leon Şimanschi în colaborare cu Georgeta Ignat şi Dumitru Agache,

Bucureşti, 1976, p. 61, nr. 44.

26


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Matei Corvin sau cele otomane puteau să distrugă satul în timpul campaniilor

militare din Moldova. A doua ipoteză ar fi aceea că documentele referitoare la

Sauca s-au pierdut. Noi opinăm că locuitorii au părăsit satul, acesta seliştindu-se.

Aşa cum am văzut, Sauca a aparţinut tot timpul Mănăstirii Neamţ. În

documentul din 1576 Roznovul este amintit ca fiind al Mănăstirii Bistriţa, alături

de alte sate de pe Bistriţa. Petru Şchiopul spune că mănăstirea le avea cu uric de

danie de la Petru Rareş 74 . În aceeaşi zonă Mănăstirea Tazlău avea „o poiană ce este

peste Bistriţa, în faţa satelor Zăneştilor şi Roznovul” 75 , fără a ne spune al cui era

Roznovul. Coroborând documentele de până acum observăm că în zonă aveau

moşii trei mănăstiri şi anume: Neamţul, Bistriţa şi Tazlăul.

Pentru a ieşi din acest hăţiş al documentelor şi a evalua corect începuturile

Roznovului trebuie să citim cu atenţie un document de la Ştefan Răzvan, domnul

Moldovei, care, la 1 iunie 1595, întărea „rugătorilor noştri, călugărilor de la ruga

noastră, Mânăstirea Bistriţa”, „satul Roznovul, care este pe Bistriţa, danie şi întărire

sfintei mânăstiri, de la Alexandru voievod cel Bun, şi de la Ştefan voievod cel

Bătrân şi de la ceilalţi domni” 76 .

Două decenii mai târziu, Radu Mihnea, domnul Molovei, întărea „rugii

noastre, sfintei Mânăstiri Bistriţa, un sat anume Roznovul, pe Bistriţa, care este în

ţinutul Neamţ, hotarul acestui sat Răznovul care s-a împreunat cu hotarul satului

Area; care sat l-a dat întâi ctitorul sfintei mânăstiri, Alixandru voievod cel prea

Bun, şi apoi de Ştefan voievod cel Bătrân şi de toţi domnii vechi, până la Ştefan

Tomşovici voievod” 77 .

Neavând actul de la Alexandru, putem bănui că Roznovul a făcut parte de la

început dintre satele dăruite Mănăstirii Bistriţa 78 . Privind harta cu satele ce aparţin

acestei mănăstiri observăm că Alexandru i-a dăruit o moşie compactă având în nord

satul Brăşeuţi şi în sud satul Zăneşti, acesta din urmă a Mănăstirii Tazlău. În acest

74

DIR, A. Moldova, veacul XVI, vol. III, Bucureşti, 1951, p. 272-273, doc. 87.

75

Documentul este din 12 aprilie 1591 (DIR, A. Moldova, veacul XVI, vol. IV, Bucureşti, 1952, p.

12-13, nr. 15).

76

Ibidem, p. 125, nr. 156. În aceeaşi ordine de idei, la 23 august 1616, Radu Mihnea, domnul

Molovei, întărea „rugii noastre, sfintei Mânăstiri Bistriţa, un sat anume Roznovul, pe Bistriţa, care

este în ţinutul Neamţ, hotarul acestui sat Răznovul care s-a împreunat cu hotarul satului Area; care

sat l-a dat întâi ctitorul sfintei mânăstiri, Alixandru voievod cel prea Bun, şi apoi de Ştefan voievod

cel Bătrân şi de toţi domnii vechi, până la Ştefan Tomşovici voievod (DIR, A. Moldova, veacul

XVII, vol. IV, p. 29-30, nr. 43).

77

Actul este din 23 august 1616 (DIR, A. Moldova, veacul XVII, vol. IV, p. 29-30, nr. 43).

78

Construită de Alxandru cel Bun înainte de anul 1407 (Vasile Drăguţ, Dicţionar enciclopedic de

artă medievală românească, Bucureşti, 1976, p. 56).

27


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

fel se poate demonstra documentar existenţa Roznovului încă de la începutul

veacului al XV-lea, lucru pe care îl doreau şi călugării bistriţeni.

La prima vedere cele trei documente nu sunt altceva decât reîntăriri de

moşii, fapt ce se întâmpla de fiecare dată când venea un nou domn pe scaunul

Moldovei. Stăpânii de moşii, îndiferent dacă erau laici sau reprezentau tagma

monahală, se prezentau în faţa domnului cu vechile direse pentru a primi din partea

domnului o nouă confirmare a stăpânirii satelor.

Aici apare prima întrebare asupra adevăratului stăpân al Roznovului. În faţa

lui Petru Şchiopul călugării aduseseră acte doveditoare nu mai vechi de domnia lui

Petru Rareş. În ultimul deceniu al secolului al XVI-lea, în vremuri tulburi pentru

Moldova, când domniile se succedau cu rapiditate una după alta, aduceau drept

mărturie hrisoave vechi de la Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare. Odată apărute

aceste documente vor fi folosite şi în faţa lui Radu Mihnea.

Revenind la Sauca, un argument de necontestat că acest sat nu trebuie

confundat cu Roznovul este şi documentul din 10 ianuarie 1599, ulterior actului

emis de cancelaria lui Ştefan Răzvan, prin care Ieremia Movilă întărea Mănăstirii

Neamţ o selişte, pe Cracău, „numită Sadcăuţii, unde a fost vataman Samoilă,

potrivit acelor danii pe care le are sfânta mănăstire mai sus scrisă de la Ilie

voievod” 79 . Satul dispăruse, dar stăpânirea asupra ei rămânea tot a Mănăstirii

Neamţ.

Credem că este de interes a aminti că pentru a primi întărire de la Mihai

Viteazul pe această selişte, călugării de la Neamţ se deplasează la Alba Iulia, unde,

la 17 august 1600, voievodul „cu inimă luminată şi curată, din tot sufletul nostru şi

din ajutorul de la Dumnezeu” hotăra ca să le fie şi de la domnia sa „uric şi întărire

cu tot venitul” 80 .

Secolul al XVII-lea este cel mai zbuciumat din toată istoria existenţei

Roznovului. Moşia a trecut „din mână în mână” după expresia timpului, adică a

avut mai mulţi proprietari. Pentru stăpânirea ei s-au purtat procese peste procese,

s-au adus martori în faţa domnului, a fost confiscată pentru „hiclenie” şi făcută

danie pentru dreaptă credinţă, a fost schimbată cu alte sate etc.

Totul începe înainte de 22 ianuarie 1617 când Singliticlitia 81 , fiica lui Gavril

79

DIR, A. Moldova, veacul XVI, vol. IV, p. 242, nr. 296.

80

Ibidem, p. 300, nr. 366.

81

N. Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova, p. 293. A fost

soră cu Ştefan mare logofăt (Ibidem, p. 329).

28


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

logofăt 82 , soţia vornicului Bilăi 83 , împreună cu fiul ei, Ionaşcu 84 , solicită domnului

să judece pâra dintre ea şi călugării de la Bistriţa pentru moşia Roznov. Radu

Mihnea, care întărise doar cu câteva luni înainte Roznovul mănăstirii (23 august

1616) 85 , până la terminarea procesului dădea o carte „rugătorilor noştri egumenului

şi întregului sobor de la sfânta mănăstire numită Bistriţa, ... ca să fie ei tari şi

puternici cu această carte a domniei mele să stăpânească un sat pentru care sat au

pâră cu cneaghina Bilăiasa, anume Roznovul, până când îşi va aduce diresele şi

Bilăiasa” 86 .

Două săptămâni mai târziu, la 7 februarie 1617, acelaşi domn poruncea

ureadnicului de Piatra să dea zi călugărilor de la Bistriţa „ca să stea de faţă înaintea

domniei mele cu cneaghina Bilăiasa şi cu fiul ei, Ionaşco, pentru un sat al lor

anume Roznovul, pe care îl stăpâneşte fără rânduială şi fără nicio pricină. Şi să-şi

aducă şi diresele pe care le au pe acest sat. Şi să le faci şi carte pentru zi, când va fi

voia lor” 87 .

Judecata domnească a avut loc înainte de 21 mai, acelaşi an, deoarece la

acea dată Ionaşco Bilăi, fost pârcălab, era împuternicit de Radu Mihnea să-şi aducă

înapoi toţi vecinii apucaţi cu cisla în satul Roznov 88 . Nu ştim cu siguranţă care au

fost argumentele care au stat la baza pierderii satului de către călugării de la

Bistriţa. Cercetarea documentelor ulterioare referitoare la sat ne permite să ne

facem o imagine apropiată de adevăr, mai ales că de acum înainte călugării nu vor

mai încerca niciodată să revendice Roznovul.

Cel mai complet act referitor la cele întâmplate cu Roznovul la începutul

secolului al XVII-lea este catastiful marelui logofăt Dumitraşco Ştefan 89 , scris la 20

82

Ibidem, p. 305.

83

Întâlnit în documente ca mare stolnic între 13 decembrie 1572 şi 13 mai 1574, Simion Bilăi a fost

unul din trădătorii lui Ioan vodă cel Viteaz, trecând de partea lui Petru Şchiopul, care l-a trimis la

1574 să „prindă” tronul. Ulterior avea să ajungă mare vornic al Ţării de Sus, dregătorie pe care a

deţinut-o în intervalul 5 martie 1575 – 21 septembrie 1579 (ibidem, p. 293).

84

Ibidem, p. 294. A fost mare vătav de Suceava.

85

DIR, A. Moldova, veacul XVII, vol. IV, Bucureşti, 1956, p. 29-30, nr. 43.

86

Ibidem, p. 87-88, nr. 124.

87

Ibidem, p. 96, nr. 133.

88

Ibidem, p. 167, nr. 206

89

Despre familia şi cariera politică a lui Dumitraşco Ştefan, vezi Petronel Zahariuc, Familia şi

cariera lui Gheorghe vodă Ştefan, în „Arhiva Genealogică”, II (VII), 1995, p. 82-85. Este ctitorul

bisericilor de de la Rădiana (construită în anul 1628, la interior păstrând până astăzi urme de pictură

executată de zugravul Silvan; V- Drăguţ, op. cit., p. 253) şi Buciuleşti (Nicolae Stoicescu,

Repertoriul bibliografic al localităţilor medievale din Moldova, p. 128).

29


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

aprilie 1627 90 , care, ca într-o cronică de familie povesteşte istoria satului primit de

la mătuşa sa, vorniceasa Bilăi 91 . Aşa cum reiese din cele spuse de logofăt, satul

Roznov a fost cumpărat de vornicul Bilăi şi soţia sa, Singlitichia, mătuşa lui

Dumitraşco, de la Petru Şchiopul „pentru cinci sute de zloţi tătărăşti şi pentru opt ai

buni” 92 . Domnul a putut să-l vândă deoarece satul era domnesc, ascultător de ocolul

târgului Piatra 93 .

În timpul primei domnii pe scaunul Moldovei, Ştefan Tomşa a trimis

„oamenii săi în toată ţara şi la mănăstiri”şi „unde vor găsi avuţie şi bucate de a

viclénilor lui” să le ia pe toate. „Mărs-au şi la mănăstire la Bistriţă un aprod a lui

anume Petrea Sîrbul, carele au fost şi diregător în Piiatră, şi au luat ce au găsit la

acea mănăstire”. Acolo fuseseră lăsate spre păstrare şi documentele Roznovului de

către vornicului Bilăi cu speranţa că mănăstirea nu va fi jefuită sau că fiind bine

ascunse în tăiniţele ei nu vor fi găsite. Când au venit însă oamenii domniei,

călugării au dat toate odoarele şi actele pe care le aveau. Documentele au fost

cercetate de episcopul Aftanasie şi, descoperind uricul de cumpărătură al

Roznovului, „dat-au un cal acelui aprod Petrei şi au luat acel uric” 94 . Neavând actul

în mână proprietarul nu mai avea cu ce să demonstreze că satul este al lui. Văzândo

pe vorniceasă văduvă şi fără nici un fel de ajutor – aşa cum scria cu mâna ei în

diata din 23 februarie 1625, prin care lăsa întreaga ei avere logofărului Dumitraşco

Ştefan – „în multe chipuri s-au ispitit şi călugării de la Bistriţa ca să-l poată lua de

la mâna noastră şi încă şi drése ce-am avut făcute pre acel sat, ni le-au arsu

călugării” 95 . Chemaţi la judecată călugării au negat faptul că ar fi fost lăsate acele

90

DRH, A. Moldova, vol. XIX, editat de Haralambie Chircă, Bucureşti, 1969, p. 242 nr. 186.

91

Petronel Zahariuc, Catastiful lui Dumitraşco Ştefan – cronică de familie, în „Arhiva

Genealogică”, III (VIII), 1996, nr. 3-4, p. 185 şi urm.

92

DRH, A. Moldova, vol. XIX, 211-216, nr. 168.

93

Ibidem; primul document în care este amintit faptul că satul a aparţinut de ocolul târgului Piatra,

este din 4 decembrie 1619, când Gaşpar Graţiani, domnul Moldovei, scria „ureadnicului din târgul

Piatra şi şoltujului şi pârgarilor şi tuturor slugilor noastre, care veţi umbla cu slujbele noastre, din

acel târg. Dămu-vă ştire, că ni s-au jeluit giupă[i]neasa Bilăias şi au dzăs, înaintea noastră, că

are un sat anume Roznovul şi iaste eşit de la ocolul tărgului Pietrii încă den dzilile lui Petru vodă şi

înblă cu ţănutul, iară vo îl învăluiţ cu ocolul tărgului, la mori şi la fănuri şi alte lucruri, la

toate şi la podvoade”. Domnul le poruncea ca „să aveţ a-l lăsa foarte în pace, întru nemic să nu-l

învăluiţi cu ocolul târgului, la podvoade, sau la mori, sau la şindile, sau la fănuri, sau fie la ce lucru

să nu-l învăluiţ acel sat, ci să fie cu ţănutul u ş-au fost de la Pătru vodî pănă acu”

(DIR, A. Moldova, veacul XVII, vol. IV, p. 410, nr. 528).

94

DRH, A. Moldova, vol. XIX, 211-216, nr. 168.

95

DRH, A. Moldova, vol. XVIII, întocmit de I. Caproşu şi V. Constantinov, Bucureşti, 2006, p.

30


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

urice în grija lor, însă „s-a aflat înşelăciunea lor şi au rămas de toată legea”.

Domnul poruncea că „dacă se vor ivi în vreo vreme acele direse, să aibă a le da în

inile Bilăiasei şi fiului ei Ionaşco” 96 .

Aşa cum am arătat mai sus, la începutul domniei lui Radu Mihnea, călugării

vin în faţa domnului, aducând urice vechi de la Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare

şi de la toţi domnii până la Ştefan Tomşa, şi cer întărire pe Roznov 97 , lucru pe care

îl şi obţin. Văzând nedreptatea ce i se face „în dzilele Radului Vodă în domnia

dentîiu, mătuşi-mea Bilăiasă şi cu feciorul ei, Ionaşco, întreba-tu-s-au cu vlădica

Aftănasii prentru acel sat şi prentru acel uric. Iară el s-au tăgăduit cum nu ştii

nemică, nici au luat acel uric. Iară Radul Vodă dacă au vădzut că au mărturisit tot

Svatul lui, boiarii cei mari şi cei mici, cum iaste acel sat cumpărătură direptă lui

Bilăi vornicul şi cu giupăneasa lui, Seclentichiia, mătuşi-mea, şi nice cu o vină n-au

fost lui Ştefan Vodă, datu-i-au şi i-au întorsu acel sat înapoi şi i-au făcut urice şi

ispisoaci şi au dzis şi vlădicăi să-i întoarcă acel uric, iară el tot s-au tăgăduit” 98 .

Odată satul pierdut de călugări, ei nu au mai încercat să-l redobândească în

timp. Aceasta demonstrează că toate documentele pe care le aveau pe Roznov, până

la actul din timpul lui Radu Mihnea nu erau cele adevărate. Deţinând documentele

moşiei Roznov depuse spre păstrare în tainiţele mănăstirii de către vornicul Bilăi,

călugării puteau să „meşteşugească” un act, care să fie anterior celui original.

Astfel, ei plăsmuiesc unul care să fie din prima domnie a lui Petru Şchiopul,

arătând că au urice vechi de la Petru Rareş. Între boierii din Sfatul Domnesc se află

vornicul Bilăi, cel care, în realitate, va cumpăra satul de la Petru Şchiopul.

Cât despre uricul de la Petru cel Bătrân iată ce aflăm într-o scrisoare dată de

Mitropolitul Varlaam în toamna anului 1635. Înaltul prelat arata că în faţa lui a

mărturisit popa Bilăi, cum că atunci când el a fost ucenic „la Niculae egumenul den

mănăstirea Bistreţăi, l-au învăţat Niculae egumenul şi cu neşti călugări de-acolo, de

au ras un uric, cu neşte meşterşuguri diiavoleşti, de l-au ras preste tot şi l-au scris

hiclean, de la Pătru vodă cel Bătrân; ş-au pus într-însul hotarul mănăstirii

Bisericani. Şi pentru căci s-au şi mărturisit de acest uric hiclean, căci că s-au

spăriiat de moarte, dentr-o dzăcare ce au cădzut” 99 .

Al doilea document pe Roznov, cel de la Ştefan Răzvan, este probabil şi el

353-354, nr. 282.

96

DIR, A. Moldova, veacul XVII, vol. IV, p. 436-437, nr. 567.

97

Ibidem, veacul XVI, vol. IV, p. 29-30, nr. 43.

98

DRH, A. Moldova, vol. XIX, 211-216, nr. 168.

99

Ibidem, vol. XXIII, Bucureşti, întocmit de Leon Şimanschi, Nistor Ciocan, Georgeta Ignat,

Dumitru Agache, Bucureşti, 1996, p. 283, nr. 238.

31


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

un fals. Era destul de uşor să falsifici un document de la un domn care stătuse atât

de puţin pe tronul Moldovei. Aici ei vorbesc de documentele pe care le au pe

Roznov de la Alexandru cel Bun, ctitorul mănăstirii, şi de la Ştefan cel Mare.

Dacă aceste documente nu erau false, se puteau duce la orice nouă domnie

să ceară să le întărească satul. Dar n-au făcut acest lucru niciodată după de adevărul

a fost scos la iveală.

După ce a intrat sub stăpânirea logăfătului Dumitraşco Ştefan şi apoi a

fiului său, Gheorghe Ştefan, viitorul domn al Moldovei, satul este întâlnit mai rar în

documente. Despre locuitorii lui aflăm dintr-un document din vara anului 1647 că

s-au aflat în conflict cu monahii de la Bistriţa pentru că roznovenii îşi lăsau vitele

să strice fânul călugărilor. În aceeaşi poruncă adresată de Vasile Lupu pârălabilor

de Neamţ se cerea ca aceştia să cerceteze şi pricina ivită între cele două părţi pentru

cinci mascuri (porci) 100 .

Gheorghe Ştefan, ajuns domn al Moldovei, în momentul când postelnicul

Grigoraş Ghica 101 s-a căsătorit cu Safta, iar el a fost naş de cununie, drept dar de

nuntă le-a dat satul Roznov şi două fălci de vie la Cotnari, pe dealul Pâşna 102 .

Doi ani mai târziu Roznovul ajunge între satele dăruite de Gheorghe Ştefan

ctitoriei sale de la Caşin 103 . Devenise o moşie mare, avea heleşteu în ţarină, vaduri

de moară în Bistriţa şi Cracău, poieni de fînaţ pe malul Bistriţei şi cu locuri de

prisăci 104 . Nu ştim cum a ajuns din nou în stăpânirea domnului, probabil l-a

rascumpărat de la fini, pentru ca apoi, în faţa Sfatului Domnesc şi al înalţilor prelaţi

ai ţării, să-l facă danie Mănăstirii Caşin.

Din acest moment satul timp de peste două decenii va trece de la un stăpân

la altul până va intra, în cele din urmă, în posesia Rosetteştilor. În această perioadă,

istoria Roznovului este strâns legată de hotărârile domnilor Moldovei, multe dintre

cărţile domneşti fiind adevărate cronici a ceea ce s-a întâmplat de la sfârşitul

100 Porunca domnească este din 2 iunie 1647 (Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva

Istorică Centrală a Statului, vol. II, Bucureşti, 1959, p. 385-386, nr. 1970); se va cita în continuare

Catalogul documentelor moldoveneşti).

101 Grigoraş Ghica era fiul lui Gheorghe Ghica mare vornic, căsătorit cu Mărica, fiica lui Matei

Sturza mare vistiernic şi nepoata lui Gheorghe Ştefan voievod, care l-a făcut agă după înrudirea prin

căsătorie. A fost postelnic între nov. 1654-1656, apoi comis al doilea , agă de la 21 dec. 1757 la 18

feb. 1658. În anul următor, 1659, avea să ajungă capuchehaie la Ţarigrad, pentru ca între 1660-1664

şi 1672-1673 să fie domn al Ţării Româneşti (N. Stoicescu, Dicţionarul marilor dregători din Tara

Românească şi Moldova, p. 403).

102 Dania este făcută la 2 noiembrie 1654 (Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/444. Copie).

103 N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localităţilor medievale din Moldova, p. 157-158.

104 Catalogul documentelor moldoveneşti, vol. III, Bucureşti, 1968, p. 79, nr. 272.

32


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

domniei lui Vasile Lupu până în timpul domniei lui Duca Vodă.

Aşa cum este ştiut, logofătul Gheorghe Ştefan s-a ridicat cu oşti străine

împotriva lui Vasile Lupu. Plata mercenarilor a făcut-o din cei 20.000 de taleri,

banii lăsaţi în grija sa de domn pentru a-i folosi în caz de primejdie.

Pentru a recupera banii pierduţi, Ştefăniţă Lupu, fiul lui Vasile Vodă, ajuns

şi el pe tronul Moldovei, confiscă satele rămase în urma lui Gheorghe Ştefan. Între

acestea se număra şi Roznovul, „care sat au fost a lui Gheorghie Ştefan vodă şi

l-am luat pentru 20.000 de taleri ce i-au dat părintele mieu, Vasilie Vodă, să-i ţii

când au fost log(o)f(ăt) mari, gândindu-şă mărie sa că esti slugă diriaptă şi boierin

de ţară, iar el ca un om rău fiind, cu vicleşug la inima lui, cu acei bani au rădicat

oaste asupra noastră unguri şi munteni, fără voia Împărăţiei, şi ne-au scos den ţară

şi toată avuţiia ne-au luat şi multă răutate ne-au făcut” 105 . Satul era făcut danie

credinciosului şi cinstitului boier Neculai Racoviţă, care, „din tinereţi au slujit în

casa cinstit părintelui domniei meli lui Vasilie Vodă, drept şi cu credinţi slujbă,

astăzi şi domnii meli slujăşti cu dreptati” 106 .

La solicitarea lui Neculai Racoviţă, Eustratie Dabija, domnul Moldovei, îi

reîntărea satul Roznov. Şi în acest act avem informaţii interesante despre relaţiile

dintre Vasile Lupu şi Gheorghe Ştefan. „După aceea dacă au mazilit pre Gheorghie

Ştefan vodă şi l-au poftit să margă la Împărăţie, el de iznoavă s-au făcut hain şi s-au

dus din ţară în Ţara Ungurească, iar Dumnezeu cel puternic milostivindu-să şi au

dăruit cintitul împărat cu domniia Ţării Moldov[v]iei pre Ştefan Vodă”. Acesta

neavând ce să ia pentru datoria ce o avea Gheoghe Ştefan la tătăl său i-a luat satele

şi moşiile. Cu Roznovul l-a miluit pe Neculai Racoviţă, hatman şi pârcălab de

Suceava, „ca să-i fie ocină şi moşie în veci, pentru căci au petrecut şi dum(nealui)

pentru acei domnii muiltă nevoé şi asupreală şi s-au aflat la toate nevoile lor cu

slujbă şi cu multă cheltuială şi pradă şi având mare scârbire pentru slujba ce au

slujit acelor domni cu dreptate şi cu credinţi din tinereţile sale” 107 .

La rândul său, Neculai Racoviţă, la 5 iunie 1663 108 , se înţelega cu Ecaterina

(Dafina) 109 , doamna lui Eustratie Dabija şi fiica sa, Maria, să schimbe Roznovul cu

105 15 ianuarie 1660 (Arhivele Naţionale Iaşi,. Documente, 791/445. Copie). Vezi şi actul din 29

ianuarie 1660 (Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 500/45. Orig., hârtie, sigiliu. Ibidem, 791/447.

Copie).

106 Arhivele Naţionale Iaşi,. Documente, 791/445.

107 Actul era scris în Iaşi la 16 aprilie 1662 (Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/448).

108 Catalogul documentelor moldoveneşti, vol. III, p. 219-220, nr. 979. Pentru acest schimb, vezi şi

zapisul din 5 iulie 1663 (Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/449) şi mărturia marilor boieri

din 12 ianuarie 1664 (Arhivele Naţionale Bucureşti, Mss. 629 (Condica Asachi), p. 377-378).

33


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

satele Ustia, cumpărat de la Mănăstirea Râşca cu 800 de galbeni, şi Zaluceni,

cumpărat de la păhărniceasa Antimia 110 , fiica lui Grigore Ureche cu 500 de lei.

Doamna Ecaterina era interesată să dea satele din nordul Moldovei, situate departe

de scaunul domnesc, pentru unul aflat în imediata apropiere a moşiilor sale de la

munte. Deşi mai multe documente vorbesc de acest schimb, nu ştim dacă el s-a

produs şi în realitate sau în cele din urmă, hatmanul plăteşte doamnei ţării cele

două sate şi păstrează Roznovul. Numai aşa ne putem explica faptul că la 30

ianuarie 1667 Alexandru Ilieş, domnul Moldovei, întărea lui Neculai Racoviţă satul

Roznov primit danie de la Ştefăniţă Lupu, fără a se aminti de schimbul de mai

sus 111 .

În acelaşi an, în faţa lui mitropolitului Ghedeon, a episcopului de Roman,

Dosoftei, a episcopului de Rădăuţi, Serafim, a episcopului de Huşi, Ion, şi a marilor

boieri din Sfatul ţării, hatmanul se învoia să mai dea Mănăstirii Râşca, de la care

luase doamna Ecaterina satul Ustia, 200 de lei pentru a face reparaţii la biserică 112 .

Făcea acest gest deoarece călugării doreau să vândă o parte din satele pe care le

aveau pentru a acoperi mănăstirea, trapezele şi chiliile. Dorind să-i ajute „s-au

învoit dum(nealui) singur, de bunăvoia dum(isale), şi n-au lăsat pe călugări să mai

vânză din moşiili mănăstirii, ce au mai dat încă pisti aceli opt suti de galbeni doî

suti lei, bani gata, în mâna lui Mehei, egumănul, denaintea noastră, ca-s(ă) acopiri

sfânta mănăstiri şi chiliili” 113 .

Neculai Ruset dând banii pentru meremetul mănăstirii, egumenul Teodosie,

stareţul Ghenadie şi întreg soborul, îi recunoşteau, la 18 iunie 1667, dreptul de

109 Înainte de a se căsători cu Eustratie Dabija, Ecaterina a mai fost căsătorită cu Dumitru Buhuş

mare vistiernic şi cu Ştefan serdar (N. Stoicescu, Dicţionarul marilor dregători din Ţara

Românească şi Moldova, p. 393).

110 A fost căsătorită cu paharnicul Alexandru (Ibidem, p. 453). Femeie instruită pentru vremea

aceea, Antimia ştia să scrie şi să citească. La 3 decembrie 1657, Antemia vindea lui Toma

Cantacuzino jumătate din satul Negriţeşti, ţinutul Neamţ, la sfârşitul actului adăugând: „am scris

singură cu mâna mea şi mi-am pus şi pecetea şi am iscălit” (Cf. D. Velciu, Grigore Ureche,

Bucureşti, 1979, p. 163). Într-o „carte” de la Gheorghe Ştefan prin care se întăreşte o danie a

Antimiei făcută sulgerului Gavrilaş Jora şi soţiei acestuia, Todosia, se face o caracterizare deosebită

a cunoştinţelor fetei lui Grigore Ureche: „ea singură cu mâinile sale le-au făcut lor zapis şi l-au

subscris, ea fiind în cărţi foarte învăţată” (Ibidem).

111 Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/450

112 Dania era făcută la 11 aprilie 1667 (Arhivele Naţionale Bucureşti, Mss. 628 (Condica Asachi), f.

654-655).

113 Ibidem.

34


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

stăpânire asupra satului Ustia, din ţinutul Orheiului 114 , deoarece „nu ne-au lăsat

într-această vremi ca să vindim ocinili sfintii mănăstiri”. Socotind ca „să nu hii

făcut doamna Dabijii Vodă asuprighelă să fii luat acesta satu Ustie di la noi făr voe

noastră şi vrându dum(nealui) ca să-i hii lucrul cu aşăzătură n-au chemat şi n-au

mai dat 200 lei bătuţ(i), bani gata, cu aceşti bani ca-s(ă) tocmim celi strâcate la

sfânta mănăstire. Şi ne-au plătit dum(nealui) diplini aceşti bani gata mânulor

noastri a tot săboriul” 115 .

În perioada domniei lui Iliaş Alexandru stăpânirea Roznovului este din nou

tulburată. Doamna Safta, soţia lui Gheorghe Ştefan, revenită în Moldova după

„despărţăniia ce-au avut cu domnul său Gheorghie Ştefan vodă, din ţără streină,

unde li s-au tâmplat lipsă şi scăpare de primej(die)”, solicită să i se restituie o parte

din satele soţului său, printre care şi Roznovul. Deşi domnia este de acord ca Safta

să reprimească satul confiscat 116 , se pare că el nu a mai ajuns niciodată la rudele

fostului domn.

Cel mai frumos şi interesant document rămas despre Roznov este cel dat de

cancelaria lui Gheorghe Duca la 1 octombrie 1679 117 . Îl vom prezenta aproape în

întregime pentru bogăţia informaţiilor oferite. Este o filă dintr-o carte de istorie

povestită de martori ai evenimentelor. Domnul făcea ştire tuturor „pentru satul

Buciuleştii şi Roznovul, ce sînt pe Bistriţii, în ţinut(ul) Neamţului, care au fost

drepte de moşie a lui Ghiorghie Ştefan vodă, venite în partea sa la împărţală cu

fraţii săi, care acmu sînt danie şi miluire de la răposatul Ştefăniţă Vodă, feciorul lui

Vasilie Vodă, Buciuleştii, dumisale lui Răcoviţă, log(o)f(ă)t(ul) cel mare, şi

Roznovul dumisale lui Neculaiu Răcoviţă, hatmanul”. Tatăl şi fiul cereau, după

obicei, la domnie nouă, să li se reîntărească satul. Domnul, un apropiat al celor doi,

încearcă să lămurească „pricina acestui lucru ştiind povestea de tot pre amăruntul

cum iaste pogonire acestor sate danie acestor bo(i)eri. Fiind Vasilie Vodă domnu

aice în ţară şi Gheorghie Ştefan Vodă fiind logofătu mari, înainte decât toată

bo(i)erime(a) ţării, datu-i-au Vasilie Vodă doâzăci de mii de taleri, bani gata, să

stea la dânsul cu taină fiindu-i de primejdie, iar Gheorghie Ştefan Vodă pisti scurtă

vreme au cercat mijloce cu cine s-au potrivit şi s-au rădicat domnu asupra lui

Vasilie Vodă de l-au scos din domnié şi i-au dezrădăcinat casa şi toată avuţiia. Deci

scurtând povestea” se spune în continuare în document, „au sosit Vasilie Vodă la

114

Ibidem, f. 652-652 v.

115

Ibidem.

116

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 500/47.

117 Ibidem, 791/443.

35


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

închisoare(a) împărăţiei, în Edicula, şi acolo l-au agiuns Ştefan Vodă cu scrisori,

una să împace pe Vasilie Vodă să poată avea ertăciune de cele ce s-au făcut, alta

dzădind Ştefan Vodă Mănăstire(a) Caşinul au poftit întăritură de la Vasilie Vodă

cumu ce a da la mănăstire(a) sa, ori sate, ori odoară sau orice fel de avere are

da şi de va eşi Vasilie Vodă, sau din neamul său la domnié cândva” să nu strice

niciodată toate acele danii făcute mănăstirii. „Atunce Vasilie Vodă i-au răspunsu

iarăşi prin scrisori într-acesta chip: cele mai multe domniia ce mi-ai stricat şi m-ai

dezrădăcinat şi neamul meu cu morţi rele şi cumplite ai stins mai tot, şi averea şi

odoară agonisită din tinereţile meli până la bătrâneţi mi-ai luat poate hi că ne-au

certat Dumnezeu cu dumneata şi te-au făcut pricină asupra noastră, iar doâzeci de

mii de taleri ce ţi-am dat cu mânî la mînî cînd eram eu domnu şi dumneata erai

bo(i)eri cinstit şi am crezut să mi-i ţii feriţi de primejdii, acei să mi-i dai şi pre

doamna mea şi pre cuconii, pre Ştefăniţ(ă), care-i ţii în robie să mi-i trimiţi să vie la

mine şi pre băetul Gheorghie hatmanul, fratele mieu, să-l scoţi din Ţara

Ungurească, de unde l-ai trimis şi dentr-atâtă mulţimé de avuţié ce mi-ai luat să-mi

dai ceva să-mi fie de hrană; şi făcând dumneata aceste eu încă voi face de la mine

şi despre tot neamul mieu întăritură de va mai ţie de Dumnezeu cândva cătră cineva

din noi mila sa să fie neruşeită întăritura noastră”. În răspunsul său Gheorghe

Ştefan spune că mulţi bani a cheltuit cu oştile şi nu are de unde să-i dea înapoi, dar

„pentru acei doaozeci de mii de taleri şi pentru doamnă şi pentru cuconi să-i trimată

şi pentru frate-său, Gheorghie hatmanul, s-au apucat că-i va faci pre voe”. Vasile

Lupu încrezător în vorbele lui Gheorghe Ştefan îi scrie să-i trimită un document cu

dorinţele domnului ce se afla în scaunul de la Iaşi, pe care să-l iscălească. „Deci

Ştefan Vodă au trimis în Edicula un ispisoc scris despre Vasilie Vodă, cu slove

boierului nostru, lui Contăş logfofătul, care au fost atunce la Ştefan Vodă logofăt,

şi l-au iscălit Vasilie Vodă şi l-au trimis lui Gheorghie Ştefan vodă de l-au dat la

mănăstire, la Caşin. Iar după aceasta Vasilie Vodă au aşteptat să-ş(i) plinească şi

Ştefan Vodă cuvântul şi nimică n-au primit, nici banii, nici doama, nici cuconul,

nici pe fratele seu l-au mai scos până apoi după mazilie lui Ştefan Vodă ce-au

trecut în Ţara Ungurească”. Gheorghe Ştefan îl minţise încă o dată pe Vasile Lupu.

Dar pe astfel de oameni soarta, de cele mai multe ori, îi pedepseşte aspru. Fiind

chemat la Istambul Gheorghe Ştefan preferă pribegia în care va şi muri.

„Ghica Vodă i-au trimis lui Vasilie Vodă doamna şi cuconul la Ţarigrad şi

pisti scurtă vreme milostivul Dumnezeu, după obiceiul milei sale au dat de au eşit

Ştefan Vodă, ficiorul lui Vasilie Vodă, la domnie aice în ţară. De atunce, pre

dreptate au socotit, dacă nu s-au ţinut Gheorghie Ştefan vodă de cuvânt şi n-au dat

a lor ce i-au fost mânî la mână, au luat şi aceste doî sate ce mai sus scriem şi au

36


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

miluit pe aceşti bo(i)eri care-i scriem, anume, care le-au slujut la nevoia lor şi au

pătimit mult urgii şi-nchisori”.

Gheorghe Duca, participant direct la evenimentele petrecute în Moldova,

întărea cele două sate lui Neculai Racoviţă şi Cehan Racoviţă.

Logofătul Neculai Racoviţă căsătorindu-şi o fiică a sa, Safta 118 , cu marele

vistiernic Iordache Rosetti, unul dintre cei mai bogaţi oameni din Moldova

timpului 119 , îi va da acesteia de zestre Roznovul. De acum înainte timp de peste 200

de ani el va aparţine acestei familii. Imediat după preluarea zestrii soţiei se va

adresa domnului pentru alegerea hotarelor satului.

Cunoscut în epocă pentru presiunile pe care le punea asupra proprietarilor

cu care venea în conflict, Iordache Rosetti va proceda la fel şi cu vecinii

Roznovului. La 30 aprilie 1690 120 , se prezenta în faţa domnului Constantin

Cantemir cu un act de la „răposatul bătrînul Petru Vodă”. Era o întărie făcută în

urma unei pâri între Mihail şi Onciu pentru o poiană ce se afla în hotarul

Roznovului 121 . În urma mărturiilor depuse de cei trimişi la faţa locului să facă

cercetare, domnul de atunci „au aflat cum iaste acea poiană dreaptă de moşiie de

hotarul Roznovului”. Constantin Cantemir văzând dresele de mărturie „de la

Başotă şi de la Dupnis şi de la oameni buni şi megieşi din pregiur” care spuneau că

poiana „s-au aflat dreaptă de moşie hotarului Roznovului”, întăreşte marelui

vistiernic acea poiană ca să fie dreaptă moşi a satului Roznov.

După atâtea treceri dintr-o de la un proprietar la altul, o parte dintre actele

Roznovului s-au pierdut, altele s-au rătăcit prin diferite sipete purtate în hălăduirile

stăpânilor, care nu au fost puţine în această perioadă.

Iordache Rosetti la 8 mai 1701 122 îşi recupera de la beizadeaua Iordache un

uric pe satul Blăneşti, pe Bărlad, de la Bogdan Vodă din 1508 şi un ispisoc pe

Roznov de la Gheorghe Ştefan. Actul era făcut în faţa marilor boieri, care pentru

mai mare credinţă iscăleau şi-şi puneau şi peceţile 123 .

118 Căsătoria a avut loc între moartea Mariei (3 octombrie 1667), fiica lui Eustratie Dabija şi a

Dafinei, şi 1 august 1690 când deja deja Safta este arătată ca soţie a sa (R. Rosetti, Familia Rosetti,

I, Bucureşti, 1938, p. 39).

119 La sfârşitul vieţii avea 90 de sate întregi, 12 jumătăţi de sate, pământuri în alte 67, vaduri de

moară în alte sate decât cele ale sale şi loc de casă, în afară de satele date fiicei sale, Safta, pe care a

avut-o din prima sa căsătorie, cu Maria Dabija (Ibidem, p. 38-39).

120 Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/452.

121 Probabil actul din 20 aprilie 1591 (DIR, A. Moldova, veacul XVI, vol. IV, p. 14. nr. 17).

122 Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 500/57.

123 Ibidem.

37


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Toată viaţa lui Iordache a făcut numai abuzuri, s-a ţinut continuu de intrigi,

a făcut şi desfăcut domnii, a fost arestat şi eliberat, condamnat la moarte şi scăpat

prin plata a multor pungi de galbeni. A deţinut importante funcţii publice, dar

datorită firii sale, de cele mai multe ori odată schimbat din ele trebuia, pentru a-şi

păstra viaţa, să plece în pribegie.

Cele două căsătorii i-au adus o zestre impresionantă, la care singur îşi

adaugă alte zeci de moşii. A avut numeroşi copii, 11 în total, pe care i-a înzestrat

aşa cum se cuvine unor urmaşi de mare boier. Toţi copiii, având profesori iezuiţi,

au primit o instrucţie aleasă.

Ajuns la bătrâneţe îşi face testamentul în noiembrie 1708, când împarte o

parte din avere copiilor. Roznovul, împreună cu alte moşii alăturate, cumpărate de

la Stârcea şi nepoţii săi, revine fiului Andrei 124 . Până la sfârşitul vieţii nu va

schimba nimic din diata deja făcută. În acest fel satul rămânând în continuare în

stăpânirea lui Andrei Rosetti.

Timp de aproape jumătate de veac avem puţine informaţii despre Roznov,

ele reducându-se doar la amintirea unor persoane ce au trăit în sat 125 . Cu toate că

era stăpân de mulţi ani în Roznov, abia în anul 1742 Andrei Rosetti cere domnului

să i se facă hotarnica moşiei 126 . Constantin Mavrocordat, în urma acestei solicitări,

poruncea lui Toader Cantacuzino şi Ştefan Ene să meargă la Roznov să strângă

„oameni buni, megieşi de pin înpregiur şi după scrisori ce va fi având dum(nealui)

vel ban, să luaţi sama cercâd marginile acelui hotar, a Roznovului, din giur

împregiur şi după cum s-a căde, cu dreptate, să-l hotărăţi. Şi de a fi trebuinţă, a să

înnoi hotarul cu nescai stălpi de piiatră, să-l şi înnoiţi, puindu stălpi pe unde veţi

socoti că să cade şi să daţi mărturie în semne” 127 . Odată stâlpit hotarul dinspre

vecini stăpânirea îşi putea continua cursul ei liniştit.

Merită a fi amintit aici şi următorul episod petrecut în Roznov prin lunile

martie-aprilie 1742. Un evreu cu o căruţă şi doi cai se opreşte seara în sat pentru

124 Catalogul documentelor moldoveneşti, vol. V, Bucureşti, 1974, p. 218-219, nr. 819.

125 La 28 martie 1709 Mihai Racoviţă poruncea lui Neculai, vornicul din Roznov, să cerceteze o

pricină între Iaţco Surdul cu Toader Ciupărcă (Ibidem, p. 229, nr. 857). Un an mai târziu, întâlnim

un Toader Plăcintă martor la vânzarea unei vii (Ibidem, p. 261, nr. 947), iar la 1 ianuarie 1711,

Pătraşcu Boiţa din Roznov dădea mărturie într-o pricină dintre Iaţcu Surdul şi Iftimie (Ibidem, p.

218-219, nr. 1004).

126 O hotărnicie a Roznovului făcută de marele vornic Iordache Roset este amintită ca fiind făcută la

5 iunie 1742 (Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. II, ediţie cu introducere, note, indici şi

glosar alcătuită de Cornelui Istrati, Iaşi, 2008, p. 187, nr. 578).

127 Porunca este din 12 iunie 1742 (Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 500/61).

38


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

masă şi odihnă. Deshamă caii, pe unul îl împiedică şi pe celălalt îl lasă slobod. A

doua zi dimineaţă căutând caii, îl găseşte doar pe cel împiedicat, celălalt dispărând.

Supărat de cele întâmplate se adresează marelui vornic, care îi plăteşte evreului

calul din banii satului. Locuitorii se plâng stăpânului moşiei, iar Andrei Ruset se

adresează domnului pentru a judeca această pricină. Constantin Mavrocordat scrie

marelui vornic Iordache Rosetti să cerceteze pricina în cauză, concluzionând: „de

vor jura doi oameni că nu ştiu ei să fie oameni tâlhari în satul lor, şi pricina acelui

cal nu este despre dânşii, să le plinească banii de la jidov ce i-au luat de la sat

pentru calul lui” 128 .

În toamna aceluiaşi an 129 , locuitorii satului se plâng domniei împotriva

zlotaşilor, care, în luna octombrie, au strâns cifertul pentru mucarer şi nu au ţinut

cont că dintre ei au fugit zece birnici. Domnul porunceşte celor în drept să

cerceteze la faţa locului dacă este adevărat ce spun locutorii şi „pe câţi îţi veţi găsi

le veţi da peceţi, iar pentru cei fugiţi să cercaţi şi dar dându-să cu zapisă, cu

mărturii precum sânt fugiţi şi ieşiţi din ţară, şi nu este alt meşteşug, să aibă pace de

acei bani” 130 .

La jumătatea secolului al XVIII-lea satul ajunge la fiul lui Andrei Rosetti,

Nicolae, probabil ca zestre de nuntă. Nicolae se va aşeza cu temei la Roznov, unde

va construi acareturi mari şi frumoase şi prima biserică de piatră 131 . A fost căsătorit

cu Smaranda Hrisoscoleu 132 , cu care a avut nu mai puţin de nouă copii, crescuţi

mult timp la curtea de la Roznov.

A fost atât de legat de Roznov încât de acum înainte el şi urmaşii săi îşi vor

adăuga la nume şi Roznovanul. Nu avem nici o descriere a curţii din această

perioadă. Ea nu va fi fost diferită de celelalte care se aflau atunci în Moldova. Nu

vom greşi dacă vom arăta care era mobilierul caselor în acea vreme, gândindu-ne

Roznovul nu putera să se abată prea mult de la regulă. Acesta era alcătuit „din

mese şi scaune făcute în localitate, din lemn de ţară şi din paturi de scânduri de

brad. Dulapurile şi scrinurile erau lucruri aproape neauzite, ne se vedeau decât

128

Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. II, p. 172, nr. 525.

129

La 18 noiembrie 1742 (Ibidem, vol. III, p. 460, nr. 3039).

130

Ibidem.

131

Pisania acestui sfânt lăcaş, care se află astăzi în altarul bisericii noi, ne spune următoarele:

„Această sfântă biserică care este hramul Sfântului Marele Ierarhu Nicolae au zidit-o din temeiu, cu

toată cheltuiala şi osteneala dumisale Nicolae Rusătu paharnicul şi jupânesăi sale Zmarandi. Let

7268 oct(ombrie) 10”.

132

Radu Rosetti, Familia Rosetti, I, p. 74; moare în anul 1789, în urma unei lungi suferinţe

(Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 728/36)

39


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

foarte rar; aproape toate lucrurile care astăzi se ţin în dulapuri şi în scrinuri, se

păstrau atunci în lăzi. Faptul de datoreşte, fără îndoială, vechiului obicei, născut sub

simţământul de nesiguranţă, rezultat firesc al pericolului de năvălire şi de

prădăciune duşmană la care ţările noastre au fost expuse vreme de secole” 133 .

„Trăsurile, sticlăria, serviciurile de masă şi unele obiecte mărunte se aduceau din

Apus”, iar „boierii de obicei se serveau încă la masă de talgere de cositor, care până

atunci mai figurează pe unele izvoade de zestre. Existau în unele case boiereşti

bogate şi servicii de porţelan, dar erau privite ca lucruri de mare lux şi se

întrebuinţau numai la ocaziuni mari” 134 .

Din perioada cât Roznovul a fost sub stăpânirea lui Neculai, la începutul

secolului al XX-lea se mai găseau câteva piese de argintărie „pe care erau armele

Rosetteşti cu deviza, tradusă în limba română prin cuvintele: «În senin şi în negură

teafăr»” 135 .

Anul 1836 marchează schimbarea stăpânului moşiei. La 12 februarie 136 , în

faţa mai multori mari boieri, bătrânul Iordache Rosetti îşi refăcea testamentul şi

rugând „ceriul cu lacrimi fierbinţi” ca bunul Dumnezeu să le înmulţească zilele

celor doi fii ai săi, Nicolae şi Alexandru, făcea o nouă împărţire a averii. Roznovul,

împreună cu alte moşii, revenea fiului său mai mic, Alexandru (Alecu).

Prin acelaşi testament Iordache lăsa celei de-a doua soţii, Anica Bogdan

Roznovanu, mama vitrigă a copiilor săi, 559.000 de lei. O parte din bani erau

zestrea ei, iar alta îi lăsa de pomenire 137 .

Câteva zile mai târziu, Iordache trecea la cele veşnice. La 4 martie fraţii

Nicolae şi Alexandru se înţelegeau cu mastişa lor (mama vitregă) pentru „deplină

zăstrea me cuprinsă prin izvodul de zăstre, adecă scrisorile moşiilor meli, ţâganii,

vii, argintăriile i alte lucruri şi juvaerurile, atât aceli a zăstrii meli cât şi aceli

dăruite de răposatul meu soţ, precum şi una sută mii lei, adecă cincizăci mii lei a

zăstrii şi alţi cincizăci mii lei lăsaţi de răposatul meu soţ de a mi să da piste banii

zăstrii” 138 .

Noul stăpân al Roznovului, Alexandru Rosetti, s-a născut la 30 noiembrie

133

Idem, Amintiri, I, Bucureşti, 1996, p. 142.

134

Ibidem, p. 143.

135

Radu Rosetti, Familia Rosetti, p. 74.

136

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 728/32. Copie întărită de Divanul Apelativ al Ţării de Sus

la 28 decembrie 1837.

137

Ibidem.

138

Actul era întărit la 16 martie 1836 în Divanul Apelativ al Ţării de Sus (Arhivele Naţionale Iaşi,

Documente, 728/34).

40


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1798 139 şi nu s-a preocupat de această moşie. A locuit mai mult în Iaşi unde a

desfăşurat o intensă activitate politică, dar şi cheltuind sume exorbitante de bani pe

lux, fiind în acelaşi timp şi un om foarte generos 140 .

Moare în anul 1853, când moşia trece în posesia fiului acestuia Gheorghe

Roznovanu. De acum înainte Roznovul va fi mult mai bine administrat, către

sfârşitul secolului colonelul Roznovanul rezidând mai mult la casele lui din

Roznov.

VII.3 Populaţia Roznovului în documente

VII.3.a Catagrafie 1774

Primul document în care aflăm multe informaţii despre oamenii din Roznov

este recensământul locuitorilor din timpul ocupaţiei ruseşti prilejuită de războiul

ruso-turc dintre anii 1768-1774. Între 1772-1774 s-a efectuat recensământul „în

care datele statistice referitoare la numărul gospodăriilor, al scutelnicilor boierilor,

al ţiganilor, mazililor şi străinilor (toţi capi de familie) din aşezările fiecărui ţinut

sunt completate cu numele stăpânilor de sate, al boierilor şi al tuturor celor care

beneficiau de dreptul de a avea oameni în slujba lor, scutiţi de bir. Recensământul a

fost repetat în 1774, tabelele sunt originale, redactate în limba română, iar

deosebirea majoră faţă de statistica anterioara, de unde decurge şi importanţa lor

specifică, rezidă din faptul că aici este înregistrată, nominal, întreaga populaţie

(capi de familie), a Moldovei istorice având obligaţia birului, precum şi categoriile

scutite de bir (văduvele, ţiganii), plătitorii de dajde (feţele bisericeşti, mazilii) şi

ruptaşii Vistieriei” 141 .

În opinia lui Oliver Velescu, recensământul este o însumare de date „un

document limitat din punct de vedere factologic” deoarece „el surprinde

cotidianul, banalul, fapte pe care nimeni nu se gândeşte să le păstreze amintirea, dar

sunt importante ca atare” 142 . Cu toate acestea valoarea lui nu poate fi contestată

deoarece este „un document al simultaneităţii”, el „înregistrând, aproximativ în

139

Radu Rosetti, Familia Rosetti, I, p. 124.

140

Pentru mai multe detalii, vezi Ibidem, p. 125.

141

Mircea Ciubotaru, Catagrafiile – un tezaur documentar, în Catagrafiile Vistieriei Moldovei

(1820-1845). I. Ţinutul Romanului. Partea 1 (1820), Iaşi, 2008, p. VIII-IX.

142

Oliver Velescu, Catagrafia Bucureştiului din 1810. O nouă lectură, (II), în „Histoia urbana”,

tom XII, 2004, nr. 1-2, p. 159.

41


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

aceaşi perioadă scurtă de timp, situaţii, fapte şi evenimente de pe cuprinsul

întregului oraş, ceea ce îi conferă şi calitatea de afi un document cronospaţial, fapt

care permite judecăţi de valoare asupra întregii societăţi” 143 .

Pornind de la aceste aprecieri vom încerca să desluşim câteva informaţii

referitoare la populaţia Roznovului. Recensământul s-a făcut pentru întreaga moşie,

care cuprindea şi satele Brăşăuţi şi Zăneşti 144 . De aceea este destul de greu să

putem disocia cine era într-un sat sau altul. În aceste condiţii vom prezenta

statisticile aşa cum sunt date în catagrafie. Moşia avea 349 de case, dintre care 40

erau pustii. Ca populaţie erau 15 rufeturi (breslaşi), nouă preoţi, un mazil, cinci

văduve, 60 de ţigani şi 234 de birnici. Dacă luăm în consideraţi că pentru veacul al

XVIII-lea şi al XIX-lea numărul mediu al unei familii era de cinci, putem avansa

ideea că pe moşia Roznov, în cele trei sate trăiau aproximativ 1620 de suflete.

Examinând acest recensământ se impun mai multe observaţii referitoare la

numele oamenilor. Cele mai multe au doar prenume, dublat de apelative care indică

ocupaţii sau funcţii locale (vornic, cojocar, vezeteu, văcar, morar, şindriler,

grădinar, păscar, ciobotar etc), locul de de unde sunt veniţi (Ion, Ştefan şi Simeon

vrânceni, Pintilei, Ion, Macovei, Andrei, Mihai ungureni, Stanciul, râmnicean,

Constantin, botoşan, Ion, bârsan, Nistor, moroşan, şi 24 munteni, probabil veniţi

din zona muntelui), condiţia socială (Toader slugă, Gheorghe Tofan slugă sau

Costantin Negel mazil), ori sunt identificaţi ca fiind fiul lui (Ilie sân Grigore, Ion

sân Ştefan Bâtlan, Toader sân Chelarui, Sandu lui Ilie, Apostol a Pascăi), fratele lui

(Iftimi brat lui Ion Loghin, Nedelco brat Pascal, Vasâli Brat Iftim), ginerele lui

(Flore zet Toroşoae, Vasâle zet Ilincăi) sau cumnatul lui (Sava cumnat lui Dămian,

Iftimi cumnat Bulandrii).

Surprinde diversitatea ocupaţiilor practicate pe moşie: plugari (5), cojocari

(3), ciobotari (3), pescari (3), crainici (2), butnari (2), grădinari (2), herghelegii (2),

pânzari (2), prisăcari (2), rotari (2), şindrilari (2), vizitii (2), văcari (2), cravi,

bărbieri, blănari, chelari, puşcaşi, stoleri, trăistari, bucătari, vatamani, vieri, vornici

câte unul. Probabil erau şi multe turme de oi având în vedere numărul mare de baci

(6), dar nu apare nici o persoană cu ocupaţia de cioban.

Fiind situat pe malul Bistriţei, Roznovul avea un număr însemnat de mori.

La acestea lucrau oameni cu o anumită specializare, unii dintre ei veniţi de peste

munţi, din Transilvania (Andrei şi Mihai).

143 Ibidem.

144 Moldova în epoca feudalismului, vol. VII, partea II, Chişinău, 1975, p. 23-26.

42


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Ca etnii putem desluşi: ruşi (Zaharie), greci (Eni şi Gheorghe) şi evrei

(Moisa şi Iancu din Roznov).

Tot ca un lucru demn de remarcat este acela al numărului extrem de mic al

bejenarilor. Unul singur este amintit ca fiind venit în acest fel pe moşie. Aceasta

demonstrează tot timpul Roznovul a avut suficiente braţe de muncă, iar dacă

acestea scădeau erau suplinite de ţiganii robi.

În cele trei sate de pe moşie se găseau 60 de familii de ţigani, care erau

folosiţi la muncile gospodăreşti. Pentru că de atunci au trecut peste două sute şi

cinciteci de ani este bine să ne amintim cum erau organizaţi ţiganii pe o moşie. Şi

de aceasta dată Amintirile lui Radu Rosetti ne stau la îndemână. Existau două tipuri

de ţigani vătraşi şi şătraşi.

Vătraşii „trăiau în bordeie şi case mici ... şi erau mai cu seamă întrebuinţaţi

pentru toate serviciile curţii ca: feciori mai de rând, lăutari, bucătari de tot soiul,

pitari, plăcintari, vezetei, surugii, grădinari, fete în casă, băieţi la bufet, rândaşi în

curte, la grajdi, la pitărie. Alţii erau întrebuinţaţi la feli de feli de meserii: fierari,

potcovari, lăcătuşi, lemnari, stoleri, rotari, mindirigii, plapomari, sfeidecari,

ciubotari, croitori (pentru slugi), pietrari, zidari, varari, cărămidari şi câte

altele” 145 . Femeile lor erau şi ele folosite în slujba curţii.

Având o astfel de muncă gratuită, nu va fi fost foarte greu ca Nicolae

Rosetti să fi ridicat într-un timp scurt si cu cheltuială puţină curţile de la Roznov şi

biserica.

Şătraşii, adică ţiganii nomazi, erau împărţiţi în căldărari, ursari, fierari şi

lingurari, erau învoiţi, în schimbul unei plăţi anuale, să cutreiere ţara spre a-şi

agonisi viaţa după cum erau deprinşi din moşi strămoşi” 146 . Erau însă datori să se

prezinte în fiecare toamnă la curtea boierului pentru plata dării. În acea perioadă se

făcea numărarea, căsătoria flăcăilor cu fete, se alegeau „bulibaşii cetelor şi se

rânduia, de către stăpân, peste toate cetele, un baş-bulibaş” 147 . În urma acestor

activităţi certuri care să terminau, de multe ori cu bătai, loviri cu bolovani,

înjunghieri cu cuţitele. Pentru a se tempera spiritele interveneau vechilii cu

harapnicele.

Din cele 60 de familii de ţigani vizitii erau 3, fierari 3, pitari 3, dârvari 2,

creavi 2, şi câte un căldărar, ciobotar, grădinar, lăcătuş, lingurar, zlătar. La curte

erau, ca la orice mare casă boierească şi lăutari: cinci scripcari şi doi cobzari.

145 Radu Rosetti, Amintiri, p. 70.

146 Ibidem, p. 71

147 Ibidem.

43


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

În recensământ sunt trecute şi feţele bisericeşti. Nu ştim cu siguranţă la care

biserică slujeau, dar merită să îi amintim aici: preoţii Vasile, Gavril, Ştefan,

Dumitru, Ion, diaconii Ioniţă, Vasile, Constantin, alt Vasile 148 .

Spre deosebire de alte localităţi recenzate din Moldova, surprinde numărul

mic de văduve, - doar cinci.

Până la 1820 când are loc un nou recensământ al populaţiei mai avem

câteva informaţii sintetice referitoare la locuitorii din Roznov. Astfel, în Condica

liuzilor din anul 1803 pe moşia lui Iordache Rosetti se aflau 210 liudi (capi de

familie plătitori de bir) şi 16 breslaşi 149 . În afară de aceştia erau şi 40 de oameni

scutiţi de bir 150 . După legislaţia de atunci casele boiereşti aveau dreptul, în funcţie

de rangul pe care-l avea stăpânul, să excepteze de la plata birului un număr de

slujitori folosiţi pentru muncile gospodăreşti. Aşa cum se observă nu sunt recenzate

feţele bisericeşti, văduvele şi ţiganii.

Trebuie de remarcat şi faptul că moşia Roznov trecuse deja în stăpânirea lui

Iordache Rosetti. Acesta o primise de la tatăl său la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Chiar dacă în acte era consemnat ca fiind stăpân Iordache, părintele său, credem că

a condus în continuare administrarea moşiei pe care o iubea atât de mult, acolo

unde îşi făcuse curţi de toată fala şi biserică de piatră. Spre deosebire de Neculai

Rosetti, fiul său, Iordache, un înfocat susţinător al intereselor ruseşti în Moldova 151 ,

nu se va mai ocupa atât de mult de moşia de la Roznov. Fiind foarte bogat, „îi

plăcea să ţie casă mare şi să afişeze un lux deosebit. El a cădit marea şi frumoasa

curte de la Stânca 152 , de lângă Iaşi, şi a sădit împrejur grădina ce o înconjoară” 153

Într-o altă condică a Vistieriei, cea din anul 1816, la Roznov „cu celelalte

cotune”, unde stăpân era Iordache Rosetti, sunt menţionaţi 309 liudi 154 . Aşa cum se

observă numărul birnicilor a crescut continuu de la 234 în anul 1772 la 309 în

1816. Conform celor înregistrate în condică, afacerile lor , adică alişverişul, era „cu

148

Moldova în epoca feudalismului, p. 26.

149

Th. Codrescu, Uricariul, vol. VIII, Iaşi 1887, p. 268.

150

Ibidem.

151

Radu Rosetti, Amintiri, p. 91; idem, Familia Rosetti, I, p. 93.

152

„Moşia Stânca, văzută de departe – scria Rudolf Şuţu la începutul secolului trecut -, apare ca un

castel feudal, zidit pe muchea dealului care stăpâneşte Valea Prutului … Aici e legătura cu trecutul,

căci scările ce le sui, copacii ce-i vezi, via sădită, parcul regulat, aleea tunsă, biserica clădită, palatul

somptuos, toate îţi spun că acolo e îngrămădită munca din neam în neam şi că, dar, fiecare rând de

oameni a adăugat la munca înaintaşilor condiţia neapărată a progresului” (Rudolf Şuţu, Iaşii de

odinioară, vol. I, Iaşi, 1923, p. 168-169).

153

Radu Rosetti, Amintiri, p. 91

154

Corneliu Istrate, Condica Vistieriei Moldovei din anul 1816, Iaşi, 1979, p. 12.

44


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

lucrul la pământului şi cherestele. Loc de hrană puţin” 155 . Şi acum vistiernicul

Iordache Rosetti avea scutiţi pentru munca în curte 29 de oameni 156 .

VII.3.b Stăpânii moșiei Roznov între 1782 - 1820

Până la cercetarea condicii Vistieriei din 1820, care prezintă multe

informaţii referitoare la starea socială a populaţiei, să revenim, pe scurt, la stăpânii

moşiei. În anul 1782 marele vornic îşi mărea moşia cu o poiană pe valea Epii, care

se mărginea cu moşia Roznovul în locul numit la Jidovină 157 . Toader Cârstuţ o

vindea de bunăvoie deoarece poiana era lângă moşia vornicului şi nefiindu-i

„trebuitoare şi având şi trebuinţă de bani, am dat-o dumisale în patruzăci lei, ca să-i

fie de acum înainte a dumisale, în veacu” 158 .

La începutul anului 1797 159 se iscă neînţelegeri între călugării de la Bistriţa,

stăpânii Săvineştilor, „ci iaste pe patru silişti de moşii”, şi locuitorii satului care nu

vroiau să lucreze cele 12 zile de boieresc mănăstirii zicând că ei sunt obligaţi să

muncească stăpânului moşiei unde sunt legaţi cu birul. Pentru a se rezolva

conflictul, domnul se adresează ispravnicilor de Neamţ, Grigore Ghica şi

Alexandru Beldiman, cărora le cere să cerceteze pricina şi să poruncească

locuitorilor din Săvineşti să lucreze pentru mănăstire „şi să-i faceţi să înţeleagă că

stăpânului moşiei unde şed au să lucrezi 12 zile pe an, iar nu altora. Şi să-i supuneţi

ca numaidecât să lucrezi zilele hotărâte prin ponturi mănăstirii, la rânduitile vremi

la orice lucru ar avea trebuinţă” 160 . De asemenea, ispravnicii trebuiau să-i spună

vechilului ce va fi la moşia Roznov, „şi să-l faceţi să înţăliagă că pe oamenii aceştia

ce sînt şezători pe altă moşie streină, nu are să-i supere cu lucrul boerescului întru

nimică. Şi de veţi vedea că tot umblă supărându-i cu ceva, nici într-un chip să nu-l

îngăduiţi, ce să lucrezi numai moşiei unde şed, ca să nu păgubască mănăstire de

155

Ibidem.

156

Ibidem.

157

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/456

158

Ibidem.

159

Porunca domnească este din 4 martie 1797 (Vasile Mihordea, Ioana Constantinescu, Corneliu

Istrati, Documente privind relaţiile agrare în veacul al XVIII-lea, vol. II, Moldova, Bucureşti, 1966,

p. 659-660, nr. 655.

160

Ibidem.

45


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

folosul ce să cadi a-l avea de la oamenii ce sînt şezători pe moşie sa” 161 .

În toamna anului 1811 are loc nunta fiului Iordache Rosetti, Neculai, cu

Ecaterina Ghica. Anul următor Ecaterina Rosetti se înţelegea cu socrul său să facă

un schimb de sate, socru luând satele de zestre ale Ecaterinei, iar nora primind la

schimb mai multe sate din „partea dreaptă a Prutului, anume: Roznovul, Călimanii,

Bârdeştii, Negriteştii la ţinut(ul) Neamţului, Faraoanii la ţinut(ul) Bacăului, a treia

parte din toată Vrancea la Putna, Stăucenii, Bătrineştii, Onţenii, Mănăstirenii,

Tulburenii la Botoşani, Drujenii, Brăneştii, Feredeul și Cioara cu alte sălişti la

Hârlău, Armăşenii la Vaslui, optzeci şi şapte pogoane vie la Putna, casâli şi crâşma

din Eşi” 162 .

Căsătoria la început a fost fericită, în cinci ani s-au născut trei fete. Apoi

„din pricina răcelii dragostei dintre amândoi agiţându-să de la o vreme încoace o

uriciune şi neînvoire” 163 au urmat mari neînţelegeri 164 care au dus în cele din urmă

la desfacerea oficială a căsniciei 165 . În final „s-au alcătuit samă şi socoteală ceea ce

au avut a da şi a lua amândoî părţile după care de s-ar fi şi căzut a fi cu păgubire

dum(nealui) Catinca Ghica, desfacere şi răfuire aceasta fiind mai mult di parte sa

pricina despărţirei lor”. Roznovul se întorcea la Iordache Rosetti, în grija lui

rămânând „şi trei fiice nevârstnice născute de nora dumisale cu fiiul dumisale în

vremea ce au fost însuraţi însărcinându-să cu a lor creştere, educaţiune şi

căsătorie” 166 .

VII.3.c Recensăminte 1820 – 1845

În anul 1819 începe primul recensământ din epoca modernă a Moldovei. El

se va finaliza abia la jumătatea celui următor 167 şi este mult mai amplu decât cel

161 Ibidem.

162 Schimbul se făcea la 12 octombrie 1812 (Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 427/151).

163 La 4 august 1818, mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi, dădea soţilor doi ani de gândire

pentru a se hotărâ dacă rămân împreună. În această perioadă cei doi nu trebuiau să stea împreună

(Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 143/178).

164 Ibidem.

165 La 25 aprilie 1819, domnul Moldovei, Scarlat Calimah, constantând că între cei doi nu mai era

nici o cale de împăcare şi temându-se ca între ei să nu se întâmple „vreo primejdie de viiaţă”, era de

acord cu divorţul (Ibidem, 143/96).

166 Ibidem.

167 Gh. Ungureanu, Documente statistice din anii 1820-1859, aflate în păstrarea Arhivelor Statului

46


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

alcătuit în timpul ocupaţiei ruseşti din 1773-1774. Acum sunt recenzate categorii

fiscale mai numeroase, locuitorii fiind trecuţi nominal. De asemenea, sunt

menţionate persoanele care aveau oameni scutiţi (scutelnici, breslaşi, slugi etc.) şi

slujitorii bisericii (preoţi, diaconi şi dascăli). Unitatea fiscală era capul familiei şi

plătitorul birului, liude trecut în catagrafie.

Spre deosebire de toate catagrafiile celorlalte ţinuturi, cea a Neamţului nu

are trecută rubricaţia referitoare la starea locuitorilor dată de numărul de animale

(boi, vaci, cai, oi, porci) şi stupi, ceea ce este un handicap pentru orice cercetător al

istoriei sociale. Şi de această dată recenzorii nu au făcut recensământul pe sate ci pe

unitatea administrativă, adică pe moşie. În acest fel, din nou nu putem desluşi care

sunt locuitorii Roznovului.

Conform catagrafiei erau 440 de case cu 440 de birnici. Dintre aceştia 63

erau fruntaşi (aveau de pa patru vite mari în sus), 140 mijlocaşi (cu 2-4 vite) şi 237

codaşi (fără vite sau cu una) 168 . După câte se observă, faţă de 1774 nu mai există

nici o casă părăsită, iar numărul birnicilor între cele două recensămite făcute la

aproape o jumătate de veac, a crescut de la 234 la 440. Potrivit aceluiaşi document

în unitatea fiscală recenzată erau 500 vite mari (vaci şi boi), 1000 oi şi 30 cai.

Deşi era o moşie mare, bine populată, majoritatea locuitorilor era săracă.

Acest lucru se datora, în primul rând, lipsei pământului roditor. Dacă la prima

vedere sumele reprezentând numărul de animale par destul de mari, în realitate ele

se traduc pentru fiecare familie în parte, în felul următor: 1,1 vite cornute mari şi

2,2 oi. Ţinând cont de faptul că pentru toate lucrările grele ale câmpului se foloseau

cu preponderenţă boii, vom observa că animale de muncă erau puţine şi distribuite,

bineînţeles, neuniform 169 . Comparativ cu alte sate unde birnicii aveau în medie

pestre trei vite mari, cei din Roznov erau destul de săraci 170 .

Între cei recenzaţi mai sunt 60 de slugi ale vistiernicului Iordachi Rosetti, 26

de breslaşi şi 17 feţe bisericeşti (preoţii: Ioan Pansie (sic!), Ioan Toacă, Neculai, alt

Ioan, Dumitru, Ştefan, Ioniţă cel Lungu, Ioniţă Grosul, Lupul, Adam, Ioanu;

diaconi: Athanasiei, Neculai, Cozma, Ioanu, Gheorghi şi dascălul Enachi 171 .

Iaşi, în „Revista Arhivelor”, an VI, 1963, nr. 1, p. 209.

168

Arhivele Naţionale Iaşi, fond Vistieria Moldovei, dosar 2/1820, f. 202 v.

169

Idem, dosar 3/1820, f. 231-238 v.

170

La Sagna, 100 de familii aveau 224 de boi şi 104 vaci (Sagna. File de monografie istorică,

coordonator Dănuţ Doboş, Iaşi, Sapienţia, 2003, p. 31), iar la Hălăuceşti, la 299 capi de familie erau

689 boi, 367 de vaci şi 781 oi (Dănuţ Doboş, Silviu Văcaru, Hălăuceşti. Sat de veche tradiţie

cultural-religioasă, Iaşi, 2004, p. 49).

171

Idem, dosar 2/1820, f. 204.

47


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

În anul 1831 Vistieria făcea un nou recensământ fiscal al locuitorilor din

Moldova, dar fiindcă în ianuarie 1832 a intrat în vigoare Regulamentul Organic,

care a introdus o serie de modificări în adminisatraţie şi fiscalitate, cea mai

importantă fiind aceea a eliminării categoriei scutelnicilor, a fost necesară o

actualizare a datelor. De aceea în 1832 se completează şi se definitivează noua

catagrafie. De această dată recensământul este mult mai complet. Moşia este

recenzată pe sate ceea ce ne ajută foarte mult în descoperirea numelor familiilor ce

alcătuiau satul Roznov. Aici locuiau 114 capi de familie dintre care 63 erau birnici,

doi mazili, un ruptaş, opt oameni fără căpătâi, cinci preoţi (Ioniţă, fiul preotului

Luca, Constantin, fiul dascălului Simion, Ioan, fiul preotului Vasile, Grigore, fiul

preotului Ioniţă şi Lupu, fiul preotului Ioniţă), un diacon (Iordachi, fiul preotului

Lupu) şi doi dascăli (Iordachi, fiul diaconului Toma şi Toader, fiul preotului

Ioan) 172 .

După cum se poate observa tradiţia transmiterii din tată în fiu este prezentă

în tagma bisericească. Preotul Ioniţă, fiul sechelarului Luca, slujea la Biserica

Sfântul Nicolae alături de fiii, Grigore şi Ioniţă, şi dascălul Toader, nepotul său.

Toţi ceilalţi slujitori din biserică, indiferent că sunt preoţi, diaconi sau dascăli

provin din familii de clarici.

Alături de categoriile sociale menţionate mai sus trei privilegiaţi, 11 bătrâni

şi nevolnici şi 18 văduve 173 . Surprinde numărul extraordinar de mare al văduvelor.

Dacă în 1774 pe întreaga moşie, la 324 de recenzaţi erau cinci văduve (1,5%),

acum la 114 persoane cap de familie sunt 18 văduve, aproximativ 13%. Acest lucru

probabil de datorează mortalităţii deosebite care a avut loc în urma epidemiilor de

ciumă şi holeră din Moldova, dintre anii 1828-1831. Dacă şi raportul soţilor văduvi

se apropie de această cifră, putem afirma că mortalitatea în rândul populaţiei active

era destul de mare, nemailuând în calcul mortalitatea infantilă.

Nu mai apar acum ţiganii, iar pentru lucrul la curte, conform noului

Aşezământ întocmit în urma Regulamentului Organic care prevedea ca doar unul

din zece birnici să rămână oameni în sjujba stăpânului moşiei. De aceea acum

vistiernicului Iordache Rosetti îi rămâneau doar şase persoane faţă de 60 câte avea

1820 174 . Aceştia erau scutiţi de toate dările în bani şi natură, cât şi de încartiruirea

172

Arhivele Naţionale Iaşi, fond Vistieria Moldovei, dosar 494/1832, f. 336 v. – 337 r.

173

Ibidem.

174

„la zăci unul şi după aşăzământ să lasă pentru slujba moşâi proprietarului, cari au a fi întru toată

apărare di toati dările şi havalelile atât în bani cât şi în natură, precum şi di cfartira oştinească”

(Ibidem).

48


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

ostaşilor, poate cea mai mai dificilă dintre toate obligaţiile pe care le aveau sătenii.

Cei 57 de birnici plătirori ai capitaţiei erau obligaţi să trimită anual

Vistieriei suma de 1710 lei. Aceşti bani se plăteau în patru tranşe de 427,60 lei.

După cum se vede, suma birului nu era mare, aproape 7,5 lei pe trimestru

(echivalentul valorii făinii de mămăligă necesară unui om pe două săptămâni) 175 .

Ceea ce îl împovăra pe ţăran erau nenumăratele obligaţii în muncă pe care trebuia

să le presteze, serviciile şi dările către stăpânul moşiei, către turcii sau ruşii

ocupanţi: claca, transportul furajelor armatei, reparaţii la drumuri şi poduri,

peşcheşuri, caii de olac şi aşa cum am mai spus, încartiruirea soldaţilor.

Aşa cum prevedeau noile reglementări, în 1838/1839, are loc un nou

recensământ, cu multe noutăţi în modul de întocmire a lui şi cu noi rubrici.

La un prim bilanţ observăm că populaţia în această perioadă rămâne

aproape constantă 176 , numărul total a celor recenzaţi fiind de 109 cu cinci mai puţin

decât în 1832. Nu mai găsim însă multe nume la bătrânii nevolnici şi văduve 177 .

Scăderea numărului acestora se datoraeză, probabil, unor cauze naturale. Între

bătrânii şi nevolnicii de acum îl întâlnim pe Ioan Rusu „stricat de picioare” 178 .

Creşte în schimb numărul birnicilor prin căsătoria mai multor tineri, care-şi

întemeiază familii în Roznov. Interesant este ritmul căsătoriilor care au avut loc

între cele două catagrafii. Asfel, în 1833 s-au celebrat două căsătorii, în 1834 nu

mai puţin de 8 (reprezentând peste 7% din numărul total al familiilor din sat şi

peste 10% din numărul birnicilor, unde se şi încadrează), în 1835 şi 1838 fiind

numai câte un astfel de eveniment.

Cel mai complet recensământ fiscal din prima jumătate a secolului al XIXlea

a avut loc în anul 1845 179 . O comisie 180 alcătuită din fruntaşii Roznovului şi a

cotunelor sale (Chintinici, proprietate a hatmanului Alecu Rosetti, Zăneşti,

proprietate a Mănăstirii Tazlău (la acel moment de peste 400 de ani), Slobozia,

proprietate a hatmanului Alecu Rosetti şi Ivăneşti, proprietate a mănăstirilor de la

Sfântului Mormânt, nou lipit la Roznov) constata prezenţa următoarelor categorii

fiscale: 16 preoţi, trei diaconi, 15 dascăli, un apărat cu cărţile ocârmuirii, şase

175

Mircea Cibotaru, Comuna Vultureşti, I, p. 118.

176

Arhivele Naţionale Iaşi, fond Vistieria Moldovei, dosar 248/1838, f. 3 v. – 7 r.

177

Ibidem.

178

Ibidem, 5 v. – 6 r.

179

Arhivele Naţionale Iaşi, fond Vistieria Moldovei, dosar 218/1845, f- 3 v. – 31 r.

180

Comisia era formată din: Dumitru Epure, vornic, Gheorghi Bărbieriu, Petre Andronic, preotul

Costachi, Ioan Baghi, Ioan Pintrijăl, Ioniţă Strech, preotul Dimitri, Costantin Mihălachi, Iordachi sân

Zamfir, Ioniţă Rotăraşu şi Toader Gălăţanu (ibidem, f. 31 v. – 32 r.).

49


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

vătăjei, 101 nevolnici, 82 văduve, 665 birnici şi trei căpătăeri 181 . Singurii membri

ai comisiei care stiau să se iscălească erau preotii Costachi şi Dumitru, toţi ceilalţi

punând degetul., după obiceiul timpului, pentru adeverire şi întărirea celor spuse.

Recensământul consemnează aproape aceleaşi categorii fiscale, la care se

adaugă listele cu cei decedaţi şi fugiţii de pe moşie. Avand atât catagrafia satului

Roznov cât şi a unităţii fiscale Roznov putem să ne formăm o viziune de ansamblu

a ce însemna acest sat între localităţile învecinate. Satul aparţinea, în continuare,

hatmanului Alecu Rosetti la fel ca şi cotunele componente Chintinici şi Slobozia.

O primă constatare este aceea că populaţia Roznovului continuă să crească,

ajungând la 132 de familii recenzate. Cea mai mare spor îl întâlnim la birnici care

ajung la 88, în condiţiile în care în anul 1839 erau 63. Acum dispar definitiv

scutelnicii. Chiar dacă această înmulţire a populaţie ar fi trebuit să adune mai multă

forţă activă, ea nu se vede şi din cifre. Sunt 20 de bătrâni nevolnici (6% din totalul

capilor de familie şi 21% din cei care plăteau birul) şi 13 văduve.

La nivelul întregii unităţi fiscale cifrele ne indică anumite particularităţi..

Din cei 634 de birnici câţi figurau cu şapte ani înainte, 89 muriseră (aproape 15%,

aceasta însemnând puţin peste 2% pe an, ceea ce este foarte mult), 64 fugiseră în

alte locuri (10%) şi 70 (11%) au trecut la nevolnici, adică nu mai erau în stare să-şi

asigure singuri cele necesare hranei). În total 223 de persoane ieşeau din răndul

birnicilor, rămânând din cei vechi 411. Acestora li se adăuga 180 de însurăţei şi 74

de veniţi de prin alte locuri. Mişcarea în rândul birnicilor este extrem de mare, prin

intrări şi ieşiri, aproape 60% dintre ei se schimbă. De aceea şi urmărirea numelor

locuitorilor este extrem de grea şi necesită un efort deosebit pentru a putea urmări

evoluţia în timp a familiilor din Roznov.

Un ultim aspect important de precizat era grija stăpânului de a avea cât mai

multe zile de târg pe moşia sa. Cu acest prilej se încasau sume frumoase de bani de

la negustori, iar locuitorii aveau posibilitatea de a vinde şi a cumpăra produsele

necesare vieţii cotidiene.

La Roznov erau 12 zile de iarmaroc pe an. Nicio localitate din Moldova nu

avea mai multe astfel de zile. Iarmaroacele aveau loc, în zilele de sărbătoare când

oamenii nu munceau. Pentru aducere aminte le prezentăm în continuare: 1 ianuarie

(Sfântul Vasile), 2 februarie (Stratenie), 9 martie (40 de mucenici), în ziua de

Florii, 21 mai (Sfinții Costantin şi Elena), 24 iunie (Sânzâiene, Naşterea Sfântului

Ioan), 27 iulie (Sfântul Pantelimon), 29 august (Tăierea Capului Sfântului Ioan), 8

septembrie (Sfânta Marie Mică), 26 octombrie (Sfântul Dumitru), 21 noiembrie

181 Ibidem.

50


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

(Vovidenia), 12 decembrie (Sfântul Spiridon) 182 . Aceste zile au fost păstrate în tot

secolul al XIX-lea 183 .

182 Idem, fond Isprăvnicia Bacău, tr. 528, op. 370, dos. 528, f. 2.

183 La 7 ianuarie 1835, Mihail Sturza, domnul Moldovei, hotăra zilele de iarmaroc la Roznov, aşa

cum se păstrează din vechime (Documente privitoare la istoria economică a României, p. 464).

Pentru anul 1842, vezi „Calendar pentru poporul românesc pe 1842”, Iaşi, p. 48-52.

51


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

VIII. ANEXE

Roznovul în documente până la jumătatea secolului al XIX-lea

(selecţie)

52

1576 (7084) aprilie 18

Din mila lui Dumnezeu, Io Petru voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al

Ţării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor ce o vor

vedea sau o vor auzi cetindu-se, cui îi va fi de trebuinţă, că au venit înaintea noastră

şi înaintea tuturor boierilor noştri moldoveni, mari şi mici, rugătorul nostru

Theodor, egumenul mânăstirii Bistriţa şi cu toţi fraţii întru Hristos, care trăiesc în

sfânta mânăstire, unde este hramul Uspenia Născătoarei de Dumnezeu, să ne roage

şi să ceară de la noi întărire pe ocinile şi dedinele lor drepte şi date sfintei

mânăstiri, pe satele anume: Sluganii şi Chiocăşeştii şi Călineştii şi Lăţcanii pe

Bistriţa, din uric de schimb, ce a avut sfânta mânăstire de la Ştefan vo(i)evod cel

Bătrân.

Şi pe satul lui popa Şerbici, ce se numeşte acum Beş, din uric de

danie ce a avut sfânta mânăstire de la Alexandru voievod cel Bun. Şi pe satul

anume Mândreştii pe Oarbic şi pe Oprişani, ce sunt la Chiojdu, din privilegiul de

danie ce a avut sfânta mânăstire de la un Petru voievod, pe Roznov, şi pe Soboleşti

şi pe Drăjinţi, care se numesc acum Area şi pe Văscăuţi şi pe Braşăuţi, ce sunt pe

Bistriţa, din uric de danie de la acelaşi mai sus scris Petru voievod.

Şi pe satul Sârbii ce sunt pe Tazlăul Mare şi pe câmpul la Târpia în acelaşi

hotar, din uric asemenea ce a avut sfânta mânăstire, de danie de la Alexandru

voievod cel Bun. Şi pe satul Lucăceştii ce sunt pe Tazlăul Sărat şi până la Fântâna

Neagră şi până la Zemeş, din uric de danie de la Ilie voievod, ce l-am dat noi

mânăstirii... şi Lucăceştii de la Oană Porcu şi satul Bârlinţii şi pe Ardăneşti, dat sfintei mânăstiri de Sin Bârlici.

Şi de o prisacă mai sus de Tămaş, unde a fost Marta călugăriţa, de

cealaltă a Siretului. Şi pe balta anume ... până la gură, pe amândouă părţile, cu

acele bălţi de jos, anume aşezarea cea nouă a Martei şi cu toate veniturile ce ţin de

această prisacă, din uric de cumpărătură, ce a avut sfânta mânăstire de la Ştefan

voievod cel Bătrân şi pe trei prisăci, anume pe Lopatna şi pe Irchil şi pe Bohotin în


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

branişte, ce se numeşte acum Cozia, din uric de danie ce a avut sfânta mânăstire de

la Alexandru voievod cel Bun.

Şi pe vama de la Tazlău, să se ţie de vama Bacăului, din uric tot de danie, ce

a fost dată sfintei mânăstiri de mai sus scrisul Alexandru voievod cel Bun.

Noi şi cu boierii noştri am cercetat şi am aflat cu sufletele noastre că sunt

drepte sate şi prisăci şi dedine ale sfintei mânăstiri de la Bistriţa, unde este hramul

Uspenia Născătoarei de Dumnezeu şi unde este egumen Theodor.

De aceia, am dat şi am întărit sfintei mânăstiri aceste mai sus scrise sate şi

prisăci şi bălţi şi vamă, ca să fie sfintei mânăstiri uric şi ocine, danie, din tot

venitul, neclintit niciodată, în veci.

Iar hotarul tuturor acestor sate mai sus scrise şi prisăci şi bălţi, să fie din

toate părţile pe hotarul vechiu, pe unde au folosit din veac.

Şi la aceasta este credinţa domniei noastre, a mai sus scrisului Petru

voievod şi credinţa boierilor noştri: Ion Golăie logofăt, şi Cozma Murgul vornic şi

Bilăi vornic, şi Zbiera şi Gavril şi Andronic pârcălabi de Hotin, şi Berheaci şi Iane

pârcălabi de Neamţ, Petre şi Brânză pârcălabi de Roman, şi Stăvilă portar de

Suceava, şi Bucium pârcălab de Orheiu, şi Aslan postelnic, şi Gavril spătar, şi

Gheorghe vistier, şi Vartic paharnic, şi Nicola stolnic şi Burciul comis.

După: Documente privitoare la istoria României, A. Moldova, veacul XVI, vol.

III, p. 272-273, doc. 87.

53

1591 (7099) aprilie 12, Iaşi

Petru voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Iată a venit

înaintea noastră şi înaintea boierilor noştri Mihăilă Şopa şi Onciul diac şi cetaşii lor

şi au pârât pe rugătorii noştri monahi de la ruga noastră, sfânta mânăstire numită

Tazlăul, pentru o poiană ce este peste Bistriţa, în faţa satelor Zăneştilor şi

Roznovul, astfel zicând Mihăilă şi Onciul şi cetele lor, că ei au tot ţinut, iar

călugării tot aşa au zis.

Deci, noi şi cu sfatul nostru am lăsat pe doi boieri ai noştri, anume Başotă

fost pivnicer şi Dupniţă vătah ca să cerceteze după dreptate, cu sufletele lor şi cu

oameni buni, cine a ţinut până acum. Iar ei aşa au aflat cu sufletele lor, că au tot

ţinut rugătorii noştri monahi acea poiană şi este dreapta lor ocină, iar Mihăilă şi

Onciul şi cetaşii lor au rămas de minciună, iar pe monahi noi i-am îndreptat şi am


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

luat de la ei ferâe 24 zloţi.

Iar de acum înainte, mai mult să nu aibă a pârî şi nici a dobândi, niciodată în

vecii vecilor, înaintea acestei cărţi a noastre.

Domnul a zis.

Mare logofăt a învăţat. Şi am iscălit eu, Stroici logofăt .

Băseanul .

După: Documente privitoare la istoria României, A. Moldova, veacul XVI, vol.

IV, p. 13, nr. 15.

54

1591 (7099) aprilie 20, Iaşi

Tălmăcire di pe uric vechiu sârbăsc, de la domnul Petru vvd, din

let 7099 apr(ilie). 20, scris în Eş< i> de Ioan Popa.

Petru vvd, cu mila lui Dmnezeu, domn Ţării Moldav[v]iei. Iată

au venit înainte noastră şi înainte tuturor boerilor noştri ai Moldov[v]ii, preotul

Mihail şi Ionciul din Itrineşti şi s-au giudecat pentru Roznov, pentru una poiană ce

să chiamă Pihas.

După aceia, noi am făcut carte cătră Başotă şi cătră Dupniţă, ca să

cerceteză, cu oameni buni, precum vor afla, să ne de ştire. Pentru care ni-au şi dat

de ştire, precum că au mărs cu oameni buni şi cu vătavu şi cu megieşii de pin

pregiur şi aşa au aflat, cum că ace poiană iaste driaptă a lor ocină ....

Aşijdere şi de la noi am dat şi am întărit pe ace poiană, că să le fie lor şi de

la noi să nu aibă pă dănşii a-i mai pârî.

Domnul au zis.

Stroici mare logft au învăţat şi au iscălit.

Din limbă sârbască s-au tălmăcit de Ioan Stamatii pitar, în Iaşi, la 1806,

Iulii 26.

După: Documente privitoare la istoria României, A. Moldova, veacul XVI, vol.

IV, p. 14. nr. 17.


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

55

1595 (7103) Iunie 1, Iaşi

Io Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Am dat

această carte a domniei mele, rugătorilor noştri, călugărilor de la ruga noastră,

mânăstirea Bistriţa, unde este hramul Uspenia Peasfintei Săpânei Noastre

Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria. Ca să fie tari şi puternici, cu

această carte a noastră să-şi ţie şi să stăpânească satul Roznovul, care este pe

Bistriţa, danie şi întărire sfintei mânăstiri, de la Alexandru voievod cel Bun, şi de la

Ştefan voievod cel Bătrân şi de la ceilalţi domni.

Asemenea şi noi am miluit şi am întărit ruga noastră, mânăstirea Bistriţa, cu

satul mai sus scris, Roznovul, cu tot venitul, neclintit, niciodată în veci, să fie şi de

la noi sfintei mânăstiri Bistriţa.

Pentru aceasta, nimeni să nu cuteze a ţine sau să se împotrivească înaintea

acestei cărţi a noastre.

Aşa să ştiţi şi să nu faceţi altfel.

Scris în Iaşi, în anul 7103 luna iunie 1.

Însuşi domnul a poruncit.

Marii boieri au învăţat.

Ionaşco .

După: Documente privitoare la istoria României, A. Moldova, XVI, vol. IV, p.

125, nr. 156

1616 (7124) august 23, Iaşi

Io Radul voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al ţării Moldovei. Iată

domnia mea m-am milostivit şi am dat şi am întărit rugii noastre, sfintei Mănăstiri

Bistriţa, un sat anume Roznovul, pe Bistriţa, care este în ţinutul Neamţ, hotarul

acestui sat care s-a împreunat cu hotarul satului Area; care sat l-a dat întâi ctitorul

sfintei mănăstiri, Alixandru voievod cel prea Bun, şi apoi Ştefan voievod cel

Bătrân şi de toţi domnii vechi, până al Ştefan Tomşevici voievod.

De aceea şi domnia mea m-am milostivit şi am dat şi am întărit sfintei

mănăstiri acest mai sus scris sat Roznovul, cu hotarul satului Area şi cu toate

veniturile, precum au stăpânit din veac. Altul să nu se amestece înaintea acestei

cărţi a noastre.


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Scris la Iaşi, în anul 7124 august 23.

Însuşi domnul a poruncit.

Ghianghia mare logofăt a învăţat.

Lucoci

După: Documente privitoare la istoria României, A. Moldova, XVI, vol. IV, p. 29-

30, nr. 43.

56

1617 (7125) ianuarie 22, Iaşi

Io Radul voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Am dat

această carte a domniei mele rugătorilor noştri egumenului şi întregului sobor de la

sfânta mănăstire numită Bistriţa, unde este hramul Uspenia Preasfintei Stăpânei

Noastre, Născătoarea de Dumnezeu, ca să fie tari şi puternici cu această carte a

domniei mele să stăpânească un sat pentru care au pâră cu cneaghina Bilăiasa,

anume Roznovul, până când îşi va aduce diresele şi Băileasa.

De aceea, nimeni să nu îndrăznească să le oprească acest sat înaintea acestei

cărţi a domniei mele.

S-a scris în Iaşi, în anul 7125 ianuarie 22.

Domnul a spus.

Ghenghea mare logofăt a învăţat.

Toader .

După Documente privind istoria României, Moldova, secolul XVII, vol. IV,

Bucureşti, 1956, p. 87-88, nr. 124.

1617 (7125) februarie 6, Iaşi

Io Radul voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Scriem

slugii nostre, ureadnicul de Piatra. Îţi dăm ştire dacă vei vedea această carte a

domniei mele, tu să dai zi călugărilor de la Mănăstirea Bistriţa, ca să stea de faţă

înaintea domniei mele cu cneaghina Băileasa şi cu fiul ei, Ionaşco, pentru un sat al

lor anume Roznovul, pe care îl stăpâneşte fără rânduială şi fără nicio pricină.

Şi să-şi aducă diresele pe care le au pe acest sat. Şi să le faci şi carte pentru


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

zi, când va fi voia lor.

Aşa să ştiţi, altfel să nu faceţi.

Scris la Iaşi, în anul 7125 februarie 6.

Domnul a spus.

Ghianghea mare logofăt a învăţat.

Stratilat .

După Documente privind istoria României, Moldova, secolul XVII, vol. IV,

Bucureşti, 1956, p. 96, nr. 133.

57

1617 (7125) mai 21, Iaşi

Io Radul voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Am dat

această carte a domniei mele slugii noastre, Ionaşco Bilăe fost pârcălab, pentru

aceia, ca să fie tare şi puternic ca dintre vecinii săi ce fuseseră apucaţi de cislă în

satul Roznov ori pe unde îi va găsi în ţara domniei mele sau în târg sau în sat

domnesc sau boieresc sau călugăresc sau din slobozie sau ori unde şi în orice loc, el

să aibă a-i lua pe acei vecini cu toate bucatele ce vor avea şi să-i aducă înapoi în

satul Roznov.

Şi să-i tocmească să dea toţi, pe toate bucatele lor, cine va avea, precum este

învăţătura de la domnia mea; şi nimeni să nu fie scutelnic. Iar cine nu va da, ei să ia

de la acel om ce va fi cu dreptate şi să dea la dabilă unde este darea împărătească.

Şi nimeni să nu îndrăznească să oprească sau să împiedice înaintea acestei

cărţi a domniei mele.

Aşa să ştiţi, altfel să nu faceţi.

Scris la Iaşi, anul 7125 mai 21.

Domnul a spus.

Gheanghea mare logofăt a învăţat.

Eu Gheanghea logofăt am iscălit.

Tăbuci .

După Documente privind istoria României, Moldova, secolul XVII, vol. IV,

Bucureşti, 1956, p. 167, nr. 206.


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

58

1619 (7128) decembrie 4, Iaşi

Io Gaşpar voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Scriem

slugilor noastre, Savin fost sulger şi Dumitraşco Sechil şi Costin din Gocimani, vă

dăm ştire că ni s-a jăluit sluga noastră, Ionaşco Bilăi, împotriva lui Cârstea din

Măstăcani şi astfel a spus, înaintea noastră, că i-a fost drept vecin din satul lui, din

Roznov şi s-a făcut acolo curătură în acest hotar, peste Bistriţa, unde se numeşte

Socii, iar acum a fugit din satul lui, în ţinutul Bacăului, în satul Măstacănii şi a luat

acel loc cu sila şi şi-a făcut acolo prisăci şi fânaţ.

De aceea, dacă veţi vedea această carte a domniei mele, voi să strângeţi

oameni buni şi bătrâni dintre megiaşii din prejur şi din acest ţinut al Neamţului şi

din ţinutul Bacău, şi cercetaţi pentru acest loc al acestor poieni care se numeşte

Socii.

Dacă veţi găsi că au fost hotarul din Roznov, să-l lase foarte în pace Cârstea

din Măstacăni şi încă să fie de gloaba porţii domniei mele, pentru că a luat cu de la

sine putere.

Iar de veţi afla că este hotarul lui pe acolo, atunci Ionaşco Bilăi, să-l lase în

pace.

Dar să nu părtiniţi nimănui şi cum veţi afla, cu sufletele voastre şi cu

oameni buni, voi dă daţi ştire domniei mele.

Scris la Iaşi, în anul 7128 decembrie 4.

Domnul a spus.

Nebojatco logofăt a învăţat.

Borleanul .

După Documente privind istoria României, Moldova, secolul XVII, vol. IV,

Bucureşti, 1956, p. 409-410, nr. 527.

1619 (7129) decembrie 4, Iaşi

Io Gaşpar voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Scriem

slugii noastre ureadnicului din târgul Piatra şi şoltuzului şi pârgarilor şi tuturor

slugilor noastre, care veţi umbla cu slujbele noastre, din acel târg. Dămu-vă ştire,

că mi s-au jeluit giupâneasa Bilăiasa şi au dzăs, înaintea noastră, că are un sat

anume Roznovul şi iaste eşit de la ocolul Pietrii încă den dzilele lui Petru Vodă şi


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

înblă cu ţânutul, iar voi îl învăluiţi cu ocolul târgului, la mori şi la fânuri şi alte

lucruri, la toate şi la podvoade.

Pentr-aceaia, dacă veţi vedea cartea domnii mele, iar voi ca să aveţi a-l lăsa

în pace, întru nemic să nu-l învăluiţi cu ocolul târgului, la podvoade, sau la mori,

sau la şindile sau la fânuri, sau fie la ce lucru să nu învăluiţi acel sat, ce să fie cu

ţânutul cum ş-au fost de la Pătru vodî până acmu.

Într-alt chip să nu hie, nici să vie mai multă jalobă. Într-alt chip să nu faceţi.

Scris la Iaşi, văleat 7128 Dechembrie 4

Însuşi domnul a spus.

Io Gaşpar voievod.

Stratilat .

După Documente privind istoria României, Moldova, secolul XVII, vol. IV,

Bucureşti, 1956, p. 410, nr. 528.

59

1620 (7128) martie 22, Iaşi

Io Gaşpar voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Am

dat şi am întărit Sinclitichiei, cneaghina lui Bilăi vornic şi fiului ei, Ionaşco Bilăi

fost staroste, dreapta lor ocină, danie şi cumpărătură a lui Bilăi vornic, anume satul

Roznov, care este în ţinutul Neamţ, cu loc de mori la râul Bistriţa, pe care l-a avut

de la Petru voievod şi din ispisocul de întărire pe care l-au avut ei de la Radul

voievod şi de pâră ce i-au pârât călugării de la Bistriţa şi au vrut să câştige cu

înşelăciune acest sat de mai sus scris, fiindcă privilegiile de danie şi cumpărătură pe

care le-au avut ei de la Petru voievod, le-au dat în mâinile călugărilor, pentru multă

tulburare care s-a întâmplat în această ţară, şi le-au tăinuit şi apoi s-a aflat

înşelăciunea lor şi au rămas de toată legea. Şi dacă se vor ivi în vreo vreme acele

direse, să aibă a le da în mâinile Băilesei şi fiului ei, Ionaşco.

De aceea, să le fie de la noi acest sat de mai sus scris, cu tot venitul. Şi altul

să nu se amestece.

La Iaşi, în anul 7128 martie 22.

Domnul a poruncit.

Tăutul

: + În lipsa de la curte a milostivirii sale panului Gheanghea

mare logofăt eu Nebojatco logofăt.


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

După Documente privind istoria României, Moldova, secolul XVII, vol. IV,

Bucureşti, 1956, p. 436-437, nr. 567.

60

1625 (7133) februarie 23

Adecă eu, Singlitichiia giupâneasa răpăosatului Bilăi vornicul, fata lui

Gavril log(o)f(ă)t, însămi pre mine mărturisescu cu ceastă scrisoare a mea cum eu,

de bunăvoia mea, de nime nevoită, nici asuprită, socotindu şi luându amente viiaţa

şi petrécerea ce am vieţuit şi am petrecut în ceastă lume, înpreună cu giupânu mieu

şi am avut şi feciori; ce după cum au fost voia lui Dumnezău, rămas-am singură la

bătrâneţéle méle, nime din ruda mea sau a giupânu-meu nu s-au găsit să mă

socotească şi să mă grijască. Ce, socotindu şi luându-mă amente în ce chip mă voiu

ţinea şi cine mă va socoti la bătrânéţele méle aflatu-s-au un nepot al mieu, din

sângel(e) nostru, fiindu anume Dumitraşco logofătul cel mare, feciorul lui Ştefan

logofătul, de ne-au socotit până am fost vie pre lume şi în sănătate şi în boale şi,

încă după ce voiu ieşi din lume, iar s-au prinsu să mă grijas[s]că şi să mă cumânde,

cu tot cu cât trebuiaşte unui om mortu, cumu-i légea în lume.

Iar eu, cu tot ce am avut, mult-puţin, m-am lăsat dumisal(e) şi giupânései

dumisal(e) Ziniicăi şi fiilor dumilorsale şi cu un sat, anume Roznovul, ce-i în

ţinutul Neamţului, ca să le fie de la mine ocină şi dare cu tot venitul.

Care sat în multe chipuri s-au ispitit şi călugării de la Bistriţa ca să-l poată

lua de la mâna noastră şi încă şi drése ce-am avut făcute pre acel sat, ni le-au arsu

călugării; iar svenţiia ... mnezău tot au ivit giudeţul svenţii sal(e) cel direptu

şi tot ... şi din mâna noastră n-au ieşit ... avut dirése făcute pre-acel sat, de la măriia

sa Radul vod(ă) şi alt ... toate l-am dat în mâna dumil(or)sale ...

Şi încă alt sat le-am dat, care sat ne-au fost ao cumpără ...

ame Cămiii în ţinutul Tecuciului, care Dumirac ... de

galbeni ... dintr-un giupănu ... bă mai mu a să ...céste sate ce mai su ...

să le fie dumilorsale şi cuconilor dumilorsale ocină şi m cu tot venitul

neclătă nici dănăoar în veci.

Iar cine s-ar ispiti, din ruda mea sau a giupânu-mieu, a face vreun val

dumilorsa, sau cuconilor şi va vrea a să mesteca, acela om să aibă singur pe

H pârâş la giudeţ, cându va giudeca svenţiia sa toată lumea.

Şi de cătră mine, de cătră o păcătoasă, încă să hie neiertat, nici în ceastă

viiaţă, nici în céialaltă, ce iaste să hie de la giudeţ înnainte.


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Atâta scriu şi mărturisescu cu cest adevărat zapis al mieu, da s znaet.

U Sukav, lt =zrÌlg fev cÆg.

+ Eu, Singlitichiia, am scris cu mâna mea.

+ Az, Arsenye logft, pisal.

După Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. XVIII, p. 353-354,

nr. 282.

61

1627 (7135) Martie 20

Din mila lui Dumnezeu noi, Io Miron Barnovschi Moghila voievod, domn

al ţării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor, care o vor

vedea sau o vor auzi citindu-se, că acest adevărat credincios şi cinstit boier al

nostru, pan Dumitraşco Ştefan mare logofăt, au slujit sântrăposaţilor domni

dinaintea noastră şi acum slujeşte şi domniei mele, cu credincioasă şi dreaptă

slujbă. De aceea noi, văzând dreapta şi credincioasa lui slujbă faţă de noi l-am

miluit cu deosebită noastră milă, i-am dat şi i-am întărit de la noi în ţara noastră,

Moldovă, dreapta lui ocină şi danie din privilegiul de întărire pe care l-a avut

mătuşa lui, cneaghina Seclintichia Bilăiasa, de la Radul voievod, un sat anume

Roznovul pe râul Bistriţii şi cu vad de moară pe Bistriţă, care este în ţinutul

Neamţului; care sat a fost dreaptă cumpărătură a cneaghinei Siclintichia, împreună

cu boierul ei, Bilăe vornicul, de la Petru voievod, pentru cinci sute de zloţi tătărăşti

şi pentru opt cai buni, pentru că acel sat a fost drept domnesc, ascultător de ocolul

Piatra.

Iar în zilele lui Ştefan Tomşa vodă, un aprod a lui anume Petrea care a fost

urednic în târgul Piatra, a luat privilegiul pe care l-a avut ea pe acel sat, făcut de

Petru voievod, dininile călugărilor de la Mănăstirea Beserecanii, când a fost

trimis de Ştefan Tomşa voievod să ia averea boierilor pribegi de pe la mănăstiri şi

de pe unde se va afla în ţară. Şi s-a întâmplat de a văzut acel uric părintele şi

rugătorul nostru, chir Athanasie episcopul de Roman, în mâinile acelui aprod şi a

luat de la el acel uric şi i-a dat un cal. Iar cneaghina Bilăiasa a venit înaintea lui

Radul voievod cu mulţi boieri şi au mărturisit cu sufletele lor că îi este acel sat

dreaptă cumpărătură de la Petru voievod. Iară Radul voievod, dacă a văzut boeri că

au mărturisit înaintea milostivirii lui, el i-a întors acel sat şi i-a făcut privilegii de la


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

el, şi a spus şi lui Athanasie episcop să-i întoarcă acel uric pe care l-a luat de la acel

aprod. Iar el s-a lepădat de acel uric şi a spus că nu ştie nimic.

Deci întru aceea cneaghina Siclintichia Bilăiasa, dacă a văzut că, este

bătrână şi neputincioasă şi copii din trupul ei n-a avut şi din neamurile ei nimeni nu

s-a aflat ca să o ţină şi să o socotească, numai cât a avut ea căutare de la nepotul ei,

boierul nostru, pan Dumitraşco Ştefan mare logofăt, deci ea dacă a văzut căutarea

şi mila ce a avut de la el, ea singură, de a ei bunăvoie, nesilită de nimeni nici

asuprită, a dat nepotului ei mai sus scris, boierului nostru pan Dumitraşco logofăt,

i-a dat lui acel mai sus-scris sat Roznovul şi cu locul de moară pe Bistriţa şi cu

dresele ce a avut pentru acel sat, iarăşi le-a dat în mâna lui şi scrisoara de la ea încă

i-a făcut ea singură, cu mâna ei, cu mare blestem; iar el să o îngrijească şi să o

caute cu ce i-ar trebui ei, până va fi în viaţă; iar după moartea ei să o îngrijească şi

să o pomenească cum să cuvine celor morţi. De aceea să-i fie lui şi de la noi cu tot

venitul.

Şi întru aceea iară dăm şi întărim boierului nostru, pan Dumitraşco Ştefan

mare logofăt, alt sat, anume Maxineştii cu iazuri, în ţinutul Sucevii, care sat a fost

drept de moştenire al fiilor lui Dumitru uricar, anume Ionaşco şi Drăgan şi Vărvara

şi Marica. Şi s-au sculat ei în zilele lui Constantin Moghila voievod şi au pus zălog

acel sat la Procop Caraiman vistiernic pentru două sute şi optzeci de ughi galbeni şi

cu acei bani şi-au cumpărat alt sat anume Malenţii în ţinutul Hotinului. Şi după

aceea, n-au putut să plătească acei bani lui Procop Caraiman vistiernic, ci au lăsat

acel sat de pierzare. Iar după aceea au venit Drăgan, fiul lui Dumitru uricar, cu

cuvinte mincinoase la boierul nostru mai sus-scris, Dumitraşco Ştefan mare logofăt

şi a luat de la el două sute şi şaptezici de ughi galbeni pentru acel sat. Iar când a

fost în zilele lui Gaşpar voievod Nastasiia, cneaghina lui Caraiman vistiernic, s-a

întrebat înaintea lui Gaşpar voievod cu boierul nostru, pan Dumitraşco logofăt,

pentru acel sat, şi li s-a găsit judecata să stăpânească fiecare câte o jumătate din

acel sat, pentru că altceva n-au avut ce să ia de la Drăgan. Iar după aceea s-au

sculat Vasilie Caraiman şi fratele lui…¹ şi sora lor Alexandra, fiii lui Precup

Caraiman, de bunăvoia lor, de nimeni nesiliţi şi nici asupriţi, şi au vândut şi cea

jumătate de sat Maxineşti boierului nostru mai sus-scris, Dumitraşco Ştefan mare

logofăt, pentru…¹ galbeni. Şi a plătit deplin acei bani mai sus- scrişi înaintea

noastră şi înaintea sfatului nostru.

Pentru aceea, acele mai sus-scrise sate, anume Roznovul pe Bistriţa cu loc

de moară pe râul Bistriţii ce este în ţinutul Neamţului şi satul Maxineştii cu iazuri şi

cu mori ce sînt în ţinutul Sucevii, să-i fie boierului nostru, pan Dumitraşco Ştefan

mare logofăt, şi cneaghinei lui, Zenica, dreaptă ocină şi danie şi întărire şi

62


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

cumpărătură şi uric lor şi fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi întregului lui neam,

care li se va alege cel mai de aproape. Iar hotarele acelor de mai sus-scrise sate să

le fie din toate părţile după vechile hotare, pe unde au folosit din veac.

Şi la aceasta este credinţa domniei noastre de mai sus- scrise, noi Io Miron

Barnovschi Moghila voievod, şi credinţa boierilor noştri, credinţa panului Ionaşco

Ghianghea mare vornic al ţării de jos, credinţa panului Lupul mare vornic al ţării de

sus, credinţa panului Nicoriţă hatman şi pârcalab de Suceava, credinţa panului

Gavrilaş pârcălab de Hotin, credinţa panului Gheorghe pârcălab de Neamţ, credinţa

panului Savin şi Ştefan Blendea pârcălabi de Roman, credinţa panului Necula-

Catargi postelnic, credinţa panului Lupul spătar, credinţa panului Constantin

Catacuzino ceaşnic, credinţa panului Mihailachi Catacuzino vistiernic, credinţa

panului Grama stolnic, credinţa panului Mihail Furtuna comis şi credinţa tuturor

boierilor noştri moldoveni, mari şi mici.

Iar după viaţa noastră şi domnia noastră, cine va fi domn dintre copiii noştri

sau din neamul nostru, sau iar pe cine va alege Dumnezeu să fie domn în ţara

noastră, Moldova, acela să nu strice dania şi mila şi întărirea noastră, ci să le dea şi

să le întărească. Iar cine s-ar ispiti să strice dania şi întocmirea şi întărirea noastră,

acela să fie de trei ori blestemat şi blestemat de domnul Dumnezeu, care a făcut

cerul şi pământul, şi de preacurata lui maică şi de 12 purtători de Dumnezeu

apostoli şi să fie înghiţiţ ca Datan şi Aviron în adunare, şi să fie neiertaţ în veci,

amin.

Iar pentru mai mare putere şi întărire celor mai sus-scrise, am poruncit

credinciosului şi cinstitului nostru boier, pan Dumitraşco Ştefan mare logofăt, să

scrie şi să lege pecetea noastră la această adevărată carte a noastră.

La Iaşi, luna martie 20 zile, în anul 7135.

A scris Ioan Focea.

Io Miron Bărnovschi voievod

După Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. XIX, p. 211-216, nr. 187.

__________

¹ Loc alb.

63

1627 (7135) aprilie 20

Catastiv de sate şi de ocine ce are şi ce cumpără Dumitraşco Ştefan

logofătul cel mare, împreună cu giupăineasa dumisale Ziniica, fata Mogâldei


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

vornicul, ca să să ştie, veleato 7135 (1627) april 20 dni.

[…] Satul Roznovul în ţînutul Neamţului fost-au cumpărătură diréptu lui

Bilăi vornicul cu giupăineasa lui, Singlitichiia, mătuşi-mea, sor’ tătăne-mieu, de la

Pătru Vodă, căce au fost domnescu, ascultâldu de ocolul Pietrii, şi le-au făcut uric

acel domnu. Iară când-au fost în dzilele lui Ştefan Tomşa voză, în domniia dentâiu,

trimis-au Ştefan Vodă oamenii săi în toată ţara şi la mănăstiri, unde vor găsi avuţie

şi bucate de a viclénilor lui, să ia toate, care boiar i-au fost viclean. Mărs-au şi la

mănăstire la Bistriţă un aprod a lui anume Petrea Sârbul, carele au fost şi diregător

în Piiatră, şi au luat ce au găsit la acea mănăstire. Tâmplatu-s-au şi nişte unélte şi

nişte uricele mătuşi-mea Bilăiasă. Deci le-au luat. Iară daca au oblicit vlădica

Aftănasie de uricul acelui sat dat-au un cal acelui aprod Petrei şi au luat acel uric.

Iară când au fost în dzilele Radului Vodă în domnia dentâiu, mătuşi-mea Bilăiasă şi

cu feciorul ei, Ionaşco, întreba-tu-ş-au cu vlădica Aftănasii prentru acel sat şi

prentru acel uric. Iară el s-au tăgăduit cum nu ştii nemică, nici au luat acel uric. Iară

Radul Vodă dacă au vădzut că au mărturisit tot Svatul lui, boiarii cei mari şi cei

mici, cum iaste acel sat cumpărătură direptă lui Bilăi vornicul şi cu giupăneasa lui,

Seclentichiia, mătuşi-mea, şi nice cu o vină n-au fost lui Ştefan Vodă, datu-i-au şi iau

întorsu acel sat înapoi şi i-au făcut urice şi ispisoaci şi au dzis şi vlădicăi să-i

întoarcă acel uric, iară el tot s-au tăgăduit. După acéia mătuşi-mea Bilăiasă

vădzându că-i s-au svârşit feciorul ei, Ionaşco, şi au rămas însăşi fără feciori, şi au

fost bătână şi nepotincioasă şi n-au avut de la nime nici o milă la bătrânéţele ei, ce

den toată ruda ei şi den nepoţi aflatu-ne-am noi de o am socotit şi o am grijit la

bătrâneţele ei şi la boalele ei, de ce i-au trebuit de tot, căce ne-au fost ca o maică, că

au fost sor’ părintelui mieu lui Ştefan logofătul, Dumnedzău-l pomenească, iară ea

de bunăvoia ei datu-ne-au acel sat Roznovul. […]”

După Documenta Romania Historica, A. Moldova, vol. XIX, întocmit de

Haralambie Chircă, Bucureşti, 1969, p. 217-218, nr. 186.

64

1654 (7163) noiembrie 2, Iaşi

Tălmăcire de pe uric vechiu sirbesc din let 7163 noemv(rie) 2, scris în Eşi,

de Conzăşi.

Io Gheorghie Stefan v(oie)v(o)da, cu mila lui Dumnezeu, domnu Ţării


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Moldov[v]iei. Iată domniia mea am dat şi am miluit pe bo(i)erul nostru Grigoraş

Ghica post(elnic) cu giupâneasa sa, Safta, când s-au însoţit, şi domniia mea i-am

cununat şi i-am dat şi i-am miluit pe dânşii de la domnie mea cu un sat anume

Roznovul, ce iaste în ţinut(ul) Neamţului) şi doî fălci de vie în Cotnar(i), în dealul

ce să numeşte Pâşna ca să fie lor de la domnie mea dreaptă danie şi miluire, cu tot

venitul nestrămutat niciodănăoară, în veci.

Şi altul să nu se amestece.

Însuş(i) domnul au poroncit.

Io Gherghie Ştefan v(oie)v(o)da 1 .

În Eşi, 1806 iuli 31.

S-au tălmăcit de pe limba sârbască de ... 2 jitar.

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/444. Copie.

_________________________

1 Urmează un cerc în care este scris: „L(ocul) p(eceţii) g(os)pod”.

2 Loc gol.

65

1660 (7168) ianuarie 15, Iaşi

Io Stefan v(oie)v(o)da, Boji milostiv g(os)poda(r) Zemli Moldavscoi.

Adivărat al nostru credincios şi cinstit boerin Neculaiu Racoviţi, spătariul cel mari,

din tinereţile lui au slujit în casa a cinstit părintelui domniei meli, lui Vasilie

v(oie)v(o)d, dirept şi cu credinţi slujbă; astăzi şi domniei mele slujeşte cu direptate.

Pentr-acei domniea mea văzind slujba lui ce cu credinţi ce au slujit părintelui

nostru şi acmu şi noî slujeşti dirept şi cu credinţi slujbă milostivindu-ne noi spre

dânsul cu osăbită mila noastră şi i-am dat şi l-am miluit noi într-a noastră ţară, întra

Moldovei, cu un sat anume Roznovul, ce este pre apa Bistriţii, în ţinutul

Neamţului, cu tot venitul, care sat au fost a lui Gheorghie Ştefan vodă şi l-am luat

pentru 20.000 de taleri ce i-au dat părintele mieu, Vasilie Vodă, să-i ţii când au fost

log(o)f(ăt) mari, gândindu-şă mărie sa că esti slugă diriaptă şi boierin de ţară, iar el

ca un om rău fiind, cu vicleşug la inima lui, cu acei bani au rădicat oaste asupra

noastră unguri şi munteni, fără voia Împărăţiei, şi ne-au scos den ţară şi toată

avuţiia ne-au luat şi multă răutate ne-au făcut. După aceea Dumnezeu cel puternic

dacă s-au milostivit şi ne-au deşchis uşa milei sale de ne-au miluit cinstitul împărat

cu domniia Ţării Moldoviei, la scaunul şi moşiia părintelui mieu, n-am avut altă ce


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

lua de la acel neertat Gheorghi Ştefan vodă, ce i-am luat toate ocinile şi moşiile lui

pre sama domniei mele câte au avut; luat-am şi acest sat, Roznovul, că ni să cădea

noî să luăm nu numai pentru avuţiia ce ne-au luat, ci pentru banii ce i-au dat la

mâna lui să-i ţii şi am miluit cu acel sat pe boerinul nostru ce scrie mai sus,

Neculaiu Racoviţă, ca să-i fie de la noi dare şi miluire, cu tot venitul, pentru căci au

petrecut şi dumnealui pentru noi multă nevoe şi asupreală, pentru slujbă ce au slujit

părintelui nostru şi noao cu svânta dreptate.

Pentr-aceea ca să-i fie de la noi direaptă ocină şi danie şi miluire, neclătită

nici odănăoară, în veci. Iar după a noastră viiaţă şi domnié cine va alege

Dumnezeu să fie domnu în ţara noastră, ţară a Moldov[v]iei, din feciorii noştri sau

de seminţiia noastră, sau fie cine Dumnezeu va alegi să fie domnu să nu strice a

noastră dare şi miluire, ce să aibă a da şi a întări pentru slujba ce cu credinţi ce neau

slujit să facă Dumnezeu parte şi aceluia domnu de slugile sale cele drepte

perecum ne-au slujit şi dum(nealui).

Aceasta facem ştire tuturor prevoslavnicilor domni.

U Iaşi, velet 7168 ghenar 15.

Noi Ştefan v(oie)v(o)da 1 .

Arhivele Naţionale Iaşi,. Documente, 791/445. Copie.

___________________________

1 Urmează un cerc în care este scris: „L(ocul) p(eceţii) g(os)pod”.

66

1660 (7168) ianuarie 15, Iaşi

Io Stefan v(oie)v(o)da, Boji milostiv, g(os)pod(ar) Zemli Moldavschi.

Adecă acest adivărat al nostru credincios şi cinstit boerin Neculaiu Răcoviţ,

spătariul cel mare, din tinereţi au slujit în casa cinstit părintelui domniei meli lui

Vasilie Vodă, drept şi cu credinţi slujbă, astăzi şi domnii meli slujăşti cu dreptati.

Pentru aceea domniia mea văzând slujba lui ce cu credinţi ce au slujit părintelui

nostri şi acmu şi noao slujăşte, drept şi cu credinţi slujbă, milostivindu-ne noi pre

dânsul cu osăbită mila noastră şi i-am dat şi l-am miluit noi pre dânsul într-a

noastră ţară, într-a Moldovviei, cu un sat, anume Roznovul, ce esti pe apa Bistriţii,

în ţinut(ul) Neamţului, cu tot venitul. Care sat au fost a lui Gheorghi Ştefan vodă şi

l-am luat domniia mea cu alte sate şi moşii ce au avut pentru 20.000 de taleri ce iau

dat părintele domniei mele, Vasilie Vodă, să-i ţâi când au fost log(o)f(ă)t mari,

gândindu-să mărie sa că ne este slugă dreaptă şi boieri de ţară, iar el, ca un om rău,


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

fiind cu vicleşug la inima lui, cu acei bani au rânduit oaste asupra noastră, unguri şi

nemţi, fără de voia înpărăţiei, şi ne-au scos din ţată şi toată avuţiia ne-au luat şi

multă răutate ne-au făcut. După aceea, Dumnezeu cel puternic dacă s-au milostivit

şi ne-au deşchis uşa milei sale şi ne-au dăruit cinstitul înpărat cu domniia Ţării

Moldavvii, la scaunul şi moşiia părintelui meu, n-am avut altă ce lua de la acel

neertat Ştefan Vodă, ce i-am luat toate ocinile şi moşii ce au avut. Luat-am şi acest

sat Roznovul, pentru care lucru că ni să mai căde noî să luăm nu numai pentru

avuţiia ce ne-au luat ci şi pentru banii ce i-au dat la mâna lui să-i ţii. Şi am miluit cu

acest sat pre boerinul nostru ce scrie mai sus Neculaiu Racoviţ(ă) spătariul cel mare

ca să-i fie de la noi dare şi miluire cu tot venitul că au petrecut şi dum(nealui)

pentru noi multă nevoie şi asupreală, şi pentru slujbă ce au slujit părintelui nostru şi

noao tot cu svinta dreptate, cu mare credinţă.

Pentru aceea ca să-i fie de la noi dare şi miluire neclătită în veci, lui, şi

ficiorilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi a toată seminţiia.

Iar după a noastră viiaţă şi domnie cine va lege Dumnezeu să fie

domn din feciorii noştri, sau fie cine Dumnezeu va alegi, să nu strice a noastră dare

şi tocmeală, ce să aibă a da şi a întări pentru slujba ce ne-au slujit, ca să-i facă

Dumnezeu parte aceluia domnu de slugile sale cele drepte cum ne-au slujit

dim(nealui).

Aceasta facem ştire tuturor pravoslavnicilor domni.

U Iaş(i) velet 7160 gen(arie) 15.

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/446. Copie.

67

1660 (7168) februarie

+ Io Stefan voevwda, Bjy6 mlsty6, gpwdar Zemli

Moldavscoi. Adică acest adevărat al nostru credincios boiar Neculai Răcoviţ vel

spatar, slujitu-ne-au noaî cu direptă şi cu credinţă slujbă. Drept aceea domniea mea

vădzând slujba lui ce cu direptate ce-au slujit noî şi ţării noastre, de la noi ne-am

mil(o)stivit spre dînsu cu osăbită mila noastră şi i-am dat şi l-am milostivit pre

dânsu într-a noastră ţară, într-a Moldovei, cu un sat anum(e) Roznovul, 1

Neamţului, care a fost a lui Gheorghie Ştefan vod(ă) şi i l-am luat domniia mea de

viclean şi pentru nişti bani şi altă avuţie multă ce au dat cinstit şi luminat părintele

domniei meli Ion Vasilie vo(i)evoda întru mânule loi, când [cân] a fost Gheorghiţă

Ştefan pus log(o)făt mare la părintel(e) mieu ca să ţie acea avuţie, iar el nu o au

ţinut ce au râdicat cu ace avuţie oaste ungurească şi muntenească asupra noastră şi


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

ne-au scos din ţară şi ne-au făcut multă răutate. Iar dacă ne-au deşchis Dumn(e)zău

uşea milei sale şi ne-au dăruit cinstitul împărat pre noi cu domniia la moşiia

părintelui mieu, în scaunul ţării noastre a Moldovii, altă n-am avut ce lua de la

dânşii ce le-am luat toate moşiile lor pre sama domniei mèli şi le-am dat cărora neau

slujit noaî cu direptul; şi încă nici cu acesta nu să agiunge sama avuţiei ce au

luat de la noi, nici a zece parte. Pentru acela lucru satul acesta Roznovul, care mai

sus scrie, ca să fie boerenului nostru credincios lui Neculai Răcoviţ vel comis, care

mai sus scrie, de la noi dare şi miluire şi uric şi întăritură, cu tot venitul acelui sat,

lui, şi feciorilor lui, şi nepoţilor şi strănepoţilor săi şi a tot rodul ce să va alege mai

aproape, neclătit niciodănăoară, în vèci.

Iar după a noastră viiaţ(ă) şi domnie, 1 cine va alègi Dumn(e)zău să fie

domnu în ţara noatră într-a Moldovei, din feciorii noştri sau dintr-altă a noatră

seminţii, sau fie cine Dumn(e)dzău va alège să fie domnu pre urma noastră, să nu

strice a noastră dare şi tocmală şi miluire, ce să aibă a da şi întări. Iar cini să va

ispiti a strâca a noastră danie şi miluire şi tocmală acel ca să fie blăstămat de

Domnul Dumn(e)dzău ce au făcut Ciriul şi Pământul şi tot vădzutul şi nevădzutul,

şi de la Preacinstit şi Luminată a lui Maică, şi de 4 Evanghelişti, şi de 12 Apostoli,

şi de 318 Oteţi din Sfântul Sobor Nichei, şi să fie treclet şi afurisit şi Anathema

Maranathi şi să muşnenească cu Iuda Iscariot.

Numai ce am dat ş-am tocmit să le fie dare lor şi seminţii lor, neclătit, în

veci.

V lt =zrÌxi meţa gen cÆ9 .

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 500/45. Orig., hârtie, sigiliu.

Ibidem, 791/447. Copie.

____________________________

1 Omis.

68

1662 aprilie 16, Iaşi

Io Efstratie Dabija v(oie)v(o)da, Bojă milostiv, g(os)pod(a)r Zemli

Moldavscoi. Adecă acest adevărat al nostru credincios şi cinstit boier dum(nealui)

Necolae Racoviţ hat(man) şi pârcălab de Suciav[v]a, au venit înainte noastră şi

înnainte a toţi boierii noştri moldoveneşti, acelor mari şi acelor mici, şi ne-au arătat

un ispisoc de danie şi de miluire de la răposatul Ştefan Vodă, feciorul lui Vasilie

Vodă, pre sat pre Roznovul, ce iaste pre apa Bistriţii, în ţinut(ul) Niamţului, cu tot

venitul, care sat au fost a lui Gheorghie Ştefan vodă şi l-au luat Stefan Vodă,


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

ficiorul lui Vasilie Vodă, cu alte sate şi moşii ce au avut, toate pentru doâzeci de

mii de taleri bătuţi, care bani i-au dat răposatul Vasilie Vodă, părintele lui Stefan

Vodă, pre mânule lui Gheorghie Ştefan vodă, să-i ţii fiind logofăt mare, cinstit şi

crezut boierin, iar el având la inima lui gându rău s-au sculat cu acei bani şi au

rădicat multe oşti din Ţara Ungurească şi de la munteni, fără de voe Împărăţiei,

asupra lui Vasilie Vodă, şi l-au scos din ţară şi toată avuţiia i-au luat şi au făcut

multe răutăţi.

După aceea dacă au mazilit pre Gheorghie Ştefan vodă şi l-au poftit să

margă la Împărăţie, el de iznoavă s-au făcut hain şi s-au dus din ţară în Ţara

Ungurească, iar Dumnezeu cel puternic milostivindu-să şi au dăruit cinstitul

împărat cu domniia Ţării Moldov[v]iei pre Ştefan Vodă, feciorul lui Vasilie Vodă,

neavând altă ce lua nemică pentru acea datorie de bani pre urma lui Gheorghie

Ştefan vodă fără numai satele şi moşiile; pent-aceea i-au luat toate satele şi moşile

pentru ace sumă de bani ce mai sus scrie, luat-au şi acest sat Roznovul cu tot

venitul, pentru care lucru i s-a mai căzut lui să le ia nu numai pentru avuţâia ce leau

luat ce mai vârtos pentru banii ce i-au dat la mâna lui să-i ţie. Deci, cu acesta sat

ce mai sus scriem, Roznovul, au miluit pre al nostru boiarin care mai sus scriem,

Neculai Racoviţi, hatman şi pârcălab Suciavschi, ca să-i fie ocină şi moşie în veci,

pentru căci au petrecut şi dum(nealui) pentru acei domnii muiltă nevoé şi asupreală

şi s-au aflat la toate nevoile lor cu slujbă şi cu multă cheltuială şi pradă şi având

mare scârbire pentru slujba ce au slujit acelor domni cu dreptate şi cu credinţi din

tinereţile sale.

Pentru aceea domniia mea şi cu tot svatul nostru, boiarii cei mari şi cei mici,

socotind şi văzând că să vine cu aceste pre dreptate acea danie şi miluire cu acela

sat Roznovul, dat-am ş-am întărit dumis(a)le boiarinului nostru Neculaiu Racoviţ

hatman, ca să-i fie şi de la domniia mea driaptă ocină şi moşie şi uric şi întăritură,

în veci, şi cuconolor dumisale şi a toată seminţiia dumisale.

Iar după a noastră viiaţă şi domniie pre cine va alege Dumnezeu să fie

domnu în ţara noastră a Moldoviei, să n-aibă a strica a noastră miluire şi întăritură,

ce să aibă iarăş(i) a întări această danie şi miluire şi întăritură, acela domnu să naibă

parti de slugile sale la nevoe lui, ce să aibă mare osândire de la Hristos

Dumnezeu carele-i drept răscumpărător, cine-şi după.

U Iaş(i), velet 7170 april 16.

Io Efstratie Dabija v(oie)v(o)d 1 .

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/448. Copie.

____________________________

69


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1 Urmează un cerc în care este scris: „L(ocul) p(eceţii) g(os)pod”.

70

1663 (7171) iulie 5, Iaşi

Adică eu, Neculaiu Racoviţi, hatman şi pârcălab Sucevschi, scriu şi

mărturisescu cu acest zapis al mieu, cum din bunăvoe mea, de nimine nevoit, nici

asuprit, am făcut tocmală şi schimbătură cu mărie sa luminata doamna Caterina a

luminatului domnu nostru Io Evstratie Dabija v(oie)v(o)d şi cu iubită fiica măriilor

sale, doamna Mariia, cu a noastră dreaptă ocină satul Roznovul, ce-i pe Bistriţă, în

ţinut(ul) Neamţului, cu vecini şi cu tot venitul, care sat mi-au fost mie dreaptă danie

şi miluire de la răposatul Ştefan Vod(ă), feciorul lui Vasilie vodă, pentru slujbă ce

i-au slujit măriei sale, iară măriei sale lui Ştefan Vod(ă) i-au fost această sat

Roznovul, împreună cu alte sate de a lui Gheorghie Ştefan vodă, pentru doaozăci

de mii de taleri bani buni ce au fost dat părintele său, Vasilie Vodă, la Gheorghie

Ştefan vodă când au fost log(o)f(ă)t mari pentru primejdie, iar Gheorghie Ştefan

vodă sosându-i la mână acei bani aşa au cercat mijloace şi cu acei bani s-au rădicat

domnu cu oşti străine asupra lui Vasilie Vodă de l-au scos din domnie şi i-au jăcuit

toată avuţiia. După aceea dacă i-au dat Dumnezeu domniia lui Ştefan Vodă,

feciorul lui Vasilie Vod(ă), atunce au socotit pentru acei bani ce i-au fost dat lui şi

aceasta socoteală am făcut denainte a toată boierimea ţării.

Pentru mai mari credinţi iscălit-am cu mâna mea şi mi-am pus şi pecete şi

dum(nealor) toţi bo(i)erii au iscălit.

Şi eu, Contăş log(o)f(ăt) al doile, am scris.

În Eşi, vel(e)t 7171 iuli 5 1 .

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/449. Copie.

____________________________

1 Urmează un cerc în care este scris: „L(ocul) p(eceţii) g(os)pod”.

1664 (7172) ianuarie 12

Adecă eu, doamna Ecaterina, a luminatului meu domnu Evstrate Dabije

vod(ă), cu fiică-me, Marie, scriem şi mărturisim cu acest adevărat zapis al nostru,

cum având domniia mea dreaptă cumpărătură satul Ustie, la ţinutul Orheiului, de la


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

igumenul şi cu tot săborul de la m(ă)n(ă)strire Râşca pentru 200 lei, şi pentru 200

oi cu miei, şi 200 stupi, şi 20 vaci cu viţei, şi 20 boi, şi 20 epi cu mândzi şi un

armăsar, care s-au socotit toate aceste în preţ pentru 840 ug(hi) precum scrie

zapisul a tot săborul cu pecete m(ă)n(ă)st(i)rei.

Aşijdere şi satul Zalucenii, iarăş(i) la ţinutul Orheiului, care l-am cumpărat

domniia mea de la dumneei Antimiica, fata răposatului Ureache, ce-au fostu

vor(nic) mare, giupâneasa răposatului Alexandru, biv vel păh(arnic), drept 500 lei,

care i-au fostu Antemiicăi păhărniceasa dat din satele giupânu-seu, Alexandru

păh(arnic), după moarte lui, cu socotinţa a tuturor boiarilor ce-au socotit între

dânşii cu rudele giupânu-seu Alexandru păh(arnic), ş-au aflat cu socoteala pre

amăruntul de i-au dat ei acel sat, Zalucenii, pentru câteva odoară a ei din dzestrele

ce-au avut de la părinţii săi, carele i le-au fostu stricat giupânu-seu, vrând să-i facă

altele la loc şi n-au apucat.

Acesti sate ce mai sus scriem fiind domnii mele drepte cumpărături şi

fiind sate departe de alte ocini a noastre şi având dumnalui boieriul nostru

credincios şi cinstit Neculae Răcoviţe hat(man) un sat aproape de alte ocini a

noastre mai la munte, anume satul Roznovul, pe Bistriţe, în ţinutul Neamţului,

danie de la răposatul Ştefan Vod(ă), ficiorul lui Vasilie Vod(ă), pentru a dumisale

dreaptă slujbă ce i-au slujit acelui domnu şi ţării, iară lui Ştefan Vod(ă) i-au fostu

acel sat Roznovul, împreună cu alte sate de a lui Gheorghie Ştefan vod(ă), carele

fiind boieri la părintele său, la Vasilie Vod(ă), i-au fostu dat Vasilie Vod(ă) 20.000

de taleri să-i ţie, iar Gheorghie logof(ă)t au mijlocit cu acei bani de s-au râdicat

domnu şi au scos pe Vasilie Vod(ă) din ţară cu oşti streine şi i-au jăcut toată

avuţiia. Deci, după ce i-au dat lui Ştefan Vod(ă), s(â)nă Vasilie Vod(ă), domniia

aice în ţară, atuncea au socotit nu pentru altă avuţie multă ce le-au fostu jăcuit

Ştefan vod(ă) Gheorghie, ce pentru acéle 20.000 de taleri ce i-au dat mai dinainte,

bani gata, ca să-i ţié. Pentru aceştiia bani au socotit de-au oprit din satele lui Ştefan

vod(ă) Gheorghie şi dintr-însele au dat daanie şi miluire celora ce i-au slujit cu

dreptate, precum şi dumisale acest sat Roznovul, daanie pentru dreaptă slujba sa.

Deci precum zicem mai sus fiind satul Roznovul mai aproape de alte ocine

a noastre vrut-am a face cu dumn(e)alui târgu cu acel sat ce cu alt preţu, cu bani nu

i-au fostu dumisale vândzători, ce numai moşié pentru moşié depotrivă au poftit.

Deci domniia mea am vrut de am făcut schimbu cu dumn(e)alui cu aceste

sate ce sint scrise mai sus, ce mi-s cumpărături dreaptă, ce fiind satul Roznovul mai

bun decât unul di acele a noastre, aşe am sosit la tocmală şi la schimbătură de ne-au

dat dumn(e)alui satul Roznovul, cu vecini şi cu tot vinitul cât este şi dumisale

daanie, şi noi am dat dumisale satul Ustie şi satul Zalucenii cu vecini şi cu tot

71


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

venitul, şi dresile ce-am avut noi pre acesti 2 sate, Ustie şi Zalucenii, le-am dat la

mana dumisale hatmanului, şi dumnealui înca dresele ce-au avut pe sat, pe Roznov,

ni le-au dat pe mana noastră. Şi aşa am aşăzat această tocmală şi schimbătură

dinainte dum(ni)ilor sale a tuturor boérilor care-i mai gios sint iscăliţ(i) anume cu

numele dum(ni)ilor sale.

Pentru aceea de acmu înainti acest sat Ustie şi Zalucenii ca să-i fie dumisale

lui Neculae Răcoviţ(ă) hat(man) şi giupânesii dumisale şi cuconilor dumisale

drepte ocini şi schimbături în veci.

Şi pentru mai mari credinţa şi întăritura pus-am pecete domnii mele.

Şi sint iscăliţi martori.

Ghidion, mitropolit.

Dosoftei, episcop de Roman.

Theofan, episcop de Rădăuţi.

Toma, vel vor(nic).

Solomon Bârlădean, vel vor(nic).

Stamate, vel post(elnic).

Gligorie, vel pah(arnic).

Toderaşco, vel comis.

Gheorghie Ursul, vel cluice(r).

Ghine, vel med(elnicer).

Ionaşco, vel pit(ar).

Arhivele Naţionale Bucureşti, Mss. 629 (Condica Asachi), p. 377-378.


+ Iw Il2ş Alexandru voevoda, Bj mlstye6,

gsodră Zemli Moldavscoi. Dăm ştire domniia mea, tuturor cui să cade a

şti, pentru dumneaei doamna Safta, caré din despărţăniia ce-au avut cu domnul său

Gheorghie Ştefan vodă, din ţără streină, unde li s-au tâmplat lipsă şi scăpare de

primej(die), precum au fost voia putérnicului Dumnezău, dăndu-i domnu său

Gheorghie Ştefan vodă neşte sate danie, dintr-ale sale drepte moşii, pe care sate neau

arătat ispisoace de danie scris de singură măna lui Gheorghie Ştefan vodă, din

care sate au socotit domniea să mai de o dată şi i-au dat satul Roznovul, din ţinutul

Neamţului, cu tot vinitul, să hie dumisale pre daniia, domnu său, ocină neruşeită

1 în veci.

72


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Şi alt nime să nu se amestece.

Io Ilieş Vodă .

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 500/47. Orig., rupt de la mijloc.

___________________

1 Rupt.

73

1667 ianuarie 30, Iaşi

Io Ilieş Alexandru v(oie)v(o)da, Bojă milostiv, g(os)pod(a)r Zemli

Moldavscoi. Adică domniia mea dam şi întărim bo(i)eriului nostru credincios şi

cinstit Neculaiu Racoviţi hatmanul a sa dreaptă ocină satul Buciuleştii, ţinut(ul)

Neamţului şi satul Roznovul, iară în ţinut(ul) Neamţului, cu vecini şi cu tot venitul,

care sate sint dumisale danie şi miluire părintelui dumisale răpoasatului Răcoviţi

Cehan, ce-au fost logofăt mari, iară Roznovul danie şi miluire singur dumisale,

amândoao de la răposatul Ştefan Vodă, feciorul lui Vasilie Vodă, pentru a dumilor

sale dreaptă şi cu credinţă slujbă ce-au slujit, iară lui Ştefan Vodă i-au fost aceste

sate luate din ocinile lui Gheorghie Ştefan vodă, care au fost logofăt mari, la

răposat părintele seu, la Vasilie Vodă, şi avându-l în mare cinste şi credinţi i-au fost

dat la mâna lui doâzeci de mii de taleri, bani gata, să-i ţii. El cu acei bani au rădicat

oşti şi s-a pus domn asupra lui Vasilie Vodă. Deci altă pustietate ce le-au făcut au

lăsat supt giudeţul lui Dumnezeu, iară pentru acei bani ce i-au fost dat la mână mai

de vreme cu cale i-au oprit ocina de a lui şi au miluit pre cine li-au slujit precum

scrie ispisocul lui Ştefan Vodă, şi de întăritură de la Dabija Vodă.

Pentru aceea şi de la domnie mea iarăş(i) pentru dreaptă şi cu credinţi slujba

dumisale să-i fie dumisale şi a tot rodul dumisale, ocine neruseite, în veci.

Şi alt nimene să nu să amestice.

U Ias, velet 1667 ghenar 30.

Io Ilieş Alexandru v(oie)v(o)dă.

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/450. Copie.


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

74

1667 (7175) aprilie 11

Scriem şi dăm ştiri cu acest adevărat zapis al nostru precum au vinit

înnainte noastră Mihne, egumănul şi cu tot săborul si la sfânta mănăstiri di la

Râşca, di ne-au jăluit cu mare jalobă, cum este sfânta mănăstiri descoperită şi

trepăzali şi chiiliili ce sintu în rându cu trepăzare, şi n-au de unde lua ca-s(ă) le

acopire şi să le grijască, ci s-au socotit şi s-au vorovit cu tot săboriul ca-s(ă) scoată

din moşiili sfintii mănăstiri să vândă şi să li acopiri şi să le grijască. Într-această

jalobă a lor şi într-acee voroavă fiind şi dum(nealui) Neculai Răcoviţ hat(man) şi

auzind jalea lor de mesărutat mănăstirii şi văzând dumn(ealui) că pentru acel lucru

vor să vânză din moşiile mănăstirii şi aflându-s(ă) şi dum(nealui) ţiind un sat de-a

mănăstirii la Orheiu, pre Nistru, anumi Ustie, cari sat l-au fost cumpărat doamna

Dabijii Vod(ă) de la aceşti călugări, drept opt suti de galbini, şi doamna Dabijii

Văd(ă) l-au dat dum(nealui) ha(manului) pintru sat, pintru Roznov, ce esti la ţinutul

Neamţului. S-au învoit dum(nealui) singur, de bunăvoia dum(isale), şi n-au lăsat pe

călugări să mai vânză din moşiili mănăstirii, ce au mai dat încă pisti aceli opt suti

de galbeni doî suti lei, bani gata, în mâna lui Mehei, egumănul, denaintea noastră,

ca-s(ă) acopiri sfânta mănăstiri şi chiliili.

Pentru ace şi noi dacă am văzut un lucru ca acesta ce-au făcut dum(nealu),

din toată voia dum(isale), şi au dat acişti bani pisti negoţ ce-au fost cu doamna

Dabijii Vod(ă) şi au plătit mai cu asupră de cum au fost preţul satului, noi, încă de

la noi, am făcut dumn(ealui) acest adevărat zapis, să-i fii dum(isale) în veci dreaptă

ocină şi moşii şi zapis de mare mărturii.

Şi am iscălit şi ne-am pus peceţili.

Ghidioan, mitropolit Sucevschi.

Dosofteiu, episcop Romanschii.

Sarafim, episcop Rădăuschi.

Ioan, episcop Huschii.

Sămăon Bârlădean, vel log(o)f(ă)t.

Miron Costin, vel vornic Dolnie Zemli.

Vasilie, vel vornic Gornie Zemli.

Stămate, vel post(elnic).

Toader Iordachi, vel spătar.

Ursachi, vel vistiernic.

Lupaşcu, vel şetrar.

Enachi, vtori spătar.


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Contăş, 3 log(o)f(ă)t.

Vitreş, vornic glotnii.

Dumitraşcu Roşca, tij vor(nic) glodnii.

Dumitraşcu Frâncul, tij vor(nic) glodnii.

Arhivele Naţionale Bucureşti, Mss. 628, f. 654-655.

75

1667 (7175) iunie 18, Iaşi

Adecă Theodosie egumănul, i Mihai proieguman, i Chiriiac clisiarş, i

Ghinadie stari ermonah, Galirii ermonah, Ioan ermonah, Larioan ierodiiacon,

Arsănii ierodiiacon, Theodor i văs săbor ot sfânta mănăstiri ot Râşca, gdej hram

Sfinte Neculai, scriem şi mărturisâm cu acest zapis al nostru, pintru un sat, pintru

Ustie, ce este în ţinutul Orheiului, pe Nistru, undi dă Răutul în Nistru, cari sat au

fost dreaptă ocină a sfintii mănăstiri şi am vândut-o noi Dahinii, doama Dabijii

Vodă, dript opt suti lei. Apoi, dumnealui Neculai Răcoviţ hat(manul) s-au tocmit cu

doamna Dabijii Vodă: dat-au dum(nealui) hat(manul) altă ocină doamnii, a

dumisale, iar doamna Dabijii Vodă au dat dum(nealui) hat(manului) schimbătură

dreaptă schimbătură acest sat Ustie cu tot vinitul. Iar acmu tâmplându-s(ă) sfânta

mănăstiri a noastră di-au vinit la lipsă şi ni s-au strâcat trepozărili şi ni s-au stricat

acoperemânturili gândit-am cu tot săboriul ca-s(ă) cautăm să vindim dintr-alti ocini

ce mai avem a sfintii mănăstiri să tocmim ce va fi strâcat la sfânta mănăstiri, iar

dum(nealui) Răcoviţ hat(man) fiind acest lucru în ştiri dumisali şi vrându ca să-i fii

şi pomană dum(nealui) nu ne-au lăsat într-această vremi ca să vindim ocinili sfintii

mănăstiri şi socotind pintru ca doar să nu hii făcut doamna Dabijii Vodă

asuprighelă să fii luat acesta satu Ustie di la noi făr voe noastră şi vrându

dum(nealui) ca să-i hii lucrul cu aşăzătură n-au chemat şi n-au mai dat 200 lei

bătuţ(i), bani gata, cu aceşti bani ca-s(ă) tocmim celi strâcate la sfânta mănăstire şi

ne-au plătit dum(nealui) diplini aceşti bani gata mânulor noastri a tot săboriul.

Pentru ace şi noi încă am mai făcut dum(nealui) hat(manului) încă mai

vârtos întăritur(ă) pre acesta sat Ustie, unde dă Răutul în Nistru, ca să-i hii

dum(nealui) ocină şi cumpărătură din tot locul cu tot vinitul căci dumnealui de

iznoav(ă) ne-au făcut plat(ă) şi mai ... pe acest sat.

Şi pentru cridinţa pus-am pecet(ea) sfintii mănăstirii. Cu tot săbor(ul) am şi

iscălit.

Niculai Răcoviţ hat(man).


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Feodosie, egumin de Râşca.

Arhivele Naţionale Bucuresti, Mss. 628 (Condica Asachi), f. 652-652 v.

76

1679 octombrie 1, Iaşi

Noi Duca vo(i)evoda, Boji milostiv g(o)spod(a)r Zemli Moldavscoi. Facem

ştire tuturor cui să cade pre amăruntul în gios pentru satul Buciuleştii şi Roznovul,

ce sînt pe Bistriţii, în ţinut(ul) Neamţului, care au fost drepte de moşie a lui

Ghiorghie Ştefan vodă, venite în parte sa la împărţală cu fraţii săi, care acmu sînt

danie şi miluire de la răposatul Ştefăniţă Vodă, feciorul lui Vasilie Vodă,

Buciuleştii, dumisale lui Răcoviţă, log(o)f(ă)t(ul) cel mare, şi Roznovul dumisale

lui Neculaiu Răcoviţă, hatmanul. Deci fiind a întări şi de la noi pre obiceiu, arăt

domnie mea şi lămurescu poveste şi pricina acestui lucru ştiind povestea de tot pre

amăruntul cum iaste pogonire acestor sate danie acestor bo(i)eri. Fiind Vasilie

Vodă domnu aice în ţară şi Gheorghie Ştefan Vodă fiind logofătu mari, înainte

decât toată bo(i)erime(a) ţării, datu-i-au Vasilie Vodă doâzăci de mii de taleri, bani

gata, să stea la dânsul cu taină fiindu-i de primejdie, iar Gheorghie Ştefan Vodă

pisti scurtă vreme au cercat mijloce cu cine s-au potrivit şi s-au rădicat domnu

asupra lui Vasilie Vodă de l-au scos din domnié şi i-au dezrădăcinat casa şi toată

avuţiia. Deci scurtând povestea au sosit Vasilie Vodă la închisoare(a) împărăţiei, în

Edicula, şi acolo l-au agiuns Ştefan Vodă cu scrisori, una să împace pe Vasilie

Vodă să poată avea ertăciune de cele ce s-au făcut, alta dzădind Ştefan Vodă

Mănăstire(a) Caşinul au poftit întăritură de la Vasilie Vodă cumu ce a da la

mănăstire(a) sa, ori sate, ori odoară sau orice fel de avere are 1 da şi de va eşi

Vasilie Vodă, sau din neamul său la domnié cândva să nu ruşeiască nimica din

toate tocmelile mănăstirii. Atunce Vasilie Vodă i-au răspunsu iarăşi prin scrisori

într-acesta chip: cele mai multe domniia ce mi-ai stricat şi m-ai dezrădăcinat şi

neamul meu cu morţi rele şi cumplite ai stins mai tot, şi averea şi odoară agonisită

din tinereţile meli până la bătrâneţi mi-ai luat poate hi că ne-au certat Dumnezeu cu

dumneata şi te-au făcut pricină asupra noastră, iar doâzeci de mii de taleri ce ţi-am

dat cu mânî la mînî cînd eram eu domnu şi dumneata erai bo(i)eri cinstit şi am

crezut să mi-i ţii feriţi de primejdii, acei să mi-i dai şi pre doamna mea şi pre

cuconii, pre Ştefăniţ(ă), care-i ţii în robie să mi-i trimiţi să vie la mine şi pre băetul

Gheorghie hatmanul, fratele mieu, să-l scoţi din Ţara Ungurească, de unde l-ai

trimis şi dentr-atâtă mulţimé de avuţié ce mi-ai luat să-mi dai ceva să-mi fie de


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

hrană; şi făcând dumneata aceste eu încă voi face de la mine şi despre tot neamul

mieu întăritură de va mai ţie de Dumnezeu cândva cătră cineva din noi mila sa să

fie neruşeită întăritura noastră. Atunce Ştefan Vodă de altă avuţie s-au apărat

zicându că au cheltuit cu oştile, iar pentru acei doaozeci de mii de taleri şi pentru

doamnă şi pentru cuconi să-i trimată şi pentru frate-său, Gheorghie hatmanul, s-au

apucat că-i va faci pre voe. Atunce Vasilie Vodă au zis să scrie dum(nealui) Ştefan

Vodă întăritură despre noi precum a fi voia dumisale şi să-l trimaţi aice unde ne

aflăm să iscălim. Deci Ştefan Vodă au trimis în Edicula un ispisoc scris despre

Vasilie Vodă, cu slove boierului nostru, lui Contăş logofofătul, care au fost atunce

la Ştefan Vodă logofăt, şi l-au iscălit Vasilie Vodă şi l-au trimis lui Gheorghie

Ştefan vodă de l-au dat la mănăstire, la Caşin. Iar după aceasta Vasilie Vodă au

aşteptat să-ş(i) plinească şi Ştefan Vodă cuvântul şi nimică n-au primit, nici banii,

nici doama, nici cuconul, nici pe fratele seu l-au mai scos până apoi după mazilie

lui Ştefan Vodă ce-au trecut în Ţara Ungurească.

Ghica Vodă i-au trimis lui Vasilie Vodă doamna şi cuconul la Ţarigrad şi

pisti scurtă vreme milostivul Dumnezeu, după obiceiul milei sale au dat de au eşit

Ştefan Vodă, ficiorul lui Vasilie Vodă, la domnie aice în ţară. De atunce, pre

dreptate au socotit, dacă nu s-au ţinut Gheorghie Ştefan vodă de cuvânt şi n-au dat

a lor ce i-au fost mânî la mână, au luat şi aceste doî sate ce mai sus scriem şi au

miluit pe aceşti bo(i)eri care-i scriem, anume, care le-au slijut la nevoia lor şi au

pătimit mult urgii şi-nchisori.

Şi domniia mea arătând poveste pre amărântul dăm şi întărim dumilor sale

pre aceste doî sate Buciuleştii şi Roznovul să le fie dumilor sale şi a tot rodul

dumilor sale ocină neruşuită, în veci.

U Iaşi, 7188 oct(om)v(rie) 1 1.

Noi Duca v(oie)v(o)da 2 .

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/443. Copie

___________________________

1 Omis.

2 Urmează un cerc în care este scris: „L(ocul) p(eceţii) g(os)pod”.

77

1691 (7199) aprilie 30, Iaşi

Io Costandin v(oie)v(o)da, Bojă milostiv, g(os)pod(a)r Zemli Moldavscoi.

Adica au venit înnainte a lor noştri bo(i)eri, a mari şi a mici, credincios şi cinstit


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

boeriul nostru dumnealui Iordachi Roset vel vistiernic şi ne-au arătat un dres bătrân

de la răposatul bătrânul Petru Vodă scriind într-acel dres cum s-au pârât popa

Mihail şi Onciul din Itrineşti cu roznoveanii pentru o poiană ce să chiamă la

Dupnis, să meargă acolo să socotească cu oameni buni şi din pregiur megiiaşi şi

cum or afla cu oameni buni să facă ştire, de care lucru îmblând Başotă şi cu Dupnis

cu oameni buni şi cu vătag şi din pregiur megieşi, au aflat cum iaste acea poiană

dreaptă de moşiie de hoatrul Roznovului.

Pentru aceasta şi domniia mea încă dacă am văzut adevărat acel dres şi cu

mărturie de la Başotă şi de la Dupnis şi de la oameni buni şi megieşi din pregiur,

scriind de la răposatul bătrânul Petru Vodă cum poiana aceea s-au aflat dreaptă de

moşie hotarului Roznovului, şi de la domnie mea încă am dat şi am întărit dumisali

bo(i)eriului nostru Iordachi Ruset vel vistiernic pe acea poiană cum să fie dreaptă

moşie satului Roznovului, să o ţii cum au fost şi mai denainte vremi, neschimbată

nici odinioară, în veci.

Şi altul să nu-s(ă) amesteci pisti această carte a domnii meli.

U Iaş, let 7199 apri(lie) 30 1 .

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/452. Copie.

____________________________

1 Urmează un cerc în care este scris: „L(ocul) p(eceţii) g(os)pod”.

78

1701 (7209) mai 8

Adică eu, Iordachi bezade, făcut-am zapisul mieu la mâna dumisali Iordachi

Ruset vel vistearnic precum să-s(ă) ştii pintru satul Blăneştii, di pri Bârlad, ce sint

la ţinut(ul) Tecuciului, şi pintru satul Roznovul ci esti la ţinut(ul) Neamţului, cum

pintru Blăneşti s-au aflatu un uric la mini de la Bogdan Vodă din let 7016 ani, şi

pre Roznov altu ispisoc de la Ştefan Ghorghie Vod(ă) aflatu-s-au şi la dum(nealui)

Iordachi vistiernicul, dres(e) şi ispisoaci mai noi şi mai cu adevărati mărturii pre

aceaste ocini, care mai sus le-am pomenituli, de la alţi răposaţi domni, danii şi

cumpărături, care aceste toate fiind la dumnealui Iordachi vistiérnicul, dacă le-am

v(ă)zutul cum s-au doveditu şi s-au făcut socoteal(ă) şi pricum nu l-am nici mai

ţinut suptu a noastră stăp(â)nire m-am lăsat şi eu, ce să-şi aibă dumnealui a-ş(i)

ţinea drepte moşii ale dumniei sale, cari mai sus sântu pomenite. Iar dispre noi nu

va mai avea nici o nevoie, sau mai multu altă.

Pentru aceea am făcut zapisul şi mărturiia aceasta ca-s(ă) fie dumisali di


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

mari credinţi.

Şi s-au tâmplatu la această toţi boiarii mari şi mici, cari s-au iscălit mai gios,

să-s(ă) ştii.

U @s, lt =zÌs9 mai iÆ .

Az, Ion Buhuş vel logft, iscal .

Vasile C(an)t(acuzno), vel vornic .

Lupul Costaci vel spatar, iscal .

............ 1 vel comis .

Dumitraşco Ursachi vel stol(nic) .

Sandul Crupenschi vel jit(ni)ce(r) ..

Ion Sturza martur .

Gavril Pal iscal .

Ştefan Soroceanu vornic .

Timuş Crupenschi post(el)nic .

Az, Ştefan .... 1 .

Toader Bujoranul.

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 500/57. Orig.; ibidem, 791/453, copie.

__________________________

1 Indescifrabil.

79

1742 (7250) iunie 12

+ Iw Costandin Nycolae voevoda, Bjy6 mlsty6, gspdar\

Zemli Moldavscoi. Scriem domnie mea la boerii noştri dumn(ea)lor Toader

Cantacozino biv vel med(elnicer) şi Ştefan Ene biv vtori log(o)f(ăt). Facem ştire

dum(ni)ilor voastre că dumnelui cinstit şi credincios boeriul nostru, Andreiu Rusetu

vel ban ş-au cerşut la domnie mea şie hotarnici să-ş(i) hotărască satul dumisali,

Roznovul, carele trebuind a să hotărî, dispre alti hotară, ce sîntu prin pregiurul

acelui sat. Iată v-am orănduit pe dumn(ea)voastră hotarnici.

Deci, văzând carte domniei mele, să vă sculaţi să mergeţi acolo să strângeţi

oameni buni, megieşi de pin înpregiur şi după scrisori ce va fi având dum(nealui)

vel ban, să luaţi sama cercâd marginile acelui hotar, a Roznovului, din giur

împregiur şi după cum s-a căde, cu dreptate, să-l hotărăţi. Şi de a fi trebuinţă, a să

înnoi hotarul cu nescai stălpi de piiatră, să-l şi înnoiţi, puindu stălpi pe unde veţi

socoti că să cade şi să daţi mărturie în semne.

Aceasta scriem.


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Ÿ @s, lt =zsÆn 6ni vÆy .

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 500/61. Orig., hârtie, sigiliul mic domnesc,

aplicat în cerneală roşie.

O copie datată „c. 1769”, ibidem 791/455.

80

1782 mai 23

Adecă eu, Toader Cârstuţ, sân Ilii Cârstuţ, adiveresc cu acest zapis al mieu,

cum de bunăvoie, fără nici o silă, am vândut dumisale Neculaiu Rosăt vel vornic, o

poiană ce este pe apa Epii. Dinspre dial, din sus, să hotărăşti cu Măstăcanul, moşiia

dumisali vornicului Lăscărachi Roset. Din gios să hotărăşte cu moşiia dumisale

Roznovul, semnul în Jidovină. Care poiană îmi este mie de la Simion sîn Vasâli

Fodor şi de la fraţii lui: Andreiu şi Toader şi Dochiţa şi Ioana, după cum arată în

zapisul cel vechi, care l-am dat la mâna dumisale vornicului. Care poiană fiind

lângă moşie dumisale şi nefiindu-mi trebuitoare şi având şi trebuinţă de bani, am

dat-o dumisale în patruzăci lei, ca să-i fie de acum înnainte a dumisale, în veacu.

Şi pentru credinţă am pus degetul şi ş-au pus şi alţii degitile.

Let 1782 maiu 23.

L. d. Eu, Toader Cârstuţ, mi-am pus degitul.

L. d. Eu, Ştefan Ciopercă, martur.

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/456. Copie.

1797 martie 4

Io Alexandru Ioan Callimachi vo(i)evod, cu mila lui Dumnezău, domn Ţării

Moldovei. Cinstiţi credincioşi boerii domniii meli, dum(neata) Grigorii Ghica biv

vel spatar i dum(neata) Alexandru Beldiman biv vel spătar paharnic, ispravnici de

ţinutul Niamţului, sănătate!

Rugătoriul nostru Zaharia, egumenul de la Mănăstire Bistriţa, prin jaloba

ce-au dat cătră domnie mea au arătat cum că la ţinutul acela ari mănăstire un sat,

anume Săvineştii ci iaste pe patru silişti de moşii, cari lăcuitori ai satului, fiindcă să

află lăgaţi la dare birului cu satul Roznovu, nu să supun a lucra zilile hotărâte prin

ponturi la mănăstiri, găsind pricină că ei sânt supăraţi a lucra stăpânului moşiei


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

unde sînt legaţi cu birul lor, cu carii nesupunire a lor pricinuesc mare păgubire

mănăstirii; şi au făcut rugămintea ca să aibă punire la cale spre a lucra la mănăstiri

12 zile pe an, după ponturi, ca nişte lăcuitori ce sînt şezători pe moşia mănăstirii, şi

să li să deosăbască şi birul de cătră satul Roznov, după cum mai pre largu veţi

înţălegi dumneavoastră pricina din răvaşul de jalobă ce vi s-au trimis.

Deci cât pentru cerire ce au făcut ca să s(e) deosăbască birul oamenilor de

Săvineşti de către oamenii din satul Roznovul fiindcă Săvineştii să află din vechi

aşezaţi la dare birului cu Roznovul, nu sînt de la aşezare ce s-au făcut acmu mai de

curând în trecuţii ani legaţi cu birul înpreună cu Roznovul, pentru aceia a li să

deosăbi acmu birul nu să poate, ci birul şi havalelile lor le vor da tot înpreună cu

sătenii din Roznov, după cum li-au dat şi pără acmu. Dar că s-ar fi supărând ca săşi

lucrezi zilile după ponturi la stăpânul moşiei Roznovului, unde să află legaţi cu

birul, aceasta nu să poate, fiind înpotriva hotărîrii ponturilor, ci ei de vreme ce să

află cu şidere pe moşia mănăstirii, mănăstirii au să şi lucreze zilele hotărâte, iar nu

stăpânului moşiei unde îşi dau birul.

Pentru aceasta dar, să scrii dumneavoastră ca să cercetaţi şi, de vor fi stînd

cu împotrivire sătenii din Săvineşti ce sînt şezători pe moşia numitii mănăstiri a nu

lucra zilile după ponturi, precum au arătat numitul egumen, să le daţi poruncă

sătenilor din Săvineşti şi să-i faceţi să înţeleagă că stăpânului moşiei unde şed au să

lucrezi 12 zile pe an, iar nu altora. Şi să-i supuneţi ca numaidecât să lucrezi zilele

hotărâte prin ponturi mănăstirii, la rânduitile vremi la orice lucru ar avea trebuinţă.

Iar de veţi afla că au cu adevărat vreo supărare ca să lucrezi şi stăpânului moşiei

Roznov cu pricina că sînt legaţi cu birul la acel sat, să ziceţi vechilului ce va fi la

moşia Roznov şi să-l faceţi să înţăliagă că pe oamenii aceştia ce sînt şezători pe altă

moşie streină, nu are să-i supere cu lucrul boerecului întru nimică. Şi de veţi vedea

că tot umblă supărându-i cu ceva, nici într-un chip să nu-l îngăduiţi, ce să lucrezi

numai moşiei unde şed, ca să nu păgubască mănăstire de folosul ce să cadi a-l avea

de la oamenii ce sînt şezători pe moşie sa, odihnind pe mănăstiri la pricina aceasta

ca să nu ne supere mai mult cu jalobe.

1797 mart. 4.

: Cinstiţi credincioşi boerii domniii meli, dum(nealui) Ghica biv

vel spatar i dum(nealui) Alexandru Beldiman biv vel paharnic, ispravnici de ţinutul

Niamţului, să s dea cu sănătate!

Niamţul

Procit vel vist.

81


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

După Vasile Mihordea, Ioana Constantinescu, Corneliu Istrati, Documente

privind relaţiile agrare în veacul al XVIII-lea, vol. II, Moldova, Bucureşti, 1966, p.

659-660, nr. 655.

82

1812 octombrie 12

Făcându-să învoire între mine Ecaterina Roset şi între dum(nealui) părintile

şi socrul meu dum(nealui) Iordachi Roset biv vel vist(iernic) s-au urmat schimbul

acesta, adică: moşiile meli Ecaterinii Roset ce am de zestre în partea di piste Prut,

anumi: Zahăicanii, Stângăcenii, Stolnicenii, pol sat Hălăuţii, pol sat Poşucenii,

Sărătenii, părţile din Coropceni, Hăjdicenii, Avrămenii, Coromârleştii, Perienii,

Măzăreştii, pol sat Roşcanii, Răzina şi Pohioaia la ţinut(ul) Eşii piste Prut, Medvica

Nebulovca, Răstăul cu Otacele, Hlimoaia, Coşulenii, Hrisăuţii la Hotin, aceste

moşii dându-le dum(nealui) vist(iernicului) Roset, socrului meu, în vecinică

stăpânire, am luat în schimb mulţumitor moşiile dumis(ale) ce le are în partea

dreaptă a Prutului, anume: Roznovul, Călimanii, Bârdeştii, Negriteştii la ţinut(ul)

Neamţului, Faraoanii la ţinut(ul) Bacăului, a treia parte din toată Vrancea la Putna,

Stăucenii, Bătrineştii, Onţenii, Mănăstirenii, Tulburenii la Botoşani, Drujenii,

Brăneştii, Feredeul i Cioara cu alte sălişti la Hârlău, Armăşenii la Vaslui, optzeci şi

şapte pogoane vie la Putna, casâli şi crâşma din Eşi.

Şi aşa dar de acum şi pân în veci va fi dum(nealui) Iordachi Roset

vist(iernic) şi clironomii vist(iernicului) din neam în neam stăpâni pe aceste moşii a

zestrii mele de piste Prut ce am dat schimb şi eu iarăşi pe acele numite din partea

aceasta dreaptă a Prutului cu casăle şi crâşma din Eşi, dându-să scrisori, ispisoace

şi documenturi vechi a moşiilor unul la altul de a îmbe părţile.

Iar apoi aceste moşii ce am luat de la părintele şi socrul meu în schimb sînt

afară de moşiile ce au dat dumn(ea)lui clironomie soţului meu, iubitului fiiului

dumis(ale) în vreme căsătoriei, adecă Ibăneştii, Măgura, Cârstieneştii, Vornicenii,

Balinţii, Stăucenii, Ştiubenii, Petricanii şi Pustiul la Dorohoiu, iar Stânca cu toate

cele de pin pregiur la ţin(utul) Eşii şi ţiganii, aceste le vom stăpâni ca o clironomie

părintească; iar celelalte vor fi socotite în zăstre schimbului meu, stăpânind şi

dumn(ealui) în veci, cu pace, moşiile mele toate de piste Prut, a zestrii, cum mai

sus s-au arătat.

Spre aceasta s-au făcut şi ace(a)stă scrisoare cu iscăliturile noastre,

învoindu-ne şi mulţumindu-ne între noi ca să-s(ă) păzască, în veci, neclintit

schimbul acesta.


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1812 oct(om)v(rie) 12.

Neculai Roset.

Caterina Roznovanu.

Costachi Ghica logof(ă)t.

Mariia Cant(a).

Dimitrii Bogdan vor(ni)c, martor.

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 427/151. Copie întărită de Divanul

Judecătoresc al Cnejiei Moldovei, la 31 octombrie 1830.

83

1819 aprilie 28

Noi Scarlat Alexandru Calimah v(oie)vod, cu mila lui Dumnezeu, domnu

Ţării Moldavii.

Prin această a noastră domnească carte să face cunoscut că după prigonire şi

răoa vieţuire a tinerilor căsătoriţi dumn(ealui) aga Nicolai Roset, fiiul dumn(ealui)

biv vel vist(iernic) Iordachi Roset, cu dum(nea)ei Catinca Ghica, fiica răpousatului

biv vel log(o)f(ă)t Costachi Ghica, agiungând lucrul în neiconomie mai mult după

toată întrebuinţare şi mijlocirile atât bisăriceşti cât şi politiceşti încât ca în epohi de

trei ani ce au trecut trupeşte despărţiţi după bisăriceasca hotărâre nu numai că nu sau

văzut o scântee de nădejde înpărecherii, aceştie mai mult atât despre o parte cât

şi despre alta, dar încă cu pătrundere cunoscându-să că de sa mai urma vreo sâlnică

a lor unire din parte părinţilor unită cu agiutoriul bisăricesc cu însuş(i) putere

stăpânirii poate să să întâmple între dum(nealor) şi vreo primejdie de viiaţă. S-au şi

curmat dezlegare cununiei acestor însoţiţi bisăriceşti în putere a însuţ(i) svintelor

pravile precum adeverează însuş(i) cărţile despărţăniei, din let 1819 apr(ilie) 19,

date la mâinile amânduror părţilor cu însuş(i) iscălitura duhovnicescului nostru

părinte preosvinţâia sa chirio chir Veniamin, Mitropolitul ţării, rămâind slobode ca

nişte streini amândoî părţile. Într-acestaş(i) chip dar fiind şi tratarisându-să şi

politiceşte desfacere zăstrii şi a tuturor socotelilor aceştie casă de către însuş(i)

părinţii tinerilor în multe rânduri însuş(i) înainte domniei mele şi a tot Sfatul,

dându-să mai întâi strângere a tot venitul zăstrii supt epitropie cinstiţilor şi

credincioşilor noştri boieri dumn(ealui) Dimitrie Sturza biv vel log(o)f(ă)t al Ţării

de Gios, dumn(ealui) Răducanu Roset hat(man) în toată epohi a trupeştii despărţiri

familiei aceştie. În sfârşit, s-au alcătuit samă şi socoteală a ceea ce au avut a da şi a

lua amândoî părţile, după care de s-ar fi şi căzut a fi cu păgubire dum(neaei)


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Catinca Ghica, desfacere şi răfuire aceasta fiind mai mult di parte sa pricina

despărţirei lor precum prin carte de despărţărie pre larg şi anume să arată.

Dar dum(nealui) vist(iernicul) Iordachi Roset, socrul dumn(eaei) îndemnat

de plecare a unui bun suflet pentru unii aşa întâmplări nu numai că i-au întors

zăstre deplin înapoi adecă moşii, casă, ţâgani şi altele după izvodul zăstrii, dar însă

şi din ceea ce au avut a răspunde nora dum(nealui) dum(nea)ei Catinca Ghica

drepţi bani prin toată lămurire ce s-au făcut i-au mai scăzut primiinduş(i) cusurul

din venitul zăstrii ce era adunat la epitropii precum anume socoteala sfârşită între

dum(nealo)r de atunce pre larg arată. Au luat asupră şi trei fiice nevârstnice născute

de nora dum(i)s(ale) cu fiiul dum(i)s(ale) în vremea ce au fost însuraţ(i)

însărcinându-să cu a lor creştere, educaţiune şi căsătorie. Vrând Dumnezău a trăi ca

o pravilicească îndatorire, adecă aceasta de a rămâne copii la tatăl lor.

Aşadar, desfăcându-să, răfuindu-să şi politiceşte rămân de astăzi şi în veci

în pace anândoî părţile fără ce mai mică pretenţie anume cătră altul, care nici poate

nici va mai ave locul său supt nici un feliu de închipuire, iar pomenitele copile,

fiicele amânduror tinerilor acestora, ca nişte drepte clironoame şi tatălui şi maicii

nu să vor isterisi în vreme de dreapta lor înpărtăşire şi din avere maicii lor

dum(nea)ei Catinca Ghica.

Şi spre toată tărie desfacere şi vecinica curmare şi politiceşte precum

bisăriceşte între dum(nealui) aga Neculai Roset şi dum(nea)ei Catinca Ghica să dă

carte aceasta cu însuş(i) a domniei mele iscălitură şi pecete.

1819 apr(ilie) 25.

Io Scarlat Alexandru Calimah 1 .

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 143/96.

Original, hârtie, pecete.

__________________________

1 Urmează pecetea domnească hexagonală mijlocie, aplicată în cerneală roşie.

84

1825 martie 25

Fiindcă la anul una mie şăpte sute noîzăci şi şăsă, bunul nostru răposatul

log(o)f(ă)t Necolai Roset Roznovan, prin diiata sa lasă danie vist(iernicului)

Nicolai Roset Roznovan moşi Posadnicii ce acum să numeşte Stânca, la Moldova,

în ţin(u)t(ul) Eşului, cu alte trei sălişti dena stânga Prutului, în oblaste Basarabiei,

în ţin(u)t(ul) Eşii şi doî sălişti Vascăuţii şi Zadobreuca în chesarocrăiasca


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Bucovină, şi la anul una mie şăpte suti noîzăci şi opt, luna noemv(rie), în treizeci

zile născându-mă şi eu, Alexandru Rosăt Roznovanu, bunul nostru au adaos în

diiată cu slova sa ca şi eu Alexandru să mă împărtăşesc de ace danie împreună cu

frati-meu.

Deci, noi amândoi fraţii, ne-am învoit şi ne-am primit ca eu vist(iernicul)

Neculai Rosăt Roznovan să stăpânesc selişte Posadnicii ce să numeşte acum

Stânca, în Moldova, la ţănut(ul) Eşii, şi trei sălişti în oblastia Basarabiei, iarăşi la

ţin(u)t(ul) Eşii, anume Rădeştii, Şcheia, pol sat Trileşti i pol sat Mileşti ce acum se

numesc Sculeni, care au fost drepte a bunului nostru. Prin diiata sa răpos(atul) arată

ca să fie a mele vist(iernicului) Necolao Rosăt Roznivanu, bez doî sălişti, anumi:

Dăneştii şi Tăişănii, tot în oblastie Basarabiei, care sânt cumpărate de mine

vist(iernicul) Necolai Roset Roznovanu de la d(umnealui) spat(arul) Andrei Başotă

i bez o a patra parte din Trileşti cumpărată de la d(umnealui) Tanasă Feştilă şi lipite

la moşăile care acum să numesc Sculeni, bez o sălişte Fitioneştii a Mănăstirii Aron

Vodă, care să ţine cu embatic vecinic, care să află în Moldova, lipită lângă

Posadnici care acum să numeşte Stânca.

Şi eu, Alexandru Roset Roznovanu, să stăpânesc moşie Răteştii cu alte trii

sălişti lipite de Răteşti, în Moldova, la ţinut(ul) Hârlăului, care acum să numeşte

Cioara, care amândoi fraţii am făcut schimbu cu părintele nostru dum(nea)l(ui)

vist(iernicul) Iordachi Roset Roznovanu, dând moşăile pomenite mai sus în

Chesarocrăiasca Bucovină părintelui nostru şi dum(nea)l(ui) ne-au dat aceste patru

sălişti ce să numesc acum Cioara, în ţin(u)t(ul) Hârlăului, măcar că noi nu avem

nici o dreptate, căci dacă bunul nostru în urma dieţii sale au schimbat împreună cu

părintele nostru acele moşii den chesarocrăiasca Bucovină şi în diiata sa bunul

nostru nu adaoge, nici zice, nimic de acest schimbu, apoi nu putem cere, dar

părintele nostru având fireasca sa iubire de a fi nu s-au uitat la aceasta ce au vinit şi

au făcut schimbu cu noi după cum mai sus s-au arătat.

Iar pentru zăstrea maicii noastre ne vom împărţi drept frăţăşte când părintele

nostru va găsî cu cale şi cu cuviinţă.

Făcându-să doî scrisori asămine s-au dat una la mâna altuia ca să fii

statornice, în veci, rugând şi pe părintele nostru ca să fie cu voinţa şi primirea sa,

ncredinţându-să cu iscălitura şi pecetea dum(i)s(ale), poftind şi alte obrază cinstite

de s-au iscălit marturi,

În Chişinău, anul una mie opt sute doîzăci şi cinci, luna martie, în doîzăci şi

cinci zile.

Aceste fiindu cu bunăvoinţa şi primiri a noastră ne-am iscălit, Iord(ache)

Roset vist(iernic) .

85


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Acesta s-au scris de mine mai gios iscălitul cu zisa şi primire amânduror

părţile. Vasile Tutovă

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 728/6. Orig.

Zile de iarmaroace la Roznov:

1. Sfânta Marie Mică, sept(embrie) 8

2. Sf(ântul) Dimitrie, oct(ombrie) 26.

3. Sf(ântul) Spiridon, dec(embrie) 12.

4. Sf(ântul) Vasile, ian(uarie) 1.

5. La Stratenie, feb(ruarie) 2.

6. La 40 de mucenici, mart(ie) 9.

7. La Florii.

8. La Sf(ântul) Costantin şi Elena, mai 21.

9. La Sânzâiene, Naşterea Sf(ântului) Ioan, iunie 24.

10. Sf(ântul) Pantelimon, iulie 27.

11. La Tăierea Capului Sf(ântului) Ioan, aug(ust) 29.

12. La Vovidenie, noiem(brie) 21.

86

1834 noiembrie 30

Arhivele Naţionale Iaşi, Isprăvnicia Bacău, tr. 528, op. 370, dos. 528, f. 2.

1836 februarie 12

Eu făcându-mi diiata în luna trecută ghenarie a anului următor, pe care

învită fiind am dat pe una la prosfinţutul mitropolit de a o ave în păstrare, iar alta,

cu alte hârtii trebuincioasă, am pusu într-un plic pecetlut. Am avut în socotinţă că

dacă fiii mei Necolae şi Alexandru vor primi a împlini dorinţili meli să prifac unile

din legăturile cuprinsă preu ace diiată, care pute să le aducă nemulţămire. Acum cu

sufletească muţămire, cunoscând că fiii mei într-o deplină supunere cătră mine au

fost de a purure şi sânt şi acum îmbrăcaţi cu haine smerenii şi a respectaţii ci tot

fiiul este datori cătră a lui părinte şi a me supărare cătră dânşii au fost izvodul din

adâncurile sufletului.


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Rog ceriul cu lacrimi fierbinţi ca să le dăruiască sporiul mult, Avraam şi

Isaac să le mulţească zilele vieţii ca a lui Matusale şi să-l primească Dumnezăul cel

milostiv întru împărăţia ceriului şi fericirile cele veşnice.

Drept aceasta, apoi, rădic toate legăturile acele din diiata făcută şi fiii mei

vor fi desăvârşiţi clutunomi ai miei având întru a lor deplină stăpânire averea,

adecă: fiiul meu Necolae va ave moşiile Teţcanii cu alăturatile sălişte de la

ţin(u)t(ul) Sucevvi, i Hodura de la ţin(u)t(ul) Hârlăului, moşiile de la ţ(i)n(u)t(ul)

Dorohoiu Ibăneştii, Vornicenii, Cristieneştii, Balinţii, Ştziubenii, Petrecanii şi

Pustiiul, doî părţi din Armăşăni, ţ(i)n(u)t(ul) Vasluiului, moşiile i târgurile din

Basarabia, Soroca, Lubledinţa de la ţ(i)n(u)t(ul) Iaşii i Briceni, Hrubna şi

Hrimancăuţiide la ţ(i)n(u)t(ul) Hotinului, casăle din Iaşi cu toată mobilă taca [sic!]

şi juvaerurile câte sânt.

Fiiul meu Alexandru va ave moşiile Roznovul cu alăturatele selişti de la

ţ(i)n(u)t(ul) Neamţului, Faraoanii, Valea Mare şi Cleja de la ţ(i(n(u)t(ul) Bacăului

şi Străuanii, Ontenii, Mănăstirenii, Bătrâneştii, Tulburenii şi Perilipca de la

ţ(i)n(u)t(ul) Botoşani, iar ţiganii, viile şi argintăriile le vor împărţi drept frăţeşte.

Banii ce prin diiată hotărăsc de a i să da pentru sufletul meu şi pentru zăstre

soţii meli, adecă cinci sute cincizăci şi noî mii lei, îi vor da depotrivă amândoi fiii

mei şi va rămâne fiiul meu Necolae dator a mai da pe tot anul câte trii sute galbeni

soţii meli, Anicăi. Şi câtă vreme ceriul îi va lungi viiaţa, fiind îndestulă această

sumă cu aceli ce mai are pentru vieţuirea sa.

Aceste fiind ace de pe urmă a me voinţă, va rămâne răsuflată diiata ce am

făcut în luna lui ghen(a)r, urmând fiii mei cu plata, cu mai, a banilor ce hotărăscu

de a să da.

Şi spre a ave vecinica tărie, aceste hotărâte, prin aceasta urmează a me

iscălitură.

1836 fevr(uarie) 12.

Iordachi Roset log(o)f(ă)t.

Iordachi Catargiu, log(o)f(ă)t, martur.

Costachi Balş, hatm(an), martur.

Mihalachi Cantacuzin, martur.

Dimitrie Vaispace, scriitorul acestui testăment.

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 728/32. Copie întărită de Divanul Apelativ al

Ţării de Sus la 28 decembrie 1837.

87


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

88

1836 martie 4, Iaşi

Fac ştire prin acest al meu înscris că am primit de la dum(nea)l(o)r

vist(iernicul) Necolae şi hat(manul) Alexandru Rosăt Roznovanu, fiii

răp(o)s(atului) meu soţ dum(nea)lui logof(ă)t Iordache Rosăt Roznovanu deplină

zăstrea me cuprinsă prin izvodul de zăstre, adecă scrisorile moşiilor meli, ţâganii,

vii, argintăriile i alte lucruri şi juvaerurile, atât aceli a zăstrii meli cât şi aceli

dăruite de răp(o)s(atul) meu soţ, precum şi una sută mii lei, adecă cincizăci mii lei a

zăstrii şi alţi cincizăci mii lei lăsaţi de răp(o)s(atul) meu soţ de a mi să da piste

banii zăstrii. Şi pentru că nici eu, nici clironomii mei nu pot ave vre-odinioară

trebuinţie asupra dumnealor pentru averea me de zăstre, am dat dumisale

clironomilor răp(o)s(atului) meu soţ acest înscris supt însuş iscălitură.

Eşii, 4 mart(ie) 1836.

Aniţa Roznovano.

Actul era întărit la 16 martie 1836 în Divanul Apelativ al Ţării de Sus.

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 728/34. Copie.

1836 martie 14

Prin aceasta a noastră declaraţie facem ştiut că în urmarea a acei vrednice de

tot respectul dieţii din 12 fevr(uarie) a anului următor, a fericitului întru pomenire

preiubitoriului nostru părinte am adus întru întocma săvârşiri înpărţirea averii

rămasă noî de clironomie. Am teslimarisit mai întâi zăstrea maicii noastre Anicăi,

întocmai după izvodul de zăstri, înpreună cu sporul de cincizăci mii lei horărâţi de

cătră părintele nostru de a i să mai da pisti banii zăstrii, pentru a căror priimire dând

maica noastră exoflisi va fi în păstrare la mai marele frate, şi mie hatmanului

Alexandru mi să va slobozi copie supt iscălitura fratelui meu. Am primit fieştecari

din noi pojijie casăi după frăţasca împărţală. Asămine şi argintăriile şi ţiganii lăeşi,

vătraşi şi lingurari după deosăbite izvoade iscălite de noi şi întărite de Divanul de

Apel a Ţării de Sus prin cari anumi să arată sălaşile ce rămân în parte fieştecăruie.

Am primit asămine şi documenturile moşiilor vinite în parte fieştecăruie, am

alcătuit şi socotelile banilor ci să cuvine a plăti fieştecare, fieştecarile din noi după

îndatoririle dieţii părintilui nostru, cari plăţi arătate în deosebite socotele iscălite de


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

noi, încredinţate de trei boieri marturi avem a le săvârşi la vremile cuviincioasă

întocmai şi fără nicio zminteală.

Pentru viile de la ţânutul Putnii, deşi răpousatul nostru părinte prin a sa

diiată hotărăşre a le înpărţi frăţăşte, dar eu, vist(iernicul) Necolai neavând trebuinţă

de vii la ţinut(ul) Putnii, le dănuescu – parte de vii cuvenită mie – iubitului meu

frate Alexandru, rămâind pentru mine numai ograda de la Plop. Şi fiindca scrisorile

viilor nu s-au găsât în lada cu documenturile răpousatului, rămâne de a le mai

căuta, şi găsându-să să vor da dum(i)s(ale) hatmanului Alexandru / afară de

scrisorile viilor de la Plop /, iar negăsându-se se vor face închipuirile trebuincioasă

pentru statornicirea stăpânirii acestor vii. Iar apoi pentru parte din moşia Vrance

cuvinită părintelui nostru, care moşie în vremea domnului Calimah s-au dat cu

nedreptul lăcuitorilor, întâmplându-se vreodinioare a să pute întoarce această moşie

după dreptăţile părintelui nostru să avem a o împărţi frăţăşte, luându-se acum

documenturile aflătoare în lada părintelui nostru la mai marile frate vist(iernicul)

Necolae. Nu mai puţin să vor împărţi frăţăştii atât banii ce s-ar pute scoate din acei

cuviniţi părintelui nostru pentru despăgubirile ocinilor cu dumn(ealui) Costache

Ioan Papazoglu, precum şi orice alţi bani şi moşii s-ar putea scoate. Asăminea

sântem datori a răspunde deopotrivă la toate pricinile de pretenţie ce s-ar ivi asupra

casăi părintelui nostru, afară de pretenţiile ce cumnaţii păruntelui nostru cu

nedreptul au pornit pentru moşiile de la Hotin, la care moşii dacă să vor întâmpla şi

pisti tot cuvântul dreptăţii şi a pravilelor de a ave împărtăşire şi surorile părintelui

nostru, o asăminea păgubire să va împărţi pe analoghie averii clironomisită de noi.

Iar pricini de hotară de moşii rămâne în folosul sau paguba fieştecăruie din

noi, adică pentru moşiile vinite în parte dum(i)s(ale) vist(iernicului) Neculai în

folosul sau paguba dumisale şi pentru moşiile vinite în parte dum(i)s(ale)

hat(manului) Alexandru în folosul şi paguba dumisale.

Într-acest chip s-au săvârşit între noi disfacerea averii rămasă de la fericitul

întru pomenire părintele nostru şi nu se mai rămâne în veci altă pretenţie unul

asupra altue decât a hrăni în sufletele noastre o vecinică uniri şi dragoste fraţască,

ceea şi pravilele soţietăţii ne poruncescu şi iubitoriul nostru părinte ne-au îndatorit

pantru ca să putem ave blagoslovenie ceriului şi a fericitului întru pomeniri

părintelui nostru.

Rugat-am şi pe trei boieri, rudi a noştri, ce au fost marturi la această

disfacere ca să iscălească.

Eşii, anul 1836 mart(ie) 14 zile.

Neculai vist(iernic) .

Alecu Ruset hat(man) .

89


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 728/35. Orig.

90

1836 octombrie 28, Iaşi

Dumnealor boerii roznovăneşti, vist(iernicul) Necolae şi hat(manul)

Alexandru cerând de la noi o ştiinţă la ce an s-au săvârşit din viaţă buna

dum(nea)l(or) Zmaranda, sora răp(o)s(a)t(ului) vist(iernic) Hrisoscoleu şi soţia

răp(o)s(atul) log(o)f(ă)t Necolae Roznovanu, adeca maica părintelui dum(nea)l(o)r,

facem ştiut prin aceasta că buna dum(nea)l(o)r boerilor dum(nea)ei

log(o)f(e)t(easa) Zmaranda Roznovanu, născută Hrisoscoleu s-a săvârşit din viaţă

la anul una mie şapte sute optzăci şi noî în odăile din Sv(înta) Mitropolie, unde să

afla cu lăcuinţa atuncea dum(nea)lui log(o)f(ă)t Necolae Roznovanu, pentru că

casele dum(i)s(ale) iara ocuparisite de oştile rosăneşti. Şi spre a ave această

mărturie cu toată a ei adeverire am iscălit-o noi acei care ne-am aflat aice întru ace

vreme puind şi peceţile noastre.

Iaşii, 1836 octomvr(ie) 28.

Veniamin Mitropolit.

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 728/36. Orig.

1838 iulie 23, Roznov

Pentru multe slujbe şi îndatoriri ce am cunoscut la dumn(ealui) comis Vasîli

Bosîi, spre răsplătire recunoştinţei mele, am făcut şi eu dar un suflet de ţigan şi

anumi pe Gheorghi Grafu, din drepţii robii mei ci-i am la moşie me Roznovul,

ţinutu(l) Neamţului, pe cari împreună cu tot rodul lui ce va ieşi după vreme de la

dândul îl va ave în vecinica stăpânire a dumn(ealui) cât şi urmaşii dumn(ealui).

Şi spre ştiinţă şi a dumis(ale) siguranţii urmeazi a mă iscălitură.

Alecu Roset hat(man) .

1838 iul(ie) 23.

Roznov.

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 479/62. Orig.


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Lista iarmaroacelor şi târgurilor din Moldova

91

1842

„Agiudul (Nou) are zi de târg marţea şi 12 iarmaroace.

Baia are 4 iarmaroace.

Bereşti are zi de târg joia şi 12 iarmaroace.

Bozieni are zi de târg duminica şi 12 iarmaroace.

Botoşani are zi de târg miercurea şi hrisov (însă nepus în lucrare) de 8

iarmaroace.

Brăneşti are 10 iarmaroace.

Budeşti are 3 iarmaroace.

Burdujeni are 6 iarmaroace.

Băleni are zi de târg marţea şi 12 iarmaroace.

Bălăneşti are un iarmaroc

Bârgăoani are un iarmaroc.

Băsăşti are 6 iarmaroace.

Bârladul are 4 iarmaroace.

Galaţi are 6 iarmaroace.

Goeşti are zi de târg duminica şi 6 iarmaroace.

Găiceana are zi de târg duminica şi 8 iarmaroace.

Davideni are 2 iarmaroace.

Dărabani are zi de târg lunea şi 12 iarmaroace.

Dorohoi are zi de târg marţea.

Zaboloteni are zi de târg duminica.

Iaşi are 8 iarmaroace.

Caşinul are un iarmaroc.

Coloneşti are zi de târg lunea.

Căminăreşti are zi de târg lunea.

Mihăileşti are zi de târg duminica şi 4 iarmaroace.

Mirceşti are 12 iarmaroace.

Neamţul are un iarmaroc.

Nămoloasa are zi de târg lunea şi 8 iarmaroace.

Oboroceni are zi de târg duminica şi 5 iarmaroace.

Odobeşti are zi de târg marţea.

Oneşti are zi de târg joia.


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Onţeşti are zi de târg duminica şi 12 iarmaroace.

Ordeşti are zi de târg duminica şi 12 iarmaroace.

Panciu are 2 iarmaroace.

Piatra are zi de târg joia şi 4 iarmaroace.

Pechea are 12 iarmaroace.

Podul Leloaiei are zi de târg duminica.

Pueşti are zi de târg duminica şi osebit 12 iarmaroace.

Păstrăveni are 2 iarmaroace.

Rogojeni are 12 iarmaroace.

Roznovul are 12 iarmaroace.

Răducăneni are zi de târg duminica.

Răcăciuni are zi de târg duminica şi 11 iarmaroace.

Sculeni are zi de târg duminica.

Soveja are 2 iarmaroace.

Săveni are zi de târg duminica şi 12 iarmaroace.

Suliţoaia are 6 iarmaroace.

Talpa are 4 iarmaroace.

Tecuciul are zi de târg marţea şi un iarmaroc.

Trifeştii Vechi are 4 iarmaroace.

Târgul Frumos are zi de târg joia şi 12 iarmaroace.

Târzii are zi de târg duminica şi 6 iarmaroace.

Focşani are zi de târg joia.

Folteşti are zi de târg duminica şi 10 iarmaroace.

Fălciu are un iarmaroc.

Fălticeni are un iarmaroc.

Herţa are zi de târg joia şi 10 iarmaroace.

Horodişte are zi de târg lunea şi 2 iarmaroace.

Hoceni are zi de târg duminica şi 12 iarmaroace.

Huşi are zi de târg joia.

Hârlău are 4 iarmaroace.

După „Calendar pentru poporul românesc pe 1842”, Iaşi, p. 48-52.

92


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Înscrisu,

93

1857 mai 11

prin care facu ştiut că am vândut dum(i)s(ale) boieriului aga Gheorghe

Mardare, posăsor moşii Roznovul, din boierescurile după Aşăzămnânt, a

lăcuitorilor moşii Solonţu ce o am în posăsie 7.000, şapte mii prijâni săcire a o face

în vara aceasta pe moşie Roznovul, cu îndatorirea după Aşăzământ de 56 prăj(ini)

de gospodar şi 7789, şapre mii şapti sute obzeci şi nouî, prăjâni cosâre, de asămine

cu îndatorirea a câte 80 prăjâni de gospodariu. Pisti tot 14.789 prăjâni săcire şi

coasă, cu preţ pe fiecare prăjînă câte 30, triizăci, parale ce alcătuiesc sumă de

11.091 lei, adecă unsprăzăci mii noîzăci şi unu, şi suptu condiţiile următoare:

1. pentru arătata săcire şi coasă dum(nealui) boieriul pe lângă preţul de mai

sus va înlesni pe lăcuitori cu trăsurile şi boi(i) dum(i)s(ale) atât în căratul săcirii ci

au a o clădi însuşi eu după toată regula cât şi în cărătura căpiţilor – clădirea lor în

stoguri şi în cărătura nuielilor şi pari ci li va da pentru a lor îngrădire după

trebuinţă.

2. Dum(nealui) boieriul tot pe lângă plata de mai sus va mai da de la sâne

arătaţiolor lăcuitori pontaşi, de fiecare, adet de 56 prăj(ini) săcire câte una şi

giumătate dimirlie făină de păpuşoi şi câte una şi giumătate ocă brânză de oi; şi

deasămine de fiecare falce de coasă câte doî dimirlii făină de păpuşoi şi doî ocă de

brânză dindată ce lăcuitorii vor intra în lucru, înadatorire prescrisă, înlesnindu-i

totodată de a ave şi lemnile trebuincioasă pentru focuri.

3. Îndată ce dum(nealui) boieriul îmi va trimite de ştire cu o săptămână mai

înainte de vremi săceri, eu voi fi datoriu a trimiti mai înainte numaidecât pe

lăcuitorii îndatoraţi cu boierescurile de mai sus, a nu să prileji vreo păgubire din

scuturarea pâinii, cu care voi da şi doi ficiori boiereşti de a sta pintri dânşii cu

privigheri a să face lucrul cu toată băgarea de samă şi neirosire, cât şi la strângere

de a nu să clădi udu sau jâlavu.

4. Pentru tot lucrul cuprinsu prin această masură urmează a se face pe

socoteala fiecăruie muncitoriu cu prăjina legiuită de doîzăci şi patru palme

gospodu, cât mai drept şi neasupritor, spre a să înlătura orice clivetire din partea

lăcuitorilor.

5. Acum la facire aceştii alcătuiri am primit banii deplin 11.091, adecă

unsprăzăci mii noîzăci şi unu lei – câţi au alcătuit după tocmală, suma prăjînilor de

adet ce am vândut dum(i)s(ale) dreptu aceşti bani şi cu condiţiile mai sus cuprinsă,


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

înţelegându-să că numai pentru vara aceasta. Şi aşa precum eu m-am îndestulat în

totul a alcătuirei aceştie, acum înainte, aşa la vreme muncilor voiu fi datoriu a

îngrijî de a trimite pe lăcuitorii îndatoreţi cu boierescurile ce vor cuprinde suma

prăjînilor de muncă de un feliu şi altu, şi cu anume izvodu de îndatorire fiecăruie

întovărăşiţi şi de ficiori boiereşti ce s-au zis, care vor stărui până la isprăvire ca

sămine izvod supt a dum(i)s(ale) iscălitură arătătoriu anume de prăjînile ce au

lucrat fiecare să i se aducă.

Pentru care spre ştiinţă şi întocmai urmare am dat dum(i)s(ale) în scris şi cu

iscălitură primiind şi au asămine de la dum(nealui), întălegându-să că pentru oricâte

prăjîni din muncile prin aceasta cuprinsă nu s-ar împlini de lăcuitori din

neprivăzute împregiurări, pentru toate acele lipsă eu voiu ave dindată a despăgubi

pe dum(nealui) de plata ce ni-au făcut acum şi cu a lor legiuită dobândă.

1857 maiu 11.

Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 403/313. Orig.

94


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Recensăminte ale populaţiei

Catagrafia satului Roznov cu Brăşăştii şi Zăneştii 1772-1774

349 – toată suma caselor

115 – scădere rufeturile, însă:

9 popi

1 mazil

5 văduve

60 ţigani

40 case pustii

234 – rămân birnici

Birnicii

1. Onul Suciul

2. Dumitru Hulpe

3. Ion Mărginean

4. Toader, cojocar

5. Ion a Petricăi

6. Vasâle, vezeteu

7. Ion Paisa

8. Ioniţă a Tomulesii

9. Gavril Negru

10. Nistor a Tomulesii

11. Vasâli Ignat

12. Ion Rostuşan

13. Pintelei, ungurean

14. Istrate Roman

15. Andrei Tofan

16. Neculai Horşu

17. Dumitru brat lui

18. Irimie Grigore

19. Toader Diac

20. Ilie sân Grigore

21. Sârghi Tofan

22. Ion Ungurean

23. Vasâle Tofan

24.Andrei Buciulica

25. Toader Drăguşan

26. Ştefan Bâtlan

27. Ştefan Craiovan

28. Savin Bâtlan

95

29. Macovei, ungurean

30. Sandul lui Ilie

31. Ion Plăcin

32. Vasile Plăcin

33. Zaharie Măroi

34. Ion Vereş

35. Toader Plăcin

36. Ştefan Paisie

37. Apostol a Pascăi

38. Chirila Paisie

39. Blaga Onu

40. Vasâle, păcurar

41. Dumitru Drăgan

42. Vasâle Cătană

43. Vasâle, văcar

44. Costantin Tărsân

45. Ion sân Ştefan Bâtlan

46. Ioniţă Epure

47. Mitre, morar

48. Zaharie, rus

49. Macarie a Ghirvasii

50. Flore zet Tomoşei

51. Vasâle zet Ilincăi

52. Toader Lite

53. Simeon Dascal

54. Mihăilă, rotar

55. Vasâle Martin

56. Sandul zet Urâtii

57. Simeon Ceucăşel

58. Vasâle, şândilar

59. Toader sin chelarului

60. Pavăl, şândilar

61. Acsânti, grădinar

62. Costantin Botoşan

63. Gavril ot Ceucăşeni

64. Costantin, vătăman


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

65. Ioniţă, muntean

66. Iftimi Tudosă

67. Ion, grădinar

68. Toader sin vornicului Vasileche

69. Dumitraşco Bărhan

70. Ichim Vrila

71. Simeon Albu

72. Ştefan, baciu

73. Ion Răzmeriţă, vornic

74. Vasâle, păscar

75. Grigoraş, păscar

76. Toader, vătăman

77. Grigoraş Corchez

78. Toader Moşneaga

79. Sandul Corchez

80. Andrei Dănilă

81. Ioniţă Botoşan

82. Ion, morar

83. Ioniţă, muntean

84. Irimie, baciu

85. Ion, bârsan

86. Nistor Moroşan

87. Andrieş Drăguşan

88. Toader sin Drăguşan

89. Ion Ţurcan

90. Ion Loghin

91. Iftimi brat lui

92. Ştefan Mereuţă

93. Simeon Ţurcan

94. Ştefan Ţurcan

95. Toader Cresteţ

96. Ion Brebine

97. Ion Merăuţă

98. Ion, vrâncean

99. Vasâle, muntean

100. In Vasâle, muntean

101. Vasâle, ciobotar

102. Toader, muntean

103. Preda, muntean

104. Stan, muntean

105. Ion, muntean

106. Stan, muntean, tij

107. Radu, muntean

96

108. Opre, muntean

109. Aniţa, babă cu holtei

110. Marin, muntean

111. Iftimi, muntean, cojocar

112. Vasâle, muntean

113. Gheorghiţă, muntean

114. Luca, muntean

115. Lupul, muntean

116. Toader, muntean

117. Radu Moşneaga

118. Dumitraşco, muntean

119. Costantin, muntean

120. Dumitraşco

121. Toader, muntean

122. Ioniţă, muntean

123. Costantin Prutean

124. Vasâle, muntean

125. Sandul, păscar

126. Vasâle, baci

127. Pavăl, baci

128. Costandin, bejenar

129. Sandu, ciobotar

130. Acsânti Dămiean

131. Vasâli Dămiean

132. Maftei

133. Vasâle Cumpătă

134. Stan zet Gheucar

135. Vasâle, puşcaş

136. Costantin, muntean

137. Ioniţă, baci

138. In Ioniţă, baci

139. Ion, păscar

140. Vasâle zet ciobotăriţei

141. Ion Bursuc

142. Maftei sin ciobotăriţei

143. Miron sin Şerban

144. Pălade

145. Dumitru Gânju

146. Nica

147. Sava cumnat lui Dămiian

148. Iftimi cumnat Bulandrii

149. Vasâle brat Iftimi

150. Tudosă

151. Lupu Găucan


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

152. Ioniţă nepot Mircii

153. Dumitru sin Şerban

154. Iancul, jidov ot Roznov

155. Toader, slugă

156. Ilii sin Grigore

157. Toader, plugar

158. Gheorghe Tofan, slugă

159. Dănilă, vornic

160. Sandul Şuverdean

161. Tănasă, vezeteu

162. Gheorghe Jipa

163. Vasâle, crav

164. Acsânti Turculeţ

165. Apostol, chelar

166. Ilie, blănar

167. Ioniţă, bărbier

168. Petre

169. Calistru, pânzar

170. Ioniţă, prisăcar

171. Iftimi Coloban

172. Dumitru, slugă

173. Ioniţă, stoler

174. Neculai, trăistar

175. Ion, rotar

176. Lazor, plugar

177. Toader Buleandră

178. Stanciul, bucătar

179. Ştefan, vier

180. Zaroschii, herghelegiu

181. Manolache, pânzar

182. Ioniţă, herghelegiu

183. Gheorghe Stupăcean, văcar

184. Costantantin, panţâr, plugar

185. Gheorghe Pârjoale

186. Vasâle, crainic

187. Vasâlache, crainic

188. Andrei, ungurean, morar

189. Mihai, ungurean, morar

190. Andrei, butnar

191. Mihălachi

192. Miron Cumpătă, morar

193. Simeon sân vrâncean

194. Ştefan, vrâncean, plugar

195. Ioniţă, plugar

97

196. Dobre sân Ivan

197. Neagu sân Lupu

198. Gheorghe sin Ion

199. Şerban sin Lupu

200. Pavăl sin Ion

201. Dragotă sin Grigore

202. Barbu sin Toade

203. Stan sin Stanciu

204. Ion sin Stanciu

205. Andrei, cojocar

206. Dumitraşco Mănilă

207. Stanciul, râmnicean

208. Dragu Simion

209. Gheorghiţă sin Ion

210. Mihăilă Custă

211. Matei sin Ion

212. Pascul sin Stanciul

213. Neculai Ghine

214. Andrei sin Hanga

215. Iordache sin Toader

216. Nedelco brat Pascul

217. Ion zet Dobre

218. Stanciul brat Nedelco

219. Lepădatu sin Neagu

220. Voinea

221. Ifrim sin Pavăl

222. Ion Uşeriul

223. Gheorghe sin Voinea

224. Petre sin Vasile

225. Costantin Golecan

226. Ion, ungurean

227. Stan Balcăz

228. Nedelco sin Vasâle

229. Toma, butnar

230. Gheorghe Botoşan

231. Moisa, jidov

232. Eni, grec

233. Gheorghe, grec

234. Costantin, ciobotar

______

234

Rufeturile ot tam

1. Popa Vasâle

2. Popa Gavril


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

3. Diiaconul Ioniţă

4. Diiaconul Vasâle

5. Diaconul Costantin

6. Popa Ştefan

7. Popa Dumitru

8. Ion sin Popa

9. Vasâle, diiacon

10. Costantin Negel, mazil

11. Magdalina, văduvă

12. Aniţa

13. In Aniţa

14. Gafiţa

15. Lupa

16. Andrei, ţigan

17. In Andrei, ţigan

18. Ion, vezeteu

19. Vasâle Văşcuş

20. Pricopi, lăcătuş

21. Manolache, ţigan

22. Vasile, ţigan

23. Toader, herar

24. Sârghii, scripcar

25. Costantin, pitar

26. Grigore, ciobotar, ţigan

27. Grigore, scripcar

28. Costandin, cobzar

29. Vasâle Chiţa, ţigan

30. Costantin. Ţigan

31. Ştefan, scripcar

32. Ioniţă, tigan

33. Andrei, lingurar

34. Pascu, ţigan

35. Proca, scripcar

36. Gheorghe, scripcar

37. Gheorghe, pitar

38. Costantin, dârvar

39. Vasâle, căldărar

40. Iftimi, ţigan

41. Antohi, crav, ţigan

42. Neculai, dârvar, ţigan

43. Grigoraş, grădinar, ţigan

44. Ion, chetrar, ţigan

45. Costantin, crav, ţigan

46. Ştefan, ţigan

98

47. Costantin, ţigan

48. Grigoraş, ţigan

49. Petre, bucătar

50. Andrei, zlătar, ţigan

51. Maftei, jiude

52. Gligore, ţigan

53. Costantin, ţigan

54. Roman, lăeş

55. Toader, ţigan

56. Strătule, ţigan

57. Ion, ţigan

58. Ursul, ţigan

59. Neculai, ţigan

60. Costantin, ţigan

61. Pavăl, ţigan

62. Vasâle, herar

63. Gheorghe, vezeteu

64. Costantin, ţigan

65. Dumitru, ţigan

66. Gheorghe, ţigan

67. Nechita, ţigan

68. Pancu, cobzar

69. Vasâle Balungu

70. Sandu, vezeteu

71. Grigore, ţigan

72. Dumitru, pitar

73. Ion, herar

74. Sandu, ţigan

75. Costantin Căldare, ţigan

40 case pustii

_______________

115

După Moldova în epoca feudalismului,

vol. II, partea II, p. 23-26.


Cifertul

Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

No.

lăcuitori

Catagrafia satului Roznov pe anul 1820

f. 196 v.

1192 440 Birnicii

1 Grigoraş Căroivanu

1 Toma Căroivanu

1 Sandul Tofanu

1 Ion Aruştii

1 Ioniţă sân Vasili

Tofanu

1 Toader brat lui

1 Ioniţă Focşa

1 Luca Coţofană

1 Savinu Tudosăi

1 Arhip Ignat

1 Dumitru[l] sân Pintilii

Ignat

1 Neculai Şendre

1 Toader Ciochină

1 Lupul Morariul

1 Dumitru[l] Dănculeţ

1 Gheorghii Diiacul

1 Lazăr a Crăştinii

1 Vasâli sân Chirilă

Posai

1 Ioniţă Ignat

1 Vasâli sân lui

1 Ion zet Iftimoai

1 Pintilei Blaga

1 Dumitru[l] brat lui

1 Ion Macarii

1 Toader Şendre

1 Dumitru[l] sân Ion a

Mitroai

1 Ioniţă Plăcin

1 Ion Zărăşoai

1 Şărban sân Rotar

1 Gheorghii sân Toader

99

Blaga

1 Vasâli a Cozmulesăi

1 Vasili Nece

1 Toader Rachier

1 Costandin sân lui

36

36 Urma f. 197

1 Costandin a Măriuţii

1 Ilii Rachier

1 Vasili sân Dumitru[l]

Paisa

1 Gheorghii sân lui

1 Ion Chitic

1 Simion Pleşcar

1 Ionaşcu Fusul

1 Gheorghii Crăciunu

1 Mihălachi Crăciun

1 Ion Neamţul

1 Costandin a

Grigoroşoai

1 Dumitru[l] a

Muntencei

1 Pricopii Buleandră

1 Ştefan Chitic

1 Grigorii Plăcin

1 Ursul Chitic

1 Andreiu Chitic

1 Dediul Munteanul

1 Ion Chiriţi

1 Toader sân lui

1 Toader Terjoi

1 Ion Poghineanul

1 Barbul Chetrar

1 Apostol Nica

1 Toma Poghineanu

1 Vasili Căliman

1 Ilii Stenţa

1 Cozmiţa

1 Obreja Ungureanu


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1 Cozmiţa cel Lungu

1 Paraschiva Morăriţa

1 Ion zet Morăriţa

1 Iacob a Florii

69

69 Urma f. 197 v.

1 Gheorghii a Petrii

1 Petre Cujbă

1 Dumitru[l] sân Ion

Rachier

1 Maftei zet Draganu

1 Toader Coţofană

1 Niţul Ungureanul

1 Ion sân Dumitrul

Paisa

1 Ion Cozma

1 Toader sân Ion

Rachier

1 Irimiia Rachier

1 Dumitru[l] sân Ion

Drăganu

1 Vasili a Chiţii

1 Ion sân Cozma

Breţcanu

1 Neculai Gore

1 Toader sân Simion

Săcetă

1 Ion Chilimanu

1 Ion Blaga

1 Ion Funariul

1 Petre Baciul

1 Cozma Breţcanul

1 Petre Hulpe

1 Toader Buhuş

1 Sandul a Niţii

1 Gheorghii sân Neculai

Şendre

1 Costandin Crăciun

1 Vasili sân Diiaconu

1 Petre Jitariul

1 Dumitru Petca

1 Măriuca Trifulii

100

1 Vasâli sân diiaconu

Tănasăi

1 Paval Blaga

1 Costandin Chiperi

1 Ion sân Zahariia

1 Ichim Chiperi

1 Zahariia Horţu

1 Manoli sân Irimiia

105

105 Urma f. 198

1 Ion Şendre

1 Pavâl Pololoiu

1 Manoli a Popii

1 Ioniţă Sârghi

1 Vasâli Sârghi

1 Dumitru[l] Tofanul

1 Ion sân Apostol Nica

1 Toader Călimanu

1 Gheorghii Stanţa

1 Ursul Stanţa

1 Lupul Cotună

1 Gavril Cotună

1 Vasili Ojoiu

1 Ion Morar

1 Ilii Şerbanu

1 Ion Mămăligă

1 Ion Roşul

1 Lupul a babei Ilincăi

1 Costandin Cibotar

1 Vasili Tacul

1 Iftimii Cibotar

1 Vasâli Codreanu

1 Toader Coţofanu

1 Sava Cibotar

1 Dumitru[l] Costură

1 Ioniţă Costură

1 Petre Şărbanu

1 Gheorghii Păscar

1 Ion Păscarul

1 Grigorii Rus

1 Vasili Andrunachi

1 Iftimi brat lui


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1 Vasili Mane

1 Petre Ungureanu

139

139 Urma f. 198 v.

1 Ştefan Bărbul

1 Vasili Şărbanu

1 Gheorghii Pricopii

1 Pavăl zet Boghiul

1 Dumitru Inimără

1 Dumitru zet Bursuc

1 Toader Păscariul

1 Ioniţă Teacul

1 Dănilă Tudosăi

1 Ion sân Ilii

Herghelegiu

1 Dumitru sân lui

1 Iftimii Ilii

1 Vasilachi Teacul

1 Dumitru Bursuc

1 Grigoraş a

Vătămăniţii

1 Vasili Colobane

1 Luca Popăscul

1 Lupul Popăscul

1 Andrei Bursuc

1 Ioniţă sân lui

1 Luca Mămăligă

1 Tănasăi Munteanu

1 Toader Morar

1 Pintilii Coj(o)car

1 Ioniţă Coj(o)car

1 David a Bunurii

1 Ion Ciobanul

1 Ion sân Ioniţă

Munteanu

1 Apostol Baghiu

1 Ion Cordoneanu

1 Ursul fasolă

1 Neculai Munteanu

1 Costandin zet lui

1 Ioniţă Munteanu

1 Ioniţă Turuş

101

1 Radul Munteanu

1 Ion Iovul

1 Grigori Baghiul

177

177 Urma f. 199

1 Petre Torcar

1 Lazăr Baghiul

1 Vasili Boghiul

1 Vasâli Porumbu

1 Necuali Porumbu

1 Sandul Sârbu

1 Toader Pintilii

1 Vasâli Ionaşcu

1 Toma morar

1 Stanciu Holban

1 Ion Patrinjăl

1 Apostol Guranda

1 Mihălachi a Dochiţii

1 Iftimi Săl(ă)văstru

1 Petre sân Andronic

1 Ion a Mălinini (sic!)

1 Ion a Antimii

1 Vasili Ungurean

1 Neculai Poghineanu

1 Ioniţă Baghiul

1 Toader sân Ion

Pătrămţel

1 Ion Vrila

1 Toader Rus

1 Costandin Ghin

1 Vasili Lutul

1 Grigori Moisa

1 Dumitru[l] Coştiug

1 Grigoraş Păscar

1 Gheorghii Gălăţanu

1 Iordachi Ţipa

1 Vasili Munteanu

1 Toader Manoli

1 Toader Baghiul

213

213 Urma f. 199 v.

1 Vasili Bârsan


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1 Ion a Tudurii

1 Andrii Drăguşeanu

1 Ion sân Neculai

Drăguşeanu

1 Savin Drăguşanu

1 Ion Străstuţă (sic!)

1 Andrii Crăstuţă

1 Vasili a Lucăi

1 Gheorghii Săcătureanu

1 Gavril a stancăi

1 Ion sân Vasili

Drăguşeanu

1 Toader a Tofanii

1 Vasili Crâstuţă

1 Ion a Mării

1 Mihail sân lui

1 Toader Cioineag [sic!]

1 Toader a Lucăi

1 Costandin sân Ştefan

1 Iordachi Merăuţă

1 Ştefan Merăuţă

1 Ion Ţurcan cel micu

1 Gheorghii Ţurcan

1 Ursu Chelar

1 Ioniţă Loghinu

1 Vasili a Saftii

1 Toader Dima

1 Costandin Hadirag

1 Lupul morar

1 Vasili Vinca

1 Ion Bortă

1 Iordachi Movileanu

1 Gheorghii Condre

1 Stanciul Movileanu

1 Lupul Movileanu

1 Costandin Movileanu

1 Toma sân Gavril

Lozonschi

250

250 Urma f. 200

1 Costandin Puşcălău

1 Ion Puşcălău

102

1 Gavril Panţăr

1 Ion sân Lupul Uruiac

1 Grigori Ungureanu

1 Ştefan vacar

1 Neculai Căpăţină

1 Trifan Anghel

1 Lupul Uruiac

1 Ştefan sân Ioniţă

Epure

1 Tudosâi Movileanu

1 Iftimi Jitar

1 Dumitru Iurgulesăi

1 Ioan Catana

1 Sava sân lui

1 Ion Cătănuţă

1 Irimiia Catana

1 Toader sân lui

1 Toader Catana

1 Ştefan a Magdalinii

1 Irimiia vacar

1 Vasili sân Neculai

Catana

1 Neculai Catana

1 Vasâli Munteanu

1 Simion a Panţiroai

1 Neculai Puşcălău

1 Vasili sân Irimiia

Catana

1 Ştefan a Păscărăriţi

1 Ion a Panţiroai

1 Iordachi Iacob

1 Grigoraş a Davidoai

1 Costandin Iacob

1 Vasili sân Timofti a

Bădiulesi

1 Ion Ostahii

284

284 Urma f. 200 v.

1 Vasili Ostahii

1 Simion Ciobanu

1 Timofti a Bădiulesăi

1 Vasili Rusul


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1 Vasili sân Tănasăi a

Păvăloai

1 Vasili a Băbătii (sic!)

1 Ion Găucanu

1 Vasili Căpăţână

1 Toader sân Ion

Căpăţână

1 Costandin Ţuguiu

1 Dumitru Rus

1 Toader Calobală

1 Costandin Muntenaş

1 Dumitru Lutul

1 Ioniţă Hădărebul

1 Timofti sân Irimiia

Blănar

1 Vasâli brat lui

1 Gavril brat lui

1 Ştefan brat lui

1 Apostol Mehedincul

1 Vasili sân lui

1 Ion brat lui

1 Ilii Coşniţi

1 Ion sân Toader Coşniţi

1 Ion sân Vasili Rusăiu

1 Ion Lutul

1 Neculai Lutul

1 Ioniţă sân lui

1 Gheorghii Timofti

1 Toader Strătoiu

1 Costandin Iutiş

1 Mihai Rusoiu

1 Simion Sârbu

1 Grigori a Măgdălinii

1 Andrii Istrati

1 Iordachi Istrati

321

321 Urma f. 201

1 Grigori Coşniţă

1 Irimiia sân lui

1 Toader sân

Costandinică

1 Vasili Colobane

103

1 Costandin Stoler

1 Ion a Maftiţii

1 Ion Teleucă

1 Vasilii Chiriiac

1 Ilii sân Chirilă Bulaiu

1 Stati Munteanu

1 Ion Stati

1 Vlad Munteanu

1 Grigoraş Jobalei

1 Grigorii sân Ştefan

Lungul

1 Andrii Roman

1 Costandin sân Romanu

1 Ioniţă sân Timofti

Romanu

1 Gavril zet Gheorghii

Romanu

1 Simion Haluiul

1 Sandul Smere

1 Petre sân Ştefan a

Lupoai

1 Gheorghii a Lupului

1 Toader Trohin

1 Mihalachi Caşcabal

1 Ion sân lui

1 Dumitru[l] brat lor

1 Luca Mironu

1 Onofrei Băluţă

1 Costandin a Gafiţii

1 Neculai a Sandii

1 Costandin a Sandii

1 Simion Leahul

1 Petre Porcariul

1 Vasili sân Apostol

1 Costandin sân lui

1 Aslanachi Drăguşanu

1 Toader a Mării

358

358 Urma f. 201 v.

1 Lupul Bârdăhan

1 Ion Trăsne

1 Nistor Duţul


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1 Toader Panţârul

1 Costandin Surul

1 Ion Bolohan 1

1 Roman Avram

1 Costandin Sălv(ă)stru

1 Ion Dumitru

1 Vasili Porcar

1 preuteasa Mariia

1 Toader a Dăniloai

1 Paraschiva Stoleriţ(a)

1 Mariia Străchioai

1 Nastasiia Lunguleas

1 Vasili sân Ion a

Bârsăncii

1 Marinca

1 Aniţa a lui Ion a Stafii

1 Petre Râpaş

1 Gheorghii a lui Gabăr

1 Ilinca preuteasa

1 Vărvara vădana

1 Ion Văcar

1 Ion sân Păvăl

1 Ioniţă Bucuriţeanu

1 Neculai Carabele

1 Ion Căpăţână

1 Simion Bortă

1 Gheorghii sân Ilii

Mircescu

1 Sofronie

1 Costandin Vrânceanul

1 Tudorachii Ostahi

1 Ion a Păscăriţii

1 Savin a lui Tudorachi

1 Gheorghii Menigă

[sic!]

1 Simion Bontă

1 Toader Blaga

1 Ioniţă Mihoc

1 Tofan sân Negre

1 Irimiia lui Grigori

398

398 Urma f. 202

104

1 Simion Vodă

1 Tănasii a Marii

1 Ion Ţoacă

1 Dafina

1 Măriuţa Lupii

1 Aniţa lui Ion Albăscu

1 Ştefana

1 Tudura Iacoboai

1 Petre Pătcanu

1 Lazăr Rachier

1 Chiuroai morăriţa

1 Ion Ojocu

1 Tofan Hadâmbul

1 Ghiorghie Munteanu

1 Andrii Stenţe

1 Paraschiva vădana

1 baba di la bordei

1 Zmaranda Ciocăniţa

1 Ştefana Vlădoai

1 Mariia Popăscului

1 Mariia Macoviasă

1 Sofroniia

1 Vasili Dima

1 Ion Baghiul

1 Ion Mocanul

1 Ion Pungarul

1 Vasili Ciolanu

1 Ion Fasolă

1 Ştefan a Ionăşcesăi

1 Iftimi sân Sava

Anghel

1 Ştefan Strătilă

1 Gavril sân Ion a Tomii

1 Ioana vădana

1 Vasâli Sânei

433

433 Urma f. 202 v.

1 Istina

1 Ion sân Vasilică

1 Iordachi Mămăligă

1 Ion Olteanul

1 Toader a Păscălinii


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1 Ion Timofti

1 Vasili Şovanu

440, însă:

63 fruntaşi

140 mijlocaşi

237 codaşi

440 casi; au 500 viti

mari, 1000 oi şi 30 cai

Breslaşi, însă:

1 Simion Ghiniţă

1 Ioniţă Rotaraş

1 Ion Porumbu

1 Iftimi Baghiu

1 Vasili Precopi

1 Tănasă Puşcaşiul

1 Iordachi Tărcăoanul

1 Ştefan Dogariul

1 Toma sân lui

1 Gheorghii Stanciul,

podari

1 Ioniţă Epure

1 Manoli Mircescu

1 Vasili sân Grigore

Rotar

1 Ion Colobani

1 Tănăsâe Păvăloai

1 Andronachi Mircescu

1 Petre Ungureanu

1 Ion Uruiac

1 Savin Puşcălău

1 Neculai Carabele

1 Ioniţă, cibotar

1 Ioniţă Bucureşteanu

23

23 Urma f. 203

1 Vasili, văcar

1 Ion Funariul

1 Toma Funar

26

slugi a dum(i)s(ale)

105

vist(iernic) Iordache

Rosăt

f. 203 v.

1 Sandul Ţipa

1 Macovei sân lui

1 Ionică Ţipa

1 Macovei brat lui

1 Costandin Bălanu

1 Ioniţă sân lui

1 Lupul Târziu

1 Macovei sân lui

1 Toader a Lucăi

1 Costandin, bărbier

1 Iordachi Toderică

1 Andrii Chesar

1 Ioniţă Trincul

1 Toma, blănar

1 Vasilii Dobrii

1 Ion Pielilungă

1 Vasili Chelar

1 Iordachi sân lui

1 Gheorghieş

1 Macovei Pârjole

1 Alexandru[l] Savin

1 Ştefan Păscar

1 Gheorghii Topor

1 Apostol Topor

1 Lupaşcu Vinga

1 Iordachi Savin

27

27 Urma f. 203 v.

1 Toader sân Apostol

Savinu

1 Gheorghii brat lui

1 Ştefan sân Ion Savin

1 Costandin Pancul

1 Leonti Vrânceanul

1 Ion sân Stan

Banimărunţi

1 Toader sân Ion Iacob

1 Ilii Mircescul

1 David Huhurezi


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1 Ion sân Apostol Ţopa

1 Costandin Mutul

1 Ştefan Lutul

1 Simion zet Movileanu

1 Vasili Ciaurul

1 Gheorghii Ceaurul

1 Ion Ceaurul

1 Ion a Grigoroai

1 Gheorghii Savinu

1 Neculai Savin

1 Vasili sân Ion Savin

1 Costandin sân Savinoai

1 Vasili Savin

1 Petre Râpanul

1 Neculai Racul

1 Neculai Ciuciulica

1 Gavril a Preutesăi

1 Costandin brat lui

1 Vasili Ciuciulica

1 Ion Iacob

1 Toader Pruteanu

1 Ionică Savinu

1 Simion Cucoară

1 Simion Stănucă

60

Tot bresleni

preoţi şi alţi slujitori a

bisăricilor, însă:

f. 204

1 preot Ioan Pansie

[sic!]

1 preot Ioan Toacă

1 preot Neculai

1 alt preot Ioan

preot Dumitru[l]

1 preot Ştefan

1 preot Ioniţă cel Lungu

1 preot Ioniţă Grosul

1 preot Lupul

1 preot Adam

1 preot Ioanu

1 diiaconul Athanasiei

106

1 diiaconu Neculai

1 diiaconu Cozma

1 diiaconu Ioanu

1 diiaconu Gheorghi

1 Enachi dascal

17

1 De acum şi până la sfârşitul birnicilor se

menţionează „văduve şi nevolnici”.

Arhivele Naţionale Iaşi,

fond Vistieria Moldovei, dosar 2/1820.


Catagrafia satului Roznov 1832

Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare


No Osebite











acestor trepte

f. 336 v. - 337 r.



Dascali

Diiaconi


Jidovi orândari


Ruptele Vistieriei


Mazili

107 178

Sv(ântul) Neculai

1 Zamfir sin Vasâli

1

1

Pascar

Ungurean


1 1 Gheorghi sin Tudor 1 preut Costandin sin

l Simion

1 Gheorghi sin Ion Gabur 1 1 preut Ioan sin preut

Vasâli

1 Ioan sin Maftei Ivol 1 1 preut Grigori sin


1 Vasâli sin Toma Morar 1 Vasâli sin Toader

1 diaconu Iordachi

Horciul

sin preut Lupu

1 1 Iordachi sin Vasâli

1 dascal Iordachi sin

Buzan

diiaconu Toma

1

1 Toader sin Costandin 1 dascal Toader sin

Buranda

preut Ioan

1 Toma sin Iacob Morar 1 Dumitru sin Gavril 1 Preut Lupu sin


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare


1

1 1 post(elni)cel Ion sin


post(elni)cel Zamfir Jipa

1 Mihalachi sin Gheorghi

1 Eni sin Isaac 1 post(elni)cel Iordachi sin

Pughiianu


1 Ioan sin Iftimi

1 Froim sin David,

1 -


haham

p(i)t(an) Iordachi Manolachi,

la nea

1 Ion sin Apost(ol)

1 1

Guranda

1 Petrea sin Andronic

1 1 Toader Chirul

Dârvar

1 Toader sin Vasili

1 1 Ioan sin To


1 1

1 Costandin sin Neculai

Gheorghi Tudori

Munteanu

1 Iordachi sin Mihalachi 1

1 Andrii sin Ion Croitor

Lungul


1 Ioan sin Toader Vrele 1 Nicolai sin preut Vasâli 1

1 Necolai sin Toader

1 Ion sin Gheorghi Purcar


1

1

Carneu

1 Costantin sin Ioan

1 Vasâli sin Iftimi Pântea


1 Arghire sin Gheorghi

1 Pascal sin Ilii Croitoriul


1 Dumitru sin Gheorghi

1


Rotar

108 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1 Ioan sin Toader Teslariul 1 Gheorghi sin Neculai

Dârvar

1 1 post(elni)ceas(a) Ilinca a

post(elni)celului

Alexandru

1 Dumitru sin Costandin

1 Catrina lui Gheorghi

Cojocar

Ungureanul

1 Costandin sin Iordachi

1 Catrina lui Apost(ol)

Rotar

Colibani

1 1

1 Gheorghi sin Andrii

1 Catrina lui Petre Tornadol


[sic!]

1 Toader sin Mihai

1 Neaga lui Gavril


Fumulescu

1 1 Safta lui Sandu Bolohan

1 Iacob sin Costandin

1 Catrina lui Petrachi

Cojocar

Chelarul

1 Costandin sin Ilii

1 Sanda lui Grigori Moisi


1 Ioan sin Toader Cone 1 Safta lui Costandin

Nebunu

1

1 Catrina lui Gheorghi

Munteanul

Croitor

1 1 Magdalina lui Dumitru


1 1 Vasâlca lui Ioan Rotar

1 1

Ciocoiu

1

109 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Suma urmii

f. 337 v. - 338 r.

1

4

1

4

1 Iordachi sin Vasilca

1 Iftimi sin Apost(ol)

Baciul

1 Sâmion sin Iftimi

Cojocar

41 2 1 8 6 5 1 2 3 1 1

1

41 2 1 8 6 Suma urmii, iar pisti 5 1 2 3 1 1


1

1 Macovei sin Lupu Târziu 1 Ana lui Dumitru Ungurean

1 1

1 Iordachi sin Toader

1 Maria lui Iordachi

Munteanu


1 Andrii sin Iordachi Chesa 1

1 Macovei sin Toma

5 1 2 3 1 1 1


1 8 unul

178 110

1

Balan

1 Toader sin feciorul


1 Costandin sin Toma


1


1

1 Gheorghi sin Costandin


1 Apost(ol) sin Apost(ol)


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1

1 Sandu sin Toader

Ungureanul

1 Zahariia sin Irimiia


1 Iordachi sin Neculai

Munteanu

1 Nacul sin Dobrea

Munteanu

1


1

Cojocar

1 Gheorghi sin Costandin


63

6



proprietarului, cari au a





c

57


du-

178 111


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare






pat


un sfert din trii luni la



Catagrafia satului Roznov 1838

178 112




proprietarilor


aminte


uni la bir cu satul

Birnici

Fic



nevolnici



Postelnicei





f. 3 v. - 4 r.

a

Preutul Costandin 1 L


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Preutul Ioan, sân preut 1

Vasili

Preut Gheorghii, zet 1

iconom Ioan

Preot Toad(e)r, sân 1

iconom Ioan

Iconom Ioan 1

Diiacon Iordachi 1

1

Dascal Neculai 1

Post(elni)ce(l) Iordachi sân

1 Cu carte(a) domnului

post(elni)ce(l) Zamfir Zipa

Ioan Sandu Sturza

Post(elni)ce(l) Ioan sân

1

voi(e)vod din 1827

post(elni)ce(l) Zamfir Zipa

iul(ie) 2

Casichi Grecu 1

1

Ioan Cure 1

Ioan Trenche 1

1

Ioan Teslariu 1

1 vornicelul satului

Postelnice(asa) Ilinca 1

Mariia lui Gheorghi Gabur 1

1

1

1

1

1

Safta, vadana 1

178 113


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1

1


1

Croitoriul

1

5 1 2 2 1 6 12

5 1 2 2 1 6 12 f. 4 v. - 5 r.

1

1

1

1

1

1

1

1

1

Gheorghii Tudur 1

1

Vasâli a Tomii Morar 1

Toma Morariu 1

1

1

1

Petre Andronic 1

Toma sân Baciu 1

1

1

Enachi Baciu 1

178 114


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Ioan a lui Iftemi 1

1

Sandu Ungurean 1

Iordachi Lungul 1

Neculai Pughineanul 1

Ioan Baciul 1

Grigori Corchez 1

5 1 2 2 1 6 14 26

5 1 2 2 1 6 14 26 f. 5 v. - 6 r.

1

Arghiri Rusul 1

Ioan Ungurean 1

Iordachi Guzan 1

Costandin Rotariu 1

1

Iordachi Chelariu 1

Nanu Munteanu 1

Vasili Dobre 1

Toader Chiru 1

Costandin Car 1

Vasili Gotcu 1

1

Macoveiu a Lupului 1

Iordachi Tudur 1

Gheorghii a Lupului 1

Andrei Chesari 1

1

Ioni 1

178 115


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1

1

Stanciu Cotun 1

1

1

1

1

1

Toma Cotun 1

Dumitru Cojocar 1

Toader Luca 1

1

Ioan Rusu 1 Stricat de picioare,

nevolnic

Toma sân Iftimi Baciu 1

1

5 1 2 2 1 7 14 60

5 1 2 2 1 7 14 60 f. 6 v. - 7 r.

Ioan Morariul

Costandin sân Fânar

Ioan sân Baciu

Gheorghi Torcar


Gheorghi Vrila


Toader Zari


178 116


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Ioan a lui Enachi

catagrafii la 1833

Vasili a lui Enachi

Tij din (1)836



Vasâli Condurachi Tij din (1)834

Ioan Trenche Tij din (1)834

Ioan sân Toma Morar Tij din (1)834

5 1 2 2 1 7 14 77



178 117

Catagrafia satului Roznov 1845


hatmanului Alecu Roznovanu

Luare aminte


Birnicii


-nevolnicii






ce hram

Tagma


f. 2 v.-3


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare


Diaconi


Birnicii

1

1

1

Ioan sân Vasili Baciu 1

1

Iordachi a Sandii 1

1

1

1

1

Gheorghii Tudor 1

1

1

1

Ioan Petrinjel 1

Petre Androni 1

1

Enachi Baciu 1

Iordachi Lungu 1

Ioan Baciu 1

1

1

Costandin 1

178 118


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Vasili Condurachi 1

Vasili Gotcu 1

Ioan sân Neculai a Babii 1

Gheorghii Râpas 1

Iordachi Tudor 1

Andrii Chesari 1

1

Toader Luca 1

1

1

1

Neculai Ciorap 1

35

Suma urmii 35 f. 3 v. -4 r.

1

1

Costandin Rotariu 1

1

Toma sân Vasili Baghi 1

Stanciu Cotun 1

1

Vasili a Tomii Cotun 1

1

Vasili a lui Enachi 1

Ioan a lui Enachi 1

1

1

1

178 119


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1

1

Neculai Pomineacu 1

Iordachi Necula 1

1

1

1

Iordachi Necula 1

1

Costantin sân Gheorghi Gabor 1

1

ii lui Gheorghi Vrela 1

Toader sân Gheorghi a Lupului Pihica 1

Iordachi Zamfir 1

1

Gheorghi sân Vasili Baciu 1 - ” - din 843.

1 - ” - din 842.

1 - ” - din 842.

1 - ” - din 844.

68

Suma urmii 68 f. 4 v. – 5 r.

Dumitru Pasat 1- iu

1 - ” - din 844.

1 - ” - din 839.

1 - ” - din 844.

- le

1 - ” - din 843.

1 - ” - din 842.

Ioan Bolohan 1 - ” - din 839.

1 - ” - din 844.

120 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1 - ” - din 843.

Iordachi Strechi 1 - ” - din 842.

Ioan Dobre 1 - ” - din 843.

Iordachi sân Ioan Cure 1 - ” - din 843.

Ioan sân Macovei a Lupului 1 - ” - din 841.

Neculai 1 - ” - din 844.

Gheorghi sân Vasile Pânte 1 - ” - din 845.

David Rotariu 1 - ” - din 842.

1 - ” - din 844.

1 - ” - din 840.

Simioan Strechii 1 - ” - din 845.

Costandin sân Dumitru Ilie 1 - ” - din 845.

Ioan sân dascalu Simion 1

1

Lazor Baciu 1

Toma Morariu 1

1

Ioan 1

Gheorghi Torcar 1

Sandu Ungureanu 1

Arghiri Rusu 1

Vasili a Dobrii 1

Macovei a Lupului 1

Gheorghe a Lupului Pihica 1

Vasili Pânte 1

Nan Munteanu 1 S

Vist(i)erii din 841

ghenar 18, no. 349, botezat

121 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

din otomani

1 12 88 1

Suma urmei 1 12 88 1 f. 5 v. – 6 r.

1

1

1

Toader Pintilei 1

Toader Chiru 1

1

Ioan Rusu 1

Pascal a logofetesei 1

Mariia lui Gheorghe Gabor 1

1

1

1

ghi Vrila 1

Mariia lui Ioan Cure 1

1

1

Mariia lui Gligori Baciu 1

Catrina lui Iordachi Guzgan 1

Ioana lui Ioan Ungureanu 1

Safta lui C 1

1

Iconomu Toader sân iconomul Ioan 1

Constantin sân dascalu Simion 1

Ioan sân preotul Vasili 1

Gheorghi sân iconomul Costantin 1

122 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Ioan sân iconomul Ioan 1

Neculai sân postelnicul Alexandru 1

1

Ioan sân preutul Costantin 1

Fotachi Pascal 1

4 1 3 1 1 20 13 88 1

f. 6 v. – 7 r.

Roznovul, cotuna Chintinici a dumis(ale) hatmanului Alecu Roznovanu

Lupu Bârsan 1

Ioan a Tudorii 1

Ioan Cioineagu 1

Costantin Leoreanu 1

Iacob Leoreanu 1

Toader Cioineagu 1

Vasili Munteanu 1

1

Ilie a lui Gavril 1

Mihai Zghebeleu 1

1

Roman Zghebeleu 1

1

Gheorghi Oance 1

Gheorghi Mocanu 1

1

1

Ioan Giurcanu 1

Arghiri Giurcanu 1 Insurat din [1]841.

Neculai Mocanu 1 - ” - din 842.

123 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1 - ” - din 844.

Radu Lupu 1 - ” - din 841.

Gheorghi a Lupului 1

Neculai Zghebeleu 1

1

1

Simion a Vornicului 1

4 1 3 1 1 20 13 116 1

Suma urmii 4 1 3 1 1 20 13 116 1 f. 7 v. – 8 r.

1

Neculai sân Toader a Babii 1

1

Gavril sân Ioan Mane 1

1

Gheorghi sân Ileana lui Filip 1

1

1

Neculai sân Gheorghi Stanciu 1

Vasili Pricopi 1

Toader a Munteanului 1

1

Ioana lui Pricopi 1

1 - ” - din 842.

Costantin a lui Mihaiu 1 - ” - din 844.

Ioan sân Costantin Savei 1 - ” - din 843.

1 - ” - din 838.

1 - ” - din 845.

Ioan sân Lupu Morariu 1 - ” - din 843.

124 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Costantin a Manii 1 - ” - din 843.

Flore zet Mocanu 1 - ” - din 840.

1 - ” - din 843.

Ioan Boariu 1 - ” - din 842.

1 - ” - din 844.

1 - ” - din 843.

Vasili sân Gheorghi Stanciului 1 - ” - din 845.

Necolai sân Irimie Boariu 1 - ” - din 845.

1

1

4 1 3 1 1 22 13 143 1

Suma urmii 4 1 3 1 1 22 13 143 1 f. 8 v. – 9 r.

1

1

1

Ioan Mane 1

Simion a Ursului Chelariu 1

Catrina lui Toader Isanoli 1

Mariia lui Ioan Munteanu 1

Mariia lui Toader a Babii 1

Smarand 1

1

1

1

Mariia lui Ioan Mocanu 1

1

Ileana lui Filip 1

Safta lu 1

125 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1

Ioana lui Gheorghi Stanciu 1

Costantin sân Postelnicul 1

Zamfir Jâpa 1

4 1 3 1 2 27 26 144 1

Suma urmii 4 1 3 1 2 27 16 144 1 f. 9 v. – 10 r.


Pricopi Ungureanu 1

Spiridon Jâtariu 1

1

Manolachi Ivu 1

Toader a Tomii 1

1

Marin Munteanu 1

Acsânti Neagu 1

1

Apost(ol) Baciu 1

1

1

Toma Mutu 1

Ioan Coicoiu 1

1

Gligori Pascariu 1

Necolai Pricop 1

Andrii Pricop 1

Gheorghi a Savii 1

126 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Toader Iftimi 1

Costantin Colobane 1

Ioan Corduneanu 1

dascalu Toma 1

1

Ioan Iftimi 1

1

Gheorghi Corobane 1

Anghel Munteanu 1

Sava Munteanu sau Boariu 1

1

Ilie a lui Alecsandru 1

1

Dumitru Blaga 1

4 1 3 1 2 27 26 177 1 f. 10 v. – 11 r.

Suma urmii 4 1 3 1 2 27 26 177 1

1

1

Ioan Cojocariu 1

Ioan Bursuc 1

1

Gheorghi sân Dumitru a lui Ilie 1

1

Costantin a Lupului 1

Toader Bursuc 1

1

Ioan a Marii 1

1

127 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1

Ioan sân Dumitru Bursuc 1

Ilie Pascar 1

1

1

Vasili Tofan 1

1

Ioan Andronachi 1

1

Toader a Petrii 1

Gavril Andronachi 1

1

Necolai Fânariu 1

Iftimi Fânariu 1

1

Ioan a Savii 1

Toader Pichiu 1

1

4 1 3 1 2 27 26 208 1

Suma urmii 4 1 3 1 2 27 26 208 1 f. 11 v. – 12 r.

Iftimi Ciubotariu 1

1

Vasili Vasilachi 1

Ioan Ciubotariu 1

1

1

Neculai Dumitru 1

Simioan Stoian 1

128 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Vasili a lui Andrii 1

1

Gheorghi Ojog 1

1

1

Aron sân Toader Radu 1

1

Vasile a Ursului 1

Dumitr 1

1

Ioan Pârvu 1

Costantin Puchineanu 1

1

Costantin Chirce 1

Iordachi Cibotariu 1

Toader Cibotariu 1

1

1

1

Neculai Opre 1

Costantin Rusu 1

4 1 3 1 2 27 26 238 1

Suma urmii 4 1 3 1 2 27 26 238 1 f. 12 v. – 13 r.

1

Ioan Ploscariu 1

Vasili Mane 1

Dumitru Morariului 1

1

129 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Toader Puchineanu 1

Gavril Chitic 1

Dumitru lui Toader Stanciu 1

Dumitru Lupului 1

Apost(ol) Tofan 1

Ghe 1

1

Ioan Tofan 1

Ilie Chitic 1

Dumitru Morariu a 2 le

1

1

1

1

1

Costantin sân Ioan Pascari 1

1

1

1

Gheorghi sân Costantin Baciu 1

1

Ioan sân Ioan Gligori 1

1

Ioan sân Ioana Lupoaia 1

Costantin sân Dumitru Bursuc 1

4 1 3 1 2 27 26 267 1

Suma urmii 4 1 3 1 2 27 26 267 1 f. 13 v. – 14 r.

Gheorghi sân Petre Ungureanu 1

1

130 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Ioan sân Ursu Stancii 1

1

Gheorghi sân Catrina lui Ioan Apostului 1

1

Ursachi sân Mariia lui Costantin a



Costantin Anghel - ” - din 844.

- ” - din 845.

- ” - din 845.

Vasili sân Ioan a lui Ion - ” - din 840.

- ” - din 839.

Costantin Blaga - ” - din 842.

- ” - din 845.

Ioan a Babii - ” - din 844.

- ” - din 842.

Neculai a Savii - ” - din 844.

- ” - din 841.

Iftimi sân Toader Baghiu - ” - din 844.

- ” - din 841.

Gheorghi Jâtariu - ” - din 843.

Gheorghi a Apostului - ” - din 843.

- ” - din 839.

Toader Necula - ” - din 839.

- ” - din 840.

- ” - din 842.

an - ” - din 839.

- ” - din 842.

131 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

4 1 3 1 2 27 26 296 1

Suma urmii 4 1 3 1 2 27 26 296 1 f. 14 v. – 15 r.

Gheorghi a Ursului - ” - din 842.

Ioan Mutu - ” - din 841.

Gheorghi Cus - ” - din 845.

- ” - din 839.

- ” - din 841.

Gheorghi sân popii Toader - ” - din 842.

- ” - din 841.

Toader sân Andrii Ploscariu - ” - din 843.

1

1

Costantin a Radului 1 - ” - din 841.

Petre Morariu 1

Toader Morariu 1

Ioan Gligori 1

1

Petre Ungureanu 1

1

1 - ” - din 841.

Ioan Coroban 1

1

1

1

Neculai Ungureanu 1

1

1

Vasili Andronachi 1

132 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Ioan Strâmbu 1

Mariia a lui Neculai a Tomii 1

1

Mariia lui Costantin Baciu 1

1

M 1

Ioana Lupoaie 1

Irina lui Dumitru Brusuc 1

Smaranda lui Ioan Fânariu 1

Acsâniia lui Vasili Stoian 1

4 1 3 1 2 46 35 304 1

Suma urmii 4 1 3 1 2 46 35 304 1 f. 15 v. – 16 r.

Ancu 1

Catrina lui Ioan a Apostului 1

1

1

1

1

Mariia lui Toma Morariu 1

Paraschiva preutului Ioan 1

Costantin sân preutul Avram 1

Ioan sân preutul Adam 1

1

Dimitrie sân preutul Ioan 1

Ioan Tofan 1

Toader sân diiaconu Gheorghi 1

Dumitru sân preotul Adam 1

Gheorghi a preutesii 1

133 178


Costantin Munteanu 1

Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Tot satul Roznovul, cotuna Slobozia, proprieta(tea) a dumisali hatmanului Alecu Roznovanu

Ion Trifan 1

Toader Burlacu



Simion Mitocariu

Necolai Morariu

Ioan Carabelea

Iordachi Costolea




Gavril Movileanu

Iordachi Morariu

Gheorghi sân Neculai Savin

Gheorghi Condrea


8 2 6 1 3 46 43 320 1

Soma urmii 8 2 6 1 3 46 43 320 1 f. 16 v. – 17 r.

Grigori Condrea 1

1

1

Dumitru Epure 1

Gheorghi a Magdalinii 1

1

1

134 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Andri Blaga 1

1

Ioan Tudoran 1

Andrii Merticariu 1

1

Costantin a Magdalinii 1

Vasili Lozoschi 1

Gheorghi Savin 1

1

1

Toader Iacob 1

Costantin sân Vasili Savin 1

Necolai Pancu 1

Costantin sân Necolai Pancu 1

1

Arghiri Toader 1

Costantin Savin 1

Ioan sân Gheorghi Apostol 1

Gheorghi sân Iordachi Savin 1

1

Ioan David 1

1

Gavril Leonti 1

1

1

1

Ioan Topor 1

David Ostahi 1

135 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1

1

1

1

1

Costantin sân Gheorghi Topor 1

1

Ioan a Ursulesii 1

1

Ioan Chistol 1

8 2 6 1 3 45 43 365 1

Soma urmii 8 2 6 1 3 45 43 365 1 f. 17 v. – 18 r.

David a Ursulesii 1

Costantin sân Toader Apostol 1

1

Gheorghi sân Ioan Ostahi 1

Costantin sân Vasili Ostahi 1

Dumitru Ostahi 1

Gheorghi sân Vasili Ostahi 1

1

Gheorghi sân Costantin a Preutesii 1

Gheorghi Gabor 1

Ioan Timofti 1

1

1

1

1

1

136 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Toader s 1

Grigori Colobani 1

Dumitru Tuduren [sic!] 1

1

Ioan Vrânceanu 1

1

1

1

Vasili a Ursului 1

Toader sân Ioan Savin 1

1

Gheorghi Topor 1

Cozma Rusu 1

1

Ioan Vinca 1

Iordachi Andronachi 1

Neculai Andronachi 1

Toader Savin 1

1

8 2 6 1 3 46 43 400 1

Soma urmii 8 2 6 1 3 46 43 400 1 f. 18 v. – 19 r.

1

Vasili Rotariu 1

Ioan Manoli 1

Costantin Manoli 1

Gheorghi a Stanciului Ciubotariu 1

1

1

137 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Vasili Manoli 1

Iordachi Condurariu 1

Apostol Rotariu 1

Vasili a Venculesii 1

1

Ioan Stan 1

An 1

Zamfir Iacob 1

Arghiri Iacob 1

1

1

1

Gheorghi Bran 1

Toader Bran 1

Grigori Maranciuci 1

Pintilii Lu 1

Costantin Marangoci 1

Costantin sân Apostol Topor 1

Gheorghi Morariu 1

David a Saftii Todosii 1

1

1

1

8 2 6 1 3 46 43 431 1

Soma urmii 8 2 6 1 3 46 43 431 1 f. 19 v. – 20 r.

138 178

1

Costantin sân Iftimia lui David

1

Vrânceanu


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Sandu sân Simina Siminoaia 1 Însurat din 845.

Ioan sân Mitocariu 1 - ” - din 844.

1 - ” - din 841.

Ioan Bujor 1 - ” - din 841.

1 - ” - din 844.

1 - ” - din 840.

Gheorghi sân Dumitru Epure 1 - ” - din 840.

Vasili a Popii 1 - ” - din 845.

1 - ” - din 840.

Gheorghe Pencu 1 - ” - din 844.

1 - ” - din 843.

1 - ” - din 842.

Simioan a Ursulesii 1 - ” - din 844.

1 - ” - din 841.

1 - ” - din 842.

1 - ” - din 839.

1 - ” - din 843.

Costandin sân Ioan Topor 1 - ” - din 843.

1 - ” - din 839.

1 - ” - din 843.

Ioan Scripcariu 1 - ” - din 839.

Paraschiv Chistol 1 - ” - din 844.

1 - ” - din 839.

1 - ” - din 839.

Costantin sân Ioan Ostahii 1 - ” - din 840.

1 - ” - din 841.

1 - ” - din 843.

8 2 6 1 3 46 43 461 1

139 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Soma urmii 8 2 6 1 3 46 43 461 1 f. 20 v. – 21 r.

Toader sân Vasili Ostahii 1

Costantin Vraghii 1 - ” - din 839.

1 - ” - din 840.

1 - ” - din 840.

Ioan sân Vasili Tuduran 1 - ” - din 844.

1 - ” - din 842.

Iordachi Mircescu 1 - ” - din 844.

Ioan sân Vasili Manoli 1 - ” - din 842.

1 - ” - din 843.

Toader sân Ioan Stan 1 - ” - din 845.

Vasili sân Ioan Stan 1 - ” - din 841.

Gheorghi sân Ioan Stan 1 - ” - din 844.

Vasili a Sâminii 1 - ” - din 841.

Gheorghi sân Apostol Rotariu 1 - ” - din 843.

Ioan Bran 1 - ” - din 839.

Costantin sân Ursu Babei 1 - ” - din 844.

Vasili sân Ioan Morariu 1 - ” - din 839.

Ioan sân Vasili Vrânceanu 1 - ” - din 841.

1 - ” - din 842.

Toader Iorga 1

1

Costantin sân Lupu Urioc 1

1

Enachi Tuduran 1

1

Vasili Ciocoiu 1

1

140 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Leonti Vrânceanu 1

1

Vasili Cibotariu 1

8 2 6 1 3 56 43 480 2

Soma urmii 8 2 6 1 3 56 43 480 2 f. 21 v. – 22 r.

Costantin Ciabor 1

1

1

Ioan Ciubotariu 1

Gheorghi Stan 1

Alecsandru Olariu 1

1

Vasili Urioc 1

Ursu Babii 1

1

Ioan Marangoci 1

1

Costantin sân Costantin a Preutesii 1 - ” - din 844.

Safta Todosia 1

1

1

1

Simina Siminoae 1

Safta lui Costantin Urioc 1

Catrina lui Dumitru Iorgu 1

Catrina lui Toader Apostol 1

Smaranda lui Toader a Irinii 1

Paraschiva lui Grigori David 1

141 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1

Soltana lui Ioan Racu 1

Anisiia lui Vasili Irimiea 1

1

Mariia lui Ioan Lungu 1

1

8 2 6 1 3 70 59 480 2

Soma urmii 8 2 6 1 3 70 59 480 2 f. 22 v. -23 r.

1

Ana lui Gheorghi a Preutesii 1

1

Ioana lui Gheorghi Cibotariu 1

1

Mariia lui Toader Marancioci 1

1

Sandu duhovnic 1

Iftimi sân Ioan Vieriu 1

Gheorghe Mircescu 1

Iordachi sân preotul Lupu 1

Iordachi sân Toader Savin 1

Vasili sân Ioan Savin 1

Vasili Cia 1

11 3 9 1 4 70 65 480 2

Soma urmii 11 3 9 1 4 70 65 480 2 f. 23 v. – 24 r.

142 178


Ioan a Budiarului

Vasili Ciorsac


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare



Toader Morariu


Alecsandru Venca

Ilii Venca

Ioan Morariu

Însurat din 840.

Gheorghi Blaga - ” - din 845.

Toader Blaga 1

1

11 3 9 1 5 71 65 491 2

Soma urmii 11 3 9 1 5 71 65 491 2 f. 24 v. – 25 r.


143 178

1

Ioan a Tomulesii 1

Ioan a lui Gheorghi Tofan 1

Toader Harciu 1

Ioan a Dafinii 1

1

Dumitru Pentelei 1

Neculai Diiacu 1

Ioan Arhip 1

Manoli Rotariu 1

Vasili Ciochina 1

Vasili Ignat 1

Neculai Liia 1


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Gheorghi Pintilei 1

Costantin a lui Vasili Nenea 1

Petre Blaga 1

Ioan sân Ilii Rachieriu 1

1

Ioan Cozma 1

Costantin Gore 1

Neculai Morariu 1

Vasili Blaga 1

1

Iacob Gore 1

Gheorghi Paisa 1

1

Gheorghi Brescanu 1

Costantin Cozma 1

Lazor Cozma 1

Neculai Ciorea 1

1

1

11 3 9 1 5 71 56 523 2

Soma urmii 11 3 9 1 5 71 56 523 2 f. 25 v. -26 r.

Gheorghi Blaga 1

1

Dumitru Pristavu 1

Toader Baciu 1

Toader a Marii Trifulei 1

Ichim Chiper 1

Neculai Horgea 1

144 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Vasili Pascu 1

Vasili a Preutesii 1

Vasili sân Tofan 1

1

Ioan sân Simioan Tofan 1

1

Costantin a Sandului 1

Pricopi Ingureanu 1

1

1

Vasili sân Gavril Tofan 1

Ioan zet Blaga 1

1

1

1

Vasili sân Btlan 1

1

1

Ioan a Boghioai 1

1

1

1

11 3 9 1 5 71 65 554 2

Soma urmii 11 3 9 1 5 71 65 554 2 f. 26 v. – 27 r.

1

Vasili Blaga 1

1

Gavril Rotariu 1

145 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1

Gheorghi Pira (sic!) 1

1

Ioan Mitroiu 1

Simioan Rachieriu 1

1

Simioan Paisa 1

Costantin Rachieriu 1

1

1

Toader Dobren 1

Ioan Pintilei 1

Alicsandru Olariu 1

1

1

Ioan Netea 1

Sandu Mihail 1

1

Gheorghi Savu 1

Ioan Petcanu 1

1

1

Toader sân Manoli 1

1

Petre Bâtlan 1

Ioan Pârjoleanu 1

11 3 9 1 5 71 65 585 2

Soma urmii 11 3 9 1 5 71 65 585 2 f. 27 v. – 28 r.

146 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Vasili Dumitrachi 1

Ioan Dumitrachi 1

Vasili a Bocioni 1

1

1

Ioan Maftei 1

Ioan a Urâtii 1

Vasili a Urâtii 1

1

1

1

1

1

sachi 1

1

1

1

Gheorghi Bâtlan 1

Lazor Rotariu 1

1

Vasili a lui Ioan Macariia 1

1

Gheorghi a lui Iordachi Chetreanu 1

1

Gheorghi Rusu 1

Neculai Pintilei 1 - ” - din 841

1 - ” - din 841

Gheorghi a Manoloai 1 - ” - din 841

147 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Gheorghi Cheli 1 - ” - din 840

11 3 9 1 5 71 65 615 2

Suma urmii 11 3 9 1 5 71 65 615 2 f. 28 v. – 29 r.

1 - ” - din 845

Neculai a lui Ilii Rachieriu 1 - ” - din 844

1 - ” - din 841

Ioan Gorea 1 - ” - din 842

1 - ” - din 841

Gheorghi sân Vasili Morariu 1 - ” - din 843

iu

1 - ” - din 840

Apostol Blaga 1 - ” - din 840

1 - ” - din 842

Ioan sân Vasili Diiaconu 1 - ” - din 842

Vasili sân Ichim Chiperi 1 - ” - din 845

Gheorghi a Goroai 1 - ” - din 841

Lupu sân Macovei 1 - ” - din 843

1 - ” - din 842

Gheorghi a Preutesii 1 - ” - din 841

Vasili a Manoloi 1 - ” - din 841

1 - ” - din 842

Ioan sân Neculai Trif 1 - ” - din 843

1 - ” - din 843

Simioan Bâtlan 1 - ” - din 842

1 - ” - din 843

1 - ” - din 840

1 - ” - din 840

1 - ” - din 842

Costantin Rotariu 1 - ” - din 840

148 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1 - ” - din 840

Dumitru Cojocariu 1 - ” - din 840

Ioan sân Simioan Rachieriu 1 - ” - din 844

Ioan Dobre 1 - ” - din 840

Gheorghi Pristavu 1 - ” - din 838

11 3 9 1 5 71 65 645 2

Soma urmii 11 3 9 1 5 71 65 645 2 f. 29 v. – 30 r.

1

1 - ” - din 844

Ioan a Marii Goroai 1 - ” - din 844

Toader Savu 1 - ” - din 843

Toader Nete 1 - ” - din 842

Neculai Paisa 1 - ” - din 842

1 - ” - din 841

1 - ” - din 843

1 - ” - din 842

Ioan sân a Dancului 1 - ” - din 841

1 - ” - din 843

Vasili a Ghiorghienii 1 - ” - din 840

Vasili sân 1 - ” - din 843

Vasili Bârle 1 - ” - din 842

Macovei sân Toader a Urâtii 1 - ” - din 841

Dumitru Chelariu 1 - ” - din 840

Necolai Munteanu 1 - ” - din 839

Toader Rusu 1 - ” - din 841

1 - ” - din 840

1 - ” - din 843

1

149 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Ioan Rusu 1

1

Toader Pentelei 1

1

Ioan Macariea 1

1

Ioan sân Toader Rachieriu 1

Ilii Rachieriu 1

1

Ioan Hulpe 1

11 3 9 1 5 81 65 665 3

Soma urmii 11 3 9 1 5 81 65 665 3 f. 30 v. – 31 r.

1 * Vezi tabelul de la

subsolul paginii.

Gheorghii Diiaconu 1

Manoli a Irimii 1

1

Iordachi a Urâtii 1

Gheorghi Dobren 1

1

Ioan Paisie 1

Toader Trif 1

Neculai Trif 1

1

1

1

Ioan Drâncu 1

Iordachi Chetreanu 1

150 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Macovei a Urâtii 1

Gheorghi Curea 1

1

Costantin Nenea 1

Gheorghi Blaga 1

1

1

1

1

Iftimiia lui Simioan Ob 1

1

1

Catrina lui Vasili Tololoi 1

1

1

11 3 9 1 5 101 75 665 3

Soma urmii 11 3 9 1 5 101 75 665 3 f. 31 v. – 32 r.

Mariia lui Iordachi Pârjoleana 1

1

Todosiia lui Necolai Pricopi 1

1

Nastasiia lui Toader Stan 1

Mariia lui Ioan Blaga 1

Mariia preutului David 1

David Paisa 1

151 178

Ioan Horci 1 Slujitori la

Ioan Hristiceanu duhovnic 1

biserica cu

Gheorghi Hristiceanu 1

hramul


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Necolai sân preutul Ioan 1 Sf(intei)

Vasili sân Roman 1 Învieri

Gheorghi sân preutul Ioan Horci 1

1 Slujitori la

Dumitru sân preutu Grigori 1

biserica cu

Ioan sân preutul Ioan 1 hramul

Ioan Macari 1

Ioan sân preutul David 1 Voievozi

16 3 15 1 6 101 82 665 3 **

nevolnici,


Eu 1 , Dumitru Epure, vornic.

Eu 1

Eu 1 Petre Andronic.

(I)ereu Costachi .

Eu 1 Ioan Baghi

Eu 1

Eu 1

(I)ereu Dimitri .

Eu 1

Eu 1 Iordachi sân Zamfir

Eu 1

Eu 1

152 178

** Radu 2

666


644


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare


645


647


patentari.

* No. f. 31


17 s-

617

17 s-

634


89

1 Dumitru Ionce.

1 Gheorghi Chistol

1 Toadir Apostol

1 Gheorghi Vrile 1 Gheorghi Vederoai (?) 1 Toadir a Irinii

Velea 1 Gheorghi Stanco 1 Grigori David

1 Iordachi Lungan

1 Ion Ungureanu 1 Nicolai a Popii. 44

1 Zamfir Pascariu 634 Suma urmii

1 Costantin Baciu

1 Costantin a Ilenii

1 Dumitru Bursuc 44 suma urmii

1 Toader Manole 1 Ion Fânariu 1 Ion Racu

1 Ion Munteanu 1 Vasili Stoian 1 Vasili lui Irimiia

1 Dumitru Baciu 1 Grigo 1 Costantin Tuduran

1 Vasili Costachi 1 Ion Ostahi Costân

153 178


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1 Toader a Babii 1 Ion sân Pintilii Cojocariu 1 Ion Luciu

1 Grigori Ciobanu 1 Vasâli Tofan

1 Vas

1Costantin sân Ion Urioc 1 Gheorghii sân Gavril a Preutesii

1 Toader Stan

1 Gheorghi Mircescu 1 Dumitru sân Toader Rachieriu

1 Toader Maranciuc. 1 Toader Dragan 1 P

1 Ion Morariu 1 Mihalachi Dragan

89

1 Vasâli Munteanu

70 nevolnici

1 Ion Balan acei vechi.

1 Nicolai Pricopi. 411 223

1 Gheorghi Dumitrachi .

1 Simion Oarega (?)

1 Iordachi

1 Ion Cicoanu (?) 1 Vasili Moldovan

1 Vasili Tololoi 1 Niculai Chizaru.

_______________________________________

1

tru a-

154 178

2 Tot ce este la **


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Fotocopii de documente

1616 august 23

Carte de la Radu Mihnea, domnul Moldovei, prin care întăreşte

Mănăstirii Bistriţa stăpânirea asupra satului Roznov şi Area de pe Bistriţa

Arhivele Naţionale Iaşi, Colecţia Documente, 500/8, f. 1 r.

155


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Arhivele Naţionale Bucureşti, Mss. 629 (Condica Asachi), f. 344

156


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1660 ianuarie 15

Ştefăniţă Lupu, domnul Moldovei, dăruieşte satul Roznov lui Neculai

Rocoviţă pentru slujbă credincioasă.

Arhivele Naţionale Bucureşti, Mss. 629 (Condica Asachi), f. 344 v.

157


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1660 ianuarie 29

Carte de danie de la Ştefăniţă Lupu, domnul Moldovei, prin care

dăruieşte marelui spătar Neculai Racoviţă satul Roznov.

Arhivele Naţionale Iaşi, Colecţia Documente, 500/45, f. 1 r.

158


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Arhivele Naţionale Iaşi, Colecţia Documente, 500/45, f. 1 v.

159


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1664 ianuarie 12

Doamna Ecaterina, soţia lui Eustratie Dabija, domnul Moldovei, face

schimb de sate cu Neculai Racoviţă, dând Zalucenii şi Ustie în schimbul

Roznovului.

Arhivele Naţionale Bucureşti, Mss. 629 (Condica Asachi), f. 377

160


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Arhivele Naţionale Bucureşti, Mss. 629 (Condica Asachi), f. 377 v.

161


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Arhivele Naţionale Bucureşti, Mss. 629 (Condica Asachi), f. 378

162


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Arhivele Naţionale Bucureşti, Mss. 629 (Condica Asachi), f. 378 v.

163


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

c. 1666-1668

Carte de la Alexandru Iliaş, domnul Moldovei, prin care întăreşte

doamnei Safta, soţia lui Gheorghe Ştefan, fost domn al Moldovei, stăpânirea

asupra satului Roznov.

Arhivele Naţionale Iaşi, Colecţia Documente, P. 500/47, f. 1 r.

164


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1701 mai 8

Zapisul beizadelei Iordache prin care cedează lui Iordache Rosetti

actele vechi ale moşiilor Roznov şi Blăneşti

Arhivele Naţionale Iaşi, Colecţia Documente, 500/57, f. 1 r.

165


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Arhivele Naţionale Iaşi, Colecţia Documente, P. 500/57, f. 1 v.

166


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1742 iunie 12

Porunca dată de Constantin Neculai voievod boierilor T. Cantacuzino

şi Ştefan Ene ca să meargă să hotărnicească satul Roznovul al lui Andrei Roset

Arhivele Naţionale Iaşi, Colecţia Documente, 500/61, f. 1 r.

167


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1812 octombrie 12

Ecaterina Roset se învoieşte cu socrul său Iordachi Roset fost mare

vistiernic pentru un schimb de moşii: dă Zăhăicanii, Stângăcenii, Stolnicenii şi

altele, primind în schimb moşiile din dreapta Prutului: Roznovul, Călimanii,

Bândeştii

Arhivele Naţionale Iaşi, Colecţia Documente, 427/151, f. 1 r.

168


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Catagrafia Roznov pe anul 1832

Arhivele Naţionale Iaşi, fond Visteria Moldovei,

dosar 494/1832, f. 336 v.- 337 r.

169


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Catagrafia satului Roznov pe anul 1832

Arhivele Naţionale Iaşi, fond Visteria Moldovei, dosar 494/1832,

f. 337 v.- 338 r.

170


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

1854 mai 11

Înscris prin care clucerul Constantin Cerchez vinde agăi Gheorghe

Mardare, posesorul moşiei Roznovul, 14789 prăjini „săcere şi coasă” de pe

moşia Solonţu

Arhivele Naţionale Iaşi, Colecţia Documente, 403/363, f. 1 r.

171


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Arhivele Naţionale Iaşi, Colecţia Documente, 403/363, f. 1 v.

172


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Arhivele Naţionale Iaşi, Colecţia Documente, 403/363, f. 2 r.

173


Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare

Cuprins

I. Prolegomena .............................................................................. 5

II. Prefaţă ........................................................................................ 6

III. Cuvânt către cititori .................................................................... 8

IV. Aşezarea geografică .................................................................. 10

V. Etimologia toponimului Roznov .................................................. 12

VI. Toponime ce interferează cu istoria Roznovului ........................ 16

VII. Moşia şi stăpânii ....................................................................... 22

VII.1 Roznovul – la întretăierea unor drumuri comerciale ..........

VII.2 Roznovul – în mărturiile documentelor din

23

secolele XVI – XVIII ......................................................................... 24

VII.3 Populaţia Roznovului în documente .................................. 41

VII.3.a Catagrafie 1774 ...................................................... 41

VII.3.b Stăpânii moșiei Roznov între 1782 – 1820 ............. 45

VII.3.c Recensăminte 1820 – 1845 .................................... 46

VIII. Anexe ....................................................................................... 52

IX. Fotocopii de documente .......................................................... 155

174

More magazines by this user
Similar magazines