Numarul 18 - Liga Studenteasca

Revista studenților
de la Universitatea ,,Vasile Alecsandri” din Bacău
An V/Nr. 5/noiembrie 2012 Preț 1leu
Publicație editată și tipărită de Universitatea
“Vasile Alecsandri” din Bacău și Liga Studențească
STUDENȚIMEA
www.ligastudenteasca.ro
băcăuană

Cuprins
1. Gânduri pentru Bacovia..................................................................................pag. 1
2. Săptămâna culturii anglofone..........................................................................pag. 2
3. Studentul de la pagina 4..................................................................................pag. 4
4. Studenta de la pagina 5...................................................................................pag. 5
5. Cum învățăm diactologia la cantină?................................................................pag. 6
6. Invidia............................................................................................................pag. 7
7. Fricile în care ne regăsim.................................................................................pag. 9
8. Lăcașul sfânt de la capătul lumii......................................................................pag. 11
9. Tabără Bran - un deliciu..................................................................................pag. 12
10. Școala de vară - o experiență de neuitat.........................................................pag. 13
11. „Spectacolul istoriei critice manolesciene”.....................................................pag. 15
12. Secretele mass - mediei.................................................................................pag. 16
13. O zi memorabilă..........................................................................................pag. 17
14. Doar două ore..............................................................................................pag. 19
15. ,,Întâlniri cu… tâlc”. Din discuţie în discuţii.................................................pag. 20
16. Mănăstire-martir: Hârjăuca..........................................................................pag. 22
17. Sunt sau nu eficiente testele iniţiale?.............................................................pag. 23
18. Pe aici (nu) se trece!......................................................................................pag. 24
19. Un tărâm de vis…TĂRÂMUL BUCOVINEI.............................................pag. 25
20. 100 de ani de la............................................................................................pag. 27
21. Ţara sfinţilor mutilaţi....................................................................................pag. 28
22. Identitate culturală în context european.......................................................pag. 29
23. Codul universitar al drepturilor şi obligaţiilor studentului din
Universitatea „Vasile Alecsandri ” din Bacău.......................................................pag. 31

Gânduri pentru Bacovia
Privesc secătuit de vlagă spre cerul gri etern
Cu scânteieri de violet posomorât…
Te caut cu privirea rece prin grădina moartă,
Asemeni unui albatros flămând.
Cobor încet cu gându-mi tulburat înspre pământ
Şi mă aplec mecanic spre lutul greu de plumb;
Gândesc cu deznădejde mută
Că poate-ţi este dor să evadezi din recele-ţi mormânt,
Să ne mai scrii aşa… la început de iarnă,
Despre ninsoarea-ncremenită de decembre
Şi despre dansul trist, funebru, al sunetelor mortului clavir.
Tot dorul de pustiul tău din suflet
Zboară beteag, cu aripile arse,
Să-şi stingă setea la auzul
Unei lugubre simfonii pierdute-n cimitir.
Cavoul tău e inundat de scrum de pene arse.
Îţi e mai bine născocind în întuneric
catrene solitare fără versuri?
Nu… nu îţi cer să-mi spui acum…
Vreau doar să-ţi cânt un vers funebru.
Chiar de clavirul tău azi e doar scrum,
Îţi voi cânta de fiecare dată când vei plânge
Sub zidul mort ce te-a ţintit în loc!
Ştii? Luna albă nu mai zace moartă
Şi viaţa proletară nu te-a dat uitării, simbolist poet!
Noaptea sinistră a uitării
A ocolit aridul univers bacovian dezintegrat
Zdrobindu-se-n ocol de disperarea sumbră
Ce a cuprins, odinioară, amorul tău de plumb înfrigurat.
Copacii albi, copacii negri
Te-aşteaptă tot în parcul solitar
Să îşi aplece drept ofrandă crengile brăzdate
De pasărea ce-a părăsit decorul
Cântând cu glas amar o linie melodică sinistră,
Desprinsă parcă din eternul
sonet bacovian al marelui însingurat.
471
Marioara Calancea (Rotaru), anul II, PIPP

Săptămâna culturii anglofone
Cu toţii observăm zilnic influenţa, din ce în ce mai mare, a limbii engleze asupra limbii şi culturii române.
În ce măsură este apreciată cultura anglofonă în spaţiul românesc au demonstrat-o studenţii Universităţii „Vasile
Alecsandri” din Bacău în decursul săptămânii culturii anglofone (26-30 III).
Săptămâna a fost deschisă de concursul Spelling is fun, care a avut loc luni, 26 martie, de la ora 10, în sala
C12 a Universităţii. Acesta a fost coordonat de conf. univ. dr. Ioan-Lucian Popa, lect. univ. dr. Nadia Morăraşu,
asist. univ. drd. Diana Corban şi de asist. univ. drd. Roxana Popescu. Atât studenţii, cât şi coordonatorii au fost
foarte încântaţi de rezultatele acestui concurs: pe de o parte „am fost cu adevărat încântaţi să vedem că atât de
mulţi studenţi abia aşteaptă să se implice în cât mai multe activităţi cu putinţă. Concursurile ne dau în general
şansa de a ne dezvălui cunoştinţele, dar şi de a căpăta experienţa competiţională. Obiectivul acestui concurs este
de a testa cunoştinţele de limbă engleză într-o manieră neconvenţională, folosind jocuri pe calculator, folosind cuvinte”
(asist. univ. drd. Roxana Popescu) şi de cealaltă parte „cu toţii am încercat să scriem cât mai corect cuvinte
în limba engleză. Astfel am progresat de la un nivel la celălalt şi am adunat în timpul jocului ” (Ioana Suciu, studentă la Facultatea de Litere). Ca participantă la acest concurs, pot spune că a fost o modalitate
nouă şi extrem de plăcută de a învăţa cuvinte noi şi de a le testa pe cele deja ştiute. Participanţii şi locurile
pe care le-au obţinut sunt următorii: Top Speller: Ţampău Maria-Amelia (E-R, II), 2nd Speller: Dabija Valentin
(TI, I), 3rd Speller: Patraşcu Ana-Maria (TI, I), 4. Suciu Ioana (E-R, II), 5. Varga Adrian (E-F, III), 6. Grosu Ştefan
(TI, I), 7. Baciu Simona (TI, I ), 8. Cepoi Mariana (TI, I) 9. Dochia Ancuţa (E-R II) 10. Irimia Adriana (E-F, II), 11.
Lupaşcu Roxana (E-R, II), 12. Rusu Elena-Paula (TI, I).
A doua zi a săptămânii a sintetizat diferite lucrări ale studenţilor în activitatea Celebrating Queen Elizabeth
II’s Diamond Jubilee, în sala de conferințe de la Biblioteca Universității, de la ora 10. Activitatea a fost coordonată
de asist. univ. dr. Mihaela Culea, iar studenții au fost din nou foarte încântați: „Am avut ocazia de a afla mai multe
despre actuala regină a Marii Britanii. Astfel am aflat unele detalii despre modul ei de guvernare, stilul vestimentar,
pasiunile sale, dar și despre rochia purtată în timpul nunții sau despre cadourile oferite invitaților” (Ioana Suciu,
studentă).
Mijlocul săptămânii a fost marcat de o altă activitate, Celebrating arts and genres - Pygmalion in/ through
arts and genres (Cultures and Genres meeting), coordonată de asist. univ. dr. Andreia-Irina Suciu. La această
activitate a participat, ca şi în zilele precedente, un număr impresionant de studenţi, care au satisfăcut aşteptările
profesorilor: „A fost una dintre cele mai complexe activităţi ale cercului, iar studenţii au dat dovadă de o seriozitate
sporită în cercetarea pe care au întreprins-o, singurele obstacole constituindu-le, ca de fiecare dată, emoţiile
prezentării. Dar acestea au fost stăpânite cu mare succes în cazul unora dintre studenţi, aceştia demonstrând o
stăpânire de sine întărită de cercetarea pe care o desfăşurau, unii dintre ei, de o lună la acest proiect, ceea ce le-a
adus în final premii în cărţi, articole de papetărie şi diplome binemeritate”(asist. univ. dr. Andreia-Irina Suciu).
Studenţii au prezentat următoarele materiale: 1.Pygmalion from myth to character: Ionela Brânză (EF, III); 2.Pygmalion
– the Creator: Ciprian Iovu (ER, III); 3.Pygmalion in: poetry: Simona Petrea (EF, III), short story: Alisa
Olariu (EF, III), Ioana Hură (EF, I) novel: Ionela Brânză (EF, III); 4.Pygmalion in the visual arts: ballet representations:
Aniela Simionescu (EF, II); 5.Dramatizing Pygmalion film representations: Alisa Olariu (EF, III), Maria-
Amelia Ţampău (ER, II); cartoons: Ioana Isachi (EF, III), fragment from Pygmalion played by students from the
Faculty of Letters; 6.Nowadays’ Pygmalion Pygmalion beyond human nature: Charles Jencks – the architect: Andreea
Sopcă (IPMI, I), Pygmalion the ventriloquist: Emanuel Ciobanu (RE, III), Pygmalion in computer games:
Mihaela Gorea (EF, I), Dragoş Vizitiu (EF, I) 7.Me – Galatea (original poem): Andreea Bortă (EF, I); 8.Pygmalion
and/ in me – Born of Ashes (creative writing): Ioana Hură (EF); 9.The Pygmalion effect: Ionela Brânză (EF, III).
Studenţii premiaţi: Alisa Olariu (E-F, III), Ionela Brânză (E-F, III), Ciprian Iovu (E-R, III), Andreea Sopcă (Ingivnerie
şi protecţia mediului în industrie, IPMI, I), Andreea Bortă (E-F, I) şi Ioana Isachi (E-F, III). Ceilalţi au
primit Diplome de participare.
2

În penultima zi au avut loc concursul Lost in Translation. Student Contest şi activitatea An
Eco/Bio/Filo (Ad)Venture: From Real to Anthroponymic and Metaphorical Animal Representations.
Concursul a fost coordonat de conf. univ. dr. Ioan Sava, lector univ. dr. Elena Ciobanu şi asist. univ.
dr. Mircea Horubeţ, iar activitatea, de lect. univ. dr. Nadia Morăraşu şi asist. univ. dr. Mihaela Culea.
Concursul a fost un succes. „Detaliind puţin, am constatat cu toţii, încă o dată - dacă mai era necesar -,
complexitatea procesului de traducere; un text aparent uşor comprehensibil în limba-sursă se dovedeşte
a nu fi chiar aşa de uşor (ca să nu spun complicat) de tradus în limba-ţintă. Concluzionând, cred că toţi
am câştigat ceva (nu neapărat premii şi locuri fruntaşe) din această activitate” (asist. univ. dr. Mircea
Horubeţ). Activitate extrem de interesantă: „câţiva studenţi de la Biologie au alcătuit o prezentare în
limba engleză a unui animal ales de ei, pentru ca în final să se realizeze o legătură între trăsăturile omului
şi cele ale unei păsări, de exemplu”(Ioana Suciu, studentă).
Ultima zi ne-a pregătit cele mai multe surprize. A început cu un alt concurs, Culture: Bridging
Nations. Student Contest, coordonat de asist. univ. drd. Mariana Dinulescu, şi a continuat cu o minunată
piesă de teatru pusă în scenă de trupa Universităţii şi coordonată de asist. univ. dr. Cătălina Bălinişteanu.
Spectacolul ne-a uimit şi ne-a încântat pe toţi şi a stârnit hohote de râs în rândurile profesorilor şi
studenţilor. A urmat festivitatea de premiere, care a adunat foarte mulţi studenţi veniţi fie să-şi revendice
premiul, fie pentru a-şi susţine colegii.
3
Maria-Amelia Ţampău

Studentul de la pagina 4
4
• Roca Eduard-Claudiu
• Student la Facultatea de Inginerie
• Program de studii: Mecatronică, anul I
•Motto: ,,În viață nu contează unde te
afli, ci pe cine ai alături.”

Studenta de la pagina 5
• Grădinaru Alina-Elena
• Studentă la Facultatea de Litere,
• Program de studii: Română-Engleză, anul II
• Motto:”My mother is the heart that keeps
me alive.”
5

Cum învăţăm dialectologia la
cantină?
Ce student nu a mâncat măcar o dată la cantină?
Pauza scurtă, dintre două cursuri istovitoare, este un moment propice
pentru a căpăta noi forţe. Astfel, după cursuri, îmi îndrept paşii spre
cantină, un loc destul de aglomerat, însă numai bun pentru a lua un prânz
hrănitor.
Un cui rece, de foame, îmi răzbate stomacul, aşa că trec grăbită pe
lângă o masă de studente ce sorbeau lent din lingurile galbene de supă.
Clipoceala tacâmurilor, zgomotul de sorbire se amestecau cu hârâitul scaunelor
metalice. După ce aşez în tava albă de plastic două feluri de mâncare,
sunt întreruptă din starea mea de meditaţie de o întrebare răsunătoare:
„Nu vreţi pâne?“ După ce dezaprob tocmai din cap, casieriţa, prefăcânduse
ocupată în a butona casa de marcat, simulează că nu observă expresia
feţei mele. Întâmplarea mi-a trezit puţină mirare, însă atunci când m-am
aşezat la masă şi am văzut că toţi studenţii din jurul meu păreau adiafori,
m-am simţit constrânsă, pentru o secundă, să cred că a fost doar o
plăsmuire.
Mi-am continuat prânzul în aceeaşi stupoare; doar o întrebare îmi
străbătea buclucaşă în minte: „Care este pluralul cuvântului pâne?“
A doua zi, am revenit la aceeaşi cantină, însă de această dată însoţită
de câteva colege. De cum am intrat în sala cu pereţi albi, extrem de
aglomerată, mi-a apărut în minte episodul petrecut cu o zi în urmă, însă
l-am tratat fără consideraţie, din dorinţa de a mă bucura de un prânz vesel,
alături de colegele mele dragi. Însă după ce mi-am ales obişnuitul meniu,
spre stupefacţia mea, am fost din nou întrebată: „Nu vreţi pâne?“ De
această dată, nici măcar clinchetul furculiţelor nu a putut înăbuşi această
răsunătoare întrebare şi parcă toată sala se oprise o secundă din tabieturile
sale şi privea spre acelaşi loc spre care şi eu la rândul meu priveam. Pe moment
m-am simţit susţinută, însă după ce mi-am pus mai multe întrebări,
am ajuns la concluzia că de fapt casieriţa ar putea fi o cunoscătoare a limbii
latine, deoarece dacă ar fi să ne referim la originea cuvântului „pâine”,
acesta provine din lat. panem, ce a dat în limba română „pâne”. Astfel,
i-am dat deplină dreptate şi m-am bucurat fiindcă am valorificat timpul
petrecut la cantină, învăţând dialectologie, dar şi puţină latină.
Mihaela Oancea, anul I, Facultatea de Litere
6

Invidia
Într-o zi, vecinul nostru de la bloc şi-a luat un aparat de aer condiţionat.
Era un zăduf îngrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer condiţionat şi nici bani
să ne cumpărăm unul. Sufeream de căldură şi de invidie. Aveam însă o bibliotecă.
Ne-am uitat la ea şi am scos cugetările lui Seneca. Am citit de acolo o paginădouă
despre bine şi sensul vieţii şi, deşi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe
vecin.
Ceva mai târziu, vecinul şi-a deschis un butic şi a început să umble îmbrăcat
în costum la patru ace. Noi – tot cu blugi. Nu-i nimic – ne-am zis liniştiţi, citind
un capitol din Etica lui Spinoza.
Apoi vecinul a apărut deodată într-un Megane argintiu. Noi naveam
nici bicicletă, dar l-am dispreţuit citind din Phaidon al
lui Platon.
Mai târziu, vecinul a schimbat Meganul pe
Merţan. Nu ne-a păsat, căci și noi îl schimbaserăm deja
pe Platon cu Aristotel.
Şi-a luat şi un 4x4, cel mai mare de pe stradă. Noi l-am
luat pe Marcus Aurelius, care ne-a făcut să zâmbim împăcaţi.
A mai trecut o vreme şi veci- nul şi-a luat nevastă nouă: blondă,
frumoasă, tânără. Noi tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia după Ioan.
Vecinul şi-a îmbrăcat soaţa cu o garderobă întreagă şi cu blănuri, başca
bijuteriile. Noi ne-am îmbrăcat spiritul citind Eclesiast.
În fine, vecinul s-a mutat într-o vilă la şosea cu gard mare, bodigarzi şi
piscină. Am rezistat şi de data aceasta eroic, citind Richard III.
A urmat o a doua vilă – la munte. După ce am văzut-o, ne-am consolat cu
Macbeth.
O a treia – la mare: am recurs la Învierea lui Tolstoi, al cărei efect l-am consolidat
cu Ghilgameş, Ghandi şi declaraţia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simţit cu
mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populară. Ne-am stăpânit emoţia
cu o porţie de Caragiale.
L-au dat a doua oară cu mare succes: am fi suferit dacă nu ne-ar fi ajutat
Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov şi Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Aşa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul îşi luă case, maşini, iahturi, femei.
Noi răspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev.
Lupta era strânsă, dar echilibrată.
În sfârşit, într-o zi l-au luat cu cătuşe la mâini, umflat de DNA.
Am răsfoit atunci fericiţi Apocalipsa. Dar peste vreo două săptămâni, vecinul
nostru era eliberat şi chiar şi-a anunţat candidatura pe listele unui partid
majoritar.
7

Scârbiţi, ne-am uitat în bibliotecă. N-am mai văzut nimic. Ne-am uitat
pentru a doua oară. Nu ne-a venit să credem. Pentru a treia oară ne-am uitat cu
atenţie.
Acelaşi rezultat: citiserăm toate cărţile.
Şi atunci ne-a cuprins invidia...
Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de
toţi tâmpiţii?
8
Dan Puric

Din gura lumii
Fricile în care ne regăsim
Cu toţii ne temem de ceva, în mai mică sau în mai mare măsură, fie că recunoaştem, fie că negăm din
toată fiinţa noastră acest lucru. În Psihiatrie clinică - ghid alfabetic, de Aurelia Sîrbu, Editura ,,Dacia”, Cluj-
Napoca, 1979, fobia este explicată ca „teamă intensă şi obiectivată, trăită dureros şi parţial lucid; cu toate că
persoana îşi dă seama şi mărturiseşte deschis inutilitatea anxietăţii sale, este în acelaşi timp dominată de ea.
Fobia (...) generează o stare de tensiune puternică, însoţită de disconfort; (...) Fiecare (...) are una sau mai multe
fobii principale, în jurul cărora sînt cuprinse altele de o importanţă mai mică.“
Fobii folosite în filmele de groază sau SF, datorită răspândirii lor. Mulţi suferind de aceste fobii, filmul
pare veridic sau stârneşte un suspans mult mai mare în rândul celor care îl vizionează:
tredecafobie, teama de numărul 13;
teratofobie, teama de monştri;
stigiofobie, teama de infern;
necrofobie, teama de morţi, de cadavre, de cimitir;
nictofobie, teama de noapte;
dismorfofobie, teama de a nu se transforma;
hematofobie, teama de sânge;
missfobie, teama de molipsire, de contaminare;
demonofobie, teama de demoni, de spirite, de stafii;
radiofobie, teama de radiaţii;
9

siderachomofobie, teama de tren, de cale ferată;
cronofobie, teama de timpul care trece;
agalmatoremafobie, teama ca statuile să nu vorbească (era foarte răspândită cu câteva secole în urmă);
astrafobie, teama de fulgere şi tunete;
hilofobie, teama de păduri;
aihmofobie, teama de obiecte ascuţite: cuţit, foarfecă, ac;
acluofobie, teama de întuneric; cel mai adesea, apare în copilărie, dar unele persoane o păstrează şi la maturitate;
acvafobie sau hidrofobie, teama de apă;
acrofobie, teama de înălţimi, de vârfuri, de balcoane;
acarofobia, teama de legende, de mituri;
tafefobie, teama de a fi îngropat de viu;
spectrofobie, teama de oglinzi;
Frici faţă de animale, existentă fie la cei care au avut contacte neplăcute cu animalele respective, fie la
cei care nu cunosc respectivele animale, fie faţă de animalele periculoase:
zoofobie, teama de animale;
musofobie, teama de şoareci;
entomofobie, teama de insecte;
ofidiofobie, teama de târâtoare, de şerpi;
batrocofobie, teama de broaşte;
chinofobie, teama de câini;
apifobie, teama de albine;
ailurofobie, teama de pisici;
bacilofobie, teama de microbi;
arahnefobie, teama de paianjeni;
Alte fobii, care apar ca rezultatul experienţelor personale ale diferiţilor indivizi:
agorafobie, teama de spaţii largi, de pieţe, de stadioane;
balistofobie, teama de proiectile, de explozii, de arme de foc;
batofobie, teama de adâncimi, de prăpăstii;
belonefobie, teama de ace;
bibliofobie, repulsie de cărţi,de volume, de albume;
grafofobie, teama de a scrie;
claustrofobie, teama de spaţiu închis, de camere mici, de lift;
copofobie, teama de oboseală;
electrofobie, teama de curent electric;
ereutofobie, teama de a nu roşi în public;
gefirofobie, teama de râuri, de poduri;
genofobie, teama de sex;
ginecofobie, teama de femei;
harpaxofobie, teama de hoţi;
hedonofobie, teama de plăcere;
maniacofobie, teama de fobie, de boală mintală;
xenofobie, teama de străini.
10
Maria-Amelia Ţampău

Lăcaşul sfânt
de la capătul lumii
Totul a început într-o zi superbă de primăvară, când am păşit sfioasă într-o galerie de artă, pentru prima dată în viaţa
mea. Am pătruns în sală cu sufletul încărcat de emoţie, la vernisajul expoziţiei de pictură „Sfinţi cu ochii scoşi”, ce s-a dovedit o
experienţă de neuitat.
Cele 45 de lucrări prezentate de Aurel Stanciu au fost martore şi victime nevinovate ale vandalismului anticreştin.
Ochii, fără de care au rămas aceste icoane în urma evenimentelor produse de duşmanii religiei, reprezintă oglinda sufletului, poarta
către interiorul acestuia.
Ambiţia m-a călăuzit spre locurile mele natale, în comuna Motoşeni, convinsă că în acea zonă săracă economic, dar
bogată în vestigii istorice, voi găsi ceva la fel de fermecător ca icoanele din cadrul vernisajului. Aşa a şi fost: am ajuns într-un
sătuc rupt şi uitat de lume, dar plin de oameni calzi şi ospitalieri, într-o biserică modestă, ,,Adormirea Maicii Domnului”, din satul
Fundătura-Ţepoaia, situat în partea de vest a comunei Motoşeni, ce datează din anul 1774. Am avut surpriza de a găsi o icoană
încântătoare, în care Maica Domnului are ochii închişi. Poate că nimeni nu s-ar fi aşteptat să dea într-un asemenea loc peste o
astfel de comoară. Creştinii vin adesea aici pentru a se ruga, fiind siguri că rugăciunile lor sunt ascultate în permanenţă de o
divinitate supremă.
Această biserică, aparent mică, dar plină de o încărcătură
sufletească pe care o simţi de la intrarea în umila sa curte, poate fi
asemănată cu o casă de răzeş de prin aceste locuri.
În curtea bisericii, din peisajul natural, se ridică falnic un stejar
vechi, ce în trecut a fost folosit drept clopotniţă. Pe crengile sale
groase erau aşezate clopotele, pe cel mai mic aflându-se o inscripţie
cu anul 1793, ce vorbeşte despre vechimea acestuia.
Enoriaşii pătrund în acest lăcaş sfânt cu sufletul deschis,
închinându-se cu lumină şi speranţă la icoana ,,Maicii Domnului cu
ochii închişi”, rară în bisericile creştine.
Am părăsit această zonă cu speranţa că toate aceste valori
culturale, monumentul istoric de la Fundătura-Ţepoaia, vor fi
păstrate şi preţuite, în continuare, aşa cum se cuvine, aşa cum au
fost moştenite.
11
Oana-Daniela Săuţă

Tabăra Bran – un deliciu
În perioada 28 iulie – 2 august 2012 am fost în tabără
la Bran un număr de aproximativ 30 de studenţi din 6
centre: Bacău, Brăila, Bucureşti, Cluj, Constanţa şi Galaţi.
În aceste 6 zile de relaxare, am planificat ca fiecare
zi să fie diferită de cealaltă. Astfel, în prima seară am făcut
un program pentru aceste zile de tabără: duminică, zi de
urcat munţii (Piatra Craiului); pentru ziua de luni, pensiunea
la care am fost cazaţi ne-a asigurat o zi de neuitat
la piscină, unde unii dintre noi au învăţat să înoate;
ziua de marţi ne-am rezervat-o pentru a vizita Cetatea
Râşnovului şi totodată peştera Valea Cetăţii din Râşnov;
miercuri a fost ziua pentru Castelul Bran, plimbări cu
bicicletele şi seara nelipsitul foc de tabără, iar joi, fiind ultima
zi, s-au făcut schimburi de numere de telefon, adrese
de e-mail şi bine-nţeles îmbrăţisările de rămas-bun.
A fost o experienţă plăcută, am cunoscut
oameni noi, am legat noi prietenii şi ne-am planificat o
altă ieşire, în aceeaşi formaţie şi probabil aceeaşi locaţie (Vila Alisa – Bran - Braşov).
Iustin-Bogdan Iacob, anul II, Facultatea de Inginerie
12

ȘCOALA DE VARĂ -
o experienţă de neuitat
Numele meu este Enache Ionuț-Sebastian, sunt student masterand în anul întâi la Facultatea de
Ştiinţe Economice, specializarea Marketing şi comunicare în afaceri.
Nu ştiu câţi dintre noi, studenţii, ştim ce înseamnă o şcoală de vară sau, mai mult decât atât, câţi
am avut ocazia să participăm vreodată la un eveniment de acest gen. Din acest motiv m-am hotărât să vă
împărtăşesc experienţa mea în urma participării la o şcoală de vară.
Înainte de toate, aş dori să vă ofer câteva detalii generale despre ce înseamnă o şcoală de vară.
Acest eveniment se derulează, aşa cum spune şi numele, în vacanţa de vară, pe o perioadă de 10-15
zile. De fiecare dată, există o „gazdă” a şcolii de vară, care poate fi o universitate, o şcoală, o asociaţie
nonguvernamentală sau altă parte interesată.
Fiecare şcoală de vară are o tematică anume şi un program bine stabilit de către organizatorii
acesteia. Acest program conţine atât muncă, cât şi distracţie, excursii, vizite şi alte activităţi outdoor.
Participanţii la şcoala de vară sunt studenţi sau elevi cu rezultate foarte bune la învăţătură. Aceştia
formează echipe pe parcursul evenimentului şi au de îndeplinit o serie de activităţi cu un scop comun,
conform tematicii.
Invitaţii şcolii de vară sunt personalităţi atât din mediul academic, cât şi din mediul de afaceri, politic,
legislativ ş.a. Invitaţii au rolul de a îmbogăţi cunoştinţele, dar şi de a ghida activitatea participanţilor
prin sesiuni de lucru, conferinţe, discursuri etc.
Rezultatul muncii echipelor de participanţi se concretizează în proiecte, concepte noi sau creaţii
din domeniul dedicat şcolii de vară.
Şcoala de vară la care am participat în acest an a fost organizată de Asociaţia Facultăţilor de Ştiinţe
Economice din România (AFER), s-a desfăşurat la Galaţi şi a avut ca gazdă Universitatea „Dunărea de
Jos“ din Galaţi.
Numele şcolii de vară a fost „Strategii interculturale şi dezvoltare regională”, iar scopul acestei
tematici a fost evident dezvoltarea din punct de vedere economic a tuturor regiunilor ţării, prin interculturalitate.
Cum vede noua generaţie dezvoltarea economică viitoare a ţării? Care sunt părerile acestora
cu privire la interculturalitate? Care sunt soluţiile pe care tinerii studenţi le văd spre un viitor mai bun?
Acestea au fost doar unele dintre întrebările la care studenţii au venit cu răspunsuri.
În acest loc, vocea ta de student chiar se putea face auzită, ideile tale chiar contau şi te puteai simţi
cu adevărat luat în seamă într-o ţară în care doar „cei puternici” supravieţuiesc!
Invitaţii acestui eveniment au fost personalităţi cu preponderenţă din domeniul economic, academic,
dar şi practicieni din mediul de afaceri românesc, de la primarul şi preşedintele Consiliului
Judeţean Galaţi, până la consilierul ministrului Muncii şi colegul de breaslă al guvernatorului Băncii
Naţionale. Toţi prezenţi cu dragoste pentru ceea ce fac şi gata să asculte părerile, ideile şi gândurile noastre.
În acest cadru nonformal barierele dintre profesor-student; angajat-angajator; teoretician-practician
au fost distruse, creându-se o atmosferă relaxată propice unor valuri de idei, apreciate de ambele
tabere.
Programul celor zece zile de activitate a fost variat, iar fiecare zi se derula astfel: dimineaţa, după
servirea micului dejun, se realiza întâlnirea pentru conferinţă, unde fiecare invitat venea cu o temă legată
de subiectul general al şcolii de vară. După terminarea conferinţei, se realiza împărţirea pe echipe şi se
13

ealiza un mic proiect pe baza celor discutate. Argumentele pro sau contra nu întârziau niciodată să
apară.
Pentru că aşa cum spune şi proverbul „După muncă şi răsplată”, partea a doua a zilei era dedicată
activităţilor relaxante, ca de exemplu plimbare cu vaporul pe Dunăre, vizită la Arcelor Mittal Galaţi,
vizită la şantierul naval Damen ş.a.
Pe lângă avantajul că participarea la această şcoală de vară a contribuit la dezvoltarea mea
personală şi profesională, trebuie adăugat şi faptul că mi-am făcut o serie de prieteni din toate colţurile
ţării, studenţi cu aceleaşi preocupări ca şi mine, cu aceleaşi scopuri şi uneori cu aceeaşi viziune. Cu acest
tip de prieteni te poţi întâlni după un număr de ani şi poţi face echipă din nou, dar de data aceasta o
echipă în adevăratul sens al cuvântului, fiind înconjurat doar de un mediu de afaceri turbulent, în care
orice decizie poate face diferenţa de la succes la eşec.
Participanţii la această şcoală de vară au fost selectaţi în urma obţinerii unor premii la olimpiadele
naţionale ale studenţilor economişti.
Uneori în viaţa de student în România apar o serie de dezamăgiri atât referitoare la ţara în care
trăim, cât şi la oamenii care ne conduc. Prin urmare, noi studenţii avem nevoie de doze serioase de curaj
pentru a ne apuca serios de treabă.
Dragi colegi studenţi, vă pot spune cu multă bucurie că după experienţa din vara aceasta sunt
mult mai încrezător atât în propriile mele forţe, cât şi în draga noastră România, al cărei declin pare că
nu se mai sfârşeşte.
Vă recomand cu căldură să participaţi la şcoli de vară în domeniile spre care aveţi înclinaţii şi
sper ca viaţa voastră de student să conţină implicare totală în salvarea acestei ţări, deoarece doar NOI
putem schimba ceva.
Trebuie doar să vrem şi vom reuşi!
Ionuț-Sebastian Enache, anul I, Facultatea de Ştiinţe Economice
14

„Spectacolul istoriei critice manolesciene”,
de Grigore Codrescu
,,Nu există zăbavă mai plăcută şi mai de folos decât cetitul cărţilor.“ Aşa spunea cronicarul, şi nu vei pierde
timpul în zadar, te asigur, citând din Eliade, Stănescu, Minulescu. Dar să venim mai aproape de noi – de literatura
contemporană – şi să-ţi zic că se scrie totuşi bine şi astăzi, cu toate că mulţi m-ar contrazice (şi eu câteodată). Şi-apoi
un Rebreanu, Preda, Alecsandri nu se nasc în fiecare zi...
O relaxare de weekend în oraşul lui Bacovia a constituit-o întâlnirea… Ce fel de întâlnire? Cu cine? Vai, ar fi
nişte întrebări aberante. Or, o lansare de carte e mai curând evenimentul în sine, o întâlnire cu personalităţile sau cu
nişte oameni deştepţi, cum obişnuiesc eu să spun. Grigore Codrescu de astă dată ne-a prezentat ,,Spectacolul istoriei
critice manolesciene” (Ed. „Corgal Press”, Bacău); de fapt vine să explice munca lui Manolescu pe înţelesul tuturor.
Mi-au atras atenţia în mod deosebit observaţiile manolesciene privite prin ochiul dlui Codrescu, ce-i actualizează
pe Caragiale, Preda. Uneori mi se părea că mă pierd între „Spectacolul criticii” analizat de dl Codrescu şi cel de
Manolescu (când de fapt primul scrie despre cel de-al doilea). Cât despre capitolul Caragiale, ar fi unul dintre cele mai
bune din istoria critică sau „Unde nu e comic, Caragiale nu e Caragiale”. Răsfoind cărţulia (şi sper să nu te limitezi la
aceasta), vei desprinde cel puţin nişte însemnări mai pronunţate de care ar trebui să te interesezi: „Simfonia a 9-a a lui
Beethoven”, nuvela „Cezara”, „Glossă”, de Eminescu, de parcă mi-au trecut pe dinainte toate cărţile citite şi necitite.
Cât despre ,,Fiecare se cuvine judecat după ce a realizat”, volens-nolens îmi scoate dinainte faptul că unii sunt
judecaţi înainte de a fi atins punctul culminant şi chiar de a fi realizat ceva, în plin proces de creaţie sau atinşi în aşa fel
încât să le dispară dorinţa de a mai face ceva (nu e cazul dlui Codrescu). Nu-ţi vine să crezi cum e posibil ca pe cei de
care suntem îndrăgostiţi marea majoritate (ex.: „Proza lui Bacovia este iremediabil fără valoare”, „Scrisoarea a 5-a de
Eminescu cuprinde versuri rele de tot”, basmului „Făt-Frumos-din-Lacrimă” autorul „Istoriei critice” îi găseşte numai
defecte şi stângăcii) critica să-i atace fără milă (probabil pentru a stimula şi mai mult). Poate că lecturând anumite
cărţi, nu vei găsi acolo mare lucru, ci ar fi exact ceea ce tu ştiai şi cu ce erai la curent, doar că spuse într-o manieră
mai bună. Capitolul ,,Receptarea critică a poeziei lui Al. Philippide” cuprinde mai curând romantismul în esenţă ca
pe un mod de viaţă, ca un acel ceva dintotdeauna. Mă-ntrebam ce am fi noi astăzi fără poezia de dragoste, căci sunt
atâţia poeţi de seamă, nume mari ce trag greu la cântar, ale căror cărţi adună colbul pe coperţi, pe raft (ex.: Costachi
Conachi, Poeţii Văcăreşti). Din ,,Spectacolul istoriei critice manolesciene” putem desprinde de asemenea un nume
pentru unii mai puţin cunoscut – Ileana Mălăncioiu. Lecturând câte ceva din poeziile sale, mi s-a părut la un moment
dat că ni se prezintă nişte imagini mai înfiorătoare decât la Bacovia:
„Întreg oraşul era plin de morţi,
Ieşiseră pe strada principală
Aşa-mbrăcaţi în hainele de gală”.
Poate unii înţeleg târziu faptul că trebuie să ne alegem cărţile (selectarea lecturilor) ca şi prietenii. Şi poate
chiar ţie ţi s-a întâmplat precum scria Julien Green: „Citesc rareori din plăcere, deşi nu există plăcere mai mare decât
cititul”. Cred, varianta optimă ar fi ca tu însuţi să citeşti cărţulia despre care v-am tot bătut la cap în acest articol. Cine
ştie ce-o fi în capul unui scriitor adevărat? Niciodată nu-l prosteşti cu una, cu două...
Sănătate, dle Codrescu!
Să vă ocrotească Dumnezeu paşii,
Să vă trăiască şi soţia (tiza mea),
Căci face plăcinte tare gustoase.
Ave!
15
Mariana Puşcaş,

SECRETELE MASS-MEDIEI
Alumnii noștrii
Muncă... pasiune... răbdare: cuvinte care descriu cel mai
bine o experienţă până mai ieri necunoscută. Am avut ocazia
ca, sub îndrumarea domnului profesor Ioan Dănilă, să mergem
alături de colegii noştri, din anul al doilea, de la Facultatea de
Litere a Universităţii „Vasile Alecsandri“ din Bacău, în vizită la
Trustul Media „Deşteptarea“.
Acolo am descoperit oameni primitori, care ne-au ajutat
să desluşim tainele mass-mediei. Mai întâi domnul Gheorghe
Bălţătescu ne-a prezentat un scurt istoric al activităţii
desfăşurate pe parcursul anilor. Am aflat astfel că Trustul a luat
fiinţă pe data de 22 decembrie 1989, într-un moment dificil
pentru România. Primul vlăstar a fost ziarul, ca mai apoi să i
se alăture Radio ALFA, iar în final totul a fost încununat de regina Trustului: televiziunea (TV Bacău). Din experienţa
dumnealui ne-a împărtăşit câteva secrete, printre care şi cele cinci întrebări esenţiale în munca unui om de presă: cine?,
ce?, unde?, când?, de ce? Indiferent de ordinea lor, acestea reuşesc să puncteze elementele indispensabile demersului
publicistic. Munca de ziarist nu este atât de uşoară: informaţia trebuie să fie prelucrată repede, să fie concisă, să informeze
şi să nu influenţeze.
A doua componentă a Trustului ne-a fost prezentată de domnul Florin Ştefănescu, care într-o manieră
dinamică ne-a arătat elementele tehnice ale unui radio. Am aflat astfel rolul fiecărui aparat şi ce presupune această
muncă. Ceea ce ne-a atras atenţia a fost „muzeul“, un loc micuţ, dar plin cu amintiri: fotografii, suveniruri, diplome
şi trofee, adunate de-a lungul timpului.
Şi iată că am ajuns şi la „regina“ Trustului: televiziunea. Doamna Nicoleta Timaru, pentru început, ne-a
provocat la o discuţie liberă, ca mai apoi să ne prezinte tot ce e în spatele camerelor de luat vederi: aparatură, lumini,
sunet. După aceea ne-a vorbit despre munca de moderator: acesta trebuie să se
detaşeze de viaţa sa cotidiană şi de problemele sale, pentru ca cei din faţa micului
ecran să nu fie influenţaţi de atitudinea prezentatorului. Deşi de acasă totul pare
uşor, există şi unele momente în care tehnica îţi poate pune beţe în roate şi de
aceea trebuie să fii pregătit în orice situaţie. Una din curiozităţile noastre a fost dacă
această meserie este bine plătită. Doamna Nicoleta Timaru ne-a mărturisit că se
poate trăi bine, dar trebuie să te dedici şi să munceşti în permanenţă, cu sârguinţă.
Dumneaei ne-a mai declarat că este un „produs“ al Facultăţii de Litere, secţia Comunicare
şi relaţii publice, în acea perioadă avându-l ca profesor pe domnul Ioan
Dănilă. Dumnealui, fiind colaborator la Trustul Media „Deşteptarea“, a contribuit
la crearea unor formate cu rol educativ precum: „Româna de azi“, „Merge şiaşa?“,
„Convorbiri culturale“, încercând să ridice limba română la nivelul la care ar trebui
să fie, prin semnalarea şi corectarea numeroaselor greşeli întâlnite zi de zi.
În urma acestei vizite, am descoperit că viaţa de jurnalist nu e aşa cum pare:
e nevoie de o întreagă echipă care să supravegheze bunul mers al lucrurilor şi să fie
mereu pregătită să aducă noutăţile în faţa publicului. Nu e uşor, însă frumuseţea
acestei meserii vine din răsplata audienţei pentru efortul depus şi din mulţumirea
de sine că ai putut să-ţi îndeplineşti „rolul“.
Maria-Mădălina Baltă, anul II, Facultatea de Litere
Simona Hagimă,anul II, Facultatea de Litere
Alexandra Popescu, anul II, Facultatea de Litere
16

O ZI MEMORABILĂ
Ziua aceea pentru foarte mulţi oameni a trecut ca o zi obişnuită de muncă; pentru noi însă, studenţii din anul întâi de la
Litere, o putem considera cu uşurinţă o zi memorabilă, acest lucru datorându-se întâlnirii cu una dintre doamnele emblematice
ale literaturii contemporane băcăuane, Mărioara Popovici. Evenimentul a fost special din foarte multe puncte de vedere, având o
încărcătură emoţională deosebită.
Păşind sfios împreună cu domnul profesor Ioan Dănilă spre casa doamnei, nu ne-am îndoit nici o clipă de faptul că persoana
ce urma s-o cunoaştem va reuşi să ne impresioneze cu sensibilitatea şi naturaleţea sa. Am putut anticipa aceste sentimente
deoarece am fost una dintre persoanele care au avut onoarea şi totodată plăcerea de-a realiza corectura romanului „Focul“.
Acele câteva pagini au reuşit să creioneze într-un spaţiu restrâns stilul şi viziunile doamnei Popovici.
Romanul „Focul“, alături de romanele „Tăcerea are ochi albaştri“ şi „Şansa ultimei clipe“ (fiind ultimul dumneaei roman, a
mărturisit cu o angelică sfială că-i este cel mai drag şi aşteaptă cu nerăbdare tipărirea acestuia în cât mai multe exemplare) sunt
frumoasele lucrări ale doamnei pe tărâmul prozei. Sonetele reunite sub titlul „Tânguiri de caval“ sunt versurile aşternute pe
hârtie în care a încercat să insereze o părticică din sufletul său.
Calităţile deosebite doamna a început să şi le etaleze din momentul
când i-am păşit pragul casei: ospitalitatea de care a dat dovadă a fost
uimitoare, grija de-a avea fiecare un loc şi de-a ne servi cu ce bănuise că
adorăm pe bună dreptate (prăjituri, cozonac, bomboane şi bineînţeles
nelipsi ta cafeluţă). Privirea blajină, simţul umorului extrem de fin,
accen tele potrivite pe cuvintele potrivite, sinceritatea şi deschiderea
de care a dat dovadă de la bun început au fost ingredientele
care au dat startul unui dialog preţios. O formă interesantă
a avut şi această interacţiune verbală. Domnul profesor a
comparat-o cu un joc de societate; astfel fiecare din noi am
avut şansa de-a ne apropia şi-a-i adresa câte o întrebare doamnei,
gândită minuţios.
Întrebările cu care a început discuţia au fost legate de Basarabia
şi Bucovina: dacă a vizitat aceste locuri. Răspunsul a fost negativ,
motivul fiind vremurile grele, iar în tonalitatea şi atitudinea dumnea
ei s-a simţit că este una dintre numeroasele voci care condamnă fostul
regim. Greutăţile cu care s-a confruntat de-a lungul vieţii i-au alimentat
această idee. Lacrimile care-i sclipeau în ochi erau argumentul esenţial că a avut o viaţă tristă. Întrebată dacă crede într-o
posibilă Unire a Basarabiei cu România, s-a manifestat sceptic, îndoindu-se de faptul că în viitorul apropiat s-ar putea întâmpla.
Am mai încercat să-i aflăm părerea despre scriitorii ruşi pe care îi preferă. Fără să ezite, i-a menţionat pe F. Dostoievski,
L. Tolstoi, Al. Puşkin, recunoscându-le meritele. Scriitorii români au fost şi ei prezenţi în discuţie, fiind întrebată de Eminescu.
Clar şi senin a ţinut să afirme că nimeni nu va mai fi ca el. Tot în acest context şi-a manifestat supărarea în ceea ce priveşte
atenţia scăzută acordată zilelor când este comemorat marele poet. Alţi scriitori români pe care a ţinut să-i menţioneze, declarându-se
fermecată de stilul lor, sunt Cezar Petrescu şi Ionel Teodoreanu (a cărui simplitate a dorit s-o accentueze). Tot printre
lecturile favorite a enumerat romanele franţuzeşti şi cele englezeşti. Dacă o priveşti atent, îi poţi observa pe chip creionată
o tristeţe pe care îşi doreşte din răsputeri s-o mascheze cu ajutorul unor zâmbete subtile. Una dintre colege şi-a făcut curaj şi-a
rugat-o să-i relateze o întâmplare frumoasă de care îşi aminteşte cu mare drag. Răspunsul s-a dovedit a fi unul cât se poate de
sincer, specificând că nu are una anume, ci sunt momentele petrecute alături de cele mai scumpe fiinţe, fiica şi soţul dumneaei,
care
17

astăzi nu-i mai sunt aproape, trecând în rândul celor drepţi. Întâlnirile plăcute cu prietenii de asemenea reprezentau un motiv
forte să zâmbească.
Prezentul doamnei Popovici este nuanţat în gri: este singură, fără oamenii dragi lângă ea, acesta fiind şi motivul care
o împiedică să mai scrie. Totuşi parcă îşi adună forţe de pretutindeni şi reuşeşte să dea viaţă unor ironii extrem de subtile şi
plăcute auzului (epigramele nepublicate pot confirma această ipoteză). Felul de-a recita este aproape neverosimil, dar în acelaşi
timp natural şi firesc, impresionând orice ascultător.
Fiind atrasă de scris din copilărie, compune prima poezie la vârsta de zece ani, continuând apoi frumosul parcurs: în
clasa a şasea îi apar creaţiile în revista şcolii. Doamna Popovici a rămas fidelă scrisului, deoarece a văzut în el o modalitate de
evadare într-o altă lume, construită de imaginaţia dumneaei, unde cu siguranţă se refugiază când dificultăţile sorţii o apasă.
O persoană extrem de simplă, cultă şi cu un bun-simţ deosebit, luptă în continuare cum a făcut-o şi până acum. Din
aceste considerente poate fi privită drept un exemplu demn într-o societate dezorientată.
Oameni precum doamna Mărioara Popovici întâlnim foarte rar în zilele noastre; din acest motiv ne putem considera
norocoşi că am avut şansa s-o întâlnim şi pot susţine ferm că a fost o experienţă unică pentru noi toţi.
18
Alina Grigoriu, anul I, Facultate de Litere

Doar două ore
Ceasul bate ora 16:05, dar eu încă mă aflu la bibliotecă. Gândul îmi înţeapă inima la fiecare bătaie... Am întârziat!!!...
Trebuie să mă grăbesc să ajung la cursul de didactică, pentru că se ştie: „Mie îmi pasă că ţie nu-ţi pasă!“ Într-un
sfârşit îmi strâng catrafusele şi mă îndrept într-un suflet spre sala de curs. Înainte de a intra, verific cel mai aprig duşman
al timpului... Îmi surâde şi-mi scoate limbile arătând 16:15. Nu-i nimic, îmi zic eu, nu poate fi mai rău decât strivitul unei
pene între pleoape. Intru, mă aşez şi încep să scriu de la tablă: „ML (Memento Lingvistic... pentru cei care nu cunosc):
Care este răspunsul la urarea ,,Paşte fericit”? ,,Paşte tu! Fă acordul!” (pentru o interlocutoare). Profesorul scrie pe tablă
răspunsul corect: „Un Paşte fericit!“, când o lovitură sfioasă se aude în uşă. Privirile înfometate de necunoscut deschid uşa,
dar necunoscutul e prea timid pentru a intra. Într-un final îşi face curaj şi necunoscutul devine o identitate, mai bine zis
două identităţi, şi anume Sorina Anghel şi Liliana Chiper.
Dar să trecem la subiect şi să nu mai zăbovim la cafele... Cum bine ştim, domnul profesor Ioan Dănilă ne mai
dezmiardă gândurile cu câte o povestioară atunci când îi permite timpul. Una dintre eroinele unei povestiri „d’ale lui I. D.“
este chiar una dintre cele două profesoare care ne-au onorat cu prezenţa. Ispitind-o domnul profesor şi neavând nici o
cale de izbândă, dumneaei ne relatează mica încercare încununată cu lauri.
„Mi-am întrecut toate aşteptările, nu mă aşteptam să iasă atât de bine“, spunea ea cu un zâmbet pudrat cu
mândrie. Doamna profesoară a folosit în cadrul lecţiei de limba română metoda clepsidrei, metodă pe care am învăţat-o
şi noi, studenţii de la Litere... Unde altundeva decât la didactică (cine ştie cunoaşte, nu-i aşa?). Oricum, această metodă
a fost aplicată pe poezia ,,În grădina Ghetsemani”, de Vasile Voiculescu. Elevii au venit cu idei şi au propus ca să facă o
presupusă pictură a unei coperte care ar fi avut ca titlu ,,În grădina Ghetsemani”, dar fără a citi poezia înainte. Vă daţi
seama ce deliciu a ieşit cu acele picturi, unde culorile au vorbit prin intermediul imaginaţiei (cred că şi poetul V. Voiculescu
ar fi fost „invidios“). Abia aştept filmul pe care dna profesoară Sorina Anghel l-a promis elevilor ei şi nouă, cu metoda
clepsidrei aplicată la Săbăoani. Ea ne-a mai mărturisit că până a fi gata planul final l-a refăcut de atâtea ori încât, când
era la o consultaţie la domnul profesor Dănilă, a zis că nu mai face nimic şi un izvor de lacrimi şi-a făcut apariţia pe obrajii
ei obosiţi. A făcut trei ture în sala C1 ş-apoi, cu forţe noi, renăscute din cenuşa disperării, a continuat drumul, care spre
surprinderea ei s-a terminat cu nota zece.
Acestea fiind zise, o să dăm curs altei experienţe, şi anume povestea celuilalt musafir. Doamna profesoară Iuliana
Chiper începe să ne spună că a aplicat un test iniţial, la care media clasei a fost aproximativ 5,06, un rezultat nu tocmai
de lăudat, dar cum se ştie că fiecare bubă îşi are leacul ei, testul intermediar era antidotul ca media clasei să prindă vânt
prielnic la pupă, pentru a putea ajunge la punctul râvnit de pe hartă. Şi aşa începe călătoria celor cinci teste intermediare,
nu înainte de a menţiona că elevii clasei doamnei profesoare erau etichetaţi ca fiind „neastâmpăraţii şcolii“. S-a înarmat
cu răbdare şi a recurs la metode nu tocmai ortodoxe, adică la şantaj (dar pentru a-i motiva pe elevi, profesorul ce nu e în
stare să facă?). Dumneaei i-a comparat cu elevii din comuna vecină, Nicolae Bălcescu, unde şcoala are mai multe facilităţi,
ea fiind mai bine cotată decât cea din comuna Sănduleni, la care preda doamna profesoară, şcoală care nu are nici măcar
bibliotecă. De la test la test, veștile erau îmbucurătoare, dar vă dați seama că aceste rezultate erau așteptate cu sufletul la
gură, ca într-un final, comparând notele obținute la fiecare testare elevii au fost foarte bucuroși; și au avut și de ce, pentru
că media clasei acum arăta aproximativ 6,12, după spusele profesoarei. Iar dumneaei, pentru a veni în ajutorul elevilor, ca
să nu mai facă greșeli de scriere, a luat ca opțional „Elemente de foclor“. Și uite așa se mai soluționează un nou „război“
cu care profesorul se confruntă zi de zi pe frontul școlii.
Dar asta nu este tot: am uitat să menţionez factorii care au contribuit la acest mic „război“. Aceşti factori i-aş numi
perturbatori, printre care: hiperactivitatea, mediul bilingv (în sat se vorbesc două idiomuri diferite: graiul ceangăiesc şi
limba română), mediul social. Factorii fiind înlănţuiţi, soluţia este una şi ar suna cam aşa: experimentul de fiecare zi.
Astea fiind spuse, pixul îmi devine leneş, îmi alunecă printre degete, refuzând să mai zgârie literele pe foaie...
Hmmm!... Uite-aşa se încheie două ore din viaţa unui student, visând la ziua când mii de ochi se vor agăța de mica lui
ființă căutând îndrumare, un ideal, o încurajare.
19
Georgiana-Elena Sudit, anul II, Facultatea de Litere

Din discuţie în discuţii
20
,,Întâlniri cu… tâlc”
„Binele şi răul sunt
conceptele pedagogiei lui
Dumnezeu faţă de oameni.“
Petre Ţuţea
Departamentul de Consiliere Profesională, împreună cu studenţii de la specializarea Pedagogia
învăţământului primar şi preşcolar, a desfăşurat ediţia a doua din ,,Întâlniri cu… tâlc”. Ne-am bucurat să-i
avem ca invitaţi pe domnul prof.univ.dr.ing. Doru Ciucescu, domnișoara asist. univ. dr. Florinela Floria,
dra referent psiholog Roxana Hagy şi nu în ultimul rând coordonatoarea acestor ediţii, doamna conf. univ.
dr. Venera-Mihaela Cojocariu.
Scopul acestei frumoase întâlniri a fost pătrunderea în universul filozofului Petre Ţuţea, despre care
pot recunoaşte cu profundă admiraţie că a fost şi, prin opera sa, va rămâne un patriot desăvârşit. A fost o
discuţie liberă între noi studenţii şi domnii profesori despre educaţia patriotică (chiar domnul Ciucescu ne-a
introdus în lumea autorului, prin câteva date biografice şi vorbind despre patriotismul autorului cu o stimă
desăvârşită).
Petre Ţuţea a fost supranumit un Socrate român datorită preocupărilor filosofice şi rolului educativ
pe care şi l-a asumat prin exemplul său personal în orice circumstanţe, chiar şi în închisoare. Temniţa
comunistă, unde a avut revelaţia religiosului, mai exact a încarnaţiei lui Iisus Hristos sub suferinţă, l-a determinat
să nu lase la o parte nimic din ceea ce este omenesc.
Am fost plăcut impresionată, citind cărţile autorului, cum acesta vorbeşte cu atâta patimă despre
limba română, cum manifestă admiraţie profundă față de aceasta prin raportare la alte limbi naţionale:
„Nu e mai strălucită limba franceză decât limba română”. Prin astfel de argumente se raportează, direct și
indirect, la autorii de origine română (Emil Cioran, spre exemplu, căruia îi era de preferat să scrie în limba
franceză: „Nu vreau să-mi stric limbajul franţuzesc cu limba română”). Autorul o gândeşte ca pe un produs
cultural integral (,,Limba română are virtuţi de mânuit”), nepermiţând oricui să o poată valorifica la întreaga
sa expresivitate: „Ca să scrii strălucit în limba română, trebuie să fii foarte cineva”.
Din vorbă în vorbă ajungem să discutăm despre concepţia lui Petre Ţuţea despre Dumnezeu. Nu
cred că ar fi fost timp pentru câte aveam de spus; autorul afirmă că „Dumnezeu este unicul adevăr, iar dacă
adevărul e unul, adică Dumnezeu, mai multe adevăruri înseamnă nici un adevăr”; „Dumnezeu nu există în
cerurile exterioare, ci în noi, în eul nostru, este în conştiinţa noastră. Nu întâmplător înţelepciunea populară
spune despre un om de nimic că nu-l are pe Dumnezeu; e un om fără Dumnezeu, adică nu are credinţă”.
Am putea spune că este „genial“ dacă n-am şti că el însuşi ne interzice să-i asociem acest termen. Ne putem
exprima mai bine spunând despre el că este „omul etern“, asistat de Dumnezeu sau atribuindu-i propria sa
apreciere (Herciu Olga-Leonida, anul I, PIPP).
Să nu ne abatem de la discuţia propriu-zisă, şi anume educaţia patriotică; afirm şi eu după cum
şi domnul Ciucescu ne vorbea la începutul întâlnirii: „Da! Petre Ţuţea este un adevărat patriot”. Cei treisprezece
ani petrecuţi în închisoare la Aiud, în timpul comunismului, nu l-au determinat să îşi piardă
optimismul desăvârşit pentru viitorul poporului român. Chiar dacă a îndurat de foarte multe ori în acea
perioadă foame, sete, frig, durere, singurătate, nu a dorit să împărtăşească aceste experienţe, pentru a nu
aduce ofense poporului român. În această perioadă preocuparea principală a filosofului a fost să nu facă de
ruşine poporul român. Toate acestea conduc la profunda convingere patriotică, cea care transpare dincolo

de vorbe: „Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut, ci mai ales iubirea trecutului,
fără de care nu există iubire de ţară”. Convingerile şi ideile filosofului decurg din faptul că el aparţine unui
popor. Acest lucru îşi lasă amprenta în toată activitatea desfăşurată, creaţiile lui purtând pecetea specificului
naţional (Pustianu Loredana, anul al III-lea, PIPP).
Pentru o încheiere la fel de călduroasă ca discuţia, doamna Ţepeş Mariana (anul I, PIPP) ne-a sfătuit
pe noi, viitori învăţători, cu privire la următorul adevăr: „Învăţătorul poate să trezească la elevi o serie de
trăiri afective care pot contribui la formarea unor veritabile trăsături de personalitate. Sentimentele patriotice
nu le transmite învăţătorul; ele se transmit de la sine prin tot ceea ce face el, prin metode folosite, cât şi
prin prezentarea convingătoare a trecutului ţării”.
Activitatea desfăşurată pentru noi a avut un impact profund, ceea ce ne determină ca la o a treia
ediţie din „Întâlniri cu… tâlc” să venim poate mai deschişi, mai curioşi.
21
Carmen-Elena Vălache, anul II, PIPP

Mănăstire-martir: Hârjăuca
Ce este credinţa? Încredere în Dumnezeu, deşi lumea e rea, în ciuda
nedreptăţii, în pofida josniciei; credinţa înseamnă curaj. Acest fapt este demonstrat
de Mănăstirea-Hârjăuca, oraşul Călăraşi, Republica Moldova.
Acest lăcaş sfânt a rămas marcat încă din timpurile când cei care
îl slăveau pe Domnul erau prigoniți, iar lăcaşurile sfinte erau transformate
în locuri pentru distracţii şi dezmăţ. Vizitând această mănăstire, profunde
emoţii de tristeţe şi durere m-au cuprins atunci când am văzut cu câtă
cruzime a fost batjocorit acest centru de cultură şi spiritualitate de către
atei. Am fost zguduită de imaginea bisericii de vară „Înălţarea Domnului”,
unde chipul lui Iisus Hristos, pictat pe perete, a fost schingiuit cu atâta
barbarie.
Istoria mănăstirii începe din 1740, când un bătrân evlavios, pe
nume Teodosie, împreună cu ieromonahul Varsonufie şi cu monahul Inochentie,
veniţi de la Mănăstirea-Neamţ, întemeiază o biserică de lemn pe
malul pârâului Hârjăuca. În anul 1813, mitropolitul Gavriil Bănulescu-
Bodoni acorda schitului Hârjăuca statutul de mănăstire.
Acest lăcaș sfânt a traversat un drum prosper până în 1952, când
secretarul comunist din RSSM, Brejnev Leonid, cere învoirea pentru a reorganiza
mănăstirea în sanatoriu pentru clasa muncitorească din Moldova
Sovietică. Astfel, în 1953, mănăstirea este lichidată. În edificiile mănăstirii
este inaugurat sanatoriul „Moldova Sovietică”. Cele mai importante obiecte de
cult au fost înstrăinate, icoanele şi biblioteca au fost arse. Biserica mare a fost
transformată în club, iar biserica de iarnă în sală de sport. Cimitirul mănăstirii este nivelat şi transformat
în teren de dans în aer liber. Abia în 1981 s-au cerut renovarea şi redeschiderea acestei mănăstiri. Timp de
8 ani s-a lucrat la restaurarea mănăstirii, iar pictura cu chipul lui Iisus Hristos nici până astăzi nu a putut fi
readusă la „viaţă”, întrucât pe această pictură ţintaşii îşi arătau „măiestria”.
Tragică este soarta acestei mănăstiri, dar putem afirma că într-un final credinţa a învins! Acest lăcaş
sfânt a rezistat chinurilor ateilor şi îi aşteaptă şi astăzi pe cei care cred în Dumnezeu şi caută linişte sufletească.
Pădurea de fagi din apropierea mănăstirii îi cunoaşte istoria, foşnetul frunzelor şi bătaia clopotelor îţi şoptesc
duios durerea lor.
22
Mihaela Matei, anul I, Facultatea de Litere

Alumnii noștrii
Sunt sau nu eficiente testele iniţiale?
Ce reprezintă pentru noi, studenţii, un curs de didactică? Pentru unii, o banalitate, o necesitate
sau poate o notă; pentru majoritatea, o informaţie necesară în reuşita profesională.
Deşi unele cursuri par nefolositoare, ni s-a demonstrat că se pot învăţa uşor, într-un mod
plăcut, lucruri esenţiale pentru a putea deveni apţi în viitoarea carieră didactică. Am avut musafiri
două persoane deosebite, absolvente ale Facultăţii de Litere din Bacău, ALUMNII NOŞTRI, care neau
demonstrat că totul se poate obţine prin multă muncă şi hotărâre. Prin bunăvoinţa celor două
doamne, şi anume Anghel Sorina, profesoară de limba şi literatura română la Liceul „Vasile Alecsandri“
Săbăoani, şi respectiv Irimia Liliana, de asemenea profesoară de limba şi literatura română în
comuna Sănduleni (Coman), am descoperit ce eforturi sunt depuse pentru modelarea unei clase de
elevi.
Curiozitatea noastră ne-a îndrumat să antrenăm musafirii într-un „joc“ de întrebări, printre
care: „Ce înseamnă să fii profesor?”, „Ce metodă se aplică pentru redresarea, respectiv atingerea
performanţei, într-o clasă de nivel minimal?”, „Ce reprezintă testul iniţial?”, „Ce impact au avut asupra
elevilor testele iniţiale?” etc. Cu o deosebită plăcere şi sinceritate am primit răspunsuri şi sfaturi
din propria lor experienţă, ce au consolidat cunoştinţele noastre acumulate în orele anterioare de
didactică.
„Ce înseamnă să fii profesor?”, o întrebare cu variate răspunsuri, dar cel mai potrivit ar fi acela
că un cadru didactic modelează, creează, pentru a da un sens nou vieţii micilor elevi, ceea ce include
o enormă responsabilitate şi plăcere pentru munca depusă zi de zi.
Doamna profesoară Anghel Sorina ne-a captat cu uşurinţă atenţia, povestindu-ne unele
dificultăţi întâlnite la ore. „Emoţiile simţite în prima zi de şcoală rămân în sufletul unui cadru didactic
veşnic. Bucuria, zâmbetul, efortul unui copil de a se autodepăşi îţi dau puterea şi încrederea necesară
pentru a merge mai departe şi a dori tot mai mult”, a specificat dna Anghel Sorina. Cu bucurie ne-a
relatat momentul în care a realizat că rezultatele testelor iniţiale au fost dezastruoase. Un test iniţial
are menirea să releve nivelul şi temeinicia achiziţiilor din anii anteriori sau după finalizarea unui capitol/semestru/an
şcolar. „Vă întrebaţi, poate, de ce spun cu bucurie?” Răspunsul l-am primit imediat,
cu argumentele necesare pentru a înţelege procesul parcurs de aceasta în obţinerea unui rezultat
satisfăcător. Întrebarea noastră imediată a fost: „Cum?” Privirile noastre îi aparţineau, de asemenea
toată atenţia noastră era concentrată la maximum.
- Am aplicat metoda „clepsidrei”, a răspuns dna profesoară Sorina Anghel.
- Şi?
- Am obţinut rezultate mult mai bune. M-a bucurat enorm. Copiii au început să creadă în
mine şi în forţele lor, iar relaţia noastră s-a întărit.
Aceeaşi dificultate a întâmpinat şi dna profesoară Irimia Liliana. Am întrebat-o de asemenea
ce metodă a aplicat. Dumneaei ne-a răspuns:
- Am câştigat încrederea elevilor mei şi am dat frâu unor discuţii libere, dându-le şansa să se
exprime cu propriile lor cuvinte.
Din aceste experienţe, am descoperit importanţa testelor iniţiale, sacrificiul depus pentru
obţinerea performanţelor şcolare.
Am mulţumit doamnelor profesoare pentru că ne-au acordat această şansă deosebită de a
intra în lumea profesorilor şi mai ales în cea a micilor elevi.
Andreea Bută, anul II, Facultatea de Litere
Oana Timofte, anul II, Facultatea de Litere
23

Pe aici (nu) se trece!
La împlinirea a 135 de ani de la moartea primului erou român căzut în Războiul pentru
Independenţă din 1877, Andrei Lupu, născut în Osebiţi, comuna Luizi-Călugăra, am pornit către
Oituz, un sat cu circa 900 de locuitori de pe meleagurile dobrogene, aparţinând comunei Lumina,
aşezată la 17 kilometri nord de municipiul Constanţa. Plecarea a fost organizată de autorităţile din
Luizi- Călugăra şi de dobrogeni. Am urcat în autocar cu toţii, încântaţi şi entuziasmaţi, dar fericirea
noastră nu o întrecea pe cea a copiilor. Eram însoţite, eu şi Diana Focşa, de domnul director al şcolii
din Luizi-Călugăra, Petru Ciurea, de domnul profesor Ioan Dănilă, de domnul colonel Paul-Valerian
Timofte, de monseniorul Ştefan Ghenţa, de câţiva părinţi şi vârstnici care le purtau de grijă copiilor.
Legătura dintre Luizi-Călugăra şi Oituz ne-a explicat-o domnul colonel Paul-Valerian Timofte,
care a fost ghidul nostru pe tot parcursul drumului. Ne-a lămurit incertitudinile în câteva clipe,
spunându-ne că după Primul Război Mondial, în anul 1923, locuitorii din Luizi-Călugăra şi Poduri au
fost împroprietăriţi pe meleagurile aride dobrogene, deoarece nu mai era teren disponibil în zonă. Unii
au acceptat şi au plecat departe de satul lor şi de rudele lor, alţii au rămas la casele pe care le aveau, iar
alţii nu au rezistat în Dobrogea şi s-au întors acasă. Pământul primit era de 10 hectare, din care unul
pentru casă. Satul s-a format dintr-un nucleu de câteva familii. În anul 1930, existau în sat 56 de locuitori.
Menţionez că denumirea satului a fost dată de locuitori în cinstea „Oituzului nostru”, cum îi place
domnului colonel să spună, când în 1917 s-a zis „Pe aici nu se trece!” Şi aşa a fost.
Odată cu trecerea kilometrilor, cunoştinţele noastre se îmbogăţeau şi aflam câte ceva nou pentru
noi. Aflându-ne alături de domnul profesor, de domnul colonel, de părintele Ghenţa şi de domnul
director, aşa cum le-am tot spus şi i-am tot numit noi, eram în faţa unor oameni minunaţi, care nu
se sfiau să ne împărtăşească conoştinţele lor despre locurile prin care treceam sau pe care le zăream.
Orele au trecut ca vântul şi am ajuns la destinaţie, unde am fost primiţi ca la carte: fete îmbrăcate în
portul naţional românesc, aşteptându-ne cu pâine şi sare şi cu masa pregătită. Conferinţa de a doua
zi a avut ca scop reliefarea originii comunităţii catolice din Oituz, dezvoltarea sentimentelor patriotice,
faţă de trecutul istoric al locurilor natale, precum şi respectul pentru eroii neamului românesc.
Aceste lucruri le-au scos în evidenţă autorităţile, profesori, istorici, locuitorii satului şi copiii, care neau
prezentat o piesă de teatru, scrisă de domnul Emanoil Rujanschi, cu tema „Originea satului nostru”.
Diana, colega mea, a adus o veste-bombă: lucrarea ei de licenţă va fi o monografie a satului Oituz de
Constanţa. Bineînţeles că printre picături, cum am avut ocazia, am plecat cu toţii în Constanţa, deoarece
nu puteam să ne întoarcem acasă fără să vedem marea (eu şi Diana - prima oară.) Ne-a însoţit
monseniorul Ghenţa, care a ţinut foarte mult să ne arate câteva biserici minunate, una fiind construită
în totalitate de dânsul. Dar marea ne chema şi nu puteam fi atât de atenţi pe cât am fi vrut sau pe
cât s-ar fi aşteptat Sfinţia Sa. Bucuria tuturor de a ajunge la mare întrecea orice curiozitate. Inima
comunităţii din Oituz o constituie biserica din sat, care poartă hramul Adormirea Maicii Domnului, la
care am asistat a doua zi. O sărbătoare minunată, care a început cu Sfânta Liturghie, pe care au oficiato
treisprezece preoţi şi câţiva ministranţi, care se îngrijeau ca totul să iasă cât mai bine.
Am plecat către casă trişti, dar în acelaşi timp bucuroşi că am obţinut promisiunea domnului
Emanoil Rujanschi că ne vom revedea pe data de 14 septembrie, când vor veni cei din Oituz la noi.
24
Anca F. Constantin, anul II, Facultatea de Litere

UN TĂRÂM DE VIS…
TĂRÂMUL BUCOVINEI
Este primăvară, iar soarele cu ale sale raze îmbie fiecare călător să îşi deschidă calea către noi tărâmuri. Şi eu, asemenea
unui călător, am participat cu plăcere la revederea locurilor străbune şi la cunoaşterea zestrei păstrate de-a lungul anilor pe plaiuri
mioritice de dincolo de Prut, această excursie fiind o experienţă unică organizată de Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului în
Ucraina.
În zori de mai am pornit cu emoţie în Ucraina, având cea mai îndepărtată destinaţie Lavra Poceaev, un aşezământ
mănăstiresc aflat la aproximativ 500 km de locurile natale. Traseul meu a însemnat traversarea Bucovinei străbune, pământ românesc
mângâiat cu graţie de bătrânul Prut, cunoscător al istoriei acestui popor, martor al suferinţelor românilor ce îşi poartă peste
vreme cu tristeţe apele tulburi, învolburate şi încărcate de supărare, relevându-ne de fiecare dată că cei de dincolo de graniţă sunt
trişti şi deznădăjduiţi că nu pot fi alături de noi, fraţii lor români.
Cu ajutorul ghidului am descoperit că până la destinaţie aveam pregătită o întreagă experienţă turistică, fiindu-mi indicate
o multitudine de obiective ce urma să le vizitez.
O primă oprire a fost la Cernăuţi, Cernăuţiul lui Mihai Eminescu şi Aron Pumnul, Cernăuţiul celor care cu mândrie
şi cu teamă mai recunosc că sunt fraţii noştri. În acest oraş am putut revedea locul unde le-au fost purtaţi paşii multor români
însetaţi de cunoaştere, ajungând astfel pe primele trepte a ceea ce este Universitatea Cernăuţi, o maiestuoasă şi impunătoare
construcţie ce şi astăzi reuşeşte să impresioneze fiecare doritor de învăţătură.
UNIVERSITATEA DIN CERNĂUŢI
Alături de acest monument al cunoaşterii am vizitat şi Catedrala
Mitropolitană „Sfinţii Petru şi Pavel”, ctitorită de episcopul Eugenie
Hacman la începutul secolului al XIX-lea, care prin picturile sale
impresionează orice credincios ce ajunge aici.
Obiectivele propuse spre vizitare mă obligă să las în urmă acele
locuri minunate şi să îmi îndrept paşii spre alte locuri încărcate de istorie,
spiritualitate şi cultură.
Satul Colnicăuţi a fost locul unde cu bunăvoinţa părintelui
protopop C-tin Alupei şi cu concursul ghidului nostru am participat la
o minunată slujbă de pomenire a tuturor celor care poartă numele de
Gheorghe. Aici l-am cunoscut pe părintele Ioan Bivolaru, cel care este
cunoscut ca fiind pilonul românismului în raionul Hotin. Prin devotamentul
şi curajul său, în acest sat sunt păstrate şi în prezent tradiţia şi
limba română, deşi la şcoala din sat se studiază în limba ucraineană. Satul
Colnicăuţi este animat de aproximativ 8000 de suflete, ce simt şi gândesc
româneşte şi care în patriotismul lor întreţin ilegal străvechea graniţă ce
delimita Imperiul Austro-Ungar, fiind şi acum considerată adevărata graniţă cu România.
25
Biserica din colnicăuţi

În drumul către Poceaev am trecut podul peste Nistru, apele lui erau liniştite, curgeau lin, resemnate parcă... Oare se
gândeau la versurile lui Eminescu „De la Nistru pân’ la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a”?
râul nistru
Când soarele se pregătea să meargă la culcare, obosit parcă de atâta drum ca şi mine, am ajuns la Poceaev. Lavra Poceaev este un
aşezământ mănăstiresc ce se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 25 de hectare şi despre care s-a făcut prima însemnare în anul
1240.
Pare coborâtă din cer, aşezată acolo pe munte de Dumnezeu, special pentru ca noi pelerinii să lăsăm la talpa ei păcatele
nostre, grijile şi stresul zilnic, iar în locul lor să primim iertare, uşurare, energie şi binecuvântare dumnezeiască.
lavra Poceaev
Aici se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului înconjurată de un sobor de şapte mari sfinţi, un izvor cu
apă tămăduitoare, două racle cu moaştele sfinţilor Iov şi Amfilohie şi o peşteră în care stareţul Iov îşi găsea liniştea şi legătura cu
Dumnezeu.
Datorită faptului că aceste daruri dumnezeieşti au adus alinare şi vindecări miraculoase pelerinilor, Lavra Poceaev este
vizitată de foarte mulţi credincioşi, adunaţi din toate colţurile creştinătăţii.
Ar fi multe de spus despre această mănăstire, dar ceea ce mi-a rămas mie în amintire este grandiosul transpus în fiecare
detaliu. Sunt de menţionat aici cele 25 de clopote din bronz, cel mai impresionant fiind cel de 11.5 tone, a cărui chemare se aude
de la 15 km depărtare, un policandru cu greutatea de 1.5 tone şi o înălţime de 7 m, seminarul teologic cu 120 de cursanţi, spaţiul
de cazare pentru 1500 de pelerini, dar mai presus de toate sunt liniştea, smerenia şi comuniunea cu Dumnezeu, pe care fiecare
dintre noi ni le dorim cu atâta patimă.
Mulţumesc Cerului că a orânduit ca şi eu să ajung în acele locuri unde parcă Dumnezeu îşi are casa pe pământ!
26
Mihaela Măgdălina, anul II, PIPP

100 de ani de la...
În Casa Memorială „George Bacovia“ din Bacău, am căutat să celebrăm, atât cât ne-a permis
timpul, o carte, un om, o poezie.
Locul nu a fost ales întâmplător, căci toate au o logică, o explicaţie, un context. Deşi în
anii trecuţi centenarele s-au desfăşurat la Biblioteca Judeţeană, anul acesta s-a întâmplat o plăcută
excepţie. Şi spun plăcută deoarece locul ales a fost casa bacoviană, având în vedere că poezia Plumb
împlineşte anul acesta o sută de ani de la publicare. Important moment al literaturii noastre, ce
dschidea o nouă percepţie asupra modului de a scrie o poezie, dacă putem spune, un altfel de lirism,
lirismul bacovian, aduce încă un prestigiu locului în care trăim, aerului pe care îl respirăm.
Avându-i în centrul nostru pe domnul conf. univ. dr. Ioan Dănilă şi pe criticul de artă Iulian
Bucur, noi, studenţii din anul întâi al Facultăţii de Litere din Bacău, am prezentat, rând pe rând,
uşor timizi, puţin emoţionaţi, o personalitate ce prin activitatea lui ne-a lăsat o moştenire atât
spirituală, cât şi materială.
Într-o atmosferă plăcut bacoviană (oglinzile mari, impunătoare prin vechimea şi forma lor,
eclipsau vioara retrasă undeva într-un colţ, tăcută, iar pianul negru era şi el, la rândul lui, mut;
tablourile vechi, cu priviri încremenite pe o pată de culoare, pe o umbră mai mult sau mai puţin
ştearsă de trecerea ireversibilă a timpului), se îmbină perfect un mozaic de informaţii clădit de vocile
celor ce au participat la această activitate.
Am împărtăşit păreri şi ne-am adus la cunoştinţă lucruri pe care nu le ştiam. Ne-am străduit
să punem în lumina timpului prezent oameni care au fost uitaţi în nedreapta umbră a anonimatului,
importanţi oameni ai vremii lor, indispensabili în timpul nostru. Am căutat să reamintim celor ce
ştiau, să-i informăm pe cei ce nu ştiau, că oamenii trecutului trăiesc în noi, prin încercările noastre
de a-i aşeza într-un loc de cinste. Astfel ne arătăm mulţumirea, stima, respectul, dar nu în ultimul
rând aprecierea moştenirii spirituale şi culturale pe care aceştia, prin truda lor, au binevoit a ne-o
lăsa.
Cu această ocazie unică ne-au fost aduse la cunoştinţă câteva informaţii privind activitatea
desfăşurată de Emil Cioran şi am aflat că se împlinesc o sută de ani de la naşterea lui George Ivaşcu.
O viziune asupra sfârşitului lumii ne-a fost oferită de Tudor Pamfile, pe când naşterea expresionismului
acum o sută de ani clădea o nouă formă de manifestare a spiritului uman. De asemenea,
revista Flacăra ce lua fiinţă în 1911 îşi continuă astăzi impresionanta activitate, iar naşterea istoricului
literar G. C. Nicolescu ne va deschide o biografie mai amplă asupra vieţii scriitorului Vasile
Alescandri.
Aici, în casa lui Bacovia, s-a clădit o frumoasă prismă a trecutului ce-şi împrăştia frumos
divergentele-i informaţii, separate una câte una, ce după o sută de ani se uneau din nou, aşa cum au
fost înainte să se desprindă, în 2011.
27
Diana Focşa

Ţara sfinţilor mutilaţi
Istoria Basarabiei a păstrat până astăzi urmele barbarismului
comunist: bătrâni cu suflete sângerânde, cântece şi
poezii schilodite de minţi diabolice, hotare strămutate, biserici
dărâmate, până chiar şi sfinţi mutilaţi. Fiecare dintre aceste
nelegiuiri îşi păstrează puternic amprenta şi astăzi.
Poporul basarabean şi-a crescut sufletul în bisericile şi
mănăstirile ţării. Aici a fost, este şi va fi refugiul spiritualităţii
noastre ortodoxe, care însă în anii urgiilor bolșevice a fost
torturat prin atacul direct asupra lăcaşurilor sfinte. Probabil
frica născută din rămăşiţele lor umane i-a îndemnat spre a
mutila sfinţii bisericilor. Multe din mănăstiri mai păstrează
sau au păstrat până nu de mult icoane fără ochi şi picturi sacre
mutilate.
Mănăstirea-Căpriana a fost transformată în una din
cele mai importante închisori comuniste. În subsolurile sale
se mai pot găsi inscripţii, pe pereţi, ale celor ce urmau să fie
deportaţi în Siberia. Aceştia îşi scriau numele mamelor sau
diferite rugăciuni, pentru ei. Cu toate că Mănăstirea avea în
loc de uşi gratii şi în loc de călugări care să bată toaca, soldaţi
ce trăgeau din armă, rămânea a fi lăcaşul de suflet, care le înălţa
rugăciunile spre cer.
O altă mănăstire ce a simţit arma duşmanului a fost Mănăstirea-Hârjauca, cea care în
1940, în primăvară, era considerată cea mai frumoasă grădină a Basarabiei, ca mai târziu, tot
în acest an, să fie transformată în cazarmă pentru ostaşii sovietici. În 1958, în una din bisericile
Mănăstirii a fost deschisă sală de tras la ţintă (tir) şi, tot în acest an, 300 de cărţi şi două iconostase
au fost arse pe cimitirul preoţilor şi ctitorilor, devenit ulterior teren de dans.
În acea perioadă aproape fiecare biserică din ţară, dacă nu a
fost dărâmată, atunci i s-au mutilat icoanele şi picturile, acestea
rămânând în special fără ochi. Însă acest lucru nu a orbit şi
adevărata credinţă a poporului basarabean, şi anume că datorită
ei am putut reînvia spiritualitatea naţională.
După atâţia ani de asuprire, viaţa religioasă în Basarabia a înregistrat
o schimbare fundamentală excepţională, bucurându-se
de libertate. După destrămarea URSS, în 1991, Biserica
Ortodoxă Basarabeană a depus un efort considerabil
pentru a nu urma soarta pe care a avut-o impusă de Imperiul
Sovietic, organizând cu ajutorul creştinilor restaurarea
şi redeschiderea majorităţii lăcaşurilor sfinte, a căror viaţă
s-a păstrat în sufletul icoanelor orbite.
28
Luminiţa Sonic, anul I, Facultatea de Litere

Identitate culturală
în context european
Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău a avut onoarea de a
găzdui Sesiunea naţională de referate şi comunicări intitulată ,,Identitate
culturală în context european”. Cu emoţii şi curiozitate, ne
alăturăm cu interes la acest eveniment cultural.
Într-o atmosferă distinsă, ne-au onorat cu prezenţa prof.univ.
dr. Nicolae Constantinescu şi conf.univ.dr. Nicolae Georgescu, din
Bucureşti. Aceştia au reuşit să capteze atenţia celor 90 de elevi ai
Colegiului Naţional „Gh.Vrănceanu“. Atât interesul elevilor, cât şi tactica
pedagogică pe care profesoara acestora a aplicat-o au creat o
atmosferă cât se poate de plăcută. Pentru ca acest lucru să fie posibil,
profesoara le-a cerut elevilor să consemneze cât mai multe cuvintecheie,
iar acest experiment a funcţionat foarte bine. Nu m-aş fi gândit
vreodată că voi participa la un astfel de eveniment, unde voi întâlni un
colectiv de elevi care să asculte într-un interval de 3 ore şi jumătate
comunicări ştiinţifice fără să producă cel mai mic zgomot.
Deschiderea acestui eveniment a fost realizată într-un mod
emoţionant de către doamna prof. Elena Dragomir, de la Colegiul
Naţional „Gh.Vrănceanu” din Bacău. A urmat doamna prof. Irina Leonte,
inspector de religie la Inspectoratul Şcolar Judeţean, care ne-a
prezentat Mesajul Preasfințitului Părinte Dr. Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.
Susţinerea referatelor şi comunicărilor a fost deschisă de către
prof.univ.dr. Nicolae Constantinescu (n.1941), de la Universitatea din
Bucureşti, specialist în rima populară, care a vorbit despre „Cultura
populară şi identitatea etnică”. Acesta afirmă, referitor la tema evenimentului,
că „identitatea românească nu poate fi separată de contextul
european” şi că „a fi european înseamnă a fi creştin”. În cadrul acestui
simpozion, a ţinut să ne prezinte ultima lucrare a sa, „Folclorul, cum
poate fi înţeles”.
A urmat conf.univ.dr. Nicolae Georgescu, din cadrul Universităţii
„Spiru Haret” București, eminescolog, specialist în punctuaţie. Acesta
a făcut mai multe demonstraţii bazate pe punctuaţia stilistică din poeziile
lui Mihai Eminescu.
„Despre duhul românesc al povestirii” a discutat prof. dr. Doina
Marinov, director adjunct al C. N. „Gh. Vrănceanu” din Bacău. O altă
29

lucrare care a trezit atenţia tuturor a fost aceea a prof. Mariana Andrei,
de la Şcoala „Mihai Eminescu” din Giurgiu. Lucrarea dumneaei
se numeşte „Dragonul în cultura română”. Faptul că anul 2012 în zodiacul
chinezesc este anul Dragonului, ceea ce a şi specificat în cadrul
prezentării sale, a determinat-o să prezinte această temă, dar şi faptul
că această lucrare conţine noutăţi pentru cei aflaţi la eveniment.
Încă de la început a ţinut să menţioneze un fapt: conţinutul lucrării
sale nu îi aparţine în totalitate, ceea ce ni se pare un lucru onest şi
demn de apreciat.
Poate faptul că am fost foarte atenţi la relatările altor vorbitori
ne-a făcut să ne amuzăm pe baza câtorva „perle”. Cineva a confundat
expresia „rea de muscă” cu o posibilă expresie pe care încă nu am mai
auzit-o, şi anume „rea de muşcă”. (Aici putem da vina pe lipsa diacriticelor,
care nu cred că erau prezente în lucrarea sa.) Următoarea perlă
e cauzată de prezenţa nejustificată a diacriticelor: cuvântul „barbişon”
a fost citit „bărbişon”. Mai identificăm şi farsa celor doi „i”, şi anume
prin pronunţarea „Lipova Mănăstiri” (în 3 silabe: Mă-năs-tiri) în loc
de „Lipova Mănăstirii”.
Elevele Zaharia Florentina-Elena şi Sasu Elena-Irina, ambele din
clasa a IX-a F, C.N. „Gh.Vrănceanu” din Bacău, au prezentat a doua
parte a lucrării numite „Memorial românesc”. Această expunere a fost
destul de interesantă, poate şi datorită prezentării Power Point.
Simpozionul a fost unul reuşit şi a avut de partea sa atenţia tuturor
celor prezenţi, ceea ce denotă interesul atât al elevilor, cât şi al
studenţilor. Totodată îi încurajează la participarea la cât mai multe
evenimente culturale, acest lucru fiind benefic în dezvoltarea lor.
Loredana-Elena Ilie, anul II, Facultatea de Litere
Andreea-Roxana Bută, anul II, Facultatea de Litere
30

CODUL UNiVerSiTAr AL DrePTUriLOr
Şi OBLiGAŢiiLOr STUDeNTULUi
DiN UNiVerSiTATeA „VASiLe ALeCSANDri”
DiN BACăU
i. Dispoziţii generale
Art. 1
Prevederile prezentul Cod se aplică tuturor studenţilor de la cele trei cicluri universitare: licenţă, master şi doctorat,
înmatriculaţi în Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, fără deosebire de etnie, religie, sex, opinie sau apartenenţă
politică, indiferent de regimul de școlarizare, cu sau fără taxă.
Art. 2
(1) Calitatea de student, respectiv student-doctorand, se dobândeşte prin admiterea la un program de studii universitare
de licenţă, master, respectiv doctorat, potrivit art. 142 alin. (7) şi art. 199 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi
completările ulterioare.
(2) Drepturile şi obligaţiile studentului-doctorand sunt prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea
Codului studiilor universitare de doctorat.
(3) Contractul de studii încheiat între student şi Universitate, în urma admiterii la un program de studii universitare, nu se
poate modifica în timpul anului universitar.
Art. 3
(1) Studenţii se pot asocia în structuri sau organizaţii studenţeşti potrivit prevederilor art. 203 alin. (1) din Legea nr. 1/2011,
cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Liga Studenţească, asociaţie legal constituită, care reprezintă studenţii Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău, are
drept de acces în spaţiile universitare pentru a organiza proiecte pentru studenţi sau pentru a derula activităţile interne, în
afara orelor de curs şi a altor activităţi prestabilite.
(3) Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău cooperează cu organizaţiile studenţeşti legal constituite şi se consultă cu
acestea pentru aspectele privind dezvoltarea învăţământului superior.
Art. 4
Liga Studenţească elaborează anual un raport privind respectarea prevederilor prezentului cod în Universitatea „Vasile
Alecsandri” din Bacău. raportul se face public pe site-ul Universităţii înainte de începerea fiecărui an universitar. În cazul
constatării unor deficienţe, Universitatea are obligaţia de a face publice modalităţile de soluţionare a acestora.
Art. 5
(1) Studenţii sunt parteneri ai Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău şi membri ai comunităţii universitare, având drepturi
şi obligaţii în baza principiilor enunţate la art. 118 din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Activitatea studenţilor în cadrul comunităţii universitare este reglementată de principiile enunţate la art. 202 alin. (1) din
Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare şi respectând regulamentele proprii ale Universităţii.
Art. 6
Statul garantează pentru toţi studenţii din sistemul naţional de învăţământ un învăţământ echitabil în ceea ce priveşte admiterea,
parcurgerea şi finalizarea studiilor.
Art. 7
Candidaţii proveniţi din medii dezavantajate socioeconomic sau marginalizate din punct de vedere social, inclusiv absolvenţi
ai liceelor din mediul rural sau din oraşe cu mai puţin de 10.000 de locuitori, pot beneficia de un număr garantat de locuri
bugetate, în condiţiile legii. Asigurarea, pentru această categorie de studenţi, a serviciilor gratuite de orientare şi consiliere
educaţională şi profesională, a serviciilor de tutorat, precum şi urmărirea traseelor educaţionale în vederea asigurării integrării
lor academice, sociale şi culturale în comunitate constituie, împreună cu calitatea acestora, un criteriu de evaluare a calităţii
Universităţii.
Art. 8
Propaganda politică, precum şi orice formă de discriminare individuală sau de grup sunt interzise în cadrul Universităţii
„Vasile Alecsandri” din Bacău.
Art. 9
Libertatea de expresie şi conştiinţă a studenţilor nu poate fi îngrădită.
Art. 10
Dreptul studenţilor cu dizabilităţi fizice de a desfăşura activităţi academice, sociale şi culturale este prevăzut la art. 118 alin.
(3) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
31

ii. Drepturile studentului
Art. 11
(1) Studentul beneficiază de următoarele drepturi, în baza principiilor enunţate de Legea nr. 1/2011, cu modificările şi
completările ulterioare:
a) dreptul la învăţământ de calitate;
b) dreptul de acces la programe de mobilitate internă şi externă, cu recunoaşterea, conform legii, a creditelor obţinute în acest
fel;
c) dreptul de transfer de la o universitate la alta, conform prevederilor legislaţiei în vigoare şi cartelor universitare;
d) dreptul la protecţia datelor personale;
e) dreptul la suport de curs gratuit (de minimum 5 pagini), în format fizic sau electronic, şi acces gratuit la toate materialele
didactice disponibile în bibliotecile universitare sau pe site-ul facultăţii;
f ) dreptul de a fi informat, în primele două săptămâni de la începerea semestrului, cu privire la fişa disciplinei, structura şi
obiectivele cursului, competenţele generate de acestea, precum şi cu privire la modalităţile de evaluare şi examinare. Orice
modificare ulterioară a modalităţilor de evaluare şi examinare poate fi făcută doar cu acordul studenţilor;
g) dreptul de a beneficia la începutul primului an de studiu de un ,,Ghid al studentului” cu informaţii referitoare la: drepturile
şi obligaţiile studentului, disciplinele din planul de învăţământ, serviciile puse la dispoziţie de Universitate, procedurile de
evaluare, cuantumul taxelor, baza materială a Universităţii şi a facultăţii, informaţii despre asociaţiile studenţeşti legal constituite,
modalităţi de acces la burse şi alte mijloace de finanţare, mobilităţi, precum şi alte facilităţi şi subvenţii acordate;
h) dreptul de a beneficia de un îndrumător de an/grupă, în funcţie de dimensiunea acestor structuri, din rândul cadrelor
didactice din facultatea în cadrul căreia îşi desfăşoară cursurile;
i) dreptul de a participa la evaluarea cursurilor, seminarelor, lucrărilor practice, a prestaţiei cadrelor didactice şi a altor aspecte
educaţionale şi/sau organizatorice legate de programul de studii urmat, potrivit prevederilor art. 303 alin. (2) din Legea nr.
1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, dacă și-au respectat obligațiile stipulate în articolul 21, punctele a și b.
evaluările sunt informaţii publice şi sunt folosite în evaluarea performanţelor respectivelor cursuri, seminare, stagii de
practică, programe de studii şi cadre didactice;
j) dreptul de acces la regulamente, hotărâri, decizii, procese-verbale şi alte documente ale Universităţii, în condiţiile legislaţiei
în vigoare;
k) drepturi de autor şi de proprietate intelectuală pentru rezultatele obţinute prin activităţile de cercetare-dezvoltare, creaţie
artistică şi inovare, conform legislaţiei în vigoare şi Cartei universitare şi eventualelor contracte între părţi;
l) dreptul de a beneficia gratuit de servicii de informare şi consiliere academică, profesională, psihologică şi socială, conexe
activităţii de învăţământ, puse la dispoziţie de Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, potrivit Cartei universitare;
m) dreptul la practică în conformitate cu obiectivele programului de studii universitare, precum şi dreptul la bază materială,
transport şi masă asigurate în limita fondurilor disponibile, în situaţiile prevăzute de art. 204 al.16 din Legea 1/2011.
n) dreptul la recunoaşterea practicii efectuate individual, după evaluarea gradului de îndeplinire a obiectivelor de practică în
conformitate cu programul de studii;
o) dreptul de a întrerupe şi relua studiile conform, Cartei universitare şi legislaţiei în vigoare;
p) dreptul de a studia în limba maternă sau într-o limbă de circulaţie internaţională, dacă există această posibilitate în Universitate,
în limita locurilor atribuite pentru acest tip de program de studii;
q) dreptul de a refuza să participe la procesul educaţional (cursuri, laboratoare şi seminare, exceptând cazurile de pregătire
practică) mai mult de 8 ore pe zi;
r) dreptul la o evaluare obiectivă şi nediscriminatorie a competenţelor dobândite după parcurgerea unui curs, cu respectarea
fişei disciplinei, şi dreptul de a cunoaşte baremul după care a fost evaluat;
s) dreptul la examinarea printr-o metodă alternativă atunci când suferă de o dizabilitate temporară sau permanentă, certificată
medical, care face imposibilă prezentarea cunoştinţelor învăţate în maniera prestabilită de către titularul de curs, astfel încât
metoda alternativă indicată să nu limiteze atingerea standardelor examinării;
t) dreptul de a contesta notele obţinute la examenele scrise, conform regulamentelor interne ale Universităţii. rezolvarea
contestaţiei va fi făcută de către o comisie din care nu fac parte cadrele didactice care au evaluat iniţial;
u) dreptul de a i se restitui, la cerere, în copie, un exemplar înregistrat de Universitate al lucrării de licenţă/dizertaţie şi de a i
se comunica punctajul acordat în termen, de 2 ani de la susţinerea lucrării:
v) dreptul de a beneficia de un proces educaţional centrat pe student în vederea dezvoltării personale, integrării în societate şi
dezvoltării capacitaţii de angajare, păstrării locului de muncă şi mobilităţii pe piaţa muncii;
w) dreptul de a beneficia de trasee flexibile de învăţare, conform art. 123 alin. (7) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi
completările ulterioare; în acest sens, în cadrul programului de studii va fi asigurat un număr minim de cursuri opţionale şi/
sau facultative din totalitatea cursurilor oferite de Universitate.
(2) Universitatea va publica rezultatele evaluării cadrelor didactice de către studenţi pe site-ul propriu, în format lizibil, în
condiţiile legislaţiei în vigoare. rezultatele vor conţine centralizarea tuturor evaluărilor pentru fiecare profesor în parte.
(3) Modul de identificare, organizare şi evaluare a practicii de specialitate reprezintă un criteriu obligatoriu de evaluare a
calităţii programelor de studii.
32

Art. 12
(1) Dreptul la informare al studenţilor, în probleme de interes general şi personal, nu poate fi îngrădit.
(2) Universitatea şi facultăţile se obligă să aducă la cunoştinţa studenţilor, prin afişare, în locuri special amenajate, a oricăror
hotărâri care îi privesc nemijlocit.
(3) reprezentanţii studenţilor, în exercitarea funcţiei, au acces la orice informaţie privind Universitatea.
Art. 13
(1) Universitatea şi facultăţile încurajează, sprijină şi promovează activitatea de cercetare ştiinţifică a studenţilor.
(2) Universitatea sprijină organizarea de către studenţi a unor manifestări cu caracter cultural şi sportiv.
Art. 14
(1) Studenţii sunt reprezentaţi în structurile consultative, decizionale şi executive din cadrul Universităţii, potrivit prevederilor
Legii nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Cartei universitare.
(2) Studenţii participă la luarea deciziilor din cadrul Universităţii, în temeiul următoarelor drepturi:
a) dreptul de a alege şi de a fi aleşi în structuri de conducere ale Universităţii, conform Legii nr. 1/2011, cu modificările şi
completările ulterioare;
b) dreptul de a fi reprezentaţi în Senatul universitar şi în consiliile facultăţilor într-o proporţie de minimum 25%, în condiţiile
Legii nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Cartei universitare;
c) dreptul de a fi reprezentaţi în structurile Universităţii care gestionează serviciile sociale, inclusiv comisiile de cazări, de
alocare a burselor, de alocare a taberelor tematice;
d) dreptul de a participa, prin reprezentaţii din Senatul Universităţii, la stabilirea modalităţilor de desemnare a rectorului,
precum şi la procesul de desemnare a acestuia, indiferent de modalitatea de desemnare, potrivit art. 209 alin (2) din Legea nr.
1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
e) dreptul de a fi informaţi şi consultaţi de către reprezentanţii studenţilor în legătură cu hotărârile votate în structurile de
conducere ale Universităţii.
(3) Universitatea nu poate condiţiona statutul de student reprezentant de performanţele academice, prezenţă la cursuri, seminare
şi laboratoare. Cadrele didactice nu se pot implica în procedurile de alegere a studenţilor reprezentanţi, indiferent de
nivelul de reprezentare. intervenţiile se sancţionează conform prevederilor art. 312 din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi
completările ulterioare.
(4) Un student nu poate avea calitatea de student reprezentant în structuri decizionale (consiliu, senat şi consiliu de
administraţie) ale universităţii pentru mai mult de 4 ani, indiferent de perioada în care s-au derulat mandatele şi de întreruperile
acestora.
(5) reprezentanţii studenţilor în Consiliile facultăţilor şi în Senatul universitar sunt aleşi prin votul direct, secret şi universal
al tuturor studenţilor de la nivelul facultăţii, respectiv al Universităţii. Liga Studenţească poate delega reprezentanţi de drept
în aceste structuri. Numărul reprezentanţilor, delegaţi de organizaţiile studenţeşti în aceste structuri, se stabileşte respectând
principiul reprezentativităţii şi principiul reprezentării tuturor programelor de studii din Universitatea „Vasile Alecsandri”
din Bacău.
(6) reprezentanţii studenţilor, în structurile facultăţilor şi Universităţii, pe perioada participării la acţiunile impuse, au dreptul
de a recupera fără taxă activităţile didactice obligatorii.
(7) reprezentanţii studenţilor, indiferent de nivelul de reprezentare, nu pot fi sancţionaţi pe linie profesională sau
administrativă, pentru opiniile exprimate în activitatea de reprezentare a intereselor studenţeşti.
(8) Procesul de desemnare a studenţilor membri în orice alte structuri consultative, deliberative şi executive decât cele
prevăzute de Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se realizează în baza autonomiei universitare şi se
stabileşte de către studenţi.
Art. 15
(1) Studenţii beneficiază de gratuitate pentru:
a) studii universitare de licenţă, master şi doctorat, în limita locurilor bugetate disponibile şi conform reglementărilor Legii
nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul cetăţenilor români, cetăţenilor statelor membre ale Uniunii
europene, ai statelor aparţinând Spaţiului economic european şi ai Confederaţiei elveţiene, conform art. 142 alin. (4), etnicilor
români de pretutindeni conform art. 205 alin. (4), precum şi în cazurile prevăzute la art. 205 alin. (5) si (6) din Legea
nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
b) eliberarea actelor de studii şi a celor care atestă statutul de student (inclusiv situaţia şcolară/foaia matricolă, diplomă
de licenţă, master şi doctor, suplimentele la diplomă, adeverinţele, carnetele şi legitimaţiile, inclusiv cele pentru accesul la
bibliotecă);
c) accesul la muzee, concerte, spectacole de teatru, operă, film, la alte manifestări culturale şi sportive organizate pe teritoriul
româniei în cazul etnicilor români din afara graniţelor ţării, potrivit prevederilor art. 205 alin. (4) din Legea nr. 1/2011, cu
modificările şi completările ulterioare.
(2) În cazul eliberării duplicatelor actelor de studii, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău poate percepe taxe stabilite
în temeiul autonomiei universitare.
(3) Studenţii beneficiază de următoarele reduceri de tarife:
a) cu cel puţin 50% pentru transportul local în comun, de suprafaţă şi subteran, precum şi pentru transportul intern auto,
33

feroviar şi naval, conform art. 205 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
b) de 75% pentru accesul la muzee, concerte, spectacole de teatru, operă, film, la alte manifestări culturale şi sportive organizate
de instituții publice, conform art. 205 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Studenţii sunt încurajaţi să participe la acţiuni de voluntariat, pentru care pot primi un număr de credite conform prevederilor
Cartei Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău art. 73 pct. i.
Art. 16
Studenţii beneficiază de următoarele drepturi sociale:
a) asistentă medicală gratuită potrivit prevederilor art. 205 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
b) cazare, cu excepţia cazului în care studiază în localitatea de domiciliu, în condiţiile legii;
c) subvenţii pentru cazare conform art. 205 alin. (15) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
d) acces în spaţiile universitare pentru a organiza proiecte pentru studenţi sau pentru a derula activităţile interne, în afara orelor
de curs şi a altor activităţi prestabilite, în conformitate cu prevederile Cartei universitare;
e) dreptul de a sesiza abuzuri şi nereguli şi de a cere verificarea şi evaluarea acestor sesizări de către organisme specializate
prevăzute de legislaţia în vigoare, precum şi dreptul la protecţia celor care sesizează, potrivit Legii nr. 571/2004 privind
protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii;
f ) dreptul de a le fi înregistrate toate cererile scrise şi semnate sau transmise la adresele oficiale de e-mail ale Universităţii şi
de a primi răspuns scris, respectiv prin mijloace electronice la aceste cereri, în condiţiile stabilite de lege şi de regulamentele
universitare;
g) dreptul la un termen de înscriere de cel puţin 5 zile lucrătoare de la afişarea anunţului pentru concursurile organizate în
Universitate, inclusiv cele pentru burse, tabere, cazare şi mobilităţi;
h) studenţii pot beneficia, opţional, de anumite servicii ale Universităţii, contra cost;
i) nicio taxă suplimentară nu poate fi impusă studenţilor, decât dacă aceasta este prevăzută de lege sau într-o hotărâre a Senatului.
Art. 17
(1) Studenţii au dreptul de a cunoaşte mecanismele prin care se stabilesc taxele de studiu, precum şi alte taxe percepute de
Universitate, în conformitate cu Carta universitară.
(2) Studenţii au dreptul să fie informaţi cu privire la numărul, tipul şi cuantumul fiecărei taxe practicate de către Universitate.
Art. 18
(1) Studenţii pot beneficia de următoarele tipuri de burse:
a) burse pentru stimularea performanţei, care se distribuie conform regulamentelor interne ale Universităţii şi care pot fi
împărţite în burse de merit, de studiu şi de excelenţă;
b) burse sociale, pentru susţinerea financiară a studenţilor cu venituri reduse, al căror cuantum minim este propus anual de
Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior, raportânduse la costurile reale pentru masă şi cazare. Bursele
sociale pot fi cumulate cu celelalte tipuri de burse;
c) burse din alocaţii bugetare sau venituri proprii extrabugetare ale Universităţii, precum şi alte tipuri de burse speciale, conform
criteriilor stabilite de legislaţia în vigoare, al căror cuantum trebuie să acopere cel puţin costurile pentru masă şi cazare;
d) burse pe bază de contract încheiat cu operatori economici ori cu alte persoane juridice sau fizice de tipul celor prevăzute la
art. 205 alin. (10) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Studenţii pot beneficia de împrumuturi prin Agenţia de Credite şi Burse pentru Studenţi în conformitate cu art. 204 din
Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 19
(1) Studenţii care provin din medii dezavantajate sau cei care au rezultate remarcabile în educaţia şi formarea lor profesională,
culturală sau sportivă beneficiază de locuri în taberele tematice în limita bugetului acordat în acest scop.
(2) În cadrul acestor tabere se pot organiza sesiuni de formare profesională în context non-formal pentru care studenţii pot
primi un număr de credite eCVeT/eCTS, conform Cartei universitare.
(3) Taberele tematice pot fi organizate de MeCTS prin organismele sale, în perioada vacanţelor, cu consultarea federaţiilor
naţionale studenţeşti legal constituite.
iii. Obligaţiile studentului
Art. 20
Studenţii au următoarele obligaţii:
a) de a îndeplini toate sarcinile care le revin potrivit planului de învăţământ şi fişelor disciplinelor;
b) de a participa la activităţile didactice conform prevederilor regulamentelor privind activitatea didactica si activitatea profesionala
a studenţilor din Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău pentru cele trei cicluri de studii.
c) de a respecta carta, regulamentele şi deciziile Universităţii;
d) de a participa la şedinţele structurilor de conducere din cadrul Universităţii în calitate de reprezentanţi aleşi ai studenţilor;
e) de a respecta standardele de calitate impuse de către Universitate;
f ) de a respecta drepturile de autor ale altor persoane şi de a recunoaşte paternitatea informaţiilor prezentate în lucrările
elaborate;
34

f ) de a respecta prevederile codului etic al Universităţii;
g) de a elabora şi susţine lucrări de evaluare la nivel de disciplină şi lucrări de absolvire originale;
h) de a sesiza autorităţilor competente orice nereguli în procesul de învăţământ şi în cadrul activităţilor conexe acestuia;
i) de a participa la activităţi academice fără a fi sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe interzise;
j) de a folosi un limbaj şi un comportament adecvat mediului universitar;
k) de a adopta o ţinută vestimentară decentă în Campusul universitar;
l) de a utiliza în mod corespunzător, conform destinaţiei stabilite, toate facilităţile şi subvenţiile primite;
m) de a menţine curăţenia, liniştea şi ordinea în spaţiul universitar;
n) de a păstra integritatea şi buna funcţionare a bazei materiale puse la dispoziţia lor de către Universitate;
o) de a suporta plata eventualelor prejudicii aduse bazei materiale puse la dispoziţia lor de către Universitate;
p) de a informa autorităţile competente cu privire la existenţa oricărei situaţii care ar putea afecta buna desfăşurare a
activităţilor de studiu individual şi general;
q) de a-şi îndeplini obligațiile financiare impuse de către Universitate, în condiţiile stabilite în contractul de studii.
Art. 21
Obligaţiile financiare ale studenţilor, în regim cu taxă, sunt prevăzute în contractul pe care aceştia îl încheie cu Universitatea,
la începutul studiilor.
Art. 22
Prezentul Cod, adoptat în şedinţa Senatului Universităţii din 12.07.2012 intră în vigoare, începând cu anul universitar 2012-
2013.
Art. 23
Orice modificare a Codului universitar al drepturilor şi obligaţiilor studentului din Universitatea „Vasile Alecsandri” din
Bacău intră în vigoare începând cu prima zi a anului universitar următor.
35

Echipa de
Redactor-șef: Andrei-Ionuț Andonie
Redactor-șef adjunct: Mihai-Cosmin Belciu
Secretar de redacție: Alina-Elena Grădinaru
Tehnoredactare computerizată și grafică: Andrei-Ionuț Andonie
Responsabili de număr: Andrei-Ionuț Andonie
Corectură: Grupul ,,Româna corectă” al Facultății de Litere
Colaboratori: Marioara Calancea (Rotaru), Maria-Amelia Ţampău, Mihaela Oancea,
Loredana-Elena Ilie, Andreea-Roxana Bută, Luminiţa Sonic, Diana Focşa,
Mihaela Măgdălina, Oana-Daniela Săuţă, Iustin-Bogdan Iacob, Anca F. Constantin,
Oana Timofte, Mihaela Matei, Mariana Puşcaş, Maria-Mădălina Baltă, Simona Hagimă,
Alexandra Popescu, Carmen-Elena Vălache, Alina Grigoriu, Georgiana-Elena Sudit,
Consilier editorial: Conf.univ.dr. Ioan Dănilă
Coordonator: Mihai-Cosmin Belciu
Vrei să apari în următorul număr al revistei
STUDENțIMEA BĂCĂUANĂ?
Trimite-ne articolele tale pe adresa de e-mail
studentimea_bc@yahoo.com

ISSN: 1844-962X